Turismul este considerat o activitate social-culturală și economică, cu funcții complexe, care vizează recreerea și recuperarea, pe fondul… [304296]

INTRODUCERE

Turismul este considerat o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], ocrotirii și valorificării resurselor turistice specifice unui teritoriu.

[anonimizat] “Cuantificarea dezvoltarii durabile”, o abordare a conceptului dezvoltarii foloseste acest termen pentru a [anonimizat], sau posibilitatea accesului la instruire calificata in procesul de crestere (Rojanschi, Bran, Grigore, Ioan, 2006, p.14).

[anonimizat] 1,5 [anonimizat] 1/3 [anonimizat] 2000 [anonimizat] 10% pentru călătorii turistice în străinătate. Astfel turismul internațional reprezintă 25-30% din comerțul mondial de servicii.

Prin lucrarea ”Dezvoltarea durabila a [anonimizat]” [anonimizat] a acoperit o arie tematică care a [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] – Ruse.

[anonimizat] a [anonimizat] – Ruse, [anonimizat] a turismului. [anonimizat].

Capitolul I- [anonimizat]

I.1 CARACTERISTICI GENERALE ALE TURISMULUI

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naștere acum 30 [anonimizat] a [anonimizat] a celor legate de energie. Practic, Conferința privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaște că activitățile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurăor ceea ce pune în pericol viața omului.

În 1987, [anonimizat]-[anonimizat], cu titlul “Viitorul nostru comun” care dă și cea mai citată definiție a dezvoltării durabile: [anonimizat] a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.

Termenul de dezvoltare durabilă a [anonimizat], organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pământului” la care au participat reprezentanți din aproximativ 170 de state. Ea a avut ca rezultat elaborarea mai multor convenții referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan și dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) și stoparea defrișărilor masive. Tot atunci a fost elaborată și Agenda 21, sau Agenda dezvoltării durabile – planul de susținere a dezvoltării durabile. (Rojanschi, Bran, Grigore, Ioan, 2006, p.34).

Turismul durabil înseamnă abilitatea destinației turistice de a rămâne competitivă împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară și să-i fidelizeze ulterior, de a rămâne unică din punct de vedere cultural și a fi într-un permanent echilibru cu mediul ambient ( Bran, Cândea, Cimpoeru, 2006, p. 32) .

Turism durabil cuprinde dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială și economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare.

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completat sau reformulat în cadrul conferințelor purtate pe această temă. Necesitatea protejării bogățiilor naturale, sociale și culturale care constituie patrimoniul comun al umanității și a satisfacerii nevoilor turiștilor și populației locale a generat apariția în practică a unor forme de turism durabil.

Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se găsesc în forme ale turismului cum ar fi: ecoturism, turism rural sau turism cultural.

Aceste forme sunt expresia dorinței ca turismul să reprezinte nu numai în prezent un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare ci și o soluție practică de păstrare nealterată a mediului.

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie, agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști , geografi, psihologi și sociologi.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, turismul ia amploarea, reușind astfel să devine un complex fenomen de masă.De asemenea, turismul a fost exprimat în diferite moduri, potrivit specialiștilor. Conform lui M. Peyromarre Debord, această activitate reprezintă “arta de a călători pentru propria plăcere”

Jan Medecin susținea că este o “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute”.

Guy Freuler considera turismul drept un “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” .

Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic – natural antropic – diferențiat de la țară la țară, în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism.

Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt:

– turismul balnear maritim – cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivații terapeutice;

– turismul montan și de sporturi de iarnă – practicat pe arie largă pentru drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă;

– turismul de cură balneară – prin care se valorifică însușirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termale și minerale, nămoluri, aer ionizat);

– turismul cultural – organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură și a altor realizări ale activității umane;

– turismul comercial expozițional – a cărui practicare este ocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori;

– turismul festivalier – prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice) naționale sau internaționale;

– turismul sportiv – de care cunoaștem o mare extindere pe plan național și internațional, având ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne și internaționale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiții sportive regionale, campionate mondiale etc.);

– turismul de vânătoare (safari) – practicat de țările occidentale, în general pe teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile artice și antartice. Este o formă de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos și inedit – aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenințând cu diminuarea sau, după caz cu dispariția unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei.

Tipurile de turism se diferențiază de la țară la țară, asigurând varietatea și, prin acestea, atracția asupra turiștilor autohtoni și străini.

Turismul durabil este definit ca un turism care este, din punct de vedere ecologic, acceptabil pe termen lung și viabil din punct de vedere financiar, respectând întru totul valorile sociale și culturale ale populațiilor locale. Acestea ameliorează relațiile dintre industria turistică, turiști, țările sau regiunile vizitate și mediul înconjurător.

Astfel, turismul durabil este o formă de turism care:

• este durabil pe plan economic, adică bine planificat și bine administrat în scopul păstrării calității mediului ambiant, oferind turiștilor experiențe de primă calitate și ameliorării calității vieții în zonele receptoare;

• protejează mediul înconjurător respectând capacitatea spațiilor naturale și a aerului protejat prin menținerea diversității biologice;

• este diversificat, datorită posibilității de a se adapta caracteristicilor mediului destul de variate;

• privilegiază participarea populației locale la diferite activități legate de consumul turiștilor și poate contribui cu fonduri la conservarea siturilor ecologice, clădirilor și vestigiilor turistice.

Pentru ca dezvoltarea turistică să se realizeze pe principii durabile, cei în cauză trebuie să țină seama de componentele durabilității și anume:

− mediul înconjurător, ce reprezintă materia primă pentru desfășurarea acțiunilor turistice;

− economia, care permite susținerea unei anumite eficiențe a turismului ca afacere atât pentru micii întreprinzători locali cât și pentru marii touroperatori;

− oamenii, atât din prisma unor condiții sociale satisfăcătoare pentru turiști cât și prin prisma avantajelor pentru populația locală.

Orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului dă naștere la schimbări în zona vizată. Însă, aceste schimbări trebuie menținute în anumite limite acceptabile, prin respectarea normelor de amenajare turistică, printr-o planificare atentă a activităților legate de crearea infrastructurii sau prin educarea turiștilor.

I.2. TIPURI DE TURISM PRACTICATE ÎN EUROREGIUNEA GIURGIU- RUSE

Creată în anul 2002, la inițiativa Consiliului județean Giurgiu și a Prefecturii Ruse, Euroregiunea Danubius este o asociație care cuprinde județul Ruse, din partea bulgară, și județul Giurgiu din partea română ( Anexa 1).

Scopul principal al asociației este de a încuraja cooperarea transfrontalieră în toate domeniile de activitate, prin realizarea unor programe și proiecte comune, finanțate din surse externe .

Activitățile de bază ale Asociației Euroregiunii Giurgiu- Ruse sunt:

– sprijinirea organelor centrale și locale în realizarea Convenției Europene pentru colaborare transfrontalieră între societățile și organele teritoriale, precum și identificarea soluțiilor pentru rezolvarea problemelor transfrontaliere comune (așa cum ar fi, de exemplu, taxele pentru trecerea frontierei).

– încurajarea, consultarea și coordonarea colaborării transfrontaliere între Bulgaria și România în domeniul: dezvoltării economice, transporturilor, mediului, învățământului, turismului, pieței muncii, protecției sănătății și agriculturii.

– dezvoltarea relațiilor între membri săi prin schimburi reciproce, coordonare și consultări în domenii echivalente de răspundere.

În Euroregiunea Giurgiu- Ruse se practică următoarele tipuri de turism:

1. Agroturismul, prin locațiile: Casa Comana, Pensiunea Hanul Călugărenilor din Giurgiu și a Pensiunii Biala Les din Ruse. În pensiunile agroturistice turiștii au posibilitatea participării la diverse treburi gospodărești alături de gazde, plimbări prin pădure și cu barca, pot găsi locuri amenajate în aer liber pentru odihnă și relaxare precum și pentru joaca copiilor, în natură.

2. Ecoturismul poate invita turistul în Euroregiune prin câteva adevărate oaze de liniște și relaxare prin intermediul naturii, enumerând astfel: Ostrovul Cama-Dinu Păsărica, Parcul Natural Comana, Parcul Natural Russenski Lom, Rezervația Manafu, Rezervația Teșila, Rezervația Biosferei Srebarna.  
Acestea sunt locuri ideale de petrecere a week-end-urilor cu cortul în natură, pentru plajă dar mai ales pentru pescuit. În aceste locuri sălbatice Dunărea, Lomul, Neajlovul pot oferi plăcerea unor recorduri personale la somn sau crap.  Se pot pescui: somn, șalău, știucă, avat, crap, caras, plătică, mreană, sabiță, fusar, etc.

3. Turismul cultural

Deși sistemul economiei de piață și stilul de viață tind să creeze un mediu omogen, tradițiile culturale strict legate de resursele locale și de nevoile reale impuse de factorii naturali au un rol important în păstrarea sănătății, a diversității parametrilor ecologici locali. Iată de ce este necesară punerea în valoare pe scara largă a patrimoniului cultural și istoric, popularizarea pe diferite căi a valorilor culturale și istorice autohtone. Pe teritoriul euroregiunii se găsesc numeroase vestigii care atestă dezvoltarea vieții sociale și culturale pe aceste meleaguri din cele mai vechi timpuri: zona Malu Roșu ,unde este o rezervație arheologică delimitată, potențial muzeu în aer liber, Cetatea din insula (sec.XIV-XVIII), cea mai importantă cetate de la Dunare, Turnul Ceasornicului-foișor de paza si foc (sec.XVIII), Tabia- porțiune conservată din zidul de incinta al cetății otomane (sec. XVIII), Podul Bizetz, construit dupa proiectul ing. Anghel Saligny (1905), prioritate europeană (primul pod rutier și feriviar construit în curbă), Ateneul “Nicolae Bălănescu” (1940), Muzeul “Teoharie Antonescu”, fosta cladire a Prefecturii județului Vlașca , împreună cu Aleea Eroilor Războiului de Independență din parcul Alei, Monumentul soldaților francezi, din parcul Alei, Sexsaginta Prista, Rezervația arheologică a orașului medieval Cherven, Cimitirul cavalerilor templieri.

4. Turismul ecumenic se bazează pe valorile arhitecturale, istorice și artistice oferite de:

Catedrala “Adormirea Maicii Domnului” , zidită la 1852 pe ruinele unei foste bisericuțe semiîngropate în perioada turcească, Mânăstirea “ Sf.Nicolae” ridicată în anul 1830 în urma războiului ruso-turc pe fundația fostei geamii din raiaua Giurgiu, Biserica “Eroilor” constituie un ansamblu împreună cu Mausoleul Eroilor din primul război mondial, ridicate între 1926-1939, Biserica “Buna Vestire” (Grecească), înălțată în 1864 și pictată de renumitul pictor Gh. Tattarăscu, același pictor fiind autorul frescelor și din alte biserici:“Sf.Pantelimon” (1835) –Vedea, “Sf. Constantin si Elena” (1860) – Letca Nouă,

“Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” (1864) – Clejani. Aici se află și mormântul lui Mișu Anastasievici –întemeietorul primei școli rurale de meserii din Principatele Romane

Alte biserici ridicate între sec. XVI-XVIII se mai întâlnesc în Gaiseni, Căscioarele, Greaca, Herești-ctitorie a familiei Udriște Năsturel ce include și ansamblul medieval “Casa de piatră”. La Stoenești este biserica “Sf. Nicolae” (1679-1715) și conacul.Tot aici se găsește ansamblul medieval format din conacul în stil brancovenesc Drugănescu-Știrbei.

În comuna Vărăști, la Dobreni poate fi admirat ansamblul medieval format din conacul și biserica (1649) lui Constantin Șerban, care păstrează parțial fresca originală.

Lângă orașul Mihăilești există o biserică, ctitorie a stolnicului Cantacuzino (sec.XVII).

Pe drumul ce leagă orașul Giurgiu de capitală, poate fi întâlnită localitatea Călugăreni, nume cu ecou în istoria țării. Aici Mihai Viteazu a repurtat o glorioasă victorie în 1595 împotriva turcilor, iar în cinstea ei a fost ridicată în 1862 de către Șerban Cantacuzino o biserică și o cruce.

Într-o zonă mirifică, cu o pădure în apropiere, se găsește Mânăstirea Comana ctitorită inițial de Vlad Țepeș la 1461, refăcută de Radu Șerban (1588) și completată de vornicul Șerban Cantacuzino (1700) care a creat zidul de incintă, clopotnița și chiliile. În 1832, asociația “Cultul Eroilor” patronată de Nicolae Iorga ridică un paraclis ce adapostește osemintele eroilor din primul război mondial. Din aceiași perioadă, sec.XVII, datează și biserica Grădiștea ce este funcțională și astăzi. Un alt obiectiv ce se poate inscrie într-un traseu turistic este biserica “Adormirea Maicii Domnului” din orașul Bolintin Vale, construită în 1832. În apropierea ei pot fi văzute primăria veche, școala veche, poșta veche și bustul lui Dimitrie Bolintineanu executat de sculptorul K.Storck.

5. Turismul de croazieră realizat pe Dunăre între Passau și Sulina include și un popas în Euroregiunea Giurgiu- Ruse, un tur al orașelor și vizitarea unor obiective cultural- istorice.

CAPITOLUL II POTENȚIALUL TURISTIC AL EUROREGIUNII GIURGIU- RUSE

II.1 Caracteristici ale spațiului turistic Giurgiu- Ruse

II.1.1 Județul Giurgiu

Județul Giurgiu este situate în partea de sud a țării, în cadrul marii unități geografice numită Câmpia Română, fiind străbătut de paralela 430 53’ latitudine nordică și de meridianul 250 59 ‘ longitudine estică.

Din punct de vedere teritorial-administrativ județul Giurgiu cuprinde municipiul Giurgiu, orașul Bolintin Vale, orașul Mihăilești și 51 de comune cu 167 de sate. El face parte din cele 7 județe care alcătuiesc Regiunea Sud Muntenia. Reședința județului este municipiul Giurgiu, situat la 60 km de capitala țării pe drumul european E70 ce leaga vestul Europei de zona balcanică și de Orientul Mijlociu ( Anexa 2).

Giurgiu  are rolul de municipiu de reședintă al județului cu același nume, Muntenia, România. Orașul are suprafața de 5.388 ha fiind situat la marginea de sud a țării, atât în Câmpia Burnazului cât și în Lunca Dunarii.

Municipiul Giurgiu prezintă o zonă de influență periurbană pentru comunele învecinate: Gostinu, Oinacu, Frătești, Stănești, Slobozia, Malu, Vedea (de la Est la

Vest). Comunele care se localizează la limita superioară a acestei zone sunt definite drept

parte dintr-o zonă cu cu funcționalitate periodică și constantă, zonă din care fac parte

comunele Prundu, Băneasa, Daia, Izvoarele, Răsuceni, Toporu, Putineiu, Gogoșari, Găujani.

Jumătate din teritoriul județean este considerat drept zonă de influență excepțională, calitate asigurată de proximitatea față de capitală.

Prioritățile definite de către elaboratorii Planului Urbanistic General pentru municipiul Giurgiu au fost: dezvoltarea, modernizarea și extinderea infrastructurii, cu valorificarea oportunităților oferite de poziția geo-strategică a municipiului; susținerea apariției unor activități economice noi, strâns legate de resursele și tradiția locală, dezvoltarea și moderniarea activităților existente, îmbunătățirea mediului economic local și îmbunătățirea condițiilor de locuit( PMG, Primaria Municipiului Giurgiu (2017), la adresahttp://www.primariagiurgiu.ro/portal/giurgiu/primarie/portal.nsf/0/A1AB333C3D93A81A42257AB600332F0E/$FILE/MEMORIU%20GIURGIU%20partea%20I%20corectat%2003.06.2011.pdf , accesat la data 15.02.2017) .

Municipiul se bucură, conform PUG 2010, de un număr important de oportunități de

dezvoltare datorate rolulul de nod intermodal pentru coridoarele IX Paneuropean (transport rutier și feroviar) și VII Paneuropean (transport fluvial prin cel de-al patrulea sector al coridorului – traseul Dunării de la Kelheim la Marea Neagră). Municipiul Giurgiu poate să își reconfigureze sistemul de colaborări în toate domeniile economice cu orașele situate de-a lungul Dunării, poate să ofere noi locuri de muncă locuitorilor prin creșterea activităților portuare, navale și industrial.

Așadar Giurgiu este un port fluvial important și un punct de frontieră cu Bulgaria, aflându-se pe malul stâng al Dunării. Distanța între oraș și capitala, București este de 65 km, iar până în regiunea Ruse, Bulgaria, distanța este de doar 14 km. Această regiune este situată pe malul opus al Dunării, având drept rețedință orașul Ruse. Ambele orașe formează centrul euroregiuniunii transfrontaliere Ruse-Giurgiu.

II.1.2 Districtul Ruse

Districtul Ruse este una dintre cele 28 de regiuni din Bulgaria, situată în nordul țării, în Câmpia Înaltă a Dunării, având ca reședință administrativă orașul Ruse, străbătut de paralela 43°50` latitudine nordică și meridianul 25°27` longitudine estică. Frontiera de nord a regiunii coincide cu frontiera de stat de-a lungul Dunării, iar alte vecinătăți sunt reprezentate de regiunile: Razgrad , în Sud- Est, Silistra, în Est, Târgoviște, în Sud, Veliko Târnovo, în Vest și Sud Vest ( Anexa 3).

Districtul Ruse este traversat de două din Coridoarele de transport european, anume Coridorul VII și Coridorul IX, care asigură legătura între Regiunea Mării Nordului și a Mării Blatice pe de o parte și cea a Mării Negre și Mării Mediterane pe de altă parte. În orasul Ruse se realizeaza conexiunea dintre fluviul Dunărea și Marea Neagră pe teritoriul Bulgariei (Ruse-Varna). Aici se află și punctul terminal al liniei de ferryboat între Ruse și orașul ucrainian Reni.  Situația geopolitică a regiunii Ruse oferă largi oportunități pentru cooperare transfrontalieră în contextul politicii europene regionale în regiunile învecinate cu care au existat schimburi economice și administrative în diferite perioade timp și în diferite configurații.

Din anul 2000 regiunea este centru administrativ pentru Regiunea de Planificare Nord-Centru incluzand districtele Ruse, Plevna, Veliko Tarnovo, Gabrovo si Lovech. În orașul Ruse este concentrată cea mai mare parte a capacității administrative a regiunii. În trecut, în jurul anului 1880, Ruse era cel mai mare oraș al Bulgariei. Astăzi, se situează pe locul cinci în top (RM:Rousse Municipality (2016), la adresa http://www.ruse-bg.eu/bg/pages/192/index.html, accesat la data de 05.12.2016).

II.2 Obiective turistice din Euroregiunea Giurgiu – Ruse

II.2.1 Obiective turistice din județul Giurgiu

Arii naturale protejate

Parcul Natural Comana

Zona Comana, cu o suprafață de , a fost declarată Parc Natural (inclusiv Balta Comana). Cu această ocazie rezervațiile Pădurea Oloaga–Grădinari și Pădurea Padina Tătarului au fost incluse în Parcul Natural Comana. ( Anexa 4)

Balta Comana, a treia zona umeda a României dupa Balta Mica a Brăilei și Delta Dunării și a doua ca biodiversitate după Delta Dunării, găzduiește 141 specii de păsări și 13 specii de pești, din care două – țigănușul și cleanul de Comana se găsesc doar în acest areal natural.

Pădurea Oloaga–Grădinari este o rezervație naturală localizată pe teritoriul comunei Comana și are o suprafață de . În cadrul acestei rezervații este ocrotită specia de Ruscus aculeatus (ghimpele).

Pădurea Padina Tătarului este o rezervație naturală pentru ocrotirea speciei Paeonia peregrina varianta romanica (bujorul românesc), localizată pe teritoriul comunei Comana. Suprafață rezervației este de .(http://biodiversitatemmediu.ro ).

Pădurea Manafu

Pădurea Manafu este situată pe teritoriul localității Ghimpați, are o suprafață de și este o rezervație pentru protejarea bujorului românesc – Paeonia peregrina varianta romanica.

Rezervația Teșila

Pădurea Teșila situată pe teritoriul comunei Schitu, sat Vlașin, are o suprafață de 52, 5 ha. Ca și pădurea Manafu, pădurea Teșila este de asemenea o rezervație pentru protejarea bujorului românesc – Paeonia peregrina varianta romanica.

Rezervația naturală Cama Dinu Păsărica

Zona ostroavelor Cama-Dinu Păsărica

Având o suprafață de , a fost declarată rezervație naturală (Anexa 5).

Vestigii arheologice

Malu Roșu

Situl arheologic de la Giurgiu, punctual Malu Roșu se numără printre cele mai importante rezervații de acest gen din România. Pe terasa inferioară a Dunării au viețuit comunități umane începând din perioada finală a peloliticului, până în epoca modernă. Dintre nivelurile culturale descoperite în cercetările începute în 1959, cele mai interesante fiind atribuite populațiilor paleolitice aparținând tehnocomplexului aurignocian (Anexa 5).

Ruinele Cetății Giurgiu

Prima fortificație medievală de la Giurgiu este fondată de Mircea cel Bătrân, locul unui probabil turn bizantin din secolul al X-lea aflat pe fosta insulă Sf. Gheorghe. Ridicată în perioada 1390-1395, ea a fost cucerită de turci în 1420 și stăpânită de ei peste 400 de ani. Cea mai veche imagine se păstrează pe harta din codicele latin de la Biblioteca Națională din Paris. (Anexa 6).

Turnul ceasornicului

Turnul ceasornicului, Giurgiu, monument istoric construit în secolul XVII (anul1734) de otomani, înalt de 22 metri a fost ridicat pentru supravegherea orașului și mai târziu, a devenit emblema municipiului din sudul României. Construit ca punct de observație al intrărilor în incinta fortificată a orașului, precum și ca foișor de foc, ulterior primind și destinația de purtător al unui orologiu. (Anexa 6).

Monumente istorice și de artă de factură religioasă

Catedrala Episcopala „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”

Catedrala a fost construită între anii 1847-1851(sec. al XIX-lea), în stil bizantin.Tribunalul turcesc din Giurgiu amintește într-o hotărâre a sa din 1806 despre reparațiile ce s-au făcut bisericii „Adormirea Maicii Domnului” (Episcopia Giurgiului (2016), Catedrala Episcopala, la adresa http://episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Catedrala&page=istoric, accesat la 07.12.2016) ( Anexa 7)

Mânăstirea "Sf. Nicolae"

Biserica „Sf. Nicolae” este situată pe strada Mircea cel Bătrân din orașul Giurgiu, în zona portului. Fiind în apropierea Dunării, această frumoasă biserică este ferită, de zarva orașului, dar are un istoric destul de zbuciumat (Anexa 7).

Biserica „Buna Vestire” numită și Biserica Grecească

În anul 1863, comunitatea etnicilor greci din orașul Giurgiu au adresat Domnitorului Alexandru Ioan Cuza o cerere prin care solicitau aprobarea de a zidi o biserică în care Sfintele Slujbe să fie oficiate în limba greacă de catre preoți aduși din Grecia. Domnitorul a aprobat, și în iulie 1863 au început lucrările de construcție, de către meșterul Constantin Andreiu. (http://biserica-buna-vestire-giurgiu.crestinortodox.ro/, accesat la 12.12.2016) (Anexa 7).

Mânăstirea Comana

La Comana a înființat, în 1461, prima mânăstire temerarul voievod Vlad Țepeș, probabil în urma victoriei repurtate asupra turcilor la Giurgiu. S-a emis chiar ipoteza că, dupa tragicul său sfârșit, în ianuarie 1477 ar fi fost înmormântat la aceasta ctitorie voievodală (Episcopia Giurgiului (2016), online la http://episcopiagiurgiului.ro/Index/index.php?dir=Manastiri&page=comana, accesat la data de 07.12.2016) (Anexa 7).

Monumente de artă plastică cu valoare arhitecturală

Clădirea căpităniei portului (1840)

Clădirea este opera marelui arhitect Petre Antonescu, care a dat edificiului silueta unui vapor. A fost construită între 1939-1945, durata lucrărilor fiind prelungită de război, dar și de marea inundație din 1942. Ea este cunsocută și sub numele de Palatul Navigației Fluviale Române (Anexa 8).

Stația CFR Giurgiu-Oraș

Clădirea stației constituie cel mai vechi local în funcțiune din rețeaua noastră feroviară. Inaugurată la 31 octombrie 1869, bătrâna gară constituie, împreună cu fostul depou al locmotivelor cu abur un complex monumental. S-au montat plăci comemorative la centenar și la aniversarea a 125 de ani (Anexa 8).

Podul Bisetz

Inaugurat în 1905 peste Canalul Sf. Gheorghe, pentru a lega orașul de noul port Ramadan, este opera marilor ingineri Anghel Saligny și Ion Ionescu-Bizet. A fost primul pod combinat (rutier si feroviar) frânt în plan orizonal, sau altfel zis, construit în curbă, o premiera tehnică în Europa (Anexa 8).

Vechiul local al Primariei

Este în prezent sediul Școlii de muzică și arte plastice “Victor Karpis”, situat pe strada Mircea cel Bătrân, a fost construit în 1889 și și-a păstrat destinația administrativă mai mult de un secol cu unele întreruperi. Monumentului istoric i s-au adăugat corpuri noi în perioada postbelică. În biroul central se păstreaza o placă în amintirea vizitei delegației oficiale franceze din 1922 (Anexa 8).

Monumente de artă plastică comemorative

Mausoleul Eroilor (1834)

Este situat în municipiul Giurgiu împreună cu biserica „Înălțarea Domnului“ formează un ansamblu istoric reprezentativ pentru această zonă, păstrează osemintele a 4 000 militari români neidentificați, din perioada 1916-1918.

Obeliscul lui Mihai Viteazu (1901)

Obeliscul, împreună cu monumentul ridicat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial, sculptor O. Spacthe se află în comuna Călugăreni

Ansamblul monumental dedicat eroilor căzuți în războiul de independență (1877-1878)

Este alcătuit din 23 busturi- municipiul Giurgiu.

Muzee și case memoriale

Muzeul județean ”Teohari Antonescu”

Situat în Giurgiu poartă numele primului profesor de arheologie al universității ieșene, originar din Giurgiu. Clădirea a fost sediul Prefecturii județului Vlașca, construită între 1870-1903, și-a păstrat atributul administrativ până în 1975, când a fost repartizată pentru amenajarea Muzeului luptei pentru independența poporului român (Muzeul judetean” Teohari Antonescu” Giurgiu, Scurt istoric (2016) la adresa http://www.muzeulgiurgiu.ro/, accesat la data de 02.12.2016) (Anexa 9).

Muzeul etnografic al Câmpiei Dunării (1970)

Se află în incinta clădirii Consiliului Județean (Anexa 9).

Muzeul de feronerie, Comuna Herăști

Acest muzeu adăpostește obiecte de feronerie din sec. XVI-XIX (Anexa 9).

Casa lui Gelu Naum

Se află în comuna Comana.

Casa memorială Victor Karpis

Casa în care a locuit, între 1929-1973, distinsul muzician Victor Karpis – profesor, dirijor și compozitor – este situată tot pe strada Vasile Alecsandri la nr 17. Numele său a fost acordat școlii de muzică și arte plastice, ca omagiu pentru rolul avut la înființarea și dezvoltarea ei, dar și pentru impresionanta cariera de animator al vieții culturale locale (Anexa 9).

II.2.2 Obiective turistice din districtul Ruse

Arii naturale protejate

Parcul Natural Russenski – Lom

Russenski Lom este unul din cele 10 parcuri naturale din Bulgaria. Este situat la aproximativ 20 km în sudul orașului Ruse în valea râului Russenski Lom, ultimul afluent de dreapta al Dunării. A fost declarat teritoriu protejat în 1970 și are o suprafață de 3408 ha. Peisajul este irepetabil, cu terasele râului, meandre, peșteri, formațiuni din pietre și zone cu faună bogată ( Russenski-Lom Natural Park, Information(2016), la adresa http://bulgariatravel.org/en/object/93/Park_Rusenski_Lom, accesat la data de 15.11.2016) (Anexa 10).

Peștera Orlova Ciuca ( Ruse)

Peștera Orlova Ciuca este o rezervație speologică situată la 35 de km de Ruse în satul Pepelina. A fost descoperită în 1941. Au fost investigate aproximativ 13 km din galeriile ei. Acest lucru o face a doua peșteră ca lungime din Bulgaria. ( Orlova Chucka Cave, Information (2016), la adresa http://bulgariatravel.org/en/object/87/orlova_chuka_zabelejitelnost, accesat la data de 12.11.2016) (Anexa 10).

Peșterile din Tabachka

Satul Tabachka este situat la 30 de km de Ruse. Pe drumul spre Cherven pot fi văzute multe peșteri. Biserica satului este o biserică din piatră veche din Evul Mediu. Este împărțită în trei părți : naos, biserica și altar (Anexa 10).

Despre Peștera Basarabov bătrânii satului spun că își amintesc că odată pe pereții peșterii au fost picturi, cu siguranță că aici a fost o biserică, dar nu s-a mai păstrat nimic din aceasta.

Peștera Draganka se află în zona Lyugrech într- o peșteră cu lilieci. Traseul nu este marcat de semne. Bătrânii spun că intre peștera Draganka și peștera Tamna există un tunel, pentru că într-o zi un om s-a pierdut într-o peșteră și a ieșit prin cealaltă.

Peștera Vodna – a fost un sanctuar din preistorie. Pe pereți sunt inscripții în greacă și latină, iar săpăturile arheologice au dovedit că aici a fost un sanctuar încă din timpurile preistorice.

Vestigii arheologice

Sexsaginta Prista ( Ruse)

Această fortificație romană a fost vatra orașului modern. A fost o parte din sistemul de apărare al romanilor de-a lungul Dunării și un port important pentru flotă. Numele lui reprezintă “Portul celor 60 de nave” (Nenov, 2006, p. 41). O inscripție în piatră arată că orașul a fost înființat în timpul domniei împăratului Vespasian (69-79) (Anexa 11).

Rezervația arheologică a orașului medieval Cherven

Cherven a fost cel mai mare oraș bulgar din nordul Târnovgradului în sec al XIV- lea. Orașul era centru minier în NE Bulgariei. Ruinele din exteriorul orașului nefortificat și pereții solizi ai orașului din interior pot fi văzuți și astăzi. S-au construit multe case ce pot fi găsite pe strada principală, împreună cu atelierele și magazinele de la parter (Nenov, 2006, p. 46). (Anexa 11).

Cimitirul cavalerilor templieri

Satul Nisovo în districtul Ruse este un loc sacru, la care discipolii Ordinul templierilor veneau să se închine. Satul se află în valea râului Rusenski Lom în apropierea Mânăstirii în stâncă din Ivanovo și a cetății Cerven (Anexa 11).

Monumente istorice și de artă de factură religioasă

Biserica “Sfânta Treime” ( Ruse)

Această veche biserică din Ruse a fost construită în 1632. Are dimensiuni de 15,6 x 31,2 m iar ¾ se află în pământ, deoarece a fost o basilică turcească. În naos se află gravurile a 3 episcopi : Diocese, Dorostol și Chervan (Mayer, 1994, 121)

Biserica Sf Gheorghe ( Ruse) are dimensiuni de 14 x 32 m, fiind o pseudobasilică. A fost construită în sec XVII și a fost reconstruită în 1843 de către un constructor din Tryavna, clădire care se păstreaza și azi. În biserică se afla moaștele Sf. Gheorghe cel Mare.

Biserica armeneasca a Maicii Domnului ( Ruse) a fost construită în sec al XVII-lea pe ruinele unei foste biserici. În curte se află sculpturi ale preoților. Cea mai veche sculptură datează din sec al XVIII-lea (Anexa 12).

Biserica Sf Paul al Crucii ( Ruse)

Această biserică catolică a fost construită în 1890 în stil neoclasic de arhitectul italian Valentino.

Moscheia Said Pasha ( Ruse)

Moscheea a fost construită in 1876, pe strada Samuil I la colț cu strada Nikolaveska. Cladirea are forma specifica stilului baroc Levantian. Aici se afla fire din barba lui Mohamed (Anexa 12).

Mânăstirea din Piatră Sfânatul Dimitri Bassarabovski ( Ruse)

Mânăstirease află în satul Basarabov, la 12 km de Ruse. Numele satului vine de la numele lui Ivanko Basaraba – socrul regelui Ivan Aleksandar. Regele a susținut material biserica. Biserica a rezistat chiar și împotriva invaziilor otomane (Anexa 12).

Biserica în piatră din Ivanovo ( Ruse)

Aceasta este una din multele biserici în piatră de la valea râului Lom. Cele din zona Pismata fac parte din rezervația arheologică și sunt incluse în patrimoniul UNESCO. Bisericile aparțin mănăstirii Sf Arh. Mihail, construită de regii Bulgariei și se află pe valea râului Russenski Lom, lângă vechiul sat Ivanovo.

Mânăstirea Sf Marina ( Ruse)

Aflată în satul Karan Varbovka este cea mai bine cunoscută mânăstire cu acest nume din Estul Bulgariei. Se află la 50 de km de Ruse. Legenda spune ca mânăstirea a fost fondată în perioada Regatului al II lea Bulgar, sec XII – XIV și a existat până ce bulgarii au intrat sub stăpânirea turcilor. ( Saint Marina Monastery, Information, (2016), la adresa http://visit.guidebulgaria.com/a/1291/saint_marina_monastery.htm, accesat la data de 17.11.2016)

Monumente de artă plastică cu valoare arhitecturală

Clădirea profiturilor ușoare ( Ruse)

Clădirea a fost construită în anul 1901. Este concepută de Raul Paul Brancks, un arhitect din Viena, iar construcția a fost supravegheată de Georg Lang și Frank Scholtz tot din Viena. Clădirea se aștepta să fie o sursă de venit pentru localnici. Aici funcționau magazine și cazinouri. Pe lângă acestea, mai funcționau : librăria orașului, galeria de artă și casa de bilete a teatrului din Ruse.

Scuarul Independenței ( Ruse)

Scuarul central al orașului, numit și Scuarul Svoboda este des vizitat de turiștii străini și bulgari. În jurul parcului se află 3 zone de acces cu parcări. Pe lângă acestea, în jurul scuarului se află multe cafenele, magazine și un parc cu fântâni arteziene. Acest scuar este unul din puținele scuaruri din Europa care este situat la intersecția a 12 străzi (Mayer, 1994, 127) (Anexa 13).

Monumentul Libertății

Monumentul se află în mijlocul parcului; în dreapta sa se află fosta Casa finanțelor. În partea opusă, în spatele micului parc cu cafenele, este localul primului cinema din Ruse (Anexa 13).

Levent Tabia

Aceasta este o cetate din piatră ce aparține castelului otoman din Roustchouk ce datează din sec al XIX-lea. Capacitatea ei era de 3000 de persoane și avea propriul sistem de apărare. Aceasta a fost un arsenal al flotei dunărene. De aici, armele puteau ținti malurile românești. Totuși, ele erau folosite pentru a apăra orașul. (Anexa 13).

Monumente de artă plastică comemorative

Panteonul revoluționarilor ( Ruse)

Panteonul este un monument de valoare naționala. Mulți dintre revoluționarii bulgari sunt îngropați aici. A fost construit de o echipă condusă de arhitectul N. Nikolov. Sculpturile au fost realizate de Nikola Terziev – Zhelyazoto. Este adus ca un omagiu celor 453 membri din grupurile de luptă împotriva turcilor, revoltați în Revoluția din aprilie și voluntari din războiul Ruso-turc ( Anexa 14).

Monumentul libertății

Monumentul a fost construit în 1909 din donațiile comunității locale, la inițiativa Asociațiilor de voluntari din Războiul de eliberare. A fost desenat de arhitecții Simeon Zlatev și Stoycho Kiryazov. Statuia și basoreliefurile au fost făcute de sculptorul italian Arnoldo Zocchi.

Mormântul Marinarilor

Este un simbol de legătură între vechiul port Roman al Dunării și flota dunăreană apărută dupa Eiberare. Sub clauzele Tratatului de la Berlin din 1878, toate cetățile în Principatul din Bulgaria, au fost distruse. Doar Poarta Kyuntu Kapu și arcada metlică au rămas din cetatea Roustchouk. Experții cred că apariția celolalte părți medievale bulgare sunt asemănătoare.

Muzee si case memoriale

Muzeul de istorie din Ruse

Muzeul de istorie din Ruse are o varietate de expoziții și evenimente culturale care redau diversitatea moștenirii culturale, dobândita în curs de milenii. ”Colina rezidențială din Ruse” este un loc preistoric în lungul Dunării.

Casa muzeu Zahari Stoyanov – Aici se poate vedea o expoziție despre viața și opera cronicarului revoltei din Aprilie și o expoziție a renașterii bulgare. Muzeul se află pe lista celor mai importante 100 de obiective turistice din Bulgaria ( Anexa 14).

Muzeul de cultură urbană al secolului XIX – XX din Ruse

Este numit “Casa Calliope”așa cum îl știu localnicii, a fost construit în jurul anilor 60 ai secolului XIX. Aceasta a fost casa cancelarului Prusiei.

ANEXA 1

Fig. 1 HARTA EUROREGIUNII GIURGIU- RUSE ( sursa, Consiliul Județean Giurgiu)

ANEXA 2

Fig. 2 Județul Giurgiu (preluată de pe http://pe-harta.ro/giurgiu/)

ANEXA 3

Fig. 3 Districtul Ruse, (preluată de pe ( http://www.guide-bulgaria.com/NC/Rousse/)

ANEXA 4

Fig. 4. Parcul Natural Comana (sursa Agenția de Protecția Mediului Giurgiu)

Fig. 5 Balta Comana

ANEXA 5

Fig. 6 Plop negru pe Ostrovul Cama- Dinu Fig. 7 Ostrovul Cama- Dinu

Fig. 8 Rezervația arheologică Malu Roșu

ANEXA 6

Fig. 9 Ruinele Cetății Giurgiu

Fig. 10 Turnul Ceasornicului

ANEXA 7

Fig. 12 Catedrala episcopală Fig. 13 Mânăstirea Sf. Nicolae

Fig.13, 14 Mânăstirea Comana

ANEXA 8

Fig. 15 Stația CFR Fig. 16 Căpitănia Giurgiu

Fig. 17 Podul Bisetz Fig. 18 Fosta clădire a Primăriei

ANEXA 9

Fig. 19 Muzeul județean Teohari Antonescu Fig. 20 Muzeul etnografic

Fig. 21 Casa memorial Gelu Naum Fig. 22 Muzeul de feronerie Herăști

ANEXA 10

Fig. 23, 24 Imagini din Parcul Russenski Lom

Fig. 25 Peștera Orlova Ciuka, Ruse Fig. 26. Peșteră lângă satul Tabacka, Ruse

ANEXA 11

Fig.27 Sexsaginta Prista, Ruse Fig. 28 Cimitirul Cavalerilor templieri

Fig. 29, 30 Ruinele orașului medieval Cherven, Bulgaria

ANEXA 12

Fig. 31 Biserica “Sfanta Treime”, Ruse Fig. 32 Moscheia Said Pasha, Ruse

Fig. 33 Mânăstirea din Piatră Sfânatul Dimitri Bassarabovski, Ruse

ANEXA 13

Fig. 34 Scuarul și statuia Independenței, Ruse

Fig. 35 Levent Tabia, Ruse

ANEXA 14

Fig.36 Pantheonul revoluționarilor Ruse

Fig. 37 Muzeul de istorie Ruse