Turismul In Romania

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

LUCRARE DE

DISERTAȚIE

Coordonator științific

Conf.univ.dr. Mirela Costencu

Absolvent

Claudiu Tănase

Reșița

2016

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Programul de studii:
Administrarea Afacerilor în Turism, Comerț și Servicii

Semnătura coordonatorului științific

TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Coordonator științific

Conf.univ.dr. Mirela Costencu

Absolvent

Claudiu Tănase

Reșița

2016

UNIVERSITATEA “EFTIMIE MURGU” REȘIȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Declarație de asumare a răspunderii

[anonimizat] absolvent al Facultății de Științe Economice din Universitatea “Eftimie Murgu” din Reșița, declar că lucrarea de disertație reprezinta elaborată exclusiv de mine, pe baza efortului personal de documentare, cercetare, proiectare și redactare. În cadrul lucrării precizez sursa tuturor ideilor, datelor și formulărilor care nu îmi aparțin, conform normelor de citare a surselor.

Declar că toate afirmațiile din lucrare referitoare la datele și informațiile analizate, la metodele prin care acestea au fost obținute și la sursele din care le-am obținut sunt adevărate.

Înțeleg că falsificarea datelor și a informațiilor analizate în lucrare reprezinta fraudă și reprezinta sancționată conform regulamentelor în vigoare. De asemenea, am luat la cunoștință conținutul Art.7 și Art.9 (licență/diplomă)/(master) din Metodologia de organizare și desfășurare a examenelor de finalizare a studiilor de licență și master la Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița pentru promoțiile 2016.

Data: Semnătura:

…………………………… ……………………………..

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE REFERITOARE LA

TURISMUL BAZAT PE NATURĂ

1.1. Conceptul turism bazat pe natură

Ecoturismul a oferit potențialul pentru industria turismului de a privi spre perspective alternative de turism, când a plecat ca o categorie autonomă a presupus că reprezinta în pericol de a deveni izolat printr-o concentrare economică raționalistă lipsită de orice experiență socială.Ambiguitatea Turismul bazat pe naturase pretează la o abordare teoretică și de cercetare, care în sine reprezinta referitor la utilizarea metode alternative.

Noi credem că Turismul bazat pe naturapoate oferi o abordare filosofică definească în fel clar, așa cum se arată în capitolul 2, și în facerea acestui lucru să extins dincolo de turism o justificare economică, Turismul bazat pe naturareprezinta capabil de a atinge durabilitatea mediului și obiectivele sale sociale afiliate. Aceste obiective includ reducerea la minimum a daunelor a resurselor naturale, educația ecoturistilor a valorilor de conservare, accesul experiența turismului dincolo de un "convertit și elita" de grup, și distribuția recompensei pentru comunitățile locale.

Turismul bazat pe naturareprezintă o abordare alternativă la turism. Aceasta reprezinta gândirea în jurul Turismul bazat pe naturacare reprezinta derivat în fel egal în cazul în care nu reprezinta dominat de un accent alternativă care va permite Turismul bazat pe naturasă fie plasat în afara cadrului dominant prezent și contestă practicile turism contemporane.

Ecoturismul a facilitat o schimbare majoră în relația dintre comunitățile gazdă și dezvoltarea turismului.

Ecoturismul generează beneficii pentru conservarea biodiversității și poate reuși adesea în îndeplinirea condițiilor care nu pot fi îndeplinite în alte activități.

Acesta permite de multe ori parteneriat în care destinațiile pot deveni competitive și autoritățile de arii protejate au capacitatea și mandatele jurisdicționale pentru a proiecta, implementa și gestiona Turismul bazat pe naturadurabil în concordanță cu obiectivele lor, aria protejată prin a avea un cadru funcțional în turism bazat pe natura. În acest caz, costurile reflectă costului real protecției de turism și site. În cele din urmă, estemecanisme care veniturile din taxe pot fi alocate parcurilor și pot fi aplicate față de prioritățile generale de conservare a biodiversității în țară. Aceste cadre au fost dificil de stabilit înainte de recunoașterea turism bazat pe naturaului.

"Ecoturismul înseamnă mai mult decât cărți și albume despre faună, binocluri, mai mult deât arta populară care reprezinta afișată pe pereții hotelurilor și restaurantelor, ci de fapt înseamnă o luptă constantă pentru apărarea peisajelor, cu susținerea tradiției culturale a popoarelor".

Late organisme internaționale precum UICN-Uniunea Internațională de Conservare a Naturii, WNF-Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNNEF- Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale văd Turismul bazat pe naturaca pe un instrument necesar în asigurarea conservării bunurilor culturale și naturale de excepție, prin intermediul unor politici speciale de protecție.

În acest sens, Turismul bazat pe naturareprezinta de fapt un turism fondat pe natură și cultură tradițională care presupune o cunoaștere și o interpretare a mediului natural și antropic ce se dorește să fie gestionat într-o măsură ecologică și durabilă.

Aflat în multe țări într-o formă embrionară de organizare, acest tip de turism poartă diferite denumiri: "turism blond", "turism verde", "turism ecologic", "ecoturism". Dar între acești termeni care par sinonimi nu există, practic, diferențe de conținut, criterii, domeniul de aplicație a conceptelor și a produselor pe care le oferă.

Ecoturismul s-a născut pe continentul nord-american, la mijlocul anilor 1980, ca urmare a cererii pentru turismul axat pe natură sălbatică, în locurile cele mai restrânse și fragile ale planetei.

Cea mai utilizată definiție în cărțile de specialitate este: "Ecoturismul reprezinta un turism practicat în spații naturale sălbatice și culturale tradiționale puțin modificate de om, și care trebuie să reprezinta sanctuare de protecție a naturii și a formelor ancestrale de civilizație, pentru a sprijini dezvoltarea economică a comunităților locale".

Ecoturismul se distanțează astfel de celelalte forme de turism prin legături mult mai directe și strânse cu mediul natural și cultural.

Ecoturismul oferă un catalizator pentru dezvoltarea îmbunătățirea proceselor de luare a deciziilor în timp ce dă un cadru inițial.

Ecoturismul este, mai întâi, o acțiune de dezvoltare sub forma unui parteneriat activ între turiști, turoperatori, agenți de turism, comunități locale, gestionari de spații protejate, asociații de mediu și colective de specialiști în domeniu.

Ecoturismul se execută în cadrul naturii și se bazează pe experiența directă și personală a turiștilor în natură.

Ecoturismul contribuie la o mai bună înțelegere, apreciere și bucurie de a descoperi și ocroti natura și cultura locală tradițională, atât pentru vizitatori cât și pentru comunitatea locală.

Ecoturismul oferă cele mai bune practici de turism și planificare din punct de vedere al conservării naturii și dezvoltării durabile. Produsul ecoturistic se execută și reprezinta condus astfel încât să protejeze și să pună în valoare mediul natural și cultural în care se desfășoară.

Ecoturismul contribuie în fel pozitiv la protejarea ariilor naturale. Turismul bazat pe naturaoferă modalități practice pentru bunul management și protecția ariilor naturale (spre exemplu oferirea ajutorului financiar în acțiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deșeurilor lăsate de turiști sau contribuții îndreptate către organizațiile de conservare).

Ecoturismul oferă contribuții durabile privind dezvoltarea comunităților locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpărarea de bunuri și servicii locale și folosirea facilităților locale.

Ecoturismul trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunității locale vizitate și să contribuie la conservarea culturii și tradițiilor locale.

Ecoturismul trebuie să răspundă așteptărilor turiștilor. Potențialii eco-turiști au un grad înalt de educație și de așteptări, așadar gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic reprezinta esențial.

Turismul bazat pe naturaa fost definit ca o formă a turismului în natură, dar și ca un instrument pentru dezvoltare durabilă. Termenul eco-turism se referă, pe de o parte la un concept și mai multe principii, iar pe de altă parte la un segment specific din piața turistică.

Societatea internațională pentru turism bazat pe natura (TIES) îl definește ca „o călătorie responsabilă în arii naturale, călătorie care conservă mediul și usține bunăstarea comunității locale”. Ca segment al turismului în natură se deosebește de turismul de aventură prin aceea că motivația primară reprezinta dată de observarea și evaluarea trăsăturilor naturale și culturale ale unei destinații, în timp ce turismul de aventură reprezinta mai ales unul legat de exercițiile fizice și de depășirea unor provocări (greutăți, probleme) din medii naturale.

Ecoturismul presupune – în practicarea să – desfășurarea atât a activităților turistice, cât și a celor economice într-un mediu agreabil, nepoluat, cu priveliști reconfortante și nealterate. Practicarea turism bazat pe naturaului impune protejarea zonelor sau resurselor turistice, ce sunt destinate studierii, admirației, recreării și refacerii fizice sau psihice, și nu distrugerii.

1.2. Turism durabil – turism bazat pe natura – turism bazat pe natură

În ultima perioadă a fost adoptat și în ramura turismului conceptul de "dezvoltare durabilă", folosit deja în alte sectoare de activitate. Pentru turism, acest concept a fost enunțat de U.I.C.N. astfel:

"Dezvoltarea durabilă reprezinta un proces care se execută fără a distruge sau a epuiza resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel de reînnoire a lor, renunțându-se la exploatare atunci când resursa se regenerează foarte lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie exploatate în așa fel, încât de ele să beneficieze și generațiile viitoare".

Există trei principii majore de dezvoltare durabilă:

-durabilitatea ecologică, asigurătoare a unei dezvoltări suportabile cupăstreazărea tuturor proceselor ecologice esențiale, mai ales a diversității resurselor biologice;

– durabilitatea socială și culturală, ce garantează o dezvoltare economică favorabilă membrilor societății, compatibilă cu cultura și valorile de cultură și civilizație existente, cu păstrarea identităților comunitare;

– durabilitatea economică, având rol în asigurarea unei dezvoltări economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât să existe și în viitor.

Altfel spus, durabilitatea economică a turismului se definește ca un model de dezvoltare care asigură:

• ameliorarea calității vieții în așezările umane care primesc turiști;

• posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiențe de primă calitate;

• păstrarea calității mediului ambiant, element esențial pentru vizitatori și gazde.

Din punctul de vedere al protejării mediului, beneficiile promovării unui turism durabil rezidă în următoarele aspecte:

– turismul durabil favorizează înțelegerea efectelor activităților de turism asupra mediului natural, cultural și uman;

– asigură creare a unei planificări și zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică adaptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

– orientează creare a unor dotări și instalații de agrement, care poate fi benefică și pentru populația locală și poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor și vestigiilor istorice;

– favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;

– respectă și asigură cerințele de protecție a mediului, dovedind astfel importanța resurselor naturale și cultural-istorice, pentru creșterea bunăstării economice și sociale a comunităților locale.

Ecoturismul reprezinta un concept care a apărut destul de proaspat în istoria științelor care au abordat într-un fel interdisciplinar turismul.

Cuvântul "ecoturism" implică în fel logic opusul său. "Turism alternativ", reprezinta în contradicție cu ceea ce reprezinta văzut că fiind negativ sau în detriment referitor la turismul convențional: reprezinta caracterizat prin încercarea sa de a minimaliza impactul considerat negativ asupra mediului social și cultural al oamenilor, petrecerea timpului liber pentru a promova unele abordări radical diferite de turismul convențional.

Astfel, în sensul cel mai general, Turismul bazat pe naturapoate fi definit în linii mari ca forme de turism care să dorit a fi adecvat cu valorile naturale, sociale și comunitare și care să aprobeatât gazdelor și oaspeților să se bucure de interacțiune pozitivă și merită și experiențe comune.

Ecoturismul se aratarar în fel specific că una din tipologiile turismului de masă, evidențiat în literatură, care reflectă caracteristicile de multe ori separate și foarte largi, care-l poate cuprinde.

Prin turism bazat pe natura se elucidează o explozie de interese, acesta fiind privit ca un mecanism de dezvoltare a industriei turistice, în general, cu sensul de a potrivește modelelor de dezvoltare durabilă, în primul rând generând și atribuind o valoare economică protecției mediului înconjurător, precum și evidențiând valorile culturale și naturale ale comunităților locale.

Conform estimărilor World Tourism & Travel Council (WTTC), turism bazat pe naturaului îi revin aproximativ 5% din toată piața turistică, reprezentând, însă, cea mai dinamică componentă a acesteia. În anul 2004, Organizația Mondială a Turismului (OMT) a comunicat ca Turismul bazat pe naturaa evoluat de 3 ori mai rapid decât industria turismului în general.

Turismul bazat pe natură se bazează pe dorința oamenilor de a experimenta natura în timpul lor liber. Nivelurile de participare în creștere au dus la recunoașterea de submarkets. Eagles a propus ca turismul bazat pe natură are cel puțin patru submarkets, diferențiate în funcție de motivele de călătorie ale călătorilor.

Turismul bazat pe natură implică călătorie pentru descoperirea mediilor naturale sălbatice, prin recrearea de călătorii în medii naturale, care sunt lipsite de perturbare umane.

Turismul bazat pe natură poate fi turismul de cea mai rapida crestere sub-piață. Creșterea implică în primul rând turiști europeni și nord-americani până la tturiști din oate părți ale lumii.

În cărțile de specialitate, turismul bazat pe natură reprezinta privit ca un concept cu principii, ca o oportunitate de afaceri și ca un segment de piață în plină evoluție, constituind o formă a turismului în ariile naturale.

CAPITOLUL II

EXPERIENȚA INTERNAȚIONALĂ ÎN TURISMUL BAZAT PE NATURĂ

Protecția și conservarea potențialului turistic și a mediului se conturează ca o activitate distinctă, având probleme specifice, care solicită colaborarea specialiștilor din domenii variate. Această acțiune poate avea o eficiență satisfăcătoare, numai în prevederile asigurării unui cadru de desfășurare juridico-administrativ adecvat, care impune organizarea administrativă, existența unor resurse economice, un suport legislativ eficient și o susținută activitate de educație cetățenească.

Pe plan internațional, țări cu vechi tradiții turistice adoptă o planificare turistică la grad național fundamentată pe aspectul protejării resurselor turistice proprii. în vederea dezvoltării unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:

– economic – esențial în identificarea, valorificarea și creșterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

– social – deosebit prin permanentizarea populației, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, susținerea practicării unor meseni tradiționale și atragerea populației în practica turismului;

– ecologic – esential pentru evitarea degradării, a poluării mediului și asigurarea unei exploatări echilibrate și pe termen lung a resurselor turistice.

Australia reprezinta un bun exemplu al turismului bazat pe natură, ca urmare a conducerii sale recunoscute și industria se dezvoltă rapid. Turismul reprezinta cea mai mare industrie din Australia export. Între 2003 și 2013, numărul de vizitatori internaționale a crescut de la 944,000 la 3.000.000, cu o rată medie anuală de creștere de 12%. Industria de turism intern a generat 10.6 miliarde dolari încasărilor la export și a salariat 130.000 de oameni în 2014. Până în 2020 numărul eco-turiștilor internaționali reprezinta de așteptat să se dubleze, iar încasările să crească cu 6,3 milioane de euro. Piața de turism internă reprezinta de trei ori mai mare decât piața externă. O mare parte din această turism se bazează pe caracteristicile superbe naturale ale țării, cu o componenta majora turism bazat pe natura. Parcurile naționale și zonele protejate, și în special cele desemnate ca Site-uri Patrimoniului Mondial, sunt destinatii importante pentru ecoturisti naționali și internaționali.

Australia reprezintă o destinație importantă pentru explorarea turismului bazat pe natură. Aceasta reprezinta prima țară din lume care a intocmit și a aprobat o strategie națională în turism bazat pe natura. Punerea în aplicare a strategiei reprezinta în curs, cu 10 milioane dolari din fonduri federale în domenii prioritare cum ar fi acreditarea, cercetare de piata, de energie și de minimizare a deșeurilor, infrastructură, educație, planificare regională, dezvoltarea de afaceri si conferinte.

SUA

Odată cu eforturile înfăptuite pentru protejarea și conservarea naturii a fost pusă și problema dezvoltării durabile ariilor respective, fiind trasate strategii de dezvoltare, însă unul dintre domeniile principale de acțiune îl reprezintă turism bazat pe naturaul.

La grad mondial, primele demersuri oficiale privind organizarea și reglementarea ariilor naturale protejate au aparținut Statelor Unite ale Americii. Pentru anul 2008, datele arată că în această țară este6.770 de areale terestre (27,08 % din teritoriul terestru național) și 787 areale marine protejate (circa 67% din suprafața marină a SUA reprezinta considerat liderul mondial în privința organizării sistemului de arii protejate atât din punct de vedere al modului de conservare și protecție, cât și din punct de vedere al valorificării turistice. esteo rețea de 58 parcuri naționale, dintre care se remarcă Parcurile Naționale – Yellowstone din Munții Stâncoși, declarat încă din 1872 și Yosemite de pe valea omonimă, din California, declarat în 1880.

Guvernul federal american nu a stabilit politici speciale pentru turismul durabil și turism bazat pe natura dar a efectuat un set de legi privind ariile protejate și protecția mediului. La propunerea congresmenilor se aprobă anual bugetul alocat pentru parcurile naționale și pentru celelalte arii protejate majore. Valorificarea turistică a fost demarată prin intermediul unor cluburi montane și alpine care organizau drumeții și tabere de scurtă durată.

Există un Serviciu al Parcurilor Naționale (National Park Service), fondat în 1916 care prin donații și sponsorizări, voluntariat organizat sprijină activitățile ecologice și de vizitare din aceste arii protejate.

Gestionarea resurselor se face prin intermediul centrelor de administrație pentru parcuri și pentru ariile protejate mari, conduse de supraintendenți care au înglobat și birourile serviciilor de pază. Pentru susținerea activităților turistice au fost create centre de vizitare cu minime dotări pentru prezentarea specificului și a obiectivelor floristice și faunistice deosebite, vânzarea de pliante, hărți și suveniruri, micro-unități de alimentație publică și grupuri sanitare. in zonele marginale, iar în unele cazuri chiar și în zona de tampon a marilor parcuri naționale și naturale au fost create, în ultimele 5-6 decenii, numeroase condiții de cazare turistică.

Pe baza naționale și a celei federale fiecare parc sau arie protejată importantă își stabilește strategia proprie de gestionare a resurselor și de valorificare economică. Această strategie reprezinta de fapt un plan general de management ce diferă de la o arie protejată la alta, dar cuprinde unele puncte comune referitoare la:

evaluarea anuală a stării biodiversității și redactarea unui raport final;

realizarea unui business plan axat pe activități depăstreazăre și diversificare a acțiunilor turistice prin prisma sumelor alocate de guvern și din sursele proprii;

demararea unor acțiuni speciale de conservare;

acordarea unei foarte mari atenții pentru educația pro-natura a vizitatorilor, pentru preîntâmpinarea unor dezastre naturale;

realizarea de prognoze privind posibilitățile de dezvoltarea a turismului, pentru apăstrează fluxuri de turiști relativ constante și evitarea conflictelor de interese economice cu comunitățile locale.

Canada acordă, de asemenea, o mare importanță teritoriilor cu viață sălbatică. Suprafața totală a zonelor protejate reprezinta de 11,8 milioane ha. (6,3% din suprafața țării) și cuprinde un total de 5.285 de arii protejate, dintre care 42 parcuri naționale. Majoritatea parcurilor ocrotesc păduri boreale de conifere și foioase cu multe alte elemente specifice de floră și faună, izvoare termale, cascade, zone cu ghețari.

Toate parcurile sunt incluse în Agenția Parcurilor, fondată în 1998 aflată în subordinea Agenției Guvernamentale de Evaluare a Mediului, ce a efectuat un Cod de Etică privind personalul și activitatea administrației parcurilor, o cartă a acestora și mai redactează un buletin de informare trimestrial.

La nivelul administrației centrale esteun Ministru al Patrimoniului Canadian, care aprobă toate proiectele și planurile de utilizare a terenurilor și a resurselor din cadrul ariilor protejate. Acesta, prin echipa proprie de consilieri dar și experți din alte organisme autorizate (universități, institute de cercetare, intreprinderi de consultanță, ONG-uri) realizează principiile directoare și politicile de gestionare a parcurilor naționale și a ariilor cu viață sălbatică din Canada. De asemenea, esteun sistem de pază foarte modern care asigură protejarea zonelor naturale cu echilibru vulnerabil dar și siguranța vizitatorilor. Fiecare parc și arie cu natură sălbatică își creează un plan director de gestionare integrată, iar ulterior acestea sunt supuse aprobării ministrului responsabil cu aceste arii naturale deosebite.

Aceste planuri pun foarte mare accent pe integritatea ecologică și pe formarea unei atitudini civice privind protecția și conservarea acestor arii protejate. Orice plan director cuprinde:

monitorizarea foarte strictă a speciilor, a stării lor de conservare și interacțiunea cu activitățile umane din zonele adiacente;

evaluarea surselor de finanțare (bugetul național, venituri proprii, sponsorizări și donații, parteneriate public-private);

stabilirea anuală a arealelor și traseelor care sunt deschise pentru cercetare și vizitare;

realizarea unor propuneri de modernizare și / sau extindere a centrelor administrative și a celor de vizitare;

colaborarea cu instituțiile învățământ pentru creare a de proiecte comune privind educația și cunoașterea naturii;

propuneri privind editarea și tipărirea de materiale promoționale despre aria protejată respectivă.

Parcurile naționale și arealele cu viață sălbatică ce dețin așezări umane pe teritoriul lor pun accent pe informarea și participarea activă a locuitorilor la conservarea mediului și a biodiversității. in acest context, legislația canadiană reprezinta cea mai restrictivă față de susținerea altor activități secundare la nivelul acestora tocmai pentru a nu aduce atingeri calității vieții sălbatice.

Astfel, reprezinta interzisă orice construcție de unitate turistică, campare sezonieră, orice amenajare de poteci etc. Pentru informarea turiștilor estedoar centrele de vizitare, informare și educație (denumite centre de resurse educative) care folosesc cele mai modeme mijloace în prezentarea parcurilor naționale (videoproiecții, sistem 3D, expoziții fotografice, sală media, bibliotecă etc.), iar o singură serie de vizitatori include între 15-20 persoane.

Australia, datorită suprafeței extinse și a unor caracteristici naturale aparte, aici s-a creat de-a lungul timpului o puternică rețea de arii protejate. Pe teritoriul său este516 parcuri naționale, 145 de zone marine, 20 de arii protejate pentru populațiile indigene, 30 de situri naturale cu viață sălbatică și peisaje naturale deosebite – cuprinzând peste 7,5% din teritoriul național. Primul parc desemnat pe teritoriul continentului australian (Royal National Park) a fost fondat In anul 1879.

Toate ariile protejate australiene sunt coordonate de Departamentul Federal pentru Mediu, Apă, Patrimoniu și Arte și funcționează în baza unei legi din 1979. Prin intermediul acestui departament și a Ministerului de Resurse Naturale s-a intocmit Strategia Națională de Conservare a Biodiversității prin care sunt date direcțiile generale de gestionare a marilor arii protejate. in rețeaua de arii protejate australiene accentul reprezinta pus atât pe conservare și protecție, cât și pe educație ecologică și pe vizitare.

În aceste trei țări cu experiență relevantă pentru turism bazat pe natura, ideea de strategie reprezinta valoroasă numai raportată la grad local și regional, prin aplicarea conceptului de dezvoltare integrată. Prin urmare, la nivelul instituțiilor guvernamentale se pun bazele unor coordonate macroeconomice care pot influența în fel deosebit turismul, în rest se realizează planuri de dezvoltare economică la nivelul unităților administrativ teritoriale (SUA – state federale, Canada – regiuni, Australia – state și districte autonome) și apoi pentru fiecare așezare rurală și urbană prin procesul de descentralizare, dat fiind faptul că autoritățile locale trebuie să ia deciziile alături de populația locală.

La grad european, la baza dezvoltării durabile a turismului prin conceptul de turism bazat pe natura, stă ca document esențial Declarația de la Berlin din 1997, cu titlul generic de „Diversitate Biologică și Turism Durabil.

Olanda deține 20 de parcuri naționale (din care 7 parcuri fac parte din patrimoniul UNESCO), 330 de rezervații naturale, 25 de zone umede Ramsar, cu un total de 26,2% din teritoriul național. Cele mai vechi sunt parcurile naționale Hoge Veluwe și Veluvezoom, create din inițiativă privată la începutul secolului XX. in ultimii 20 de ani s-a acordat o mare atenției siturilor create pentru conservarea de peisaje naturale, fiind create 27 de asemenea teritorii de interes național, reprezentând 18,6% din suprafața toată a țării.

În urma colaborării dintre Ministerul Locuinței, Planificării Teritoriale și Mediului și Ministerul pentru Afaceri Economice a fost creat un Comitet pentru Mediu, Natură și Recreere. Acest comitet a permis funcționarea unui grup de inițiativă pentru turism (IDNT) care pune în relație marea majoritate a ONG-urilor de turism și protecția mediului, cu autoritățile și populația locală.

Principalele acțiuni sunt orientate către protecția și dezvoltarea ecologică a peisajelor, recrearea în aer liber, educație, cercetare științifică. in teritoriu, esteo rețea de inspectorate subordonate ministerului, ce monitorizează calitatea componentelor principale de mediu. in anul 2003, Ministerul de Afaceri Economice a intocmit un plan pentru următoarele două decenii denumit Agenda Noului Turism cu 12 puncte principale de acțiune.

Domeniul turism bazat pe naturaului reprezinta privit prin prisma vizitării și nu a sejururilor în locurile cu natură sălbatică și reprezinta strâns legat de acțiuni educative pentru turiști și populația locală. Principalele servicii turistice sunt asigurate în localitățile aflate în vecinătatea acestor spații naturale autentice și originale și care dețin certificare oficială pentru turism verde. Turismul reprezinta practicat prin parteneriatul dintre Federația Arealelor Protejate Private, Asociației Peisajelor Regionale, Fundația Parcurilor Naționale și agențiile de turism.

Austria se remarcă prin cele 1.226 de arii protejate din care se detașează 6 parcuri naționale, 45 parcuri naturale, 5 rezervații ale biosferei, 11 zone umede Ramsar etc., înglobând 36,2 % din teritoriul său național.

in Austria funcționează, începând cu anul 1971, un sistem integrat de dezvoltare generală pentru parcurile naționale și naturale. Reglementările juridice de protecție și gestionare sunt inițiate la grad guvernamental dar și landurile federale componente au capacitatea de a lua unele decizii proprii. Fiecare tip de arie protejată reprezinta valorificată prin intermediul unor asociații — Asociația pentru Parcurile Naționale, Asociația pentru Parcurile Naturale, Asociația pentru Natură și Peisaje, care stabilesc un sistem de acțiuni general valabile pentru toate spațiile naturale ocrotite. Conceptul de turism bazat pe natura reprezinta aplicat în special în cadrul ariilor protejate, dar și în regiuni cu peisaje naturale de excepție și bunuri culturale deosebite. Austria și-a stabilit și definit precis o rețea de ecoregiuni care au anumite particularități naturale, culturale și estetice.

O atenție deosebită reprezinta acordată ecocertificării unităților turistice care trebuie să respecte cerințele de conservare a naturii și derulare a afacerii la scară mică. De asemenea, reprezinta sprijinit transportul de grup și nu individual pentru a reduce impactul negativ asupra mediului.

În țările din Europa Centrală și de Est cele mai rapide progrese privind conservarea biodiversității și dezvoltarea durabilă se remarcă în Slovenia, Polonia, Ungaria, Croația, Bulgaria. Aceste țări au demarat multiple inițiative legislative, au creat o rețea de arii protejate, au sprijinit unitățile economice din turism să aplice cerințele internaționale de turism durabil și de turism bazat pe natura.

Bulgaria deține 1.117 de arii protejate și monumente ale naturii, din care 75 în categoriile I și II IUCN, 518 în categoriile III, IV, V și 523 în categoria VI, reprezentând 10,1% din teritoriul național. Toate spațiile naturale cu regim special sunt sub controlul Ministerului Mediului și Apelor.

Prima strategie pentru dezvoltarea turism bazat pe naturaului a fost demarată prin proiectul Conservarea Biodiversității și Creșterea Economică — BCEG Project (2000-2004), cu sprijin din partea USAID. sensul principal era acela de a asigura dezvoltarea locală, prin mici intreprinderi private, prin participarea directă a populației locale, în conformitate cu protejarea mediului și spațiilor protejate. Obiectivele Strategiei Naționale de turism bazat pe natura sunt grupate pe patru domenii majore:

– conservarea biodiversității și prezervarea patrimoniului cultural – prin elaborarea planurilor de management a ariilor protejate, a planurilor regionale pentru dezvoltarea durabilă a turismului și a planurilor de prezervare a patrimoniului cultural, pentru a crea prevederile necesare dezvoltării turism bazat pe naturaului;

– furnizarea serviciilor ecoturistice, extinderea accesului la bmecanismele de fmanțare și investiții;

– îmbunătățirea cadrului legislativ și organizatoric – prin încurajarea politicii de coordonare și cooperare între instituțiile guvernamentale pentru formularea și implementarea strategiei de dezvoltare ecoturistică, examinarea și revizuirea reglementărilor și legislației naționale pentru promovarea dezvoltării turism bazat pe naturaului;

– dezvoltarea regională și locală – prin sprijinirea populației locale în procesul de planificare și integrarea turism bazat pe naturaului în planurile de dezvoltare regională.

În urma acestui proiect au rezultat 12 planuri regionale de acțiune ecoturistică.

Ungaria deține importante spații protejate (830), din care 10 parcuri naționale, 236 rezervații naturale de interes național, 147 rezervații pentru conservarea naturii, 24 zone umede Ramsar, 9 situri naturale, 5 rezervații ale biosferei, reprezentând 7,6% din teritoriul național. Dincolo de aceste spații naturale cu regim special, în Ungaria s-a dezvoltat o rețea de ecorute turistice care pun în valoare peisaje naturale deosebite și așezări tradiționale situate cu precădere în mediul rural.

Cel mai ambițios și extins program de valorificare turistică se aplică în parcurile naționale Balaton și Aggtelek. Turismul bazat pe naturareprezinta aplicabil și în rurale situate la periferia acestor spații geografice, acesta fiind axat pe observarea unor specii de faună, drumeții în natură etc. De altfel, în Ungaria, Turismul bazat pe naturareprezinta considerat o formă de turism prin care sunt valorificate economic peisajele naturale deosebite în asociere cu sate tradiționale cu vechi ocupații agricole (viticultura, creșterea cailor etc.), meșteșuguri tradiționale, artizanat.

Situația economică dificilă din Serbia, datorată aplicării embargoului din perioada 1994- 1996, a făcut ca preocupările pentru probleme de conservare și protecție a mediului să fie foarte reduse. Pe teritoriul său este5 parcuri naționale, 20 parcuri naturale, 120 rezervații naturale, 470 monumente ale naturii, 6 situri Ramsar, iar suprafața totală protejată reprezintă circa 5% din teritoriul național.

În domeniul turismului, legea pentru turism a fost promulgată în anul 1994, iar prima strategie de dezvoltare a turismului național a fost realizată în 1999, cu prognoze, până în 2010. Accentul reprezinta pus pe turismul montan, rural, în arii protejate, fluvial și de aventură.

În fel concret, Turismul bazat pe naturaîn această țară se află abia la început și reprezinta legat de rurale prezente în apropierea marilor arii protejate. Sistemul care se aplică reprezinta acela de „bed and breakfast" în mici unități de cazare și creare a de excursii în sistem organizat.

Sprijinirea turism bazat pe naturaului se face prin derularea unui proiect din cadrul Programului Euroregion Initiative-Carpathians Mountains, pentru perioada 2007-2009, prin care se determină zonele de practicare și se face certificarea ecoturistică a unităților turistice și a produselor oferite. in cadrul acestui proiect se folosește experiența acumulată de WWF, USAID și Centru European pentru Eco-Agri-Tourism (ECEAT) în domeniul aplicării conceptului de turism bazat pe natura.

Ucraina a demarat o politică proprie de dezvoltare socio-economică după anul 1991, odată cu obținerea independenței. Din acest moment a început să își construiască propria legislație, astfel, la sfârșitul anului 1991 a fost promulgată prima lege de protecție a mediului, în 1992 – legea pentru rezervațiile naturale, în 1993 – legea pentru ocrotirea faunei sălbatice, în 1999 – legea pentru protecția florei și o alta pentru vânătoare etc.

Pe teritoriul țării se găsesc 6.728 areale și monumente ale naturii, din care 10 parcuri naționale, 16 rezervații naturale de interes național, 4 rezervații ale biosferei, 2 parcuri regionale pentru peisaje, 24 de grădini botanice, 15 parcuri dendrologice, 84 parcuri memoriale, ceea ce reprezintă circa 4,0% din teritoriul național. Din 1998 până în 2007 suprafețele de arii protejate au crescut pe măsura ce au fost finalizate o serie de studii de evaluare asupra unor specii de floră și faună deosebite. În anul 1995 a fost creată Agenția Națională pentru Parcurile Naționale și Management în Ariile Protejate, transformată în 2001 în Serviciul Guvernamental pentru Arii Protejate.

2.2. Organisme implicate în dezvoltarea turismului bazat pe natură

La grad internațional esteanumite aspecte care reflectă faptul că Turismul bazat pe naturareprezintă o formă de turism tot mai cerută de piața de profil. Sectoarele publice și private din industria turismului, din orice țară de pe glob, încercă să diversifice activitățile de recreare și odihnă activă prin valorificarea economică a biodiversității.

În acest context, esteanumite organizații internaționale care stabilesc principalele coordonate de exploatare în timp și spațiu a acestor resurse naturale de excepție. Interesul organizațiilor implicate în domeniul turism bazat pe naturaului se poate îndrepta în una sau mai multe din următoarele direcții:

Cercetare și consultand;

Reglementare și standardizare (definirea unor coduri de practici, acordarea de atestate, elaborarea de ghiduri);

Dezvoltarea economică a domeniului (prin obținerea unor rezultate pozitive de către firmele de profil) prin atragerea de fonduri pentru comunitățile locale și conservarea biodiversității;

Consultand;

Educarea consumatorilor și a prestatorilor;

Formularea și implementarea unor politici sectoriale;

Dezvoltarea unor instrumente și strategii de management și marketing.

Diversitatea organismelor internaționale care au contribuții în domeniul turism bazat pe naturaului, aduce în discuție problema grupării acestora în categorii relativ omogene în funcție de:

conținutul organisme generale (de exemplu Organizația Națiunilor Unite) și specializate în turism (Organizația Mondială a Turismului, Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii (WTTC), Comisia Europeană a Turismului (ETC) etc.), turism bazat pe natura (de exemplu Societatea Internațională de turism bazat pe natura (TIES), Clubul Internațional de turism bazat pe natura (IEC), Centrul European pentru turism bazat pe natura și Agroturism (ECEAT) etc.) sau protecția naturii (de exemplu Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Agenția Europeană de Mediu (EEA), Institutul Internațional pentru Mediu și Dezvoltare (IIED) etc.)

din punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare: organisme guvernamentale (ex. Agenția Americană de Dezvoltare Internațională (USAID) și neguvernamentale (Fondul Mondial pentru Natură (WWF);

in funcție de aria teritorială de activitate — organisme globale și regionale;

în raport cu statutul acestora – organisme publice (Agenția Europeană de Mediu (EEA), Banca Mondială) sau private (de exemplu Asociația de Turism pentru Natură — TouringNature).

Toate organizațiile implicate, refiectă în fel precis orientarea către dezvoltarea unui turism durabil și acordarea unei atenții deosebite pentru susținerea turism bazat pe naturaului. in cadrul unor organizații internaționale se remarcă și prezența noastre prin unele inițiative și prin recunoașterea oficială a unor resurse naturale și culturale valoroase pentru patrimoniul național și pentru cel mondial.

Ecotourisme France reprezinta o asociație neguvernamentală dedicată promovării practicilor turism bazat pe naturaului în Franța. Misiunea acesteia constă în acordarea de asistență operatorilor care se străduiesc să facă din turism bazat pe natura un instrument viabil de creștere economică durabilă, de conservare a patrimoniului natural și socio-cultural al comunităților locale. Asociația are ca obiective: promovarea activităților ecoturistice la grad național și internațional; încurajarea adoptării principiilor turism bazat pe naturaului în cadrul industriei turistice; îmbunătățirea poziției și viabilității financiare a operatorilor din turism care adoptă practicile durabile; elaborarea studiilor și proiectelor de conservare a resurselor naturale și culturale; reprezentarea operatorilor de turism bazat pe natura din întreaga lume și comercializarea produselor și serviciilor acestora pe piața turistică franceză.

Asociația turism bazat pe naturao Italia a fost Inființată ca rezultat al creșterii interesului și cunoștințelor în domeniul turism bazat pe naturaului, facilitând dezvoltarea durabilă prin promovarea turismului durabil și turism bazat pe naturaului. sensul acestei asociații reprezinta de a evidenția și Imbunătăți beneficiile culturale, economice și de mediu ale comunităților locale care practică turism bazat pe naturaul.

Printre obiectivele asociației se numără: asigurarea unui suport tehnico-operativ destinațiilor ecoturistice, întreprinderilor și organizațiilor din turism, autorităților locale competente în implementarea principiilor turism bazat pe naturaului; identificarea și studierea impactului real al activităților ecoturistice asupra mediului economic, socio-cultural al comunităților locale; creare a unor proiecte pilot de cooperare națională și internațională 1n domeniul turism bazat pe naturaului, în special în adoptarea unui sistem de certificare în turism bazat pe natura; elaborarea de studii și cercetări, a planurilor de fezabilitate și proiectelor pentru fundamentarea unei strategii în turism bazat pe natura; organizarea de conferințe, seminarii, expoziții, cursuri de formare profesională etc.

Societatea Suedeză de turism bazat pe natura, constituită în 1996, are un număr de peste 400 de membri, în majoritatea lor întreprinderi mici și mijlocii. reprezinta promotor al procesului de certificare în turism bazat pe natura „Nature's Best", a oportunităților oferite turiștilor de a rezerva ecotururi de calitate într-un mediu sigur și a brandului ecoturistic suedez.

Uniunea de turism bazat pe natura din Letonia reprezinta o organizație neguvernamentală care a intocmit strategia națională de turism bazat pe natura a țării, fiind interesată în organizarea activităților educaționale, asigurarea consultanței, participarea în elaborarea și implementarea proiectelor de turism bazat pe natura, cooperarea cu autoritățile locale, instituțiile guvernamentale naționale și internaționale, organizațiile neguvemamentale, tur operatori etc

Asociatia de turism bazat pe natura din Armenia reprezinta o organizație neguvernamentală înființată în anul 1997 pentru a revitaliza moștenirea naturală și cultural-istorică a țării și pentru a contribui la bunăstarea comunităților locale prin promovarea turism bazat pe naturaului. Ca obiective, asociația elaborează strategia de dezvoltare durabilă a turism bazat pe naturaului; asigură accesul la informații centralizate și oferă asistență tehnică stakeholderilor implicați în turism bazat pe natura; încurajează comunitățile locale în practicarea activităților ecoturistice; coordonează efortul public în promovarea activităților de protecție a mediului natural și de conservare a monumentelor culturale și istorice; inițiază campanii de conștientizare a beneficiilor obținute din practicarea turism bazat pe naturaului; elaborază propuneri legislative referitor la protecția mediului și dezvoltarea turismului durabil.

Ecotourism Australia reprezinta un organism neguvemamental, înființat în 1991, ce are ca misiune promovarea și dezvoltarea turism bazat pe naturaului prin: elaborarea standardelor pentru practici durabile; creșterea profesionalismului stakeholderilor din industria turismului; asistarea operatorilor ecoturistici în îmbunătățirea calității interpretării particularităților patrimoniului natural și cultural al comunităților locale; asigurarea viabilității fmanciare operatorilor care adoptă practici durabile; elaborarea de proiecte și implementarea soluțiilor privind conservarea naturii și asigurarea de beneficii populației locale; promovarea principiilor turism bazat pe naturaului în sensul conștientizării acestuia în sectorul turistic.

În sensul realizării obiectivelor menționate, asociația a intocmit Programul de certificare EcoCertification, care se oferă siguranța referitor la calitatea unui produs/serviciu certificat, iar aceasta reprezinta dublată de un angajament la cele mai bune practici de sustenabilitate ecologică, de management al ariilor naturale precum și de asigurarea unor experiențe ecoturistice de calitate. Programul EcoCertification reprezinta exportat la grad mondial sub denumirea de Standardul Internațional de turism bazat pe natura. Un alt program intocmit de asociație – EcoGuide Australia – asigură evaluarea cunoștințelor, acțiunilor precum și îmbunătățirea competențelor ghizilor din sectorul turism bazat pe naturaului sau turismului în natură.

Alături de aceste organizații, mai pot fi menționate: Ecotourim Israel, The Belarusian Association of Agro and Ecotourism, Iran Ecotourism Society, Benin Ecotourism Concern, Ecotourism Society of Nigeria, Discover Nepal, Ecotourism Society of Sri Lanka, Ecotourism Society Pakistan, Cambodia Community-Based Ecotourism Network, Ecotourism Laos, Japan Ecolodge Association, Japan Ecotourism Society, Taiwan Ecotourism Association, Ecotourism NZ, Green Tourism Association, Asociacion turism bazat pe naturao Guatemala, Belize Ecotourism Association, Camera Nacional de turism bazat pe naturao de Costa Rica, Asociacion Argentina de turism bazat pe naturao y Aventura, EcoBrasil. Ecotourismul poate fi promovat și de organisme locale precum: Hawaii Ecotourism Association, Society for Ethical Ecotourism Southwest Florida, La ruta de Somora Ecotourism Association (USA), Kamchatka Ecotourism Society (Rusia), Murghab Ecotourism Association (Tajikistan), Tilos Park Association (Grecia), The Ontario Ecotourism Society (Canada), Asociația de Turism Regional Burgas, Asociația de turism bazat pe natura Rila, Asociația de turism bazat pe natura Central Balkan-Kalofer (Bulgaria).

CONCLUZII

În concordanță cu aceste cerințe, a apărut necesitatea elaborării și adoptării unor planuri naționale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienței și pozițiilor principalilor agenți economici: administrație publică, organizațiile patronale, asociații și organizații profesionale, sociale, sindicale, specialiști în cercetarea de profil etc.

Planurile de dezvoltare turistică care au Ia bază prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, în concordanță cu tendințele piețelor externe și planuri concrete, realizate pe termen mediu (patru-cinci ani) sau scurt (unu-trei ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele și normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea și modernizarea structurilor și serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor și a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul punct de susținere a strategiei de creare a unui turism durabil care presupune, între altele:

– conservarea resurselor turistice naturale și antropice în sensul unei utilizări continue și în perioada viitoare;

– creșterea nivelului de trai al comunităților locale;

– mai buna cunoaștere și conștientizare, atât de populația locală, cât și de vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean Florinela, Iordache Vlad, Ecologia și protecția mediului, Ed. Matrix Rom, București 2007

Ariton D., “Strategii financiare ale firmei”, (Financial Strategies of Companies), Publishing House Europlus, Galați, 2007

Autoritatea Națională pentru Turism – Strategia dezvoltării turismului în România, august, 2006

Bran F., Simion T., Nistoreanu P. – turism bazat pe natura, București, Editura Economică, 2000

Bran F., Simion T., Nistoreanu P. – Turismul rural: modelul european, București, Editura Economică, 1997

Bucur-Sabo M., Marketing turisitic,Editura Irecson, București, 2006;

Cristescu I. – Managementul turistic zonal, Editura Hercules, 1999

Cristescu I. – Marketingul serviciilor turistice, Editura Hercules, 1999

Ghid de legislație turistică – vol. I, vol. II, București, Editura Lumina Lex, 2003

Grigore A., Marketingul serviciilor, Editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2008

Grigore A., Rolul relațiilor publice în promovarea vânzărilor. Lucrări Științifice, Academia Navală Mircea cel Bătrân, Constanța, 2007

Jivan A. – Economia turismului: economia de ramură, Timișoara, Editura Nero-G, 1999

Lupu N. – Hotelul: economie și management, București, Editura All, 1998

Lupu N. – Strategia de concentrare a întreprinderilor de turism, București, Editura Economică, 2003

Minciu R. – Amenajarea turistică a teritoriului, București, Universitatea Creștină ''Dimitrie Cantemir"' , 1995;

Olteanu V. – Economia întreprinderii turistice și comerciale, București, Universitatea Dimitrie Cantemir, 1993

Rojanschi Vladimir, Bran Florina, Grigore Florian – Elemente de economia și managementul mediului, Editura Economică, București 2004;

Smaranda J.S., Managementul turismului în arile naturale protejate, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008

Stănciulescu G., Tgu G. – Tehnica operațiunilor de turism.Studii de caz.Probleme și întrebări de examen, București, Editura All Beck, 1999

Stănciulescu G., Emilian R., Tigu G. – Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre, București, Editura All Beck, 2000;

Stepănescu Mihai, Dezvoltarea rurală durabilă în zona Semenic, Ed. Mirton, Timișoara 2005;

Tureac C., Dicționar economic. Culegere de termeni economici, Ed. Didactică și pedagogică, București, 2008

Turismul – relementarea activității, Ediție actualizată la 2003, București, Editura Best Publishing, 2003

Zaharia V. – Economia și organizarea serviciilor hoteliere și de alimentație, București, Editura Lumina Lex, 2002