TURISMUL ÎN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT ABORDARE CARTOGRAFICĂ Coordonator științific, Absolvent, Conf. univ. dr. Fodorean Ioan Pop Ionuț Eugen… [303859]

[anonimizat], CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA: [anonimizat]: [anonimizat]. univ. dr. [anonimizat], 2016

CUPRINS

INTRODUCERE

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI ȘI IMPORTANȚA ACESTEIA

CAPITOLUL 1. ARIILE NATURALE PROTEJATE ȘI IMPORTANȚA SIG ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

1.1 CONCEPTUL DE ARII NATURALE PROTEJATE: NATURA 2000 ȘI REȚELELE IUCN

1.2 ISTORICUL ARIILOR PROTEJATE ÎN ROMÂNIA

1.3. IMPORTANȚA SIG ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI ALE PARCULUI NAȚONAL RETEZAT

2.1 ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU ȘI CONDIȚII DE RELIEF

2.2 BIODIVERSITATE

2.3 CARACTERISTICI CARE AU DETERMINAT INSTITUIREA STATUTULUI DE ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ

2.4 PLANUL DE MANAGEMENT ȘI ZONAREA INTERNĂ

CAPITOLUL 3. ÎNTOCMIREA BAZEI DE DATE CARTOGRAFICE PENTRU AREALUL STUDIAT

3.1 SURSE DE DATE CARTOGRAFICE UTILIZATE

3.1.2 MODELUL DIGITAL DE ELEVATIE

3.1.3 TRASEE ȘI PUNCTE GPS

3.1.4 CORINE LAND COVER

3.1.5 DATE ÎN FORMAT ANALOGIC

3.2 PROIECȚIA CARTOGRAFICĂ STEREO 70 ȘI ELIPSOIDUL WGS 84

3.3 TIPURI DE DATE GEOSPATIALE

3.4 ACHIZIȚIA DATELOR

3.4.5 BASEMAP

3.4.6 REPROIECTAREA ȘI EDITAREA DATELOR

3.5 INTRODUCEREA DATELOR ÎN TABELUL ATRIBUT

3.6 PROFILUL TOPOGRAFIC

CAPITOLUL 4. HARTA TURISTICĂ A PARCULUI NAȚIONAL RETEZAT

3.1 [anonimizat] A TURISMULUI ÎN ZONA STUDIATĂ

3.2 TRASEELE TURISTICE DIN P.N.RETEZAT

3.2.1 [anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat] a turismului, imbunătățirea infrastructurii,a [anonimizat]. [anonimizat], respectiv al tuturor componentelor mediului geografic înconjurător.

Stațiunea turistică montană este definită conform hotărârii guvernului nr.77/1966 [anonimizat] “[anonimizat]”. [anonimizat]-se pe plan international prin peisaje și habitate pristine a căror unicitate atrage milioane de turiști străini anual fiind o [anonimizat]-Pontică, pe lângă frumusețea Deltei Dunării și a [anonimizat], munții contribuie intr-o [anonimizat]-se mai mult de jumătate din lungimea lanțului Carpatic. [anonimizat], [anonimizat], sportive, [anonimizat], [anonimizat], desfasurate atât in sezonul estival cât și iarna. Deși turismul reprezintă un domeniu de activitate social-economică în plină ascensiune și cuprinde în interiorul limitelor administrative forme variate de relief, statul român nu reușește în prezent să valorifice potențialul turistic din punct de vedere calitativ și cantitativ, dotările de agrement fiind slab dezvoltate.

Dorința de a promova turismul în zona montană din România, înțelegerea importanței unei bune gestionări, utilizări și organizări a spațiului geografic deținător de potential turistic, pasiunea pentru drumețiile montane precum și admirația față de bogățiile și peisajele răspândite în întreaga țară, m-au motivat în a alege tema de față. Consider că pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști, e nevoie de o bună promovare a regiunii turistice prin crearea unor hărți care să le ofere într-un mod cât mai precis, plăcut vizual și ușor de interpretat totalitatea obiectivelor turistice din cuprinsul zonei și din apropiere, trasee cât mai lizibile către diverse puncte de atracție, obiective, centre de cazare etc. Folosind Sistemele Informatice Geografice, se pot realiza aceste hărți care să răspundă cât mai bine cerițelor de informare a turiștilor, contribuind prin calitatea materialului oferit la dezvoltarea durabilă a arealului turistic, evitând în acest mod un posibil feedbackul negativ al vizitatorului.

Având în vedere cele menționate, pe parcursul lucrării am încercat să tratez ramura turismului dintr-o perspectivă cartografică, folosindu-mă de produse cartografice cât mai relevante cu putință și să ofer informații concise asupra subiectului tratat, generând în final o hartă turistică complexă, cu date exacte, atent selectate și îmbinate pentru a fi accesibilă oricărui stereotip de turist dornic de a explora frumusețea Munților Retezat.

CAPITOLUL 1. ARIILE NATURALE PROTEJATE ȘI IMPORTANȚA SIG ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

1.1 CONCEPTUL DE ARII NATURALE PROTEJATE: NATURA 2000 ȘI REȚELELE IUCN

Ariile protejate dețin un rol major în menținerea și evoluția vieții pe Pământ, reprezentând cel mai important mod de a conserva biodiversitatea și de a crea diverse tipare de dezvoltare în armonie cu natura, îcercându-se ca dezvoltarea economică tot mai accelerată din ultimele decenii să nu afecteze bunăstarea sistemelor naturale, păstrându-se valorile naturale și culturale cât mai intacte. Diversitatea biologică este răspândită în întreg mediul inconjurător, putând fi interpretată în patru nivele de abordare distincte și anume: diversitatea speciilor, ecosistemelor, genetică și etno-culurală, conform Catalogului habitatelor, speciilor si siturilor natura 2000. Aria protejată este definită de către IUCN ca fiind ,,un spațiu geografic clar delimitat, recunoscut, desemnat și administrat în baza unor acte legale sau prin alte mijloace eficiente, cu scopul de a se realiza conservarea pe temen lung a naturii precum și a serviciilor de mediu și a valorilor culturale asociate”

Termenul care surprinde poate cel mai bine criteriul esențial de constituire a unei arii protejate, este conviețuirea armonioasă a omului cu natura .fapt realizabil printr-un management activ de conservare și o monitorizare cât mai bună a resurselor naturale care să asigure o dezvoltare durabilă. Însă, chiar dacă întreg mediu inconjurător are nevoie de o protecție cât mai extinsă care să separe ecosistemele de pragul critic al degradării, la scară globală fenomenul de deteriorare a biodiversității reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea contemporană. Din acest motiv, ca măsură de combatere a amenințării tot mai mari asupra ecosistemelor la nivelul Uniunii Europene s-a constituit începând cu anul 1992 rețeaua Natura 2000, un veritabil liant dintre natură și oameni. Obiectivul primordial al acestui program este astfel, capacitatea de a asigura o supraviețuire cât mai longevivă a celor mai valoroase habitate și specii de pe teritoriul Europei.

Rețeaua Natura 2000 cuprinde o evidență a tuturor speciilor și habitatelor naturale de interes comunitar, fiind fundamentată astfel pe două directive și anume: Directiva Păsări și Directiva Habitate. În acest fel,această rețea ecologică este constituită din doua componente: Arii Speciale de Conservare (SAC) și Arii de Protecție Specială Avifaunistică (SPA).

Fig. 1. Harta SCI-urilor și SPA-urilor la nivelul Europei (http://natura2000.eea.europa.eu/#)

Toate aceste situri sunt identificate și declarate prin mijloace și metode științifice, urmărindu-se a se conserva întreaga suprafață care conține în extinderea ei habitate și populații de specii prețioase. Atfel, în zonele selectate e necesară implementarea de diverse programe care să vizeze dezvoltarea comunităților locale prin utilizarea, gestionarea și valorificarea durabilă a patrimoniului natural, apelând la tehnologii cat mai lipsite de nocivitate asupra calității mediului. De asemenea, folosirea celor mai adecvate practici în silvicultură, agricultură, activități tradiționale ce vizează uzul resurselor naturale și valorificarea acestora culminând cu promovarea unui turism ecologic, contribuie decisiv la supraviețuirea habitatelor pe termen lung.

Un alt aspect ce trebuie menționat este acela că asupra acestor situri stabilite la nivel european nu s-a impus o protecție strictă care sa îngrădească activitatea și prezența umană. Tocmai de aceea, activitățile economice practicile de gospodărire a resurselor naturale nu sunt limitate atât timp cat nu periclitează ecosistemele conținute în perimetrul siturilor Natura 2000.

Ariile protejate reprezintă așadar, temelia eforturilor de conservare a naturii și a serviciilor care ni le oferă: surse de apă, mâncare, medicamente și protecție față de dezastrele naturale precum și rolul semnificativ în adaptarea umană la schimbările climatice, estimându-se ca aproximativ 15% din cantitatea carbonului terestru este absorbit de aceste arii naturale. Uniunea Internațională de Conservare a Naturii(IUCN) își concentrează eforturile pentru a încuraja și susține prin diverse programe procesul de conservare a diversității și intergrității patrimoniului natural,dorind ca întreaga varietate de resurse naturale de pe Terra să fie utilizată durabil. Țelul principal al acestei uniuni este astfel, cel de a ajuta populația de pe întreg mapamondul în găsirea și implementarea unor soluții pragmatice la cele mai presante provocări cu care se confruntă mediul înconjuraăor, fie ca este vorba de condițiile climatice, biodiversitate sau lipsa hranei, țintind în acest mod evoluția, dezvoltarea continuă și durabilă.

IUCN este cea mai mare și veche organizație globală environmentală, cu apoape 1.300 de guverne și membri ONG implicați si peste 15.000 de voluntari experți în 185 de țări. Arii protejate și respectul față oameni sunt doua aspecte ce se combină în politica promovată de această organizație, înțelegând faptul ca niciun sistem natural protejat nu ar putea fi stabilit sau coordonat fară participarea comunității umane. Toată munca uniunii internaționale este cuprinsă și dirijată de un așa numit Global Programme (Program Global), dezvoltat și aprobat de organizațiile IUCN membre la fiecare 4 ani. Programele tematice ale acestui plan IUCN ating arii precum: afaceri; economie; managementul ecositemelor; conservarea pădurilor; politica globală; arii protejate; știință și cunoaștere; sursele de apă; specii; patrimoniul natural etc. În funcție de particulariitățile de care dispun, caracteristici naturale și obiectivele de management a fiecărei arii, acestea sunt clasate în diverse categorii incorporate în legislația guvernamentală:

Categoira Ia: Rezervații Naturale Stricte – Arii protejate strict delimitate pentru a poteja biodiversitatea și posibile particularități gomorfologice sau geologice excepționale unde folosul, accesul, vizitarea și impactul uman sunt strict controlate și limitate pentru a asigura protecția valorilor conservate. Aceste arii sunt destinate în principal cercetării științificrâe și monitorizare de mediu. Rezervațiile din această categorie țintesc menținerea ecosistemelor în stare cât mai naturală cu putință,având intervenții umane minime. În perimetrul acestora se constituie adevărate laboratoare de cercetare pentru anumite specii rare, periclitate și ecosisteme amenințate. Astfel, printr-o planificare și management durabil se urmărește reducerea la minim a schimbărilor ce ar putea surveni în urma cercetării sau a altor activități realizate de oameni.

Categoria Ib: Zonă de Sălbăticie – Arii protejate extinse ca suprafață care sunt de obicei nemodificate sau slab modificate, păstrându-se caracterul natural și influența pe care o au, fără a avea așezări permanente sau semnificative, fiind managerizate si protejate pentru a-și conserva sălbăticia. Obiectivul principal este de a oferi o protecție pe o perioadă lungă de timp integrității ecologice a ariilor naturale neafectate în mod semnificativ de orice activitate umană, neexistând o infrastructură modernă, în care natura este lăsată să își urmeze cursul propriu, cu ale sale forțe și procese naturale.

Categoria II: Parc Național- Arie naturală sau semi-naturală extinse pe o suprafașă mare de teren, vizând o protecție la scară mare a proceselor ecologice, alături de speciile și ecosistemele caracteristice pentru areal, furnizându-se și o fundație compatibilă din punct de vedere environmental și cultural pentru oportunități educaționale, știinșifice, recreaționale și turistice. Printre principalele obiective ale acestei categorii se enumără: protejarea integrității ecologice a ecosistemelor; excluderea exploatării sau alte activități ce se află în opoziție față de scopul pentru care a fost delimită aria: luarea în considerare a nevoilor comunităților locale, permițînd accesul și utilizarea anumitor resurse atât timp cât nu afecteaza bunăstarea habitatelor etc. Marea majoritate a parcurilor naționale nu conțin așezări umane pe întinderea lor, în interiorul perimetrului protejat delimitându-se diferite zone, cu specificarea clară a restricțiilor pentru fiecare din aceste zone.

Categoria III: Monumente ale Naturii – Arie protejată și administrată pentru conservarea caracteristicilor unor monumente naturale, care au diferite forme sau structuri, incluzându-se forme de relief pe uscat sau sub apă, caverne submarine sau structuri geologice precum peșterile. Aceste arii protejate au în general o suprafață restrânsă și au o valoare de vizitare foarte ridicată. Obiectvile acestei categorii sunt legate de protecția caracteristicilor specifice excepționale, a habitatelor și biodiversității.

Categoria IV: Arie de Management pentru Habitat/Specie – Arie protejată administrată pentru conservarea naturii prin intervenții manageriale, putând fi o zonă terestră sau marină gestionată pentru a asigura menținerea habitatelor intacte și îndeplinirea necesităților unor specii particulare. Multe dintre aceste arii au nevoie de intervenții active și regulare, pentru o bună administrare, conservare și restaurare a ecosistemelor.

Categoria V: Peisaj Terestru/Marin Protejat – Arie protejată unde interacțiunea oamenilor cu natura de-a lungul timpului a produs un areal cu un caracter distinct, posedând o valoare ecologică, biologică și culturală semnificativă. Păstrarea integrității acestei interacțiuni om – natură este vitală pentru a proteja și susține arealul și valorile sale deosebite.

Cateegoria VI: Arie Protejată pentru Managementul Resurselor – Arie protejată care conservă ecosistemele și habitatele, alături de valorile culturale și a sistemelor de management tradițional a resurselor naturale. În general, aceste arii au o suprafață extinsă, furnizându-se un flux continuu de produse naturale și servicii pentru satisfacerea nevoilor comunităților. Obiectivul principal este acela de a proteja ecosistemele naturale și de a utiliza resurselor naturale cu condiția ca una să fie în beneficiul celeilalte.

1.2 ISTORICUL ARIILOR PROTEJATE ÎN ROMÂNIA

Încă din cele mai vechi timpuri, populația umană a fost preocupată cu protejarea naturii și aprecierea beneficiilor care le are de câștigat de pe urma unei bune conservări a acesteia. Conceptul de Parc Național apare însă doar în anul 1872 în America, când este înființat primul parc national, parcul Yellowstone. În România, prima rezervație naturală a apărut în anul 1904 și anume Coodrul Secular Slătioara. În anul 1930 se adoptă prma lege de protecție a monumentelor naturii, urmând ca în anul 1935 să se înființeze primul Parc National din țară, Parcul Național Retezat. La doar 3 ani, numărul ariilor protejate crește semnificativ, ajungând să fie 30 la număr, urmând ca în 1965 să fie pe teritoriul național 130 de arii aflate sub regim de protecție. Până în anul 2000 se păstrează această tendință de creștere a arealelor protejate , fiind nevoie ca în anul menționat să se înființeze primele 3 administrrașii de parcuri naturale și naționale.

Începând cu anul 2007, se desemnează ariile Speciale de Protecție Avifaunistică (SPA) precum și Siturile de Importanță Comunitară (SCI) ca parte integrală a rețelei ecologice Natura 2000 în România, suprafața ariilor protejate crescând semnificativ. Astfel, ca stat membru al UE, statul român a propus un număr de 381 de situri, 108 SPAuri și 273 SCIuri,reprezentând 18,84% din suprafața țării.

Fiecare țară își definește de obicei propriile categorii de arii supuse unei protecții, denumirile fiind diverse: parc național, rezervație științifică, rezervație naturală, parc forestier, monumente ale naturii, sanctuare marine, parcuri regionale etc. În România, în funcție de nivelul la care aria natural este declarată se deosebesc 4 categorii de arii aflate sub regim de protecție:

De interes national care include categorii precum: parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații naturale, monumente ale naturii, rezervații științifice.

De interes comunitar sau situri Natura 2000, reprezentate de siturile de importanță comunitară, ariile speciale de conservare și ariile de protecție avifaunistică

De interes internațional, cuprinse in urmatoarele subcategorii: rezervații ale biosferei; situri RAMSAR; situri naturale ale patrimoniului antural recunoscute de UNESCO; geoparcuri.

De interes județean sau local, stabilite pe domeniul public/privat al unităților administrative-teritoriale.

Urmează un tabel care evidețiază corespondența dintre ariile naturale protejate din România și categoriile IUCN, precum și două hărți ale Siturilor de Importanțță Comunitară și a Siturilu de Protecție Avifaunistică, delimitate în anul 2007.

Tabelul 1. Corespondență dintre categoriile IUCN și ariile protejate din România

(Erika Stanciu, Florentina Florescu (2009), Arii Protejate din România, Edit.Green Step, Brașov)

Fig. 2. Harta SCI la nivel național în anul 2007

Fig. 3. Harta SPA la nivel național în anul 2007

După cum se poate observa în hărțile siturilor Natura 2000, ariile protejate se răspândesc cu precădere de-a lungul lanțului carpatic precum și în zona sud-estică a țării, Delta Dunării fiind unul dintre cele mai importante situri de pe teritoriul românesc.

Așadar, conservarea biodiversitații este misiunea principală atât a organizatiei IUCN formată în 1948, cât și a rețelei europene Natura 2000, dorindu-se a se demonstra faptul că bunăstarea ecosistemelor și un management care să asigure o dezvoltare durabilă sunt fundamentale în combaterea unora dintre cele mai semnificative provocări cu care se confruntă societatea contemporană, probleme precum schimbarea climatică, dezvoltare continuă a ramurilor economice care aduce după sine efecte negative majore asupra mediului, nevoia de hrană, extinderea suprafețelor locuite și intersectarea acestora cu anumite areale deținătoare de specii si habitate periclitate, creșterea intr-un ritm alert a populației globale și respectiv consumul tot mai mare de resurse datorat nevoii de supraviețuire care va conduce în final la epuizarea rezervelor solulului și subsolului etc

1.3. IMPORTANȚA SIG ÎN DEZVOLTAREA TURISMULUI

Procesul de evoluție și schimbare continuă se derulează în ritm alert pe întreg globul pământesc. Organizațiile non-profit, școlile, guvernele, afacerile, toate profită de accesul la informație nelimitată, oamenii lucrează mai eficient, date care înainte erau cuprinse pe hârtii sunt răspândite și folosite acum într-un mod mult mai eficient și interactive prin intermediul geografiei, mai precis a Sistemelor Informatice Geografice.

Dorința de cunoaștere a indivizilor și de orientare culminează în secolul tehnologiei cu interesul tot mai crescut pentru hărți, servicii precum Google Earth, Google Maps, MapQuest sau Virtual Earth oferind informații tot mai exacte, cuprinse în hărți digitale inteligente. Societățile contemporane sunt dominate de o economie bazată pe cunoaștere și competiție, fapt pentru care sistemele informatice joacă un rol decisiv în procesele de luare a deciziilor sau de implementare a anumitor măsuri și strategii de dezvoltare, fiind necesară o organizare a datelor cât mai complexă care să răspundă nevoilor de dezvoltare continuă a comunităților umane.

Un Sistem Informatic Geografic poate fi definit ca fiind un sistem prin care se realizează o gestiune a unei baze de date, date prezentate atăt grafic cât și în format analogic, oferind astfel posibilitatea de a fi interrogate și analizate pentru a genera anumite simulări sau analize asupra unor procese și fenomene naturale sau antropice. Toate aceste date sunt colectate și stocate dintr-o varietate mare de surse, precum datele primite de la sateliți (înregistrări fotogrammetrice/imagini satelitare), baze de date cartografice existente precum hățile topografice, tabele de coordonate, date cuprinse în arhive sau diverse hărți în format analogic care mai apoi sunt digitizate manual, măsurători efectuate pe teren cu receptoare GPS sau informații preluate de pe aerofotograme etc. Astfel, rolul principal al GISului este acela de a aduna, stoca, clasifica, sistematiza toate aceste date într-un sistem de informații unitare care să ofere baza unei dezvoltări durabile în toate sectoarele societății contemporane.

Geografia contează în orice domeniu, organizație sau disciplină, Cartarea învelișului geografic este astfel, vitală, pentru orice intreprindere sau activitate, ajutând de asemenea la combaterea și prevenirea posibilelor dezastre natural și conservarea pădurilor și ecosistemelor răspândite pe întreg pământul.

Așadar, prin multitudinea datelor de care dispun, Sistemele Informatice Geografice pot fi aplicate asupra unei game foarte extinse de domenii precum: planificare teritorială, managementul resurselor, investigații științifice, turism, utilități, mediu, amenajarea teritoriului, comerț, transport, marketing, agricultură și silvicultură, demografie, cadastru, sănătate, geologie etc.

În ceeea ce privește turismul, GIS-ul stă șa baza practicării și dezvoltării acestei ramuri economice. Lipsa unui Sistem Informatic Geografic care să răspundă nevoilor de dezvoltare a zonelor turistice prin organizarea datele într-un mod căt mai eficient, generează rezultate negative în posibila evoluție a arealului aflat în cauză. Caracteristicile deosebite ale reliefului, zone cu obiective de atracție a populației, potențialul natural de care dispune un areal, toate se irosesc dacă nu sunt valorificate la adevăratul potential. Crearea unor hărți turistice bine documentate și realizate care să vizeze aceste obiective sau arii naturale, reprezintă probabil cel mai eficient mod de a promova și a asigura o dezvoltare durabilă. Spre exemplu, harta turistică din zona montană care cuprinde o serie de trasee clar delimitate, obiective, locuri de campare și popas, locuri de cazare și refugii, cascade și izvoare, lacuri și puncte de belvedere, este absolut necesară pentru ca stațiunea montană respectivă să beneficieze de un turism organizat, vizitatori mulțumiți și resurse bine managerizate. De asemenea, posibilitatea de efectuare a anumitor statistici prin intermediul GIS-ului ajută decisiv la procesul de devoltare al regiunii, putându-se realiza anumite acțiuni de prevenire a dezastrelor sau de o mai bună amenajare a spațiului etc.

CAPITOLUL 2. CARACTERISTICI ALE PARCULUI NAȚONAL RETEZAT

2.1 ÎNCADRAREA ÎN TERITORIU ȘI CONDIȚII DE RELIEF

Parcul Național Retezat situat în partea de Vest a Carpațiilor Meridionali, este cea mai mare rezervație naturală de acest tip din țara noastră având unele dintre cele mai frumoase priveliști din Europa de Sud-Est, fiind un monument al naturii regăsit pe lista rezervațiilor naturale ale Biosferei de catre UNESCO (anul 1979), cu o suprafață de 38.138 Ha și altitudini cuprinse între 800 m și 2509 m.

Prima rezervație naturală de mici dimensiuni din Munții Retezat a luat naștere în anul 1927, însă, la insistențele și propunerea profesorului Alexandru Borza, în 1935 pe 23 martie, se înființează Parcul National Retezat, primul de acest fel din România, care avea pe atunci o suprafața de doar 14.000 Ha, cuprinzând pe întinderea sa păduri, peisaje alpine, păsuni, lacuri glaciare dar și diverse specii valoroase de plante și animale. Pentru o lungă perioadă de timp conturul și forma parcului au rămas intacte, însa prin anexarea de noi suprafețe din zona împădurită , astăzi “granițele” lui ajung la o suprafața de peste 38.138 Ha.

Fig. 4 Panoramă a Retezatului din 1882 (http://images.summitpost.org/original/666934.jpg)

Părintele acestui parc, prof. Alexandru Borza afirma că ”Retezatul este din toate punctele de vedere, geologic și geografic, botanic și zoologic, precum și ca rezervație de vânătoare, un tărâm sfânt pentru știință, un monument sacru al naturii… ”. Pe terioriul Parcului National Retezat se regăsește rezervația științifica Gemenele, înființata în anul 1955, o rezervație cu regim strict de protecție pentru habitatele și speciile cuprinse în limitele sale. Având o administrație proprie, Rezervația Biosferei Retezat, este un organ al Direcției Silvice Hunedoara.

O caracteristică importanta a Munțilot Retezat este dată de prezența a două mari blocuri de roci eruptive care se desfășoară pe direcțiile de curgere ale Lăpușnicului Mare și Râului Bărbat: spre nord masivul granodioritic de tip Retezat și masivul granodioritic de Buta care apare în sudul culoarului de vale Lăpușnic – Bărbat și cade sub depozitele jurasice ale Retezatului Mic. Cele două blocuri cuprind o fâsie combinată de șisturi cristaline cu șisturi cuartitice și șisturi clorito-amfibolice. Prin întinderea sa, Parcul Național Retezat se situează pe structurile geografice care alcătuiesc grupa Munților Retezat – Godeanu fiind alcătuit dintr-o mare varietate de roci, de la cele magnetice la metamorfice și sedimentare.Această grupă montană formează o unitate de relief remarcabilă prin altitudine și masivitate, având peste 55 de vârfuri principale care depășesc 2000 m și două peste 2500 m (Vf. Păpușa – 2508 m și Vf. Peleaga – 2509 m). Având o structură complexă, au luat naștere diverse forme de relief spectaculoase, creându-se habitate naturale bogate în diverse tipuri de faună și flora.

Condițiile tectonice, morfologice și litologice ale Munților Retezat, fac din acest impunător masiv una dintre zonele cu cea mai ridicată umiditate și scurgere din Carpații Românești, rețeaua hidrografică fiind una complexă și bogată, alcătuită din pârâie, râuri (atribuite Ștreiului și Jiului Românesc), lacuri glaciare (L.Bucura, L.Zănoaga), lacuri nivale (Groapele, Bucurelul, Tăul dintre Brazi) și lacuri carstice (Tăul fără Fund, Soarbele). Lăpușnicul Mic este cel mai important curs de apă cu un debit anul de 12.9 mc/s iar în ceea ce privește cascadele, acestea sunt frecvente pe marea majoritate a pârâielor din parc. Având aproximativ 80 de lacuri dintre care 58 fiind permanente, Retezatul deține un procent de aproximativ 40 % din lacurile glaciare de pe teritoriul României, acest aspect oferind o priveliște de vis ochiului uman. Fiind plasate pe treptele versanților, izolate sau în diferite complexe, cele 58 de lacuri regăsite în puternicul masiv muntos atrag an de an pe lângă numărul mare de vizitatori dornici de a le explora frumusețea și un număr mare de oameni de știința. De asemenea , pe întinderea Retezatului apare și fenomenul înmlăștinirii regăsit cu precădere la marginea pârâielor alpine, izvoarelor sau în urma colmatării parțiale a unor lacuri glaciare.

Parcul Retezat dispune datorită masivității zonei de un topoclimat complex de munte, cu o temperatură medie anuala scăzută de cca 0°C în zona alpină și +2°C zona imediat inferioară. Altitudinea, alături de unghiul pantelor,expoziția și orientarea versanților față de direcția maselor de aer, au determinat particulatitățile acestui areal. Precipitațiile atmosfferice sunt distribuite neuniform în teritoriu, cantitățile medii anuale fiind cuprinse ăntre 900 și 1800mm/an. Fenomene precum ceața, nebulozitatea, îngheșul și vântul, influențează și ele climatul acestui parc

Fig. 5. Harta geolocalizării Parcului Național Retezat

Pentru a ajunge în Parcul Național Retezat, sunt puse la dispoziția turiștilor două căi de acces: Depresiunea Hațegului, respectiv Valea Jiului. Accesul în Depresiunea Hațegului se poate face dinspre Deva pe drumul național 66A sau dinspre Caransebeș pe drumul național 68 iar pe Valea Jiului se poate ajunge tot pe drumul național 66A.

Fig. 6 Hartă acces parc (http://retezat.ro/index.php/romana/turism/acces-parc.html)

Potrivit unui studiu înfaptuit de către ziarul „Gandul", aproape 18.000 de turiști vizitează anual acest parc iar 30% dintre ei sunt străini afirmând că vin în Retezat pentru două lucruri importante: frumusetea peisajelor și „salbaticia“ zonei. Prin caracterul lor impunător,spectaculos și primitor, Munții Retezat sunt ca un magnet pentru turism, clasându-se în topul celor mai vizitate grupe montane din țară.

2.2 BIODIVERSITATE

Cu o semnificativă valoare estetică, Parcul Național Retezat oferă ca și principale atracții, multitudinea peisagistică de o autentică sălbaticie, conturată de păduri, pășuni și piscuri ce dețin o faună și o floră diversificată. Etajată de la poalele munților și până la piscurile cele mai mare, flora se prezintă astfel::

I – Zona pădurilor de foioase (mixte și făget)

II – Zona pădurilor de molizi

III – Zona pajiștilor și de trecere la jneapăn

IV – Zona jneapănului

V – Zona stâncăriilor din preajma vârfurilor și culmilor alpine

Din dorința de a conserva bogățiile naturale ale acestui parc, Administrația Parcului Național Retezat refuză să construiască mijloace de transport al persoanelor pe munte precum telescaunul sau telecabina, rămânând practicabile astfel doar excursiile făcute la pas. Ca rezultat al acestei dorințe, Parcul Național Retezat cuprinde două zone cu caracter științific: prima zonă (rezervația Gemenele) interzice orice fel de exploatare cum ar fi pășunatul, pescuitul, vânatul respectiv turism sau camping, iar accesul în această zonă se face doar cu autorizația Comisiei Monumentelor Naturii, a doua zonă fiind mai putin strictă, permițând pășunatul două luni pe an.

Parcul se poate mândri cu o faună și floră diversificată, aici aflându-se o treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României. Având o gamă atât de largă de specii, acest aspect face din aria protejată o destinație de interes ridicat în rândul botaniștilor, interes care s-a manifestat înca din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În Retezat au fost descoperite 90 de feluri de plante specifice doar Carpaților, iar mare parte dintre ele se pot găsi numai aici. De asemenea, pe suprafața reliefului acestui parc se află cea mai mare concentrație de pinus cembra, numit popular zâmbru, un conifer din specia pinilor.

Din punct de vedere floristic, o zonă deosebit de importantă din Parcul Național Retezat este zona calcaroasă a Retezatului Mic având un număr ridicat de plante rare precum Pedicularis Baumgarteni respectiv Barbarea Lepuznica. Alte zone cu un interes deosebit sunt între zonele stâncoase și pajiștile alpine unde se afla rododendronul și jneapănul, specie protejată în România precum și floarea de colț sau zâmbrul dar și specii diferite de ciuperci. Ca plante declarate ca monumente ale naturii sunt: floarea de colt, sângele voinicului, strugurii ursului, gențiana ș.a.

Peisajul este completat de zona calcaroasă a Masivului Retezat, ce se întinde între culmile Albele, Drăgășan, Scocul Mare și în perimetrul căreia se întâlnesc forme de relief carstic precum: văi seci, doline, avenul Piule, peșterile Dalma cu Brazi, Piatra Iorgovanului. La poalele Masivului se întind păduri de fag, carpen, ulm, paltin și frasin. În văi crește arinul negru, iar mojdreanul și teiul pot fi găsiți pe Valea Râului Mare. La peste 1.000 de metri altitudine se găsesc molidul, arțarul și mesteacănul.

Unele dintre amenințările florei Parcului Național Retezat sunt reprezentate de procesul pășunatului deoarece practicarea sa se întinde peste capacitatea de suport a pășunilor și deasemenea, obiceiul dăunător al turiștilor și localnicilor de a culege pentru scopuri personale diferite specii de plante sezoniere precum florile de colț, mugurii de jneapăn sau diferite specii de ciuperci. În anumite zone ale parcului se desfășoară activități forestiere, acestea clasându-se pe primul loc în ceea ce privește amenințările pentru ecosistemele și bunăstarea arealului protejat. Un comunicat al organizației Agent Green surprinde faptul că exploatările forestiere din ultimii ani din munții Retezat, Godeanu, Țarcu și Vâlcan au condus la dispariția ultimului Peisaj Forestier Intact (PFI) din zona de climă temperată a Europei. Statul român protejeaza doar 20% din păduri, pe cand 80% sunt în pericol de dispariție deoarce exploatările forestiere sunt mult mai agresive de când firmele de exploatare și procesare a lemnului au luat la cunoștintă harta cu pădurile virgine identificate.

Primele studii ale faunei de vertebrate și de nevertebrate din Retezat au fost efectuate de Bielz și Csato, în a doua jumătate a secolului XIX. În secolul următor, numeroși cercetători au studiat fauna masivului. Cei aproape 18.000 de turiști ce vizitează anual Parcul Național Retezat, pot vedea aproape 1.200 de specii de plante dar și specii de mamifere, pești, reptile sau păsări, câteva exemple fiind: capre negre, cerbi, căprioare, iepuri sau mistreți, urși, lupi și râși.

Datorită habitatelor sale foarte diverse și naturale de care dispune, această arie protejată găzduiește o faună deosebit de complexă și bogată atât în ceea ce privește numărul de specii cât și în numărul ridicat de exemplare care alcătuiesc populațiile acestor specii. În rândul nevertebratelor se găsesc cele mai multe exemplare endemice din Retezat, fiind identificate până în prezent 9 subspecii endemice de fluturi de zi, cel puțin 6 specii endemice de plecoptere și 4 de tricoptere. Ultimele două grupuri sunt în mod particular asociate cursurilor superioare ale apelor din zona alpină. Viermii inferiori (nematode) au fost bine studiați, având mai mult de 143 de specii răspândite în această zonă (incluzând 8 endemite). Vertebratele iși regăsesc în acest parc reprezentanți din toate clasele întalnite în România. Reptilele sunt reprezentate în parc prin 9 specii care cuprind aproape 40% din reptilele terestre ale României. Cu toate că doar o specie este considerată rară la nivel național, șase sunt considerate vulnerabile.

Măreția Parcului Național Retezat, adăpostește peste 55 de specii de mamifere, 22 fiind protejate prin lege și oferă condiții foarte bune de supraviețuire celor mai importante tipuri de carnivore mari ale Europei respectiv lupii și râșii, ursul etc. Portțiunea calcaroasă a masivului este și acum folosită de urși ca adăpost pe timp de iarnă. Bogația faunistică a parcului mai găzduiește și pisica sălbatică si de asemenea, marmota (20 de exemplare de marmotă alpină din Alpii Austrieci au fost introduse în parc). În prezent, marmotele se pot întalni în toate văile și căldările glaciare importante ale masivului. Numărul total al speciilor de animale care trăiesc în Parcul Național Retezat este de ordinul miilor.

Diversitatea complexă a faunei din Parcul Național Retezat este așadar, o veritanilă dovadă că aici mai există habitate sălbatice, pristine, puțin afectate de activitatea umană intervine negative în procesul de distrugere a mediului natural prin modificarea acestuia, un exemplu concret fiind exploatarea forestieră care reprezintă un factor important în degradarea calității mediului.

2.3 CARACTERISTICI CARE AU DETERMINAT INSTITUIREA STATUTULUI DE ARIE NATURALĂ PROTEJATĂ

Parcul înființat în anul 1935 prin Jurnalul Consiliului de miniștrii nr. 593, reconfirmat prin legea nr.137/1995 și prin legea 5/2000, este o arie naturală protejată de interes național și international, fiind încadrată la categoria Parcurilor Naționale corespunzătoare categoriei a II-a IUCN.

Fiind cel mai vechi parc național din țară și primul cu certificat PAN Parks din România, obținut în anul 2007, a fost propus de asemenea și ca sit de protecție pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a specilor de plante și animale sălbatice. Astfel, în Parcul Național Retezat se suprapun 2 situri Natura2000 (legiferate prin OM al MMDD 776-2007): cel de protecție avifaunistică (SPA) cu o întindere puțin mai mica decât suprafața parcului (38009.0 Ha) și cel de importanță comunitară (SCI) ce depășește limitele parcului având 43.218 Ha

Reprezentând unul dintre punctele centrale ale capitalului natural din întreg lanț carpatic, situl este important atât din punct de vedere al diversității ecosistemelor, cât și geologic și geomorfologic, aici păstrându-se cele mai representative relicte ale glaciațiunii cuaternale din Carpați, circuri și văi glaciare, custuri, roci striate și morene. Pe suprafața parcului se găsesc trei dintre cele mai emblematice destinații lacustre de pe teritoriul României : cel mai întins lac glaciar (Bucura), cel mai înalt (Taul Porții) și cel mai adânc (Zănoaga), bazine lacustre ce trebuiesc protejate pentru a le păstra caracteristicile ce le oferă unicitate.

Suprafața munților Retezat a devenit prin atribuirea statutului de Parc Național, una dintre cele mai protejate arii ale Europei de Vest. Așa cum mărturisea și Dr. Dan Munteanu „ O cale de a păstra cel puțin crâmpeie din patrimonial natural al planetei este construirea de arii protejate, a căror integritate să fie apărată de lege. Dintre aceste arii, cele mai importante prin întinderea și valoarea lor sunt parcurile naționale și cele naturale ”.

Fig.7 Harta SPA Retezat

De asemenea, parcul a fost desemnat ca Rezervație a Biosferei de către comitetul Mab UNESCO, la cea de-a IV-a sesiune a Consiliului Internațional de Coordonare Om – Biosferă de la Paris. Conform legii din 1979, Rezervațiile Biosferei sunt: „ acele arii naturale protejate al căror scop este protecția și conservarea unor zone de habitat natural și a diversității biologice specifice. Rezervațile Biosferei se întind pe suprafețe mari și cuprind ecosisteme terestre sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice , cu peisaje armonioase naturale sau rezultate sub influența omului și care pot fi reduse la starea naturală, comunităti a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile și armonioase".

Fig.8. Harta SCI Retezat

În acest context, se înscriu o serie de ecosisteme terestre răspândite între limitele Munților Retezat, care împreuna construiesc aria protejată Parcul Național Retezat. O zonă delimitată prin legislație este Rezervația Științifică Gemenele, special creată în scopuri științifice, ce nu permit niciun fel de intervenție umană dăunatoare, natura manifestându-se aici cu propriile resurse și după propriile legi. Fiind de asemenea tot arii cuprinse în acest parc, se mai enumără și Fânețele cu narcise de la Nucșoara, Calcarele de la Fața Fetei și Vârful Poienii având un statut de Rezervație Naturală Botanică, precum și Peștera Zeicului și Peștera cu Corali cu statut de Rezervatie Speologică.

Tabelul 2. Categorii de arii protejate

(http://retezat.ro/images/download/20110520-retezat_stds_ver_15_rom_ab.pdf)

În contextul dezvoltării unei strategii pentru un turism durabil, s-a realizat în cadrul atelierului de lucru o analiza SWOT a situației actuale. Rezultatele demonstrează un grad ridicat de întelegere a avantajelor produse de faptul că Retezat este declarant un Parc Național. Un punct forte îl constituie oportunitatea Retezatului de a fi membru al familiei PAN Parks și faptul că regiunea include alte două zone importante protejate: Geoparcul Dinozaurilor și Parcul Natural Cioclovina – Grădina Muncelului. Analiza rezultată prezintă o viziune realistică asupra calității infrastructurii și serivicilor pentru turiști, precum și lipsa unei structuri în zonă care să poată coordona dezvoltarea turismului.

Aplicarea conceptului de Protected Area Network Parks a început odată cu sfârșitul anului 1990 în Europa, obiectivul fiind acela de a crea o punte stabilă între conservarea naturii și turism. Astfel, pentru a instaura un turism durabil care să nu afecteze integritatea biodiversității, regiunea Retezatului a fost împărțită în 4 zone cu activități de dezvoltare după cum urmează: Zona I conține zona Hațegului, zona de nord și sud a parcului unde este localizat și Centru de informare al PNR; Zona II cuprinde majoritatea traseelor montane situate în centrul parcului; Zona III cuprinde partea de sud și anume zone din Retezatul Mic și Godeanu; Zona IV care este constituită din staîiunea Râușor. Fiecare zonă are particularitățiși resurse diferite, deținând capacități diverse de gestiunare a activităților de turism.

Fig. 9 Harta zonelor din Retezat- regiunea PAN Parks

(http://retezat.ro/images/download/20110520-retezat_stds_ver_15_rom_ab.pdf)

Tabelul 3. Analiza SWOT

Rezultate analizei rezultă un grad de înțelegere ridicat al avantajelor pe care acest le produce fiind declarat Parc Națonal, printre care se enumără potențialul natural, turistic etc. Printre punctele slabe ale zonei se află calitatea rețelei de infrastructură precum și gama de servicii oferite vizitatorilor. Astfel, turismul intens practicat în acest parc reprezintă o amenințare clară și care trebuie gestionată cât mai bine, la care se adaugă managementul slab al deșeurilor sau activitețile de exploatare a masei lemnoase sau alte resurse natural.

Așadar, ramura turismului trimite către zonele cele mai fragile din punct de vedere al mediului, tot mai mulți clienți. Conform World Resouces Institute, pe parcursul ultimului deceniu, nivelul turismului a crescut de la 20% la 30%. Aproximativ 40% din volumul international al acestuia este concentrat în țările în curs de dezvoltare ce au o economie aflată în tranziție, locuri în care sunt situate majoritatea acestor parcuri naturale și naționale așa cum este și cazul României. Turiștii din Retezat pot devenii însă, factorii unei schimbări pozitive atât prin îmbunătațirea economiei regionale, cât și printr-o consolidare pe termen lung a statutului de parc național, o ecoregiune carpatică sălbatică protejată pentru generațiile viitoare.

2.4 PLANUL DE MANAGEMENT ȘI ZONAREA INTERNĂ

Planul de management al Parcului Național Retezat Rezervație a Biosferei constituie documentul oficial de stabilire a obiectivelor de oraganizare. Acesta sintetizează informația existentă la data de întocmire a planului, stabilind totodată domenile majore și obiectivele de management, precum și un plan de activitate pe următorii 5 ani. Planul de management cuprinde de asemenea hărți și o serie de anexe cu informații legate de parc și de gospodărirea lui.

Principalele obiective ale managementului se află: creșterea sau menținerea populațiilor de animale si plante din perimetrul parcului, menținerea habitatelor cu protecție strictă și integrală cât mai aproape de starea lor naturală, limitarea impactului uman în vederea menținerii caracteristicilor geologice și a frumuseții munților Retezat. Încurajarea comunităților locale în privința dezvoltării activităților economice înafara parcului și promovarea unui ecoturism care să nu afecteze negativ aria protejată, duc la conștientizarea și educarea publicului. Astfel, o serie de obiective și acțiuni bine conturate și deteminate în cuprinsul planului ajută semnificativ în răspândirea conceptului de conservare a naturii.

Zonarea Parcului Național Retezat se bazează pe criterii legate de activitățile permise sau interzise pe suprafața acestuia și de anumite valori ce reprezintă obiective majore pentru o conservare durabilă. Principalele zone ale Parcului Național Retezat se definesc astfel:

Rezervația Științifica Gemenele se integrează în cadrul Zonei de protectie strictă care corespunde categoriei I IUCN și cuprinde o minunată zonă sălbatică în care intervențiile antropice nu au existat sau au fost foarte reduse. În această arie sunt interzise orice fel de activități umane ce pot afecta calitatea mediului, cu excepția activităților de cercetare, educație si ecoturism.

Cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul unei arii protejate sunt cuprinse în Zonele de protecție integrală. Caracterul acestor zone interzice orice tip de utilizare sau exploatare a resurselor naturale respectiv forme de folosire a terenurilor, având ca scop protejarea și conservarea acestora în vederea păstrării caracteristicilor zonei cât mai intacte. Aceste suprafețe cu un regim de protecție integral prezintă însă câteva excepții de folosință spre deosebire rezervațiile științifice și anume faptul că se pot desfășura activități educaționale, activități de ecoturism, utilizarea pajiștilor pentru cosit și pășunat în perioade specificate clar fără a distruge fauna și flora, intervenții în beneficiul menținerii habitatelor și protejarea anumitor specii precum și intervenții în scopul reconstruirii ecologice a ecosistemelor naturale care erau degradate sau intreținute necorespunzător.

Zona de conservare durabilă , numită și zona-tampon, face trecerea între zonele protejate integral și cele de dezvoltare durabilă. Activități precum cele științifice și educaționale, activiăți de ecoturism, reconstruire ecologică și combatere a factorilor dăunatori forestieri se regăsesc și sunt permise pe suprafața acestui tip de zonă protejată.

Ultima dintre principalele zone ale Parcului Național Retezat este Zona de dezvoltare durabilă, în care infrastructura are deja investiții specifice pentru turism precum cabane, pensiuni, pârtii de schii și alte contrucții de interes turistic. Această zonă permite menținerea sau dezvoltarea infrastructurii turistice, atât timp cât legislația ariilor protejate este respectată și se evită impactele negative asupra celorlalte zone.

În privința rezervațiilor naturale din apropierea Parcului Național Retezat, acestea se împart și ele în 3 categorii după cum urmează:

Rezervații naturale paleotologice precum: Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, unde se găsesc depozite continentale cu dinosaurieni de la Sânpetru și cu ouă de dinosaurieni Tuștea

Rezervații naturale speologice unde predominante sunt complexele carstice Panorici-Cioclovina, Peștera de la Tecuri, Peștera Zeicului și Peștera cu Corali.

Rezervațile naturale botanice : Fânețele cu narcise de la Nucșoara, Calcarele de la Fața Fetei, Pădurea Silvuț, Dealul și Peștera Bolii și Castanii comestibili de la Suseni.

Tabelul 4. Arii protejate specificate în Planul de Management

(Planul de management al Parcului Național Retezat)

Varietatea mare a speciilor faunei și florei parcului sunt de o vulnerabilitate deosebită, care corelată cu o presiune ce se exercită asupra habitatelor, necesită măsuri de protecție realizabile prin managementul activ al acestora concretizat prin acțiuni precum: grija atent concentrată asupra habitatelor în care se găsesc specii rare și monitorizarea acestora, interzicerea poluării în special pentru mamiferele mari, acțiune care constă în educarea și conștientizarea oamenilor asupra necesității ocrotirii specilor și a habitatelor, combaterea braconajului sau colectarea diferitelor specii de floră sau faună și interzicerea folosirii de îngrășăminte sau tratamente chimice aplicate în păduri sau pajiști.

Pe lângă măsurile de manangement al florei și faunei, se mai pot menționa și măsurile luate asupra păsărilor. În rândul păsărilor răpitoare mari, turismul necontrolat, braconajul sau tăierea arborilor vârstnici, pot fi un pericol major, lucruri ce trebuiesc evitate și puse sub un control cât mai atent.

Așsadar, turismul este o ramură a economiei ce se află într-un proces de creștere constantă, în zona Retezatului datorită condițiilor de relief și organizarea traseelor ce lasă de dorit, este practicat cu precădere în sezonul de vară. Pe perioada de iarnă, cea mai mare parte a Parcul Național Retezat este greu accesibilă și periculos de străbătut chiar dacă raportat la turismul estival, acesta oferă satisfacții mai deosebite prin unicitatea peisajului acoperit de pătura groasă zăpadă. În ceea ce privește vizitatorii, s-au identificat mai multe tipuri: turiști montani, alpiniști, cercetători, pescari sau vizitatori cu autoturisme, pentru majoritatea zonele dotate cu cabane constituind un loc de întâlnire. Zonele cu o biodiversitate complexă atrag turiștii pasionați de locurile înca virgine ale parcului, aceștia fiind în căutare de zone care permit campingul.

Tabelul 5. Tipuri de turiști conform Planului de Management

(Planul de management al Parcului Național Retezat)

Fig. 9. Harta zonării interne a P.N.Retezat (http://retezat.ro/images/articole/Activitati%20pe%20zone%20PNR_Harta.jpg)

CAPITOLUL 3. ÎNTOCMIREA BAZEI DE DATE CARTOGRAFICE PENTRU AREALUL STUDIAT

3.1 SURSE DE DATE CARTOGRAFICE UTILIZATE

Principala provocare legată de crearea unui Sistem de Informații Geografic este aceea de a realiza și de a întreține baza de date, activitate ce se dovedește a fi complexă și consumatoare de resurse financiare. Selectarea unor surse cât mai precise și organizarea lor intr-un ansamblu unitar reprezintă sarcina cea mai importantă din procesul de întocmire a unei hărți, tocmai de aceea pe parcursul lucrării am încercat să aleg cele mai relevante informații și date referitoare la subiectul tratat, spre a crea un produs cartografic complex, bine documentat și precis din punct de vedere al acurateței și al corespondenței cu realitatea din teren.

3.1.2 MODELUL DIGITAL DE ELEVATIE

Apariția fotografiei aeriene moderne și a teledetecției satelitare care ne oferă informații continue asupra suprafeței geografice prin intermediul undelor radar și laser și a camerelor optice, a furnizat alături de posibilitatea de a interpreta elevația terenului folosind stereoscopia, noi dimensiuni spațiale de cunoaștere a topografiei și abilități extinse de a analiza caracterul fizic, biologic,cultural și chimic al Pământului.

În momentul de față, informațiile legate de elevație sunt reprezentate sub forma unor date stocate într-un format digital numit Model Digital de Elevație (DEM) și care reprezintă sub formă computerizată relieful Terrei. Există mai multe formate, printre cele mai răspândite fiind gridurile, rețele de triunghiuri neregulare (TIN), linii de contur și date de tip punct care au o distribuție neregulată. Astfel,DEM este defint ca fiind un “model numeric al suprafeței terestre ce descrie altitudinea reliefului prin intermediul valorii altitudinale a unui set de puncte eșantion sub forma unei matrice dispusă după o rețea de celule cu formă rectangulară” (Sorin Bănică, Ionel Benea, 2008). Acest model are capacitatea de a se combina cu alte date spațiale, imagini și informații vector oferind posibilitatea de a crea o importantă bază de date ce poate fi folosită în diverse analize topografice complexe. Tehnologia informațiilor geografice și procesarea imaginilor digitale s-a extins semnificativ în ultimii ani, având o importanță tot mai crescută pentru divere domenii de activitate precum: aplicații comerciale (planing și construcții, telecomunicații, aplicații multimedia etc.); aplicații industriale (turism, minatul, avionautica); aplicații științifice (climat, managementul apei și a zonelor de sălbăticie, geologie, educație etc.); aplicații operaționale și militare.

Fig.10. Modelul Punct, Modelul Liniar, Modelul Grid, Modelul TIN (Codilean 2000)

Modelele Digitale de Elevație pot să fie realizate de către utilizator sau obținute din alte surse de date, principalele metode de introducere a datelor spațiale utilizate în crearea acestor modele fiind: scanarea – vectorizarea, digitizarea, măsurători topografice și imagini aeriene și satelitare.

Fig.11. Hartă hipsometrică creată cu ajutorul DEM

După cum se poate observa pe harta creată cu ajutorul DEM 30, formele de relief se pot distinge clar existând o clasificare a lor în funcție de alttitudine. Pe suprafața Parcului Natțional Retezat au o răspândire mai mare zonele montane cu altitudini de peste 1500m, fapt ce reiese din datele reprezentate de acest model numeric. Alături de harta tentelor hipsometrice se mai poate realiza de asemenea și o serie de hărți tematice precum: harta pantelor, harta expoziției versanților, harta adâncimii și densității reliefului.

3.1.3 TRASEE ȘI PUNCTE GPS

În ultimile decenii s-au creat tot mai multe sisteme prin care măsurarea distanțelor și a coordonatelor geografice a atins un prag de precizie foarte ridicat, la ora actual putându-se determina poziția geodezică a unui punct de pe suprafața Terrei cu o eroare de câțiva centimetrii. Începând cu anul 1990, măsurarea distanțelor și determinarea poziției în timp real indiferent de condițiile meteorologice a fost posibilă prin apariția Sistemului de Poziționare Globală NAVSTAR (Navigation Satellite Timing And Ranging).

Proiectat ca sistem de radio – navigare, NAVSTAR este disponibil 24/7 în orice zonă de pe suprafața terestră și are capacitatea de a transmite poziționarea 3D pe receptoare speciale care pot prelua și citi informația satelotară. Pentru a oferi aceste date într-un timp cât mai scurt și cu o precizie cât mai ridicată, este nevoie de o constelație de minim 24 de sateliți plasați la o altitudine de 20.200km. Sistemul de Poziționare Globală funcționează pe principiul de determinare a distanței dintre antena receptorului folosit de utilizator și un minim de 4 sateliți plasați pe orbite circulare sau pseudo – circulare ce au coordonate cunoscute.

Datele preluate prin intermediul acestui sistem pot fi integrate în GIS și utilizate pentru realizarea diverselor analize sau hărți, printre care se enumără și hărțile turistice. Astfel, GPS este indispensabil în crearea acestora, cu ajutorul său putându-se reactualiza traseele montane, introducerea de noi obiective sau rute turistice, izvoare sau alte puncte relevante pentru activitatea de turism. Toate aceste puncte și trasee luate cu ajutorul receptoarelor GPS și sunt disponibile în format downloadabil pe site-urile de specialitate și pot fi accesate de către orice utilizator dornic de informare despre un anumit spațiu montan. Sistemul de coordonate în care sunt încărcate acestea este WGS 84, pentru a realiza o hartâ precisă trebuind a fi reproiectate în sistemul de proiecție românesc STEREO 70. Atfel, site-urile care oferă date despre traseele montane din întreaga Românie organizate în grupe de masive montane sunt după cum urmează:

Fig. 12. Platforma online http://alpinet.org/

Fig. 13. Platforma online https://gis.modulo.ro/hiking2_0/zoneMontane.html

3.1.4 CORINE LAND COVER

Până de curând, s-a considerat că activitatea umană nu a avut efecte negative de lungă durată care să afecteze Pământul datorită abilității de care natura dispune de a se regenera. Această concepție a persistat o periodă lungă de timp în ciuda faptului că activitățile agriculturii și industriei au cauzat daune ireversibile în multe areale ale planetei.

Pe perioada desfășurată în ultimeleîn ultimele decenii au inceput să apară anumite efecte cu impact negativ ale unor fenomene, efecte ce s-au accentut treptat fapt ce a adus după sine un semnal de alarmă referitor la nevoia de a proteja învelișul pământului și componentele sale variate. Astfel, fenomene precum: schimbarea climatică, dispariția treptată a așa numitelor wetlands-uri și de suprafețe largi de pădure, deșertificarea gradual a anumitor regiuni, dezvoltarea urbană tot mai accentuată, intensificarea agriculturii în areale vulnerabile, dispariția multor specii de flora ți fauna datorită distrugerii în masă a habitatelor, afecteză bunăstarea învelișului geografic al planetei accelerându-se totodată nevoia de găsire și aplicare a unor soluții care să producă efecte pozitive vizibile.

Evaluările statistice care nu sunt decât niște produse ale inventarelor de agricultură și pădure alături de informațiile tematice oferite de hărțile topografice reactualizate la doar 10-15 ani, nu mai pot reprezenta o bază stabilă cu ajutorul căreia problemele environmentale să fie studiate și rezolvate. Tocmai de aceea, în anul 1985 a fost inițiat în Uniunea Europeană programul Corine Land Cover (CLC), reprezentând o bază de date geografică care cuprinde categoriile de folosință a terenurilor pentru majoritatea țărilor europene. Termenul “CORINE” face referire la coordonarea informației despre mediul înconjurător și a fost un prototip de proiect prin care s-a lucrat la rezolvarea diferitelor problem environmentale.

Acest program se bazează pe interpretarea imaginilor satelitare oferite de sateliții SPOT, MSS și LANDSAT ETM+. Alte produse ce conțin date folositoare și relevante precum hărțile topografice și de vegetație, fotografiile aeriene și statistici, au fost folosite pentru a perfecționa identificarea și interpretarea categoriilor de teren, atribuindu-le apoi în nomencalturi diferite. Astfel, sistemul de clasificare CLC 2000 conține 44 de clase diferite ale utilizării terenurilor care au fost inventariate în 3 nivele ierarhice.

Reactualizări ale programului european s-au efectuat în anii 2006 și 2012, datele rezultate fiind încărcate pe platforme online în formate downloadabile. Unul dintre aceste site-uri este cel al sistemului European de monitorizare a Terrei, Copernicus. Informațiile actualizate ale programului Corine Land Cover pot fi analizate pe o hartă ce cuprinde întreaga Europă sau desigur, descărcate sub format vector și raster incluzând baza de date formată în anul 2000. 2006 și 2012 și utilizate în diverse studii, hărți și analize tematice.

Fig. 14. Baza de date CLC http://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover/clc-2012

3.1.5 DATE ÎN FORMAT ANALOGIC

Cartografia a reprezentat mereu un domeniu multidisciplinar aflat intr-un process de evoluție continua, mulându-se pe nevoile tot mai crescute și diverse ale epocilor și comunităților. Această nevoie continua de informație cât mai precisă și cuprinzătoare a condus a crearea de hărți diferite în ceea ce privește suportul, proiecția, formatul, dimensiunile etc. Astfel, harta poate fi definită ca fiind o reprezentare generalizată și micșorată în plan a suprafeșei terestre, întocmită pe principia matematice care țin cont de caracterul sferic al Pământului.

În studiul realizat asupra turismului în Parcul Național Retezat, abordarea cartografică a impus pe lângă utilizarea de date în format digital preluate din diverse surse precum site-uri de specialitate sau hărți digitale, extragerea și utilizarea de informații de pe hărți în format analogic. Purtând denumirea de hărți “clasice”, acestea surprind o imagine convențională a suprafeței Terrei în care date în format vectorial de tip linie,poligon și punct alături de texte,simboluri și semne grafice, sunt folosite pentru a indica forma și poziția spațială a unor obiective geografice (râuri, relief, vegetație, rețele edilitare, construcții, drumuri etc.). Aceste hărți analogice pot fi supuse unei clasificări, rezultând 2 tipuri distincte și anume: hșrți topografice și hărți geografice. Cele dintâi conțin elemente de relief, hidrografie, aspect turistice, procese topografice și geodezice iar cele geografice sunt cele utilizate în atlase, folosite în navigație, murale.

Materialul analogic pe care l-am folosit pentru crearea unei hărți turistice cât mai complexe a fost harta firmei de cartografie Schubert & Franzke. Astfel, am reușit să actualizez baza de date cartografică introducând marcaje, refugii, locuri de campare noi apărute care pe site-urile de specialitate care cuprind puncte GPS, nu se găsesc. De asemenea, această sursă de date în format analogic oferă și informații extinse referitoare la traseele montane din Retezat, descrierea zonelor, gradul de dificultate, accesibilitatea în funcție de condițiile meteorologice, timpul necesar parcurgerii traseului, altitudini cuprinse în profile topografice etc.

Fig. 15. Harta în format analogic a munților Retezat realizată de firma Schubert & Franzke

3.2 PROIECȚII CARTOGRAFICE

Începând cu perioada antică și până în epoca prezentă s-au imaginat și realizat proiecții cartografice numeroase, fapt ce a condus la necesitatea de a le supune unor anumite criterii de clasificare: după modul de proiectare a suprafeței Terrei se împart în proiecții perspective (adevărate) și neperspective (convenționale) și de asemena după aspectul rețelei cartografice, deosebindu-se proiecțiile cilindrice și pseudocilindrice, azimutale, poliedrice, conice, pesudoconice și policonice, circulare și proiecții derivate (Vasile Băican 2002).

Proiecția cartografică este un mod de a reprezenta suprafața curbată a Pământului pe o suprafață plană, în termini matematici putând fi definite ca fiind o corespondeță dintre punctele aflate pe suprafața terestră a sferei și punctele proiectate pe un plan. Însă, acest procedeu de conversie a datelor de pe ellipsoid pe suprafața plană produce o distorsionare fie a distanțelor, direcției, suprafețelor, unghiurilor sau a formelor. Se pot deosebi în acest mod alte 4 tipuri de proiecții: proiecția conformă care nu modifică unghiurile existând aceeași valoare pe cele două suprafețe distincte; proiecția echivalentă care păstrează suprafețele dar nu și forma, aria obiectelor geogafice rămânâmd neschimbată; proiecția echidisntantă care conservă distanțele dintre puncte; proiecția azimutală care păstrează nealterată direcția.

În România, datorită conturului relativ circular al țării, începând cu anul 1930 s-a folosit proiecția stereografică orizontală ce a păstrat unghiurile nedeformate și o formă circulară a izocolilor. Însă valorile extreme ale deformării lungimilor erau mai mici decât cele admise, fapt ce a condus la adoptarea în anul 1970 a noii variante de proiecție stereografiică care deși e asemănătoare celei din anii ’30, răspunde într-un mod mult mai precis cerințelor economice. Obținerea ei s-a realizat prin intermediul unui plan secant unic, punctul central găsindu-se la nord de Făgăraș la intersecția paralelelor de 46° latitudine N și medirianul de 25° longitudine E.

Fig. 16. Polul proiectiei Stereo 70 (http://www.expertcadastru.ro/blog/81-stereo-70.html)

Deformările disntațelor au fost reduse semnificativ, ajungându-se ca în centrul proiecției valoarea lor să fie de – 0,250m/km iar la marginile statuluii de + 0,638m/km. Unul dintre ascpectele diferite pe care le are acest sistem de proiecție față de proiecția utilizată anterior Gauss–Krüger este faptul că asiguă un sistem unic de coordonate pe întrafa suprafață a României, incluzând zona de contact al fuselor 34 – 35, zonă în care deformările proiecției Gauss aveau valori mai ridicate.

În țara noastră se folosește această proiecție stereografică pe elipsoidul de referință Krasovski 1940. Datorită efectuării de măsurători moderne a căror valori se apropie tot mai mult de cele reale ale geoidului, este necesară operația de înlocuire a unui sistem de referință utilziat la un moment dat cu unul rezultat din aceste determinări actuale ale suprafeței, operațiune ce se dovedește a fi dificilă, costisitoare și de durată. România se află astfel în procesul de trecere de la elipsoidul Krasovski la WGS 84, din necesitatea de aliniere la datumul geodezi European.

World Geodetic System este un sistem de referință international pentru localizarea exactă, dezvoltat din 1984 până în 2004. Punctul de origine de la care se pleacă este centrul Pământului, având o eroare de maxim 2cm iar meridianul de longitudine zero IERS Reference Meridian poziționându-se șa 102,5m est de Greenwich Prime Meridian. Din aceste motive, WGS 84 reprezintă elipsoidul de bază a Sistemului de Poziționare Globală.

3.3 TIPURI DE DATE GEOSPATIALE

Datele, private sub aspect general sunt generate prin observații făcute asupra lumii înconjurătoare și elementele geografice ce se află pe extinderea sa. Datele spațiale însă sunt generate în urma analizelor suprafeței Terrei facute cu scopul de a identifica poziția exacta a anumitor locații, obiecte etc. Toate softurile GIS au fost create pentru a gestiona și utiliza aceste date spațiale care reprezintă chiar partea centrală a unui astfel de sistem și sunt cuprinse într-o bază de date spațială (BDS).

Problema reprezentării interne a unei hărți într-un calculator a fost rezolvată prin crearea a două sisteme constituite din coduri numerice și anume, sistemul vector și sistemul raster. Acestea sunt cele 2 tipuri primare de date folosite ÎN GIS, ambele având un sistem spatial de referință reprezentat din latitudini și longitudini care indică pozișia reală la suprafața terestră a entităților.

Sistemul vector se bazează pe primitive grafice create din puncte individuale care sunt stocate ca perechi de coordonate (x,y în sistem cartezian și x,y,z în cel geometric). Aceste puncte pot fi unite într-o ordine particular pentru a crea linii sau poligoane, putând forma astfel diferite volume, suprafețe sau arce. Atributele punctelor descriu cu exactitate natura acestora, putându-se determina și diferenția forma reală a obiectelor geografice din teren. Astfel, un izvor sau o cotă altimetrică va fi un punct, rețeaua hidrologică și drumurile vor fi arc, o parcelă agricolă sau o suprafață construită va fi poligon. Spre deosebire de datele raster unde informația este stocată continuu chiar și în spații unde valorile sunt inexistente, cele vector trec informațiile printr-un process discontinuu de înregistrare, doar valorile existente care definesc punctele, corpul poligoanelor sau liniile fiind stocate.

Cele 5 primiteive grafice sunt: punctul, linia, nodul, poligonul și corpul. Punctul este cel mai simplu mod de reprezentare a datelor în format vectorial. Lipsit de formă sau suprafață și definit doar prin coordonatele x, y, z, acesta reprezintă de obicei un obiect geografic cu dimensiuni prea mici pentru a fi reprezentat sub formă de linie sau suprafață. Elemente ale spațiului geografic precum izvoarele, cascadele, cabane sau punctele geodezice sunt doar câteva exemple ce se pot reprezenta prin punct.

Linia este definită ca o conexiune liniară între cel puțin 2 puncte cu coordonate x, y și z cunoscute, putându-se reprezenta astfel și altitudinea și adâncimea obiectelor sau formelor de relief. Purtând și denumirea de arc, aceasta este alcătuită din segmente ce conțin un punct de start și unul de final, o varietate mare de forme putându-se reprezenta în funcție de cerințele de ăntocmire a hărților.

Nodul este cel care indică sensul de parcurgere a arcului și este definit ca fiind o extremitate sau intersecție a acestuia. Atfel, punctele de final și început sunt reprezentate de noduri origine și noduri destinație. Cea de-a patra primitivă grafică, poligonul, este forma de reprezentare a suprafeței și este construit în mod obligatoriu din linii închise iar nodul de început și cel de sfârșit trebuie să fie unul și același. Anumite programe sunt capabile de a calcula și reprezenta printre cele menționate mai sus și volumele de pe hartă în 3 dimensiuni. Tehnici precum izoliniile sau modelul TIN sunt folosite pentru a crea aceste suprafețe 3D. Toate aceste date vector pot fi stocate în diferite tipuri de fișiere precum: shapefile, coverage, geodatabase, dwg sau dxf.

Fig.17. Reprezentare raster și vector a punctelor,liniilor și poligoanelor

Sistemul raster este format din celule mici de formă pătrată sau dreptunghiulară numite pixeli, existând o valoare atribuită fiecaruia care îi oferă o anumită intensitate sau culoare. Astfel, un teren cu un anumit tip de utilizare este reprezentat de pixeli cu o culoare similară creată de o valoare unică. Modelul raster conține 2 entități: celula și imaginea constituită din mai multe astfel de celule. Cea dintâi este determinată de un număr de linie și un număr de coloană pe când imagineaa este definită de tema sa și de numărul pe care îl are. Teritoriul care conține o astfel de imagine este definit de coordonate și de extremități (Al. M. Imbroane 1999). De asemenea, pe baza acestui sistem se crează modelele digitale de elevație, diferența dintre ele și o fotografie digitală constând în faptul că DEM includ informație suplimentară care descrie unde sunt localizate în lumea reală colțurile imaginii, alături de cât de mare este fiecare celulă pe suprafața pământului. Grafica raster se utilizează de obicei când se dorește a se crea o hartă tematică cu date luate prin teledetecției.

Fig. 18. Reprezentarea raster vs vector (http://gis.stackexchange.com/questions/7077/what-are-raster-and-vector-data-in-gis-and-when-to-use)

Ambele tipuri de date spațiale au anumite avantaje și dezavantaje în ceea ce privește utilitatea lor. Din punct de vedere al dimensiunii fișierelor și al gradului de eficiență al memorării datelor sistemul vector primează, cel raster având nevoie de un spațiu de stocare mult mai extins. De asemenea, datele vectoriale pot fi reproiectate și reproduse foarte ușor fapt ce ușurează combinarea lor în diverse straturi tematice. În plus, pentru realizarea unor analize complexe sau penru anumite statistici, sistemul vector răspunde mai bine acestor cerințe. Nu în ultimul rând, editarea atributelor sau a bazei de date în ansamblul ei se face într-un mod mult mai rapid folosind datele vector, cele raster fiind mai utile în analize morfometrice sau procese de dinamică a reliefului.

3.4 ACHIZIȚIA DATELOR

În procesul de achiziție a datelor am apelat la o varietate mare de surse cartografice atât online precum Open Street Maps cât și din seturi de date vectoriale de pe care am selectat cele necesare și anume: rețeaua rutieră națională a României, limitele administrative ale județelor, localitățile, unitățile de relief, rețeaua hidrografică, setul Corine Land Cover 2006 și 2012, DEM 30, limite ale rezervațiilor și siturilor de protecție specială (SCI,SPA), puncte și trasee preluate cu GPS. Toate au fost trecute prin procesul de editare și unde a fost cazul și prin cel de reproiectare, astfel încât rezultatul final al combinării straturilor tematice să fie unul cât mai apropiat de realitatea din teren.

3.4.5 BASEMAP

Termenul de basemap apare deseori în GIS și se referă la o colecție de date sau imagini ortorectificate care formează fundalul de context geografic. Funcția principală a basemap-ului este astfel, cea de a oferi un fundal detaliat necesar pentru orientare și localizarea unor obiecte sau forme de relief, aducând de asemenea și un plus de calitate estetică.

Programul ArcGIS a creat un layer de acest tip, care ppoate fi definit de utilizator în funcție de nevoile personale sau cerințele de construcție a hărții. Astfel, reprezentarea cartografică poate fi: de tip imagine simplă sau cu etichete, topografică, Open Street Maps și alte 6 variante, toate desenându-se încontinuu în timpul navigării fapt ce face ca procedeele de editare,vizualizare și analize să fie semnificativ ușurate. Date care cuprind rețeaua stradală, câi ferate, parcele de teren, limite administrative, relieful umbrit al unui model digital de elevație, imagini aeriene și satelitare, toate sunt cuprinse în layerul Basemap și se poate realiza o multitudine de combinații între toate acestea.

În ceea ce privește studiul de caz, adăugarea unei hărți de fundal a fost o necessitate în procesul de completare a listei de vârfuri montane sau a rețelei de drumuri și de a observa caracteristicile reliefului din cuprinsul Parcului Național Retezat. Limitele acestuia le-am integrat Basemap-ului de rezoluție satelitară, evidențiând în acest fel mult mai bine particularitățile terenului.

Fig.19. Tipuri de Basemap din programul ArcMap

3.4.6 REPROIECTAREA ȘI EDITAREA DATELOR

Multitudinea de surse folosite de către SIG pentru a introduce și edita datele spațiale generează adesea o necessitate de trecere a tuturor informațiilor.într-o singură proiecție cartografică. Fără acest proce, operațiile cu date ce se află în sisteme de proiecție diferite nu genera un produs cartograpfc exact. Astfel, bazândi-se pe o serie de relații și operații matematice GIS oferă posibilitatea de a translate datele utilizate modificând coordonatele punctelor în așa fel încât să fie organizate spatial sub un singur sistem de referință.

Având în vedere că pentru realizarea hărții turistice am folosit atât date a căror sistem de proiecție era prestabilit ca a fiind STEREO 70 date precum: rețeaua rutieră, ape, forme de relief, monumente ale naturii, lacuri, limite administrativeș dar ți date descărcate din diverse surse online precum site-urile ce conțin trasee și puncte GPS c căror ellipsoid de referință este WGS 84, a fost necesară operația de trecere a celor din urmă prin procesul de reproiectare, atribuindu-le același sistem de coordonate cu restul datelor, cel utilizat în România cu elipsoidul de referință Krasovski. După finalizarea acestui proces am trecut la cel de editare al datelor prin operații precum: decupare, simbolizare, structurare a straturilor tematice, combinarea anumitor informații, generarea de hillshade și curbe de nivel pe baza DEM 30, editarea datelor atribut, crearea de noi shapefile-uri care să vină în completarea datelor existente.

Fig. 20. Comanda de reproiectare din ArcToolbox

3.5 INTRODUCEREA DATELOR ÎN TABELUL ATRIBUT

În cadrul unui GIS există două categorii de tabele care conțin informații despre obiectele geografice, putând fi supuse editării și anume: Tabelul Atribut (Atribute Table) și fișiere în format dbf (dBase) care dacă conțin un câmp comun cu tabelele atribut, se pot uni.

Fiecare element din conținutul unui strat tematic este definit de anumiți parametrii cuprinși în tabelul de atribute ce este creat simultan cu fișierele de tip shapefile și care conșine astfel, informați sumare despre tema tratată. Astfel de informații se pot stoca fie sub formă numerică de tip Short Imteger, Long Integer, Float și Double, fie sub formă scrisă de tip Text și Date.

Tabelul 6. Tipuri de stocare a datelor în Tabelul Atribut

Alegerea corectă a formei sub care să fie stocate datele este necesară pt o efectua o analiză cât mai corectă asupra elementelor geografice. Astfel, stocarea numerelor se poate face în 4 moduri în funcție de tipul acestora (întregi sau fracționare) și anume: penrtu a înregistra numerele întregi precum 20 sau 20,577,149, se folosește Short Integer sau Long Integer iar pentru numerele cu zecimale precum 1.20 sau 1538.2863 se specifică caracterele Float sau Double. De asemenea, cînd se alege între aceste tipuri de stocare este ideal a se folosi cel care necesită spațiu de stocare cel mai mic. Pentru a salva date cuprinse între intervalul de – 32,768 și 32,767 se utilizează Short Integer deoarece are nevoie de doar 2 biți pe când Long Integer necesită 8. Pentru numerele cu zecimale, Float ocupă 4 biți din memoria de stocare, pe când Double necesită dublu. Selecția acestor precizii permite utilizatorului acțiunea de a restricționa varietatea de valori în funcție de propriile dorințe. Mai trebuie specificat de asemenea că numărul caracterelor ce pot fi stocate diferă la fiecare tip de selecționare după cum urmează: Short Integer stochează între 1 și 5 caractere, Long Integer între 6 și 10, Float între 1 și 6 caractere iar Double de la 7 în sus.

Câmpurile de tip text reprezintă o serie de simboluri alfanumerice. Acestea pot include nume de străzi, attribute de proprietate, denumiri ale formelor de relief sau alte inscripții. Câmpul de tip Date poate stoca date și ore, cu formatul implicit mm/dd/yyyy.

Pentru realizarea hărții asupra arealului studiat, a fost nevoie și de introducerea manuală de informații în tabelele attribute ale datelor, majoritatea fiind de tip Text pentru diverse denumiri de vârfuri montane și Short Integer.pentru altitudinea acestora.

3.6 PROFILUL TOPOGRAFIC

Cel mai vechi și mai utilizat tip de profil este cel topografic transversal, pe baza căruia se întocmesc alte tipuri de profile precum cele geomorfologice, geologice, geobotanice, hidrologice, climatice etc. O reprezentare grafică a unei porțiuni verticale a suprafeței terenului pe o anumită direcție folosind o linie de contur, este un mod de a defini profilul topografic.

Utilitatea lui atinge diverse domenii precum: planificare teritorială, economie, exploatarea zăcămintelor, studierea reliefului etc. Informațiile precum distanțele dintre puncte, toponime, rețeaua

topografică sau altitudini, sunt necesare pentru întocmirea acestui tip de profil și pot fi preluate de pe hărți și planuri ăn care relieful este redat folosind metoda curbelor de nivel.

Fig. 21. Profil topografic longitudinal al unui traseu din Munții Retezat (http://alpinet.org/main/poteci/trackprofile_ro_t_profil-track-gps-gentiana–varful-retezat–pietrele_id_639.html)

Astfel, se realizează o combinare a dimensiunilor orizontale cu cele verticale ale elementelor geografice, rezultatul fiind o reprezentare grafică sugestivă de tip schematic. Un alt tip de profil este cel longitudinal, reprezentând o secțiune prin suprafața reliefului terestru cu o suprafață verticlă de-a lungul unei căi ferate, drum, traseu turistic, văi sau interfluviu etc.Realizarea acestuia depinde asemeni celui transversal, de prezența curbelor de nivel de pe suprafața hărții.

Pentru a realiza o analiză cât mai complexă asupra turismului în perimetrul Munților Retezat, am apelat și la acest tip de profil aplicându-l pentru anumite trasee pentru a înțelege mai bine gradul de dificultate a acestora.

Fig..22. Hartă cu izoliniii și profilul corespunzător (Al. M. Imbroane 1999)

Fig. 23. Straturi tematice ale aceluiași areal (Al. M. Imbroane 1999)

Așadar, pentru a genera un produs cartografic complex și care să corescpundă cu realitatea din teren, e nevoie de folosirea mai multor surse de culegere a datelor și structurarea acestora pe straturi tematice în funcție de tipul de date. Odată îmbinate, acestea se apropie de forma reală a Pământului și de caracteristicile sale naturale.

CAPITOLUL 4. HARTA TURISTICĂ A PARCULUI NAȚIONAL RETEZAT

3.1 STUDIUL DE CAZ- ABORDAREA CARTOGRAFICĂ A TURISMULUI ÎN ZONA STUDIATĂ

Pentru efectuarea hărții turistice a Parcului Național Retezat, am creat baza de date folosindu-mă de o gamă variată de surse. Marea majoritate a datelor spațiale sunt în format vectorial, fapt ce a ușurat multitudinea proceselor de editare pe care le-am inițiat.

Pe lângă sursa online reprezentată de Open Street Maps, singura dată în format raster pe care am fost nevoit să o integrez în crearea straturilor tematice este Modelul Digital de Elevație 30. Având în vedere faptul că acesta nu este un studiu geomorfologic, dată fiind suprafața extinsă a ariei protejate acest model este ideal de utilizat, curbele de nivel fiind precise nefiind nevoit să digitizez tot perimetrul arealului. Astfel, folosind setul de trapeze cu nomeclaturile tuturor foilor de hartă de pe teritoriul României, se poate observa faptul ca la scara 1:50.000, Parcul Național Retezat se află pe suprafața a 3 foi de hartă, fapt ce justifică utilizarea modelului de elevație în pofida procesului de digitizare al curbelor de nivel.

Fig. 24. Foile de hartă la scara 1:50.000 pe care se află Parcul Național Retezat

În prima etapă de lucru, operația cu care am început a fost setarea sistemului de proiecție a Data Frame-ului, lucru realizabil prin accesarea Proprietăților și selectarea barei Coordinate System unde, selectând Projected Coordinate System se caută și introduce sistemul Stereo 70.

În ceea ce privește limita ariei protejate de interes național și a altor parcuri și rezervații naturale, precum și râurile și lacurile, aceste date le-am descărcat în formatul de tip vector de pe site-ul Ministerului Mediului, dn secțiunea Protecția Naturii- Date GIS. Datorită faptului că sistemul de referință pe care acestea le au este prestabilit este Pulkovo 1942, a fost nevoie de a le reproiecta în sistemul de referință utilizat în România, Stereo 70.

Fig. 25. Date GIS de pe site-ul Ministerului Mediului

Următorul pas pe care l-am făcut a fost crearea în directorul de lucru a unui Shapefile de tip Polygon prin comanda de click dreapta – new – shapefile din Catalog. De această primitivă grafică m-am folosit pentru a crea o suprafață dreptunghiulară care să cuprindă întrega limită a parcului și împrejurimile, astfel încât toate datele spațiale introduse să le trec prin procedeul de Decupare pentru a le reduce din dimensiunile de stocare și pentru un aspect vizual mai plăcut.

Fig. 25. Crearea Shapefile de tip Polygon

După finalizarea acestui proces, am început continuat prin adăugarea Modelului Digital de Elevație 30, a cărui dimensiune am decupat-o după forma poligonului, accesând comanda Clip din ArcToolbox – Data Management Tools- Raster – Raster Processing. Crearea acestui noi model, m-a ajutat în generarea curbelor de nivel precum și a Hillshade-ului terennului. Astfel, selectând comenzile Hillshade și Contour din ArcToolbox – Spatial Analyst Tools – Surface, am generat pe baza DEM 2 noi seturi de date care m-au ajutat în stilizarea produsului cartografic ffinal. În ceea ce privește echidisntața curbelor de nivel, acesta am selectat-o la 200m datorită altitudinilor ridicate și a versanților numeroși din arealul studiat

Procesul imediat următor a fost introducerea seturilor de date Corine Land Cover 2006 și 2012, descărcate de pe site-ul http://land.copernicus.eu/pan-european/corine-land-cover/clc-2012, după cum am menționat în capitolul anterior. Necesitatea folosirii și datelor CLC 2006 este datorată faptului ca setul 2012 nu este finalizat și aprobat pe teritoriul României, fapt pentru care denumirile categoriilor de folosință nu sunt specificate, acestea fiind descrise doar prin anumite coduri. Setul din anul 2006 are introdus și un camp în tabelul atribut Label3_RO în care sunt trecute toate denumirile în limba română, de aici și nevoia de folosire a acestuia pentru a selecta correct tipurile dorite. CLC 2012 a trebuit reproiectat datorită faptului că sistemul de referință avut era ETRS 1989.

Fig. 25. Procesul de Decupare al DEM

Fig. 26. Generarea curbelor de nivel

Fig. 27. Reproiectarea CLC 2012

Odată cu finalizarea acestor procese, am trecut la introducerea datelor spațiale vectoriale de tipul: rețelei rutiere, limitele județelor, localitățile, apele și lacurile. Majoritatea dintre aceste date le-am descărcat de pe site-ul http://geo-spatial.org/ din secțiunea Download – Date Vector. Pe fiecare dintre aceste date le-am trecut prin procesul de Clip din bara de instrumente Geoprocessing, specificând ca forma după care să fie decupate să coicidă cu cea a poligonului creat la începutului proiectului.

Fig. 28. Comanda Clip din bara de instrumente Geoprocessing

În ceea ce privește rețeaua rutieră, am simbolizat-o ăn funcție de tipul de drum (Drum Național, Drum Județean, Drum Comunal). Pentru a introduce și limitele ariilor protejate și a rezervațiilor științifice descărcate, am efectuat același proces de decupare, astfel încât toate valorile și suprafețele să dispară, mai puțin cele cuprinse în interiorul poligonului creat.

Simbolizarea setului CLC am facut-o după valorile unice ale categoriilor cuprinse,selectând tipurile de păduri regăsite în extensia Parcului Național Retezat, precum și pajiștile naturale și stâncăriile, astfel încât aspectul să fie cât mai plăcut vizual iar elementele reliefului să se diferențieze cât mai bine. De asemenea, acest proces l-am completat prin selectarea unui display de tip Biliniar Interpolation al Hillshade-ului, cu o transparență de 50%, plasând acest strat tematic deasupra celui reprezentat de CLC. Curbelor de nivel le-am aplicat comanda de Smoothline care oferă unghiurilor un aspect mai plăcut, îmbunătațind calitatea cartografică. În ceea ce privește restul datelor spațiale introduse, acestora le-am oferit un colorit specific în funcție de tip, după cum urmeaază: râurile și lacurile cu albastru iar localitățile cu portocaliu.

Fig. 29. Simbolizarea setului de date CLC 2012

În cea de-a doua etapă de lucru, am descărcat toate traseele și punctele GPS pentru Munții Retezat, încărcate pe cele două site-uri menționate în capitolul anterior: http://alpinet.org/ și https://gis.modulo.ro/hiking2_0/zoneMontane.html, realizat pe baza datelor SRTM ale Open Street Maps. De primul site enumerat, am descărcat pe lângă trasee și puncte GPS izolate, reprezentând diverse izvoare, refugii, cabane, atracții turistice, vârfuri montane, pasuri și șei etc.

Ambele categorii de primitive grafice (linii și puncte) le-am adăugat ca straturi tematice folosind comanda din ArcToolbox – Conversion Tools – From KML – KML to Layer. Dat fiind faptul că au fost preluate folosind sistemul GPS, sistemul de coordonate avut era WGS 84, lucru ce a necesitat exportul fiecărui traseu și punct sub format shapefile folosind comanda click dreapta – Data – Export Data și reproiectarea acestora în sistemul Stereo 70, operație realizată prin comanda Project din ArcToolbox.

Fig. 30. Comanda KML to Layer

Odată finalizat acest proces, am trecut la gruparea punctelor în funcție de tipul de obiect geografic pe care îl reprezintă (cabane, vârfuri, izvoare etc.) și simbolizarea fiecăruia apăsând comanda Edit Symbol și selectând Character Marker ca tip de simbol. Din acest punct, alegând diverse fonturi ESRI, am oferit fiecărei categorie de puncte cel mai sugestiv simbol referitor la realitatea din teren. Traseele le-am grupat sub un singur strat tematic, oferindu-le același tip de linie (roșie – punctată), pentru a se diferenția de restul categoriilor de drumuri. După ce am delimitat și simbolizat fiecare punct și traseu descărcat, am inceput procesul de creare al marcajelor și numerelor de traseu care sunt 33. Prin crearea a 45 de Shapefile-uri de tip punct (12 pentru marcaje și 33 pentru numerotare), am avut posibilitatea de a alege o gamă variată de forme și tipuri de marcaje, astfel încât diferențierea traseelor montane să se facă ăntr-un mod cât mai facil.

Fig. 31. Simbolizarea marcajelor turistice

Fig. 32. Numerotarea traseelor turistice

Astfel, asemeni stilizării punctelor ce au fost preluate cu GPS, simbolizarea marcajelor și numerelor se realizează selectând comanda Edit Symbol și alegând Character Marker, urmând ca formele să fie obținute prin combinarea mai multor tipuri de Fonturi ESRI. Caracterele rezultate în rândul marcajelor sunt reprezentate de: cruce, bandă, cerc și triunghi de culoare roșie, galbenă și albastră. Aceste forme reprezentative le-am atribuit apoi cu atenție fiecărui traseu în parte,, proces repetat și în cazul numerotării, astfel încât nici-un element să nu se suprapună pe hartă.

Pentru a completa lista vârfurilor montane, am adăugat un Basemap de tip Open Street Map. Astfel, observând că rețeaua rutieră de pe harta creată de mine și cea a hărții fundal apoape coincid, am creat un nou Shapefile de tip punct (specificând sistemul de proiecție) căruia i-am editat Tabelul Atribut, adăugând două câmpuri noi, unul de tip TEXT iar unul de tip Short Integer pentru a specifica numele și cota fiecărui vârf ce lipsea pe harta mea dar se regăsea pe harta fundal (majoritatea fiind înafara limitei Parcului Național Retezat). Astfel, prin comanda Editor – Start Editing și selectarea punctului creat, am înceeput completarea listei vârfurilor, suprapunând câte un punct fiecărui vârf de pe Basemap și introducând în tabelul atribut cota și denumirea reprezentativă fiecaruia.

Fig. 31. Introducere de vârfuri montane folosind Basemap-ul Open Street Maps

De asemenea, pentru a finaliza procesul de completare a bazei de date, am introdus încă o serie de date spațiale de tip vector, folosind ca sursă de inspirație harta în format analogic a Munților Retezat creată de firma Schubert & Franzke, care conține informații analogice detaliate asupra traseelor, vârfurilor și toponimelor din perimetrul și apropierea Parcului Național Retezat. În acest mod, creând noi primitive grafice de tip punct, am adăugat și îmbogățit harta cu următoarele elemente: izvoare, cascade, refugii și locuri de campare, pârtie de schi, pensiuni, cariere și mine, schituri și mănăstiri, cruci, pasuri, puncte de belvedere, stâne, cantoane etc. Pe toate acestea le-am trecut prin același proces de editare – simbolizare asemeni celorlalte date descrise anterior.

La final, am început operația de etichetare pentru fiecare strat tematic în parte. Astfel, etichetele pentru râuri, drumuri, localități și puncte ce au fost luate cu GPS le-am generat din bifarea opțiunii Labe Features, specificațiile privind amplasamentul, fontul, culoarea sau unghiul selectându-le din Layer Properties – Labels. Pentru lacuri, cabane, refugii, pensiuni, vârfuri și cote introduse din sursa analogică, am introdus denumimrile manual pentru a nu se suprapune niciun nume. În plus, tot manual am introdus și toponimele existente: denumiri de munți, dealuri, culmi, platouri, poieni etc.

În etapa a treia a proiectului, m-am ocupat de Layout View și de particularitățile de export ale hărții. Astfel, am selectat formatul de tipărire A0 dată fiind suprafața extinsă de teren, am setat liniile de ghidaj simetric două câte două, am efectuat zoom-ul corespunzător pentru a cuprinde întreaga suprafață a hărții, am introdus legenda pe care în urma selectării comenzilor Convert to Gaphics și Ungroup, am luat fiecare traseu în parte pentru a-i nota lungimea, tipul de marcaj și după caz impul de parcurs, lungimea și accesibilitatea. Celelealte elemente ale legendei le-am organizat într-o ordine logică, finalizând cu introducerea titlului, scării, nordului geografic, distanța de la localitățile mărginașe până la cel mai apropiat centru urban și dsigur, rețeaua de paralele și meridiane, acest procedeu din urrmă realizat prin selectarea Properties a Datei Frame-ului și accesarea stratului Grids.

Fig. 32. Legenda hărții turistice a Parcului Nașional Retezat

Fig.33. Harta turistică a Munților Retezat

TRASEELE TURISTICE DIN PARCUL NAȚIONAL RETEZAT

Munții Retezat cuprind un număr impetuos de aproximativ 50 de trasee montane. În cadrul lucrării am selecționat un număr de 33 dintre acestea, cucaracteristici diferite, cuprinzând cât se poate de omogen aria turistică a Parcului Național Retezat. Pornind de la altitudini joase de sub 700m și ajungând până la altitudini ridicate de peste 2.400m, traseele prezintă grade de dificultate diferite în funcție de înălțimea până la care se urcă, distanța, panta sau temperatura. Astfel, traseele montane prezente în produs cartografic realizat sunt urmatoarele:

Cabana Pietrele – Lacul Galeș – Șaua Vărful Mare – Vârful Mare.

Cabana Pietrele – Valea Stănișoarei – Lacul Stănișoara – Șaua retezatului – Varful retezat

Cabana Pietrele – Culmea Loiala – Vf.Loiala de sud – Vârful Retezat

Tău dintre brazi

Râușor – Șaua Ciurila – Cabana Pietrele

Râușor – Șaua Muncelu – Culmea Prelucele – Vârful Retezat

Râușor – Refugiul Condorul – Șaua Loaiala – Vârful Retezat

Lacul Bucura – Poarta Bucurei – Vârful Bucurei – Varful Retezat

Lacul Bucura – Vârful Custura

Circuitul Custurii de la Stâna de Râu

Cabana Pietrele – Cabana Gențiana – Șaua Bucurii – Lacul Bucura.

Campușel – Piatra Iorgovanului – Șaua.Paltina – Lunca Berhina

Gura Apei – Crucea Trăznitului

Gura Apei – Lacul Zănoaga

Gura Ape i- Vârful Lăpușnicu Mic – Șaua Plaiu Mic – Cabana Buta

Gura Zlatna – Lacul Zănoaga

Lacul Bucura – Cabana Buta

Lacul Zănoaga – Vârful Judele – Șaua.Judele- Lacul Porții – Lacul Bucura

Nucșoara – Cârnic – Cabana Pietrele

Poiana Baleia – Vârful Bucura I

Poiana Pelegii – Lacul Peleaga

Vârful Piule – Cabana Buta

Șaua Custurii – Stâna de Râu

Șaua Pelegii – Lacul Galeșu

Șaua Pelegii – Lacul Galeșu

Șaua Pelegii – Valea Rea – Cabana Pietrele

Saua Plaiu Mic – Vârful.Custura – Cheile Butii- Vârful Piule

Soarbele – Scărișoara

Vârful Vacarea – Vârful Păpușa

Tăul dintre brazi – Valea Rea – Cabana Gențiana

Lacul Bucura- Poiana Pelegii- Cabana Buta – Cheile Buții

Câmpu lui Neag – Vârful Vacarea

Acces Cetatea Colț

Pentru a înțelege mai bine particularitațile reliefului, distanța, gradul de dificultate și timpul de parcurs, am creat pentru 6 dintre aceste trasee, profile topografice longitudinale. Astfel, pe baza DEM și a traseelor digitizate prin crearea unui fișier de tip Shapefile linie, am urmărit linia celor 6 rute din cuprinsul ariei protejate folosind comanda Interpolate Line din bara de activitate 3D Analyst. După finalizarea traseului, am accesat comanda Profile Graph, rerzultând linie profilului realizat pe baza curbelor de nivel cuprinse în DEM.

Fig. 33. Profil Râușor-VF.Retezat Fig. 34. Profil Cab.Pietrele-Vf.Mare

Fig. 35. Profil Cab.Pietrele-Vf.Retezat Fig. 36. Profil L.Bucura-Vf.Peleaga

Fig. 37. Profil L.Bucura-Cheile Buții Fig. 38. Profil L.Gura Apei-L.Zănoaga

După cum se poate observa în figura 33, traseul ce pornește din stațiunea montană Râușor și se termină la Vârful Retezat are un grad de dificultate mediu datorită altitudinii mari pănâ la care se urcă precum și datorită lungimii. În preima jumătate traseul prezintă o serie de modificări în panta terenului, urcând însă constant în altitudine până la 1.600m, urmând ca după acest punct panta de urcare să crească semnificativ fapt ce îngreunează parcurgerea sa. Aproximativ pe la altitudinea de 2.200m, traseul se defășoară pe o suprafașă de teren relativ orizontală, putând fi un popas ânainte de a ajunge la Vârful Retezat.

Conform figurii 34, traseul ce pornește de la Cabana Pietrele și se încheie la Vârful Mare are de asemenea și el, un grad de dificultate mediu. Distanța de aproximativ 6 km conține o serie de urcușuri și coborâșuri, dovedindu-se mai solicitant în ultima parte a traseului, unde altitudinea este mai ridicată iar panta de urcare solicită și ea rezistența turiștilor ce o străbat. Porțiunea mediană este relativ lină, pe când prima treime a traseului scade și urcă în altitudine în două rânduri consecutive, testând parcă capacitatea de efort a celor ce se aventurează în acel areal.

Figura 35 surprinde un traseu de dificultate medie și de o lungime de aproximativ 5 km, cu un urcuș total de 1 km. Traseul ce pornește de la Cabana Pietrele, trece prin Culmea Loiala și Vârful Loiala de sud finalizându-se în Vârful Retezat, se extinde în cuprinsul unui relief destul de omogen și lipsit de variații altitudinale prea mari, lucru ce îl face accesibil pentru majoritatea turiștilor. Partea finală a traseului reprezentată de urcarea către Vârful Retezat, este singura provocare solicitantă din punct de vedere fizic.

Cea de-a 4-a figură reprezentată (36), surprinde probabil cel mai solicitant traseu din punct de vedere al pantelor și al urcușurilor și coborâșurilor. Cu un urcuș total de 400m, ruta pornește de la Lacul bucura și se finalizează în Vârful Peleaga. Cele doouă schimbări majore de altitudine se pot dovedi a fi periculoase în special iarna, zona mediană fiind astfel o adevărată provocare în rândul doritorilor de aventură.

Al 5-lea traseu, reprezentat de figura 37, este cel mi lung dintre cele reprezentate, cu o lungime de peste 12 km și un urcuș total de aproximativ 1000 m avînd un grad de dificultate dificil datorită acestor doi factori. În apropierea Cheilor Buții, o serie de dealuri și denivelări se interpun pe traseu, conturîndu-se în treimea superioară un pisc de dimensiuni reduse. Acesta este nul dintre traseele clasice ale Retezatului, suprinzând diverse forme ale reliefului.

Ultimul profil cuprinde traseul ce se desfășoară de la lacul Gura Apei și până la Lacul Zănoaga, având o lungime de aproximativ 9 km și surprinzând forme de relief în continuă creștere altitudinală. Ultima treime a acestei rute este puțin solicitantă, doar lungimea mare pe care o are face ca acest traseu să fie unul de dificultate medie. Această creștere în înălțime este relativ omogenă, fară schimbari bruște de altitudini sau pante care să solicite călătorul.

3.2.1 TRASEELE TURISTICE ÎN FUNCȚIE DE SEZONALITATE ȘI DIFICULTATE

Sezonul de vară atrage cel mai mare număr de turiști în zona protejată a Parculi Național Retezat, datorită frumuseții pristine a locului și a gamei largi de trasee turistice de care dispune, fapt ce face ca multe dintre ele să fie ușor accesibile oricărui dornic de a experimenta peisajele unice de care dispune. Acest “tărâm cu ochi albastrii” deține un număr mare de suprafeșe lacustre, acestea reprezentând cu preecădere în sezonul cald, veritabile “centre” de atracție.

Peisajul ce se așterne odată cu venirea iernii este în totalitate schimbat față de cel primitor din timpul verii. Toate atracțiile zonei sunt acoperite cu straturi groase de zăpadă, lacurile, pădurile imense de jnepeni, vârfurile impunătoare precum cel al Retezatului, Pelegii sau Păpușii, toate sunt inaccesibile. Acest lucru limitează accesul la doar câteva trasee turistice pe timp de iarnă, cele situate la altitudini mai joase putînd fi străbătute. Restul crestelor reprezintă adevărate provocări chiar și pentru schiorii și turiștii experimentați și bine pregătiți. Perioada cea mai prielnică pentru urcări pe munte este luna martie și prima jumătate a lunii aprilie, atunci când lăsarea întunericului nu mai reprezintă o presiune mare. În ceea ce priveșste echipamentul necesar pentru a porni pe timp de iarnă, acesta trebuie să fie cît mai impermeabil și mai ușor, la care se adaugă schiurile și alte accesorii în funcție de dorințele și rezistența fiecăruia.

CONCLUZII

Așadar, statutul de Arie Națională Protejată ii oferă Retezatului o paletă largă de avantaje și oportunități de dezvoltare, însă care dacă nu sunt gestionate și manageriate corespunzător prin implementarea unui ecoturism care să ferească habitatele din cuprinsul zonei de impactul agenților dăunatori, întreaga valoare naturală a sa se poate irosi treptat dar sigur.

Procesul de creare a unui produs cartografic bazat pe surse de informații precise, poate reprezenta o modalitate de a implementa fenomenul de conștientizare a localnicilor și vizitatorilor asupra importanței păstrării într-un mod cât mai intact a biodiversității. În acest fel, harta turistică corect întocmită este un elemt vital al oricărui Parc, fie el de tip Național sau Natural. Prin studiul efectuat asupra acestei zone impunătoare a Retezatului am încercat chiar acest lucru, și anume să promovez practicarea unui turism durabil, care să îmbine omul cu natura nu să le pună în opoziie deoarece aceasta din urmă va ieșii mereu pe locul secund. Ce mulți oameni ce practică turismul în mod frecvent nu înteleg este însă faptul că prin această interpunere mai mult conștientă decât inconștientă a omului în fața libertății de evoluție a naturii după propriile legi, nu facem decât să ne diminuăm chiar nouă calitatea mediului în care trăim, în care supraaviețuim și ne desfășurăm activitățile de zi cu zi. Iată de ce este absolut necesar ca ramura turismului și ariile naturale protejate să nu se consume una pe cealaltă, ci din contră să se contopească spre o funcționare de calitate și de lungă durată a întregilor componente ale mediului înconjurător.

BIBLIOGRAFIE

V.Băican (2002), Cartografie, Edit.Universitatii “Alexandru Ioan Cuza”,Iași

Sorin Bănică, Ionel Benea,Gheorghe Herișanu (2008), Sisteme Informatice Geografice și Prelucrarea Datelor Geografice, Edit.Fundației ROMÂNIA DE MÂINE, București.

Tudor Castraveț, Gherman Bejenaru, Lucia Căpățină, Vitalie Dilan (2013), Inițiere in SIG- curs universitar, Chișinău

Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie, Editura Universitară, București

Crăciun, Valentin (1981), Munții Retezat, Editura Sport-Turism, București

Droj, G. (2009), Introducere în G.I.S., Editura Universității din Oradea

Dimitriu, G., (2001), Sisteme Informaționale Geografice, Editura Albastră, Cluj-Napoca

Haidu I., Haidu C. (1998), S.I.G.- Analiză spațială, Editura H.G.A., București

Imbroane, A.M., Moore D. (1999), Inițiere în GIS și Teledetecție, Presa Universitară Clujeană

Imbroane, A.M. (2006), Metoda GIS pentru predarea disciplinei “Resurse Turistice ale României” Presa Universitară Clujană,

Kennedy, M., Kopp, S. (2000), Understanding Map Projections, ArcGIS, ESRI

Munteanu, Gh. C. (2003), Cartografie Matematică, Edt.Matrix-Rom, București

Nițu, C. (2004), Sisteme Informaționale Geografice, Editura CREDIS, Universitatea din București

Nițu C., Nițu C.D., Tudose C.E., Vișan M.C. (2002), Sisteme informaționale geografice și cartografie

computerizată, Editura Universității din București, București

Grigor P.Pop (2000), Carpații și Subcarpații României, Edit.Presa Universitară Clujeană

Nae Popescu (1973), Retezat-Monografie, Edit.Stadion

Săvulescu, C., Sârghiuță, R., Abdulamit, A., Bugnariu, T., Turcu, L., Barbu, C. (2000), Fundamente

Gary E. Sherman (2008), Desktop GIS, Edit.Pragmatic Bookshelf

Erika Stanciu, Florentina Florescu (2009), Arii Protejate din România, Edit.Green Step, Brașov

J.R. Sulebak (2000), Aplicații ale Modelului Digital de Elevație, Proiectul DYNAMAP, Oslo

T. Sutton, O. Dassau, M. Sutton, A Gentle Introduction  to GIS, [http://docs.qgis.org/2.6/ro/docs/gentle_gis_introduction/preamble.html accesat: 02.05.2016]

*** GIS, Editura H.G.A., București

*** Ce este GISul? (2012), [http://www.gisday.com/resources/ebooks/what-is-gis.pdf accesat: 02.06.2016]

*** SIC, [http://lvmgeografie.wikispaces.com/file/view/Sisteme+Informatice+Geografice.pdf accesat: 02.06.2016]

Date vector și raster, [https://www.gislounge.com/geodatabases-explored-vector-and-raster-data/ accesat: 02.06.2016]

Basemap, [https://www.gislounge.com/basemaps-defined/ accesat: 02.06 .2016]

Biodiversitatea in Romania- Arii Naturale Protejate [http://biodiversitate.mmediu.ro/romanian-biodiversity/despre-arii-protejate accesat: 12.05.2016]

*** Catalogul habitatelor,speciilor si siturilor Natura 2000 [http://infonatura2000.cndd.ro/documents/Catalog_Infonatura2000.pdf accesat: 12.05.2016]

Natura 2000, [http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/access_data/index_en.htm accesat: 12.05.2016]

IUCN Arii Protejate- categora II: Parc Național [ http://www.iucn.org/theme/protected-areas/about/protected-area-categories/category-ii-national-park accesat: 12.05.2016]

Strategie pentru dezvoltarea unui turism durabil in regiunea Parcului National Retezat, [http://retezat.ro/images/download/20110520-retezat_stds_ver_15_rom_ab.pdf accesat: 12.05.2016]

Planul de Management a Parcului Național Retezat, [http://retezat.ro/images/documente/plan_man.pdf accesat: 12.05.2016]

Ultima pădure virgina din Europa, [http://infopuls.ro/2016/06/09/romania-a-pierdut-parcul-national-retezat-firma-holzindustrie-schweighofer-a-cumparat-lemn-exploatat-de-firme-terte/ accesat: 12/05.2016]

Monumente ale Naturii din România: Parcul Național Retezat, [http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/02/11/monumente-ale-naturii-din-romania-parcul-national-retezat-09-41-44 accesat: 12.05.2016]

Parcul Național Retezat, [http://retezat.ro/ accesat: 12.05.2016]

*** Turismul Montan, [http://documents.tips/documents/turism-montan.html accesat 12.05.2016]

Munții Retezat- Trasee și puncte GPS, [http://alpinet.org/main/poteci/about_ro_t_despre-muntii-retezat_id_6.html accesat: 02.06.2016]

Trasee Munții Retezat, [https://gis.modulo.ro/hiking2_0/hiking.html?zona=Retezat accesat: 02.06.2016]

Trasee și obiective turistice din Munții Retezat, [http://www.welcometoromania.ro/Retezat/Retezat_Lacul_Bucura_CNeag_e.htm#gradient accesat: 02.06.2016]

România: Seturi de date vectoriale, [http://www.geo-spatial.org/download/romania-seturi-vectoriale accesat: 02.06.2016]

Biodiversitate, Arii Naturale Protejate, Date GIS, [ http://www.mmediu.ro/articol/date-gis/434 accesat 12.05.2016]