Turismul în Delta Dunării [308125]

Turismul în Delta Dunării

Cuprins

CAPITOLUL I. [anonimizat]

1. Generalități……………………………………………………………………………………..5-7

1. 1. Geografie…………………………………………………………………………………….7-8

1. 2. Climă………………………………………………………………………………………….8-10

1. 3. Fauna………………………………………………………………………………………….10-14

1. 4. Flora……………………………………………………………………………………………15

1. 5. Populația……………………………………………………………………………………..16-19

CAPITOLUL II. OFERTA TURISTICĂ CLASIFICATĂ PE TIPURI DE TURISM

2. Principalele obiective turistice din Delta Dunării…………………………………20-30

2. 1. Tipuri de turism practicate în Delta Dunării…………………………………….30-31

2. 2. Unități de cazare din Delta Dunării…………………………………………………31-32

2. 2. 1. Evoluția capacității de cazare turistică din Delta Dunării………………..32

2. 2. 2 Evoluția numerică a turiștilor în Delta Dunării……………………………….33

CAPITOLUL III.OFERTA DE CAZARE ÎN ZONELE DELTEI DUNĂRII

3.Mila 23……………………………………………………………………………………………..34-36

3.1.Caraorman………………………………………………………………………………………37-38

3.2.Sulina……………………………………………………………………………………………..38-40

3.3.Sfântu Gheorghe………………………………………………………………………………41-43

3.4.Chilia Veche……………………………………………………………………………………44-46.

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………47

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………48

INTRODUCERE

În lucrarea de față ,,Turismul în Delta Dunării’’ [anonimizat] o vizitezi. [anonimizat].

Lucrarea este structurată pe 3 capitole și anume:

CAPITOLUL I. [anonimizat];

CAPITOLUL II. OFERTA TURISTICĂ CLASIFICATĂ PE TIPURI DE TURISM;

CAPITOLUL III.OFERTA DE CAZARE ÎN ZONELE DELTEI DUNĂRII.

În CAPITOLUL I. [anonimizat], [anonimizat],geografie,climă,faună,floră, dar și despre populație și minoritățile care se găsesc în această zonă.

Deși zona mirifică a [anonimizat] o vizitați.

În CAPITOLUL II. OFERTA TURISTICĂ CLASIFICATĂ PE TIPURI DE TURISM, o să demonstrez calitatea turistică a [anonimizat],[anonimizat] a evoluția numerică a turiștilor în ultimii ani.

În CAPITOLUL III.OFERTA DE CAZARE ÎN ZONELE DELTEI DUNĂRII, o să descriu oferta de cazare a unor unități de cazare din următoarele zone: Mila 23, Caraorman, Sulina, Sfântu Gheorghe, Chilia.

Prin urmare, mi-am propus să arăt că Delta Dunării este o zonă turistică pe care nu trebuie să o ratati!

CAPITOLUL I

PREZENTAREA ZONEI TURISTICEDELTA DUNĂRII

1. Generalități

‚,Delta Dunării izvorăște din masivul Pădurea Neagră, de sub vârful Kandel din Germania, prin cele două pâraie, Brigah, la 920 metri și Brege la 1000 metri altitudine ce se unesc lângă localitatea Donaueschingen- Dunarea, are un bazin în care colectează apele de 817 mii km², care este de 3, 4 ori mai mare decât suprafața României,reprezentând a 12-a parte din suprafața Europei (10 050 mii km²).’’

Delta Dunării este ultima formă de relief care s-a născut pe teritoriul României, fiind astfel și cel mai tânăr pământ potrivit oamenilor de știință își are originile în urmă cu aproximativ 13.000 de ani. Nașterea Deltei a avut loc în mai multe faze distincte.

Fig. 1.1. Harta Delta Dunarii

(sursă: http: //www. info-delta. ro/harti)

Este o deltă de tip clasic, cu un contur bine delimitat deoarece iese într-o mare închisă, fără maree, unde vânturile au frecvență redusă și intensitate slabă, care au un aspect pozitiv în ceea ce privește apariția deltelor. Ca rezultat al interacțiunii dintre fluviu și mare, Delta Dunării se împarte în două sectoare importante: delta fluvială în vest și delta fluvio-marină în est, delimitate prin aliniamentul de grinduri Letea – Caraorman –Crasnicol. Ea se desparte in trei brațe, cu avansari oarecum egale: Chilia-84 km, Sulina-77 km, și Sfântu Gheorghe(Insula-Sahalin)-81 km.’’

Regiunea deltei este o câmpie în formare alcătuită din relief pozitiv reprezentat astfel de grinduri și relief negativ reprezentat de brațele Dunării, canalele, gârlele și depresiunile lacustre. Uscatul Deltei deține numai 13% din suprafața și este format din :

grinduri fluviale longitudinale, cu orientări de la vest la est, care însoțesc brațele Dunării ;

grinduri fluvio-maritime, cu orientări de la nord la sud create prin acțiunea comună a Dunării și a Mării Negre;

grinduri continentale reprezentate de resturi dintr-un uscat mai vechi dinaintea deltei.

Delta Dunării – „împărăția apelor” și a pământurilor plămădite de ape – este cuprinsă întotdeauna de atmosferă magică ca din poveștile cu zâne. Apele mării și-au restrâns domeniul și a apărut uscatul, un pământ tânăr, format din rocile mărunțite ale munților și din solul bogat al câmpiilor, împrospătat  de vechiul Istru, cum numeau anticii Dunărea din părțile noastre. Se dă o luptă neîncetată între apă și uscat, din care uscatul iese întotdeauna învingător. Marea se retrage în timp ce uscatul ia forma unor degete  de-a lungul cărora apele fluviului înaintează  spre est.

Comorile naturale ale Deltei reprezentate de pământ și apa, flora și fauna sunt de fapt componentele economice, dar și turistice ale teritoriului și peisajului geografic originar. Delta Dunării se află acolo unde Dunărea, apropiindu-se de locul de vărsare a ei în Marea Neagră, se desparte în trei brațe și își întinde apele pe o largă câmpie, ale cărei limite se îndepărtează la peste 100 km.

,,În cuprinsul ei se găsesc albiile brațelor fluviului, însoțite de-o parte și de alta de lacuri, zone mocirloase, gârle și canale. Întreaga vale până la țărmul mării are o pantă mică, ceea ce face ca apele să înainteze cu viteză redusă. Toate brațele deltei au lățimi mari. Delta se arată ca un ansamblu amfibiu, adică o întindere de apă din care se ridică grinduri reduse ca înălțime și suprafață.’’

Delta Dunării este în mare parte un domeniu al apelor, are aceeași putere de atracție din punct de vedere ca și marea. Există ocazia de a cunoaște și explora natura în adevăratul său sens la hotarul dintre apă și uscat, unde se făurește viața.

Peisajele deltei care se succed pot adăposti mari surprize; de exemplu, la depărtare de câțiva km de mare, în pădurile de pe grindurile Letea și Caraorman, cresc stejari bătrâni înlănțuiți de liane care le acoperă trunchiurile cu frunze, cum este ecuatorul. În partea centrală a acelorași grinduri se înalță dune de nisip, ca la tropice.

1. 1. Geografie

‚,Suprafața totală a deltei este de 5 640 km², din care României îi revin 4 340 km², din care 3 660 km² se află sub nivelul Mării Negre, iar 680 km² reprezintă teren neinundabil, nesupus acțiunii schimbătoare a apei. Comparată cu suprafețele altor delte din Europa, Delta Dunării este a treia ca mărime.”

La nord, Delta este mărginiă și delimitată de Câmpia Bugeacului, la vest de munții din nord-vestul Dobrogei, la sud de podișul Dobrogei, iar la est de Marea Neagră. Zona de vărsare a Dunării se prelungește în mare pană la o distanță de 10-15 km de la țărm și, uneori, chiar dublul acestei distanțe.

Sulina este brațul care servește prin excelență la navigat. Între gura principală a brațului din nordul Deltei, Chilia, și gura brațului din sudul deltei, Sfantul Gheorghe, distanța pe mare este de aproximativ 80 km. Pe când brațul Sulina curge spre vărsare prin mijlocul deltei, brațele Chilia, la nord, și Sfantul Gheorghe, la sud, închid suprafața deltei propriu-zise.

Delta Dunării se aseamănă așadar cu un triunghi și are vârful îndreptat către vest, spre interiorul țării, iar baza către est, spre mare; baza și înălțimea triunghiului măsoară fiecare în proporție câte 80 km. Împreună cu delta propriu-zisă se observă și suprafețele învecinate, cum sunt cele ocupate de lacurile din nordul brațului Chilia și mai ales de la sudul brațului Sfantul Gheorghe, suprafețe unde apele Dunării se revarsă în timpul calamităților.

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord constituie granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine Nordică și de meridianul de 29°, longitudine Estică. Delta ocupă, totodată cu complexul lagunar Razim – Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei românești revenindu-i o suprafață de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual semnificativ cu aprox. 40 m².

Teritoriul Deltei Dunării se împarte în două subregiuni geografice și anume: Delta propriu-zisă ce ocupă o suprafață de 4. 250 km2, aflată între brațele fluviului, și zona complexului Razim, cu o suprafață de 990 km2. Din punct de vedere fizico-geografic Delta se împarte transversal pe brațele fluviului în două mari subregiuni naturale:delta fluvială împreună cu delta maritimă.

Delta fluvială ocupă peste 65% din suprafața totală a deltei și se întinde de la ceatalul Izmail, spre aval, până la grindurile Letea și Caraorman, pe linia Periprava (pe brațul Chilia) – Crișan (pe brațul Sulina) – Ivancea (pe brațul Sf. Gheorghe) – Crasnicol – Perișor. Această

subregiune a Deltei Dunării este împărțită în mai multe unități naturale cum ar fi: Depresiunea Sireasa, Depresiunea Șontea-Furtuna, Depresiunea Pardina, Depresiunea Matița-Merhei, GrindulChilia, Grindul Stipoc, Ostrovul Tătaru, Ostrovul Babina, Ostrovul Cernovca, Depresiunea Litcov, Depresiunea Erenciuc,Depresiunea Roșca-Buhaiova, Lunca Tulcea-Murighiol și Depresiunea Dranov-Dunăvăț, etc.

Relieful, roca de solificare, clima, apele și vegetația, prin particularitățile lor de alcătuire regională și aspecte de manifestare locală, condiționează apariția multor tipuri de soluri.

În cele două fâșii, maritimă și dunăreană, apar solurile hidromorfe, salinizate și alcaline (circa 20 000 ha), aluviuni și solurile aluviale (circa  130 000 ha), lăcoviștile și altele. Din grupa solurilor hidromorfe fac parte: lăcoviștile salinizate care se întâlnesc îndeosebi pe latura maritimă.

În grupa solurilor nedezvoltate se remarcă prezența solurilor nisipoase și nisipurilor marine salinizate (circa 50.000 ha), cu mare răspândire în regiunea limanelor și lagunelor, precum și în Delta Dunării.

1.2. Clima

Fig.1.2. Simbolistica pentru clima

Sursa: http://www.siteadvisor.com

Clima suportă trei influențe exterioare, ca urmare a așezării ‚,de tampon” a Deltei Dunării între uscatul continental limitrof, care o încojoară pe laturile de nord, vest și sud și Marea Neagră, spre est: influențe continentale, pontice și, respectiv, cele ale aerului în advecție.

Radiația solară globală, ca principal factor genetic al climei, atinge pe teritoriul Deltei Dunării , cele mai mari valori medii anuale din Romînia; ele cresc de la vest la est sub influența Mării Negre. Valorile ei depind foarte mult de nebulozitatea totală și respectiv, de durata de strălucire a Soarelui.

Nebulozitatea totală are în general o medie anuală care se reduce treptat dinspre vest spre est, unde se remarcă cea mai mică valoare.

Numărul mediu anual al zilelor cu cer senin crește dinspre vest spre est, în schimb numărul mediu anual al zilelor cu cer acoperit scade, concomitent cu reducerea nebulozității.

Durata medie anuală de strălucire a Soarelui înregistrează o variație teritorială inversă nebulozității. Valorile ei cresc de la vest la est: Tulcea 2260 ore de insolație, Gorgova și Jurilovca 2325 de ore, Sfântu Gheorghe 2502 ore, ultima fiind dată de valoarea cea mai mare: ea este ușor diminuată pe suprafața apelor costiere ale Mării Negre, la Sulina, unde aerul cețos și ceața sunt ceva mai frecvente.

În timpul verii durata efectivă de strălucire a Soarelui reprezintă circa 2/3 din valoarea medie anuală și crește totodată în același sens, de la vest la est înregistrând valorile cele mai mari la Sfântu Gheorghe.

Circulația generală a atmosferei, al doilea factor genetic al climei, este cea zonală de vest, în cea mai mare parte a anului, determinată de poziția Deltei Dunării pe Glob. Pe fondul acesteia acționează principalii centrii barici:

cicloni mediteraneeni cu evoluție normală și mai ales retrogadă, care provoacă schimbări bruște de vreme, o gamă variată de fenomene meteorologice;

anticiclonul est-european ce acționează cu precădere iarna, când generează răciri și înghețuri puternice;

anticiclonul scandinav provoacă înghețuri, brume și ninsori timpurii toamna și târzii primăvara.

În Delta Dunării există o climă temperat continentală, cu influențe marine, caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 11șC, cu variații moderate, influențată favorabil de apele mării din vecinătate și de abundența lacurilor și a bălților din interior. Acțiunile turistice specifice deltei își găsesc condiții optime de practicare aproximativ 5 luni pe an, din luna mai

pană in luna octombrie, perioada caracterizată printr-o temperatură medie de 19șC, prin cantitațile reduse de precipitații (sub 200 mm) prin numarul mic al zilelor ploioase, nebulozitate redusă, durată mare a stralucirii soarelui. Deci particularitațile climei influentează activitațile turistice precum si durata lor de desfasurare”

Primăvara întârzie sub influența frigului pe care marea l-a acumulat în adâncurile apelor sale în timpul iernii.

Vara, pe linia hotarelor dinspre apă și uscat, adierea vântului, oricât ar fi de slabă, se simte în clipoceala apei pe lângă maluri, unde se produce un clăbuc gălbui. În lunile de vară, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei la orele 13 variază în modul următor: în luna iunie 22șC și respectiv 20, 2șC; în luna iulie 24, 4șC și respectiv 22, 4șC, iar în luna august 25șC și respectiv 21, 8șC.

Anual cad doar 300-400 mm de apă de ploaie și de zăpezi, cantitate caracteristică regiunilor secetoase de pe glob, cu vegetație de stepă. Ceața se formează relativ foarte rar. Delta Dunării este

considerată ca o regiune cu cer senin și nebulozitate scăzută. Prin comparație, verile sunt mai răcoroase.

Toamna, vremea se menține călduroasă mult timp. În luna septembrie, mediile lunare ale temperaturii aerului și cele ale temperaturii apei la orele 13 sunt de 21șC și respectiv 18șC. Numai către sfârșitul toamnei, vremea se răcește.

Iarna apar vânturile de nord, de nord-est și de nord-vest ca rezultat al anticiclonilor continentali.

1.3. Fauna

Aceasta este alcătuită dintr-o mare varietate de specii. Astfel, întâlnim animale terestre care sunt legate de apă prin modul lor de viață, animale care își caută hrana în apă sau pe uscat, animale care sunt strâns legate de zona inundabilă, animale acvatice și altele. Dintre speciile de mamifere de uscat enumerăm: ” cerbul, iepurele, vulpea, dihorul de stepă, dihorul pătat, bursucul, iar lista speciilor de mamifere de apă include printre altele: vidra, nurca, hermina, nevăstuica, mistrețul, pisica sălbatică și câinele enot, multe dintre ele fiind foarte importante din punct de vedere cinegetic”. Există și specii care pot fi considerate rarități pentru Delta Dunării. Nutria originară din America de Sud și crescută la noi fie numai în captivitate, fie lansată în libertate înzona localității Caraorman din județul Tulcea.

Fig.1.3.Nurca

(sursa: http://elearning.masterprof.ro)

,,Pentru că sunt cele mai numeroase, păsările pot fi numite stăpânele deltei. În stufărișuri, pe grinduri, în zăvoaie trăiește o populație înaripată formată din 327 specii, din care cuibăresc în deltă 218 specii și sunt în trecere spre alte ținuturi 109 specii. Originea diferită a păsărilor: de tip mediteranean, mongol, siberian, european, chinez, arctic, face ca Delta Dunării să fie considerată una dintre cele mai interesante delte ale lumii. Dealtfel, cele 327 de specii de păsări care cuibaresc sau trec in pasaj, reprezinta 80, 5% din avifauna României care cuprinde un numar de 401 specii iar cele 141 de specii acvatice reprezintă 82% din avifauna acvatica europeana. ’’

Din punct de vedere fenologic, speciile de păsări de importanță faunistică și cinegetică, se împart în următoarele categorii:

specii sedentare, care fie  rămân în deltă, fie părăsesc zona în anumite perioade, dar sunt înlocuite de populațiile aceleiași specii, originare din alte zone geografice. Din această categorie fac parte: rața mare, rața cu cap brun, gâsca de vară, vulturul codalb, fazanul, guguștiucul, coțofana etc.

Fig.1.4.Rața cu cap brun Fig.1.5.Vulturul codalb

(sursa: www.animale-salbatice.ro) (sursa: http://adevarul.ro)

specii migratoare care pot fi: lebăda cucuiata (Cygnus olor); care este oaspete de vară, și lebăda cântătoare (Cygnus Cynus) care poposește în deltă pe timpul iernii.Protejarea acestor teritorii ale deltei, a unor specii de animale și păsări a făcut ca aici să se mențină în mare măsură echilibrul natural. Cu toate acestea, viața în rezervații este influențată de orice modificare importantă survenită în întregul sistem ecologic deltaic.

Viețuitoarele care vara sunt ,,oaspeți” în Delta se reproduc în zonă și migrează mai la sud pentru perioadele reci ale anului. Așa întâlnim următoarele specii: pelicanul comun și creț, egreta mică și mare, stârcul purpuriu, galben și pitic, uliul de trestie, porumbelul de scorbură, prepelița, cucul, pupăza etc.

Fig.1.6.Lebăda cucuiată

(sursa: ro.wikipedia.org)

Pe de altă parte întâlnim și viețuitoare care iernează în deltă, cum ar fi: rața pitică, gâsca gât roșu, șoimulețul de iarnă, uliul de stepă, huhurez coadă lungă, căldărașul,pasărea omătului etc.

Fig.1.7.Huhurez coda lungă

(sursa: www.toateanimalele.ro)

specii de pasaj care se gasesc iarna mai la nord de teritoriul țării noastre și cuibăresc, de asemenea, mai la nord, trecând prin deltă în timpul primăverii și toamnei.De exemplu: rața fluierătoare, rața sulițar, cocorul, sitarul de pădure, sturzul viilor etc.

Fig.1.8 Cocorul

(sursa: http://epochtimes-romania.com)

Mâlul de pe fundul apelor, plante submerse, frunzele plantelor natante adăpostesc diverse viețuitoare microscopice, precum și viermi, crustacei și melci.

Vânatul cu păr ori cu pene reprezintă în deltă un obiectiv de mare interes cinegetic. Se întâlnesc specii de mamifere rare ca vidra, nurca, bizamul. Bizamul este un rozător cu blană cafenie, de mărimea unui șobolan mai dezvoltat.

Fig.1.9 Bizamul

( sursa: http://www.animalzoo.ro)

Mamiferele sunt apreciate de vânători după beneficiile aduse când sunt vânate. Unele sunt calificate ca având o blană prețioasă: vidra, nurca, bizamul. Altele se consideră că au valoare economică medie: iepurele, mistrețul; altele mai redusă: lupul, vulpea, dihorul, pisica sălbatică.

Există și foarte mulți porci domestici, care s-au adaptat perfect la acest mediu, trăind într-o stare de semisălbăticie, corciți cu mistreții.

Păsări – monumente ale naturii :

Legea protejează 10 specii – unele fiind declarate monumente ale naturii.

Aceste specii protejate pot fii divizate astfel:

monumente albe(cu penaj alb) – pelicanii comun și creț, lopătarul, egreta mare și mica, lebăda mută, lebăda cântătoare.

monumente policrome (cu penaj colorat în negru cu verde,galben, maro, albastru)  piciorongul, vulturul codalb, avozeta.

Fig.1.10 Egreta mică Fig.1.11 Lebăda cântătoare

(sursa: https://destepti.ro ) (sursa: https://destepti.ro )

Fig.1.12 Piciorongul Fig. 1.13 Avozeta

( sursa: http://www.ariamaglavit.ro ) (sursa: http://ornitofaunistika.com )

1. 4. Flora

Ocupă o suprafață de circa 3 000 km², aproximativ 68% din suprafața deltei; pădurile, 2%; pășunile naturale, circa 9% și stufăriile aproape 57%.

Elementul dominant în vegetația deltei îl constituie stufăriile, în suprafața de 2 530 km², formate din stuf omogen și stuf în amestec cu alte plante de baltă cum ar fi: papura, feriga de baltă, rogozul etc.

În zona cuprinsă între brâul de stuf și părțile ferite de inundații cresc specii de rogoz, pipirig, coada calului, crini de baltă, etc.

Fig.1.14 Pipiring Fig.1.15 Crin de baltă

( sursa: ro.wiktionary.org) ( sursa: http://cristeaviorica.blogspot.ro)

Mai aproape de mal se dezvoltă plantele cu frunze plutitoare, cu o structură a țesuturilor care le permite menținerea pe suprafața apei, aceste plante fiind fixate sau nu prin rădăcini. Din prima grupă, nufărul alb și nufărul galben dau o notă deosebită gârlelor din deltă.

Grindurile aluvionare neinundate au părțile înalte ocupate de ierburi care alcătuiesc pășuni; pot apărea și specii rezistente la secetă: obsiga și zâzania. Restul uscatului este ocupat de salcie, răchită, zălog și cătină.

În aproprierea mării, covorul vegetal este mai sărăcăcios, cu plante adaptate pe solurile nisipoase: pătlagina de nisip, trestia de câmpuri și varza de mare. Pădurea de stejar de pe grindul Letea are în amestec esențe și în special liane, viță sălbatică și plante mediteraneene.

Asemănătoare sunt și pădurile de pe grindurile maritime ale deltei, în acestea cresc plopul alb, plopul negru și plopul tremurător, stejarul, frasinul și vița sălbatică.

1. 5. Populația

Delta Dunării este un spațiu bogat în resurse naturale care prin complexitatea lor a pus bazele mai multor activități economice, cum ar fi: pescuitul, agricultura, exploatarea sulfului și silvicultura.

Din timpuri străvechi oamenii au căutat acest loc deoarece prin prisma resurselor naturale găseau cu ușurință adăpost și hrană. O parte din străbunii locuitori ai deltei din ziua de azi au venit din Ardeal, dar nu cu scopul de a râmâne ci doar să ierneze cu turmele acolo; însă flora și fauna au făcut ca aceștia să rămână acolo. Pentru alții era un spațiu de refugiu pentru că nu-și plăteau datoriile la timp, aceștia se ascundeau de potere în Delta Dunării.

Delta Dunării este o rezervație cu un caracter aparte datorită prezenței pe teritoriul ei a 32 de localități, din care 25 sunt situate în interiorul rezervației, localități care însumează o populație de aproximativ 27. 000 locuitori. Peste 20% din populația aflatăîn Rezervația Biosferei Delta Dunării se regasește în singura localitate cu statut de oras Sulina.

Populația activă din rezervație reprezintă 35, 3% din total, avand un grad de ocupare de aproximativ 81. 4% repartizat diferențiat pe activități:

agricultura si silvicultura (29%)

industrie, construcții, comerț, prestări servicii (15, 7%))

turism, transporturi, comunicații (15, 4%)

pescuit si piscicultura (15, 3%)

administratie publică (13, 5%)

invatamant, educație, cultură (5, 7%)

alte activitați (3, 6%)

sănatate (1, 9%)

Evoluția numerică a populației din ultimele decenii nu reflectă natalitatea ridicată din această zonă și scăderea substanțială a mortalității, deoarece dezvoltarea social-economică a municipiului Tulcea, a altor orașe dobrogene și a localităților limitrofe deltei, precum și inundațiile din ultima perioadă au generat migrația populației din deltă.

De aceea s-au stabilit măsuri și au fost întreprinse acțiuni pentru dezvoltarea industriei, transporturilor și comerțului în orașul Sulina, a pisciculturii, agriculturii, stuficulturii, silviculturii, industriei extractive și prelucrătoare, inclusiv a celei turistice în toate celelalte localități ale deltei, ca una din căile principale de înlăturare a migrației, de stabilitate și creștere a populației din această zonă, precum și de ridicare continuă a nivelului ei de viață.

Primele atestări arheologice cu privire la Delta Dunării datează din epoca bronzului și se referă la movilele funerare de la Murighiol și Chilia Veche-punctul Drăcușor. De la finalul primei epoci a fierului există dovezi, că erau locuite grindurile Caraorman și Letea, locuire care continuă și în a doua epocă a fierului. Cercetările arheologice efectuate la Caraorman evidențiază existența unei punți de tranzit grecesc care avea loc în secolele V-III înainte de Hristos.

Perioada antică și medievală este marcată, în mod special de importanța gurilor Dunării în desfășurarea comerțului; aspectelede continuitate și permanență a populației aparțin mai ales zonei de contact. De pildă, mai multe triburi scitice și dacice sunt menționate ca populație a ținuturilor nord-dobrogene din secolele VIII-VI înainte de Hristos. În satele Murighiol, Mahmudia s-au descoperit urme ale unor așezări geto-dacice. Prin secolele VII-VI înainte de Hristos, corăbierii greci întemeiazăcetăți-porturi, dintre care o influență mai mare asupra teritoriului Deltei Dunării au avut-o Histria și Orgame, orașul de la Capul Doloșman.

O informație epigrafică din timpul Împăratului Traian, ne face cunoscută setea cu care histrienii își apărau în epoca romană drepturile străvechi de pescuit în Delta Dunării. În a doua jumătate a secolului IV înainte de Hristos, societatea getică și grecească înregistrează schimbări importante de ordin socio-economico-politic. După luptele cu macedonii, sciții sunt învinși, iar macedonenii dobândesc supremația asupra întregului teritoriu până la gurile Dunării.

Migrațiile bastarnilor se resimt multă vreme afectând activitatea economică.

Geto-dacii și bastranii sunt învinși în anii 29-28 înainte de Hristos, când romanii se stabilesc pe litoral și la gurile Dunării, ajungând cu timpul să se extindă pe întreaga regiunii. Romanii domnesc aproape șapte veacuri, timp în care malul Dunării și litoralul au fost fortificate cu numeroase cetăți, au fost construite drumuri comerciale, ale căror urme se păstrează până în ziua de astăzi. Cercetările arheologice au descoperit că pe malul de sud al brațului Sfântul Gheorghe, trei fortificații romane: la Mahmudia și Murighiol identificate cu cetățile Sasovia, respectiv Halmyris, iar cea de a treia de la Dunărea de Jos-Cetatea Zaporojenilor.

Mult mai numeroase sunt descoperirile făcute în epoca medievală pe grindul Letea, pe grindul Caraorman, pe treritoriul comunei C. A. Rosetti, în satul Cardon.

Un nou val migrator, pegenegii care veneau din nordul deltei influențează negativ activitatea comercială din orșele Licostomo și Chilia.

Dupa cucerirea otomană, un element de revitalizare a provinciei l-a constituit cadrul socio-politic al vremii, dat de conturarea statului feudal Dobrogea și de unirea acestuia cu Țara Românească, în timpul lui Mircea cel Bătrân.

În 1484, după trecerea Dunării pe la Isacea, turcii cuceresc Chilia și întregul teritoriu și zona înconjurătoare râmane sub stăpânirea lor timp de patru veacuri.

După ocuparea Dobrogei de către Imperiul Otoman se precizează că în deltă se mențin locuitori româno, cu nume ca: Mihnea, Ștefan, Mihail, care erau pescari care plateau o taxă pentru a putea pescuii.

Românii, locuitori majoritari ai deltei, practicau pe lângă pescuit și agricultură, viticultură și creșterea animalelor.

Un rol deosebit în persistența elementului românesc în Delta Dunării l-a avut fenomenul de transhumanță, legat de practicarea creșterii animalelor.

În toată perioada stăpânirii otomane în Dobrogea, pe lângă populația românească autohtonă s-au adăugat populații musulmane, ucrainieni și ruși-lipoveni prin colonizare, precum și români din stânga Dunării, mai ale prin procesul de transhumanță.

În prima partea a secolului XVI se menționează colonizări islamice turco-tătare, aceste părți tătare cuprindeau Bugeacul și Dobrogea de Nord. Rușii au ajuns și ei în zonă în secolul al XVIII-lea deoarece erau atrași de disponibilitatea pământurilor și au poposit în triunghiul Dunăvăț și lacul Razim.

După anul 1829, populația turcă părăsește localitățile situate pe brațul Sfântu Gheorghe, retrăgîndu-se în sudul Dobrogei.

Românii se retrag spre centre urbane ca Tulcea, iar localitățile pe care aceștia le părăseau erau repopulate de ruși-lipoveni și ucrainieni. Numeroase localități din jurul lacului Razim, părăsite de populația turco-tătară, sunt repopulate de bulgari.

Amenajarea brațului Sulina de către Comisia Europeană a Dunării, în anul 1856 impulsionează activitatea comercială și de transport , dar duce și la o creștere numerică a populației cu locuitori proveniți din Moldova și Muntenia, astfel iau ființă mai multe localități pe canalul Sulina.

După cucerirea independenței de stat, Dobrogea revine la statutul inițial de ținut al României, astfel spațiului deltaic prin modificări sociale și administrative primește o nouă orientare.

În prezent , în deltă naționalitatea majoritară sunt români care au o pondere de 86,85% din totalul de locuitori, pe lângă aceștia se mai întâlnesc patru minorități naționale care au o pondere ma mare: lipovenii care au o pondere de 9,46%, ucrainieni care au o pondere de 2,5%, rromii au o pondere de 0,47% și nu în cele din urmă rușii care au cea mai mică pondere de 0,40%.

Sunt întâlnite și 8 așezări unde locuiesc doar români, ci anume: C. A. Rosetti, Ilganii de Jos, Sălceni, Cardon, Plauru, Cetalchioi și Partizani. Sunt și sate în care populația este alcătuită în cea mai mare parte din ruși-lipoveni: Sfiștofca, Periprava, Mila. Satul Caraorman este singurul loc din

deltă unde populația atinge un procent de 26,31% din totalul populației.

Fig.1.16 Minoritățile din Delta Dunării

(sursa: contribuție proprie)

Densitatea medie a populației din Delta Dunării este de 5locuitori/km2. Densitatea scăzută din Delta Dunării este determinată de existența unor suprafețe întinse cu lacuri, gârle, canale, terenuri mlăștinoase, care nu au favorizat dezvoltarea unui număr mare de așezări și creșterea populației lor sau extinderea celor existente.

Rețeaua rarefiată de localități, numărul mic de locuitori, suprafața de uscat redusă, și în mare parte, expusă pericolului inundației au contribuit la menținerea unui număr mic de locuitori și a unei densități reduse.

CAPITOLUL II

OFERTA TURISTICĂ CLASIFICATĂ PE TIPURI DE TURISM

2. Prezentarea principalelor obiective turistice din Delta Dunări

Insula Sacalin, este o insulă care s-a format nu de mult, în Marea Neagră, la mică distanță de coasta românească, în dreptul brațului Sfântu Gheorghe al Deltei Dunării. La început Insula Sacalin era formată din două insule de dimensiuni mai mici: Sacalinu Mare și Sacalinu Mic.Însă cu timpul cele două s-au unit și au format o masă unitară de pământ cu suprafață de 21. 410 hectare.

Fig. 2.1. Insula Sacalin

(sursa: www.trecator.ro)

Guvernul României a declarat zona o rezervație a biosferei și a interzis popularea insulei, încă din anul 1938.

,,Pe insulă se află o mare varietate de păsări, mamifere și reptile. Aici se regăsesc cele mai mari colonii de chire de mare și pelicani creți, insula fiind principala zonă de cuibărit, hrănire și iernare a acestor specii. Pe insulă au fost descoperite un număr de 229 de specii de păsări. În apele insulei se găsesc pești rari, sturioni, dar și plante rare, cum ar fi varza de mare și canarul bălții.
Se întâlnesc două zone unde se produce avansarea Deltei în mare. Una pornește de la Sfântu Gheorghe spre Insula Sacalin și probabil că în următorii ani se va închide, formând un nou lac, iar alta este la nord de Sulina.’’A.I.

Rezervația Sfântu Gheorghe – Palade – Perișor – Zatoane, se întinde în sudul comunei Sfântu Gheorghe pe circa 21.000 de hectare limitrofe litoralului. Este o succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipite, stuf, travesate de dune paralele.

Fig 2.2.Rezervația Sfântu Gheorghe – Palade – Perișor – Zatoane

( sursa: www.directbooking.ro)

Lacurile Zatoane, în special,sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebedele mute, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari. Insula Sacalin este o insula aparută în anul 1897, la sud de vărsarea Brațului Sfântu Gheorghe având o suprafață de aproximativ 500 hectare.
Teritoriul insulei, cândva fragmentat în mai multe insulițe, loc de refugiu al păsărilor, este înglobat în Rezervația naturală ornitologică Sfântu Gheorghe-Palade-Perișor-Zatoane.

Localitatea Sfântu Gheorghe aflată în extremitatea estică a Deltei Dunării, este situată în partea de est a județului Tulcea la 120 Km de Tulcea pe brațul Sfântu-Gheorghe și la 35 Km de orașul Sulina. Comuna este delimitată la nord de comuna Crișan și orașul Sulina, la est și sud de Marea Neagră, iar la vest de comuna Murighiol.

Clima este continentală cu veri calduroase, ierni geroase cu vânturi puternice, temperatura medie anuală este de 11°C, iar cantitatea medie de precipitații este de 440l/mp anual.

Fig. 2.3.Localitatea Sfântu Gheorghe

(sursa: www.ropedia.ro )

Comuna are o suprafață administrativă de 60575, 87 hectareși este alcatuită din aproximativ 358 gospodării în care se regăsesc aproximativ 971 de persoane ce și-au păstrat tradițiile și limba ucraineană.În prezent suprafața intravilană este de 75,98 hectare iar planurile de extindere sunt pentru o suprafață de 48, 54 hectare.

Căile de acces sunt doar navale, se poate lua vaporul din portul Tulcea (Tulcea – Sfântu-Gheorghe), portul Mahmudia (Mahmudia – Sfântu-Gheorghe) sau portul Murighiol (Murighiol – Sfântu-Gheorghe)această traversare poate dura între 2 și 4 ore. Accesul în porturile Mahmudia și Murighiol se face din orașul Tulcea.

Cetatea romană de la Halmyris se găsește pe teritoriul actualei localități Murighiol, județul Tulcea, la 2 km Sud-Est de sat și 200 m Nord de șoseaua Murighiol – Dunavățul de Sus și la 1, 5 km Sud de brațul Sfântul Gheorghe.

Zona are dovezi de locuire încă din perioada preromană, în apropierea cetății romane fiind identificată și cercetată o necropolă getică. Cercetările arheologice de amploare au început în 1981, continuând și astăzi. Cetatea are o formă trapezoidală cu latura mică spre nord.

Fig.2.4.Cetatea romană de la Halmyris

( sursa: www.jurnalul.ro )

În sistemul defensiv sunt incluse 15 turnuri și valul de apărare. Lângă cetate se găsește așezarea civilă de epocă romană, atestată printr-o inscripție a Impreiului Otoman care menționează ’’satul mariarilor’’,aparținători flotei dunărene Classis Flavia Moesica.

Tot la Halmyris, în cripta basilicii, au fost descoperite moaștele celor mai vechi martiri creștini atestați în Dobrogea,Epictet și Astion. Cetatea a continuat să funcționeze până la începutul secolului al VII-lea după Hristos.

Mănăstirea Halmyriseste o mănăstire ortodoxă construită cu scopul cinstirii memoriei lui Epictet Preotul și lui Astion Monahul.

Fig.2.5.Mănăstirea Halmyris

( sursa: http://www.info-delta.ro )

Pentru a ajunge la mănăstire, mai întâi să mergi pe drumul dintre Tulcea și Murghiol, de la ultima localitate continuându-se spre Dunavățu de Jos pe un drum pietruit. Mănăstirea se află lângă ruinele cetății, pe stânga drumului la 1, 5 -2 km de la ieșirea din Murighiol.

Pe 8 iulie2002, la Halmyris a fost așezată piatra de temelie a bisericii noii mănăstiri, în proiect cu intenția de a fi o catedrală – cea mai mare din Dobrogea.Sfințirea bisericii de la demisolulul viitorului lăcaș de cult s-a produs la 8 iulie2007, lucrările fiind reluate de abia după 6 ani de la începerea lor. Pentru ridicarea nivelului superior al bisericii este în curs activitatea de strângere a fondurilor.

Complexul lagunar Razim, este situat în partea de sud a Deltei Dunării și ocupă o suprafața de 1145 km2 din care lacurile ocupă 863 km2. O mare parte a complexului este reprezentată de zona depresionară, la formarea Deltei fiind ocupată de apele maritime și care a fost împărțită ulterior prin formare de cordoane și grinduri.

Fig.2.6.Complexul lagunar Razim – Sinoe

( sursa: http://www.info-delta.ro)

La formarea complexului, de peste 1000 de ani, au contribuit atât prezența Dunării cu depuneri de aluviuni, cât și mișcarea treptata spre est a traseului curenților litorali, pe masură avansarii Deltei. Aceste procese au scos de sub acțiunea directă a apelor mării, țărmul vechiului golf Halmyris și au creat condiții care au favorizat formarea unor noi țărmuri ce au închis complexul Razim-Sinoe. Formarea propriu-zisă a lacurilor a inceput cu izolarea parțială a lacurilor Zmeica și Golovița de Grindul Lupilor și totala a lacurilor Tuzla, Nuntași de Gridul Saele. Într-o etapa urmatoare s-a format grindul Chituc care a izolat partea de sud a lacului Sinoe. În etapa finală s-a definitivat izolarea de mare a complexului prin formarea cordonului litoral dintre grindul Chituc și grindul Perișor.

În ultimele decenii complexul Razim-Sinoe a luat parte la transformări imense datorită acțiunii umane. După lucrările hidrotehnice realizate după 1970 complexul lagunar a fost transformat în două unități:

Unitatea Razim formată din lacurile Razim, Golovița, Zmeica și Babadag cu cele două lacuri componente Tauc si Topraichioi care a fost izolată de influența apelor mării și a devenit un rezervor de apă dulce care săalimenteze sistemele de irigație amenajate.
Lacul Razim are o suprafață de 415 km2 si o adâncime de maxim 2, 8 m. Laguna Razim este legată cu brațul Sfantu Gheorghe prin canalele Dranov ți Dunăvăț de unde primeste un aport fluvial provenit din Dunăre.

Unitatea Sinoe formată din lacurile Sinoe,Nuntași și Tuzla care își păstreaza legătura cu Marea Neagră printr-un stăvilar. Lacul Sinoe are o suprafață de 135 km2 ți o adâncime de maxim 1, 6 metri.

În perimetrul complexului există și câteva insule, dintre care cele mai importante sunt:

Insula Popina;

Insula Bisericuța;

Insula Grădiștea.

Cetatea Greco-Romană Argamum, este un sit arheologic situat în partea de est a județului Tulcea. Aceata este prima localitate de pe teritoriul de astăzi al României menționată într-un izvor antic (Hecataios, Periegesis), a fost întemeiată la mijlocul secolului VII de către grecii din Asia Mică cu cel puțin o generație înaintea cetății Istros / Histria, într-o zonă cu urme de locuire din epoca bronzului și din prima epocă a fierului.

Din perioada arhaică datează un impresionant complex funerar din necropola cetății ce a aparținut unui personaj foarte important din prima generație de coloniști, urme de locuire în zona de est a falezei, două cuptoare artizanale pentru ceramică; perioada clasică este ilustrată printr-un segment al zidului de incintă, edificii și cuptoare situate spre capul promontoriului, grupuri de morminte tumulare asociate pe criterii familiare în necropola cetății; epoca elenistică târzie și epoca romană timpurie sunt reprezentate prin unele vestigii păstrate pe platoul argamens, dincolo de sistemul de apărare al cetății romano-bizantine.

Fig.2.7.Cetatea Greco-Romană Argamum

( sursa: www.directbooking.ro)

Cetatea se întinde pe circa două hectare și jumătate. Se prezintă sub forma unor ruine și a câtorva elemente arhitectonice:

o poartă;

zidul de apărare;

câteva străzi;

basilici paleocreștine;

valuri de pământ.

O importantă parte din cetate și cea mai mare se afla încă sub pământ, necercetată, dar nu rareori săpată superficial de turiști și localnici, situl arheologic având o suprafață totală de aproape o sută de hectare.

Farul din Sulina reprezintă reperul intern al orașului Sulina, farul este situat la 2, 5 km distanță față de malul Mării Negre.

Planul de contruire al acestui far a fost întocmit după ce a luat naștere Comisia Europeană a Dunării, prin ’’Actul public privind navigația la Dunăre’’, emis la 2 noiembrie 1865 la Galați.

Planurile și construirea propriu-zisă a acestui obiectiv, au fost duse la finalitate de către inginerii englezi Ch. Hartley și M. Engelhardt care au participat, de asemenea și la realizarea planurilor de construire a canalului navigabil și cele de întreținere permanentă a brațului Sulina.

Fig.2.8.Farul din Sulina

( sursa: http://www.info-delta.ro)

Construcția farului este realizată în două etape și finalizată în anul 1870, fiind proprietatea Comisiei Europene a Dunării.Este administrată de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea,fiind amenajat ca muzeu.

Cimitirul Maritim din Sulina, se găsește la ieșirea din oras spre plajă, cimitirul maritim este un ansamblu de trei cimitire:

Cimitirul creștin impartit in (Cimitirul C. E. D. , Cimitirul ortodox, Cimitirul ortodox de stil vechi lipovenesc și Cimitirul bisericilor europene occidentale);

Cimitirul musulman;

Cimitirul evreiesc.

Fig.2.9.Cimitirul Maritim din Sulina

( sura: http://www.romaniajournal.ro)

În cimitir găsești morminte de ofițeri și comandanți din Marina Regală Românăprintre care poate fi gasit mormântul Prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata Voievodului moldovean Ioan Sturza, născută la Istanbul dar sfarșitul a găsit-o la Sulina și mormântul lui William Simpson, omul de încredere al inginerului șef al Comisiei Europene a Dunării. Simpson a condus 13 ani lucrările de construcții pe canal, de la debarcadere și farurile de pe dig.

Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Tulcea,fost înfințat în 1975, în Parcul Monumentului Independenței, în interiorul unui complex arheologic și istoric, alături de ruinele vechiului Aegyssus(oraș roman și veche așezare românească) și de monumentul ridicat în 1899 de către locuitorii din Tulcea eroilor Războiului de Independență.

Fig.2.10.Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Tulcea

( sursa: www.directbooking.ro)

Muzeul oferă turiștilor și vizitatorilor imaginea trecutului istoric al teritoriului de la Gurile Dunării, din cele mai vechi timpuri și până în perioda eviului mediu. În expoziția permanentă și în depozite se păstrează un nestemat patrimoniu arheologic – aproape 90.000 de piese arheologice, numismatice și epigrafice- obțiunute în principal, din cercetarile arheologice efectuate în a doua parte a secolului XX în Nordul Dobrogei; unele dintre piesele din colecțiile muzeului sunt de importanță națională și europeană.

Expoziția care poate fi văzută oricând cuprinde mărturii ale istoriei și civilizației Dobrogei din epoca pietrei până în epoca modernă, sunt prezentate colecții de ceramică, unelte, arme,podoabe, obiecte de cult și numismatica.

Mănăstirea Stipoc sau Schitul Sfântul Atanasie, singura mănăstire situată în Delta Dunării, amplasată pe grindul Stipoc, în apropiere de Chilia.

Fig.2.11.Mănăstirea Stipoc

( sursa: http://www.info-delta.ro)

Lăcașul este alcătuit dintr-o bisericuță mică din lemn care este construită în stil moldovenesc, câteva chilii, trapeza (locul unde se ia masa), iar în spate o grădină și o mică seră. Pe drumul care se intră în curtea mănăstirii sunt plantate sute de flori.

Lăcașul este păstorit în rit vechi ortodox.

Plaja sălbatică de la Sfântu Gheorghe, este formată din cel mai fin nisip cochilier. Turiștii sunt atrași aici și de vărsarea absolut fascinantă a Dunării în Marea Neagră prin brațul Sf. Gheorghe care se desprinde la rândul sau în alte 3 brațe, formând astfel o minideltă, dar și de Insula Sacalin, pământ nou apărut în 1897 în fața gurilor de vărsare ale acestor brațe, ce crește cu aproximativ7,5m pe an.

Gura Portiței este așezată pe o parte îngustă de nisip între Lacul Golovița și Marea Neagră. Lacul Golovița a fost inițial un golf cu apă sărată care s-a închis în timp datorită depunerii de aluviuni. Apa de aici este una salmastră, adică în curs de desalinizare. Accesul către Gura Portiței se face cu vaporașul din localitatea Jurilovca, județul Tulcea.

2. 1. Tipuri de turism practicate în Delta Dunării

Prin prezentarea principalelor obiective turistice din subcapitolul anterior, rezultă că valorile naturale și culturale ale Deltei Dunării constituie resursele turistice naturale și antropice, resurse valorificabile prin practicarea turismului.

În Delta Dunării se practică mai multe tipuri de turism, cum a fi:

Turismul pentru odihnă si recreere care este practicat de companiile de turism, în unul din hotelurile de pe teritoriul rezervației sau folosind hotelurile plutitoare, combinând excursiile pe canale si lacuri pitorești cu băile de soare și apa marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre.

Turism de cunoaștere care este practicat fie individual, fie prin intermediul excursiilor organizate, potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să cunoască varietatea peisajului natural,care nu a fost influențat de om până în ziua de astăzi, combinând plimbările cu bărci tradiționale propulsate manual pe canalele încântătoare cu drumeții de-a lungul canalelor sau pe grindurile fluviale și marine.

Turism specializat știintific este în special practicat de ornitologi, specialiști, cercetători, studenți care vor să descopere delta fără a o influența într-un fel.

Programele speciale de tineret sunt create în special pentru elevi și studenți pentru cunoașterea frumuseții naturii, întelegerea fenomenelor care au loc fără a intervenii omul și prețuirea naturii pentru a o conserva și păstra în cele mai bune condiții.

Turism rural are tradiție în Delta Dunării, multe familii de localnici găzduind și însoțind vizitatorii în Delta Dunării. Acest tip de turism reprezintă un important potențial pentru îmbunatățirea veniturilor populației locale.

Turism pentru practicarea sporturilor nautice, foto-safari pentru împătimiții de sporturi extreme.

Turismul pentru practicarea vânătorii; vânătoarea de păsări este spectaculoasă în Deltă și pe căile navigabile adiacente, în special cu ambarcațiuni mici cu motor sau cu vâsle. În Deltă sunt înființate mai multe parcuri de vânătoare unde se pot vâna trofee foarte frumoase care atrag numeroși turiști străini din vest și desigur românii care iubesc acest sport.

Numeroase stoluri de gâște sălbatice, lișite și alte păsări care rămân aici pe parcursul iernii.
Se pot vâna o varietate destul de mare de păsări și animale cum ar fi fazanii, gâște sau mistreți, iepuri.

Turism pentru practicarea pescuitului sportiv foarte apreciat de vizitatorii de toate vârstele, în orice sezon, pentru orice specie de pește.

Am aflat câteva locuri bune de pescuit și acestea ar fi următoarele:

a. Canalul Crișanunde se pescuiește atât pește mic sau mare cum ar fi: plătica, bibanul, roșioara. Dar dacă te trezești de dimineață poți pescui și somn sau știucă.

b. Mila 23, aici se pot pescui pești mici cum ar fi somnoteii.

c. Fortuna I (Sontea) este un loc cunoscut pentru roșioară și biban, dar și decrap și știucă de mici dimensiuni.

2. 2. Unități de cazare din Delta Dunării

În ultima perioadă unitățile de cazare din Delta Dunăi nu au evoluat numeric din cauza lipsei de spațiu pentru construire. Astfel Delata Dunării poate găzdui un număr limitat de turiști.

Tabelul 1

Evoluția unităților de cazare pe tipuri de structură

După cum putem observa în tabelul de mai sus numărul unităților de cazare nu s-a modificat în ultimii ani. Se remarcă faptul că vilele turistice sunt cele mai întâlnite structuri de cazare, având o pondere de 59, 25% din totalul acestor, urmate de hoteluri și pensiuni agroturistice.

2. 2. 1. Evoluția capacității de cazare turistică din Delta Dunării

În ultima perioadă capacitatea de cazare din Delta Dunări nu s-a modificat numeric, dat fiind ca arealele de construit sunt foarte mici. Conform datelor oficiale, capacitatea de cazare a scăzut din 2013 cu 807 locuri, ajungând în anul 2016 la o capacitate de 3690 de locuri, dintre care cele mai multe sunt în hoteluri, urmate de vile turistice și pensiuni agroturistice.

Tabelul 2

Evoluția capacități de cazare din Delta Dunării

Dacă doriți să vă cazați la singura cabană turistică din Delta Dunării, trebuie să știți că aceasta poate găzdui doar 8 turiști. Cu toate acestea puteți să vă cazați și la localnici, unde vă veți bucura de atmosfera vremurilor de mult apuse.

2. 2. 2. Evoluția numerică a turiștilor în Delta Dunării

În perioada 2011-2016, numărul turiștilor a fluctuat, iar dacă vârful a fost înregistrat în urmă cu doi ani, cei mai puțini vizitatori s-au înregistrat în anul 2013, când, în mod oficial, Delta a fost vizitată de 58.212 turiști.

Conform datelor statistice evoluția numerică a turiștilor care ajung în Delta Dunări a avut un trend descedent, adică numărul acestora a scăzut considerabil. Pentru a observa mai bine această situație am adăugat Tabelul 3.

Tabelul 3

Evoluția numerică a turiștilor în Delta Dunării

Se observă că numărul turiștilor a scăzut în anul 2014 cu 65913 turiști, o pondere foarte mare. Însă din 2015 numărul turiștilor începe să crească treptat cu 12761 de turiști față de anul 2014, acest trend ascendent continuănd să crească cu 11621 în 2016 ajungând la 149798 de turiști.

Important este că numărul turiștilor străini s-a înjumătățit, fapt ce dă de gândit la o strategie de promovare a minunatei rezervații naturale Delta Dunării.

Etapele realizării site-ului

Site-ul html este o platformă de tip sursă deschisă care descrie practica de a produce sau dezvolta anumite produse finite permițând accesul utilizatorilor sa acționeze liber asupra procesului de producție sau dezvolare pentu publicarea blogurilor.

Platforma este scrisă în limbajul PHP, fiind utilizată pentru gestionarea bazelor de date în sistem și dispune de un sistem de șabloane scrise în limbajele HTML. Orientarea sa pe estetică, standarde web și ușurința de folosire îl fac alegerea numarul 1 printre jurnaliști, scriitori sau blogeri obișnuiți. În plus, faptul că este disponibil gratuit permite distribuirea sa gratuită, dar și o personalizare pe placul fiecăruia.

Avantajele majore prezentate sunt simplitatea, numeroasele plugin-ui și teme create de către comunitatea intemet. Un plug-in este un program care este integat într-un alt program de bază pentru a îndeplini funcții specifice noi sau a le extinde sau modifica pe cele existente.

Atașarea ofertei turistice din Delta Dunării Mila 23

Avem prezentată comuna Mila 23 din satul Crișan situată in nordul județului Tulcea situată la 53 km de Tulcea.

Atașarea ofertei turistice din Delta Dunării Caraorman

Satul Caraorman este amplasat in centrul Deltei Dunării intre Brațul Sulina si Brațul Sfantu Gheorghe, la capătul Canalului Caraorman, ce se desparte de Dunare (Bratul Sulina) din apropierea localității Crisan.

Atașarea ofertei turistice din Delta Dunării Sulina

Sulina este orașul din România situat la cea mai mică altitudine medie, de numai 4 m deasupra nivelului mării. Orașul se întinde de-a lungul Dunării, cu cea mai mare parte a habitatului pe malul drept.

Atașarea ofertei turistice din Delta Dunării Sfantu Gheorghe

Sfântu Gheorghe este o comună în județul Tulcea, Dobrogea, România, formată numai din satul de reședință cu același nume.

Atașarea ofertei turistice din Delta Dunării Chilia Veche

Comuna Chilia Veche este situată în partea de nord a județului Tulcea și în partea nordică a Deltei Dunării.

CONCLUZII

Delta Dunării este o destinație specială, prin caracteristici, una dintre cele mai importante regiuni turistice din România, deoarece cadrul natural și originalitatea peisajului: formele de relief, brațele sale cu lacurile, vegetația unică, fauna deosebită întâlnită doar în această zonă, populația prin multitudinea etniilor și a culturii lor, dar și așezările umane).

Trebuie găsit un echilibru adecvat  între dezvoltarea turistică a destinației Delta Dunării și protejarea mediului, pe de o parte, și dezvoltarea unei activități economice competitive, cu beneficii pentru comunitățile locale, pe  de altă parte, poate constitui o provocare pentru administrația locală.

Turismul este în continuă dezvoltare deoarece Delta Dunării are un capital cultural deosebit din punct de vedere material (cetăți, situri arheologice, biserici și mănăstiri), dar și imaterial (tradiții, obiceiuri și gastronomia specifică zonei).

Existența în număr mare a lacurilor pretabile pentru activități de agrement: plimbări cu barca, pescuit sportiv, canoe și multe altele.

Zonele turistice din Delta Dunării nu sunt bine dezvoltate din punct de vedere turistic deoarece:

lipsesc serviciile diversificae;

numărul redus, aproape inexistent de promovare a turismului;

condiții neatractive de creditare pentru proiectele în turism;

infrastructura de acces precară în unele comune;

lipsa unor studii de marketing specifice zonelor turistice

Cu toate acesea sunt întâlnite hoeluri,pensiuni turistice și agroturistice, vile turistice, campinguri, unde turiștii se pot caza și pot beneficia de toate serviciile specifice unității de cazare.

Tarifele practicate sunt pentru toate buzunarele, așa că trebuie doar să îți dorești să vizitezi frumusețea Deltei unării.

Delta Dunării este o zonă turistică, pe care trebuie să o promovăm penru a crește numărul de turiști, astvel să se dezvolte zona din punct de vedere economic și nu numai.

BIBLIOGRAFIE

Gabriela Stanciulescu, Florina Bran, Emilia Titan, Eugenia Lilea, Ildiko Ioan, Carmen Radulescu, Strategii și politici regionale de dezvoltare durabilă a spațiului dunărean, Editura ASE, Bucuresti, 2004

Atlas geografic general, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974

Ioan Gheorghe Petrescu, Delta Dunarii, Editura “Scrisul Romanesc”, Craiova 1967

Eugen Panighianț, Delta DunăriișiComplexulLagunar Razelm, Editura Sport-Turism, 1994

Marin Nițu, Turismul in Delta Dunării, EdituraSport-Turism, București, 1982

Constantin C. Giurescu, Istoriapăduriiromâneștidincele mai vechitimpuripânăastăzi, EdituraCeres, București,1975

Faunadin Delta Dunării, Sintezacercetătorilor de ecologieșibiologicedinperioada 1961-1975, I.C.P.D.D., Tulcea,  1976

Ștefan Andrei – Ghidul Turistic al României, Editura Publirom,2000

Marin Nitu, Turismul in Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982

Ioan Gheorghe Petrescu – Delta Dunării, Editura „Scrisul Românesc” Craiova 1967

Petre Gâștescu, Romulus Știucă, Delta Dunării Rezervație a Biosferei,Editura Press,2005

http://www.deltadunarii.info.ro

www.turistinfo.ro

www.directbooking.ro

http://www.info-delta.ro