Turismul depinde într -o mare măsura de o imagine creată și care se adresează în mod [601016]

4 INTRODUCERE

Turismul depinde într -o mare măsura de o “imagine” creată și care se adresează în mod
direct turiștilor. Consumatorii acestei “imagini” care dețin o identitate proprie demnă de apreciat
sunt nevoiți să o caute și în cele din urmă să plătească o sumă de bani în schimbul acesteia. Industria
turistică este condusă pe baza marketingului unor asemenea imagini. Broșurile și campaniile
publicitare invocă tot mai adesea descrieri atractive ale diferitelor destinații turistice. Prin crearea
acestor ima gini cultura “se vinde”. Într -o epocă a unei accesibilități deosebite existente în cazul
destinațiilor de natură exotică, de răspândire a informațiilor precum și a dorinței pentru ceva cu totul
diferit determină rolul deosebit ce revine culturii în diferen țierea destinațiilor turistice, fie că ea este
reală, percepută sau produsă.
Analizând procesul de dezvoltare al turismului cultural prin formele sale variate s -a
descoperit unul dintre paradoxurile turismului modern care se manifestă prin tensiunea exist entă
între țelul economic al dezvoltării turismului și impactul social și cultural al acestuia. Cultura devine
o formă transformată, un proces prin care persoanele sau grupurile se implică în activități culturale și
prin care anumite aspecte sunt reunite p entru a da naștere unui produs. Identitatea și imaginea
produsului sunt aduse la cunoștința publicului prin intermediul campaniilor publicitare. În acest
proces de schimbare a produsului apare pericolul culturii privită ca un „bun”, iar autenticitatea ei
poate dispare sau cultura este creată în special pentru a atrage turiștii.
Rolul turismului, în cadrul economiei mondiale este de o deosebită importanță, dacă se are
în vedere ponderea sa în cadrul comerțului cu servicii. Turismul reprezintă atât o compo nentă majoră
a acestuia, cât și cea mai importantă marfă a comerțului mondial cu mărfuri, după petrol. Turismul
cultural este una din cele mai reprezentative forme de turism, iar justificarea importanței sale în
cadrul economiei mondiale este inutilă.
Privit ca un fenomen social -economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante
dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord);
“activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru
distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și culturi, datorită cunoașteri unor noi aspecte umane și a
unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea
necesități de refacere a sănătăț i și de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului
pentru frumusețile naturi ca rezultat al dezvoltări comerțului, industriei și al perfecționări mijloacelor
de transport” (Guy Freuler).
Activitatea turistică este bine susținută de un v aloros potențial turistic – natural antropic –
diferențiat de la țară la țară, în funcție de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute
în practica turismului mondial sun t: turismul balnear maritim, practicat pentru cura heliotermă sau
climaterică ; turismul montan și de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeție, cura
climaterică și practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care se valorifică
însușirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoa re termal și minerale, nămoluri, aer ionizat);
turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură și a altor realizări ale
activități umane; turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari
manifestări de profil (târguri, expoziții); turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural –
artistice; turismul sportiv, având ca motivație d iferite competiții și turismul de vânătoare (safari).
Motivul pentru care am ales această temă , pentru lucrarea de lic ență este poten țialul turistic
bogat al zonei . Ținutul capitalei regatului dac, cu așezările și fortificațiile sale, se află situat pe
versantul nordic al Carpaților Meridionali, în aripa de vest a Munților Șureanului, unde vestigiile
dacice sunt răspândit e pe aproximativ 200 km2. Zona aceasta mai restrânsă, care abundă în urme
arheologice, poartă în literatura arheologică numele de Munții Orăștiei.
Cetățile dacice din Munții Orăștiei sunt o parte importantă a istoriei românilor făcând parte
din identitatea noastră culturală. În antichitatea dacică zona Sarmizegetusei Regia era mult mai dens

5 populată decât este astăzi. Acolo se găsesc aproape la tot pasul vestigiile așezărilor dacilor și ale
fortificațiilor lor.
Importanța științifică internațională a Cetăț ilor Dacice a fost recumoscută și de forurile
internaționale. Prin „Convenția despre Protecția Patrimonului Mondial Cultural și Natural”, aprobată
în 1972, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a propus un
plan de protej are a bunurilor culturale din lume. Lista Patrimoniului Comun al Umanității include,
în prezent, șapte monumente sau locuri din România. Din 1999, printre acestea se numără și
ansamblul de cetăți dacice din Munții Orățtiei, din provincia istorică Transilv ania.
Străveche vatră de cultură și civilizație românească, dăruită de Dumnezeu cu inegalabile resurse
naturale, străjuită în partea sudică de Munții Orăștiei, în care se mai văd vestigiile fortificațiilor ridicate
pe înălțimi de străbunii noștri daci, Val ea Grădiștei cu oamenii săi vrednici și cu locuri de o neîntrecută
frumusețe – constituie un colț de pământ românesc ce merită să fie vizitat și cunoscut. Valea Grădiștei
circumscrie nu numai un perimetru al unor forme de relief de un pitoresc deosebit, cu munți
înconjurători și plaiuri de legendă, ci și o populație românească păstrătoare a unor bogate tradiții și
cu un trecut istoric măreț ce se înscrie firesc în industria patriei. Cea mai veche menționare scrisă
despre aceste fortificații datează de la sf ârșitul secolului al XVI -lea. Atunci s -a vorbit despre
existența unui oraș cu ziduri de piatră, situat în munte, în apropiere de Orăștie. Periodic, ruinele
antice de pe valea Apei Orașului au stârnit interesul cercetătorilor, dar, cu toate acestea, sunt în că
multe mistere care așteaptă să fie descoperite. Întrucât doar o mică parte, circa 10% din întregul
ansamblu, a fost scoasă la lumina zilei, istoricii susțin că săpăturile arheologice trebuie continuate.
Sistemul de fortificații realizat de regii daci î n Munții Șureanu impresionează prin modul
unitar al concepției care a dus la edificarea lui, scopul fiind acela de a ridica un brâu de fortificații
care să apere capitala religioasă, politică și economică a Regatului Dac. Aceste fortificații controlau
căile de acces spre Sarmizegetusa Regia, dinspre direcțiile de unde se putea aștepta un atac, alături
înflorind și așezări civile, zona fiind în antichitate mai dens locuită decât în prezent .
Întregul ansamblu de cetăți dacice de pe valea Grădiștei creează o u nitate arheologică de
valoare inestimabilă. Din păcate situl arheologic este încă insuficient cunostut, promovat și vizitat.
Un semn bun în anul 2016 vine de la Consiluil Județean Hunedoara, care a înțeles importanța
istorică a locurilor. Intenția autorită ților județene este aceea de a avea în administrare toate cetățile
dacice de pe teritoriul județului Hunedoara, finalitatea fiind accesarea unor granturi europene, cu
ajutorul cărora să se pornească lucrări de reabilitare și restaurare a acestor situri arh eologice, care fac
parte din patrimoniul mondial UNESCO, dar și activități de punere în valoare a ansamblului și
siturilor istorice reprezentând Cetățile dacice din Munții Orăștiei, în ideea integrării acestor obiective
în circuitul turistic. Exemplul cetă ții Sarmizegetusa Regia (unde s -au făcut deja investiții) arată că
autoritățile județene pot administra foarte eficient aceste situri arheologice de mare valoare.
Toate argumentele prezentate au fost suficiente pentru a -mi alege prezenta temă de licență. Lucrarea
de față își propune să realizeze în mod obiectiv o evaluare a potențialului turistic din această zonă și
modalitățile de valorificare.
Consider că Munții Orăștiei adăpostesc o străveche vatră de cultură și civilizație românească,
în ca re întâlnești la tot pasul vestigiile fortificațiilor ridicate pe înălțimi de străbunii noștri daci, cu
oamenii săi vrednici și cu locuri de o neîntrecută frumusețe – un colț de pământ românesc ce merită
să fie vizitat și cunoscut.

6 CAPITOLUL 1

CONS IDERA ȚII GENERALE PRIVIIND TURISMUL CULTURAL

1.1. Conceptul de turism cultural

Definirea acestei forme de turism ridică dificultăți deoarece implică delimitarea a doua
concepte, și anume cultura și turismul. Dacă s -ar avea în vedere o simplă definire a acest ei forme de
turism prin consumul cultural al turiștilor, atunci dilemele de genul manifestărilor culturale ale
turiștilor ar dispărea.
Cultura este un termen foarte greu de definit și care a suferit multiple transformări de -a
lungul timpului, în prezent as ta putând fi definită ca un proces de dezvoltare intelectuală, spirituală și
estetică; ca indicativ al unui „mod de viață” specific sau ca un ansamblu al operelor și practicilor
activității intelectuale și artistice.
Tot mai adesea se poate vorbi, în liter atura de specialitate, despre două accepțiuni ale
termenului de cultură, și anume: cultura ca proces și cultura ca produs.
Prima abordare, cultura ca proces se referă la conduita acceptată în cadrul unui grup social.
Grupurile sociale au roluri și standard e specifice care diferă de la o cultură la alta. Aceste grupuri pot
fi primare (familia, prietenii ) sau secundare (uniuni, fraternități etc.). Dacă se are în vedere rolul
fiecărui individ în cadrul grupului și al modului de abordare al vacanțelor ca mod d e relaxare și
cunoaștere al altor oameni se poate stabili faptul că „procesul învățării prin intermediul societății și
al transmiterii culturii din generație în generație” este esențial în educarea copiilor. Călătoria este o
experiență care se învață și de aceea se poate demonstra importanța încurajării participării la
excursii încă din copilărie. Cultura poate fi influențată atât de factori interni, cât și externi. În cadrul
unui grup anumiți indivizi tind să se afirme ca leaderi datorită unei educații ma i vaste, a unor
venituri mai ridicate sau a poziției sociale. Astfel în practică s -a constatat faptul că o destinație este
vizitată mai întâi de către o elită care este apoi urmată și de către celelalte persoane. În cazul
factorilor externi influențele se manifestă prin schimbarea atitudinii față de țara de destinație sau
descoperirea pasiunii pentru bucătăria acesteia. Călătoriile pot stimula vânzările țării de destinație,
de exemplu o excursie în Germania poate avea ca efect cumpărarea unui autoturism.
În acest sens, Clarke a considerat cultura ca fiind procesul prin care oamenii dau sens
personalității lor sau vieții lor. Granițele unor grupuri sociale și implicit ale unei culturi, pot acoperii
o colectivitate cu dimensiuni diferite și care să desfășoare activități specifice. Acest concept își are
rădăcinile în antropologie și sociologie.
Cultura ca produs își are rădăcinile în critica literară, fiind privită ca rezultat al activităților
individuale sau de grup căreia i se asociază o anumită interpretare. Cultura elitistă se referă, de
exemplu, la operele marilor artiști.
Analizând aceste două concepte s -a stabilit faptul că scopul turiștilor care căută
autenticitatea, în timpul călătoriilor lor îl reprezintă cultura ca proces ( MacCannell, Cohen ).
Crearea manifestărilor culturale specifice consumului ocazional de o călătorie este strâns legată de
prezența turiștilor. Astfel, cultura ca produs este transformată prin intermediul turismului în cultura
ca proces. Produsele culturale rezultate pot atrage în tim p autenticitatea lor și pot fi acceptate atât din
perspectiva turiștilor cât și a producătorilor de cultura.
Cultura poate fi definită astfel: „în sensul cel mai larg, cultura poate fi astăzi definită ca
ansamblul trăsăturilor distincte, spirituale și mate riale, intelectuale și afective care caracterizează o
societate un grup de utilizatori. Ea înglobează în afara literelor și artelor, modul de viață, drepturile
fundamentale ale ființei umane, sistemele de valori, tradițiile, credințele. Cultura conferă omu lui
capacitatea de reflecție asupra propriei persoane, este cea care ne face ființe umane, raționale, critice

7 și angajate etic. Prin intermediul ei discernem valorile și alegem, prin ea omul se exprimă, se
conștientizează pe sine însuși, se recunoaște așa cum un proiect își analizează realizările, caută fără
încetare noi semnificații și creează opere care îl transcend”1.
Louden a stabilit o listă de factori demni de luat în seamă în analizarea unei culturi. Această
analiză se recomandă înaintea realizării u nui plan de marketing.
Primul dintre acești factori se referă la stabilirea celor mai semnificative motivații culturale .
În comparație cu motivațiile turiștilor din Statele Unite, cei din Germania au ca principală motivație
statutul, în timp ce pentru cei din Japonia acesta este cel mai important argument pentru o călătorie.
Astfel sunt stabilite nevoile pe care oamenii vor să și le satisfacă.
Al doilea factor constă în determinarea trăsăturilor definitorii ale comportamentului
consumatorului care se concre tizează în frecvența plecărilor în vacanță a acestora. În Marea Britanie,
de exemplu majoritatea vacanțelor se organizează vara iar cei care își permit călătoresc și în
extrasezon.
Identificarea valorilor culturale importante pentru produsul turistic : vac anța, agrementul și
recreerea sunt privite în mod pozitiv. În Marea Britanie, vacanța anuală este foarte importantă, este
ceva pentru care se fac economii și este un eveniment foarte așteptat în timpul anului.
Stabilirea formelor caracteristice în ceea ce privește luarea unei decizii reprezintă un alt
factor care ridică o serie de întrebări, cum ar fi: Cine cumpără sejurul? Când se ia decizia de a
călătorii? Care sunt sursele de informație și criteriile utilizate în luarea unei decizii? De cele mai
multe or i decizia de a călători aparține în general bărbaților în Japonia și Germania. Planificarea unei
călătorii diferă în funcție de segmentul de piață. Timpul de planificare al călătoriei diferă de
asemenea. Japonezii își planifică vacanțele cu 11 săptămâni în avans, cei britanici cu 20 de
săptămâni, iar cei din Germania cu 32 de săptămâni.
Un alt factor este reprezentat de identificarea celor mai adecvate metode de publicitate a
unei culturi: ce metode tehnice de promovare, sloganuri și imagini sunt acceptate de către oamenii
implicați în cultură?
Umorul este mai subtil, de exemplu, în Marea Britanie decât în SUA. Utilizarea expresiilor
cu dublu înțeles nu ar avea același succes în SUA unde se pune accent pe captarea atenției în mod
direct.
Stabilirea instituți ilor specializate pentru comercializarea acestor produse , mentalitatea
consumatorilor: turiștii au tendința de a cumpăra direct de la touroperatori sau apelează la agențiile
de turism? Care sunt alternativele de desfacere la dispoziția consumatorului? Turi știi germani
apelează cel mai adesea la agențiile de turism în vederea planificării unei excursii, în comparație cu
ceilalți europeni.
Dacă la început de secol cultura se adresează unei categorii bine definite de indivizi, elita
erudită, acum aceasta se ad resează tuturor persoanelor fără a ține cont de nivelul de pregătire
intelectuală, poziție socială și facilitează în același timp comunicarea dintre aceștia.
Turismul este un domeniu mult mai accesibil în definire atât din punct de vedere conceptual
( expl icarea fenomenului turistic), cât și din punct de veder e tehnic ( comensurarea volumului și
valorii sale). Privit ca un fenomen economico -social care furnizează beneficii substanțiale, turismul a
fost definit în diferite variante: „arta de a călătorii pent ru propria plăcere” (M. Peyromare Debord);
„activitatea în timpul liber care constă în a voiaja sau a locui departe de reședința pentru distracție,
odihnă, îmbogățirea experienței și culturii, datorită cunoașterii unor aspecte umane și a unor peisaje
necun oscute” (Jan Medecin); „fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea necesității de
refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru
frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de
transport” (Guy Frenler); „ansamblul activităților nelucrative ale omului în afara ariei de reședință”

1 Glavan, Vasile « Resurse turistice pe Terra » Editura Economica, București 2000

8 (Lavaille Niyeroll); „schimbul unei valori economice contra unor valori culturale estetice, de
agrement” (Mac Boyer).
În viziunea OMT turismul este definit ca fiind „ansamblul activităților persoanelor aflate în
timpul călătoriei și șederii lor într -un loc distinct de locul lor de rezidență, pentru o perioadă mai
mică de un an, pentru odihnă, afaceri sau alte scopuri”. Acea stă definiție elaborată în 1993 stabilește
clar diferența între turiști și excursioniști.
Turismul cultural implică, alături de condiția de deplasare turistică și împlinirea unor condiții
suplimentare și anume dorința de a cunoaște și a înțelege oamenii și creațiile lor, consumul unui
produs cultural ( monument operă de artă, spectacole) prezența unui mediator ( persoană, document,
material audiovizual) care să facă legătura dintre turiștii și produsul cultural, punerea în valoare a
acestuia.
Termenul de t urism cultural s -a inclus relativ recent în literatura de specialitate alături de
turismul balnear, montan, de litoral, etc. Această formă de turism și -a dobândit locul, după părerea
profesorului grec Georges Daskalachis, datorită influenței sale asupra oa menilor în general și asupra
tinerilor în special de a -și cunoaște originea și continuitatea lor istorică, a participării, nu numai ca
spectatori, la progresul vieții și societății, conștientizând astfel importanța progresului omenirii. Prin
obiectivele sa le turismul leagă trecutul de prezent, în sensul „demn de a fi văzut” permite
cunoașterea personală a realității.
Tipologia produselor culturale este foarte vastă, termenul de turism cultural fiind utilizat
pentru a definii consumul de artă, tradiție, folc lor și alte manifestări culturale. Diversitatea
produselor culturale își are originea în lipsa unei definiții general acceptate a turismului cultural.
O simplă trecere în revistă a definițiilor date acestui termen conduc la stabilirea a două
abordări prin cipale ale acestuia și anume: turismul cultural bazat pe consum de produse culturale;
turismul cultural bazat pe motivațiile și semnificațiile avute în vedere . Primul aspect referitor la
situri și monumente se bazează pe descrierea atracțiilor vizitate de vizitatorii culturali și reprezintă o
definire a culturii bazate pe produse. Prin intermediul său se pot determina și analiza fluxurile
turistice culturale pentru că se concentrează asupra unor tipuri de atracții ca: siturile arheologice și
muzee; arhitect ura (ruine, clădiri, orașe istorice); arte, sculptura, meșteșugul, galerii, festivaluri,
evenimente, muzică, dans, acte de scenă, studiul limbilor și literaturilor, festivaluri religioase,
pelerinaje; culturi luate ca ansambluri sau ca subculturi ( Europea n Center for Traditional and
Regional Cultures). Această prezentare reflectă faptul că turismul cultural este orientat către ideea de
cultură elevată și consumul de produse turistice culturale. Cel de -al doilea aspect reflectă motivațiile
și semnificațiile activității turistice culturale. Turismul cultural cuprinde „toate aspectele călătoriei
prin care călătorii învață despre istoria și tradițiile altora sau despre stilurile de viață și de gândire
contemporane” (McIntosch, Goelderner – 1986). Turiștii cult urali învață despre produsele și
procesele altor culturi.
În 1984 Wood prezenta „rolul culturii drept contextual, fiind acela de a da substanță
experienței turistului într -o situație în general fără a se concentra asupra identității culturale
specifice”. E l stabilește astfel diferența clară între turismul cultural și cel etnic care se concentrează
asupra unui grup de oameni ce oferă specificul identității culturale turiștilor.
Cele două aspecte ale definirii turismului cultural atât din perspectiva conceptu ală cât și
tehnică se regăsesc în definițiile date de către OMT. O primă definire se referă la „ deplasările
persoanelor cu motivații esențial culturale, cum sunt cele destinate studiului artelor, tururilor
culturale, festivalurilor și a altor evenimente c ulturale, vizitarea siturilor și monumentelor,
călătoriilor destinate cunoașterii naturii, folclorului sau artei și pelerinajele”, și urmărește lărgirea
sferei siturilor și monumentelor prin includerea în aceasta a altor manifestări culturale.
Cea de -a dou a definiție care cuprinde „ toate deplasările persoanelor pentru că satisfac nevoia
umana de diversitate, tinzând să ridice nivelul cultural al individului și dând șansele unor noi

9 experiențe, cunoașteri și întâlniri”2. În urma acestor definiții se poate v orbi despre două interpretări
ale turismului cultural, și anume în sens conceptual aceasta reprezintă ansamblul deplasărilor
turiștilor către atracțiile culturale situate în afara rezidenței lor, cu scopul de a -și satisface nevoile
culturale prin intermedi ul informațiilor. Din punct de vedere tehnic acesta este format din totalitatea
deplasărilor indivizilor către atracții culturale specifice ( situri, monumente, manifestări artistice și
culturale etc.) în afara rezidenței lor.

1.2. Evoluția turismului cu ltural

Bogăția culturală a continentului european a avut o deosebită importanță în plasarea Europei
pe o poziție privilegiată în ceea ce privește destinațiile turistice. Turiștii din diferite epoci au găsit în
Europa un mod de satisfacere a nevoilor lor c ulturale.
Înca din antichitate, oamenii călătoreau pentru a descoperii cultura vechilor civilizații, greaca
și egipteana. Mai târziu, în Evul Mediu oamenii călătoreau pe baza unei motivații spirituale, dând
naștere unei noi forme de turism și anume turismu l de pelerinaj3. Ei au dezvoltat itinerarii celebre și
moderne, cum ar fi cel din nordul Spaniei de la Santiago de Compostella.
„Grand Tour” – marele tur al sec. al XVII – lea a avut un rol deosebit în apariția cuvântului
turism. Turul cuprindea orașe și lo curi din vestul Europei și avea ca scop principal educația și
plăcerea. Majoritatea celor care călătoreau către Europa continentală aparțineau aristocrației care
doreau să dobândească o cultură de tip clasic. Tinerii aristocrați călătoreau pe parcursul a d oi sau trei
ani, în compania unui tutore, prin Franța, Germania, Elveția și Olanda. Orașele Italiei erau
considerate adevărate premii acordate acestora.
Dezvoltarea firească ce a caracterizat sfârșitul de secol XVIII a condus la modificarea Grand
Tour -ului datorită schimbării sursei de proveniență a turiștilor. Setea de cunoaștere a celor ce
aparțineau clasei mijlocii, cu nivel educațional mai scăzut și cu posibilități financiare modeste au
atras o abordare romantica a marelui tur punându -se accent asupra perspectivelor romantice.
Abordarea romantică a fost de asemenea promovată și de către aristocrații familiarizați cu o cultură
de elită și aflate în căutarea unor destinații exotice. Treptat accentul asupra caracterului educațional
al culturii s -a deplasa t către cultura ca sursă de plăcere și distracție.
Perspectiva modernă a universalității a condus la abordarea de către cultura europeane a unor
produse diferențiate și care aparține diferitelor epoci, dar care sunt oarecum omogene din punct de
vedere est etic4. Participarea la diferitele evenimente culturale a condus la apariția muzeelor din
Europa din secolul al XVIII – lea și al XIX – lea. Muzeele erau organizate pentru a arăta lumii întregi
realizările artistice și industriale. Prin crearea acestora s -a concretizat ideea de universalitate
culturală. O altă modalitate de prezentare a progresului a fost desemnată de punerea la dispoziție a
turiștilor a fabricilor, ceea ce a marcat apariția turismului industrial cu un rol bine definit concretizat
în consolida rea în progres. Anii `80 au marcat o perioadă de ascensiune a turismului industrial ce
urmărea în mod deosebit obținerea unui profit pe seama nostalgiei față de realizările industriale ale
trecutului.
Apariția și expansiunea muzeelor, precum și manifestăr ile culturale destinate publicului au
condus la creșterea turismului. Îndreptarea ofertei turistice către alte segmente de piață cum ar fi
clasa mijlocie în secolul al XIX -lea a condus la apariția „pachetelor turistice” care cuprindeau
călătorii în Italia și Grecia. Pachetele turistice se bazau pe aspecte culturale și dădeau posibilitatea
clienților de a -și satisface nevoile de cultură alături de aristocrații care participă la „ Grand Tour”.

2 Minciu, Rodica « Economia turismului » Editura Uranus, Bucure sti 2000
3 Marinescu, D. « Dezvoltarea și promovarea turismului cultural » Ministerul Turismului 1996
4 Nistoreanu Puiu « Economia turismului», Editura ASE, București, 2011

10 Aspirațiile clasei mijlocii de a cunoaște cât mai multe eveniment e culturale alături de
aristocrați desemnează importanta motivației culturale în cadrul turismului european de dinaintea
primului război mondial.
Încurajarea concediilor plătite în perioada postbelică, în majoritatea țărilor din nordul
Europei a condus la îndreptarea motivațiilor către odihnă și relaxare. Faptul că în anii `30 în Marea
Britanie numai 30% din populație beneficia de un concediu plătit demonstrează faptul că turismul
reprezenta o favoare acordată unei mici părți a populației considerată privi legiată. Creșterea
consumului global la nivelul întregii Europe după cel de -al doilea război mondial a avut ca rezultat și
o creștere în domeniul turismului. Stimularea turismului internațional de masă, bazat pe promovarea
unor produse standard ce includea u vacanțele pe plajele mediteraneene, a pus în umbra produsele
culturale. În această perioadă operatorii turistici culturali sunt puși în umbră de către cei care
furnizau produse de genul „ sun -sea-sand”. Piața turistică europeană a suferit un proces compl ex de
dezvoltare pe diferite segmente de piață, iar produsele turistice au putut fi clasificate după mai multe
criterii ce aveau în vedere perioada ( vacanțe de vară sau de iarna), după grupul de vârstă, destinație
sau după motivație. Segmentarea pieței a creat noi posibilități pentru operatorii turistici culturali.
Dezvoltarea industriei turistice la nivel global a condus la o creștere a preocupării asupra efectelor
negative și pozitive asupra mediului și culturii. Turismul este privit tot mai des ca o sur să de venituri
și de creare de locuri de muncă. Turiștii individuali încep să prefere tot mai mult spațiile mai puțin
aglomerate cu atracții culturale deosebite. Astfel sunt dezvoltate vacanțele urbane bazate pe
asemenea atracții.
Turismul devine astfel, pe baza principiului „ mass follows class”, dintr -o experiență a unei
elite, o nevoie de baza a maselor, reprezintă în același timp o importantă sursă de locuri de muncă.
Creșterea consumului turistic cultural a avut efecte asupra relației turism -cultură. Dacă până în
prezent turismul și cultura s -au dezvoltat independent, iar daca turiștii culturali erau priviți înainte ca
intruși prezenți în mediul cultural, astăzi tot mai multe instituții și muzee sunt deschise publicului
doritor.

1.3. Caracteristicile turi smului cultural

Turismul cultural favorizează vizitarea unor centre multiple de interes, se adresează unor
grupuri turistice mai puțin numeroase, se practică indiferent de sezon5. Se poate dezvolta și poate
elimina efectele negative ale turismului de masă . Persoanele participante la o asemenea formă de
turism sunt acelea care posedă o educație deosebită, un nivel cultural ridicat sau altfel spus un capital
cultural. Acesta permite posesorului său să recunoască și să interpreteze diferitele elemente cultura le.
Operele de artă prezintă interes și pot fi interpretate de către o persoană care posedă cunoștințe în
domeniul cultural care au drept sursă atât educația instituțională cât și socială. Turismul cultural
presupune un cost economic și un cost de oportuni tate ce justifică o investiție mai mare decât
celelalte forme ale turismului. Cultura definită ca fiind un act al cultivării subliniază puternica
legătură dintre cultură și educație prezent încă din secolul al XVII -lea când marea aristocrație era
interesat ă de participarea la marele tur.
Pornind de la această formă de educație și datorită diversificării metodelor de instruire,
treptat sistemul educațional a scos la iveală tot mai multe mijloace de transmitere a capitalului
cultural.
Este de asemenea recunos cut faptul că participarea culturală este în strânsă interdependentă
cu statul economic și social, ocupația și timpul liber. Cei mai mulți dintre participanți aparțin unor
clase sociale superioare și a căror ocupații sunt strâns legate de activitatea cultu rală. De asemenea
timpul liber disponibil a afectat consumul turistic cultural în sens pozitiv în secolul XX,

5 Nistoreanu Puiu « Economia turismului», Editura ASE, București, 2011

11 demonstrând și diferențele existente în comparație cu alte piețe cum ar fi cea din SUA, de exemplu
unde participarea la asemenea evenimente este, în funcție de timpul liber, mai redus decât în Europa.
Turismul cultural presupune agrement, recreare, destindere. elementele de origine culturală
ce fac parte dintr -un produs turistic presupune vizitarea rapidă ce este incompatibilă cu procurarea
unei cul turi bazată pe aprofundare și reflecție.
Turismul practicat în forma sa de bază presupune implicarea unor grupuri numeroase, a unor
mase turistice, care nu permit implicarea personală a participanților și care nu favorizează reflecția.
Astfel, turismul cul tural este destinat grupurilor de turiști mai puțin numeroase. Cultura ca activitate
liberă și dezinteresată este supusă degradării prin transformarea sa într -o marfă, de cele mai multe ori
produsul cultural fiind separat de semnificația sa originală. Cu t oate acestea transformarea în marfă
este inevitabilă și în același timp prezentă în toate formele de manifestare a turismului.

1.4. Motivația turistică culturală

Motivația turistică culturală este deosebită de celelalte deoarece destinația este exactă,
precisă, nu poate fi schimbată și se prezintă sub trei forme: educațională, de autoregăsire și de
obținere sau de păstrare al unui prestigiu social.
Evident cea mai importantă este motivația educațională, deoarece turistul are ca scop
informarea. Dobândirea un ui capital cultural reprezintă atât o necesitate pentru participarea efectiva
la turismul cultural cât și o motivație turistică. În ceea ce privește autoregăsire, motivația presupune
contactul cu altă cultură, un element natural sau filosofic, că sursă de refacere spirituală. Este o
motivație extrem de importantă și se manifestă cel mai adesea în cazul turismului de pelerinaj.
Cea de -a treia motivație, aceea de a obține un prestigiu social prin care o clasă socială se
distinge de toate celelalte prin educaț ie, ocupație, locul de rezidență și prin consumul de mărfuri.
Consumul de mărfuri de origine culturală include pe lângă produsele propriu -zise și experiențele
turistice. Dobândirea unui nou capital cultural oferă o sursă importantă de distincție. Toate
elementele de natură culturală sunt aflate într -o interdependență ce dă naștere unui mediu diferențiat
în funcție de clasele sociale. Conform studiilor efectuate nu toți turiștii sunt motivați cultural. În
acest sens Bywater, împarte turiștii în trei categori i: motivați cultural (13%), interesați cultural
(30%) și atrași cultural (50%). Majoritatea vizitatorilor culturali este formată din cei atrași cultural
care manifestă un interes secundar pentru cultură, dar reprezintă în același timp un important
segment de piață. Turismul cultural este privit tot mai mult ca o formă de relaxare, majoritatea
turiștilor (60%) vizitând cel puțin un muzeu în timpul unei excursii. Pentru turiștii culturali din
Europa înzestrați cu un capital cultural, acesta este un mijloc de dezvoltare spirituală. Termenul de
învățare din perioada contemporană este tot mai mult privit prin prisma sensului său activ al
dezvoltării sale personale. Cultura cuprinde astăzi, pe lângă atracțiile culturale, de tip elevat și
elemente ale culturii popu lare manifestată în general în diverse spații (baruri, restaurante). Cultura
elevată se integrează din ce în ce mai mult culturii populare, dând naștere unor noi forme ale
acestuia. Consumatorul cultural poate vizita în timpul zilei muzee, expoziții, în ti mp ce seara este
foarte probabil să și -o petreacă la o discotecă. Diferitele tipuri de turiști presupun diferite abordări
din punct de vedere al marketingului. Astfel în cazul unei prime călătorii este acceptată o abordare
tradițională ce include vizite la muzee și monumente, în timp ce la o a doua vizită turistul caută să
cunoască cultura vie. Cele mai frecvente forme de manifestare a atracțiilor culturale sunt
reprezentate de muzee, monumente, galerii de artă. Acest lucru se datorează în general distincți ilor
legate de tradiție, de moștenirea datorită pragului de accesabilitate mai redus a disponibilităților de
timp liber, a celor legate de informații și a barierelor de limbă.

12 1.5. Resursele și formele turismului cultural

Munster a avut în ve dere o cla sificare a resurselor turismului cultural :
 monumente (clădiri religioase și publice, case istorice, castele și palate, parcuri și grădini,
fortificații, locuri arheologice și clădiri industriale arheologice);
 muzee (etnografice și de artă);
 itinerarii cult ural-istorice, ocazionate de manifestări culturale ;
 parcuri tematice cultural -istorice, arheologice și arhitectonice ;
 evenimentele: – cultural istorice (festivaluri religioase, clădiri populare) ;
 artistice (festivaluri și expoziții de artă) ;
După părerea experților OMT, în cadrul turismului cultural sunt incluse: turismul pentru
tineret, în care predomină caracterul cultural, inclusiv călătoriile de studii, pentru învățare unei limbi
străine, tabere internaționale pentru tineret; turismul rural, sejururi la familiile regiunii țării vizitate;
sejururi în sate de vacanță integrate în mediul cultural; vacanțe active; călătoriile tematice; circuite
cu teme și participare la diverse manifestări culturale; schimburi reciproce de artiști, scriitori și
manifestări le prilejuite de acestea; pelerinaje la locuri sfinte și monumente istorice. Creșterea
nivelului de cultura și a gradului de civilizație de la an la an reprezintă cauza pentru care turismul
cultural este considerat turismul viitorului.

1.6. Impactul turi smului asupra culturii

Cultura a avut un impact esențial asupra turismului, care are la rândul său efecte asupra
culturilor ce furnizează o motivație pe baza pentru turism. De cele mai multe ori prezentă turiștilor în
zonele care furnizează atracții cul turale a oscilat între a fi fie benefică fie periculoasă. Anumite
păreri consideră că prezența turiștilor culturali este benefică deoarece numărul lor este redus,
cheltuiesc mai mult decât celelalte categorii de turiști și pot avea un rol important în susț inerea
financiară a manifestărilor culturale locale. Pe de altă parte, turiștii culturali nu sunt de dorit în
zonele fragile în care prezența turiștilor poate acționa ca „un cal troian” ce poate avea ca rezultat
unele efecte negative. Curiozitatea turiștil or poate acționa în diferite moduri asupra locurilor
specifice unei societati și poate conduce la conflicte între populația locala și turiști. Pentru evitarea
unor astfel de evenimente nedorite se recomandă crearea de artefacte culturale și fenomene specif ice
consumului turistic cultural. Unele dintre aceste produse concepute special pentru consumul turistic
cultural sunt considerate autentice chiar de către rezidenți, până la un anumit nivel.
Prin transformarea în mărfuri a fenomenelor culturale, pentru c onsumul turistic, cultura este
privată de semnificația sa originală, iar produsul este separat de modul de viață care l -a produs,
proces considerat a fi de altfel inevitabil6. Pentru că este bazat pe anumite motivații turismul cultural
poate fi reorientat, în sensul că turiștii pot fi convinși să viziteze destinații mai puțin cunoscute și în
perioade mai puțin aglomerate ale anului. Turismul cultural are de asemenea un rol deosebit în
păstrarea tradițiilor culturale, ameliorarea calităii vieții din zonele u rbane și rurale. Analizând
efectele negative și pozitive ale turismului asupra unei culturi s -a stabilit importanța pe care acesta o
are în stabilirea culturilor locale și furnizarea fondurilor necesare susținerii tradițiilor locale și a
modului de viață.
Datorită eroziunii și degradării inevitabile, monumentele culturale de importanță deosebită
sunt incluse într -o listă UNESCO. Lista moștenirii mondiale a fost stabilită de către Convenția
privind protecția moștenirii naturale și culturale. Această listă a fost elaborată în noiembrie 1972 cu

6 Glavan, Vasile « Resurse turistice pe Terra » Editura Economica, București 2000

13 ocazia celei de -a XVII -a conferințe generale a UNESCO7. Convenția a menționat sarcina clara a
Comitetului Moștenirii Mondiale de a stabili, a actualiza și a publica o listă a moștenirii culturale și
naturale care să inc ludă proprietățile naturale și culturale, propuse de către statele membre și
considerate de o inestimabilă valoare universală. Una dintre principalele responsabilități ale
comitetului este de a furniza cooperarea tehnică subordonată Fondului Mondial pentru Moștenire
pentru securitatea proprietarilor de interes mondial ce aparțin statelor membre cu insuficiente resurse
financiare. Statele participante pot cere asistență internațională din partea fondului pentru pregătirea
listelor și formalităților de nomina lizare, pregătirea personalului, îndatoririle experților și furnizarea
echipamentului adecvat atunci când este nevoie. Se poate solicita, de asemenea, un împrumut pe
termen lung și în cazuri deosebite alocații nerambursabile.
Cererile trebuie să aibă în v edere activitatea de păstrare a locurilor culturale și naturale
incluse în Listă sau asistență pentru pregătirea la nivel național sau regional.
Asistența financiară acordată de către fond în sistem de urgență este valabilă în cazul
proprietăților afectat e de factori naturali sau umani, dezastre sau amenințate cu distrugerea iminentă.
Criteriile pentru includerea proprietăților culturale în Listă trebuiesc privite în concordanță cu
definiția dată de către convenție.
Monumentele: lucrări de arhitectură, sculpturi și picturi deosebite, elemente de situri de
natură ce au o valoare universală din punct de vedere istoric, artistic și științific.
Grupurile de clădiri separate sau conectare care datorită arhitecturii lor, omogenității sau
plasării în peisaj a u o valoare inestimabilă din punct de vedere istoric, artistic, științific.
Așezările: lucrările umane sau combinațiile cu cele naturale, zone care includ lucrări
arheologice de o deosebită valoare din punct de vedere istoric, estetic, etnic sau arheologic .
Un monument, grup de clădiri sau așezări după cum au fost definite mai sus sunt
nominalizate în vederea includerii în Listă atunci când comitetul stabilește ca respectiva proprietate
îndeplinește condițiile de autenticitate.
Statele europene cu cel mai m are număr de monumente scrise în Listă sunt Italia, Franța,
Spania.

1.7. Tendințe viitoare în dezvoltarea turismului cultural

Sfera turismului cultural a suferit modificări majore, ea incluzând mai nou și elemente de
cultură populară. Această modificar e poate fi caracterizată prin intermediul tendințelor majore.
Datorită creșterii nivelului educațional și a dorinței de cunoaștere s -a înregistrat o creștere continuă a
cererii de turism cultural. Motivația educațională este principală în manifestarea turi smului cultural,
iar creșterea nivelului educațional în Europa reprezintă o sursă substanțială a turismului cultural.
Excedentul de atracții culturale asupra cererii ce înregistrează o creștere mai lentă reprezintă o
tendință. În prezent se recurge la orga nizarea evenimentelor culturale și a festivalurilor cu scopul
evitării efectelor sezonalității. Diminuarea distincției dintre cultura elevată și cea populară, dintre
cultură și economie s -a concretizat prin lărgirea sferei turismului cultural, acesta putân du-se dezvolta
și în zonele mai puțin importante din punct de vedere istoric. Se constată tot mai mult o transformare
a pieței turistice destinate vizitatorilor specializați într -o piață a turismului de masă.
Cererea și oferta de turism cultural sunt tot mai mult concretizate de o creștere a globalizării
și localizării. Îmbunătățirea mijloacelor de comunicare a condus la globalizarea diferitelor forme ale
culturii. Tot mai multe instituții culturale capătă o formă deosebită a independenței spațiale, aspect
concretizat prin apariția filialelor. Se poate observa și un fenomen de relocalizare a culturii globale

7 Robinson, Mike « Tourism and Culture : Image » Identity and Marketing, UNESCO Univercety of
Northumbria at New Castle, 1996

14 prin asocierea temelor culturale cu locuri specifice. Majoritatea oamenilor de cultură sunt legați de
locuri specifice prin operele lor. Astfel de exem ple sunt peisajele literare din Marea Britanie, cum
sunt „Țara lui Shakespeare”, „Țara lui Hardy”, etc.
Produsele turistice comerciale sunt oferite de către touroperatori generali sau specializați. Cel
mai important volum de turiști culturali a fost înreg istrat de către compania Studious din Germania,
și anume 96 de mii de turiști în 1997. turismul cultural a devenit o parte integrantă a sistemului
central de producție cultural în cadrul căreia se dezvoltă premisele producției și consumului de
cultură. Noii producători dețin un rol deosebit în extinderea și modelarea ofertei turistice de produse
culturale.
Turismul cultural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a motivației care îl
generează, deosebindu -se, prin aceasta, de turismul rec reativ sau de cel curativ. Criteriul care a stat
la baza individualizării acestui tip de turism îi conferă și o altă caracteristică, și anume aceea că
utilizează sau este generat numai de resursele antropice care au suscitat întotdeauna curiozitatea,
dorin ța de cunoaștere și admirația umană8. Faptul că turismul cultural utilizează doar resursele
turistice antropice derivă chiar din denumirea sa: prin cultură, indiferent de controversele care
însoțesc definirea sa, se înțelege, în sens larg, totalitatea crea țiilor umane, materiale sau spirituale.
Din acest punct de vedere este foarte clar faptul că turismul cultural este tipul de turism care
folosește, prin excelență, resursele antropice. În forma lor materială (edificii și elemente cu funcție
turistică) sau imaterială (activități antropice cu funcție turistică).
Resursele turistice antropice sunt definite ca fiind un ansamblu de elemente cu funcție
recreativă, create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopul valorificării
turistice, ci el e au dobândit această funcție după ce au îndeplinit alte atribuții: economice, strategice
sau culturale.
Vechimea unui obiectiv construit de om poate reprezenta uneori singura calitate care atrage
vizitatori, chiar dacă dimensiunea, fizionomia, estetica s au funcția obiectivului respectiv nu -l
particularizează prin nimic. Cel mai elocvent exemplu este cel al atracției pe care o exercită uneltele
de silex sau os, foarte simple de fapt și fără nimic deosebit din punct de vedere estetic sau
dimensional, dar ca re continuă să uimească omul contemporan prin faptul că reprezintă o mărturie a
unor vremuri despre care se știe foarte puțin. În contextul turismului cultural vechimea este un
atribut foarte important, căutat în special de turiștii avizați, care prețuiesc , mai mult decât orice,
autenticitatea.

8 Nistoreanu Puiu « Ec onomia turismului», Editura ASE, București, 2011

15 CAPITOLUL 2

PIAȚA TURISTICĂ CULTURALĂ

2.1. C aracteristicile pieței turistice culturale

Piața turistică este parte integrantă a pieței bunurilor și pieței serviciilor în special. Această
piață turistică este rep rezentată „de totalitatea tranzacțiilor (acte de vânzare -cumpărare) al cărui
obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu relațiile pe care le generează și spațiul
geografic și chiar timpul în care se desfașoară”.
O altă definire a pi eței turistice poate fi realizată prin sfera de confruntare a cererii cu oferta
turistică. Oferta turistică se materializează în producția specifică, iar cererea este expusă nevoilor,
dorințelor și aspirațiilor clienților. Specificul acesteia este dat de c ătre caracteristicile cererii și
ofertei, precum și modalităților lor de echilibrare.
În primul rând piața turistică, în general, și cea a turismului cultural, în special, se
caracterizează prin complexitate deoarece produsul turistic este format din bunu ri și servicii, are
elemente tangibile și intangibile. Aflată la interferența pieței bunurilor și a serviciilor, preia
particularitățile de manifestare a acestora. Fiecare componentă a produsului are o structură complexă
și mai multe forme de concretizare. De exemplu mijlocul de transport folosit (rutier, feroviar, naval,
aerian); tipul echipamentelor de găzduire și nivelul de confort oferit (hotel, vilă, cabană, camping);
după conținutul atracțiilor turistice (naturale și antropice).
Din punct de vedere a l conținutului produsul înglobează elemente de o mare eterogenitate,
cum ar fi serviciile furnizate de condițiile naturale, echipamente și forța de muncă, prezentate sub
forma unui „pachet” rezultat din acțiunea conjugată a unui număr mare de producători, ceea ce
accentuează caracterul complex al produsului.
Marea varietate a formelor de concretizare, precum și asocierea elementelor constitutive ale
produsului turistic, pe de o parte, precum și diversitatea nevoilor și dorințelor consumatorilor, pe de
altă parte, determină că din confruntarea cererii cu oferta, să rezulte o serie de forme turistice și,
implicit, de segmente, de subpiețe, ceea ce conferă întregului un caracter „ peticit (patch),
fragmentat ”. Această caracteristică influențează modalitățile d e investigare a pieței, asupra
posibilităților de evaluare corectă a coordonatelor și evoluției sale, asupra realizării echilibrului
ofertă -cerere. Prezența elementelor intangibile prezente în structura produsului turistic, dau pieței
turistice o altă cara cteristică, și anume opacitatea . Pe această piață se întâlnesc cumpărătorii de
vacanțe care manifestă „anumite cerințe, sub multe aspecte insuficient definite – și oferta invizibilă”
exprimată prin „imagini” create de cumpărător prin sintetizarea informați ilor primite și experiențelor
anterioare. Astfel apar riscuri atât pentru ofertant cât și pentru cumpărător.
Întâlnirea cererii cu oferta este mult mai dificila, realizarea echilibrului presupunând
utilizarea metodelor de prevenire și reducerea riscurilo r (asocierea imaginilor cu elementele
corporale, corespondența calitativă și cantitativă între produs, preț și imagine etc.), a eforturilor de
promovare mai ridicate..
Piața turistică este caracterizată, de asemenea, prin hipersensibilitate la variațiile
macromediului, prin elasticitate și dinamism. Aceasta în ansamblul său, și în mod particular cererea
turistică a înregistrat de -a lungul timpului o evoluție ascendentă foarte dinamică, efect al acțiunii
unui complex de factori de natură foarte diversă, pro prii unor zone sau specifici economiei
mondiale9.

9 *** www.atlas -euro.org

16 Nivelul de dezvoltare, progresul tehnic, modalitatea socio -profesionala a populației, gradul
de ocupare a forței de munca, cadrul instituțional și legislativ, calitatea mediului înconjurător,
climatul poli tic, ca factori favorizanți sau restrictiv ai călătorilor și -au pus amprentă asupra ritmului
și direcțiilor evoluției pieței turistice.
Mobilitatea , o altă caracteristică a pieței turistice, decurge din modul de manifestare a cererii.
Oferta turistică nu poate veni în întâmpinarea cererii, datorită dependenței de cadrul natural, de
condițiile naturale; ceea ce se deplasează pentru finalizarea actului de vânzare -cumpărare este
cererea. Pe piața turistică locul ofertei coincide cu cel al consumului; dar nu ș i cu cel al formării
cererii. Astfel, oferta are o poziție dominantă iar adaptarea sa la cerere este relativ limitată.
Mobilitatea diferențiază piața turistică în piața emițătoare (locul unde ia naștere cererea) și piața
receptoare locul unde este prezentă oferta și se realizează consumul.
Concentrarea în timp și spațiu este specifică ofertei și cererii. Concentrarea exprimată prin
diferențe importante în amploarea activității și a volumului tranzacțiilor, de la o perioadă la alta
și/sau de la o zonă la al ta are implicații asupra modului de funcționare a pieței, favorizând apariția
unor situații de ofertă față cerere și invers, cu efect asupra utilizării capacităților de producție,
rezultatelor economice și satisfacerii clientelei.
În cazul turismului cult ural nu există o piață omogenă a produsului turistic, ca în cazul pieței
turismului de litoral sau montan care au motivații primare (soare, nisip, mare; altitudine, aer curat,
dezrădăcinare) și care este limitată de cadrul natural.
Există o serie de micro piețe care explodează în funcție de ofertă și cerere. În funcție de
ofertă, identitatea locurilor și obiectivelor demne de luat în seamă este foarte importantă. Astfel,
pentru a inventaria turismul cultural din Uniunea Europeană ar fi necesară reunirea a mai bine de
300 de ghiduri care reprezintă câteva milioane de pagini sau recurgerea la tehnici informatice
costisitoare, pentru foarte multe destinații, fără a fi siguri de rezultate chiar și în cazul se lectării după
anumite criterii. De asemenea trebuie menționat faptul că în cercetare trebuie inclus și turismul
economic și tehnologic. Chiar dacă inițiativa organizării vizitelor în cadrul instalațiilor industriale
comerciale, agricole și de transport revin adesea chiar întreprinderilor sau sindicatelor și fundațiilor.
Conform statisticilor întreprinderile sunt la fel de vizitate ca și muzeele. În orice caz, este sigur
faptul că propunerile turiștilor și specialiștilor nu fac altceva decât să sporească ansamblul piețelor
disparate.
În ceea ce privește cere rea, nu numai marea diversitate socio -profesională a clientelei
dezvoltate în mod comun în funcție de vârstă, demonstrează că cele două categorii de vârstă tineri
sau vârstnici au nevoi total diferite și nivele de instruire, profesia exersată, calificarea, puterea de
cumpărare etc. La acestea se adaugă alte motive subiective: hobbyurile care au un rol deosebit,
cadrul familiar și relațional, reclamele TV, radio și din presa scrisă.
Nevoile apar tot timpul și sunt tot mai arzătoare în funcție de gradul de i nstruire, de
solvabilitatea în timp și cea financiară, creșterea interesului pentru călătorie și pentru cultură10.
Accesul la produsele turistice culturale se face în cea mai mare parte prin apropierea
individuala și în principal prin cea motorizată: turis mul cultural este încă foarte legat de mijlocul de
transport. Elaborarea produsului turistic cultural presupune organizarea transportului, cazării,
restaurării locurilor vizitate, segmentarea pieței. Agențiile bine organizate sunt singurele care pot
realiz a aceste produse, alături de touroperatori.
Agențiile au un rol deosebit în organizarea stațiunilor turistice care dispun de o diversă gamă
de servicii pentru preluarea pieței, restaurarea și facilitățile oferite de un loc vizitat. Ele trebuie să
vândă di rect clientelei circuitul turistic și vizitele culturale în același timp cu serviciile necesare
turiștilor (cazare, masă, transport).Acestea funcționează în scopul actualizării comerciale a
campaniilor promoționale aparținând autorităților turistice.

10 Minciu, Rodica « Economia turismului » Editura Uranus, Bucuresti 2000

17 Aspe ctul economic este de asemenea esențial: pentru elaborarea produsului turistic,
studierea fezabilității și a pieței în mod indispensabil pentru evitarea eșecurilor este necesară
alocarea unui aport financiar care de cele mai multe ori depinde de posibilita tea financiară a agenției.
În general, este nevoie de o investiție publică de origine privată sau mixtă justificată de crearea
locurilor de muncă, dezvoltarea regională, aportul de devize, și care îmbracă forma creditelor cu sau
fără bonificație, etc. În s pecial se urmărește rentabilitatea după amortizarea angajamentelor inițiale.
2.2. Cererea turistică culturală

Cererea în sens generic, reprezintă „dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea
și decizia de al cumpăra”.
Ea este expresia unei nevoi determinate de autonomia omului și condițiile existenței sale
sociale, răspunde unei aspirații către anumite lucruri susținute de posibilitatea de cumpărare, dar și
de voința de achiziționare a lucrurilor respective.
Cererea turistică este „ aceea a persoanelor care se deplasează periodic și temporar în afara
reședinței obișnuite pentru alte motive decât pentru munci și pentru a îndeplinii o activitate
remunerată”.
Consumul turistic ca expresie a cererii efective care s -a întâlnit cu oferta, reprez intă
ansamblul cheltuielilor făcute de subiecții cererii pentru cumpărarea de bunuri și servicii cu
motivație turistică. Astfel consumul reprezintă rezultatul confruntării cererii cu oferta; el are
caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termeni monetari evidențiază faptul că
volumul său depinde, în esență de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor turistice.

2.2.1 . Consumatorul turistic cultural

Factorii socio -economici care influențează participarea la turismul cultural sunt: educația,
statutul, vârsta, ocupația, timpul liber disponibil. Trăsăturile consumatorului turistic cultural sunt
furnizate de asemenea factori. Principalul determinant al turismului cultural îl reprezintă educația.
Studiind fluxurile de viz itatori din muzeele europene s -a constatat faptul că „diferențele dintre ratele
participării în funcție de nivelul educațional sunt mai ridicate decât diferențele dintre aceleași rate în
funcție de nivelul veniturilor, indicând astfel educația ca fiind un factor mai important al
probabilității individuale de participare”.
În țările europene sunt înregistrate cote ridicate în cazul persoanelor care și -au continuat
studiile după vârsta de 19 ani (58% în Marea Britanie sau 54% în Suedia) decât în cazul celor care
au efectuat numai ciclul obligatoriu de învățământ (25% în Marea Britanie și 18% în Suedia).
Studiile americane au remarcat de asemenea faptul că educația este cel mai important factor de
influență asupra participării culturale. În SUA raportul dintre diferența între participarea celor cu o
educație deosebită și a celor cu educație elementară și diferența între participarea determinată de
venituri este de 1 : 5.
Dezvoltarea sistemului educațional european din ultimele decenii a reprezentat un factor d e
stimulare major al turismului cultural . Statutul economico -social a influențat întotdeauna consumul
de produse de origine culturală. Clasele sociale superioare beneficiază cel mai adesea de un acces
mai facil la anumite mijloace necesare implicării în tu rismul cultural.
Statutul economico -social influențează în mare măsură deținerea unui capital, în acest sens
constatându -se un nivel și mai ridicat al stratificării sociale în cazul formelor culturale care implică
un nivel mai ridicat al competenței în a cest domeniu. Astfel se explică de ce vizitatorii muzeelor de
artă sunt caracterizați de o stratificare mai puternică decât celelalte tipuri de muzee.
Participarea la activitățile culturale în general și cea legată de turismul cultural în special sunt
mult mai dezvoltate în cazul indivizilor cu o ocupație legată de acest domeniu. Astfel, 70% dintre

18 vizitatorii galeriilor de artă modernă din SUA sunt persoane interesate de artă pentru că ține de
profesia lor.
Consumatorii și producătorii de cultură sunt ad esea aceleași persoane. Persoanele implicate
prin profesia lor în industriile culturale, sunt importante atât ca utilizatori ai produselor culturale cât
și ca formatori de opinie și interpreți pentru consumatorii pasivi de cultură. Consumul turistic
cultur al a înregistrat o creștere în sec XX datorată în mare parte creșterii timpului liber. Posibilitatea
combinării activităților culturale cu turismul a crescut datorită impunerii concediului plătit ca o
regulă în Europa de după cel de -al doilea război mondia l. Timpul liber este inegal distribuit în
Europa, acesta înregistrând nivelurile cele mai ridicate în sudul continentului și în Marea Britanie.
Totodată în Germania și Olanda se înregistrează un nivel scăzut al acestuia, precum și o creștere a
vacanțelor d e scurtă durată (2 -3 nopți). Apariția dreptului la concedii mai lungi a avut ca efect
suplimentarea vacanțelor anuale cu vacanțe adiționale destinate turismului cultural desfășurat în
zone urbane.
Dorința de creștere a nivelului de consum a condus în mod inevitabil la o reducere a timpului
liber deoarece indivizii trebuie să muncească mai mult pentru a beneficia de anumite bunuri și
servicii. Acest fenomen a condus la crearea unei disproporții între cei bogați care dispun de resurse
reduse de timp liber și cei săraci care dispun de timp, dar nu și de resurse financiare. Efectul acestui
fenomen s -a concretizat în stimularea turismului cultural pentru ca sunt agreate vacanțele scurte
către centrele culturale majore, de către persoanele care nu dispun de timp și dispun de resurse
financiare.
Vârsta reprezintă un alt element necesar în determinarea categoriilor de turiști. Creșterea
medie de vârstă a populației , în cazul Uniunii Europene precum și creșterea populației cu
aproximativ 17% reprezintă o sursă impo rtantă de extindere a cererii culturale în cazul persoanelor
mai înaintate în vârstă, mult mai interesate de istorie, trecut și cultură. Sondajele demonstrează faptul
că atracțiile culturale sunt vizitate de 29% din turiștii sub 30 de ani, 33% dintre turiș tii cu vârste
cuprinse între 30 și 45 de ani și 39% dintre cei cu vârste de peste 45 de ani.
Turismul cultural presupune existența unui nivel educațional ridicat, a unui statut socio –
economic deosebit, se adresează atât tinerilor cât și vârstnicilor. Pers oanele cu resurse financiare
deosebite, dar care dispun de timp liber limitat reprezintă o adevărată sursă pentru turismul cultural.
Persoanele care practică această formă de turism sunt relativ puține ca număr, tind să cheltuiască
sume mari de bani decât celelalte tipuri de turiști și joacă astfel un rol important în sprijinirea
manifestărilor culturale.
Participarea la turismul cultural a fost influențată pozitiv de creșterea nivelului educațional și
a timpului liber, însă, posesia capitalului cultural e ste factorul esențial pentru consum. Această formă
de turism se concentrează către clasa de mijloc, relativ nouă, aflată în căutarea formării unui capital
cultural11.

2.2.2 . Factori ce influențează cererea turistică culturală

1. Determinanți economici
a) Venit ul.
În teoria microeconomică a venitului, cererea pentru un produs poate fi exprimată astfel:

Ct=f(Pt, P1………………….,Pn, Y, T)
Unde: Ct= cererea pentru turism ;
Pt= prețul turismului ;

11 *** « Vacante și calatorii » no. 10/oct 2000

19 P1,….,Pn=prețul altor bunuri ;
Y= venitul ;
T= preferinț a;
Se poate stipula că atunci când veniturile cresc, în mod automat va crește și cererea pentru
turism. Un număr tot mai mare de studii, relevă faptul că în țările Uniunii Europene, cererea pentru
turism a crescut într -un ritm mai rapid decât ritmul de cr eștere al veniturilor naționale. Cu alte
cuvinte, pentru orice procent dat de o creștere a venitului, cererea turismului crește mai repede. Pe de
altă parte cererea turistică poate fi inelastică, ceea ce înseamnă că dacă are loc o micșorare a
venitului sau ritmul de creștere este mai lent decât cel prognoza, cererea turistică continuă să crească
chiar și atunci când prețurile pentru produsele turistice cresc în mod simțitor.
În activitatea de previzionare a cererii pentru turism, folosirea modelelor econom ice în care
venitul este considerat drept principala variabilă, nu este pe deplin corectă.
În aprecierea rolului pe care veniturile le au asupra cererii turistice, este necesară o detaliere a
conceptului de venit. Astfel se apreciază că relația între chel tuielile turistice și venitul brut este
indirectă, cea mai sugestivă relație fiind cea între venitul pe care individul îl are la dispoziția sa și
cheltuielile pentru turism.
Această legătură se poate exprima astfel:
Ct=f(Vdisp)=f(Vd) -(Ca),E)
Unde: Ct=c heltuieli pentru produsul turistic ;
Vdisp = venitul la dispoziția individului ;
Vd= venitul dispozabil ;
Ca = cheltuielile pentru celelalte produse exceptându -le pe cele turistice ;
E= economii ;
Vd=f(V -T)
Ca=f(Pi……n,I)
Unde: V=venitul brut ;
T=taxe;
Pi……..n = prețul produselor non – turistice ;
I=rata dobânzii ;
Din acest punct de vedere, venitul la dispoziția individului este determinat de nivelul brut
minus taxe.
Orice gospodărie trebuie să facă anumite cheltuieli pentru alimente, hain e, încălzire,
iluminare, etc. astfel se poate demonstra că venitul ce rămâne la dispoziția individului este influențat
de alte variabile cum ar fi creșterea prețului la transport, alimente ori alte presiuni inflaționiste.
Rata dobânzii joacă un rol import ant, așa cum s -a demonstrat în Marea Britanie în 1989. în
încercarea de a reduce cererea de consum, guvernul de atunci a ridicat rata dobânzii. Ca urmare a
avut loc o creștere importantă în cheltuielile gospodăriilor, reducând astfel venitul dispozabil. Ac est
factor se consideră a fi stat la baza diminuării cererii turistice externe de aproximativ 2 milioane în
10 ani.
Se poate trage concluzia că orice încercare de a explica mișcarea fluxurilor, este incorectă.
Aceasta trebuie să ia în considerare nu numa i modificarea venitului brut dar și schimbările survenite
în politica taxelor, inflația și rata dobânzii.
În plus trebuie remarcat că o dată cu creșterea ratei dobânzilor, are loc nu numai o creștere a
cheltuielilor gospodăriilor, dar și o orientare a eco nomiilor către depozitele bancare, care sunt mai
avantajoase.
b) Costul călătoriei:
Prețul plătit de turist pentru o vacanță prezintă trei componente:
 Costul călătoriei ;
 Costul cazării ;

20  Costul altor activități ;

Componentele costului călătoriei se pot exprima astfel:
Ct=f(C,A)+f(P)
Unde: Ct= costul călătoriei ;
C= costul combustibilului ;
A= alte cheltuieli legate de călătorie, inclusiv cheltuielile administrative ;
P= profitabilitatea companiilor aeriene ;
În cazul prețului vacanțelor, aproximativ 40% din prețul pachetelor oferite de către
touroperatorii britanici, reprezintă costul călătoriei cu avionul.
În cadrul prețului călătoriei, o variabilă destul de importantă este prețul produselor petroliere
este departe de a fi stabilit, în c iuda eforturilor făcute de țările membre OPEC de a -l controla,
fluctuațiile care se manifestă nu numai din an în an, ci chiar de la lună la lună. O a doua cauză este
faptul că prețul este stabilit în funcție de USD și astfel prețurile sunt puternic afectat e de rata
dobânzii.
În multe cazuri, modificările favorabile în rata de schimb au fost urmate de o creștere a
prețului combustibilului.
Un exemplu în acest sens, este perioada 2012 -2015 , nici rata de schimb, nici modificările în
prețul combustibililor nu le erau favorabile tour operatorilor britanici și totuși costul vacanțelor și
călătoriilor au fost competitive.
c) Costul cazării
Ratele de schimb pot juca un rol important, în ceea ce privește costul cazării. Spre exemplu,
un turist american ce vizita Marea Britanie, în 2010 plătea 20 lire sterline pe o cameră de hotel. La
aceea dată rata de schimb era de 2,70 dolari pentru o liră sterlina și deci din punctul de vedere al
turistului american, prețul este de 27,90 dolari.
Să presupunem că 20 de ani mai târzi u, turistul american dorește să se reîntoarcă în Marea
Britanie, prețul pentru aceeași camera de hotel fiind acum de 40 de lire sterline. În realitate turistul
american nu se confruntă cu o creștere de 300% a costului cazării. În 2015 rata de schimb era de
1,25 dolari pentru o lira sterlina, costul camerei de hotel fiind de 36,90 dolari, ceea ce reprezintă o
creștere cu numai 32%.
Ca=f(H,X)
Unde: Ca = costul cazării ;
H = costul hotelului ;
X = rata de schimb ;
Expresia de mai sus exprimă factorii implica ți în stabilirea costului cazării.
O altă expresie matematică utilizată este următoarea:
Cac=f(X,DPh/Dt/DPg/Dt)
Unde: Cac = costul activităților pe care turistul o desfășoară la locul de destinație ;
X=rata de schimb ;
DPh/Dt/DPg/Dt=rata inflației din ta ra gazdă raportată la rata inflației a țării
generatoare de fluxuri turistice ;
Astfel, turistul englez va cheltui mai puțin pentru produsele turistice pe care le
achizitioneaza. În realitate, insa, aceasta relativa devalorizare a pesetasului sp aniol se datorează ratei
inflației care a crescut în Spania cu 15% pe an.
În concluzie, determinanții economici ai cererii turistice sunt următorii:
 Venitul total ;
 Prețul celorlalți factori care determina venitul disponibil ;
 Structura economiei care infl uenteaza turismul ;
 Inflația din tara primitoare și cea din tara generatoare de turism ;

21  Ratele de schimb ;

2. Determinanți sociali ai cererii turistice
Guitart și Pearce în 1982 au susținut ca orice încercare de a explica determinanții cererii
turistice fara o referire la motivatiile de ordin social, este incompleta.
În încercarea de a explica motivația care îl determina pe individ sa calatoreasca, trebuie
făcuta o referire la relația care exista între turism – locul de munca și turism – alte activit ãți de
recreere. Aceste relații pot fi definite astfel:
 Turism/loc de munc ã = modificările procentuale în ore destinate activit ãții
turistice/modificările procentuale în ore destinate locului de munc ã;
 Turism/alte activit ãți de recreere = modificări procentuale în ore destinate activit ãții
turistice/modificări procentuale în ore destinate altor activitati.
Creșterea cererii pentru turism a fost alimentat ã în parte de creștere a veniturilor combinat ã
cu o creștere a timpului liber.
În plus introducerea sistemului part -time sau a sistemelor mai flexibile, a permis indivizilor
dispunerea de mai mult timp liber fa țã de trecut. De asemenea indivizii pot obține o creștere a
timpului liber care dac ã nu este însoțit ã de o creștere corespunzătoare a veniturilor, aceștia nu -și pot
procura produse turistice.
Relația turism -activitate de recreere este de asemenea determinat ã de câțiva factori.Î n primul
rând poate avea o creștere a popularitatii unor activit ãți de recreere care „rivalizează” cu turismul, el
are drept consecința aco rdarea de către indivizi a unor ore suplimentare în detrimentul turismului.
Este adevărat ca vacan țele oferă oportunități pe care activitățile de recreare de acasă nu le oferă, unul
dintre ele ar fi posibilitatea explorării mediului gazd ã și experimentarea unor lucruri noi.
În al doilea rând, poate avea loc o diminuare a satisfacției cu fiecare nou ã unitatea marginal ã. În
măsura în care, pentru un individ calatoria de vacan țã devine sinonim ã cu așteptarea în aeroporturi,
ambuteiaje, cozi la intrare, turismu l va simți ca acasă este cel mai bine. În al treilea rând, unul dintre
factorii importanți poate fi dorința de a scăpa de rutina zilnic ã.

3. Determinanți psihologici ai cererii
Turismul ca turism de consum, este o modalitate de recreere, sau un mijloc de împ linire în
special în cazul turismului cultural.Turismul este o modalitate prin care persoana dob ândește noi
experiențe și își indepline ște visurile.
Exist ã multe elemente ce disting vacan ța, ca produs de consum, fa țã de alte produse
achiziționate. Spre exe mplu, chiar dac ã un turist a vizitat deja un loc, nu exist ã nici o garanție c ã a
doua oara va fi la fel. Vacan ța nu este doar o experimentare a locului, ci pe lângă dimensiunea sa
spațial ã are și o dimensiune temporal ã.

Determinanții de ordin psihologic s unt:
 Motivația de evadare – aceasta const ã din dorința de a evada din mediul cotidian ;
 Relaxare – în parte legat ã de dorința de evadare, este și dorința de relaxare ;
 Joaca ;
Întărirea legăturilor de familie -prestigiul – s-a constatat c ã anumite destinații sunt la mod ã, altele
nu. Alegerea unei destinații care este la mod ã sau este recunoscut ã, echivalează cu o declarație
asupra stilului de via țã.
Interacțiunile sociale – vacanțele reprezintă un important forum social al indivizilor, unde normele
convenționat e pot fi neglijate.Pentru o perioad ã de timp grupurile de turiști pot interacționa prin
schimb de idei și opinie. Interacțiunea dintre indivizi poate fi un element important în succesul sau
eșecul unei vacan țe. Touroperatori i care sunt specializați în organizarea de vacan țe bazate pe

22 hobbyuri (pictura, sculptura, muzica) admit ca unul dintre determinanții majori ai succesului
vacan ței, o constituie formarea unor grupuri de indivizi cu preocupări și interese comune.
Oportunitățile educaționale – esența turis mului o constituie conceptul de călătorie, șansa de a vedea
locuri noi, de a învăța despre cultura altor tari și de a vorbii unor indivizi aparținând unor culturi
diferite. Voiajul le oferă un prilej unic de a descoperii locurile istorice ..
Senzația de împ linire – voiajele sunt descoperite nu constituie doar voiaje de descoperire a unor
locuri, ci ele sunt oportunități sau catalizatori ai descoperirii propriului eu. Nu rare au fost cazurile
când indivizii s -au întors din vacan țe cu perspective complet schim bate.
Cumpărăturile – deși par un motiv prozaic, acțiunea de a face cumpărături este o activitate des
întâlnita la turiști, și constituie un determinant al calatoriei mai ales în cazul celor internaționale.

4. Determinan ți culturali
Fiecare țarã are cultura sa proprie, un ele dintre ele fiind considerate a fi mult mai interesante
din punct de vedere cultural decât altele.
Cultura din punctul de vedere al turistului este în strâns ã relație cu istoria. Stilul de via țã de
astăzi poate constitui surse ale culturii de mâine.
Pentru a se vinde „ stilul de via țã” dintr -o țarã, modul de via țã al individului care vizitează
țara trebuie s ã fie total diferit pentru a se induce dorința de a -l vizita.
Resursele istorice pot fi împărțite dupa funcțiile pe care le îndeplinesc astfel: războaie,
religie, istorie, guvern.
Războaiele din trecut au fascinat și continu ã sã fascineze mult ã lume. Depinzând de distan ța
cronologic ã, acestea pot stârni emoții diferite de la curiozitatea morbid ã, la amintiri și regrete. Astfel
vizitatorii interesați în istorie nu vor rata ocazia de a vizita „ camera ororilor” din Turnul Londrei și
ai castelului Edinburgh. Cele mai populare locuri din Europa care invocã cel de -al doilea război
mondial sunt : Margraten (Olanda), Cimitirul Omaha Beach (Fran ța), Cimitirul din Luxenburg, unde
a fost îngropat generalul George S. Patton Jr.
În ceea ce privește religia, pelerinajele au constituit din totdeauna o mare atracție, pelerinii
parcurgând sute de km, pentru a vizita vechile catedrale sau monumente ridicate în numele
Domnului. Religia s -a dovedit c ã poate constitui o important ã forța de vânzare. Spre exemplu, în
Nymegen (Olanda) exist ã un muzeu în aer liber, „Muzeul Biblic”, care încearcă sa adune laolaltă
toate credințele religioase și sã studieze modul în care ele pot coexista în același mediu. Astfel,
vizitatorii au ocazia s ã se plimbe prin parcul în care sunt prezentate scene biblice.
Istoria unei țãrii reprezintă de asemenea un alt punct de atracție. Vizitarea castelelor sau
caselor memoriale constituie o atracție pentru turiștii veniți în căutarea locurilor istorice. Sute de
turiști vizitează anual casele memoriale Anne Hathway și William Shakespeare, în încercarea lor de
a descoperii personalitatea marilor figuri. Turiștii sunt încurajați sa viziteze lo curi unde au trăit
personaje fictive. Un exemplu în acest sens îl constituie, organizarea de câtre World Travel Tours, a
unor locuri în Norvegia și Austria, acolo unde se presupune c ã ar fi trăit personajele din filmele
„Cântecul Norvegiei” și „Sunetul muz icii”.
În al patrulea rând trebuie exploatat ã și atracția pe care o exercit ã asupra turiștilor, locurile în
care deciziile importante sunt luate, ca de exemplu Casele Parlamentului, Guvernului sau alte
instituții naționale sau internaționale de importanta vitala. Șansa de a -i vedea pe „aleși i unei națiuni
la lucru” este o experiența pe care pu țini o ratează.

23 2.3. Oferta turistic ã cultural ã

2.3.1 . Oferta turistic ã cultural ã european ã

Europa oferă o cultur ã bogat ã și variat ã. Turiștii care vizitează E uropa vor sa beneficieze de
acest lucru, dar principalul incovenient îl reprezintă faptul ca operatorii turistici nu sunt organizați
pentru a dezvolta în mod armonios acest nou sector al activității turistice.
Oferta cultural ã a Europei este foarte diversi ficatã și bogat ã, dispersat ã pe tot teritoriul
acesteia. Nu exist ã oraș sau sat care s ã nu dețină un monument, o mânăstire, biseric ã sau catedral ã,
un conac, un edificiu contemporan care glorific ã tehnica sau știința12. Fiecare dintre acestea
revendic ã cel puțin un scriitor, pictor, muzician etc. și în cinstea căruia se organizează o manifestare
anual ã.
În fața acestei bogații culturale europene trebuie accentuate trei caracteristici ale culturii
europene și anume:
 Deosebita varietate a culturii, dar totuși legata printr -o unitate perfect ã;
 Creația dinamic ã și în continu ã evoluție ;
 Exploatarea dinamic ã prea selectiva.
Varietatea deosebit ã și unitatea profund ã a culturii europene este determinata de faptul c ã
fiecare din state se remarc ã prin cultura sa specif icã.
Monumentele istorice și cele contemporane, obiectele și operele de art ã aflate în muzee,
spectacolele realizate de artiști sunt marcate de o originalitate specific ã.
Viața cultural ã a Europei nu se bazează doar pe patrimoniul legat de o istorie lung ã, aceasta
rămâne extrem de vie și creativ ã. Patrimoniul istoric a fost perceput în mod diferit în funcție de
epoc ã. Bogăția cultural ã european ã bazat ã fie pe monumentele trecutului, fie pe punerea în valoare a
legilor științifice, tehnice și artistice acumu late în muzeele tradiționale sau cele noi și pe prezentarea
continu ã a creațiilor contemporane prin expoziții, saloane și spectacole, reprezintă o trăsătur ã
esențiala a Europei. Orașele cu via ța lor cultural ã atrag în medie 19% dintre turiștii care călător esc
pentru prima dat ã și 29% dintre cei care călătoresc a doua oar ã. Aportul cultural al țãrilor europene
este remarcat prin intermediul propriului patrimoniu cultural al acestora.
Belgia poart ã în cultura sa marca diverselor civilizații europene, începând cu perioada
spanioli, perioada austriac ã și olandez ã (Bruxelles și Anvers) și terminând cu influen ța francez ã
(Liege și Tournai) .
Arhitectura acesteia este o mărturie vie a istoriei. Arta baroc ã a dat monumentelor din
Bruxelles și în special pieței sale o marc ã original ã. Deși o țar ã micã, Belgia oferă turiștilor o mare
varietate de orașe istorice cu stiluri foarte diferite: renascentiste și baroce în Flandra și Bruxelles.
Cele mai bogate orașe sunt Bruges, Anvers, Grand, Bruxelles, Tournai, Mons, Huy și Liege.
Feudalitatea și-a făcut remarcat ã prezen ța prin intermediul numeroaselor monumente medievale
(Bonillou, Durbuy, La Roche localizate în Ardenne).
În pictura geniului artistic s -a exprimat cel mai bine începând cu flamanzii primitivi pana la
suprareali smul lui Margritte și renașterea marcata de Brengel și Rubens.
Punerea în valoare a patrimoniului este un obiectiv principal al Ministerului Culturii și
Municipalității. Mai mult de 300 de muzee aflate în diferitele orașe ale tarii prezintă publicului
aceste bogații contra unor preturi modice sau chiar gratuit.
Belgienii sunt amatori de excursii în orașele istorice. Anual 6 milioane de turiști sunt
înregistrați, în cazul unei populații de 10 milioane locuitori.

12 Robinson, Mike « Tourism and Culture : Image » Identity and Marketing, UNESCO Univercety of
Northumbria at New Castle, 1996

24 Festivalul Europalia consacrat picturii se des fășoară o data la doi ani, iar expozițiile sunt
organizate în toate regiunile și pe întreg sezonul . acestea înregistrează anual mai mult de un milion
de vizitatori din care o treime sunt străinii.
Danemarca prelungește continentul european pana la Cercul Polar. Acest ținut, care în jurul
anului 1000 a dominat Anglia și Scandinavia, permite europenilor cunoașterea aportului vikingilor și
scandinavilor sa le aprecieze cultura, precum și claritatea peisajelor marine și rurale excepționale.
Încă din 1843 s -a înființat la Trivoli un parc recreativ care aduce anual 2 milioane de turista
externi și 5 milioane, interni. Acesta cuprinde 280 de muzee, din care 50 sunt de arta.
Conform aprecierilor UNESCO numărul intrărilor la muzee și monumente este de
aproximativ 8 ,5 milioane anual.
Prin intermediul picturilor murale ale bisericilor evului mediu, al catedralelor gotice din
Roskild și Aarhus de influenta germana, olandeza sau franco -italiana, Danemarca și-a creat un stil
deosebit. Geniul sau național își găsește expr esia în picturile maeștrilor Jens Juel, Abillgaard și
Eckersberg.
Castelele din Elseneu, Frederiksborg și Hillerod, muzeele din Hirschsprungske, Copenhaga,
orașul Kobenhaven fac parte din orice tur al Europei.
Germania este în primul rând o țarã emițătoare de turiști și reprezintă unul din principalele
locuri ale civilizației europene. Este o destinație recunoscut ã pentru turismul de afaceri (prin
intermediul centrelor de conferințe, reuniuni, târguri și expoziții organizate în toate orașele
principale). Be rlinul oferă vizitatorilor săi atât modernitatea orașului cat și farmecul discret al
vechilor cartiere. Orașele Dresda, Leipzig, Erfurt, Weimar și Posdam sunt centre turistice ale căror
resurse sunt etalate privirii turiștilor internaționali.
Geografia și relieful oferă turiștilor o mare varietate atât din punct de vedere turistic cat și
cultural. Estul Germaniei este la fel de vizitat ca și orașele culturale înconjurătoare de un cadru
tradițional specific. Pentru ca a dat nume mari în ceea ce privește lite ratura și muzica: Bach, Mozart,
Hayden, Beethoven, Wagner, Haendel ea reprezintă un loc important de desfășurare a festivalurilor
pe tot timpul sezonului și toate orașele germane. Daca muzica deține un loc important în cadrul
manifestărilor culturale și turistice, folclorul și turistice, folclorul și spectacolele tradiționale
reprezintă cealaltă latura a bogățiilor culturale (carnavaluri, sărbători ale toamnei).
Cultura germana rămâne marcata de epoca romantica, lucru materializat prin faptul ca
germanii vo r sa ofere turiștilor orașe romantice, mânăstiri, biserici și castele în stil baroc, dar și
câteva opere clasice. Pentru turiștii din afara Europei, autoritățile din domeniul turistic fac eforturi
deosebite pentru a le oferi vizitatorilor castele din epoca romantica, ceea ce reprezintă un real succes.
Grecia . Atunci când geniul unei culturi atinge o anumita perfecțiune, istoria, arta se repeta.
De mai mult de trei mii de ani, în Europa și în întreaga lume, oamenii repeta și se inspira din
arhitectura, sculp tura și modul de gândire al Greciei Antice. După părerea lui Thierry Maulnier,
europenii vizitează Grecia pentru a -și găsi rădăcinile, pentru a retrăi aventurile istoriei umane. Nu
exista o alta tara în care turismul sa fie mai legat de cultura decât în Grecia. Statisticile Oficiului
Național pentru Turism demonstrează ca mai mult de 25% dintre turiști au ca motivație de călătorie
curiozitatea pentru antichități. Majoritatea acestora provin din tarile europene cele mai mari ponderi
fiind deținute de Spania 59%; Italia 46%; Franța și Belgia 44%. Grecia deține 12 ansambluri
monumentale înscrise în patrimoniul mondial și protejate de către UNESCO.
Pe lângă acestea Grecia poseda 110 muzee, 108 colecții arheologice care sunt vizitate de
către 8 milioane de tur iști anual. În fiecare an, Partheonul primește aproximativ 900 de mii de
vizitatori. Festivalurile de la Atena și Epiduare atrag de asemenea un număr mare de turiști. Nu se
poate vorbi de Grecia ca despre un ansamblu deoarece exista mai multe „Grecii”. Gre cia
Continentala fără a uita Grecia Bizantina și Creștina, din Macedonia și Tracia, Peloponesul –
Arhipelagul Marii Egee și Insulele Ionice.

25 Spania , mandra de cultura sa europeana originala, își are rădăcinile în civilizațiile araba și
creștina, dar în același timp „mișcata” de activitatea intensa a numeroșilor artiști contemporani.
Deține un patrimoniu care reflecta toate marile epoci ale artei prin intermediul capodoperelor.
Șaisprezece dintre acestea au fost înscrise de către UNESCO pe lista patrimoniul ui mondial. Ele sunt
dispersate în marile orase care poseda un patrimoniu cultural și istoric deosebit (Castille – Toledo,
Segodia, Avila,Estremadure, Caseres) sau intr -o alta parte a Spaniei care dețin moschei (Cordoba,
Alhambra, Generalife în Granada), c atedrale (Burgos, Santiago de Compostella), opere ale epocii
preistorice (Altamira) și moderne (Gandi). În completarea acestor opere unice ale trecutului, artiștii
spanioli excelează și în arta contemporana prin intermediul evenimentelor majore ale Europei și ale
lumii întregi care s -au desfășurat în 1992: Madrid, capitala culturii europene în 1992; 500 de ani de
la descoperirea Americii; expoziția universala de la Sevillia; jocurile olimpice de la Barcelona.
Operele de arta ale Barcelonei sunt aproximativ 7500, ca număr, cele de interes cultural fiind
înregistrate în Registrul General, iar dintre acestea 1250 sunt muzee. Muzeele de stat în număr de 36
primesc anual mai mult de 7,2 milioane de vizitatori. Oferta turistica și culturala este foarte diversa,
pe întreg teritoriul Spaniei, putând fi vizitate situri istorice, sate și orașe care oferă turistului
numeroase opere de arta spre contemplare precum și numeroase evenimente culturale. Spaniolii
reprezintă primii turiști ai acestei zone. Ei utilizează itiner ariile turistice și istorice ale tarii mai ales
pentru călătoriile lor secundare de agrement. Rata plecărilor reprezintă 21,6% din totalul populației
spaniole (1991) destinația principala fiind Spania (81%). Călătoriile de la sfârșitul săptămânii au
înregi strat o rata a plecărilor de 43,4% din totalul populației spaniole.
Franța . Valoarea patrimoniului cultural al Franței este pusa în valoare de către UNESCO
prin numărul locurilor și ansamblurilor monumentale înscrise în lista patrimoniului mondial (19 în
Franța din totalul de 80 aflate în Europa). Obiectivele sunt reprezentate de: epoca preistorica (grotele
de la Vezere); splendoarea romana (teatru antic Orange, orașul Arles); spiritualitatea evului mediu:
catedralele Reines, Chartres, Amiens, Muntele Sf. Michel, vechiul Strasburg; perioada clasica
(Versailles, Fontaine Blue, Chamborde, Piața Stainslas din Nancy); siturile naturale protejate
(golfurile Gerolata și Porto , rezervația Scandola). La acest patrimoniu se adaugă 39 de mii de
monumente din care 14 00 sunt deschise publicului și 1200 de muzee. Monumentele istorice de stat
sunt vizitate anual de peste 8 milioane de turiști. S -a estimat ca în Franța, numărul total al
vizitatorilor este de 100 de milioane anual. De o deosebita importanta sunt cele 2500 de festivaluri
desfășurate pe tot teritoriul Franței și care atrag iubitorii de muzica, dans, teatru, cinema și alte
manifestării artistice (marionetele, mima, folclorul). Bogăția patrimoniului cultural explica de ce
Franța este tara care primește cel mai mare număr de turiști interni din Comunitatea Europeana (82%
din populație). S -a constatat ca din totalul plecărilor 18% dintre turiști au motivație culturala, dar o
ancheta mai ampla a Ministerului Culturii și Turismului arata ca 40% dintre francezi și 17% dintre
străini au vizitat cel puțin un monument istoric. Acest stadiu arata sensibilitatea turiștilor în fata
diferitelor probleme legate de calatorii culturale: facilitați de parcare, de primire, prezentare,
documentare și suveniruri prezentate.
Irlanda. Deși are o populație de 3,5 milioane de locuitori,aceasta atrage mai mult de 4
milioane de turiști anual, fapt datorat unei politici originale și dinamice a Oficiului Național de
Turism care a realizat campanii de publicitate în principalele tari emiț ătoare de turiști. O cincime din
totalul turiștilor străini desemnează motivația culturala ca pe un criteriu de alegere a Irlandei ca
destinație de călătorie. Dintre aceștia 30% provin din SUA, Canada, Australia și Noua Zeelanda, tari
care dețin 70 de mili oane de descendenți irlandezi care au emigrat și care rămân totuși fideli
tradițiilor lor. Produsul turistic comercial din Irlanda integrează o mare parte de cultura care
cuprinde monumente, biserici, mânăstiri, castele, ferme aflate intr -un cadru ecologic și uman. Aici
mai exista încă un ansamblu megalitic uimitor care număra mai bine de 1200 de pietre funerare,
forturi și sate lacustre. Conviețuirea dintre creștini și celtici este cel mai bine ilustrata de către
expozițiile din muzee. Arta georgiana a mar cat Dublinul secolului XVIII. Majoritatea muzeelor și

26 monumentelor nu este deschisa vizitelor decât cu ocazia paștelui la Toussaint. Turismul cultural
irlandez este în același timp atipic, original și exemplar.
Italia este o țara de origine a turismului cu ltural. Se poate spune c ã acesta s -a născut în
secolul XVI în același timp cu ideea de umanism a culturii europene. Începând din aceasta perioada
toți oamenii de cultura au trecut prin Italia (Montaigne, Erasme, Shakespeare, Gothe, Shelley, Byron
etc). În secolul trecut, marele tur prin Italia reprezenta o inițiere în lumea culturala. Chiar și în zilele
noastre călătoriile la Roma, Florența sau Veneția fac parte dintr -un comportament cultural. Italia
poseda un patrimoniu care păstrează urmele Europei în cea mai mare diversitate a sa: Marea Grecie,
așezări feniciene și etrusce, Roma clasica, bizantina, evul mediu și cele trei mari epoci ce au
precedat renașterea (Tricentto, Quarocentto și Cinquecentto), stilul baroc și arta moderna. Șapte
dintre ansamblurile monumentale au fost introduse pe lista patrimoniului mondial. În ciuda
bogățiilor culturale primează atracția pentru turismul de agrement (58% pentru mare, 11% pentru
locuri în afara orașelor). Călătoriile cu motivație culturala reprezintă 17%. Totuși, s -a demonstrat
faptul ca 36% dintre turiști au ca motivație vizitarea orașelor culturale. Aceste cifre nu sunt în
contradicție, ele reflecta faptul ca obiectivele de interes cultural sunt situate în preajma celor de
agrement.
Luxemburg păstrează în centrul E uropei bastioanele și drumurile alcătuind un decor presărat
cu instituții europene, ministere și ambasade. Alături de catedrala secolului XVII, muzeul sau
prezintă mărturia tuturor epocilor, începând cu arta galoromana și terminând cu cei mai abstracți
pictori moderni (Zoran) permit reflectarea asupra diversității sentimentelor umane. În Ardennes se
poate vizita anticul Remich, muzeele de mozaic din Diekirch sau castelele Beaufort, La Rochette,
Viaden, Clairveau. Numărul anual de turiști reprezintă numărul dublu numărului de locuitori, ceea ce
demonstrează ca viata culturala se poate alătura calatorilor de afaceri, în mod agreabil.
Olanda, tara apelor, florilor și muzeelor. Apele: forța lor reprezintă mai întâi o tehnica
(morile de vânt, digurile, ecluzele, barajele) creează un peisaj al marilor întinderi presărate de canale.
Toate acestea formează un mod de viata concretizat în: pescuit, comerț etc. Anual Olanda produce și
vinde 4000 de feluri de flori în toata Europa. Nu este de mirare ca de -a lungul secole lor pictori
importanți: Hals, Rembrant, Vermur, Van Gogh, Moudrian au dorit sa imortalizeze imagini pentru
posteritate. Dintre cele 800 de muzee, 644 sunt omologate oficial, Olanda posedând cea mai mare
densitate de muzee pe km pătrat; 344 de muzee oferă o colecție istorica, 136 sunt destinate tehnicii și
științei; 67 sunt specializate în arte frumoase, iar 5 sunt consacrate istoriei naturii.
Portugalia are un climat influențat de oceanul Atlantic dar și unul cultural legat de călătoriile
exploatatorilor. Adăpostește 6 ansambluri protejate de UNESCO, iar în ciuda bogățiilor culturale (
Lisabona – castele și mânăstiri, Douro sau Endvora – castele și mănăstiri) majoritatea turiștilor sunt
atrași pe plaje (62%). Celor 8 milioane de vizitatori anual, Portugalia le oferă 250 de muzee ce
ilustrează ocupația maura, viata familiei regale, Orientul, India, China, Brazilia. Festivalurile și
dansurile reînvie viata sclavilor iar arhitectura, pictura, muzica demonstrează faptul ca limbajul
cultural european nu necesita interpretare.
Marea Britanie. Britanicii sunt cei care au inventat incontestabil turismul secolului trecut cu
dublul sau aspect de deplasare și de cunoaștere a tuturor lucrurilor ce ridica o curiozitate, altfel spus
turismul cultural. După al doilea războ i mondial ei au luat în serios valoarea patrimoniului cultural
intr-o tara care a scăpat invaziilor distructive și a atitudinilor lor deosebite pentru tehnologia
avansata. Turismul cultural a devenit o prioritate în politica britanica, British Tourism Auth ority
(BTA) considerând ca în comparație cu tarile cu un climat deosebit și cu relief variat, punerea în
valoare a patrimoniului cultural în fata clienților în fata clienților ce caută tot mai adesea acest tip de
valori. Din acest punct de vedere, Marea Br itanie exercita o atracție majora pe piețele Americii de
Nord ai căror locuitori ii caută rădăcinile în Europa, dar și pe cele europene cu care are legături
datorita unei istorii comune.

27 2.3.2 . Touroperatorii turistici

Turismul intraeuropean reprezintă aproximativ 80% din turismul internațional desfășurat în
țãrile europene. Europa trebuie s ã fie cunoscut ã în primul rând de către europeni pentru a -și găsi
locul pe piața internațional ã. Țãrile deținătoare de operatori importanți reprezintă țãrile cu un nu măr
foarte mare de turiști internaționali (Germania, Anglia, Benelux). În țãrile mediteraneene populația
utilizează intermediarii comerciali pentru călătoriile turistice pentru o mare parte a anului. Turismul
este practicat în mod foarte autonom, de aceea nu este recunoscut ã o limit ã a cercetării turismului
cultural doar prin prisma operatorilor turistici. Studiile demonstrează faptul c ã majoritatea orașelor
destinație sunt prezentate în cataloage specializate. Touroperatorii specialiști sunt operatori clas ici,
generali ce organizează o parte din ofertele lor pe baza vizitelor în orașe, circuitelor, etc.
Touroperatorii specializați se adresează unui segment de piaț ã deosebit al cărui criteriu de
segmentare se bazează pe dorința de a vizita un anume obiectiv turistic. Aceștia propun un program
adaptat cerințelor clienților. De cele mai multe ori pliantele touroperatorilor specializați prezintă
sugestii destinate adaptă rii lor la cerințele clienților.

Clasificarea călătoriilor după tip și durata:
 Sejururile cu lturale (durata lung ã și scurt ã);
 Circuite itinerante individuale sau de grup (de la dou ã pânã la 21 de zile) ;
 Vizitarea orașelor individual (de la 1 la 4 zile) ;
 Evenimente, expoziții, muzee (durat ã variabil ã);
 Vizite tematice (7 zile) ;
 Vizite de studiu s au perfecționare (7 zile) ;
Touroperatorii consider ã turismul cultural ca o activitate manageriala, minor ã și dificil de
vândut și de dezvoltat în funcție de clientela. În general, Touroperatorii obișnuiți cheltuie
aproximativ 3% din cifra lor de afaceri pe ntru turismul cultural. Touroperatorii specializați din
Anglia și Germania consider ã cã turismul cultural deține un potențial inepuizabil. Motivele reușitei
sunt legate în general de marketingul foarte specializat, segmentat. Reușita se datorează segmentăr ii
bine organizate, a grupărilor și asociațiilor cărora le sunt propuse produse turistice adoptate nevoilor
clientului. De cele mai multe ori, touroperatorii oferă produse ca al carte, elaborate în colaborare cu
turiștii. Calitatea și cunoștințele ghizilor sunt esențiale în reușita programului.
Turismul cultural nu se consum ã ca cel de litoral sau de munte iar gestionarii patrimoniului
cultural nu țin cont de cele mai multe ori de imperativele turismului cultural -profesional: orarul
inadaptat; ticketingul și rezervările inadaptate, negestionarea fluxurilor având drept consecința
scurgeri de informații și perioade slabe, absenta ghidului calificat, plictiseala provocata de vizitarea
muzeelor și care nu motivează clienții. În acest sens, se constata o mare cer ere în ceea ce privește
informațiile complete asupra manifestărilor, a informațiilor la nivel cultural furnizate prin eforturi
minime, promovarea intensa a turismului cultural pe piețe extra europene, o mai buna pedagogie
culturala prin multimedia și audio vizual, formarea ghizilor, editarea ghidurilor adaptate turiștilor.
Învechirea ofertelor turistice la nivel european, insuficient diversificate pot fi corectate prin
dezvoltarea turismului cultural în zonele neamenajate; riscul uzurii patrimoniului cultura l printr -o
frecventare abuziva ce poate conduce la o banalizare comerciala a produselor culturale; reticenta
proprietarilor monumentelor culturale ridicata; concentrarea asupra anumitor orașe și locuri;
gestionarea prea administrativa ce atrage numeroase r igidități ( ore de vizita inadaptate frecventei
turiștilor, nocturnele, absenta ghizilor calificați).
Sugestiile operatorilor în mai bun ã organizare a turismului cultural constau în organizarea
unei bănci de date europene care s ã preia inventarul patrimoni ului, evenimentelor, calendarelor,
programelor, etc.; crearea la scar ã european ã a unei gestion ãri a patrimoniului și a creatorilor de
evenimente; dezvoltarea saloanelor și a workshopurilor turismului cultural; fiscalitatea adaptata;

28 crearea evenimentelor paneuropene pe diferite teme; campanii promoționale intense; mai buna
organizare la nivel local; mai buna pregătire a ghizilor. Pătrunderea pe piața reprezintă un real succes
pentru touroperatori, deoarece multe programe sunt abandonate din lipsa clientele i. Turismul cultural
propus de touroperatorii specializați este mai bine văzut pentru ca ei și-au identificat foarte bine
segmentele de piața realizând excursii pentru grupuri foarte mici. Piața turismului cultural deține
numeroase nise neutilizate încă.

2.3.3 . Desfacerea produselor turistice

În general touroperatorii pot alege între doua metode de distribuție și anume ei pot oferii
produsul direct pe piața sau le pot vinde agențiilor de turism. Trebuie menționat faptul ca indiferent
de metoda aleasa, vâ nzările vor depinde de prezentările în pliante de către touroperatori și de politica
de piața și de campaniile publicitare.
Publicitatea este deosebit de importanta în vânzarea unui pachet de servicii turistice.
Pliantele reprezintă principalele instrument e de promovare a produselor turistice. Datorita
importantei lor, marii touroperatori din toata lumea și mai ales din Germania, Marea Britanie și
Franța realizează mai mult de un milion de pliante care sunt distribuite foștilor sau potențialilor
clienți det erminați anterior prin intermediul studiilor de piața. Pliantele sunt realizate estetic și
prezintă prin intermediul imaginilor destinația turistica, iar prețul promoțional este înscris în așa fel
încât sa sensibilizeze clienții. Acesta reflecta și calitat ea destinației.
Utilizarea fotografiilor color în realizarea pliantelor au ca efect mărirea costului de fabricație.
În urma studiilor realizate s -a constatat ca rata de conversie a pliantelor în raport cu vânzările
oscilează între 10 și 30 de pliante pentr u o vânzare. Preturile promoționale se refera la promovarea
celui mai mic preț posibil al unui pachet de servicii. Strategia este utilizata de obicei în perioadele de
extrasezon când pentru intervalele scurte de timp sunt practicate preturi minime pentru p achetul de
servicii oferit.
Deși prețul promoțional este diferit de cel real al produselor prezentate prin intermediul
pliantelor este acela ca oferă dovada tangibila a serviciului ce urmează a fi utilizat. Cheltuielile
ridicate pentru designul și produce rea unui pliant determina o delimitare clara între touroperatori. În
acest sens numai touroperatori cu o mare putere de finanțare își pot permite costurile ridicate ale
pliantelor. De aceea, oferta pachetelor de servicii turistice este concentrata în mâini le unui număr
mic de touroperatori. Mai mult timpul necesar lansării pe piața a unui produs oscilează între sase luni
și un an, iar preturile sunt influențate de riscurile inflației, fluctuațiile ratei de schimb, prețul
celorlalte mărfuri etc. Mai nou, tou roperatorii prezintă separat o lista de preturi, fata de pliantul
principal pentru a acționa la schimbări ori de cate ori este necesar.
Aceasta tehnica are ca efect reducerea impactului asupra promovării produselor naționale.
Agențiile de voiaj au ca princ ipal obiect de activitate vânzarea către consumatori a
pachetelor turistice în schimbul unui comision. În întreaga lume exista aproximativ 30 de mii de
agenți de turism concentrate mai ales în tarile dezvoltate și în special în Europa. În conformitate cu
studiile Organizației Mondiale a Turismului, 70% dintre acestea sunt localizate în Europa, 14%
dintre acestea sunt localizate în Europa, 14% în America de Nord, 8% în Asia și Pacific, 4% în
America Latina și 4% în Africa și Orientul Mijlociu.
De obicei ace ste agenții sunt simpli distribuitori ai produselor turistice și au de asemenea
resurse reduse. Majoritatea agențiilor cooperează la nivel național și sunt afiliate la organizații
profesionale cum ar fi: Federația Agențiilor de Voiaj din Paris, Asociația A gențiilor de Turism
Britanice sau Societatea Americana a Agențiilor de Turism. Promovarea relațiilor dintre agențiile de
turism din întreaga lume este realizata prin intermediul organizațiilor internaționale cum ar fi WATA
(World Association of Travel Agen cies).

29 Obiectul de activitate se bazează pe ticketing și pe marketingul serviciilor turistice.
Ticketingul reprezintă pentru marea majoritate a agențiilor o activitate principala ce implica
rezervarea biletelor de transport (aerian, maritim, feroviar sau r utier) dar și a serviciilor de turism
complementare cum ar fi rezervările la hoteluri, închirierea de automobile, asigurarea de călătorie
precum și a altor servicii (plata taxei pentru vizitarea obiectivelor turistice, a echipamentelor
turistice, a echipam entelor sportive și a lecțiilor necesare practicării acestora etc.).
Vânzările din transporturi reprezintă cea mai mare pondere din totalul vânzărilor unei agenții.
De exemplu, în cazul societarilor americane, vânzarea biletelor de avion reprezintă cam 2/3 din
totalul încasărilor. În vederea comercializarea biletelor de avion, agențiile de turism trebuie sa fie
acreditate de IATA sau de către o campanie membra IATA. Organizația protejează atât consumatorii
cat și companiile aeriene împotriva falimentului ag enției de voiaj și are de asemenea rolul de a
echilibra aceasta industrie.
Campaniile publicitare sunt adesea preluate de către diferite organizații care au interese
complementare, și anume: organizațiile guvernamentale de turism din tara de destinație sun t direct
răspunzătoare pentru informațiile furnizate și promovarea lor; touroperatori și agențiile de turism
care duc o politica de vânzare a produselor. Organizațiile naționale pentru turism cooperează cu
Touroperatorii și agențiile de turism pentru ca ac estea din urma comercializează produse turistice ce
au ca destinație tarile respective. De asemenea succesul unei destinații turistice ce au ca destinație
tarile respective. De asemenea succesul unei destinații turistice depinde de abilitatea operatorilor și
agențiilor de a -și vinde produsele. Unele agenții cooperează cu o firma specializata în timp ce altele
cooperează cu mai multe companii de publicitate în realizarea campaniile publicitare.
Operatorii care promovează produse cu destinații nesusținute fin anciar de către guverne
suporta costul total de promovare atât al produsului cat și al destinației. Un produs care este format
din mai multe servicii este promovat din diferite puncte de vedere de către fiecare furnizor. De
exemplu, o companie aeriana care deține un touroperator și un lanț hotelier va lansa o campanie
promoționala pentru a vinde un pachet de servicii turistice. Chiar daca furnizorul face parte dintr -o
corporație el își manifesta interesul deosebit în promovarea serviciului sau.
Mesajul pub licitar pune în evidenta trei aspecte majore: prețul produsului, conținutul și
calitatea imaginii touroperatorului. Prețul promovat prin intermediul pliantului este reprezentat de
obicei de costul produsului din perioada de extra sezon. Conținutul produsul ui reflecta atributele sale
pozitive și îl diferențiază de cele ale competiției.
Campaniile publicitare se concentrează asupra serviciilor suplimentare ce contribuie la
ridicarea valorii produsului și include serviciile de transport, cazare, aprovizionare , divertisment sau
servicii de catering ( cultura, sănătate, sporturi). Calitatea imaginii touroperatorilor este foarte
importanta. O firma care este adepta „calității ridicate” are o putere mai mare de negociere cu
furnizorii de servicii permițându -i asig urarea unor preturi mai competitive. Produsele devin astfel
mai atrăgătoare pentru turiști.
Costurile de vânzare practicate de câtre agențiile de turism sunt formate în principal din:
pliante distribuite agențiilor de turism în cadrul târgurilor și expozi țiilor, afișe, anunțuri, articole,
reclame, radio, TV și în sălile de cinema; cărți poștale trimise foștilor și potențialilor clienți;
organizarea conferințelor de presa în orașele pieței ținta. Un rol deosebit în distribuirea produselor
turistice îl dețin e Sistemul Global de Distribuție (GDS – Global Distribution Sistem). Creșterile GDS
și ale sistemului de rezervare și ale sistemului de rezervare prin calculator au fost remarcate în anii
`90. accesul la sistemele de informație singulara oferă informații a supra produselor companiilor
aeriene sau a lanțurilor hoteliere. Agențiile de turism au acces la informații și intra în contact cu toate
canalele de distribuție a produselor lor prin intermediul GDS. Sistemele globale de distribuție sunt
mult mai eficiente în utilizare decât cele singulare pentru ca prelucrează pentru ca stochează mult
mai rapid informațiile. Ele reprezintă un instrument esențial un instrument esențial în promovarea
turismului internațional.

30 Primele sisteme globale de distribuție au fost i ntroduse și dezvoltate de câtre marile
companii aeriene din SUA la începutul anilor `70. prin intermediul rețelelor de distribuție și
informații, producătorii și comparatorii de servicii intra în contact. Spre deosebire de bunuri,
serviciile sunt vândute î nainte ca persoana ce le achiziționează sa aibă ocazia de a aprecia calitatea
serviciilor și înainte ca ele sa fi calatori în tara de destinație. Din acest punct de vedere sistemele
globale de distribuție sunt indispensabile și dețin monopolul din punct de vedere virtual atât în
domeniul vânzărilor din transporturile aeriene cat și cele ale pachetelor turistice. Rețelele de
distribuție sunt concentrate și dominate în mare măsura de câtre liniile aeriene din Europa și
America.
Principalele sisteme globale d e distribuție sunt Galilei Internațional – Asociația rețelei
americane Covia Apollo dezvoltata de către United Airlines cu cea europeana Galileo cu sediul în
Marea Britanie care la rândul sau este formata prin asocierea British, Airways, Aitalia, Swissaie,
KLM și Olipmic Airways; Sabre (America Airlines) a fost cea mai mare rețea din lume înaintea
fuziunii Apollo Galileo; Word Span stabilita de către Delta, TWA și Nord Vest și este asociata cu
Abacus, fiind creata de un grup aerian din Asia.

2.4. Tendințe majore pe care le înregistrează piața turismului cultural

Turismul cultural este unul dintre segmentele ce înregistrează creșteri deosebite în ceea ce
privește nivelul de cultura și care furnizează un număr considerabil de tineri motivați cultural:
aproap e 40% dintre vizitatorii zonelor Atlas au sub 30 de ani. Mare parte dintre turiștii culturali au
interes minor pentru cultura în timpul vacantelor lor. Aproximativ 8% dintre cei chestionați au putut
fi desemnați ca „turiști culturali prin excelenta” – persoane ce au călătorit cu scopul de a vizita o
atracție culturala. Ceilalți sunt „turiști culturali generali” pentru care cultura este un factor secundar
în alegerea unei destinații.
Piața turismului cultural general este de asemenea foarte importanta pentr u ca aproximativ 40
de milioane de excursii externe pe an în Europa, reprezintă dublul fluxurilor înregistrate pe piața
turismului cultural specific. Cultura este de cele mai multe ori o experiența generala și nu una
specifica, pentru majoritatea persoanel or. Ea poate fi găsita nu numai în muzee ci și în baruri,
restaurante sau pe străzile orașelor. Diferențele dintre cultura stilista și cea populara tind tot mai mult
sa dispară, acestea doua încep tot mai frecvent sa se întrepătrundă dând naștere unor noi forme ale
culturii. Turistul cultural poate vizita un muzeu în timpul zilei, dar seara este foarte probabil sa o
petreacă mai degrabă intr -o discoteca.
Categoriile de turiști diferite prin natura lor, necesita abordări de marketing diferite. Piața
turismul ui cultural înregistrează conform Organizației Mondiale a Turismului cele mai însemnate
creșteri în cadrul pieței turistice. Obiectivul turismului cultural se schimba continuu, de la cele stricte
(muzee, situri, monumente) la cele mai ușor accesibile, acop erind toate aspectele culturii elitiste cat
și al celei populare, devenind astfel un fenomen mult mai vast.
Cultura este adaptata turismului prin intermediul politicilor, în toate zonele lumii, în special
pentru obținerea unor venituri.
În ceea ce priveșt e piața turismului cultural se poate vorbi, în prezent despre următoarele
tendințe majore:
1. O creștere continu ã dar lente a cererii, stimulat ã de înaltul nivel educațional și al setei
de cunoaștere .
2. Explozia ofertei de atracții culturale, care depășește în mod substanțial și rapid
creșterea cererii. Dezvoltarea turismului cultural a fost stimulata în special de
creșterea numărului evenimentelor culturale destinate turiștilor.
3. Imposibilitatea unei distincții clare între cultura elitista și cea populara, între cultura și
economie, care au stat la baza creșterii ofertei de atracții și evenimente. Moștenirea

31 culturala este nevoita sa includă acum toate aspectele legate de cultura inclusiv
muzica populara, gastronomia și chiar întregul peisaj natural.
4. Turismul c ultural capătă tot mai mult caracterul unui fenomen de masa, în zonele care
dețin noi atracții culturale. Se poate spune ca numărul turiștilor interesați de cultura
înregistrează o creștere mai rapida decât al vizitatorilor cu o motivație culturala
specifi ca pentru un număr considerabil de atracții.
5. Comercializarea ridicata a turismului cultural prin intervenția companiilor
specializate.
6. Apariția unui grup de „noi producători” din domeniul cultural și care au drept scop
crearea de noi locuri de munca. Aces t grup exercita o influenta asupra produselor
aduse pe piața în special în centrele urbane.
Tendințele prezentate sunt ilustrate în mod clar de către Atlas ( European Association for
Tourism and Leasure Education) în 15 tari europene între anii 1992 -1997. turismul cultural
europeana este în primul rând un consumator calificat pentru care cultura este o forma a dezvoltării
personale. Se constata o dorința crescânda pentru noutate a societarii contemporane iar cultura este o
importanta sursa de înnoire permiț ând individului sa descopere alte culturi, sa invite. Consumatorul
specialist poate crea propria lui noutate ca turist cultura prin intermediul picturii, limbajului,
tradițiilor, gastronomiei și altor activități.
Conform studiilor efectuate în zone diferit e este demonstrat faptul ca interesul pentru noutate
și dorința de a învață reprezintă cele mai importante motivații ale turiștilor culturali. Motivațiile stau
la baza procesului de autodezvoltare.
Turismul cultural deține un nivel ridicat de capital cultural asupra atracțiilor vizitate. O
excursie este privita în mod diferit, astfel în cadrul unei prime vizite turistul accepta o apropiere
tradiționala fata de atracțiile culturale. La o a doua vizit a turistul cultural revine producătorilor
pachetelor de servicii13.
Cererea pentru turismul cultural dintr -un anumit oraș poate fi strâns legata de calitatea și
valoarea capitalului real pe care îl deține. Acest capital real reprezintă baza materiala neces ara noilor
producători sau „ noilor intermediari culturali” pentru dezvoltarea produselor destinate consumului
cultural. Noii producători situați pe o poziție cheie în cadrul sistemului turistic cultural stabilesc
produsele ce vor fi distribuite pe piețe. Ei provin dintr -un mediu cultural și dețin un important
complex de informații în domeniul pe care îl transforma prin intermediul produselor cu o valoare
simbolica ridicata destinate consumului cultural din Europa și care sunt cele mai bine reflectate prin
intermediul producătorilor și consumatorilor din importantele centre europene.
Din aceste puncte de vedere pătrunderea pe piața a noilor destinații și ocuparea unor nise
importante ale pieței sunt foarte greu de realizat. Implicațiile tendințelor se manif esta în mai multe
domenii.
Politica de stat
Elaborarea politicii de stat, este o adevărata provocare datorita translucidității existente între
cultura și economie. Se impun eforturi deosebite din partea statelor și organizațiilor culturale în
vederea elimi nării barierelor existente între acestea. Bianchini și Landry demonstrează ca acest lucru
este cheia creării „orașului perfect” pentru mileniul următor.
Managementul
Atenția trebuie acordat ã în mod special vizitatorilor cu experienț ã. În cadrul sectorului
cultural, nivelul profesionalismului trebuie adaptat cerințelor turiștilor care solicit ã produse de o
calitate deosebit ã. De asemenea, se impune o atenție deosebita în cazul diferitelor grupuri de
vizitatori.

13 Nistoreanu Puiu « Economia turismului», Editura ASE, București, 2011

32 Planificarea
Datorita competiției ridicate exi stente în cadrul pieței turistice culturale este necesar ã în
primul rând luarea în considerație a noilor evenimente și atracții. În al doilea rând se impune
minimizarea concuren ței prin planificare și cooperare.
Marketingul
Marketingul turismului cultural necesit ã o mai bun ã înțelegere a motivațiilor și numărului
crescând al punctelor țint ã de interes major pentru acest ã form ã de turism.
Turismul cultural necesit ã o abordare sistematic ã și profesional ã, în condițiile creșterii rapide
înregistrate în ultimi i ani. Creșterea respectiv ã trebuie s ã fie exploatat ã și controlat ã în mod eficient.

33
CAPITOLUL 3

POTENȚIALUL TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI, JUDE ȚUL HUNEDOARA DE LA
TURISM LA CULTURÃ

3.1. Conceptele de poten țial turistic , turism cultural, turism rural și agroturism

Parte integrantă a ofertei turistice , poten țialul turistic constituie , prin dimensiunile și
varietatea componentelor sale , prin valoarea și originalitatea acestora , condi ția esen țială a
dezvoltăr ii turismului în limitele unui perimetru.
Poten țialul turistic al unui teritoriu poate fi definit , la modul general , prin „ ansamblul
elementelor ce se constituie ca atrac ții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și
primirea călăto rilor ”14.
Potenialul turistic poate fi clasificat în două mari categorii :
 potenialul turistic natural;
 poten țialul turistic antropic.
Poten țialul turistic natural cuprinde ansamblul condi țiilor pe care le oferă cadrul natural ,
prin componentele sale ( relief , climă , hidrografie , vegeta ție , faună ,monumente naturale ,
rezerva ții pentru petrecerea vacan ței , respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Cea de -a doua categorie , poten țialul turistic antropic , reune ște crea țiile omului de -a lungul
timpu lui , concretizate în elemente de cultură , istorie, artă și civiliza ție , tehnico – economice și
socio -demografice care prin caracterele lor atrag fluxurile de turi ști.
Un rol important în procesul de dezvoltare a spațiului rural îl are turismul rural, a tât pe plan local,
cât și regional, îndeosebi satele mici și orașele mici cu un grad sporit de ruralitate, prezintă cel mai bogat
potențial turistic. Așezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic
regiunii, dezvolt at de -a lungul timpului, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiștii care
doresc să cunoască pe viu aceste aspecte.
Turismul cultural implică, alături de condiția de deplasare turistică și împlinirea unor condiții
suplimentare și anu me dorința de a cunoaște și a înțelege oamenii și creațiile lor, consumul unui
produs cultural ( monument operă de artă, spectacole) prezența unui mediator ( persoană, document,
material audiovizual) care să facă legătura dintre turiștii și produsul cultu ral, punerea în valoare a
acestuia.
Termenul de turism cultural s -a inclus relativ recent în literatura de specialitate alături de
turismul balnear, montan, de litoral, etc. Această formă de turism și -a dobândit locul, după părerea
profesorului grec George s Daskalachis, datorită influenței sale asupra oamenilor în general și asupra
tinerilor în special de a -și cunoaște originea și continuitatea lor istorică, a participării, nu numai ca
spectatori, la progresul vieții și societății, conștientizând astfel imp ortanța progresului omenirii. Prin
obiectivele sale turismul leagă trecutul de prezent, în sensul „demn de a fi văzut” permite
cunoașterea personală a realității.
Tipologia produselor culturale este foarte vastă, termenul de turism cultural fiind utilizat
pentru a definii consumul de artă, tradiție, folclor și alte manifestări culturale. Diversitatea
produselor culturale își are originea în lipsa unei definiții general acceptate a turismului cultural.
Turismul cultural favorizează vizitarea unor centre mult iple de interes, se adresează unor
grupuri turistice mai puțin numeroase, se practică indiferent de sezon. Se poate dezvolta și poate

14 C.Moisă , Economia turismului – suport de curs , Editura Universită ții „1 Dec embrie 1918”, Alba Iulia , 2010.

34 elimina efectele negative ale turismului de masă. Persoanele participante la o asemenea formă de
turism sunt acelea care p osedă o educație deosebită, un nivel cultural ridicat sau altfel spus un capital
cultural. Acesta permite posesorului său să recunoască și să interpreteze diferitele elemente culturale.
Operele de artă prezintă interes și pot fi interpretate de către o per soană care posedă cunoștințe în
domeniul cultural care au drept sursă atât educația instituțională cât și socială. Turismul cultural
presupune un cost economic și un cost de oportunitate ce justifică o investiție mai mare decât
celelalte forme ale turismul ui. Cultura definită ca fiind un act al cultivării subliniază puternica
legătură dintre cultură și educație prezent încă din secolul al XVII -lea când marea aristocrație era
interesată de participarea la marele tur.
Pornind de la această formă de educație ș i datorită diversificării metodelor de instruire,
treptat sistemul educațional a scos la iveală tot mai multe mijloace de transmitere a capitalului
cultural.
Motivația turistică culturală este deosebită de celelalte deoarece destinația este exactă,
precisă , nu poate fi schimbată și se prezintă sub trei forme: educațională, de autoregăsire și de
obținere sau de păstrare al unui prestigiu social.
Evident cea mai importantă este motivația educațională, deoarece turistul are ca scop
informarea. Dobândirea unui capital cultural reprezintă atât o necesitate pentru participarea efectiva
la turismul cultural cât și o motivație turistică. În ceea ce privește autoregăsire, motivația presupune
contactul cu altă cultură, un element natural sau filosofic, că sursă de ref acere spirituală. Este o
motivație extrem de importantă și se manifestă cel mai adesea în cazul turismului de pelerinaj.
Cea de -a treia motivație, aceea de a obține un prestigiu social prin care o clasă socială se distinge de
toate celelalte prin educație, ocupație, locul de rezidență și prin consumul de mărfuri. Consumul de
mărfuri de origine culturală include pe lângă produsele propriu -zise și experiențele turistice.
Dobândirea unui nou capital cultural oferă o sursă importantă de distincție. Toate elemen tele de
natură culturală sunt aflate într -o interdependență ce dă naștere unui mediu diferențiat în funcție de
clasele sociale. Conform studiilor efectuate nu toți turiștii sunt motivați cultural.
Turismul rural este o formă de turism care se desfa șoară în mediul rural, valorificând resur –
sele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca și dotări și echipamente turistice, inclusiv
pensiunile și fermele agroturistice.Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, ,, turis – mul
rural reprez intă totu și în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur,
nealterat și curat; o reîntoarcere spre origini, oricând placută și reconfortantă ” 15.
Turismul rural poate fi definit , ,,ca o formă concentrată pe de stina ții în spa țiul rural, dispunând
de o structură de cazare și servicii eterogene” 16.
Agroturismul ,, reprezintă ac țiunea de deplasare a unei persoane într -o localitate rurală,
nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel pu țin 24 de ore într -o gospodărie
țăranească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare, coabitarea, observa ția, asisten ța
și coparticiparea în comunitatea socială locală prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga
acțiune ”17.
Atât turismul rural cât mai ales agroturismul se bazează pe poten țialul spa țiului rural , pe
oameni și produse specifice locului care trebuie să se adapteze cerin țelor pie ței turistice, trebuie să -și
amenajeze gospodăriile pentru a fi la nivel ul standardelor de calitate dorite de turi ști, să pună în
valoare tradi țiile culinare specifice locului.
Obiectivele strategice ale agroturismului în România sunt18:
-stoparea migrației din mediul rural în cel urban și stimularea revenirii cel puți n parțial a populației
din zonele urbane, care este originară din cele rurale;

15 C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs , Editura Universită ții „1 Dec embrie 1918”, Alba Iulia , 2011.
16 G.Stănciulescu ( coord.) , Lexicon de termeni turistici , Editu ra Oscar Print, Bucure ști, 2002.
17 N.Bugnar, Agroturismul în cont ext global, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
18w.w.w.antrec.ro ( 25-11-2011).

35 -asigurarea condițiilor de trai și civilizație în mediul rural, stimulând stabilirea populației active în
mediul rural;
– conservarea și protecția mediului rural, factori de atr acție a populației autohtone și a străinilor spre
mediul rural.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excelentul de cazare existent
în gospodăriile tărăne ști spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată de timp, vin în
așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement.
Aceasta activitate turistica are un caracter ocazional.
Spre deosebire de agroturism, turismul rural are un caracter permanent și dispune de o structură
de primire eterogenă reprezentată nu numai prin go spodăriile tărăne ști ci și prin campinguri, sate
tărăne ști.
În acest caz activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea de servicii turistice iar
veniturile realizate au un caracter permanent.
Turismu l rural contribuie la via ța economică a satelor prin:
-perspectiva dezvoltării satului pe termen lung în stransă legatură cu agricultura, infrastructura ,
protec ția mediului;
-posibilitatea de a deveni suport pentru noi afaceri și locuri de muncă care să d etermine o dezvoltare
pe plan local;
-încurajarea activită ții locale: artizanatul ,dar și cele care determină dezvoltarea unui comer ț artistic;
-creșterea veniturilor locuitorilor din a șezările rurale prin valorificarea resurselor locale;
-numărul crescând de oportunită ți pentru interac țiunea socială a localnicilor care deseori duc o via ța
izolată în comunită țile agricole.
Spațiul rural românesc este printre puținele din Europa în care se mai păstrează încă nealterate,
valențele tradiționale spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viața socio -economică și mediul
înconjurător.
Mediul rural oferă condiții favorabile dezvoltării agroturismului și turismului rur al. Satele
românești dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiții și valori etnofolclorice, monumente
istorice și de artă, cadrul natural nepoluat și un potențial divers. La aceasta se mai adaugă o
infrastructură adecvată (energie electrică, ali mentare cu apă, accesibilitate ușoară și alte dotări
tehnico -edilitare), gospodării, în cea mai mare parte confortabile și nu în ultimul rând, ospitalitatea
tradițională a țăranului român. Toate acestea permit realizarea unei oferte diversi – ficată care să se
adreseze tuturor categoriilor de turiști.

3.2. Evolu ția turismului cultural, rural și a agroturismului în România

Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori cultural -istorice, artă populară,et no-
grafie, folclor, tradiții, vestigii istorice, un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic
variat și pitoresc. Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco –
dacilor, așezările românești au păstrat și mai pă strează încă în bună măsură datinile și obiceiurile
străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valo –
rificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.
Prim ele încercări de turism organizat s -au realizat în anii 1967 -1968 pentru grupuri de turiști
aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. în anul 1972 Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului elaborează ordinul 297/1972, în urma căruia ,,Centrul de ce rcetare pentru promovarea
turistică internațională” procedează la identificarea și selectarea unor localități rurale reprezentative
pentru satele românești ce urmau a fi lansate în turism.
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului
( MDRT) nr.744/1973 se declarau sate de interes turistic denumite ,,sate turistice” următoarele

36 localități: Lerești (Ag), Rucăr (Ag), Fundata și Șirmea (Bv), Sibiel (Sb), Tismana (Gj), Bogdan Vodă
(Mm), Murighiol și Cri șan (TI), Racoș (Tm), Sf. Gheorghe (TI), Vatra Moldoviței (Sv), Poiana
Sărată (Bc), Vaideeni (VI) .
Prin Decretul nr.225/1974 s -a interzis cazarea turiștilor străini în locuințe particulare, satele
turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Datorită faptului că o parte din satele
turistice au fost incluse în programul cu caracter cultural și folcloric ale Oficiului Național de Turism
,,Carpați” București și contractele pe piața externă se realizează o breșă – prin intermediul u nei
ordonanțe a fostei puteri politice – pentru satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan19.
Scurta perioadă de oficializare a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activități –
lor de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localități, nu s -au
omologat gospodăriile care întruneau condițiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviței, Văideeni), în
altele cazarea turiștilor români se făcea în mod neorganizat și fără a ține o evidență (Crișan, Fundata,
Rucăr ), iar unele localități nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana, Bogdan Vodă,
Văideeni). Această situație menținându -se cu foarte mici excepții până în anul 1989.
Începând cu anul 1989, interesul pentru turismul rural renaște. Iau n aștere diverse societăți și
organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale:
Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care își propunea sprijinirea sub toate formele
a locuitorilor din zona mont ană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvol – tarea
agroturismului, Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propunea racordarea
agroturismului românesc la sistemul internațional de turism și Asociația Națională pentru Turism
Rural, Ecologic și Cultural din România (1994) membră a Federației Europene de Turism Rural
(EUROGITES).
Astăzi există un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel na țional de asocia ții
profesionale ca ANTREC – România(Asocia ția Na țională de Turism Rural, Ecologic și Cultural),
Opera țiunea Satelor Române ști(Operation Villages Roumains -OVR), Asocia ția ,,Cele mai frumoase
sate din România”, FRDM – Federa ția Română pentru Dezvoltare Montană, Agen ția Română pentru
Agroturism,etc., precum și o legisla ție simulati vă( Ordinul Ministerului pentru
întreprinderi mici și mijlocii, turism și profesii liberale nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor
metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice)20.
ANTREC – România (Asocia ția Na țională de Turi sm Rural, Ecologic și Cultural)este o
organiza ție neguvernamentală, fără scop lucrativ și apolitică, fondată în 1994 și membră a
EUROGITES(Federa ția Europeană de Turism Rural) .
ANTREC – România pune accentul pe inițiativele și curajul întreprinzăt orilor particulari și
încearcă să evite greșelile marilor firme profesionale de turism, care au distrus peisajul, practicând
un turism în masă, fără a ține seamă de modul în care acesta afectează mediul. Dacă se va impune un
turism de recreere și cultural cu valențe ecologice, se va realiza într -adevăr un turism rural
durabil.Este cea mai viabilă și în mare parte a realizat ce își propunea la fondare:
– identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul sătesc;
– formarea profesională prin co locvii, seminarii, cursuri de lungă și scurtă durată;
– burse de specialitate;
– schimburi de experiență în țară și în străinătate;
– editarea de buletine informative și reviste;
– înființarea unei bănci de date;
– cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale din străinătate și din țară;
– campanii de publicitate a pensiunilor și fermelor agroturistice prin mediatizare;
– participarea la târguri și expoziții naționale și internaționale;

19 C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs , Editura Universității „1 Dec embrie 1918”, Alba Iulia , 2011.
20 C.Moisă , Ecoturism și turism rural – suport de curs , Edit ura Universității „1 Dec embrie 1918”, Alba Iulia , 2011.

37 – realizarea unui sistem de rezervări în turismul rural românesc.
Anul 1996 a marcat creșterea dimensiunilor ANTREC – România la 25 filiale și ridicare a
nivelului cantitativ al echipamentelor, serviciilor și a întregii activități.
Pe de altă parte anul 1996 este punctul de pornire a pr imului program Phare pentru turismul
rural românesc și au început demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervări.
Anul 1998 concretizează imaginea ANTREC -ului în: peste 2.500 de membri ,organizați în 30
de filiale județene; mai mult de 1 .000 de pensiuni turistice și agroturistice – omologate și clasificate;
aproximativ 150.000 turiști români și străini, cu un sejur mediu de 4 zile.
În prezent ANTREC -România are 32 de filiale județene, peste 2.500 de membri activi
,voluntari și simpatizan ți și peste 2.500 pensiuni turistice și agroturistice omologate,însumând 7.500
de camere21.
Printre cele mai importante evenimente organizate de ANTREC se numeră:
– Festivalul Na țional al Păstrăvului, Ciocăne ști-jud.Suceava;
– Târgul Na țional de Turism Rural, Albac -jud.Alba;
– Răvă șitul Oilor – Festivalul Brânzei și Pastramei, Bran – jud.Bra șov;
– Festivalul Cârna ților de Ple școi, Berca -jud.Buzău;
– Congresul Internațional de Turism Rural, Alba Iulia, mai 2011.
Asocia ția ANTREC -Româ nia oferă, de asemenea, anumite facilită ți turi știlor cum ar fi, spre
exemplu, progamul social ,,Vacan țe la țară” în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și
Turismului și pensiunile incluse în progam.
Lunar, ANTREC editează Revista ,,Va cațe la țară”22- pentru membrii săi și pentru cei interesa ți
să devină membri ai asocia ței.Sumarul cuprinde informa ții referitoare la activită țile ANTREC,
evenimente din cadrul asocia ției atât la nivel central cât și la nivel local, recomandări, decizii, et c.
Legat de strategia dezvoltării turismului rural în țara noastră ANTREC și Ministerul Dezvoltării
Regionale și Turismului au optat mai mult pentru calitate și nu atât pentru cantitate. Pentru
soluționarea cu operativitate a problemelor privind or ganizarea, dezvoltarea și promo – varea
turismului rural în România a fost constituită, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și
Turismului din 29 iulie 1995 Comisia tehnico pentru dezvoltarea turismului rural, din această
comisie făcând parte spe cialiști de la ministerele și instituțiile care -și pot aduce o contribuție în acest
domeniu: Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Național de Formare Managerială în
Turism, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Ministerul Ed ucației și Cercetării.
De asemenea, în ultimii 20 de ani în România au fost create și alte organiza ții care î ți pun
amprenta asup ra dezvoltării Turismului rural.
– Asocia ția Na ționalǎ ,,Maitres d'Hotel”, Barmani și Somelieri din Turism (precursoar ea sa,
Societatea Interna ționalǎ a Chelnerilor din Bucure ști a fost fondatǎ în 1881);
– Funda ția Europeanǎ pentru Învǎtǎmântul Hotelier -Turistic din România;
– Asocia ția Na ționalǎ a Ghizilor de Turism din România;
– Asoci ția Na ționalǎ a de ținǎtorilor de Campinguri, Moteluri, Popasuri Turistice și Sate
de Vacan țǎ (Romcamping);
– Asocia ția Na ționalǎ a Organizatorilor Profesioni ști de Conferin țe si Expedi ții;
– Asocia ția de Ecoturism din România( AER);
– Asocia ția Română pentru Cazare și Turism Ecologic Bed^Breakfast;
– Federa ția Agricultorilor de Munte – Dorna( FAMD);
– Federa ția Patronatelor din Turismul Românesc( FPTR);
– Asocia ția Na țională a Agen țiilor de Turism din România( ANAT) 23.

21 w.w.w.antrec.ro.( 28 -11-2011).
22 w.w.w.antrec.ro.( 28 -11-2011).
23 w.w.w.infotravel.românia.ro/asocia ții.html ( 28 -11-2011).

38 În momentul de față , România este pe punctul de a deveni o destinație turistică importantă,
dar înainte de toate va trebui să -și estompeze anumite minusuri care nu îi conferă o poziție
concurențială pe piața internațională turistică. Aceasta s -a datorat unui program de dezvoltare a
turismului prost administrat, dar și datorită perioadei de recesiune cu care România s -a confruntat
după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare sănătoasă a economiei românești și a societății,
dar mai ales fără o privatizare a acestui sector și fără un bun program de promovare a acesteia peste
hotare, nu se poate spera ca România să devină o atracție importantă a turismului internațional.
Turismul cultural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a motivației
care îl generează, deosebindu -se, pr in aceasta, de turismul recreativ sau de cel curativ. Criteriul care
a stat la baza individualizării acestui tip de turism îi conferă și o altă caracteristică, și anume aceea că
utilizează sau este generat numai de resursele antropice care au suscitat înto tdeauna curiozitatea,
dorința de cunoaștere și admirația umană. Faptul că turismul cultural utilizează doar resursele
turistice antropice derivă chiar din denumirea sa: prin cultură, indiferent de controversele care
însoțesc definirea sa, se înțelege, în s ens larg, totalitatea creațiilor umane, materiale sau spirituale.
Din acest punct de vedere este foarte clar faptul că turismul cultural este tipul de turism care
folosește, prin excelență, resursele antropice. În forma lor materială (edificii și elemente cu funcție
turistică) sau imaterială (activități antropice cu funcție turistică).
Resursele turistice antropice sunt definite ca fiind un ansamblu de elemente cu funcție
recreativă, create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopul valo rificării
turistice, ci ele au dobândit această funcție după ce au îndeplinit alte atribuții: economice, strategice
sau culturale.
Vechimea unui obiectiv construit de om poate reprezenta uneori singura calitate care atrage
vizitatori, chiar dacă dimensiun ea, fizionomia, estetica sau funcția obiectivului respectiv nu -l
particularizează prin nimic. Cel mai elocvent exemplu este cel al atracției pe care o exercită uneltele
de silex sau os, foarte simple de fapt și fără nimic deosebit din punct de vedere estet ic sau
dimensional, dar care continuă să uimească omul contemporan prin faptul că reprezintă o mărturie a
unor vremuri despre care se știe foarte puțin. În contextul turismului cultural vechimea este un
atribut foarte important, căutat în special de turișt ii avizați, care prețuiesc, mai mult decât orice,
autenticitatea.
Unicitatea anumitor obiective, edificii sau activități umane constituie, de asemenea, o sursă
importantă de atractivitate. Acest atribut provine fie din intenția autorului de a crea ceva uni c –
exemple în acest sens fiind Turnul din Pisa sau defilarea gărzii engleze cu ceremonialul care o
însoțește – fie din distrugerea sau dispariția obiectelor de același gen.
Ineditul obiectivelor de proveniență antropică poate fi de natură fizionomică (ca în cazul
catedralei din Chartres, celebră prin asocierea celor două turnuri cu arhitectură și înălțimi diferite),
pozițională (complexul de la Mont Saint Michel, Franța) sau structural -compozițională (Turnul
Eiffel, Centrul George Pompidou).
Dimensiunea se transformă în atribut de atractivitate turistică atunci când este vorba de una
din manifestările sale extreme: foarte mare sau foarte mic. Versailles rămâne cel mai impozant castel
francez, turnurile de televiziune din Moscova și Toronto impresionează pri n înălțime, muzeele
Louvre și Ermitage sunt vestite și pentru numărul mare de exponate, iar unele cărți sau unelte sunt
cunoscute pentru miniaturizarea lor.
Funcțiile anterioare sau actuale ale unor obiective constituie uneori singurul element de
atractivi tate, care atrage însă mase imense de turiști. Regăsim acest element în motivația vizitării
Bastiliei, a Casei Albe sau a Palatului Buckingham.
În categoria elementelor și edificiilor cu funcție turistică (varianta materială a resurselor
turistice antropic e) se includ, conform , următoarele obiective: construcțiile megalitice, edificiile
istorice, edificiile religioase, edificiile culturale și sportive, o serie de edificii economice si
monumentele, statuile și plăcile comemorative.

39 Turism cultural este form ã de turism care are o piațã de perspectivã și cu o piațã elitistã. Nevoia de
comunicare și culturã tind sã devinã teme dominante în consumul turistic oferind largi posibilitãți de
valorificare a patrimoniului socio -cultural turistic.
Avantajele turismului cultural sunt reprezentate de : valorificarea –superioarã a identitãții
culturale a regiunii receptoare prin integrarea în circuitul intenațional de valori; conturarea mai clarã
a unui sentiment de identitate culturalã prin raportare la alte sisteme de va lori; conferã dimensiune
mediului cultural receptor, patenteazã și diversificã resursele financiare de conservare și ameliorare a
patrimoniului; generalizeazã efecte de antrenare și revitalizare a anumitor zone și localitãți prin
condiționalizarea asocieri i culturii la turismul de dezvoltare a elementelor de structurã și asigurã
supravalorificarea prin diversificarea și lãrgirea piețelor țintã.

3.3. Resurse turistice naturale

3.3.1. Relieful

Un culoar depresionar ce -și are deschiderea către larga l uncă a Mureșului. Privită dinspre
nord, de la Orăștie, câmpia de pe această terasă largă se îngustează tot mai mult prin apropierea
culmilor Strugarilor, lanț al Munților Sebeșului, a dealului din partea opusă, deal ce -și întinde
culmile de la Holumbul Oră știei până la Glemeea.
În hotarul Ludești – Costești câmpia dispare aproape cu desăvârșire, iar mai spre sud de aici
rămâne doar albia apei. Relieful Văii Grădiștei urcă în terase regulate, închipuind un amfiteatru, spre
Munții Orăștiei, unde străbunii no ștri dacii și -au construit durabile fortificații.
întreg teritoriul pe care -l circumscrie Valea Grădiștei se încadrează în gropa Carpaților Meridionali.
Ca unități geomorfologice se deosebesc coline, văi intracolinare și mai cu seamă terase și t eren
de luncă. În dreapta Văii se înalță Munții Șurianu, iar în partea stângă, la mai mare depărtare Munții
Metaliferi din marea grupă a Carpaților Apuseni.
Versanții mai lungi și mai domoli din partea vestică au înclinație de 6 -12°, prezintă în parte de
est înclinații mai puternice, de 10 -25°, friind fragmentați de cursurile unor văi.
Dealurile din zona Văii Grădiștei, mai ales cele de pe partea dreaptă a râului, dau foarte mult
farmec ținutului prina ceia că sunt acoperite de păduri cum este c ea a Romosului, de pășuni și fânețe,
precum și de livezi. De la nord la sud se înșiră Dealul Holumb urmat de Gorganele Beriului, formate
din mameloane impresionante, apoi de Aoșul Serecii, de Glemeea până la cetățuia Costești.
Câmpia Văii Grădiștei, atât de largă în partea nordică și mai ales în dreptul localității Beriu,
scăldată de cele două râuri (Grădiștea și Sibișel) se îngustează simțitor spre sud, închizându -se ca o
pâlnie în coastele Munților Sebeșului.
Lunca Văii Grădiștei, despre care am mai ami ntit, prezintă o porțiune cu o depresiune ușoară,
din care cauză este supusă destul de frecvent inundațiilor. Acoperită cu soluri aluvionale, în diferite
grade de humificare și profunzime, lunca este deosebit de favorabilă dezvoltării agriculturii,
îndeose bi legumiculturii.
Frumusețea și bogăția Văii Grădiștei constă în marea varietate a reliefului. De la terenurile
joase, situate la nivelul albiei râului la cea de pantă și de dealuri, acoperite de păduri și livezi până la
,,rama” munților îmbrăcați în păd uri de conifere și de fag, cu vârfuri ce ating 1500 de metri, relieful
zonei oferind călătorului priveliști variate și în același timp odihnitoare și reconfortante.
Ca efect al evoluției geologice, rocile mamă generatoare de soluri sunt în zona colinară, p e
porțiuni limitate, tot în zona colinară se întâlnește frecvent argila în alternanță cu straturi de gresii pe
care au evoluat solurile brune și brune potzolite.

40 3.3.2. Clima

Din fișele climatologice, privitoare la această zonă, rezultă că în Valea Gră diștei temperatura
medie anuală este de 9,5°C. Temperatura medie lunară cea mai scăzută se înregistrează în ianuarie,
iar cea mai ridicată în iulie -august. Temperatură maximă absolută a fost înregistrată în anul 1952 la
16 august de 39,7°C, iar cea minimă a fost de 28,6°C în ianuarie 1947.
Numărul zilelor cu temperatură mai mare de 0°C este în jur de 300. Primul îngheț se
înregistrează în jurul datei de 17 octombrie, iar ultimul în jurul datei de 15 aprilie. Cantitatea anuală
de precipitații care cad în zo nă se cifrează la 628,7 mm, cu cât se înaintează înspre minte cantitatea
crește înspre 757 mm.
Luna iulie este cea mai bogată în precipitații 94,7 mm pentru zona de luncă și de terase și de
116 mm pentru zona de munte. în general se înregistrează un nivel constat de precipitații în tot cursul
anului. Cele mai mici cantități sunt semnalate în luna februarie 25,5 mm în zona de luncă și terase și
30,8 mm în cea de munte. Pentru regiunea de câmpie stratul de zăpadă oscilează în jurul cifrei de 30
de cm, în zon a colinară crește, iar zăpada persistă o perioadă mai mare de timp. Cea mai mare
cantitate de precipitații se înregistrează sub formă de zăpadă în luna ianuarie.
Temperatura lunii celei mai calde nu scade sub 22°C, iar temperatura lunii celei mai reci
coboară sub -4°C, temperatura medie anuală variază între 8 și 10°C.
Vânturile predominante în zonă sunt cele din direcția sud cu frecvență și intensitate diferite.
Analizând datele climatologice ale Văii Grădiștei reiese că teritoriul ei se încadrează în z onă
temperată, cu precipitații moderate și ierni mai aspre, precipitații suficiente în toate lunile, iar
maximum de precipitații cad la începutul verii.
În decursul existenței sale, populația și -a explicat schimbarea vremii pe baza unor experiențe
îndelung ate, a unor observații de zi cu zi.
Bătrânii satelor de pe Valea Grădiștei prevestesc schimbarea vremii pe seama
comportamentului unor animale, păsări sau insecte. Astfel, dacă se urcă fumul de la coșurile caselor
se face vreme bună; dacă este ceață lâng ă lună vremea se schimbă; trecerea furnicilor în grupuri
prevestește ploaie; de asemenea când cântă brotoceii în după amieze secetoase se anunță ploaie.

3.3.3. Hidrografia zonei

Rețeaua hidrografică a Văii Grădiștei este reprezentată de cele două râuri care o străbat în
cele două părți laterale: Grădiștea și Sibișelul.
Numită și râul Beriu sau ,,Apa orașului”, Grădiștea izvorăște din Munții Șurianu la 1450 m
altitudine. Trece pe lângă așezările dacice din zonă și primește ca afluenți: Valea Albă cu izvoarele
în Muncel, Valea Tâmpului, Valea Anineșului, Valea Ursoii, Valea Feragului, Stânișorii, Plaiului,
Vinții, Popii, Tulii, în localitatea Orăștioara de Sus Valea Mare, Valea Bradului, Valea Pleșii, iar la
Bucium Valea Casei, pe când în local itatea Beriu pârâul Căltăbău și alte pâraie care îi sporesc apele .
Apa Grădiștei traversează 8 localități rurale și un oraș, având o lungime de 43 de km și o
suprafață de bazin de 228 km2. Se unește în dreptul orașului Orăștie cu râul Sibișel, păstrându -și
numele până se varsă în Mureș.
Sibișelul are o lungime a cursului său de apă de 32 de km, primind următorii afluenți: pârâul
Clivii pe stânga în lungime de 8 km; Măgura tot pe stânga de 6 km; Râușor în lungime de 8 km;
Tișor de 5 km și Cucuiș de 11 km. Acest râu își adună apele într -un bazin hidrografic cu suprafața de
171 km .
Panta de scurgere a râului este foarte mare: între 1,5% în cursul inferior și de 50% în cel
superior, fapt care face ca în vremea ploilor torențiale unda de viitură să ajungă foarte repede în
zonele locuite.

41 Efectele dăunătoare ale revărsărilor acestui râu sunt foarte mari, datorită pantelor de scurgere
accentuate care determină eroziuni ale malurilor și inundații, distrugând terenurile agricole și
amenințând așezări. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, statul a alocat sume importante de bani în
vederea regularizării râului.
Căltăbău, unul din alfuenții Grădiștei, izvorește de sub plaiul Beriului, având o lungime de 7
km, după ce este găzduit în barajul de l a Poienile Beriului scaldă dumbrava Beriului chiar prin
mijlocul ei.24
Valea Grădiștei prin care curg apele râului cu același nume prezintă o importanță istorică
deoarece pe aici și -au croit acces romanii dinspre lunca Mureșului spre cetățile de apărare din Munții
Orăștiei.

3.3.4. Flora și fauna

Datorită reliefului atât de variat, unde altitudinea crește treptat de la 300 m până la 2000 m,
etajarea vegetației apare ca un fapt firesc. Pe teritoriul circumscris Văii Grădiștei se află rămășițele
unei păduri întinse ce a existat în trecut, rămășițe care se mai păstrează și astăzi. Mai des întâlnite
sunt pădurile de quercinee, în care domină în amestec cu fagul gorunul (Quercus petraea) și cerul
(Quercus cerris).
La altitudini mai mici cresc: carpe nul (Carpenus betulus), jugastrul (Acer campestre),
păducelul (Crategus monogyna).
Cum este și normal, vegetația urmărește cu fidelitate etajarea reliefului, astfel: începînd de la
250 m pînă la 500 m se întinde etajul stejarului (Quercus robur); între 50 0 m și 700 m etajul
gorunului (Quercus petraea); de la 700 m la 1050 m etajul fagului (Fagus silcatica), iar de la 1050 m
la 1900 m etajul molidului (Picea abies).
În general, vegetația montană este cea a Munților Sebeșului, care se încadrează la rândul l or
în lanțul Carpaților Meridionali.
Pe terenurile arabile și mai ales pe pășuni întâlnim exemplare izolare de frasin (fraxinus
excelsior), pin (Pinus silvestris) precum și tufe de porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina)
și chiar păducel. Tot pe pă șune pot fi văzute specii de plante cum sunt: iarba calului (Festuca
sulcata), firuța (Agrostis tenuis), pirul (Agropyron repens) în asociație cu leguminoasele trifoliene:
trifoiul alb (Trifolium repens), trifoiul roșu (Trifolium pratense), talpa gâștei (T rifolium fragiferum),
borceagul (Vicia panonica) ș.a. De asemenea pășunile sunt împânzite de coada șoricelului (Achillea
millefolium), păpădie (Taraxacum officinale), pătlagină (Platago media), etc. Pe porțiunile mai joase
din văi își găsesc un mediu bun d e dezvoltare speciile de pipirig (Juncus) sau de stuf (Phragmites).
În zona montană a Văii Grădiștei sunt cantonate specii floristice ocrotite de lege: crinul de
pădure (Lilium martagon), floare de colț (Leontopodium alpinum), smirdarul (Rhododendron
kotschyi), laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), bulbucii de munte (Trollius europaeus), papucul
doamnei (Cypripedium calaolus), sângele voinicului (Nigritella rubra), etc., care bucură ochii
drumețului în urcușul său spre înălțimi.
Fauna caracteristică a cestei zone este cea pe care o întâlnim de obicei în arealurile cu
vegetație atât de diversă. Pe înălțimi poate fi observată de la mare distanță capra neagră (Rupicapra
rupicapra), monument al naturii ocrotită de lege. Mai jos în pădurile de versant și de deal pot fi
întâlnite: veverița (Sciurus vulgaris), căpriorul (Capreolus capreolus) și chiar lupul (Caniș lupus),
vulpea (Lepus europeaus).
Mistreții (Sus scrofa)25 umblă singuri sau în turme în căutarea jirului, dar care distrug și
lanurile de porumb din apropierea pădurilor în care se adăpostesc.

24 L. Uțvari , Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972.

42 Dintre păsările din zonă se întâlnesc potârnichea și mierla, iar în zona montană cocoșul de munte
(Tetrao urogallus) pasăre ocrotită de lege. în luncile râurilor pot fi întâlnite rațe sălbatice și fazani.
Pajiș tile și livezile de pe Valea Grădiștei sunt populate vara mai ales până la cositul fânului,
de greieri, cosași, fluturi din cele mai diferite specii și culori. În sectorul superior ai râului Grădiște și
cel al Sibișelului poate fi pescuit păstrăvul.
Lângă vestigiile cetății de la Grădiștea Muncelului există o mică rezervație de făget secular,
pe o suprafață de 35 ha, care oferă un peisaj încîntător. Se mai întîlnește un grup de stejari seculari
care formează Rodina Beriului, precum și cel de la Ciolpanii S ăraci care numără aproape 70 de
exemplare, ei reprezentând o adevărată podoabă a naturii locurilor impunîndu -se prin grosimea
trunchiului și masivitatea coroanei.
În Valea Grădiștei vegetația și fauna sunt extrem de bogate oferind turiștilor mi nunate
prilejuri de a admira peisaje de un pitoresc deosebit sau exemplare floristice și faunistice demne de
interesul celui ce le caută.

3.4. Resurse turistice antropice

Este știut faptul că de -a lungul existenței sale, de peste 2000 de ani poporul romîn a creat un
extrem de variat și bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice. România
dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi considerate unicate mondiale, dintre acestea
cum ar fi cetățile dacice din Munț ii Orăștiei, care se află în zona Văii Grădiștei: Cetatea Costești,
Cetatea Blidaru și Cetatea Sarmizegetusa Regia (aparțin patrimoniului UNESCO).
Pe lângă acestea, bogăția tradițiilor populare, creația spirituală modernă, realizările tehnico –
economice c ontemporane atestă evoluția și continuitatea pe aceste meleaguri, alcătuind un important
fond cultural istoric apreciat din punct de vedere turistic în plan intern și internațional.
Dintre componentele potențialului turistic antropic al zonei, pot fi și t rebuie evidențiate prin
valoarea și atractivitatea lor vestigiile arheologice, bisericile și mănăstirile; instituțiile culturale,
monumentele istorice de artă și arhitectură, arta și tradiția populară, evenimentele cultural – artistice.

3.4.1. Vestigii a rheologice

Cetatea Coste ști – aflată la peste 2 km de Costești, pe malul stâng al Apei Orașului, flancat
spre nord de Valea Vinții, iar spre sud de Valea Făeragului, dealul Cetățuie se prezintă ca un
mamelon cu vârful elipsoidal, parțial amenaj at și lung de 160 m, lat de 17 m spre partea de sud și de
25 m la nord ( vezi anexele 10,11 ).
În partea superioară pantele sunt repezi, iar în cea inferioară sunt mai line, aici amenajându –
se înspre părțile de nord și est, câteva terase artificiale.
Fortificarea dealului s -a făcut în mai multe etape. Prima fază pe versanții de vest, sud și est ai
Cetățuiei a fost ridicat un val de pământ în formă de potcoavă care bara accesul dinspre șaua cu
dealul Ciocuța. Lungimea valului de pământ a fost în antichitat e de aproximativ 340 m, actuala
înălțime este de 0,5 m – 2,5 m, mult mai mică decât cea inițială. în interior valul are un șanț cu
fundul plat, rezultat din săparea pământului necesar ridicării sale, iar în unele cazuri stânca aflată la
mică adâncime, a tr ebuit să fie spartă, bucățile sparte fiind folosite în mantaua valului. Pe tronsonul
sudic șanțul a fost utilizat în antichitate ca drum. Pentru a împiedica alunecările de teren, din loc în
loc au fost așezați stâlpi de lemn.

25 A. Baciu , P.Baciu, Valea Grădiștei, Editura Sport Turism, București, 1988.

43 Pe terasa inferioară care înc onjoară platoul, s -a ridicat un val de pământ cu o lungime a bazei
de cca 6 – 8 m, acesta era prevăzut pe culme cu două șiruri de stâlpi groși de 20 – 30 cm, distanțați la
3,30 m unul de celălalt și uniți prin bârne transversale. Asemenea bârne erau dispus e și longitudinal
obținând astfel niște caste de lemn, care urmau să fie umplute cu pământ bătut, sporind astfel
eficacitatea valului prin înălțarea lui.
În a doua fază a fortificării, pe pantele mai domoale din partea de sud, ce duc spre șaua
îngustă car e face legătura cu dealurile din sud, au fost construite patru turnuri de piatră cu
următoarele dimensiuni: I 14 x 12 m, cu zid gros de 2,90 m; II 15 x 14 m, cu zid gros de 3 m; III 8,4
x 8,4 m, cu zid gros de 2,4 m, IV 10,4 x 12 m, cu zid gros de 2,4 m.
Zidurile turnurilor, copie după modelul elenistic, sunt realizate din blocuri de calcar fasonate,
așezate unul lângă altul, perfect lipite, în două șiruri paralele, iar spațiul rămas liber între cele două
șiruri era umplut cu pământ tasat. Pentru o mai bun ă consolidare, din loc în loc, în blocurile de calcar
se săpau jgheaburi în formă de ,,coadă de rândunică” și în care se fixau capetele bârnelor din lemn26.
Sistemul defensiv al cetății se îmbunătățește prin adăugarea unui zid de centură ce unește
primele trei turnuri, plecând de la latura sudică a primului turn până în apropierea turnului doi,
formând la mijloc un unghi obtuz. în apropierea turnului doi, se întrerupe pentru a lăsa loc porții care
urma să fie lipită de partea inferioară a acestuia, în conti nuare zidul unind în linie dreaptă spatele
turnurilor doi și trei, turnul patru rămânând izolat de celelalte, în interiorul cetății au fost construite
două turnuri -locuință.
Aceste edificii se deosebesc de celelalte prin faptul că sunt construite intr-o tehnică mixtă și
anume partea inferioară este din piatră care se continuă în partea superioară cu un strat de lut.
Din cauza intemperiilor, astăzi nu mai pot fi distinse rândurile de cărămizi, partea superioară a
turnurilor prezentându -se ca o masă de pământ roșu sfărâmicios.
Înălțimea părții de piatră a turnurilor era în jur de 2 m, iar partea de cărămidă de 3 m, având
astfel o înălțime de cca 5 – 6 m. Intrarea se făcea la parter printr -o ușă largă de 1,8 m, așezată pe
latura de est a turnului numărul I și pe cea de nord a turnului numărul II, accesul la etaj se făcea prin
scări interioare din lemn. La turnul numărul I s -au descoperit bazele de piatră a unei scări exterioare.
Acoperișul fusese construit din țiglă masivă, cu ne rvură pe un schelet de lemn.
La baza ambelor turnuri locuință s -au descoperit urmele unor construcții de piatră, care la
rândul lor par a fi precedate de unele construcții de lemn.
O altă categorie de monumente ce pot fi văzute în cetatea de la Costești, sunt sanctuarele,
patru la număr. Primul este situat în interiorul fortificației, orientat NS – SV, construit din 4 șiruri de
câte 15 coloane din lemn pe baze de calcar. Nu toate coloanele se sprijină pe baze de calcar, în
partea nordică a sanctuarului, l ăcașurile de sprijin ale coloanelor au fost săpate direct în stâncă. în
urma cercetărilor întreprinse în 1977, s -a descoperit că acest sanctuar a fost demontat de daci în
preajma celui de -al doilea război daco -roman, iar o parte din plinte au fost utilizat e ca sprijin a bazei
valului cetății27.
Pe terasa nordică a dealului se află un alt sactuar situat în afara valului de pămînt și orientat
pe direcția NV -SE și care se compune din 4 șiruri a câte 15 coloane.
Cetatea Blidaru – se află la altitudine de 705 m, într -un punct care oferă o vizibilitate bună
spre Valea Mure șului dar și spre Grădi ștea Muncelului.
Prin structura sa este cea mai importantă fortifica ție din zonă, având rol pur militar, ea
cuprinde două etape de constructie, în prima fază a fost ridicata incinta dinspre est, de formă
trapezoidală, având în compunerea sa pa tru turnuri, iar în interior un turn locuin ță, aceasta etapă
datând după domnia lui Burebista. În faza a doua a constru ție fortifica ția s-a extins cu înca o incinta
înspre vest, unde zidul de incinta era dublat la câtiva metri în spate de un zid paralel.

26 C.Daicoviciu, AL.Ferencz, A șezări dacice din mun ții Oră știei, Bucure țti , 1951.
27 E.Floca, Regiunea Hunedoara, Editura Sigma Plus, Deva, 1990.

44 Spațiul rămas liber consta din mai multe cazemate cu depozite și platforme de luptă. Cetatea
era aparată de un întreg sistem de turnuri. Unii istorici susțin chiar că cetatea Blidaru nu ar fi fost
cucerită de către romani, nesemnalându -se în săpături urme de incendiu.
În ce prive ște tehnica zidului dacic, la această cetate s -a precizat ca ea constă în folosirea
blocurilor de piatră perfect cioplite , îmbinarea lor putându -se face printr -o simpla alaturare.
Umplutura dintre cele două rânduri de piatră era formată din roca locală.
Dincolo de Blidaru, înspre satul Luncani, se poate ajunge la cetatea de la Piatra Ro șie, așezată
pe vârful dealului cu acela și nume, la o altitudine de 832 m, între pârâiele Valea Ro șie și Valea
Tisei. Acea stă cetate a facut parte din sistemul exterior de fortifica ții ale Sarmizegetusei.
Cetatea Piatra Ro șie – așezată pe culmea dealului izolat și cu prăpăstii abrupte din trei păr ți, a
făcut parte din sistemul exterior de fortifica ții ale Sarmiz egetusei, având rolul de a împiedica
înaintarea inamicului.
Cetatea Sarmizegetusa Regia – este adevăratul centru administrativ și religios al dacilor,
așezată pe malul drept al Apei Grădi ște. De și se află la 1200 m altitudine cetatea este domina tă de
înălțimile înconjurătoare mai mari, la confluen ța râului Alb cu Godeanu.
Ruinele scot la iveală cele trei păr ți componente ale cetă ții: cetatea propriu -zisă, sanctuarele,
așezăril e civile .
Intrarea în cetate era asigurată prin trei por ți: poarta de est care conduce, pe un drum larg de
5 m, pavat cu lespezi de piatră până la sactuare, situate pe alte terase, la 100 m. Zidurile cetă ții au
grosimea de 3 m, sunt construite din blocuri de piatră și închid cinci terase cu o suprafa ță de 3 ha.
Complexul religios consta din nouă constructi dintre care se văd șapte. Sactuarul mare, rotund
este cel mai important element construit din blocuri de piatră a șezate sub formă de cerc cu diametru
de 30 m. În interiorul lui se află un al doilea ce rc cu diametru de 20 m, din stâlpi de lemn în numar
de 34 de stalpi, dispu și în formă de potcoavă,cel de -al doilea sanctuar în apropierea celui mare, are
114 stâlpi de piatră dispu și în 13 grupe28.
Cel de -al treilea sactuar are forma patrulateră, fiind împ rejmuit cu stâlpi de andezit, având în
interior 18 coloane, grupate în trei rânduri.
Vestigiile descoperite la Sarmizegetusa, centru politic, religios și militar al dacilor, constau
din urme de locuin țe, unelte de fier, păr ți de vase, ceramică dacică pict ată, un vas cu inscrip ția
“Decebalus per Scorillo”, blocuri de piatră cu litere grece ști și latine, obiecte de podoabă din metale
prețioase, monezi.
Cetatea Oră știei – este un alt obiectiv turistic situat între Piata Aurel Vlaicu, Strada Nicola e
Balcescu și strada Ștrandului. Sunt de fapt ruinele cetă ții de altădată, cu zid de apărare ce constituia
un sistem de fortifica ții medievale specifice.
Aceasta este amintita documentar înca din 1544 de catre Sebastian Muster, iar pe la 1560 de
catre Giovanandra Gromo.
Așa cum apare astazi, fortifica ția avea o forma rectangulară, cu latura de est u șor
semicirculară. Lungimea de la est era de 91 m, iar înaltimea sud -nord de 85 m. Zidurile erau din
piatră de râu prinse cu mortar din var și nisip cu granula ție mare, cu grosimi între 1,5 -1,7 m.

3.4.2. Biserici și mănâstiri, institu ții culturale

Schitul Sfântu Mare Mucenic Gheorghe (de calugari) este situat pe Șoseaua Oră știe –
Coste ști, la Căstău (2 km din Oră țtie), ramific ație stânga 13 km pe drum de piatră carosabil. Din gara
Orăștie până în centrul ora șului Oră știe, 3 km se circulă cu autobuzele de transport local prezente la
fiecare tren. Autobuzele de transport public local circulă prin satul Căstău până în Sibi șel Baia , și de

28 C.Daicoviciu, AL.Ferencz, Așezări dacice din munții Oră știei, Bucure ști , 1951.

45 aici se poate trece peste munte 3 km la schitul Cucui ș, dar numai cu o călăuză, pentru a fi siguri ca
nu ne rătăcim. Nu există autobuze direct spre Cucui ș. Așezământul este amplasat într -o poiană la
poalele mun ților Șurianu.
În apropier ea cetă ții Sarmizegetusa Regia se găse ște și Schitul Măgureni. Accesul se face fie
de la cetate peste vârful Godeanu, pentru iubitorii de drumeții montane, o oră până în vârful
Godeanu și încă o oră de coborat până în satul Măgureni, fie cu ma șina prin sat ele Beriu și Sibi șel.
Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail si Gavril” este una dintre cele mai frumoase biserici din
țară, ea reprezentând un punct turistic de primă atrac ție. Piatra fundamentală a fost pusă în 1936.
Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului'' este un monument atestat la 1574, când s -a
făcut prima construc ție pe actualul amplasament ''Drumul Țării'' (Strada Unirii nr. 4A).
Biserica din Coste ști construită în anu l 1883 cu ziduri de piatră și cărămidă, în locul alteia foarte
vechi, din lemn; Biserica se remarcă prin pictura sa în stil neobizantin, renovată în tehnica „a fresco” de
către pictorul Vasile Cosma din Deva. Este, de asemenea remarcabil prin arta realiz ării sale, iconostasul
bisericii, precum și două picturi pe sticlă reprezentând una pe „Sf. Maria cu pruncul” și cea de -a doua pe
„Sf. Mucenic Haralambie” . Și aici au fost achizi ționate mai ales în a doua jumătate al veacului al XVIII –
lea mai multe car ți biserice ști deosebit de valo roase, aflându -se astăzi în muzeul protopopial din Oră știe.
Clădirea fostului colegiu Kun, una dintre cele mai monumentale institu ții a adăpostit liceul
românesc la începuturile sale, iar astăzi sec ții ale spitalulu i municipal.29 Edificiu este în formă de unghi,
cu ziduri masive, construit in secolul trecut și are pe frotispiciu inscriptia: ,, Cunctis qui se artibus et
moribus bonis amoreque patriae student patent” (Clădirea este deschisă tuturor celor care se strădui esc să
se distingă prin artă, prin bune moravuri și prin iubirea de țară).
Muzeul de Etnografie și Artă Populară Oră știe a fost înfiin țat în 1952 cu un profil istoric, dar
în 1967 a fost reprofilat ca muzeu de artă populară. Expozi ția se des fașoară în opt săli înzestrate cu
un mobilier special pentru valorificarea obiectelor din ceramică, lemn, portul popular, obiceiuri.
Întreaga expozi ție muzeală este bazată pe continuitate, fiecare sală con ținând în mod comparativ atât
exponate din perioada daco -romană, cât și din cea prefeudală. Expozi ția este completată cu imagini
fotografice, mărite, cuprinzând aspecte etnografice, construc ții , instala ții și mărturii despre datinile
poporului nostru .30Prin modul lui de organizare, muzeul este una dintre i nstitu țiile cultural -educative
care oferă turistului momente de recreere și satisfac ție în completarea tezaurului artistic al poporului
nostru.
Colegiul Aurel Vlaicu este una dintre cele mai reprezentative clădiri din Orăștie și a fost terminat
in 1910. Imaginea celui care patronează instituția, inginerul aviator Aurel Vlaicu, este imortalizată prin
dăltuirea în bronz a monumentului din fața școlii. Deasupra intrării principale se află medalionul din
bronz “Aurel Vlaicu – Vulturul Carpaț ilor”, donat de poetul Octavian Goga.31 Alte obiective de interes
turistic în zonă mai sunt: Casa de cultură, parcul orașului, Catedrala ortodoxă.

3.4.3. Monumente istorice de artă și arhitectură

Complexul monumental din fa ța Catedralei cuprin de patru monumente, a șezate în linie
dreaptă de -a lungul șoselei, monumentul Paliei, bustul lui Decebal, bustul lui Aurel Vlaicu dezvelit
la 28 septembrie 1974 cu prilejiul sarbatoririi a 750 de ani de atestare documentara a ora șului și
statuia regelui Bur ebista, foarte impresionanta dezvelita în 2001.
Monumentul Paliei dăltuit de scluptorul Nicolae Adam, reprezintă simbolic, prin cele trei fete,
ideea tipăririi căr ții. Prima fa ța reprezintă cărturari care cugetă la necesitatea dezvoltării limbii
romane prin tipăritura. A doua fața reprezintă pe cei care au scos din tease cartea: Șerban, Coresi și

29 P.Baciu , I.Lois , Mic îndreptar turistic , Editura Sport Turism , Bucure ști , 1985.
30 Asocia ția ,, Dava” în partenierat cu Primăria Oră știe , Ghid turistic al zonei Oră știei, 2003.
31 I.Iliescu, T.Is trate, Orăștie – 750 de ani, Deva, 1994.

46 Marian, în acela și grup apare și o figura de om din popor mândru de valoarea căr ții. A treia fa ța a
monumentului reprezintă folosirea căr ții în interesu l propagării limbii române în popor cu scopul
învățăturii.
Monumentul „Aurel Vlaicu”din fa ța colegiului ce -i poărta numele. Bustul lui Aurel Vlaicu,
sculptat de Ana Olaru, turnat în bronz,a fost dezvelit la 29 noiembrie 1957, cu ocazia primirii
numelui institu ției de „Aurel Vlaicu”.
Monumentul lui Decebal bustul este situat in Pia ța Victoriei,sculptura apar ținând lui
Maximilian Schulmann.
Statuia Regelui Dac Burebista dezvelită la 18 august 2011, realizată de funda ția ,,Dacia
Revival International Society” din New York, condusă de Dr. Napoleon Săvescu în colaborare cu
alți sponsori și asocia ți.
Monumentul lui „Nicolaus Olahus” monumentul marelui umanist a fost sculptat de Nicolae
Adam și s-a dezvelit în 1988 în Piața Victoriei, pe soclul unde altădată era bustul lui Petru Groza.
Monumentul Izvorul de Aur al Dacilor a fost inaugurat la 13 octombrie 2002, fiind realizat de
către sculptorul Nicolae Adam, și face parte dintr -un ansamblu arhitectonic de artă ambientală în
construc ție.

3.4.4. Arta și tradi ția populară, evenimentele cultural – artistice

O altă componentă a potențialului turistic antropic al zonei o constituie arta și tradiția
populară, care prin specificul său, originalitate, bog ăție și varietate, reprezintă un motiv inedit de
călătorie pentru turiști.
Portul vechi al localnicilor, asemănător cu cel din Mărginimea Sibiului, are elemente
specifice care atestă continuitatea dacică. Cântecele specifice zonei (Bocetul fete i, Lele de la
Orăștie), dansurile cum ar fi călușarul și învârtitele pun în eviden ță tradi țiile în această zonă. Se
desfășoară în zonă o serie de manifestări folclorice, etno -folclorice și istorice.
Serbarea de la Costești se desfășoară an d e an în perimetrul cabanei Costești, la poalele
dealurilor pe care se găsesc cetățile Blidaru și Costești. Aici au loc parade ale portului popular,
spectacole, dansuri,unele manifestări culturale, reunind nu numa locuitori din zonă ci și din alte
zone, alt e țări.
Un alt moment cu profunde semnificații în viața comunităților îl reprezintă obiceiul
măsuratul oilor, adevărate sărbători locale, la care paticipă și turiștii. Plecarea oilor la munte și
măsuratul oilor au loc între 1 -8 iunie, respe ctiv la reîntoarcerea lor pe 29 august. Tot în legătură cu
păstoritul sunt și grupele de fluerași din Grădiștea de Munte, Costești Deal, Platforma Luncanilor,
Ohaba Ponor, Federi și Petros.
Nedeile, reprezentând manifestări păstrate din vechi me cu puternice valențe turistice aveau
la bază un fel de târguri cu ocazia cărora oameni se adunau pentru a face schimb de produse și
petrecerea în natură. Cu timpul și -au pierdut rolul economic în dauna serbărilor propriu -zise. Se
desfășoară de primăvara până tomna, atrăgând un mare număr de oameni, am – bianța fiind dată de
manifestările culturale și recreative. Folclorul muzical și coregrafic e reprezentat de învârtită, bătută
și hora luncă nească.
Dintre obiectivele etnografice care se întâl nesc în Valea Grădiștei amintim: cioplitul
lemnului, țesutul, confecționarea de fluiere din lemn, tăbăcitul și cojocăritul. Un rol important și o
dezvoltare largă l -a avut țesutul folosindu -se războaie de țesut din lemn manuale, țesăturile din zonă
fiind r enumite odată.
Dintre obiceiurile ce se întâlnesc în zonă, acestea pot fi clasificate pe antimpuri,astfel:
Obiceiuri de iarnă: pițărăii – în ajunul Crăciunului; obiceiul călușerilor de Crăciun; colindul;
plugușorul;sorcova.

47 Obiceiuri de primă vară: – popelnicul, care se desfășoară în luna aprilie fiind legat de fertilitate. Este
specific zonei fetele și flăcăii caută pe dealuri o plantă numită popular popelnic, din care se face o
fiertură cu care își spală cosițele într -un ritual î nsoțit de cân tece și strigături, armindenul, care
simbolizează venirea primăverii, casele și porțile sunt împodobite cu crengi verzi de fag, mesteacăn
sau salcie.
Obiceiuri de vară : cununa grâului – are loc după terminarea secerișului când se alcătuiește o cunună
de sp ice care se udă și se aduce în casă, aducerea cununii fiind însoțită de cântece și jocuri, ea
simbolizând bogăția anului.
În ceea ce privește construcția caselor în zonă se resimte influența săsească, dar s -au păstrat și
multe elemente dacice. A stfel, întâlnim elemente autohtone ornamentale în construcția porților de
lemn, prin chenare și încrustături. Se întâlnesc crestături variate pe stâlpii funerari dincimitirele
satelor, pe furcile de tors, la războaiele de țesut.
Sub aspectul limbajului populației din satele din Valea Grădiștei trebuie remarcat caracterul
conservator al graiului de aici, fapt de altfel specific pentru toate împrejurimile Orăștiei și chiar
pentru întreg ținutul Hunedoarei și al Țări i Hațegului.
Datorită configurației geografice a zonei, legăturile atât de stânse dintre aceste sate prin căile
de comunicație, prin căsătoriile care se fac, prin nedeile atât de caracteristice care adună toate satele,
elementele de folclor își au note comune dar și trăsături specifice.

3.5. Trasee turistice în zonă

Cetățile dacice și peisajele unice ale Mun ților Ș ureanu fac din Valea Grădi ștei una dintre cele
mai importante zone turistice din jude țul Hunedoara.
În contin uare vor fi prezentate câteva trasee turistice ale Văii Grădi ștei , destinate amatorilor
de turism montan și istoric.
Cabana Costești – Cetatea Costești
Plecând din fața cabanei Costești și după trecere râului Grădiște ce -și strecoară apele la c âțiva
metri de tabăra Costești, începe urcușul dealului de vest, un mamelon pe al cărui vârf, la 560 m, dacii
au construit cetatea, într -un punct chei al drumului spre Sarmizegetusa Regia. Sus, la cetatea de pe
Cetățuia se poate ajunge pe două căi: urcând dealul pe o pantă aparent dificilă sau pe marcajele
serpentinelor domoale ce înconjoară dealul.
Pe înălțimea pe care se află situată cetatea, peisajul înconjurător este foarte impresionant,
deschiderea largă asupra Văii Grădiștei din sud spre nor d, până departe în Valea Mureșului.
Cetatea Costești a fost de două ori cucerită și distrusă de romani și roasă ulterior de dintele
neîndurător al vremii.
Cabana Costești – Cetatea Blidaru
Se pornește la acest traseu de pe platoul din f ața cabanei înaintând spre sud – vest, prin pajiști,
de-a lungul apei apropiindu -te de Dealul Blidaru, situat la cca 4 km de Costești, pe o înălțime de 750
m, afându -se ruinele cetății.
Locul în care este amplasată cetatea constituie o poziție do minantă, oferind garnizoanei dacice
posibilitatea unei supravegheri a întregii zone înconjurătoare și mai cu seamă accesul spre centrul
Sarmizegetusei. Pe vreme liniștită și senină, spre nord se observă râul Mureș, dominat în spate de
Munții Apuseni.
Caba na Costești – Piatra Roșie
Plecând de la cabană pe lângă Făierag, se vede parțial spre Blidaru și așezarea Luncani, drumul
construit de daci, de fapt întreaga zonă fiind o veche vatră autohtonă. La Luncani se poate observa și
astăzi rămășițele unu i castru roman. De aici putem urca pe Țifla, unde s -a găsit ceramică din cultura

48 Coțofeni. în apropiere un alt obiectiv turistic ce merită vizitat – Peștera Cioclovina, cu urme ale
ursului de peșteră.
După încă 1 h de mers, ajungem la Piatra Roșie așezată pe un mamelon stâncos, unde avem
prilejul să vizităm alte vestigii dacice.
Cabana Costești – Sarmizegetusa Regia
Plecând din centru localității Grădiștea Muncelului, pe râu în sus și după confluența Văii
Anineșului cu Valea Grădiștei, u rmează un drun forestier de încă 5 km până la Dealul Grădiștei.
Drumul nou tăiat pe fața stângă a dealului este cel mai accesibil drumețului și mașinilor, el
mergând până în incinta cetății. Sus la altitudinea de 1200 m vom vizita vestigiile centr ului dacic de
aici.
Călătoria nu se încheie aici, se poate continua pe drumul forestier până la capătul acestuia
unde ajungem la Șteua Mică o vestită stână din partea locului. La 20 iulie are loc aici cunoscuta
nedeie ce reunește pe toți ciobani i și băcițele din zonă.
Beriu – Strungari
Din centrul satului Beriu deplasându -te pe ulița Mesteacănului spre Dumbravă, parcurgând
Piscul Gruiului, după 5 km parcurși prin Dumbravă rămân în urmă Rodina Sărăcii, a Beriului,
barajul Beriului și se ajunge la muntele Sâna.
Pe cărările ce străbat acest munte de -a lungul se ajunge la izvoarele Strâmbării, afluient al
Sibișelului, de unde pe un scurt coborâș se ajunge în Poiana lui Stan, lăsând în partea stângă Leșu se
ajunge în pășunea Strugar i.
Sereca – Aoș – Dîncu Mic
Din șoseaua Orăștie – Costești, în dreptul satului Sereca, traversând podul peste râul Gră diște și
apoi întreg satul, se ajunge în partea de sus a așezării către pădurea numită Aoș, pădure
formată din gorun și carp en.
Parcurgând dealul Serăcii pe la marginea pădurii sau prin apropierea viilor, de sus se poate
admira integral panorama văii Grădiște cu satele ce se întind pe firul apei. Coborând ușor dealul 3
km se ajunge în satul Dîncu Mic de unde se poate trece prin Tămășeasa și Turmaș în șoseua
națională Orăștie – Deva (D.N. 7).
Ludești – Prisaca
Din centrul satului Ludești urcând pe un drum de hotar către grupul de case Bîrnea, de aici
continuând urcușul parcurgând Plaiu, Poiana lui Nistor, Cire șu, Poiana Mare, Cioaca Tăului – o
poiana cu un mic lac, Scaunul lui Țambă se ajunge la Vârful Prisaca.
Din vârf, privirea poate cuprinde, până în depărtări, așezări, văi, munți, oreșe (Călan,
Hunedoara, Țara Hațegului, Deva, Valea Mureșului, Munț ii Apuseni).
Orăștioara de Sus – Glămeea
Parcurgând traseul, plecând de la șoseau asfaltată din dreptul bufetului și restaurantului din
sat, spre vest, trecând râul Grădiștea, pe lângă viile satului, se începe urcușul spre Glemeea.
Ajuns în vârful dealului ai parte de o priveliște încântătoare în partea estică se vede culmea
Strugarilor, lanț al Munților Orăștie, cu păduri ce alternează cu fânețe, spre sud se zăresc ruinele
cetăților dacice.

Căstău – Cucuiș
Pornind din centrul satului Căstău, trecând pe lângă școală, pe drumul forestier spre Cucuiș,
rămânând în urmă viile Căstăului, Valea Corbului, Dosul Varniței, Muchea Cetății și în dreapta
Valea Mărului.
Peisajul din jur este dominat de fânețe și pășuni care se întind pâna în marginea pădurii din
partea stângă. După 4 km parcurși pe drumul forestier se ajunge în satul Cucuiș, prin care trece
pârâul cu acelaș nume. În Cucuiș s -a construit o frumoasă mănăstire care este astăzi în stadiul de

49 finali zare unde au loc slujbe la care participă atât locuitorii din zonă cât și cei din împrejurimi,
trasportul fiind asigurat de autobuze cu plecări din Orăștie și Costești.

3.6. Prezentarea generală a Văii Grădi ștei

3.6.1. Așezarea geografică

Valea Grădi ștei este situată în S -V Transilvaniei, într -o zonă depresionară, în centrul
Culoarului Orăștiei, la S de râul Mureș. Pe aici trecea marele drum roman către N, iar pe Mureș se
desfășura o bogată navigație, sarea și lemnul mergând pe drumul apei până în țăr ile vecine.
Valea Grădiștei are ca poartă de intrare orașul Orăștie, care este situat în centrul culoarului
depresionar, având coordonatele geografice de 45°47'30" latitudine nordică și 23°11'30" latitudine
estică.
Mărturii cu privire la civi lizația locuitorilor care au populat această zonă a Văii Grădiștei
datează din cea de -a doua epocă a fierului când strămoșii noștri daci au dezvoltat aici o strălucită
viață materială și spirituală.
Unitățile prelucrătoare sunt: Chimica, Fares, întreprind erea de prelucrare a lemnului. Alături
de acestea au apărut numeroase IMM -uri, în special pe prelucrarea pieilor, marochinăriei și
industriei alimentare .
Valea Grădiștei este compusă din comunele Beriu și Orăștiara de Sus, cu satele aparținătoare:
Căstău , Beriu, Sereca, Orăștioara de Jos, Bucium, Orăștioara de Sus, Ludești, Costești, Grădiște,
Ocolișu Mic și din municipiul Orăștie.
Cele mai importante dintre satele componente ale Văii Grădiștei sunt: Beriu, Orăștioara de
Sus, Costești32.
Satul Beriu – are o suprafață agricolă totală de 41,5 ha și se află situat la o distanță de 23 de
km de Deva și 11 km de Costești. Privit din înălțimile dealului viilor Beriu are forma unei cruci,
întinzându -se de -a lungul râului Grădiștea în care se disting Ul ița Câmpului, Ulița Mare, Ulița
Crinului, Ulița Mesteacănului – nume atribuit străzilor după toponimele de hotar.
Așezat pe trasee mărginite de câmpurile întinse Beriu este din punct de vedere administrativ
centru de comună. Beriu are o populație care a a juns la un număr de 718 persoane și un număr de
206 gospodării. Referitor la teritoriul satului se admite că prin hotarul din vestul așezării a fost
drumul principal de acces spre cetățile dacice, și totodată că acest teritoriu a Beriului, ca de altfel
întreg ținutul Orăștiei constituia grânarul dacilor.
Parcurgând satul pe șoseaua asfaltată se ajunge la Hula din Grui, o ridicătură ce oferă o
vizibilitate deosebită spre satele din jur. La numai câteva sute de metri în partea dreaptă, se află un
drum neasfaltat care duce la satul Sereca.
Deși este o așezare mică satul Sereca apare în documentele din epoca feudală cu precizarea că
sașii au colonizat aici în același an cu cei de la Beriu (1334).
Satul numără 228 de locuitori, di stanța de la Beriu la Sereca este de 1 km, iar de la Orăștie de
8 km, de aici până la Costești este de 10 km.
Satul Orăștioara de Jos are 409 locuitori. O parte din case apar grupate la distanță de sat pe
Valea Orăștioarei. Distanța de la Orăști oara de Jos la Orăștie este de 10 km, până la Beriu de 3 km,
iar până la Costești de 8 km.
Străbătând frumoasa lunca a Buciumului pe o distanță de 3 km se intră pe raza comunei
Orăștioara de Sus. Primul sat este Bucium care are un număr de 345 locuitori. Ca un fenomen

32 I.Iliescu, T.Istrate, Oră știe – 750 de ani, Deva, 1994.

50 specific și pentru satele ce vor urma de aici înainte, cu excepția satului Costești, Buciumul nu are în
șosea decât puține case, satul fiind așezat pe vale, în partea stângă a direcției de mers. Poate că
retragerea caselor, a gospodăriilor de la drumul mare poate fi pusă pe seama faptului că în trecut
oamenii se fereau să stea în calea trecătorilor care puteau fi oști, mai târziu jandarmi sau alți
reprezentanți ai autorităților.
Distanța de la Bucium este de 40 km, până la Orăștie de 14 km ia r până la Costești circa 6
km. La 1 km mai spre sud se află centrul de comună Orăștioara de Sus.
Satul Orăstioara de Sus are o suprafață agricolă totală de 42,60 ha din care 16,60 ha suprafață
locuită.Locuitorii satului sunt în număr de 663 din care 325 de sex feminin și 308 de sex masculin.
Satul este așezat pe ambele părți ale râului.
În trecutul așezării sunt consemnate urmele unui castru roman pe înălțimea din stânga
pârâului, de unde au fost scoase la iveală: țigle, vase și monumente epigr afice sau sculpturale.
În Orăștioara de Sus, monumentul din fața școlii numit ,,Crucea Horeștilor” amintește despre
participarea unui de grup de țărani iobagi de aici la marea Răscoală din 1784.
Tot aici s -a născut dintr -o familie de învățător i, profesor universitar doctor loan Baciu,
membru al Academiei de Științe Medicale și mai mulți ani la rând rector al Institutul Medico –
Farmaceutic din Cluj Napoca.
Din totalul celor 267 de gospodării din localitate cel puțin 20 îndeplinesc condițiile nec esare
practicării agroturismului.
Mergând mai departe pe firul apei, numai la 1 km de satul Orăștioara de Sus, se află ascuns
în multă verdeață satul Ludești, așezat tot pe o vale. Din Ludești pleacă spre sud -vest un drum
comunal prin ocolișul mic, la Căl an, în valea Streiului, drum care face legătura cu țara Hațegului.
Satul Costești este o localitate așezată în cea mai mare parte la șosea. Numele satelor din
zona Văii Grădiștei pot fi explicate numai în rare cazuri. în legătură cu satul Costești se cuno aște o
legendă care încearcă să localizeze aici pe un anumit haiduc Costea care își avea ascunzișul în
văgăunile dealului Prisaca. El ajuta oamenii acestor locuri cu bogățiile ciocoilor de peste munți.
Drept amintire pentru binefăcătorul lor urmașii au num it întreg teritoriul Costești.
Satul Costești are o suprafață totală de 32,06 ha, din care zona de locuit este de 16,25 ha.
Populația totală este de 508 persoane, din care 235 de sex masculin și 273 de sex feminin.
Distanța Costești Deva este de 45 km, C ostești – Orăștie de 18 km, Costești – Grădiște de 13
km. Datorită așezării sale, localitatea beneficiază de o mare importanță în ce privește turismul rural
și agroturismul.

3.6.2. Căile de acces

Municipiul Orăștie este situat pe DN 7 Arad -Sibiu-Brașov -București. Prin localitate trece
linia ferată Arad -București cu ramificații spre Alba lulia și Cluj.
De la Deva se poate ajunge la Orăștie pe calea ferată Arad -Teiuș sau pe DN 7 distanța de la
Deva la Orăștie fiind de 27 km, de la Hunedoara -Sântuhalm și în continuare pe DN 7 prin Simeria la
Orăștie distanța de la Simeria la Orăștie este de 15 km.
Se poatea junge la Orăștie de la Alba lulia pe șoseaua națională Sebeș – Orăștie (50 km) sau
prin Vințul de Jos și pe calea ferată Alba lulia – Orășt ie (45 km).
De la Zlatna se poate ajunge în Orăștie prin Geoagiu Băi, Geoagiu (43 km) orașul este legat
de zona înconjurătoare și prin șoselele Orăștie – Romoz – Vaidei, o alta leagă Orăștia de Pricaz, iar la
vest spre Deva, din șoseaua națională, se rami fică un drum pe direcția Turmaș – Mărtinești –
Jeledinți.
Orașul Orăștie, principala poartă de intrare în Valea Grădiștei, a avut și va avea un rol
important în dezvoltarea turismului în această zonă. Șoseaua de legătură de la Orăștie spre Vale a

51 Grădiștei pornește pe traseul Căstău – Beriu – Sereca – Orăștioara de Sus – Ludești – Costești, iar de la
Costești pe un drum forestier, de -a lungul Văii Grădiștei până la cetățile dacice din Munții Orăștiei33.
Șoseaua este modernizată (asfaltată) până l a ieșirea din localitatea Costești spre Grădiște, de
aici urmând drum forestier dar pe care se poate circula cu ușurință, urmând ca și acesta să se
modernizeze în viitorul apropiat.

3.6.3. Scurt istoric al zonei

Ținutul muntos aflat la miazăzi de Orășt ie prin înălțimile sale domoale, pășunile și izvoarele
bogate, lemnul și zăcămintele sale de fier a asigurat din cele mai vechi timpuri punctul unei prielnice
locuiri și al unei intense activități economice.
Încă din paleolitic peșterile din zonă au fost intens locuite, la Cioclovina fiind descoperit un
craniu uman datat de circa 30.000 ani. Tot aici au fost aflate și urme de locuire neolitică, pentru că în
perioada de trecere spre epoca bronzului, vârfurile înalte precum Țâfla Luncanilor (865 m) să
asigur e adăpost și adaptarea purtătorilor culturilor Coțofeni. Din prima vârstă a fierului datează un
tezaur format din obiecte de podoabă ascuns într -una dintre sălile peșterii Cioclovina.
Purtătorii civilizației metalelor, acei indo -europeni, din rândul căror a pe parcursul epocii
bronzului și în prima vârstă a fierului se va naște marea familie a triburilor trace, vor evolua spre
sfârșitul mileniului î.e.n. la nord de Dunăre, sub forma unor populații aparte, fiind numiți geți de
către greci și daci în izvoarel e latine. În evoluția sa geto – dacică, se cristalizează spre organizarea
statală, lucru care se va petrece sub conducerea marelui dac Burebista, care ajutat fiind de preotul
Deceneu, reușește să unească toate teritoriile locuite de daci, punând bazele unui stat puternic,
respectat de marile puteri ale vremii.
În această epocă în care centrul lumii dacice se mută din Câmpia Munteniei în Munții
Orăștiei, aici se va afla vreme de un veac și jumătate centrul politic, militar și religios al lumii
dacice, aflate în apropierea așa cum spune geograful antic Strabon, a muntelui sacru Kogaion.
Având ca axă principală apa Grădiștei, dar și intens circulate drumurile pe culme, care fac
legătura cu Țara Hațegului, dar și cu ținuturile subcarpatice, acest centru al lumi i dacice s -a dezvoltat
sub forma unui complex care cuprinde așezări civile, fortificații și temple religioase sub o formă
caracteristică, unică, având un caracter de excepție în afara granițelor lumii greco -romane.
Interesele politice și militare ale sta tului Dac și nu în ultimul rând pericolul roman, îl vor
determina pe Burebista să -și înzestreze cu fortificații teritoriile. S -au fondat zeci de noi fortificații,
iar cele mai vechi au fost reamenajate, acest efort a cuprins în mod firesc și zona capitalei sale, aflată
la poalele muntelui Kogaion, pe Dealul Grădiștei numit Sarmizegetusa.
La Sarmizegetusa elementul principal îl constituie templele dacice, organizată într -o zonă
sacră, protejată de fortificații și care ocupă terasele amenajate ale Dealului Grădiștei.
Pentru a proteja centrul spiritual al dacilor și populația care locuia aceste teritorii a fost
ridicat încă de pe vremea lui Burebista un vast sistem defensiv, dinspre sud accesul era barat de
cetatea de la Bănița, dinspre vest de cetatea de la Piatra Roșie, la nord de cetățile Tilișca, Căpâlna pe
valea Sebeșului, Cugie și Cucuiș34.
Drumul principal care înainta dinspre valea Mureșului spre sud este străjuit de două puternice
cetăți, aflate pe înălțimi alăturate, cetatea de la Costești și cetate a Blidaru.
În biserica de la Ludești s -a păstrat ca raritate de veche carte românească Noul Testament de
la Bălgrad, cartea are două predoslovii scrise de Mitropolitul Simion Ștefan; una dedicată lui

33 I.Iliescu, T.Istrate, Oră știe – 750 de ani, Deva, 1994.
34 Sursa: I.Iliescu, T.Istrate, Oră știe-750 de ani, Deva, 1994.

52 Gheorghe Rakoczi principele Transilvaniei, sprijinitor al tipăriturii, iar cealaltă adresată cititorilor,
care cuprinde observații asupra relației dintre circulația cuvintelor și unitatea limbii.
Acest scurt istoric al zonei se vrea un sincer îndemn la drumeție, în acest dăruit și înzestrat
cuib străvechi de pământ strămoșesc, de viețuire al înaintașilor, fără a pretinde că am reușit să arăt
totul despre încărcătura de istorie și pitoresc a zonei prezentate.

3.7. Baza tehnico -materială generală a zonei

Este știut faptul că pe lângă el ementele de atracție ale unei zone turistice, un rol foarte
important îl au mijloacele (resursele) materiale adecvate, capabile să asigure cazarea și satisfa – cerea
turiștilor pe anumite perioade de timp și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace c unoscute sub
denumirea generică de bază tehnico – materială (capital tehnic) se prezintă intr -o structură diversă
(unități de cazare și alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement) adaptat specificului
nevoilor turiștilor, funcțiilor economic e și sociale ale turismului.
Resursele turistice cuprind ansamblu atracțiilor turistice, naturale și antropice dintr -o zonă,
regiune sau țară.
Alături de resursele naturale, resursele turistice create de om pot deveni factori de pro –
movare ai activități i turistice.
Din punct de vedere al resurselor naturale și cultural istorice, satele românești răspund unor
multiple motivații ale turiștilor români și străini. O imagine de marcă a Văii Grădiștei o reprezintă
comorile de artă populară, etnografie și folc lor pe lângă cele istorice.
Fiind componentă a ofertei turistice, baza tehnico -materială joacă un rol important în
organizarea și dezvoltarea turismului în zona Văii Grădiștei. Asfel, dimensiunile și structura sa,
nivelul tehnic al echipamentelor, determi nă nemijlocit accesul și prezența turiștilor în zonă,
amploarea fluxului și gradul de mulțumire a turiștilor. Totodata prin creșterea și modernizarea
dotărilor materiale se antrenează intensificarea circulației turistice în zonă.
Baza tehnico -materială generală a zonei include o infrastuctură specifică formată din unități
de cazare, unități de alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement, unități de tratament și
o infrastructură generală care cuprinde: căi de comunicație, rețele de alimentare cu apă, energie
electrică, unități comerciale și de prestări servicii.Valea Grădiștei este ,,legată” de municipiul Orăștie
prin șoseaua Orăștie -Beriu -Costești, șosea modernizată. Mijloacele de transport public circulă pe
această rută la interva le de 4 ore, iar în timpul serbărilor de la Costești la intervale de o oră.

3.7.1. Infrastructura generală

Infrastructura comunei este alcătuită dintr -o rețea complexă de drumuri ce leagă satele
comunei între ele și îi asigură accesul spre căi de comunicație de nivel național, atât șosele cât și căi
ferate.
Axa principală a acestei infrastructuri o reprezintă drumul județean amenajat de -a lungul
Râului Grădiștei, pornind de la Orăștie și străbătând teritoriul comunei pe axa sa centrală până la
marea cetate Sarmizegetusa Regia și Hieropola de pe Dealul Grădiștei, un piemont al Muntelui
Godeanu. Lungimea segmentului acestui drum județean pe teritoriul comunei noastre este de 35 km,
asfaltat între Orăștie și Complexul turistic de l a Costești și în curs de modernizare de la acest
complex până la Dealul Grădiștei, lucrările fiind în desfășurare.
O ramură a drumului județean leagă Valea Grădiștei cu Valea Streiului, pornind din Ludești
și Ocolișul Mic spre Călan.

53 Drumurile spre satele de munte și dintre acestea sunt, cele mai multe forestiere, altele sunt
drumuri de culme, pe care din vremuri străvechi urcă turmele de oi spre pășunile montane primăvara
și coboară toamna, de aceea sunt și denumite unele „drumuri ale oilor”. De la Orăștioara de Sus sunt
următoarele distanțe până la localitățile mai importante din jur: Deva: 37 km; Orăștie (Gară): 17 km;
Alba Iulia: 67 km; Călan: 11 km; Hunedoara: 26 km; Hațeg: 28 km; Cugir: 32 km.
În trecut (1936 -1972) în bazinul Văii Grădiștei, în amonte de Costești funcționa o rețea de
cale ferată forestieră (Valea Grădiștei – Valea Rea – Valea Anineșului – Valea Godeanului),
dezafectată în urma puternicelor inundații din anul 1971 și înlocuită cu drumuri forestiere a menajate
pe rutele fostei căi ferate cu encartament redus, amintite mai sus.
Un accent mare se pune în prezent pe infrastructură, pe modernizarea căilor de acces în
localități și în interiorul acestora. Sunt în desfășurare lucrări de mare anv ergură pe drumul dintre
Costești și Grădiștea Muncelului – Cetatea Sarmizegetusa Regia, fapt ce va impulsiona turismul
istoric și montan, împlinindu -se un deziderat mult așteptat de foarte multă lume.
În 2007 a fost pus în aplicare un mare pro iect , alimentarea cu apă a celor patru sate de pe
cursul râului , organizându -se licitația pentru executarea lui în primăvara aceluia și an.
De asemenea, sunt în proiect drumuri de acces pentru satele de munte Stânișoara (Costești
Deal) și St rugari, apoi de modernizare a drumului județean ce leagă Valea Grădiștei cu cea a
Streiului între Ludești și Călan, prin Ocolișul Mic, cât și drumurile din interiorul localităților.
Toate satele comunei sunt racordate la rețele electrice, chia r și cele mai izolate gospodării
din satele de munte fiind conectate la aceste rețele.
Satele de la poalele munților sunt racordate la rețeaua de telefonie fixă a societății
Romtelecom, în satele montane funcționând stații de telefonie prin sa telit, la care sunt conectate un
număr important de gospodării și care dispun de mijloace de informare socio -culturală pe care le
utilizează însă în funcție de modul lor de viață. Proiectele de dezvoltare a infrastructurii comunei,
derulate de Primăria Oră știoara de Sus, au ajuns pe ultima sută de metri. Cu toate acestea, lipsa
fondurilor împiedică finalizările acestora, precum și implementărea unor noi proiecte.
Cetățile Dacice și peisajele unice ale Munțiilor Șureanu fac din Orăștioara de Sus una dintre
cele mai importante zone turistice din județ. Pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști și
pentru a promova localitatea, administrația locală a reușit să atragă fonduri pentru înființarea unui
Centru de Informare Turistică. Valoarea proi ectului se ridică la aproximativ 200.000 de euro, bani
care sunt folosiți pentru construcția unei clădiri noi și dotarea acesteia cu echipamentele necesare.
Mai mult, în cadrul acestui proiect vor fi tipărite broșuri informative cu privire la principalele
obiective turistice din localitate și vor fi amplasate câteva zeci de panouri publicitare pe drumurile
principale care duc spre comună. Implementarea acestui proiect este în grafic. Construcția clădirii
este realizată în proporție de 50 la sută, iar elemen tele grafice în proporție de 70 la sută. Până în
primăvară,Centrul de Informare Turistică va fi finalizat.
Proiectul finanțat prin OG 7 privind introducerea rețelei de apă în patru sate ale comunei,
respectiv Costești, Ludești, Orăștioara și Bu cium, a fost realizat în proporție de 95 la sută.
Gospodăriile au fost racordate la noua rețea, a fost construită stația de clorinare, însă nu s -au putut
finaliza lucrările din cauza lipsei de fonduri băne ști pentru a construi stația de tratare a apelor. F ără
aceasta nu se poate furniza apă potabilă gospodăriilor.
În cursul lui 2011 s -a reușit finanțarea de la Fondul de Mediu pentru un proiect ce prevede
introducerea rețelei de canalizare în cele patru sate. Are o valoare de peste nouă milioane de lei, iar
din bugetul local trebuie finan țat 25 la sută din valoarea proiectului. ,,Proiectul tehnic este întocmit,
mai este nevoie de ultima vizită în teren și apoi încep lucrările” 35.
Un alt proiect care îmbunătățește considerabil nivelul de trai al locuitorilor din comună și care
se apropie de finalizare presupune modernizarea drumurilor de acces pentru exploatațiile agricole.

35 www.orastioaradesus.ro( 14 -05-2012 ).

54 Valoarea acestuia depășește cinci milioane de lei și au fost realizați 18 kilometri de drum forestier în
satele Coste ști, Ludești, Orăștioara, Bucium și Ocolișu Mic.
Zona de dezvoltare durabilă a activită ților umane este reprezentată de:
 intravilanul localităților de pe teritoriul parcului;
 lunca V. Grădiștei pe porțiunea de la limita intravilanului localității Costești până la
confluența cu V. Albă, cu excepția suprafețelor ocupate de habitatele cu anin negru care
urmează a fi identificate și delimitate în cadrul sitului Natura 2000; în Lunca Streiului,
enclava situată pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre Valea Rea) din
dreptul u.a. 202 până la pârâul care separă u.a. 198 și 196; Enclava situată în vecinătatea
parcelei 167, pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre Valea Rea)
extinzându -se și in stânga drumului fore stier pe porțiunea în care lunca se lărgește, până la
pârâul din dreptul bornei 323 (u.a -urile si bornele fac parte din UPII Stânga Strei);
 amenajarea hidrotehnică existentă de pe Valea Godeanu și Grădiște;
 infrastructura rutieră.
Pe lista de prio rități ale administrației locale se află finalizarea lucrărilor la căminul cultural din
satul Grădiștea de Munte, unde mai trebuie înlocuită tâmplăria și zugrăveala interioară și exterioară.
În plus mai sunt câteva drumuri care necesită intervenți DC 508 și DC 508 B 36 din Grădi ștea de
Munte.

3.7.2. Infrastructura turistică

3.7.2.1. Unită ți de cazare

Valea Grădi ștei are o capacitate totală de 858 locuri cazare în unită șile de primire turistică , ele
fiind repartizate astfel: hoteluri de trei st ele(2), cabane turistice(1), sate de vacan ță de trei stele(1),
sate de vacan ță de două stele(1), campinguri de o stea (1), popasuri turistice(1),pensiuni turistice
urbane de o stea(1), pensiuni turistice rurale de trei margarete(4), vezi anexele 12,13; pe nsiuni
turistice rurale și agroturistice de două margarete(5),pensiuni cu o singură margaretă(1) și camere de
închiriat în locuin țele familiale de o stea.
Structurile turistice de cazare din Valea Grădi ștei pot fi abordate folosind diferite criter ii de
segmentare ca: tipul unită ții și gradul de confort, denumire și amplasament, capacitate(locuri),
servicii oferite.

Structurile turistice de cazare în Valea Grădi ștei în anul 201 5
Tabel nr. 4.1.
Nr.crt Tipul unită ții și gradul de
confort Denumire și
amplasament Capacitate
(locuri) Servicii oferite
1 Hotel*** Vegas, Orăștie 18 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
2 Hotel*** Dacor ,Orăștie 130
Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
3
Cabană turistică** Cabana Costești,
Costești 23 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
4 Sat de vacan ță*** Arsenal Park,
Orăștie 150 Cazare, alimentație publică,
agreme nt- divertisment.
5 Sat de vacan ță*** Tabăra Costești,
Costești 280 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.

36 www.orastioaradesus.ro (14-05-2012).

55 6 Camping* Costești, Costești 18 Cazare, alimentație publică.
7 Popas turistic* Popas turistic
Costești, Costești 20 –
8 Pensiune** turistică urbană
Jorza, Orăștie 33 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
9 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală Roua 2005,
Costești 20 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
10 Pensiune ***(3 margarete)
turistică ru rală Daniela, Orăștioara
de Sus 24 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
11 Pensiune ***(3 margarete)
turistică rurală Popasul Dacilor,
Costești 20 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
12 Pensiune ***(3 margarete)
turisti că rurală Cotiso, Costești 18 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
13 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală Blidaru, Costești 20 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
14 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală Lucaciu, Costești 24 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
15 Pensiune **(2 margarete)
agroturistică La Istrate, Costești 15 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
16 Pensiune**
(2 margarete) agroturistică Hanul Margareta,
Orășt ie 15 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
17 Pensiune **(2 margarete)
turistică rurală Sarmzegetusa,
Grădiștea de
Munte( Costești) 30 Servicii de cazare,
alimentație publică,
agrement – divertisment.
18 Pensiune*( o margaretă)
agoturisti că La Istrate, Costești 15 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
19 Camere de închiriat în
locuințele familiale * Gospodări
Costești, Costești 10 Cazare, alimentație publică,
agrement – divertisment.
Total capacitate ( nr. locuri cazare) 883
Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de la Institutul Național de Statistică și de pe site -ul
www.infotravelromania.ro/norme.html .

Per ansamblu, situa ția locurilor de ca zare în cabanele din Valea Grădi ștei este precară, numărul
locurilor de cazare din cabane fiind foarte mic ( 23 de locuri) comparativ cu numărul locurilor din
celelalte unită ți de cazare ( 860 locuri cazare ). Această situa ție se datorează slabei importan țe față
de această categorie de cazare din partea proprietarilor de cabane, precum și modernizarea continuă
a celorlalte unită ți de cazare. Pensiunile turistice rurale și satele de vacan ță sunt cele mai numeroase
unită ți de cazare din Valea Grădi ștei, avâ nd o capacitate totală de 783 locuri cazare ( 353 locuri
pensiuni , 430 locuri sate de vacan ță) , iar evolu ția lor este într -o continuă cre ștere.
Turismul rural dă posibilitatea cunoa șterii mai bine a spa țiului rural cu toate valorile sale
marter iale, spirituale , și ocupa ționale, de către popula ția din mediul urban.

3.7.2.2. Unită ți de alimenta ție

Din punct de vedere al unită ților de alimenta ție zona Văii Grădi ștei dispune, la ora actuală, de
14 restaurante, 3 restaurante fast -food-uri, 5 baruri și o cofetărie.Mijloace de alimenta ție existente în
zonă mai pot fii: camping Coste ști și alimentarea din gospodăriile localnicilor.
În priviin ța structurii turistice de alimenta ție din Valea Grădi ștei pot fii folosite diferite crit erii
de segmentare ca: tipul unită ții și specificul acesteia, respectiv stele, denumire și amplasament,
capacitate( locuri la masă). Unită țile de alimenta ție din Valea Grădi ștei reprezintă un punct de

56 atrac ție turistică fiind foarte variate în gastronomie ; cele mai căutate fiind restaurantele pensiunilor
agoturistice. Pe lângă unită țile amintite mai sunt: alimentarea în gospodăriile localnicilor din Valea
Grădi ștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la stână. Unită țile de alimenta ție din Val ea
Grădi ștei reprezintă un punct de atrac ție turistică fiind foarte variate în gastronomie; cele mai
căutate fiind restaurantele pensiunilor agoturistice. Pe lângă unită țile amintite mai sunt: alimentarea
în gospodăriile localnicilor din Valea Grădi ștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la
stână.

3.7.2.3. Instala ții de agrement

Realizarea scopului fundamental al vacan ței-odihnă, recreere și distrac ție, evadarea din
cotidian -presupune, între altele, crearea unui cadru, unei amb ianțe de deconectare. Totodată
creșterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă -caracteristică esen țială a
vacan țelor în societatea modernă -stimulează apari ția și dezvoltarea unor servicii specifice, a celor
de agrement.
Semnificând etimologic plăcere, distrac ție, agrementul turistic se poate defini ,,prin an –
samblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unită ți, sta țiuni sau zone,
turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări socia le o stare de bună dispozi ție, de
plăcere, să dea senza ția unei satisfac ții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă”37.
Această accep țiune eviden țiază varietatea activită ților de agrement și multitudinea planurilor
pe care ac ționează, dar și faptul că acesta se constituie într -un element fundamental pentru
satisfacerea nevoilor turi știlor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a presta ției
turistice.
Mijloacele de agrement din Valea Grădi ștei sunt:
 elementele naturale ( formele de relief , cetă țile , Parcul Natural Grădi ștea Muncelului
Râul Grădi ștei).
 terenurile de sport unde se poate practica: footbal, volei, tenis de câmp; acestea fiind
amplasate în Coste ști;
 organizarea de spectacole, expozi ții, co ncursuri;
 viziterea unor obiective turistice locale (biserici și mănăstiri , monumente istorice de
artă și arhitectură , obiective rurale/istorice);
 activită ți sportive și de relaxare
 activită ți cu caracter rural în func ție de sezon se pot organiza plimb ări cu sania sau cu
căruța trasă de cai
Zona Văii Grădi ștei este o destina ție ideală pentru petrecerea vacan ței, ea răspunde nu numai
motiva ției turismului cultural și de cunoa ștere ci și altei cerin țe moderne: aceea de petrecere a
timpului liber în natură, fapt de altfel costatat și în alte țări: anchete făcute printre vizitatorii
monumentelor istorice demonstrează că aten ția se îndreaptă nu numai asupra monumentelor ci și
asupra mediului lor înconjurător.

37 C.Moisă , Economia turismului – suport de curs , Editura Universită ții „1 Dec embrie 1918”, Alba Iulia , 2010.

57 CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În societ atea contemporana, fenomenul cultural nu mai este privit ca o simpla perspectiva
utilitara ci ca expresie a unui mod de viata sociala. Cultura de pășește statutul de element
educațional , cultural, spirit cultivat devenind o activitate economica cu deschide re comerciala.
Datorita multitudinii de obiective de interes turistic și cultural, centrele urbane dețin o
importanta pondere în structura circulației turistice, ele reprezentând circa 35% din totalul
călătoriilor în orașe în majoritatea tarilor europene. Orașele sunt considerate , de aceea, punctele de
plecare ale turismului cultural.
În imaginarul colectiv, ansamblul Cetăților Dacice din Munții Orăștiei reprezintă un reper
excepțional al istoriei anteromane, mai apoi latine a poporului român, iar secvenț a de trecut ilustrată
prin scenele sculptate ale Columnei ridicate la Roma, în forum -ul imperial al lui Traian, referința
simbolică a apartenenței noastre la istoria europeană.
În ultimii 50 de ani, fluxurile turistice au înregistrat creșteri la nivel mond ial cat și european.
Totuși , în ceea ce privește Europa, s -au înregistrat diminuări ale fluxurilor turistice. Evoluția
descendenta are la baza o serie de efecte, cum ar fi : creșterea ratei plecărilor, a numărului de placări
anuale pe individ, a trecerii f rontierelor mult mai rapide în majoritatea tarilor europene, decât în
celelalte zone europene ; efectul negativ al turismului de masa asupra principalelor tari în curs de
dezvoltare care beneficiază de condiții mai bune din punct de vedere al prețului și confortului.
Europa trebuie sa elimine cauzele diminuării activității sale în domeniul turistic, care se dezvolta în
mod accelerat la nivel mondial. Eliminarea acestora trebuie sa se bazeze atât pe creșterea economica
și a măririi numărului locurilor de mun ca, cat și pe dezvoltarea armonioasa a relațiilor
intracomunitare.
Propunerile in acest sens se referă la a dezvolta mai intens turismul cultural, deoarec s ituația
generala a economiei demonstrează faptul ca aceasta forma de turism se îndreaptă către un fenomen
de masa sau de grup. Activitatea culturala din cadrul Uniunii Europene se va dezvolta datorita
descoperirilor arheologie, restaurării monumentelor și ansamblurilor istorice, a punerii în valoare a
patrimoniului contemporan și a creativității artiști lor ; eforturilor realizatorilor culturali și ale
operatorilor turistici vor conduce la creșterea clientelei.
Posibilitatea alegerii dezvoltata în tarile industrializate conduce la formarea unei clientele
foarte diversificate și segmentate.
Nu se poate vo rbi de o piața a culturii ci despre o multitudine de micro piețe . Turismul cultural
acoperă o mare diversitate de piețe inegale ca mărime și importanta care include vizite la muzee, ale
orașelor , festivalurilor, etc. de cele mai multe ori, motivația cultur ala nu reprezintă o motivare
esențiala a turiștilor , de unde necesitatea încurajării turismului cultural.
În ceea ce privește turismul cultural european se remarca trei obiective esențiale : modernizarea
și ameliorarea accesibilității la locurile culturale , multiplicarea și descentralizarea centrelor de
interes pentru favorizarea inovatorilor și organizarea unei piețe europene a produselor turistice
culturale.
Prin natura sa, turismul cultural este independent fata de sezon, dezvoltându -se în diferite zone
ale tarii și asigurând o mai buna valorificare a resurselor. Se adresează tuturor categoriilor de
clientela cu orientare culturala.
Turismul cultural este mai scump în comparație cu turismul de agrement. Unele forme ale
acestuia se adresează unui public cu un înalt nivel de cultura și instruire. Aceste dezavantaje conduc
la o limitare a pieței , iar eforturile necesare promovării sunt mai ridicate. În ciuda acestor deficiente,
turismul cultural este o forma moderna de vacanta.
În ceea ce privește turismul cultural în tara noastră se poate spune ca acesta necesita o mai
buna pregătire în ceea ce privește promovarea siturilor istorice, bisericilor, monastirilor, muzeelor și

58 a celorlalte elemente ce fac parte din patrimoniul cultural al României. De asemenea , se impune
îmbunătățirea spatiilor de cazare, a infrastructurii și cailor de acces către aceste obiective turistice.
Datorita caracteristicilor sale și formelor variate de practicare, turismul cultural este considerat
« turismul viitorului ».
Turismul cult ural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a motivației care îl
generează, deosebindu -se, prin aceasta, de turismul recreativ sau de cel curativ. Criteriul care a stat
la baza individualizării acestui tip de turism îi conferă și o altă caracteristică, și anume aceea că
utilizează sau este generat numai de resursele antropice care au suscitat întotdeauna curiozitatea,
dorința de cunoaștere și admirația umană. Faptul că turismul cultural utilizează doar resursele
turistice antropice deriv ă chiar din denumirea sa: prin cultură, indiferent de controversele care
însoțesc definirea sa, se înțelege, în sens larg, totalitatea creațiilor umane, materiale sau spirituale.
Din acest punct de vedere este foarte clar faptul că turismul cultural este t ipul de turism care
folosește, prin excelență, resursele antropice. În forma lor materială (edificii și elemente cu funcție
turistică) sau imaterială (activități antropice cu funcție turistică).
Resursele turistice antropice sunt definite ca fiind un ansam blu de elemente cu funcție
recreativă, create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopul valorificării
turistice, ci ele au dobândit această funcție după ce au îndeplinit alte atribuții: economice, strategice
sau culturale.
Vechimea un ui obiectiv construit de om poate reprezenta uneori singura calitate care atrage
vizitatori, chiar dacă dimensiunea, fizionomia, estetica sau funcția obiectivului respectiv nu -l
particularizează prin nimic. Cel mai elocvent exemplu este cel al atracției pe care o exercită uneltele
de silex sau os, foarte simple de fapt și fără nimic deosebit din punct de vedere estetic sau
dimensional, dar care continuă să uimească omul contemporan prin faptul că reprezintă o mărturie a
unor vremuri despre care se știe foar te puțin. În contextul turismului cultural vechimea este un
atribut foarte important, căutat în special de turiștii avizați, care prețuiesc, mai mult decât orice,
autenticitatea.
Parcurile Naționale sunt create, în principal, în scop științific, educativ ș i turistic. În măsura
în care sunt utilizate preponderent pentru turism ele prezintă și un interes economic imediat.
Succesul eficientizării acestor spații în plan economic, științific, social și turistic depinde și de
personalul propriu, specializat, de î naltă pregătire profesională a acestuia. Sunt importante, în același
timp, parcurile bilaterale sau multilaterale situate în zonele de frontieră a două sau mai multe state, în
funcție de necesitatea păstrării unor peisaje și ecosisteme naturale și de a le pune la dispoziția
locuitorilor țărilor respective sau din alte părți ale lumii ca turiști.
Aflată într -o arie naturală protejată (Parcul Național Grădiștea Muncelului -Cioclovina),
dezvoltarea activităților turistice pe Valea Grădiștei presupune, de cele mai multe ori, anumite
tensiuni între resurse și utilizatorii lor. Managementul vizitatorilor către o arie protejată, dar și către
alte zone turistice, a reprezentat o mare provocare pentru administratorii acestor zone. De -a lungul
timpului au exista numer oase preocupări pentru implementarea unor soluții care să reducă impactul
generat de turism asupra ariilor protejate, garantând totodată o satisfacție a turiștilor în destinația
respectivă. Turismul de arii protejate poate fi privit mai întâi ca o oportun itate de afaceri, apoi ca un
concept cu principii, studiat de cercetători și organizații non -guvernamentale și ca un segment de
piață în plină evoluție.

59 Anexe

Cetățile Dacice din Munții Orăștiei

Cetatea Sarmizeget usa Regia

Sarmizegetusa Regia – Zona sacra

Sarmizegetusa Regia – Altarul de andezit

60 Cetatea Costești – Cetățuie

Costești – Turnul locuință

Cetatea Blidaru.

Ruinele Cetății Blidaru

61
Piatra Roșie – Luncani

Piatra Roșie – Drum ul pavat cu dale de calcar

62

Râul Grădi ștei
Sursa: U șvari L., Geografia apelor României, Editura Științifică, Bucure ști

Cetatea Blidaru – vedere de ansamblu
Sursa: Daicoviciu c., Ferencz AL., A șezări dacice din mun ții Or ăștiei, Bucure ști

63
BIBLIOGRAFIE

1. Cristureanu, Cristina « Economia și politica turismului internațional » Editura
Abeona, București, 1992
2.Christie, Robert Mill « The Tourism System -An Introductory Text » Prentice
Hall, Inc. 1992
3. Daicoviciu, H., Ferenczi Șt.,
Glodariu, I. «Cetăți și așezări dacice în sud -vestul Transilvanie i»,
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
3.Glavan, Vasile « Resurse turistice pe Terra » Editura Economica,
București 2000
4.Kotler, Philip « Managementul marketingului » Editura
Teora,Bucuresti1997
5.Lanquar, R. « Economia turismului » PUF, Paris 1992
6.Marinescu, D. « Dezvoltarea și promovarea turismului cultural »
Ministerul Turismului 1996
7.Marva l, Pierre «L`attitude des Per du IV -e siecle devant les lieux saints
et les pelerinages » Irenikon, no. 1/1992
8.McCallum, Mary « Grecia -istorie, arta, folclor, itinerarii » Toumbis, 1993
9.Minciu, Rodica « Economia turismului » Editura Uranus, Bucuresti
2000
10.Negoescu, Bebe « Terra – geografie economica » Editure Teora,
Bucuresti 1998
11.Nistoreanu Puiu « Economia turismului », Editura ASE, București,
2011
12.Popescu, Nicolae « De ce Sf. Cuvioasa Parascheva se nu mește Parascheva
Cea Noua » Studii Teologice, no.1,2 \1997
13.Richards, Greg « Cultural tourism în Europe » Wallinghord, CAB
International, 1996
14.Robinson, Mike « Tourism and Culture : Image » Identity and
Marketing, UNESCO Univercety of N orthumbria at
New Castle, 1996
15.Sandu, Dan « Pelerinajul în biserica primara, 2000 »
16.Stravo, Michel « Aproche theologique du pelerinage » Contacts, no.
18\1999
17.Teodorescu, Camelia «Turism cultural » Editura Transversal, București, 20 09
18.Tribe, John « The Economics of Laisure and Toaurism ,II »
Bartteworth, Heinermann, Oxford, 1999
19.Vidal, John « Le pelerinaje dans la tradition chretiene » Concilium,
1996
20.Yauel, Ray « Tourism – An introduction » Addison Wesley,
Long man, Singapore, Ltd. 1998
21.*** « Le tourism culturel and Europe – CEE » Etudes 1996
22.*** « World cultural and natural Heritage » World Heritage
Center, 200/3, ian 2000
23.*** « Pelerinaje în Tara Sfânta », Patriarhia Romana,
București 2000
24.*** « Vacante și calatorii » no. 10/oct 2000
25.*** « Valori – magazin cultural istoric » no. 1/1999

64

Articole și lucrări

1. *** www.tel -aviv.gov.il
2. *** www.otisrae l.com
3. *** www.aedave.es
4. *** www.fitur.efena.es
5. *** www.cepes.ro
6. *** www.tourspain .es
7. *** www.europeanpilgrimage.com
8. *** www.rotravel.com
9. *** www.atlas -euro.org
10. *** www.cetati -dacice.r o
11. *** http://gradiste.ro/index.html
12. *** http://www.wikipedia.org.
13 *** Papuc Bogdan, Asociația de Ecoturism din România , în
Gazeta Natura 2000, nr. 2, decembire 2011
14. *** Ghid turistic al zone i Orăștiei , Asociația Dava în partenierat
cu Primăria Orăștie , Orăștie, 2003