Turismul In Venetia

CUPRINS

Capitolul 1.Introducere ……………………………………………………… 1

Scopul lucrării ………………………………………………………… 1

Scurt istoric al cercetării ……………………………………………. 2

Capitolul 2.Istoria Veneției …………………………………………………………………. 3

2.1. Evoluția istorică …………………………………………………..… 3

2.1.1 Începutul Republicii ……………………………………… 3

2.1.2 Construirea Imperiului …………………………………… 3

2.1.3 Sfârșitul Republicii ………………………………………. 5

2.1.4 Orașul de azi …………………………………………..… 5

Capitolul 3. Localizarea geografică ……………………………………..…6

3.1 Insulele Veneției …………………………………………………..… 8

3.2 Clima …………………………………………………………………14

3.3 Hidrografia ………………………………………………………..…14

3.4 Flora și fauna ……………………………………………………..….15

Capitolul 4. Potențialul turistic antropic ………………………………….16

4.1 Potențialul turistic cultural ………………………………………..…17

4.2 Criterii de identificare ale potențialului turistic cultural….…………..17

4.3 Turismul cultural, definiție, tipuri ……………………………………18

4.4 Tipuri de turism cultural ……………………………………………..19

4.4.1 Turismul religios ………………………………………..21

4.4.2 Turismul istoric ….……………………………………… 25 4.4.3 Festivalurile ……………………………………………..35

4.4.4 Carnavalurile ……………………………………………37

4.5 Evenimente sportive …………………………………………………39

4.6 Turism educațional ………………………………………………….41

4.7 Turism de recreere …………………………………………………..42

4.8 Turism pentru cumpărături ………………………………………….47

4.9 Turism pentru specificul gastronomic ………………………………47

4.10 Construcții tehnice …………………………………………………49

Capitolul 5. Analiza fluxurilor turistice recente și baza tehnico-materială turistică …………………………………………………………………………………………..52

5.1 Fluxurile turistice ……………………………………………………52

Capitolul 6. Concluzii…………………………………………………………66

Capitolul 7. Bibliografie ……………………………………………………………………..68

=== l ===

Cap.1. Introducere

Scopul lucrării

Din istoricul cercetărilor asupra Veneției, remarcăm că asupra orașului nu s-au efectuat studii geografice speciale, sub raportul complex al interacțiunii dintre cadrul natural și antropic asupra dezvoltării turismului.

Unul dintre obiectivele acestei lucrări este evidențierea acestui aspect.În acest context am încercat prin acest studiu să aduc o mică contribuție la cunoașterea și eventual la soluționarea principalelor probleme pe care le ridică acest oraș cât și o îmbunătățire a aspectului general și a viziunii celor specializați dar și a celor mai puțin specializați asupra unui oraș cu un potențial antropic și natural destul de valorificat, dar uneori neglijat din mai multe puncte de vedere.

Lucrarea este tratată sub aspect teoretic, urmărind trecerea în revistă a tuturor caracteristicilor geografice și antropice care caracterizează această zonă , precum și baza tehnico-materială turistică a orașului, toate acestea prin aplicarea lor în practică tocmai pentru a evidenția posibilele lacune și necesități, dar și avantajele și posibilitățile de dezvoltare a orașului.

Pornind de la începuturile sale, parcurgănd succinct etapele de dezvoltare, evidențiind poziția geografică favorabilă și analizănd toate apectele vieții sociale și culturale, sugerând posibilități de dezvoltare precum și o administrare cât mai eficientă a resurselor naturale și antropice, această lucrare propune o reactualizare a informațiilor deja cunoscute.

1.2.Scurt istoric al cercetării

Studiile geografice speciale despre orașul Veneția nu sunt numeroase, însă s-au făcut multe referiri la zona acestui teritoriu studiat în lucrările cu caracter general referitoare la întreg teritoriul țării.

Având în vedere timpul și condițiile în care s-au efectuat aceste studii și concepțiile care au stat la baza lor se impune să îl amintim prima dată pe Thomas Coryate. Acesta a fost primul călător vorbitor de limbă engleză care a pus pe hârtie o descriere amănunțită a Veneției. El a scris în lucrarea ‘’ Observații nepărtinitoare despre Veneția’’ în anul 1611, că: ” Veneția este atât de deosebită și plină de rarități, încât îi lasă muți de admirație pe toți străinii care la prima lor sosire privesc aceleași lucruri.”

Johann Wolfgang von Goethe este o altă personalitate care scrie despre Veneția. Se zice despre el că a văzut prima dată marea de pe Campanila din Veneția. Atras de meleagurile situate mai la sud de Alpi, prima sa vizită a fost o experiență de reînnoire personală, impresiile de călătorie fiind publicate în ‘’ Jurnal italian’’ între anii 1786 și 1788.

Criticul de artă, britanicul John Ruskin a scris cartea ‘’ Pietrele Veneției’’.A trăit între anii 1819 și 1900 iar cartea lui a fost prima care a atras atenția asupra moștenirii arhitecturale unice orașului și a stilului său gotic. Lucrarea a fost în mare măsură rezultatul călătoriei sale din anul 1849.

Henry James a scris între anii 1843 și 1916 lucrarea ‘’ Orele italiene’’ care este un jurnal de căătorie cu multe comentarii asupra Veneției.

Alte lucrări despre Veneția sunt : ‘’Veneția ‘’ de Jan Morris – o descriere reușită a atracțiilor orașului și a isoriei sale maritime ; ‘’Veneția, ghid antologic’’ de Milton Grundy- un ghid al orașului văzut cu ochii unor scriitori renumiți ; ‘’Arhitectura Veneției’’ de Deborah Howard- o lucrare clasică, de referință pentru iubitorii de arhitectură, ‘’Veneția : o Republică maritimă ‘’ de Frederic C.Lane- o istorie cuprinzătoare a tradiției maritime a orașului.

Cap.2.Istoria Veneției

2.1 Evoluția istorică

Veneția fost odată centrul celui mai puternic și mai bogat stat din Europa, a influențat cursul istoriei moderne și a lăsat o moștenire de neegalat prin forma sa .Inițial venețienii erau pescari și navigatori, deprinși să străbată insulele lagunei, dar primii băștinași au sosit după invazia lombarzilor din anul 568 d.C. Acest atac barbar a făcut ca locuitorii de pe coastă să migreze spre insulele joase ale lagunei.

Veneția sau Venezia a fost numele întregii zone de la capătul Nordic al Adriaticii sub Imperiul Roman. Orașul s-a dezvoltat treptat în jurul unor insulițe care au rămas neexplorate în regatul Lombardiei din nordul Italiei. În anul 697 d.C. comunitățile din lagună s-au reunite sub comandă militară separată, stabilită la Malamocco,având la conducere un doge.

2.1.1 Începuturile Republicii

Orașul începea să devină independent de îndepărtatul Bizanț, prosperând datorită controlului strict provenit din delta fluviului și, mai târziu, cea a mării. Peștele, sarea și cheresteaua, precum și comerțul cu sclavi au adus bogătii orașului. Din secolul al 9-lea,sfidându-l pe Papă și pe împăratul bizantin, venețienii au făcut comert cu lumea islamică, vânzând produse de lux provenite din Constantinopol în restul Europei. În acel moment, Veneția nu mai era dependentă de Imperiul Bizantin, luând astfel trupul Sfântului Marcu din Alexandria, aflat sub controlul musulmanilor din Egipt, din anul 829.

2.1.2 Construirea Imperiului

Noul înființat Arsenale a permis Veneției să se extindă în Adriatică. În anul 1000,republica a câștigat lupta cu Dalmația,astăzi această victorie este sărbătorită cu o ceremonie de ‘’căsătorie cu marea’’. Mai târziu orașul Veneția a fost cunoscută sub numele de ‘’Serenissima’’(Republica cea mai Luminoasă) sau ‘’Regina Mărilor’’

De la începutul cruciadelor în 1095, venețienii au simțit ocaziile propice îmbogățirii. Poziționată ideal din punct de vedere politic, dar și geografic, între Europa și Orient, Veneția a produs și a echipat vase de luptă și cavaleri, de multe ori cu profituri urașe. În 1204 armatele cruciate, sub conducerea dogelui în vârstă de 90 de ani Enrico Dandalo,au atacat Constantinopolul,cel mai mare depozit de comori străvechi din lume ;printre capturile cele mai bogate transportate în oraș au fost patru care de bronz ce împodobesc Bsilica San Marco.

La acea vreme, republica era o putere de nivel mondial deținând controlul tuturor punctelor importante de pe rutele spre Egipt și Crimeea. La sfârșitul secolului al 13-lea, venețienii au limitat puterea dogilor evoluând spre oligarhia patriarhală.Veneția a petrecut mare parte din secolul al 14-lea luptâdu-se cu Genova, pentru sclavi și comerțul cu cereale de pe Marea Neagră. Au luptat și pentru ruta Mediterana spre nord către Bruges și Anvers, unde se putea face comerț cu mirodenii și alte bunuri,în schimbul hainelor flamande de mare preț, lâna englezească și cositor. Genova s-a predat în anul 1380.

Secolul al 14-lea a fost perioada dificultăților și pe plan intern.Între anii 1347 și 1349, aproape jumătate din populația orașului de 120.000 de locuitori a fost răpusă de ciuma neagră. Alți 20.000 de venețieni au murit în altă epidemie, in 1382. Extinderea pe răurile din nordul Italiei și peste Câmpia Lombardiei au atras opozanți, iar în anul 1425 au început conflictele cunoscute sub numele de Războaiel Lombarde.

În 1453 orașul a căzut în măna turcilor, care au creat haos pe rutele comerciale venețiene și au căștigat o bătălie crucială pe nare, la Nagroponte, în Nordul Mării Egee, în 1470,acestea fiind începutul unui declin .În vreme ce averea sa în spatele lagunei se diminua,civilizația venețiană atingea noi culmi. Nicio altă clădire din Occident nu egala în somptuozitate Palatul Dogilor, nicio biserică nu avea atâtea comori câte avea San Marco. Pe măsură ce apăreau artiști ca Bellini, Giorgione, Carpaccio, Tintoretto, Veronese și Titan,conceptele revoluționare ale lui Andrea Palladio începeau să contureze viitorul în arhitectură.Veneția deținea și cea mai complexă economie,și cultura cea mai bogată din Europa.

În vreme ce imperiul lui Carol Quintul cucerea constant teritorii italiene,diplomația venețiană a avut mult de tras pentru ca orașul să își păstreze independență.Între 1575 și 1577 ciuma a făcut din nou ravagii,populația scăzând de la 150.000 la 100.000 de locuitori,cunoscând apoi o perioadă prosperă în secolul al 16-lea Si al 17-lea.

Muzica a fost foarte bine reprezentată prin Claudio Monteverdi și Antonio Vivaldi. Tradiția artistică a Veneției a continuat cu Tiepolo și Canaletto,iar piesele de teatru ale dramaturgului Carlo Goldoni au deschis un nou drum către dramaturgie.Veneția s-a adaptat foarte repede în noul său rol în Europa,acela de a organiza extravagantele baluri mascate și devenind renumită pentru jocurile de noroc.

Sfârșitul Republicii

În 1797, ultimul doge, Ludovic Manin, a abdicat.Marele Consiliu și-a votat autodizolvarea,iar Serenissima nu mai exista.Trupele lui Napoleon au prădăt și distrus Arsenale,dar au rămas în Veneția doar cinci luni, până când Napoleon a trebuit să renunțe la ea în favoarea Austriei .După Waterloo,austriecii au reocupat Veneția până în 1866.Tot în acest an,după ce Austria a fost învinsă de Prusia,venețienii au votat masiv pentru a se alătura noului regat al Italiei,devenind apoi capitala unei dintre cele 20 de regiuni din peninsulă.

Orașul de azi

Veneția a rămas neatinsă de cele două războaie mondiale.Construcția marilor porturi comerciale și a rafinăriei de petrol de la Porto Maghera în anii 1920 și 1930 a cauzat probleme serioase de poluare .Eliberarea maselor de apă din regiune a dus la crearea de condiții pentru inudații și scufundări și a dus la formarea unui strat dăunător de alge. În mod paradoxal în ziua de azi cea mai mare problemă o constituie cea mai profitabilă industrie din oraș- turismul. În sezon de vârf,un flux zilnic de mai mult de 25.000 de turiști trec barierele fragilei infrastructuri a orașului și amenință să distrugă chiar acele locuri pe care au venit să le admire.

Cap 3.Localizarea geografică

Potențialul natural al turismului reprezintă totalitatea elementelor fizico – geografice dintr-un teritoriu care au capacitatea de a exercita o atracție asupra unor potențiali turiști.

Atractivitatea este un element de diferențiere între potențialul turistic natural și condițiile naturale. Pentru definirea unei arii turistice în care potențialul natural este definitoriu, se analizează atât individual cât și gruparea ân teritoriu e elementelor cu valoare de atracție turistică. Valoarea potențialului turistic crește proporțional cu numărul componentelor mediului care participă la definire potențialului.Exploatarea intensivă a potențialului natural atrage deteriorarea acestuia, astfel încât din bază de susținere a turismului se transformă într-un teren fără utilizare turistică

Categoriile de potențial turistic natural pot fi individualizate după diferite criterii: cel al funcționalității,cel al volumului sau numărul de componente și cel al limitei de consum.

Criteriul funcționalității cuprinde potențialul natural activ ce reunește tottalitatea componentelor care răspund unei valorificări imediate actuale și potențialul natural disponibil ce se referă la componentele care nu au intrat încă în circuitul turistic.

Criteriul volumului cuprinde potențialului natural absolut,care se referă la posibilitatea intrării în circuitul turistic a tuturo componentelor unui teritoriu,și potențialul relativ care se apreciază în funcție de numărul de componente ale mediului natural în raport cu potențialul total al teritoriului.

Criteriul limitei de consum se referă la durabilitatea potențialului natural.Potențialul natural inepuizabil cuprinde resurse turistice ce nu pot fi epuizate :relieful,condițiile climatice,apa. Potențialul natural epuizabil cuprinde componente care pot fi consumate în timp parțial sau total. Unele dintre acestea se pot reface printr- o activitate susținută de protecție.

Veneția este situată în partea de nord-vest a Mării Adriatice,pe un arhipelag,într-o lagună ce are o lungime de 50 de km .De asemenea,se află la un metru deasupra nivelului mării,pe 118 insulițe plane,înconjurate de clădiri susținute de milioane de stâlpi din stejar ce sunt fixați în sediment.

Fig.nr.1 Harta Veneția

Orașul este străbatut de peste 160 de canale,în forma unui labirint,canale ce sunt traversate de peste 600 de poduri.Aceste canale sunt curățate de mareea ce pătrunde zilnic dinspre Marea Adriatică prin trei guri de vărsare în mare ce trec prin inelul de nisip,numit lidi,care protejează laguna .Se află în două zone geografice,o regiune muntoasă si deluroasă în partea de nord,ce include și părți din Alpii Dolomitic și Carnici,iar in partea de sud ,a doua regiune este reprezentată de Câmpia Venețiană.

În ceea ce privește relieful, Alpii Venețieni sunt alcătuiți predominant din roci carbonatice care au generat doline, uvale, polii, peșteri și lapiezuri.

3.1. Insulele Veneției

Așezarea orasului pe insulele din laguna Veneția a fost decisivă pentru înflorirea și renumele orașului.Astfel,un punct de referință pentru vizitrea Veneției este o excursie cu așa numitele vaporetto prin lagună. Multe dintre aceste insulițe sunt locuri sălbatice nelocuite,inaccesibile cu mijloace de transport public.

a)Zona de nord a lagunei are multe locuri mlăștinoase și insule unde se găsesc foarte multe mănăstiri părăsite. Printre cele mai importante se numără și Insula Torcello. A fost unul dintre primele centre locuite din Laguna Veneției,cu o populație estimată de 20.000 de locuitori. Odată cu transformarea canalelor în mlaștini,a urmat o epidemie de malarie și apoi ascensiunea Veneției,fapt ce a dus la exoduri masive din insulă. Astăzi insula este locuită de 50 de persoane.Spre deosebire de alte insule,aici clădirile au fost înlocuite de copaci,câmpuri și păduri dese și tinere.Romanciera George Sand spunea despre Torcello că ‘’este o sălbăticie recuperată.Printre păduricile de trestii de apă și tufele de hibiscus își fac drum pâraie de apă sărată,unde petrelul și lișița adoră să stea la pândă.’’

Ca obiective turiste ale insulei se numără catedrala Santa Maria dell’Assunta,biserica adiacentă Santa Fosca și Museo dell’Estuario.Fondată în anul 636 d.C.,însă datând din 1008,ca monumentul cel mai vechi al lagunei Santa Maria dell ’Assunta este construită în stil italian-bizantin.

Insula Burano este un centru de pescuit,frecventat de artiști și scriitori ce sunt atrași de pitorescul acestui loc.

Fig.nr.2. Insula Burano

Din mai multe puncte de vedere ,Burano este considerată o versiune în miniatură a Veneției,pentru că are canale proprii și o arhitectură unică. Clădirile sunt pictate în culorile curcubeului,iar aceste culori se reflectă în apele canalelor.Pe vremuri,pe insulă se producea cea mai fină dantelă,iar modelul cunoscut cu numele de ‘’punto in aria’’ era cel mai căutat din Europa. Astăzi dantela originală de Burano este făcută de câteva femei pregătite la Scuola del Merletto,din Piazza Galuppi.

De o importanță deosebită pentru insulă este biserica San Martino din secolul al 16-lea,renumită pentru clopotnița sa înclinată care datează din secolul al18-lea. Această biserică adăpostește singura comoară a insulei : Calvarul de Tiepolo.

Insula Murano este renumită pentru tradiția în suflatul sticlei. Fabricile de sticlă sau hotelurile oferă excursii gratuite cu taxiurile pe apă. Deși fabricarea sticlei datează în Veneția din secolul al 10-lea,furnalele deschise prezentau un risc de incendiu foarte mare,asfel încât conducerea Republicii,în anul 1292,a dispus ca fabricile să fie transferate pe Murano.Insula a prosperat și la începutul secolului al 16-lea populația a ajuns la 30.000 de locuitori.

Fig.nr.3. Insula Murano

Obiectele de cristal de Murano au decorat și palatele regale din străinătate. În timp ce și alte țări s-au specializat în fabricarea sticlei de Murano,importanța orașului a scăzut.

Pentru o istorie interesantă a sticlei venețiene este Museo del Vetro,care în secolul al 17-lea a fost palatul episcopului Fondamente Giustinian.Un alt muzeu este Museo Vetrario Modero,pe Fondamenta Manin.În apropiere,pe Campo San Donato,se află biserica Santi Maria e Donato,despre care se spune că ar fi cea mai veche biserică din Veneția.

San Francesco del Deserto este o insulă ce reprezintă un ocol de la Burano.

Fig.nr.4. Insula San Francesco del Deserto

Această excursie durează 20 minute.Se spune că Sf Francisco a ajuns pe insulă in anul 1220,la revenirea din Țara Sfântă.Astăzi insula este gazdă tinerilor novici,care petrec aici un an din noviciatul lor.Reprezentativă este mănastirea cu un complex și cu grădini frumoase.

Insula San Michele este locul unde se află cimitirul orașului,de unde și numele de ‘’insula morților’’.Aceasta se află la 400 m de Fondamente Nuove.Caracteristic insulei este biserica San Michele în Isola,o biserică elegantă în stil renascentist zidită din piatră de un alb strălucitor adusă din Istria.

B) Zona de sud a lagunei se bucură de protecția Mării Adriatice, iar limbile de nisip au fost transformate în plaje permanente.Pe țărmul sud-vestic al lagunei sunt ferme piscicole și ape puțin adânci

Mai aproepe de Veneția se află Insula San Giorgio Maggiore,care este insula cea mai apropiată de oraș, situată la o distanță foarte mică de Palatul Dogilor.

Fig. nr.5.Insula San Giorgio Maggiore

Este separată de parte continentală a Veneției prin bazinul Sf. Marcu.În trecut exista o podgorie și albii sărate dar astazi au fost înlocuite de o biserică ridicată de Andreea Palladio.Drumul spre insulă se face cu vaporetto numarul 82,iar calătoria durează aproximativ 5 minute.O altă atracție a insulei este o clopotniță veche de 200 de ani.Astăzi biserica de pe insulă este sediul unei fundații științifice și culturale și centru de conferințe.În partea din spate se află amfitetrul în aer liber Teatro Verde în care se desfășoară spectacole de dans și muzică modernă în timpul Bienalei.

Urmează apoi Insula Giudecca situată foarte aproape de oraș,iar semnificația numelui său se referă la faptul că în trecut majoritatea locuitorilor ei erau evrei.Două biserici importante,atât prin arhitectura lor,cât și prin comorile de artă pe care le adăpostesc,pot fi vizitate pe insulă.Aceatea sunt : Il Redentore,începută după planurile lui Palladio în 1577 și încheiată de Antonio da Ponte în 1592 și Sant’Eufemia,clădită în stil bizantin venețian. Astăzi insula este o importantă zonă industrială de construcții navale.

Cea mai importantă este Insula Lido,o insulă de vacanță,cu plajă de nisip și casino,hoteluri și numeroase amenajări turistice.

Fig.nr.6. Insula Lido

Este o fâșie îngustă de pământ,cuprinsă între Veneția și apele Adriaticii ;nu aparține nici Veneției,nici Italiei,iar rolul ei principal este de a proteja Veneția de mareele din golf.Lido este în general o rezervă pentru rezidenții și turiștii care stau pe insulă.Feriboturile de la San Marco duc turiștii la marginea zonei comerciale. Aproape de debarcadere se află biseroca Santa Maria Elisabeta,construită în secolul al 16-lea.

Lido mai este celebră ca gazdă a Festivalului Internațional de Film,care are loc,anual din 1932,la sfârșitul lunii august. Timp de două săptămâni,cele mai noi creații ale cineaștilor din toată lumea sunt proiectate pe ecranul Palatului Cinematografului și la cinematograful Astra.

Fig.nr.7. Insula Lido

Un adevărat punct turistic al insulei este plaja,care din iunie șî până în septembrie are ca atuuri nisipul ingrijit și grblat zilnic,vestiarele multicolore și umbrelele. La jumătatea stațiunii Lido se află satul Malamocco,care în trecut a fost cea mai importantă așezare a lagunei și principalul port pentru Padova.

Fig.nr.8. Insula Lido

Insula este locul celor mai elegante hoteluri din oraș,inclusiv maiestuosul Hotel des Bains care l-a inspirat pe Thomas Mann în lucrarea Moarte la Veneția.

Insula Santa Maria della Grazie a fost un adăpost al pelerinilor,aflată în apropiere de San Giorgio,Numele său vine de la o icoană făcătoare de minuni a Feciorei.Aici se afla și spitalul de boli infecțioase al orașului,iar astăzi este proprietate privată fără acces public.

San Servolo este insula unde au fost exilate 200 de măici din Candia și Creta. După anul 1725 insula a fost folosită ca sanatoriu de boli psihice pentru pacienții bogați. Clădirile cu săli numeroase sunt folosite astăzi de o universitate internațională și o școală de comerț pentru meșterii artizani din toată Europa.

Insula San Pietro in Volta și Pellestrina este o fâșie îngustă de pământ de 11 km de unde se ajunge la Lido.Este cunoscută pentru campionii săi canotori și șantierul naval.

Chioggia este un oraș de pescari pitoresc,cu poduri elegante peste canalelel navigabile

3.2Clima

Iernile sunt reci,verile călduroase,iar în restul anului clima variază.Vânturile dinspre Adriatică și inundațiile denotă că Veneția are un climat umed și răcoros,dar și cu multe perturbări,între noiembrie și martie.Lunile iunie,iulie și august pot fi sufocante.

Fig.nr.9

3.3Hidrografia

Caracteristică Veneției este Marea Adriatică, aceasta fiind vazută ca parte din oraș.Din cauza nivelului ridicat al mării și a scufundărilor cauzate de masele de apă,Veneția a fost inundată de foarte multe ori în timpul iernii.

Laguna este o altă caracteristică importantă a orașului,aici vărsându-se râurile Brenta și Sile.Laguna este separată de mare prin fașii înguste de pământ,și legată de ea prin pasaje,prin care fluxul și refluxul ajung până în canalele orașului.Toamna și primăvara apele mării inunda părți intregi din oraș,circulația realizându-se doar pe punți în guste din lemn

3.4. Flora și fauna lagunei

Fig.nr.10

Laguna abundă în plătici aurii, bibani de mare, scoici, sepii și crabi, toate fiind pradă pentru lebede, egrete și cormorani. Pe porțiuni extinse de pământ înflorește levănțica de mare, anasonul de stâncă se prinde și se cațără pe ziduri vechi, iar iarba de mare se înmulțește în mlaștinile sărate. Alte păsări și animale specifece Veneției sunt : porumbeii din Piața San Marco, pisicile ce sunt ocrotite și hrănite de locitorii orașului, șobolanii-astăzi într-un număr mai redus din cauza pisicilor, pescărușii. Veneția are o vegetație mediteraniană : plante perene, stejarul de stâncă, arborele de plută, ienupărul, murul, laurul, mirtul și palmierul pitic.

Cap. 4 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei omenirii,îmbogățindu-se treptat cu noi valori,pe măsura creșterii gradului de cultură și civilizație a popoarelor.Obiectivele turistice de natură antropică existente în present au apărut inițial,pentru scopuri și cu funcții diferite de cele actuale.Pe măsura trecerii timpului au ajuns să dobândească atractivitate,intrând în categoria de patrimoniu turistic antropic.

Ca și în cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice antropice rezultă din reflectarea asupra lor, a unor elemente ca : unicitate, inedit, dimensiune, formă, funcție, semnificație, perioadă de timp etc.

Unicitatea determină atractivitatea turistică a unor obiective, produse sau activități umane, atunci cănd este vorba de un unicat, care asa a fost de la aparitia lui, sau a dobândit această calitate în timp.

Dimensiunea poate fi și ea un element de atractivitate , atunci când atinge extremele : foarte mare (gigantic) sau foarte mic(miniaturile).Ineditul atrage pentru că omul manufestă curiozitate față de nou, de ceva ce nu a mai vazut, acest lucru ducând la materializarea unei idei moderne, extravagante, într-o construcție : amplasarea unor obiective antropice în locuri deosebite.

Funcția unor obiective poate avea rezonanță istorică sau poate fi reflectarea importanței dobândite mai recent. Unele edificii au avut alte funcții inițial, iar în prezent se conservă tocmai pentru a putea reflecta ceva ce a fost, devenind muzee.

Semnificația unor obiective turistice în viața unor popoare sau a locuitorilor unei regiuni apropie această însușire de unicitate: religioasă, istorică, etnografică.Vechimea unor obiective atrage interseul turiștilor, indifferent de starea lor de conservare, de loc sau de modul lor de prezentare.Unele sunt prezente în muzee sau expoziții : unelte, podoabe, cărți și manuscrise, tesături, sticlă, obiecte de cult,de tehnică populară veche, monezi.Altele sunt obiective cu rezonanță istorică răspândite sau izolate în spațiul geografic : podoabe specifice fiecărei epoci.

Multitudinea obiectivelor turistice de natură antropică poate fi grupată în mai multe categorii : obiective turistice culturale, istorice(sau cultura-istorice), obiective turistice de natură economică, obiective turistice de natură politico- administrativă.

4.1. Potențialul turistic cultural

Patrimoniul cultural național cuprinde monumente,ansambluri și situri cu valoare excepțională din punct de vedere istoric,artistic,estetic, științific, antropologic,cat și peisaje culturale reprezentative pentru țară sau o regiune geoculturală clar definita. În cadrul acestui patrimoniu sunt incluse bunuri mobile și imobile. Bunurile imobile prezintă valoare din punct de vedere arheologic, istoric, arhitectural, religios, urbanistic, artistic, peisagistic, tehnico-științific. Bunurile mobile includ obiecte cu semnificație istorica și documentara, valoare artistica și etnologica, științifica și tehnică.

Pe baza Ordonanței de Guvern nr. 68/26 august. 1994, intrată în vigoare prin legea nr. 41/1995 au fost stabilite principalele categorii de monumente:

•monumente și situri arheologice;

•monumente și ansambluri de arhitectura;

•rezervații de arhitectura și urbanism, clădiri, monumente și ansambluri memoriale;

•monumente de arta plastica și comemorativa;

•monumente tehnice;

•locuri istorice;

•parcuri și grădini.

•biserici

4.2 Criterii de identificare ale potențialului turistic cultural

Din punct de vedere turistic analiza și delimitarea bunurilor culturale de patrimoniu se poate face in funcție de câteva criterii mai importante:

•locul – variabil prin poziție, extensiune, accesibilitate și care se poate referi la așezarea unui singur obiect sau monument, pana la un sit, zona istorica sau rezervație de arhitectura; analiza locului se face pornind de la continent, tara, regiune, provincie, oraș, comună, sat, cartier, muzeu, monument izolat, bun cultural mobil;

•geniul tehnic care se refera la mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a-și realiza operele și monumentele, unde limitele de creație sunt elastice și extensibile; de multe ori turiștii sunt deosebit de interesați sa cunoască vechi tehnici artistice;

•poziția etnologică pornește de la origini, pană în contemporaneitate, unde definirea și stabilirea etapelor de evoluție a monumentelor și bunurilor culturale poate îmbrăca forme de ipoteza, iar precizările foarte exacte sunt destul de rare; in acest context pot fi menționate câteva etape-origini: preistorice, antice, evul mediu, romanicul, goticul, baroc ș.a.

•subiectul sau tema culturala se refera la sursele de inspirație care au stat la baza multor bunuri culturale și care poate caracteriza o anumita cultura, in anumite perioade de evoluție istorica; aici pot fi incluse era, evul, secolul, etapa, filonul, perioada, faza, nucleul cultural – care toate vin sa contureze marile curente ale artei și culturii;

•starea de conservare și păstrare are un rol major in valorificare, deoarece monumentele și bunurile culturale trebuie să se găsească în cat mai buna stare pentru a fi vizitate de turiști și periodic sunt supuse unor lucrări de restaurare și conservare; multe bunuri cultural-imobile și mobile nu sunt puse in valoare, datorita stării de degradare in care se află;

•gradul de înțelegere a bunurilor culturale este determinat de modul cum acestea sunt receptate de vizitatori și, de aici, rezulta și rolul lor educativ și de deschidere a orizonturilor culturale; turiștii prin cunoașterea și percepția unor noi elemente de cultura și civilizație pot respecta identitățile culturale și devin mai tolerant in raport cu alte forme de cultura.

4.3 Turismul cultural- definiție, tipuri

Multă vreme nu s-a vorbit de turism cultural, întrucât noțiunea respectiva părea un pleonasm. Aceasta, deoarece pana la începutul secolului XX turismul, prin definiție, era unul cultural. De atunci, tematica si motivația călătoriei de agrement s-au multiplicat, astăzi se poate vorbi de un turism balnear, de munte, de câmpie etc astăzi se poate vorbi de un turism balnear, de munte, de câmpie etc

4.4Tipuri de turism cultural

Printre primele forme de turism cultural am putea plasa chiar pelerinajul. Biserica medievala si a timpurilor modeme a fost intr-adevăr un atractor al călătorilor, determinând deplasările a milioane de pelerini către diverse sanctuare, pe drumuri care au ajuns legendare. În sec.XIX primii turiști, au fost acei tineri britanici din înalta societate, trimiși în Europa pentru un "tur" (de unde numele de turism) si care au practicat un turism cultural, motivat de descoperirea continentului, considerat indispensabil educației lor. Turismul practicat inițial era de lunga durata si avea in vedere întâlniri cu localnicii, dar si cu reprezentanți ai înaltelor societăți locale.

După anii '30 turismul a încetat sa mai fie direct legat de descoperirea a noi elemente exotice sau spectaculoase si de activități culturale și s-a diversificat sub diverse forme: vilegiatura la țară, turism balnear, sportiv etc.

Totuși turismul cultural a continuat să se dezvolte și să-și diversifice formele, destinațiile și clientela. În acest sens sunt de menționat următoarele tipuri de turism

•cultural existente astăzi, precum și formulele turistice conexe acestora:

•religios – pelerinaj, întâlniri cu figuri de prelați charismatici și deveniți legendari,

•vizite ale unor monumente religioase;

•de descoperire a orașului, a regiunii sau ținutului – circuit, sejur cu excursii •radiare, vizite de situri cu un anumit specific, participarea la manifestări culturale, tradiționale;

•istoric – circuit, vizite la monumente istorice; .

•de amintiri – circuit și excursii pe câmpuri de lupte, cimitire ale eroilor, locuri

memorabile:

•etnic/genealogic – circuit, sejur;

•artistic – circuit;

•festival, manifestări – sejur – expoziția de pictura, festivaluri etc;

•gastronomic – sejur și circuit – degustarea vinurilor;

•de cumpărături – sejur in orașe, mai ales m cele in care taxele sunt foarte reduse.

Datorită înzestrării sale cu numeroase și originale atracții turistice, Veneția se situează printre orașele Italiei care au o reală vocație turistică. O acțiune de valorificare organizată sistematic și consecvent poate duce la crearea unor interesante oferte turistice care vor putea fi lansate cu succes pe piața internă și internațională.

Originalitatea și frumusețea obiectivelor de interes turistic constituie importante motivații turistice, atât pentru turiștii interni, cât și pentru cei străini, care găsesc aici o adevărată sinteză a spiritualității venețiene.

De asemenea, când se realizează implementarea turismului cultural asupra unor zone istorice este necesar să se țină seama de o serie de considerații. Aceste zone istorice reprezintă așezăminte de mare valoare turistică.În procesul de amenajare turistică a zonelor istorice trebuie să se inventarieze și să se studieze toate elementele care au o valoare istorică și care nu trebuie să mai sufere modificări ( ca până acum ) deoarece dau clădirilor, străzilor și spațiilor verzi o fizionomie originală.

În amenajarea unor zone în scopul valorificării resurselor prezente aici, după părerea unor specialiști, este necesar să se aibă în vedere transpunerea în practică a următoarelor principii:

a)Principiul integrării armonioase a condițiilor naturale cu suprafețele construite, cu structura serviciilor și cu infrastructura.

Dezvoltarea unei zone turistice se amplasează într-un cadru natural și istoric, care se exprimă sub forma unei rețele de resurse, punând în valoare patrimoniul cultural al regiunii.

b)Principiul flexibilității sau al structurilor evolutive – este principiul potrivit căruia structura unei zone turistice este necesar să reprezinte un sistem multifuncțional și transformabil, care să permită dezvoltări continui și adaptări, în funcție de cerințele clientelei turistice.

c)Principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele – rețeaua de resurse naturale și istorice, rețeaua serviciilor și infrastructura precum și rețeaua de activități sau structura de recepție.

d)Principiul rentabilității directe și indirecte (efectul multiplicator al turismului). Eficiența unei activități turistice poate fi apreciată mai ales în funcție de efectul multiplicator al turismului.

Prin turismul cultural sunt valorificate unele zone bogate în resurse turistice cultural-istorice cu mare forță de atracție. Practica a demonstrat că astfel de regiuni se pot dezvolta și pot intra în circuitul economic cu investiții inițiale minime capabile însă să determine o dezvoltare în lanț a unor activități economice producătoare de venit național și, totodată, capabile să absoarbă forța de muncă locală disponibilă.

4.4.1. Veneția este unul dintre centrele turistice ce cuprinde concentrări de obiective turistice variate. Astfel în ceea ce privește turismul religios,acesta este foarte bine reprezentat de multitudinea de biserici de aici.Printre cele mai importante :

a)Bazilica San Marco este o biserică bizantină care domină Piața San Marco și a fost construită într-un stil ornamental deosebit din două motive :ca întruchipare a puterii Republicii Venețiene și ca loc de veci pentru Sf Marcu.A servit drept capelă a dogilor,aici având loc încoronări,funeralii și procesiuni.

Fig.nr.11. Biserica San Marco

Biserica a fost inițial construită în anul 830 d.C.,are peste 4000 mp de mozaicuri și 500 de coloane datând din secolul al 3-lea.În anul 976,biserica cea mare din lemn,originală, a ars,iar bazilica de astăzi a fost construită între anii 1063 și 1094,în formă de cruce greacă,cu cinci cupole,având ca model Biserica Sfintilor Apostoli de la Constantinopol.

Atriul de la intrarea în catedrală,numit și narthex,este realizat din mozaicuri din foiță de aur așezată peste bucăți de sticlă. Cercurile concentrice ale cupolei din secolul al 13-lea evocă 24 de episoade din Geneză,inclusiv cel cu Adam și Eva.Podeaua este o capodoperă de mozaic din piatră de diverse culori,așezată la niveluri diferite pentru a reprezenta marea. Formrle geometrice sunt mărginite de contururi de animale.Pala d’Oro,sau Paravanul de aur este este decorat cu giuvaiere și a fost realizat la Constantinopol în anul 976,fiind alcătuit din 250 de panouri încrustate cu 1927 de pietre prețioase și cu plachete ‘’cloisonne’’.Acest ecran redă zeci de scene biblice,iar rama sa unucă din fier forjat poleit cu aur are aceleași componente ca bijutriile Coroanei :1300 de perle,400 de granate,300 de safire,300 de smaralde,90 de cristale de ametist,75 de rubine roz,15 rubine,patru pietre de topaz și două de carneol.

Cupola Rusaliilor este prima cupolă a bazilicii și împodobită cu mozaicuri înfățișează Pogorârea Sfântuli Duh,întruchipat printr-o flacără deasupra capetelor celor doisprezece apostoli.Treptele de la dreapta intrării principale duc spre un muzeu mic,Museo Marciano,care adăpostește unele dintre cele mai frumoase comori din San Marco.Principala ataracție este unica cvadrigă din Antichitate existentă în lume,și anume un car cu patru cai înhămati,cunoscută sub numele Cavalli di San Marco,lucrată în jurul anului 200 d.C. în Roma sau în Grecia.

Tetrarhii sunt statui din piatră de porfir roșu din Egiptul secolului 4.Tezaurul este situat la ieșirea din baptiseriu,pe partea dreaptă a bazilicii,unde se pot vedea comori ce includ și potire pretioase din cristal de stâncă împodobite de către argintarii și aurarii medievali,precum și relicvarii aduse din cuceririleestice ale Veneției,inclusiv fragmente din Crucea Sfântă.În apropierea tezaurului se află Altarul Mare care susține un baldachin montat pe patru coloane de alabastru,datând din secolul al 8-lea.Altarul este decorat cu scene din viața lui Cristos și a Feciarei Maria,iar în spatele grilajului iluminat se află un sarcofag care contine relicvele Sf. Marcu.

Arhitectura bazilicii este foarte deosebită,cu galerii largi și aerisite ce reflectă tradiția estică a izolării în timpul rugăciunii,fiind destinate exclusiv femeilor.Pereții din lespezi de piatră crează un efect caleidoscopic,iar basoreliefurile semicirculare în stil romantic se află la intarea centrală.Baptisierul a fost ornat în secolul al 14-lea cu mozaicuri cu scene radând viața Sf. Ioan și este locul unde se află și mormântul arhitectului Sansovino,dar este interzis vizitatorilor.Iconostasul este un paravan cu model complicat ce delimitează zona altarului de naos.Cele opt coloane ale iconostasului sunt încununate de statuile în stil gotic ale Fecioarei si ale apostolilor.Paravanele bizantine sculptate din piatră cu desene geometrice delicate sunt prezente pe toate cele trei fațade,in atrium și logii.

b) Biserca Santa Maria Gloriosa dei Frari este a doua biserică din Veneția după San Marco și locul unde odihnește pictorul Tițian.Este o capodoperă a arhitecturii venețiene ecleziastice de inspirație gotică și a fost construită timp de 100 de ani,impreună cu Biserica Santi Giovani e Paolo.Alti 26 de ani au fost necesari pentru terminarea altarului principal

Cea mai mare comoară a bisericii este misterioasa Înălțare a Mariei,care se află deasupra altarului înalt. La dreapta se află statuia din lemn a lui Donatello,apreciata lucrare Sf Ioan Botezătorul.Tot in această parte a bisericii,în sacristie,se află Madonna și Sfinții,o lucrare de Giovanni Bellini.Iconostasul este un paravan sculptat cu un amestec de elemente renascentiste și gotice,creat de Pietro Lombardo și Bartolomeo Bon,Acesta separă naosul de zona de rugăciune.Un alt element semnificativ este corul,alcătuit din trei șiruri originale de 124 de scaune pentru călugări,unice în Veneția.

Mausoleul lui Canova a fost ridicat in anul 1827,la cinci ani după moartea sa.Cu toate acestea doar inima îi este înmormântată aici.Monumentul dogelui Franceso Foscari este înalțat în cinstea dogelui Foscari,care a contribuit la expansiunea teritorială a Veneției.Campanila este un turn masiv montat în transeptul stâng al bisericii și este al doilea ca înalțime din Veneția,iar statuia lui Ioan Botezătorul a fost realizată din lemn în anul 1450,special pentru biserică și se află în capela florentină. Mausoleul dogelui Giovanni Pesaro este susținut de monștri și statui din marmură neagră.

c)Biserica Santi Giovanni e Paolo este cunoscută ca biserica San Zanipolo și este una dintre cele mai mari din Veneția.

Fig.nr.12.Biserica Santi Giovanni e Paolo

Se află pe Campo Santi Giovanni e Paolo,în districtul Castello,terminată în anul 1430 pentru Ordinul Dominican și este cunoscută azi ca Panteonulvenețian.Ca și Frari,biserica are multe cripte cu sculpturi care împodobesc sicriele.Comorile din biserică includ un poliptic timpuriu pictat de Giovanni Belliniîn nava din partea dreaptă.San Zanipolo împarte campo cu Scuola Grande di San Marco din secolulu al 15-lea și o statuie ecvestră a lui Bartolomeo Colleoni.

d)Biserica Santa Maria dei Miracoli se află aproape de biserica San Zanipolo,în spatele unor canale și case din nordul districtului Castello și este preferată de venețieni pentru ceremoniile de nuntă.Construită de niste lombarzi,biserica se remarcă prin lustrul remarcabil al marmurei de pe peretii interiori și exteriori și de pe tavanul arcuit,decorat cu 50 de portrete de profeți și sfinți.

e)Biserica Madonna dell’Orto,sau Doamna Grădinii este situată în nordul orașului cu o fațadă în stil gotic și adăpostește o statuie făcătoare de minunia Feciorei cu Pruncul,descoperită în grădina din apropiere,precum și picturile lui Tintoretto.

Alte biserici precum San Nicolo dei Mendicoli,San Sebastiano și San Pantalon

‘’îmbogățesc’’ patrimoniul religios al Veneției. Biserica San Nicolo dei Mendicoli este așezată în spatele docurilor, într-o zonă liniștită a Dorsoduro, fiind construită în secolul al 7-lea.Este astfel una din cele mai vechi biserici din oraș și prezintă coloane romane,capiteluri grecești și tavane cu grinzi,iar decorațiile includ panouri din Renaștere,statuete aurite și picturi din Școala lui Veronese.San Sebastiano se află tot lângă docurile din Dorsoduro șî este construită în memoria lui Veronese.Biserica San Pantalon ascunde două comori în spatele fațadei dărăpănate : un cui din Crucea Sfântă păstrat într-un altar gotic și tavanul zugrăvit de Gian Antonio Fumiani.

Principalele evenimente religioase reprezentative pentru turismul raligios si care atrag foarte mulți turiști sunt următorele :

•25 aprilie – Sărbătorea Sf Marcu unde are loc o slujbă de sărbătoare la Bazilică și unde se dau boboci de trandafiri.Se organizează și o cursă de gondoleîntre Sant’Elena și Punta della Dogana,urmată de o masă tradițională de orez și fasole.

•prima duminică de la Înălțare sărbătorește ‘’căsătoria Veneției cu marea’’

•în a doua duminică de la Înalțare sute de bărci urmează un curs de 32 de kmde la Basino di San Marcola Burano și apoi la San Francescodel Deserto.

•în iulie,a treia duminică are loc Festivalul Mântutorului-o regată cu focuri de artificii și festivități în jurul insulei Lido.

•pe 1 noiembrie este organizată Ziua tuturor sfintilor

•pe 21 noiembrie are loc sărbătoarea della Salute-o procesiune cu lumânări aprinse cu Santa Maria della Salute,comemorând eradicarea ciume din oras în 1630.

•25 decembrie-Craciunul

4.4.2 Turismul istoric este foarte bine conservat și localizat în circuitele turistice europene.Acest tip de turism cuprinde construcții megalitice,edificii și locuri cu importanță istorică(castre și cetăți).

Veneția este unul din marile orașe ale Europei cu un nucleu vechi,pitoresc și care contribuie la sporirea gradului de atractivitate.Astfel în Veneția impresionante sunt muzeele,palatele,vilele celebre și o serie de clădiri istorice.

În ceea ce privește palatele orașului acestea sunt foarte numeroase,dar cel mai important este Palatul Dogilor,care a fost timp de nouă secole reședința Republicii Veneția,fiind și cameră a consiliului,curte de justitie,închisoare și reședință oficială a celor 120 de dogi care au guvernat Venetia între anii 697 și 1797.

Fig. nr.13. Palatul Dogilor

Inițial acest palat a fost construit în stil de fortăreață bizantină în secolul 19,iar 500 de ani mai târziu acest stil,a fost înlocuit,parțial, de o structură gotică.Arhitecții acestei structuri masive,cu fațada de cărămizi albe și de culoarea piersicii, au echilibratmărimea clădirii cu două niveluri mai sus de arcadele gotice.Intarea in palat,care datează din secolul 15,Porta della Carta sau Poarta de Hârtie,este o capodoperă a sculpturii în stil gotic.În partea stângă se afla cele patru statui de culoare maro închis ale Tetrarcilor,cunoscute de asemnea sub numele de ‘’Cei patru mauri’’.Astăzi aceasta este iesire pentru vizitatori.Interiorul palatului este constituit din camere parțian nemobilate,cu tavane frumos decorate,șeminee și picturi mărețe.

Principalul tur incepe in locul cunoscut sub numele de Anti-Collgio care adăposteste unele dintre cele mai frumoase picturi ale dogilor.Tot aici se găsesc și patru alegorii de Tintoretto,care combină imagini ale zeilor păgâni și cele patru anotimpuri care sugerează faptul că Veneția este favorizată în orice anotimp.Urmează Sala Marelui Consiliu, salon vast unde se adunau cetățenii Veneției pentru a-și alege dogele și pentru a dezbate politica de stat în primele zile ale Republicii.

Fig.nr.14. Sculptură în Sala Marelui Consiliu

Lângă această sală se află Sala Senatului unde consiliul conducător al Veneției stabilea politica..Următoarea încăpere este Sala Consiliului Celor Zece,după care urmeaza o altă cameră în care se poate vedea o cutie poștală în formă de gură de leu,pentru cetățenii care voiau să îi informeze pe Cei Zece în legătură cu orice abater .O ușă din coltul acestei camere duce la închisori ce nu sunt altceva decjt un labirint de celule legate prin coridoare și scări pe ambele părți ale canalului.

Podul Suspinelor este una din cele mai frumoase constructii din lume,face legătura cu inchisorile palatului.

Fig.nr.15.Podul Suspinelor

Aceasta are două căi de trecere paralele,probabil pentru că prizonierii care merg spre Consiliul Celor Zece să nu îi întâlnească pe cei care fuseseră deja interogați.La fel de importante ca obiective turistice sunt Sala Scutului și Sala Armelor care este fascinantă dar în același timp și înfricoșătoare.Cuprinde o colectie de arme de foc frumos meștesugite,arme ceremoniale si armuri.Printre trofeele de război se numără și un steag turcesc adus din Bătălia de la Lepanto.

Palatul Dogilor este caracterizat de o artă și o arhitectură impresionate,reprezentativă în acest sens este lucrarea ‘’Paradisio’’ de Tintoretto ce acoperă în intregime unul dintre zidurile din fundal,fiind inspirtă din capodopera lui Dante și preluată de artist pe când avea 70 de ani.Cu o dimensiune de 7m x 22m,este cea mai mare capodoperă în ulei di lume,care conține 350 de chipuri umane.

O altă lucrare deosebită este ‘’Apoteoza Veneției’’ de Veronese,care împodobește tavanul și surprinde cu exactitate conceptul civic ideal al Venetiei.Balconul central este o terasă magnifică din piatră de la începutul secolului al 15- lea ornată cu coloane,cupole și o suită de sfinți..Impresionatele fântâni sunt costruite din secolul al 16-lea și erau folosite pentru a drena apa din jgheaburi spre curtea centrală.

Palatul Ca’Foscari este așezat pe o curbură strategică a Marelui Canal,cu o arhitectură gotică și o serie de ferestre cu șipci verticale care dau spre apă.Acestea sunt susținute de o friză de piatră istriană.Palatul este astăzi parte a Universității din Veneția.

Palatul Ca’rezzonico are tavane decorate cu frescele lui Tiepolo,candelabre impresionante din sticlă de Murano și mobilier încrustat.Astăzi este Muzeul Vieții Venețiene .

Palatul Pisani-Moretta este locul de desfășurare a unui fabulos bal mascat organizat în cadrul Carnavalului.

Importante în dezvoltarea turismului istoric sunt și vilele celebre din Veneto.Printre acestea se numără Villa Barbaro costruită de Palladio și se află în apropierea orașului Asolo situat pe coline.

Fig.nr.16.Vila Barbaro

Această casă rurală prezintă multe elemnte romane,de la nimfe și grote până la templul circular,asemănător Panteonului.Camerele principale sunt decorate cu fresce vesele,iar grădina este presărată cu sculpturi clasice.

Villa Pisani datează din secolul al 18-lea,cu două etaje,și a fost construită pentru digele Alvise Pisani,cu 114 camere mobilate elegant și o sală impresionantă de bal,decorată de Tiepolo.

Fig.nr.17.Vila Pisani

Deasupra imenselor coloane ale fațadei se găsesc nenumărate statui,aliniate pe acoperiș,cu vedere peste curți și un parc întins unde nobilimea venețiană obișnuia să se plimbe în serile de vară..

O altă constucție cu valoare istorică este și Villa Valmarana’’Ai Nani’’,cunoscută pentru ststuile cu pitici de pe zidurile grădinii.Se află pe o creastă de deal, cu vedere la Monte Berico și sanctuarul său.Villa Valmarana ‘’La Rotonda’’este imitată în întreaga lume.Perfect proporțională cu patru fatade de templu este situată pe un deal cu vederi panoramice asupra orașului adoptiv al arhitectului Palladio Vicenza.

Villa Emo este o altă reședință rurală constrită de Palladio,comandată de familia Emo.

Fig.nr.18. Vila Emo

Corpul central este deosebit de armonios,înconjurat de aripi gratioase cu arcade,destinate depozitării fânului și a uneltelor.Interiorul conține fresce vesele ale renascentistului Zelotti..

Fațada vilei Contarini din secolul al 17-lea,cândva centrul unei comunități de fermieri,are vedere la o piață în formă de potcoavă,înconjurată de case terasate.În Sala della Musica,sistemul acustic este remarcabil.În ultima duminică a fiecărei luni aici are loc un tâtg de antichități.

Muzeele fac parte și ele din edificiile cultural-istorice.în care sunt adunate colecții importante,reprezentative pentru evolu Muzeele fac parte și ele din edificiile cultural-istorice.în care sunt adunate colecții importante,reprezentative pentru evoluția societății omenști.

În funcție de particularitățile obiectelor colecționate,tipologia muzeelor este foarte variată :muzee de artă, muzee de istorie, muzee de etnografie muzee geologice,muzee ale științelor naturii.

Veneția este un oraș ce cuprinde aproape toate aceste tipuri de muzee,fiecara foarte bine individualizate. Muzeul Collezione Peggy Guggenheim se află de-a lungul Marelui Canal și este privit c auna dintre cele mai bune și mai cuprinzătoare colecții de artă modernă din Europa.

Fig.nr.19. Muzeul Collezione Peggy Guggenheim

Acesta adăpostește lucrările a peste 200 de artiști contemporani care reprezintă mari curente de avangardă cum ar fi cubismul,futurismul și suprarealismul.Cafeneaua muzeului este unul dintre cele mai bune restaurante din Veneția.Printre exponatele cele mai remarcabilese află câteva dintre primele lucrări ale lui Picasso și Chagall,precum și sculptura în bronz a lui Brâncuși,’’Pasăre în spațiu’’.Alte titluri trimit la opere ala lui Max Ernest,Dali,Miro și Jackson Pollok.

Un alt muzeu este Museo dell’Arte Vetrario a cărui exponată principală este un candelabru extraordinar din anul 1864,alcătuit din 356 de piese lucrate manual,cu o greutate de 330 kg, 4 m înălțime și aproape 7 m în circumferință.

Fig.nr.20. Muzeul dell’Arte Vetrario

Printre exponate se numără și câteva flacoane feniciene,vaze suflate,potire de rubin,oglinzi încrustate și faimoasele perle caleidoscopice.La muzeul Correr se pot vizita opere de artă inestimabile și obiecte legate de istoria Veneției,iar muzeul Merletto este un obiectiv obligatoriu pentru pasionații de obiecte artizanale

Muzeul de Icoane cuprinde o mică ,dar bogată colecție de icoane bizantine din secolele 14-18,unele pictate de artști greci.Dar cel mai important rămâne Muzeul Național de Marină unde se află expuse numeroase tipuri de ambarcațiuni.Pentru mulți viziztatori,principala atracție este modelul ultimei ‘’bucintaro’’,navă aurită folosită de doge în ocazii oficiale,fiind bogat decorată cu statui alegorice.Anexa muzeului etalează o gamă de amabarcațiuni adăpostite în vechile șoproane ale șantierului aproape de intrare în Arsenale,pe malul drept al râului.

.Pe lăngă palate ,vile și muzee mai există și o serie de clădiri istorice care îmbogățesc patrimoniul istoric al Veneției.De remarcat este clădirea Zecca,o monetărie elegantă situată pe malul apei și proiectată de Jacopo Sansovino,terminată în 1545.

Fig.nr.21. Clădirea Zecca

Aici există o monetărie încă din anul 1277.Activitatea ei a fost închisă în anul 1870,iar în 1905 clădirea a trecut în gestiunea Bibliotecii Marciana.Clădirile Cotonificio sunt clădiri ale fostelor filiaturi de bumbac ce astăzi sunt ocupate de facultatea de arhitectură,constituind un minunat exemplude refolosire a clădirilor industriale abandonate.Filaturile de bumbac,cu peste 1000 de angajați,au fost active din 1883 până în 1960.

Molino Stucky este o moară impresionantă construită în stil gotic între anii 1897 și 1920 ce domină Canalul Giudecca.A fost transformată într-un complex hotelierși săli de conferință.Depozitul del Megio este o clădire istorică transformată în scoală primară.Un leu de piatră veghează acest fost deposit de grăneal statului.

Macello este o clădire neoclasică a fostului abator,ornată cu bucranium(element decorativ ce reprezintă un craniu de bou),a fost restructurată în anul 1986 și dată în folosința universității.

Depozitele CIGA reprezintă unul dintre cele mai bine dotate complexe sportive publice,cu piscină acoperită,sală de gimnastică și de bowling, fabrica Junghans a fost o fabrică de ceasuri ce astăzi a fost transformată într-o clădire cu apartamente în stil newyorkez.

Galeria Academia adăpostește cea mai valoroasă colecție de artă venețiană și ca punct de atracție turistică,urmează imediat după Piața San Marco și Palatul Dogilor.

Colecția etalează tablouri din secolul al 16- lea până în secolul al 18- lea,aranjate

în ordine cronologică în 24 de încăperi.Încăperea 2 conține lucrarea lui Carpaccio,’’Răstgnirea celor zece mii de martiri’’,pe când încăperea 4 atrage mul.Încăperea 2 conține lucrarea lui Carpaccio,’’Răstgnirea celor zece mii de martiri’’,pe când încăperea 4 atrage mulțimile de iubitori de artă prin ineditul grup de tablouri,inclusiv’’Sf Gheorghe’’al lui Mantegna.Camera 5 adăpostește cea mai celebră operă din galerie ‘’Furtuna’’ de Giorgione.În încaperea 10 se găsește lucrarea ‘’Sărbătoare în casa lui Levi’’ de Veronese.Camera 11 contine capodopere ale lui Veronese si Tintoretto,precum și ‘’Răpirea Europei’’a lui Tiepolo,în timp ce camera 17 conține o adevărată raritate venețiană- o pictură de Canaletto.Mai departe,camera 23 se află în partea de sus a bisericii care constituie parte din structura galeriei.Galeria spațioasă și aerisită este amplasamentul perfect pentru unele altare splendide.

Camera 20 este,probabil,cea ,mai uluitoare din Accademia,cu patru picturi imense care ocupă câte un perete fiecare.Celebra ‘’Procesiune cu crucea în jurul pieței’’ a lui Bellini dezvăluie cum s-a schimbat San Marcodin 1496,cu excepția mozaicurilor.

Fig.nr.22.Grafic privind evoluția nr. de turiști

În graficul de mai sus se observă că cel mai vizitat este Palazzo Ducale din Piața San Marco, în anul 2001 îregistrând un număr de turiști de peste 1200000, în anul 2002 1200000, iar în 2003 su 1200000

4.4.3. Festivalurile sunt manifestări artistice ce se desfășoară într-un anumir domeniu : muzică,teatru,cinematografie,folclorice.Pot avea caracter naționa sau internațional,și majoritatea se desfășoară la aceeași dată,în același loc sau în locuri diferite

Turiștii care sunt în căutare de divertisment cultural pot participa la concertele clasice tot timpul anului, operă, teatru, operă,teatru,expoziții de artă și festivaluri pentru toate gusturile.

Fig.nr.23. Imagine de la Festival

Unul dintre cele mai importante festivaluri este Festa del Redentore care are loc lângă biserica Palladio pe Giudecca pentru a comemora sfârșitul ciumei din 1576.Oamenii urcă pe ambarcațiunile decorate cu lampioane de hârtie și verdeață.

Fig.nr.24.Imagine de la Festival

Cele mai frecvente surse de venit din concertele de muzică clasică,de la recitaluri de orgă la operele corale,sunt numeroasele biserici din Veneția,iar pentru teatru reprezentativ este Teatro Goldoni,care oferă în tot timpul anului programme ale pieselor jucate de trupe italiene și internaționale,unele fiind traduse

Bienala de artă de la Veneția este una ditre cele mai vechi expoziții de artă contemporanădin lume.Deschisă în 1895 pentru a celebra nunta de argint a unui cuplu regal,ea a fost organizată cu regularitatede atunci.Azi se organizează în anii impari(Bienala de arhitectură se reazlizează în anii pari),între lunile iunie și septembrie,în cle 40 de pavilioane ale Giardini Biennaled’Arte.Fiecare pavilion este sponsorizat de câte o țară.

Deși,în general,nu este considerat la fel de prestigios ca Festvalul Internațional de Film de la Cannes,Festivalul de Film de la Veneția este un eveniment din circuitul cinematografic internațional,care durează două săptămâni,de la sfârșitul lui august până la începutul lui septembrie. Accentul se pune pe filmele de artă

4.4.4. Carnavalurile sunt manifestări de mare amploare care se desfășoară anual,în anumite locuri devenite consacrate.Sunt manifestări extravagante ce impresionează prin imaginațîa organizatorilor și prin modul de atragere a spectatorilor care se simt participanți la manifetsre.

Fig.nr.25.Măști de Carnaval

Caranavalul de la Veneția a fost și este unul dintre evenimentele cele mai importante ale Italiei.Informații privind existența carnavalului se gasesc încă de acum 11 secole,din anul 1094.

Fig.nr.26. Magazin cu măști pentru Carnaval

De atunci,carnavalul a însuflețit comunitatea an de an,reflectând diferite circumstanțe istorice,ca de exemplu ,marea victorie a Veneției din 1571 împotriva turcilor,care a dus la măști și festivități pe această temă în anii următori.Dar, Veneția și-a dobândit faima de ‘’oraș al carnavalului’’ abia din secolul al 18-lea,când bărbații din întreaga Europă au invadat Serenissima,cu scopul de a se distra pe străzi sau în piețe,în cazinouri sau în teatre.În timpul carnavalului se desfășoară un adevărat festival teatral, precum și petreceri private la Palat.

Fig.nr.27.Imagine de la Carnaval

In ultimul secol al decadentei și ezitantei republici carnavalul se întindea pe durata a șase luniA fost interzis și redeschis abia în anul 1979 și organizat în lunile februarie –martie și durează 10 zile.Străzile abundă în ‘’nobilime’’ locală costumată sau mascată,sau vizitatori deghizați nebunește.fncepe cu zborul porumbelului.

4.5. Evenimentele sportive generează un tip de turism.Se face distincția între participarea la competițiile sportive(sportul-spectacol) și sportul practicat.Competițiile de vârf,cum ar campionatele mondiale și continentale,olimpiadele de vară și de iarnă,turneele finale ale unor competiții(tenis,patinaj) concentrează un număr mare de turiști pe perioada desfășurării lor.Astfel se fac investiții exceptionale în dezvoltarea infrastructurii,în special în bazele de cazare,alimentație publică,agrement având cas cop final atragerea unui număr cât mai mare de turiști.

Sportul-practicat atrage un număr tot mai mare de persoane pentru că este recomandat de medic.Construcțiile pentru sport sunt proeminente în peisaj : stadioane,terenuri de tenis,de golf,câmpurile de curse,bazine de inot,părtii de schi.Campusurile universitare conțin imense suprafețe amenajate pentru sport.

Veneția în sine oferă puțne locuri de agrement pentru turiștii sportivi,cu excepția celor două piscine publice : unaa pe Giudecca,lângă stația de vaporetto Sacca Fissola,iar cealaltă lăngă stația Sant’Alvise.În fiecare an la sfârșitul lui octombrie,orașul găzduiește un maraton de nivel mondial care atrage peste 6000 de alergători din toată lumea.O opțiune mai relaxantă pentru iubitorii sporturilor în concediu este o excursie pe Lido,unde, din iunie până în septembrie ,majoritatea plajelor private ale marilor hoteluri oferă o varitate de sporturi nautice,inclusiv windsurfing,schi acvatic,canoe și navigare pe catamaran și cu barca pneumatică.Totuși înotul nu este permis întodeauna pe plajele de pe Lido,din cauza problemelor legate de poluare.Oportunitățile de a practica sport peu scat pe Lido includ un teren de golf cu 18 găuri (curs deschis tot timpul anului și cluburi de închiriat) și terenuri de tenis,patru cluburi fiind deschise pentru public.Pentru a putea pluti cu barca trebuie să se cunoască foarte bine canalele lagunei, din acest motiv bărcile cu motor nu se închiriază turiștilor.

Printre cele mai practicate sporturi în Veneția se numără : canotajul- o modalitate populară de a petrece timpul (cel mai vechi club este Canottieri Bucintoro),ciclismul, navigație- proprietarii de iahturi se adună în portul de pe insula San Giorgio Maggiore, înotul, patinajul pe role –existând un patinoar mic la Sant’Elena din Castello, golful, tenisul,joggingul – practicat în parcuri, sălile de gimnastică ce sunt dotate cu aparate de ultimă generație , și nu în ultimul rând fotbalul ,echipa locală Venezia joacă pe stadionul Sant’Elena în majoritatea duminicilor.

Deosebit de interesant pentru navigație este o plimbare cu gondola – un element specific venețian.

Fig.nr.28. Gondola

Astăzi aceasta este mai mult o atracție turistică decât un mijloc de transport.

Gondolele au existat din secolul al 11-lea,iar în secolul al 18-lea aproximativ 14.000 străbăteau canalele Veneției ; astăzi în oraș sunt mai pițin de 500.Toate gondolelel au aceeași caracteristică,sunt făcute de mână din aproximativ 280 de bucăți separate din lemn.Acestea nu sunt simetrice, partea stângă e mai largă decât dreapta, pentru ca gondolierul să aibă loc atunci când vâslește și când stă la cârmă.Gondolele sunt vopsite în negru,în consens cu legile din anul 1562 care încercau să potolească extavaganțele societății venețiene,Mai au și o proră metalică într-o formă ciudată de furcă.Mulți dintre gondolierimai poartă costumul tradițional marinăresc,tricoul în dungi și un basc marinăresc alb.

Pe apele Veneției o călatorie cu gondola este o alegere bună pentru părinții care caută un mijloc de divertisment pentru familie.

Fig.nr.29. Gondola

Există și varianta ‘’vaporetto’’ care oferă avantajul călătoriei gratuite pentru copiii sub patru ani și tarife reduse pentru familii. Se pot face excursii la Lido pentru plimbări cu ‘’banana de apă’’,la Murano,pentru a-i vedea pe suflătorii în sticlă.

4.6. Turismul educațional cuprinde activitățile turistice organizate în scopuri educative,în general pentru grupa de vârstă tânără,aflată în momentul în care trebuie să învețe(elevi, studenți).Turismul are însă o latură educativă la orice vârstă și pentru toate categoriilede turiști.

Scuola di San Giorgio degli Schiavoni se află în vecinătatea bisericii de San Marco.Cele cinci scoli din Veneția erau școli de meserii sub patronajul unui sfânt particular,aceasta fiid înființată în anul 1451,ca adunare pentru breasla comerciantilor dalmațieni din oraș.

Zona atractivă dintre Accademia și Campo San Margherita este patronată de universitatea orașului.La Campo San Barnaba se găsește un șlep atrăgătorr cu fructe și legume.În timpul școlii Campo Santa Margherita,locul unde se găsesc cele mai numeroase restaurante cu prețuri bune,magazine cochete și standuri de marfă colorate,devine piața cea mai plină de viață din Veneția

4.7 Turismul de recreere este la îndemăna tuturor turiștilor proveniți din medii sociale diferite.Acest tip antrnează un număr mare de persone din țările dezvoltate și cu un grad ridicat de urbanizare.Este un tip de turism practicat de toate grupele de vârstă ,dar mai ales de populația de vârstă matură si de tineri.

În Veneția, pe lângă locurile naturale,turiștii se pot recrea și plimbându-se prin vestitele piațe ala orașului.Primul loc spre care se îndreaptă turiștii este San Marco.Piața din San Marco,este un loc agitat,cu turiști și porumbei.

Fig.nr.30.Piața San Marco

Inițial, piața a fost locul grădinii unei mănăstiri, care era traversată de un canal,dar din secolul al 13-lea a devenit centru politic și religios al orașului.Piața a atras întodeuna mulțimile,iar una dintre cele mai uluitoare priveliști este ‘’Cloptniță Sf. Marcu’’,apoi ‘’Turnul cu ceas’’ce afișează un ceas zodiacal care arată ora atât în cifre arabe ,cât șin în cifre romane și care funcționează de aproape 500 de ani

Piața Leoncini este o piață mică situată în față bazilicii San Marco și este locul unei foste piețe de legume.

Piața Rialto este centrul comercial al orașului,fiind de asemenea centrul istoric al orașului.Majoritatea clădirilor datează din scolul al 16-lea.Aici se poate vizita Piața Alimentară cu aranjamente artistice din piersici și cireșe,anghinare,pește și legume de sezon.

Piața Campo Santa Margherita este o piată pitorească din cartierul  Dorsoduro și este animată zi și noapte.Ca atracții turistice din această piață sunt Casa dei Veroteri,un splendid basorelief al Fecioarei adăpostind un grup de negustori în rugăciune : și Terasele Altana – niște platformecu acoperiș din lemn,întâlnite în palatele venețiene și folosite de matrone pentru a-și decolora părul : se așezau la umbră,punându-și în cap o pălărie cu boruri largi,fără calotă.Acum se folosesc pentru spălatul și uscatul hainelor,precum și pentru petreceri.

Cele mai multe atracții turistice se găsesc în cartierele San Polo și Santa Croce,aflate în centrul Venetiei,chiar în centrul Pieței Rialto. Biserici renumite,monumente impunătoare și palate superbe,toate sunt pline de istorie.Printre atracțiile importante se numără Santa Maria Gloriossa dei Frar,Școala Mare din San Rocco.

Un al cartier este Dorsoduro,un cartier al cotrastelor ce se întinde de la port până la o zonă istorică aflată în paragină,care a găzduit mult timp pescarii și marinarii,apoi trece prin frumoasa zonă Zattere și Marele Canal,către Punta della Dogana,zonă modernă de consulate și reședințe luxoase.

Fig.nr.31.Cartierul Dorsoduro

Atracțiile turistice includ două mari galeriii de artă,Accademia și Colecția Peggy Guggenheim,care expun opere de artă antice și moderne,precum și Palatul Ca’ Rezzonico și bisericile Santa Maria della Salute și San Sebastiano.’’Coloana de rezistentă’’a Veneției,pentru că Dorsoduro a fost construit pe insule inălțate cu subsol compact,cartierul era puțate cu subsol compact,cartierul era puțin populat din cauza expunerii sale la atacurile piraților.Astăzi este reședinta cătorva universități,este plin de cafenele,localuri și cluburi de noapte.

Cannaregio este un cartier animat ce se întide de la gară până la spitalul orașului, asigurând și existența locuitorilor unei insule mari situată între malul nordic al Marelui Canal ș lagună.Reședintă a călătorului Marco Polo și a titanilor Renașterii Tițian și Tintretto,Cannaregio se mândrește și cu bisericile sale renumite precum Madinna dell’Orto.Are și un vechi ghetou evreiesc.Luând numele de la trestiile care creșteau cândva în mlaștinile din zonă,Cannaregio este traversat de Strada Nova,cea mai mare arteră din oraș.În acest cartier se află și cea mai îngustă stradela din Venetia,Calle Varisco,lată de 58 de cm.Locuri de relaxare în Cannaregio sunt parcurile umbroase,cafenelele și barurile din labirintul de străduțe și canale.

Castello,denumit așa după un castel construit aici,pe vremea dușmanilor,este ‘’coada de pește’’ a Veneției.

Fig.nr.32.Cartierul Castello

Jumătatea vestică a cartierului este plină de atrcții turistice precum bisericile Santi Giovani e Paolo și San Zaccaria.

Fig.nr.33.Biserica San Zaccaria

Cealaltă jumătate se ocupă de constructii navale,fiin centrată în jurul vechiului Arsenale. În Giardini are loc festivalul de artă Biennale.

O altă formă a turismului de recreere este turismul de divertisment,care se adresează în primul rând tinerilor,dar și copiilor.

Viața de noapte din Veneția nu este foarte intensă în cluburi sau localuri dat fiid că media de vărstă din oraș este de 45 de ani.Distracțiile de noapte sunt concentrate în baruri cu pian,cafenele istorice din jurul San Marco și barurile cochete ale hotelurilor.Pentru o experiență venețiană autentică,barurile tradiționale cunoscute ca ‘’bacari’’ merită să fie vizitate.

În Piața San Marco se găsesc baruri răsfirate, majoritatea frecventate de studenți și tineri venețieni.Piccolo Mondo este un loc în aer liber cu clientelă mixtă, iar Bacaro Jazz, aflat vis-a vis de Oficiul Poștal Central de la Rialto,pune la dispoziție muzică de jazz life și mâncăruri și băuturi la prețuri rezonabile.

Barurile și cafenelele studențești pline de viață din Campo Santa Margherita sunt pline până noaptea târziu. Cazinoul municipal al Veneției este organizat pe insula Lido primăvara și vara și la Palazzo Vendramin-Calergi pe Marele Canal în restu anului.Jocurile includ ruletă ,’’chemin de fer’’, baccarat și blackjack care se joacă până spre dimineață.Pentru a intra în camerele de pariuri este nevoie de pașaport,iar bărbații trebuie să aibă tinută de seară,costum și cravată.

Pe lângă acestea Veneția oferă și locuri de atracție pentru copii,fiind amenajate terenuri de joacă bine echipate cu topogane,leagăne și rame în Parcul Savorgnan și în parcul împrejmuit de pe malul apei din Giardini.Întinderea vastă de verdeață din Sant’Elena este dotată cu un modest ring de patinaj și un perete artificial de alpinism. O altă activitate interesantă și amuzantă pentru copii este hrănirea porumbeilor.La magazinul Disney,aceștia sunt întâmpinați de către Mickey Mouse pe un pod, în timp ce Donald Duck pescuiește o gheată veche dintr-un canal

4.8. Turismul pentru cumpărături se practică în special în regiunile transfronatliere și cele turistice renumite,în marile orașe cu galerii și centre comerciale.

Una dintre satisfacțiile veneției este shopping-ul în magazinele cu produse autentice.De regulă,mazazinele de lux se află în jurul pieței San Marco.La Mondonovo sunt expuse cele mai originale măști din oraș.Magazinul este renumit și pentru superbele costume confecționate pentru parada personajelor din cadrul Carnavalului.

Nardi este renumit pentru bijuteriile care se găsesc aici : broșe cu rubine și aur,diamante și platină.La Venini se pot achiziționa farfurii și vase moderne,de mare simplitate și stil.Magazinul Coin este localizat aproape de Rialto și reprezintă o ramură a celui mai mare lanț de magazine din Italia.Vinde haine elegante și articole pentru casă cu un design modern.

La Rubelli se poate achiziționa maobilierconfecționat manual.O combinație de tehnici tradiționale și tehnologie computerizată este folosită pentru producerea de brocarturi,damascuri și mătăsuri.

4.9. Un element major al atractivității unei zone îl costituie spesificul gastronomic. Majoritatea venețienilor sunt tradiționaliști în ce privește gastronomia,iar restaurantele din oraș reflectă acest lucru, axându-se în special ,pe meniurile authtone. Bucătăria internațională este foarte puțin reprezentată, cu excepția unor restaurante chinezești cu influențe italiene și câteva încercari de bucătărie franțuzească în hotelurile cele mai scumpe.

Mâncarea venețiană este influențată de bogățiile lagunei,cu pește proaspăt, moluște comestibile, creveți, calmari, sepii și caracatiță ;rață și alte păsări care trăiesc în insule sunt,de asemenea ,populare.

Fig.nr.34.Mâncarea Venețiană

Majoritatea celor mai bune restaurante din oraș sunt în cartierele Dorsoduro,San Polo și Santa Croce

Fig.nr.35. Restaurant în Veneția

În jurul San Marco, aproape toate restaurantele oferă ‘’menu turistico’’,un meniu prestabilit și cu preț fix..Numeroasele baruri și cafenele oferă gustări cu ‘’tramezzini’’asortate(sandviciuri din pâine albă,cu multă maioneză) și ‘’panini ‘’(rulouri umplute )

La resturant se oferă primul pahăr de vin din partea casei : roșu, alb, în carafe de un sfert,de jumătate sau de un litru. Regiunea viticolă Friuli furnizează Pinot Grigio de calitate,precum și vinuri de casă.

Unul dintre cele mai vestite restaurante este Da Fiore,unde rezervările sunt obligatorii,iar proprietarii stabilesc meniul in funcție de ce este adus proaspăt la piață.Specialitățile case sunt paste în formă de funde cu scoici și șofran, sau crabi cu carapace moale prăjiți cu făină de porumb.

L’Incontro este un restaurant specializat în mâncăruri cu carne specifice Saediniei,cum este cea de purcel de lapte cu mirt.

În Veneția mâncarea a fost multa vreme la prețuri destul de mari, astfel încat turiștii erau nevoiți să scoată bani mulți din buzunar pentru a gusta delicatesele tradiționale. Astăzi restaurantele, terasele și localurile unde se poate lua masa sunt mult mai diversificate și pentru toate buzunarele.

Mâncărurile tradiționale conțin ierburi specifice, ca polenta, cartofi “gnocci” cu sos de crab, spaghete gătite într-un sos special, pește marin. Specialități venețiene sunt și feliile subțiri de muschiuleț de vită, marinate în maioneză, suc de lamaie, piper alb, sare, lapte și sos Worchester. Trebuie amintite legumele folosite, salata roșie ridicchio din Treviso, sparanghelul alb din Basano del Grappa

Lasagna venețiana. Se prepara din clatite, sos bolognez, smântână, cașcaval ras.

Risotto alle seppie. Este un preparat din orez si fructe de mare. Sucul lăsat de sepie dă o culoare închisă orezului din compoziție. Dacă este preparat cu cerneala sepiei, poartă denumirea de risotto nero.

Baccala mantecato. Este o rețetă venețiană care are la baza pește cod, pregătit în ulei de măsline, cu usturoi si pătrunjel, și un sos făcut în blender.

4.10. Constucții tehnice, cu funcție turistică

Acestea prezintă interes prin arhitectura,ineditul construcției sau al amplasării,prin mărime,prin materialul utilizat sau prin funcțiile trecute sau actuale, Printre obiectivele reprezentative din această categorie se află : clădiri ce reprezintă sedii ale unor firme și instituții,poduri canale etc.

În perioada Evului Mediu,odată cu intensificarea schimburilor și a circulației populației și mărfurilor,crește numărul și importanță podurilor și canalelor.

Marele Canal din Veneția este principala arteră a orașului și se întinde pe mai bine de 4 km,pornind de lângă gara Ferovia,vărsându-se în Bazinul Sf. Marcu.

Fig. nr.36. Marele Canal

Malurile canalului sunt mărginite de mai bine de 200 de palate și case mari ornamentate.Prima clădire care merită văzută pe malul stâng este Palatul Vendramin-Calergi,iar pe partea opusă se află Fundacul Turcesc care astăzi adăpostește Muzeul de Istorie Naturală.

Tot pe malul drept se găsește vastul Casa Pasaro,în stil baroc unde se găsește Muzeul de Artă Modernă. Peste drum de aceasta ,pe malul stâng este Casa d’Oro,iar mai la sud se află frumoasele palate gemene din secolul al 13-lea.Loredan și Farsetti,în care acum funcționează primăria.

Unul dintre cele mai importante și mai cunoscute poduri din Veneția este Podul Suspinelor,construit în anul 1603,care îi ducea pe cei condamnați de la Palatul Dogilor la inchisorile din vecinătate.Podul Rialto este plasat în cel mai ingust punct al Marelui Canal,iat Ponte degli Scalzi oferă una din cele mai frumoase priveliști din oraș,cu deschidere spre palatele și bărcile de pe Canal Grande.Are 40 m lungime și 7 înălțime.

Podul Libertății este lung de 3,6 km și este prima legătură completă intre uscat și Veneția. Podul fără parapet este unul dintre cele două poduri rămase până în prezent fără protecție laterală,celălălt fiind Podul Dracului din Torcello.

Cu o istorie cu suișuri și coborâșuri, Podul Rialto străjuiește astăzi de la înălțime terasele și magazinele de pe cheiul "Grand canale". Altădată punte de legătură între sedii de bănci (undeva după anul 1.200), Podul Rialto este o punte spre Veneția "terestră", care ascunde numeroase surprize. Chiar în stânga podului, ascunsă printre coloane, se află una dintre puținele piețe de fructe și legume, de unde pot fi cumpărate și suveniruri mai ieftine. Spre dreapta se deschide "traseul" la pas către Piața San Marco.

Cap.5.Analiza fluxurilor turistice recente și baza tehnico-materială turistică

5. 1 Fluxurile turstice sunt o formă de interactiune spațială între două arii dintre care aria de destinație are un plus de comodități, iar aria generatoare are un deficit.Fiecare destinație turistică are o anumită capacitate de primire a turiștilor.De aceea, una din problemele de bază ale turismului este dimensionarea fluxurilor pe măsura capacității ariei de destinație.Când presiunea cererii pentru o anumită destinație devine prea mare, atunci calitatea ofertei începe să scadă.

Astfel turismul a devenit atăt seva căt și pedepsa Veneției , cu cele aproximativ cele 12 milioane de turiști care își petrec cel puțin o zi în oraș, în fiecare an.Datorită situării sale geografice, este unul dintre cele mai vizitate orașe ale lumii.

Circulația turistică materializată prin fluxuri turistice, se constiutue- alături de fondul atractiv și infrastructură, ca fenomen social-economic

Baza tehnico-materială a turismului se compune din totalitatea construcțiilor și serviciilor care asigură petrecerea plăcută a timpului liber al turiștilor. Aici sunt cuprinse ansamblul construcțiilor destinate cazării, alimentației publice, tratamentului, agrementului, cu instalațiile si echipamentul tehnic aferent, parcul mijloacelor de transport si spațiile destinate întreținerii și reparării acestora etc.

Trebuințele turiștilor sunt foarte variate si ca atare, sunt pe deplin justificate preocupările si eforturile organizatorilor de turism pentru diversificarea bazei tehnico-materiale, prin care sunt puse la dispoziția turiștilor toate posibilitățile pe care cuceririle științei contemporane le oferă pentru satisfacerea cât mai deplină a cerințelor mereu crescânde ale populației pentru servicii turistice.

Baza tehnico-materială este una din părțile componente ale produsului turistic, dar la asigurarea circulației turistice mai contribuie si infrastructura tehnică generală.

Baza tehnico-materială a turismului (structuri turistice) cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se folosește turismul pentru realizarea funcțiilor sale economice și sociale, în acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât și cele comune, aparținând altor ramuri, în cadrul bazei tehnico-materiale a turismului, capacitățile de cazare, alimentația pentru turism, agrementul etc., prin numărul și structura lor, reflectă în cea mai mare măsură, gradul de dotare și dezvoltare turistică în ansamblu sau la nivel teritorial.

Cazarea turistică.

Componenta principală a bazei tehnico-materiale, cazarea turistică, prin numărul său important de locuri și prin structura acestora, aflată într-o permanentă adaptare la evoluția cererii turistice, constituie un puternic sprijin pentru întreaga activitate turistică din Veneția.

Veneția se poate lăuda cu unele dintre cele mai frumoase hoteluri din Europa și cu dormitoarele cele mai simple. Caracteristica lor comună o constituie, la fel ca în cazul orașului, vechimea și personalitatea locurilor de cazare.Majoritatea hotelurilor din oraș sunt adăpostite de palate vechi și sunt pe categorii, de la 5 stele, cele de lux, la cele de o stea.Categoriile hotelurilor de obicei include un mic dejun continental, dar cele de top și multe hoteluri de categorie medie servesc micul dejun sub forma unui buffet mult mai elaborate.

În categoria hotelurilor de lux se află și Hotelul Cipriani, amplasat pe propria insulă și are drădină privată cu piscină cu apă sărată și un restaurant de primă clasă. Specialitatea casei sunt pastele funde cu suncă,rumenite la cuptor. Are 98 de camere cu toate dotările, iar cele din anexa Palazzo Vendramin din secolul al 15-lea au chiar majordomo.Există și saună, teren de tennis, o șalupă pentru cei care vor să meargă la San Marco.

Servicii:

-sală de fitness, curățătorie chimică, bagajii, sauna, apeluri locale, piscină, baie de aburi, facilități pentru reuniuni, coafor, piscină în aer liber, masaj, magazine,bar, spa, cazino, animale acceptate, echipament sportiv, centru de conferințe, sală de conferințe, echipament audio/video, teren de tenis,club de sănătate, solar, room service, meniu a la carte, shoe cleaning service, facilități pentru persoane cu nevoi speciale, seif, lounge, restaurant, recepție deschisă 24/24, jacuzzi, pistă de jogging, plajă, schimb valutar, centru de afaceri, golf, lift, plimbare călare etc.

Hotelul Des Bains a fost folosit drept decor pentru filmul lui Visconti,’’Moarte la Venetia’’, are o grădină mare, două terenuri de tenis și o piscină.Are în față plajele private de pe Lido.Cuprinde 95 de camere.

Hotelul Boscolo dei Dogi este un hotel de 5 stele, cu 91 de camere.Ca servicii oferă : mini bar, aer condiționat, cameră cu telefon, restaurant, sală de conferințe, parcare în aer liber, room service, cameră cu balcon, lift, bar seif, iar ca puncte de atracție : teren de tenis, muzeu,plajă,mare,teatru, centru comercial.

Din categoria hotelurilor pentru buget limitat se află și Casa Cardinale, administrată de maici prietenoase.Este am plasată într-o grădină umbroasă, chiar pe malul lagunei și are mic dejunul inclus.Domus civica sunt niște camere de cămin disponibile vara(iulie – septembrie) și oferă reduceri pentru studenți și participanții la programul Rolling Venice. Nu se servește mâncare , dar în apropiere sunt destule cafenele.

Eden este un hotel de trei stele, aflat în centrul orașului.Camerele sunt dotate cu aer condiționat, room service și mic dejun., iar ca puncte de atracție sunt opera, centrul cultural, cinema, muzeu, piață, grădină, parc, teatru, centru de arte publice și biserica.

Și categoria mai cuprinzătoare a altor unități de cazare marchează o trăsătură distinctă a Veneției, aici fiin incluse apartamentele de închiriat și pensiunile și campingurile.

Veronica Tomasso Cotgrove este o companie britanică care oferă camere de închiriat pe termen scurt sau lung, cu opțiuni ce include 30 de apartamente pentru 2-7 persoane și cu grădini.Prețurile variază în funcție de locație și facilități.

Sant’Angelo Immobiliare este o veche agenție imobiliară cu 20 de case complet mobilate și pregătite pentru a fi închiriate cu săptămâna. Câteva au terase pe acoperiș și este posibilă și cazarea pe timpul zileleor de odihnă. Includ servicii de curățenie și de închiriere de telefoane mobile.

Foresteria Valdese este o casă de oaspeți administrată de o comunitate metodistă și waldensiană.Are dormitoare cu fresce, camere drăguțe și apartamente pentru familii.

Caming Fusina este un camping de trei stele, popular printre amatorii de călătorii cu rucsacul în spate, amplasat chiar pe marginea lagunei.Este deschis pe tot parcursul anului, iar Camping Alba d’Oro se află la doar 2 km de aeroport și are piscină, sală de internet, pizzerie și magazine. Excursioniștii fără cort pot dormi și în căsuțe.Este închis din decembrie până în februarie.

.Transporturile

Circulația turistică presupune deplasarea persoanelor spre locuri alese drept destinație a călătoriilor. In consecință, fluxurile turistice implică derularea unui trafic turistic considerabil între localitățile (țările) de reședință si localitățile (stațiunile, zonele, regiunile turistice, țările) primitoare de turiști.

Pentru derularea traficului turistic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport: terestre, aeriene, navale (fluviale și maritime).

Deseori, deplasarea turiștilor necesită folosirea combinată a mai multor mijloace de transport, în funcție de distanța până la locul de destinație, de caracteristicile itinerariilor alese, de starea căilor de comunicație și a infrastructurii lor tehnice, de intensitatea si sezonalitatea circulației turistice, de competitivitatea tarifelor practicate pentru diferite forme de transport, de rapiditatea și comoditatea deplasărilor.

Posibilitățile de transport oferite pentru asigurarea accesului turiștilor în zonele receptive reprezintă un factor primordial, care influențează sensibil transformarea ofertei potențiale în ofertă turistică efectivă și în același timp, o condiție esențială a valorificării eficiente a potențialului turistic al unui teritoriu.

În domeniul transporturilor turistice, obiectivul strategic general este susținerea dezvoltării și diversificării turismului prin asigurarea tuturor condițiilor de deplasare sigure și civilizate, atât în trafic intern, cât și internațional.

Scopul este acela de a asigura legătura dintre zonele și punctele turistice la rețelele de transport. Un accent deosebit se pune pe reabilitarea si diversificarea serviciilor de transport în general, si cu caracter turistic în special

Mijloacele de transport in comun sunt folosite si in scop turistic În Veneția singurul transport în comun este hidrobuzul, dar pentru că orașul este atât de compact, pentru călătorii scurte este indicat mersul pe jos.Hidrobuzele stăbat Marele Canal, merg în jurul malului nordic al Veneției, unde stația principală este Fondamente Nuove.Feribotul operează în diverse pincte peste Marele Canal și se obișnuiește să se stea în piciore pe durata traversării.Mai există și taxiuri pe apă.

Principalul aeroport al Venetiei este Marco Polo, situat la 13 km de oraș și are toate utilitățîle unui aeroport internațional, inclusiv ghișee cu informații pentru turiști, birouri bancare și case de schimb valutar, restaurante și magazine.Există și asistență pentru cei în scaun cu rotile și toalete pentru persoanele cu handicap. Autobuzele publice(ACTV) circulă de la aeroport până la capătul liniei de la Piazzale Roma la fiecare jumătate de oră vară și din oră în oră iarna.

În Veneția turismul deține un loc de seamă în economia țării : circa 30 de milioane de turiști străini vizitează în fiecare an orașul. Aproape 8% din populație este ocupată în turism.

În cazul în care exodul populației, constatat în ultimele patru decenii, va continua în aceleași ritmuri, în 24 de ani, Veneția va rămâne fără nici un locuitor. Orașul va fi împânzit de mulțimi de turiști. Anual, Veneția este asaltată de 18 milioane de turiști, iar zilnic – de 50 de mii. În douăzeci de ani, numărul lor se poate dubla

Fig.nr.37.Grafic privind capacitatea de cazare

Din graficul de mai sus observăm o stagnare a numărului de paturi (12000) în perioada 2002-2004 cu o creștere în 2005 și în 2006 cu aproape 2000 de paturi pentru ca apoi în 2007 să cunoască o scădere ușoară.În ceea ce privește numărul de camere, acesta evoluează în același fel ca și numărul de paturi.

Fig.nr.38. Grafic privind numărul de băi din hoteluri

La fel ca și în graficul cu evoluția numărului de paturi și de camere și aici observăm o creștere a numărului de bai din toate unitățile de cazare, datorită faptului că a avut loc o evoluție a numărului unităților de cazare.

Următoarea diagramă urmărește modul de evoluție a turiștilor în Veneția din anul 1949 și până în anul 2006.Observăm o creștere a numărului turiștilor de la aproape 1 milion în anul 1949 până la mai mult de 7 milioane în 2006.În această periodă apar unele oscilații cu importante scăderi,cea mai importantă oscilație este cea dintre anii 1999 și 2005, acest lucru ducând la dezvoltarea turismului antropic din Veneția.

Mobilitatea populației în scop turistic în Veneția între 1949-2006

Mobilitatea populației în scop tu

Fig.nr.39.Mobilitatea populației în scop turistic

Fig.nr.40. Grafic privind numărul de zile

Din figura 40 se observă o evoluție ascendentă a numărului de zile optime pentru practicarea turismului începând cu anul 2000, în anul 2006 atingându-se valoarea maximă de peste 2500000 de zile față de anul 2000 când valoarea maximă era de 550000 de zile.

Fig.nr.41.Unități de cazare

În figura de mai sus se observă o creștere a numărului de unităti de cazare, de la 18000 în anul 2000 până la 25000 în anul 2007.

Fig.nr.42. Diferențe între unitățile de cazare

Din acest grafic observăm că la hotelurile de 5 stele numărul de turiști este aproximativ la fel între anii 2001 și 2006 cu o ușoară creștere în 2006. În ceea ce privește unitățile de cazare de 4 stele există o diferență foarte mare. Astfel dacă în 2001 la hotelurile de 5 stele în 2001 erau cazați 200000 de turiști la cele de 5 stele erau aproximativ 850000 de turisti,iar în anul 2006 numărul acestora crescând până la peste 1200000.

Un număr ridicat de turiști s-a înregistrat și în hotelurile de 3 stele, cu 850000 în 2001 și aproape 1000000 în 2006.Unitățile de cazare de 2 stele și o stea au inregistrat un număr redus de turiști, cei mai puțini înregistrându-se în camping-uri.

Observăm astfel că majoritatea turiștilor preferă hotelurile de 4 și 3 stele.

Fig.nr.43. Evoluția zilnică a nr. de turiști între 2000-2006

Numărul de intrări în Veneția a turiștilor italieni a crescut în 2006 cu aproximativ 2,3%, iar a celor străini cu aproximativ 2,25%

Fig. nr.44. Evoluția nr. De turiști între anii 2000-2006

Din aceast ultim grafic se observă că în perioada 2000-2006 numărul de turiști străini este mult mai ridicat decât numărul celor italieni.Astfel în 2004 s-a înregistrat un număr de 2500000 de turisti străini,cel mai mic număr fiind de 1900000, iar al celor italieni variază între 450000 și 600000.

Cap.6.Concluzie

În această lucrare am prezentat perspectivele pe care le are potențialul turistic cultural și antropic al orașului Veneția de a deveni o sursă de venit e economiei urbane.

Lucrarea este structurată pe cinci capitole.

În primul capitol am încercat sa fac o idee de ansamblu asupra scopului acestei lucrări. De asemenea am prezentat și un scurt istoric asupra cercetărilor făcute asupra Veneției.

În al doilea capitol am făcut o prezentare a istoriei orașului prezentând evoluția sa de la începuturi până astăzi.

În capitolul al treilea am prezentat trăsăturile turismului natural.Am început prin a prezenta conceptul de potențial turistic natural, turism natural și apoi am continuat prin a evidenția prin exemple aceste concepte, arătând importanța turismului natural în cadrul turismului venețian, rolul și locul acestui tip de turism.

Tot aici am prezentat câteva repere geografice ale orașului, făcând referire la așezarea fizico-geografică a Veneției, la condițiile climatice ale orașului.M-am referit și la hidrografia, flora și fauna Veneției.

În capitolul al patrulea am făcut referire la conceptul de potențial turistic antropic,în special la turismul cultural din Veneția. Printre cele mai importante roluri pe care le are turismul cultural în cadrul societății menționez :

mijloc de diversificare al structurilor economice,;

factor de instruire și educație;

rolul turismului în comerțul mondial;

rolul de conservare a resurselor antropice de pe teritoriul unei țâri.

Tot aici am scos în evidență factorii de bază ce au contribuit la geneza potențialului turistic cultural, între aceștia numărându-se cei istorici și socio-culturali, Am continuat cu prezentarea bogatului patrimoniu cultural pe care Veneția îl administrează și îl pune în valoare, prezentând distribuția si caracterizarea resurselor turistice culturale din aceast oraș ce se concentrază în partea centrală a Veneției

De asemenea în acest capitol am prezentat modalitățile de promovare a turismului cultural, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Am scos în evidență faptul că turismul cultural este sursa principală a turismului din Veneția și de aceea această ramură trebuie promovată și dezvoltată cel mai mult datorită monumentelor naturale și artificiale cu valoare de unicat pe plan național, european și chiar mondial.

În afara valorilor culturale de excepție, am prezentat și elementele care pot deveni factori cheie în dezvoltarea turismului cultural de care dispune Veneția :

-suficientă rețea de căi de comunicații;

-bază materială complexă și diversificată;

-gradul relativ redus al poluării generale;

-un număr ridicat de monumente culturale;

-creșterea inițiativelor pentru organizarea unor manifestări cultural-artistice;

-diversificarea programelor turistice și a mijloacelor de promovare.

De asemenea, strategia dezvoltării turismului cultural vizează următoarele direcții de acțiune :

-dezvoltarea produsului turistic

-introducerea în circuit a unor programe turistice noi, insistând asupra punerii în valoare a obiectivelor turistice cu caracter de unicat național, european sau mondial.

În ceea ce privește turismul cultural din Veneția în circuitul intern și interrnațional am prezentat principalele atuuri pe care la deține orașul.

În capitolul al cincilea am prezentat fluxurile turistice, cazarea turistică și transporturile din Veneția.

.

Cap 7.Bibliografie

1. Bleahu, M.,(1987),Turismul și protecția peisajului, Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător., nr 1, Editura Academiei, București

1. Cândea, Melinda, Erdeli, G. Șimon, Tamara (2000);Potențialul turistic și turism, Editura Universității,București.

2. Cosmescu, I. (1998); Turismul, Editura Economică, București.

3.Cristureanu, Cristina (1999);Turism internațional, Editura Oscar Print, București.

4. Ferran, A, (1997), Natura și cultura protejate din Europa Centrală și de Nord, Patrimoniul Universal, UNESCO, Editura Șchei, Brașov.

5. Găștescu, P., Cioacă, A,(1986), Insulele terrei, Editura Albatros, București.

6.Ghid de buzunar, Veneția, Ediția a-12-a 2003, Actualizare 2007, Editura Aquila ’93.

7.Ghiduri turistice vizuale (2007); Top 10 Veneția, Editura Litera Internațional, București

8.Grigore, M, (1975), Potențialul natural al turismului, Centrul de multiplicare al Universității., București.

9. Luigi Armioni (2006), Veneția, Ghid turistic;Editura Vremea, București

10. Marin, Ion. Marin Marian; Europa- Geografie regională, Editura Universitară

11. Matei, C.H., Neguț, S., Nicolae, I., (1998), Enciclopedia Europei, Editura Meronia, București.

12. Matei, C.H., Neguț, S., Nicolae, I.,(2002), Statele lumii de la A la Z, Editura Meronia,București.

13. Matei, C.H., Neguț, S., Nicolae, I., Radu, Caterina,(2000),Enciclopedia statelor lumii,Editura Meronia, București.

14. Niculescu, Gh., Sencu, V., Stoian O.,(1971) Asupra ghidurilor și hărților turistice, al 2-lea Colocviu național de geografia turismului, București.

15.Schimid, M.,Veser, T(1998), Natura și cultura protejate din Europa Centrală și de Sud- Est, Patrimoniul Universal, UNESCO, Editura Șchei, Brașov.

16. Statele lumii- Antologie, (2007)Editura Steaua Nordului, Constanța

*** www.comune.venezia.it

*** www.regione.veneto.it/statistica

*** www.meetingvenice.it

*** www.turismovenezia.it

.