Turismul de Croaziera

CUPRINS

pag.

INTRODUCERE

Turismul ca obiect al tranzactiilor invizibile, deci ca participant la circuitul mondial de valori, este rezultatul activitatilor depuse in toate cele trei sectoare economice (primar, secundar, tertiar). Rezultatul acestor activitati este valorificat ca o componenta distincta a sectorului tertiar pe baza unor programe elaborate atat la nivel national cat si international.

Croazierele sunt programe turistice care se adreseaza unui public larg, pe un itinerar prestabilit, cu plecarea si intoarcerea in acelasi port de resedinta.

Turismul de croaziera este in plina ascensiune si tendintele acestuia sunt de dezvoltare certa si de extindere atat in ceea ce priveste diversificarea produselor turistice, aparitia de noi destinatii, trasee, cat si cresterea segmentelor de piata care vor apela la croaziere ca mijlocul cel mai placut de petrecere a timpului liber.

Serviciile de bază nu mai sunt suficiente pentru al determina pe potențialul turist să achiziționeze un produs turistic, indiferent de tipul acestuia. Serviciile suplimentare sunt cele care dețin un rol determinant în selectarea unei destinații sau a unei nave de croazieră. De asemenea, un rol deosebit îl deține agrementul, ca serviciu oferit turiștilor la bordul navelor, și ca modalitate de petrecere a timpului liber pe durata croazierei.

Cu toate că inițial, navele de croazieră au fost devotate conceptului „de a mânca” și „a te relaxa” într-un cadru confortabil, astăzi, se oferă mai multe activități și posibilități de a învăța și de a experimenta, punându-se astfel accentul pe posibilitățile de agrement de la bordul navelor. Organizatorilor de croaziere le revine astfel, misiunea de a crea o gamă largă de activități cu scop recreativ, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor turiștilor.

Lucrarea de față, intitulată „Politici si strategii de dezvoltare a turismului de croaziera in Romania”, își propune să sensibilizeze agentii economici din turism privind importanta pe care o are pe plan mondial turismul de agrement, respectiv croazierele.

Se cunosc implicațiile dezvoltării turismului și a valorificării eficiente a resurselor turistice și a altora conexe, cu precădere în turismul internațional, în: sporirea încasărilor valutare și echilibrarea balanței de plăți externe, absorbția forței de muncă și de redistribuire a celeia disponibilizată prin restructurarea unor sectoare economice, dezvoltarea și diversificarea sectoarelor economice furnizoare de bunuri și servicii pentru turism, creșterea economică și socială la nivel local și regional și sporirea veniturilor populației locale, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, protejarea și conservarea mediului înconjurător, a resurselor turistice naturale și a tradițiilor cultural-istorice ale țării, îmbunătățirea stării de sănătate a populației, educarea și ridicarea nivelului de instruire al acesteia.

Aceste implicații economice și sociale constituie argumente în modernizarea, relansarea și dezvoltarea turismului românesc, date fiind următoarele elemente:

potențialul turistic al Deltei Dunării prin croaziere și expediții într-un peisaj inedit;

potențialul turistic al fluviului Dunărea și aria limitrofă cu zonele de atracție predilecte pentru turism: Defileul Dunării și Porțile de Fier, bălțile Dunării;

potențialul turistic al Marii Negre.

Integrarea turismului românesc în tendințele europene și mondiale se poate face prin inițierea de proiecte de modernizare și dezvoltare a unei oferte turistice competitive pe piața turistică europeană legată de croaziere pe fluviul Dunărea și in Delta Dunării si croaziere pe Marea Neagră.

CAPITOLUL 1

TURISMUL DE CROAZIERĂ – FORMĂ PRIVILEGIATA

A CONSUMULUI TURISTIC DE SERVICII

Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a reprezentat inca de la inceputul secolului o manifestare indeosebi a consumului turistic de lux, accesibila doar claselor socio-economice cu venituri ridicate.

Desigur, existenta mai multor clase calitative in interiorul aceluiasi spatiu de transport a facilitat si accesul unui public larg cu venituri mai modeste, desi tariful platit pentru o calatorie cu vaporul era destul de ridicat.

Atractia exercitata de calatoria pe apa ca principal agrement si nu numai ca posibilitate de acces la o destinatie turistica a dat nastere „croazierelor” – aranjamente turistice ce cuprind alaturi de transport si celalalte servicii turistice prestate pe parcursul calatoriei.

Croaziera se definește ca un produs turistic – pachet de vacanțǎ – pentru care se plǎtește un preț global ce acoperǎ deplasarea și serviciile de cazare, masǎ și distracție la bordul navelor; dupǎ caz, pot fi cuprinse și alte servicii, precum vizitarea obiectivelor turistice din locurile de acostare.

Croaziera este o formǎ de tour cu vaporul, care apeleazǎ, pentru asigurarea cazǎrii, la hotel. Croazierele vizeazǎ un pachet de servicii de vacantǎ prestate în cadrul unui hotel plutitor.

Parcul de nave in continua crestere, precum si cresterea securitatii de transport, dar mai ales diversificarea tipurilor de nave si conditiile de confort si agrement sporite pe care le ofera au impulsionat cererea turistica pentru croaziere.

Dintre factorii economici si sociali care influenteaza motivatia turistica, cei mai importanti sunt:

disponibilitatea de timp liber – factor ce constituie conditia prealabila a formarii motivatiei turistice;

veniturile individuale – ca premisa a consumului turistic.

Existenta unor venituri disponibile duce la manifestarea unei selectii pe criterii economice intre ansamblul dorintelor de consum si a consumului realizabil.

Procesul prin care individul isi clasifica necesitatile in functie de stringenta lor dar si de satisfactiile pe care le cauta, conduce la confruntarea grupului de necesitati si satisfactii cu volumul veniturilor disponibile. Se obtine astfel acel pachet de dorinte si cerinte realizabile pe plan economic, concretizate prin consumul turistic.

1.1. Evolutia turismului de croaziera

Industria internationala de croaziera este relativ noua, dar conceptul de croaziera dateaza din secolului al XIX – lea.

În 1835, o reclamǎ ciudatǎ a apǎrut pe prima paginǎ a ziarului Shetland; intitulat „Pentru turiști”, articolul propunea o croazierǎ imaginarǎ din Stromness cǎtre Scoția, în jurul Islandei și a Insulelor Faroe. Se spune cǎ fondatorul ziarului, Arthur Anderson, a inventat conceptul de „turism de croazierǎ”. Doi ani mai târziu, Arthur Anderson, împreunǎ cu partenerul sǎu, Brodie Wilcox, au fondat marea companie Peninsular Steam Navigation (mai târziu avea sǎ devinǎ P&O).

In 1839 exista un sistem postal de transmitere a corespondentelor intre Liverpool si Boston care dura 2 saptamani. Samuel Cunard a obtinut o licenta in schimbul a 55.000 de lire sterline pentru a pune in functiune un sistem de trimite de corespondente si asa a luat fiinta compania Cunard Line.

Samuel Cunard începe cǎlǎtoriile transatlantice, din Liverpool catre Halifax, traversând cel mai periculos ocean din lume, Atlanticul de Nord, cu nava Britarmia, în 4 iulie 1840. În fiecare an de atunci, o navă a companiei de croazierǎ Cunard Line avea în itinerar cǎlǎtoria transatlanticǎ, între vechea și noua lume. In primul sau voiaj a transportat impreuna cu posta si 63 de persoane, realizand astfel primul transport trans-atlantic de persone.

Dupa 58 de ani, dupa ce tehnologia cu aburi a fost descoperita, vase din ce in ce mai mari au fost construite pentru a transporta si mai multi pasageri. In 1907 Cunard a introdus o noua clasa de vase de 30.000 de tone: Lusitania si Mauritania, marcand inceputul croazierelor de vacanta.

Secolul al-XX-lea a fost marcat de competitori numerosi care au contribuit la dezvoltarea turismului de croaziera: Germany’s Hamburg American Line cu navile “Imperator”, “Bismark” si “Vaterland”

În anii '20, turismul de croazierǎ devine un fel de modǎ pentru cei înstǎriți. „A fi tratat în așa stil mare” este și la ora actualǎ ideea de bazǎ a turismului de croazierǎ.

Turismul de croazierǎ a fost ajutat foarte mult de Prohibiție, în anii ’30. În definitiv, doar la câteva mile depǎrtare de țǎrm, se puteau consuma bǎuturi alcoolice. Astfel, s-au dezvoltat croazierele de scurtǎ duratǎ (de sfarșit de sǎptǎmânǎ), devenind una din principalele surse de profit a companiilor de „vapoare cu aburi” din acele timpuri.

În anii ’30, o mare bǎtǎlie s-a dat între marile companii de croazierǎ din lume. Marea Britanie, Franța, Germania și Statele Unite ale Americii au dezvoltat nave de croazierǎ foarte luxoase, elegante și cu un grad ridicat de confort. Fiecare țarǎ concura pentru a deține cea mai mare și mai bună navă de croazierǎ. Cu toate cǎ viteza a fost dintotdeauna un factor important, în special pentru ruta transatlanticǎ, devenise o problemǎ de ambiție naționalǎ.

Prima navă creată special pentru turismul de croazierǎ, provenită din Statele Unite ale Americii dupǎ al II-lea razboi mondial, a fost Ocean Monarch (aparținând companiei Furness Withy & Company Ltd.), care a fost premiată cu medalia de aur de cǎtre Academia Statelor Unite de Design. Primul sǎu voiaj a fost din New York cǎtre Bermuda în 1951.

Una dintre cele mai renumite nave de croazierǎ a tuturor timpurilor a fost Carolina (34.183 tone), a companiei Cunard Line, concepută în 1948. A fost creată și construită pentru a efectua cǎlǎtoria transatlanticǎ numai în lunile de varǎ, în restul anului efectua croaziere lungi și scumpe. Cunoscută ca Green Goddess și Millionaires’ Ship, a fost una dintre primele nave care asigura un grup sanitar pentru fiecare cabinǎ – pe atunci un adevǎrat lux.

În iunie 1958, primul avion comercial cu reacție a zburat pe deasupra Atlanticului, și a schimbat pentru totdeauna economia cǎlǎtoriilor transatlantice. A fost ultimul an în care mai mulți pasageri au traversat Oceanul Atlantic de Nord pe calea apei, decât pe calea aerului.

La începutul anilor ’60, literatura de specialitate indicǎ peste 100 de companii de croazierǎ. Pânǎ la mijlocul anilor ’60 era mai ieftinǎ traversarea Atlanticului pe calea apei, decât pe calea aerului, dar apariția avionului cu reacție a schimbat acest lucru, în special odatǎ cu introducerea lui Boeing 747, la începutul anilor ’70.

În 1962, mai mult de 1 milion de persoane au traversat Atlanticul de Nord cu vaporul, iar în 1970, acest numǎr a scǎzut la 250.000 de persoane.

Succesul avionului cu reacție a creat o flotǎ de nave de pasageri neprofitabilǎ. Chiar și marile Queens, cunoscute pentru serviciile sǎptǎmânale regulate, se confruntau cu o situație dificilǎ. Queen Mary a fost relansat în septembrie 1967. Sora sa, Queen Elizabeth, de 83.673 tone, cea mai mare navă de pasageri construit pânǎ în 1996, a parcurs ultima sa cursǎ în octombrie 1968.

Din cauza situației create, navele erau vândute cu mult sub adevǎrata lor valoare. Multe dintre liniile de transport maritim au dat faliment. Cele care au supraviețuit au încercat sǎ combine cursele transatlantice, cu voiaje spre Sud, în țǎrile calde. Insulele din Marea Caraibelor (inclusiv Insulele Bahamas) au devenit principala atracție, turismul de croazierǎ a devenit o alternativǎ, și o întreagǎ nouǎ industrie s-a nǎscut, și noi companii de croazierǎ au fost create.

S-au construit nave mai mici, mult mai specializate, capabile sǎ acosteze în mici porturi, care erau în curs de dezvoltare. Companiile și-au stabilit sediile în Florida. California a devenit baza pentru croazierele cǎtre Riviera Mexicanǎ, iar Vancouver, pe coasta de Est a Canadei, a devenit centrul pentru croazierele de pe timpul verii spre Alaska.

Zborul pasagerilor cǎtre porturile de îmbarcare a fost următorul pas logic, având ca urmare o relație de colaborare între companiile de croazierǎ și liniile aeriene. Câteva dintre vechile linii maritime au fost cumpǎrate de noile companii de croazierǎ și remodernizate pentru a fi reintroduse în circulație.

Spre sfârșitul anilor ’70, industria modernǎ a turismului de croazierǎ a crescut rapid.

Pe mǎsura ce mai multe facilitǎți erau încorporate, s-au mǎrit și dimensiunile navelor. La sfârșitul anilor ’90 și-au fǎcut apariția pe piațǎ câteva nave cu o capacitate între 2.500 și 3.000 de pasageri. Capacitatea noilor mega-nave a ajutat industria turismului de croazierǎ cu o creștere a pasagerilor de aproximativ 60% între 1990 și 1999. Capacitatea medie a navelor de croazierǎ a crescut de la 800, în anii ’80, la peste 2.000, la sfârșitul anului 1999.

Companiile de croazierǎ Carnival Cruise Line, Royal Caribeean International și Princess Cruises și-au mǎrit profiturile, prin introducerea navelor de croazierǎ moderne (de 3.000 persoane) în Caraibe și în Europa.

Oferind în același timp un model de tehnologie și o destinație de vacanțǎ, navele de croazierǎ moderne pot fi și un potențial pentru conflicte. Dimensiunile mari ale navelor și modul în care sunt conduse, creazǎ probleme care pot depǎși limitele capacitǎții mediului înconjurǎtor.

Turismul de croazierǎ modern genereazǎ efecte diferite, atât pozitive, cât și negative. Unul din efectele negative cele mai importante este impactul turismului asupra mediului înconjurǎtor, și asupra prespectivelor de dezvoltare ale destinațiilor.

Destinațiile turistice, cât și întreaga industrie a turismului de croazierǎ depind de calitatea mediului înconjurǎtor, dar și de mediul economic și social. Dar, îngrijorarea constǎ în faptul cǎ impacturile pozitive ale turismului pot acționa pe viitor, numai dacǎ efectele negative ale turismului din punct de vedere ecologic, economic și social pot fi semnificativ limitate în prezent.

1.2. Politica de produs

Definit ca reprezentând „ansamblul elementelor ce declanșează cererea exprimată de consumator pe piață”, conceptul de produs își găsește o strălucită confirmare și în domeniul turismului de croaziera.

1.2.1. Caracteristicile croazierelor

Turismul de croazieră reprezinta turismul practicat cu mijloace de transport maritime, la bordul cǎrora se asigurǎ serviciile de cazare, masǎ-agrement și programe de vizitare a porturilor de oprire, pe un itinerar fixat în prealabil. Astfel, variatele probleme ale unei vacanțe obișnuite pe uscat sunt eliminate complet, prin existența unui singur „pachet” turistic.

Croaziera, ca formǎ de turism, are urmatoarele caracteristici:

se practicǎ cu mijloace de transport maritime, și presupune existența unei flote adecvate;

Creșterea capacitǎții navelor de croazierǎ a fost posibilǎ datoritǎ construirii navelor de dimensiuni mari, iar economiile de scalǎ au produs profituri record pentru companiile de croazierǎ.

formǎ de turism costisitoare: necesitǎ eforturi investiționale mari, iar abilitatea sectorului turismului de croazierǎ de a spori numǎrul pasagerilor, s-a bazat pe segmente de clienți aparținând clasei de mijloc și clasei superioare.

presupune existența unui „pachet de vacanțǎ”, care cuprinde: transportul, serviciile de cazare, de alimentație și de agrement;

O parte importantǎ a strategiei companiilor de croazierǎ a fost sǎ dezvolte destinațiile ca stațiuni turistice, cât și sǎ promoveze navele precum parcuri de distracție plutitoare sau insule artificiale care înlocuiesc sau completeazǎ destinațiile de pe uscat.

practicarea acestei forme de turism este influențatǎ de existența porturilor;

necesitǎ combinarea cu alte mijloace de transport, deoarece o micǎ parte din destinațiile turistice se aflǎ situate în vecinǎtatea locurilor de acostare.

Turismul de croazierǎ din zilele noastre oferǎ varietate în ceea ce privește tipul și mǎrimea navei, facilitǎțile, alimentația, agrementul, diversele activitǎți, excursiile organizate și destinațiile posibile. Datoritǎ existenței multor tipuri de vacanțe tip croazierǎ, navelor și itinerariilor disponibile pentru fiecare buget, o croazierǎ reprezintǎ un potențial aproape nelimitat.

Existǎ mai mult de 260 de nave de croazierǎ la nivel mondial, care transportǎ pânǎ la 4.000 de pasageri, și care viziteazǎ aproape 2.000 de destinații în întreaga lume, în timp ce noi nave sunt introduse în circuitul turistic în mod constant.

Compania de croazierǎ Carnival Cruise Line a menționat în catalogul sǎu 6 aspecte ale turismului de croazierǎ, despre care spunea cǎ este superior unei vacanțe pe uscat: acordǎ valoare banilor, un mediu fǎrǎ probleme, excelentǎ mâncare, romantismul mǎrii, activitǎți și agrement la nivel superior, și un serviciu foarte atent. Aceste 6 aspecte sunt utilizate de cǎtre toate companiile de croazierǎ în promovarea propriilor produse turistice, atât prin intermediul audio-vizualului, cât și prin intermediul presei scrise.

1.2.2. Tipologia croazierelor

Croaziera se poate constitui într-un produs turistic dinstinct, cât și într-un element component al acestuia, sub forma unui circuit complet (portul de îmbarcare este același cu cel de debarcare) sau ca deplasare pe un parcurs parțial.

Croazierele sunt considerate de specialiști atât modalitǎți de deplasare, cât și forme de agrement, în care pot interveni frecvent aranjamente combinate ale mijloacelor de transport.

În ultimii ani, croazierele se regǎsesc și în pachete de servicii "fly-cruise" (zbor -croazierǎ), integrate în aranjamente ce atrag circa 80% din navele de croazierǎ interesate în afacerile turismului contemporan.

Într-o accepțiune largǎ, în categoria croazierelor sunt incluse atât liniile de croazierǎ și mini-croazierele, cât și cǎlǎtoriile în interior pe râuri, lacuri și canale.

Liniile de croazierǎ sunt croazierele care se desfǎșoarǎ de-a lungul coastei, cu nave de capacitate mare. Destinațiile principale ale acestor tipuri de croaziere sunt Coastele Americii de Nord și coasta de vest a Europei.

Mini-croazierele sau deplasǎrile scurte (ferry) sunt croazierele care se efectueazǎ între insule, sau de-a lungul coastelor, cu nave de capacitate micǎ (yaht-uri, nave contemporane cu pânze, „barje” etc.). Ele se concretizeazǎ în SUA și în țǎrile europene (Marea Britanie, Grecia, Italia-Sicilia, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Canalul Mânecii).

Cǎlǎtoriile în interior pe râuri, lacuri și canale ocupǎ un loc distinct în structura croazierelor. Croazierele pe râuri se caracterizeazǎ prin distanța micǎ dintre navǎ și uscat, și prin posibilitatea de a vizita orașe și zone inaccesibile navelor de croazierǎ de dimensiuni mari.

Industria aceasta de nisa a inceput in Europa. Aproape orice parte de continent detine rauri navigabile si ofera itinerarii de neuitat calatorilor.

Astfel, compania Peter Deilmann ofera 243 calatorii de rauri avand o flota de 9 vase de croaziera. Compania Viking River detine o flota de 10 nave achizitonate in ultimii 5 ani, incluzand si nava Viking Sun cu 198 de locuri..

Se spune despre aceasta companie ca reprezinta cea mai mare firma de vase de croaziera fluviale din lume deoarece detine 24 de vase ce inglobeaza un total de 3400 de locuri de cazare.

Între cele mai cunoscute și frecventate trasee se numara: Rin-Main-Dunǎre, care reprezintǎ cea mai lungǎ cale fluviala din Europa, cu o lungime de 3.500 km, și care face legatura între 14 țǎri; Nil (Egipt); Volga și Don (Rusia); Murray (Australia), Mississippi (SUA); Amazon; Yangtze (China). Între cele mai cunoscute canale pe care se efectueazǎ croaziere se numǎră: Canalul Panama și Canalul Mânecii.

Formele turismului de croazierǎ se clasificǎ în funcție de mai multe criterii:

În funcție de numǎrul pasagerilor, mǎrimea și confortul navelor, calitatea serviciilor, durata cǎlǎtoriei, tipologia agrementului etc., se disting:

croaziere de vacanțǎ (nave de mare capacitate, 1.000-2.000 de pasageri, itinerarii medii de circa 7 zile, clientelǎ diversǎ, destinații obișnuite);

Croazierele tip traversare reprezintǎ o formǎ aparte a croazierelor de vacanțǎ. Prin „traversare” se înțelege traversarea Atlanticului de Nord, a Oceanului Pacific sau a Oceanului Indian, pe o distanțǎ de 4.800 km sau mai mult. Traversarea dureazǎ între 8 și 12 zile .

Singura navǎ care oferǎ un serviciu regulat de traversare al Atlanticului de Nord este Queen Mary II, care a fost creatǎ pentru a face fațǎ celor mai dificile condiții meteo ce pot apǎrea pe durata traversǎrii.

croaziere de lux (nave de capacitate micǎ, 150-900 de pasageri, inventar de lux, confort superior, personal cu înaltǎ calificare, itinerarii de 14-30 zile);

Pentru croazierele de lux, în special pe cele oceanice sau mediteraneene, camerele au spatii generoase cu un procentaj marit al vizibilitatii oceanului, existand și apartamente regale, cu confortul adecvat. Personalul echipajului este foarte bine cunoscut de turiști și datorita acestui lucru are un rol important în desfășurarea croazierei.

Nu se pune accent pe divertisment ci mai mult pe experienta ce o confera o astfel de calatorie.

croaziere exotice sau de aventurǎ (nave de capacitate micǎ, destinații originale, turiști amatori de explorǎri, servicii specifice, personal cu instruire specialǎ, etc.).

Prima croazierǎ tip expediție a avut loc la sfârșitul anilor '60 și a fost organizatǎ de Lars-Lindbland. În 1969, nava Lindbland Explorer a fost lansatǎ, iar compania s-a specializat în operarea acestui tip de croaziere.

Cele mai cǎutate zone din lume unde se practicǎ aceastǎ formǎ de turism de croazierǎ sunt: Alaska și Insulele Aleutine, Amazonul și Râul Orinoco, Antarctica, Australia, Marea Barierǎ de Recif, Fiordurile Chiliene, Arhipelagul Galapagos, Indonezia.

Pentru a organiza o astfel de croazierǎ, companiile apeleazǎ la diverse surse. Sunt consultate instituții științifice, exploratori și naturaliști, care pun la dispoziția companiilor de croazierǎ rapoarte despre viața sălbaticǎ, despre migrații și despre alte fenomene naturale.

Pentru a satisface nevoile diverselor categorii de turiști, companiile de croazierǎ s-au specializat, punând la dispoziția pasagerilor facilitǎți și programe speciale. Din acest punct de vedere, se disting:

croaziere pentru persoanele care cǎlǎtoresc singure și pentru persoanele romantice

Mai mult de 3 milioane de pasageri (peste 25% din pasagerii navelor de croazierǎ) au cǎlǎtorit singuri în anul 2003. Majoritatea companiior de croazierǎ taxeazǎ suplimentar persoanele care cǎlǎtoresc singure, acest lucru fiind justificat de spațiul valoros de la bordul navelor. Din acest punct de vedere, tariful este justificat, cabinele în regim „single" fiind printre cele mai scumpe.

Cei care cǎlǎtoresc singuri, și care nu doresc sǎ împartǎ cabina cu o altǎ persoanǎ, trebuie sǎ plateascǎ un preț suplimentar pentru ocuparea cabinei. Unele companii încaseazǎ o sumǎ fixǎ, de 250 $, ca preț suplimentar, indiferent de tipul cabinei, de navǎ, de itinerar sau de durata croazierei. Suplimentele pentru persoanele care cǎlǎtoresc singure variazǎ în funcție de compania de croazierǎ, și uneori în funcție de navele de croazierǎ.

Deoarece multe persoane cǎlǎtoresc singure, companiile de croazierǎ au stabilit câteva programe pentru cazarea pasagerilor:

"Rata garantatǎ pentru cei singuri" – care asigurǎ un preț suplimentar fix, indiferent de tipul de cabinǎ.

"Program garantat de împǎrțire a cabinei" – acest program permite plata tarifului normal pentru dubla ocupare, dar compania de croazierǎ va gǎsi un alt pasager, de același sex, cu care se va împǎrți cabina.

"Program special" – în cazul în care compania de croazierǎ nu gǎsește un coleg de cabinǎ, pasagerul primește cabina numai pentru el, fǎrǎ a plǎti suplimentar.

Companiile Carnival Cruise Lines, Holland America Line și Princess Cruises, printre altele, oferǎ pachete speciale de nuntǎ. Programul de nuntǎ al companiei Carnival Cruise Lines include oficierea cǎsǎtoriei pe o plajǎ din Grand Cayman, iar compania Princess Cruises pe o plajǎ din St. Thomas. Prețul unui astfel de pachet variazǎ între 525 $ și 1.175 $.

Compania Princess Cruises oferǎ un pachet de nuntǎ, cu oficierea ceremoniei religioase de cǎtre Cǎpitan, la bordul navei, într-o capelǎ (la bordul vasului Grand Princess se aflǎ prima capelǎ de pe o navǎ de croazierǎ modernǎ). Un astfel de pachet de nuntǎ costǎ aproximativ 1.800 $, plus 400 $ pentru legalizarea actelor.

Compania P&O Cruises este gazda unei serii de croaziere, numitǎ Colecția Aniversarǎ Red Letter, pentru cei care sǎrbǎtoresc 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50, 55 sau 60 de ani de cǎsǎtorie.

Croaziera reprezintǎ destinația preferatǎ a cuplurilor aflate în luna de miere, iar unele companii de croazierǎ chiar oferǎ discount-uri în acest sens.

croaziere pentru familii

Croazierele pentru familii pot oferi pǎrinților o binevenitǎ vacanțǎ, deoarece copii se pot alǎtura diverselor activitǎți organizate pe parcursul întregii zile. Navele de croazierǎ asigurǎ un mediu sigur, și oferǎ micilor pasageri mai multǎ libertate, fǎrǎ ca pǎrinții sǎ-și facǎ griji în privința lor. Multe companii de croazierǎ au identificat nevoile familiilor cu copii și de aceea pun la dispoziția pasagerilor o varietate de programe pentru copii, care se desfǎșoarǎ în paralel cu cele pentru adulți .

Pentru familiile cu copii foarte mici, serviciul de baby-sitting este de asemenea disponibil (navele Queen Elizabeth II și Queen Mary II dispun de asistente medicale special pentru copii). Copii mai mici de 2 ani cǎlǎtoresc gratuit pe majoritatea companiilor de croazierǎ.

Companiile de croazierǎ împart copii în cinci grupe de vârstǎ, fiecare grupǎ având un nume specific: "Copilași" (între 2 și 4 ani); "Juniori" (între 5 și 7 ani); "Intermediari" (între 8 și 10 ani); "Între 11 și 13" (între 11 și 13 ani) și "Adolescenți" (între 14 și 17 ani).

În anul 1998, compania Disney Cruise Line a intrat pe piața turismului de croazierǎ. Compania a introdus pe piațǎ prima dintre cele mai mari nave dedicate familiilor cu copii, având durata unei croaziere, de 3, 4 și 7 zile. Disney Magic și Disney Wonder sunt nave de croazierǎ pentru familii cu copii, având o capacitate de cazare, de 1.750 de adulți și de 1.000 de copii, și o organizare tip Disney, care asigurǎ programele de agrement.

croaziere pentru persoanele cu handicap locomotor

În ultimii 15 ani, navele de croazierǎ au devenit mult mai accesibile pentru persoanele care suferǎ de diverse afecțiuni. Multe nave dispun de telefoane cu text și de dispozitive de auzit; iar unele dispun de cabine special create pentru cei mobilizați în scaunul cu rotile (unele companii de croazierǎ au instalat rampe). Aproape toate companiile de croazierǎ au impus limite deplasǎrii pe nave, pentru persoanele cu handicap locomotor, din motive de siguranțǎ.

turismul de croazierǎ pentru companii

Companiile și organizațiile care încurajeazǎ turismul de croazierǎ, prin organizarea de conferințe pe nave, asigurǎ o creștere a pieței. Navele de toate dimensiunile, tipurile și stilurile, pot constitui locația perfectǎ pentru organizarea de conferințe pentru un numǎr între 50 și 3.000 de participanți.

Organizatorii companiilor care apeleazǎ la serviciile companiilor de croazierǎ realizeazǎ beneficiile, atunci când nu se mai confruntǎ cu probleme precum: cazarea, masa sau agrementul pentru participanți, deoarece acestea sunt deja asigurate. Chiar dacǎ este nevoie doar de 70% din capacitatea navei, se plǎtește pentru toatǎ nava dacǎ se dorește ceva exclusiv.

croazierele tematice

Destul de recente și tot mai solicitate sunt croazierele tematice, care îmbinǎ educația cu vacanța. MSC Cruises ofera o gamă larga de croaziere tematice, astfel:

croaziera astrală

croaziera de brigde

croaziera culturală

croaziera de dans

croaziera de plăcere

croaziera texas hold’em

croaziera de hobby

croaziere festive

Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a reprezentat la începutul secolului XX o manifestare a consumului turistic de lux. Turismul practicat cu un mijloc de transport maritim și naval și-a modificat imaginea, croazierele devenind în timp un produs turistic banalizat.

Pe parcursul evoluției sale, ca urmare a interacțiunii cererii cu oferta, piața turismului de croazierǎ și-a diversificat formele pentru a satisface nevoile diverselor categorii de turiști.

1.2.3. Durata croazierelor

Durata croazierei depinde de timpul, de banii avuți la dispoziție și de gradul de confort dorit. Daca pana acum erau selectionate croaziere lungi si foarte lungi, s-a observat o schimbare in preferintele clientilor, acestia alegand croazierele scurte si medii – durata croazierei care se bucurǎ de cea mai mare popularitate este cea de 7 zile.

In industria croazierelor din America de Nord se observa o crestere de pana la 33,6% in ultimii 20 de ani pentru croazierele scurte (2-5 zile), in timp ce croazierele mai lungi de 9 zile au scazut semnificativ.

Pe piata din Europa cifrele difera de la sezon la sezon astfel: in anul 2000, 14% din vacantele de croaziera durau mai mult de 15 zile intre Octombrie si Martie pe cand aceeasi categorie avea doar 7% pentru Aprilie-Septembrie.

Croaziera este o vacanțǎ posibilǎ în tot timpul anului, pentru cei singuri, pentru cupluri, pentru familii cu copii și pentru cei în vârstǎ. Toți aceștia alcǎtuiesc lista pasagerilor.

Pentru a realiza profilul calatorilor de pe navele de croaziera s-a luat drept reprezentativa America de Nord deoarece ea detine mai mult de 70% din piata globala a turismului de croaziera. Drept urmare s-a constatat ca:

toti oamenii pasionati de calatorii sunt pasionati si de croaziere iar acestia au ales cel putin o data o vacanta de croaziera in ultimii 6 ani;

pentru multi dintre ei croazierele reprezinta aventura si posibilitate de a experimenta lucruri noi si diferite;

trei dintre motivele pentru care cineva se hotaraste sa plece in croaziera sunt: itinerariul, pretul si sezonul, dupa care urmeaza compania si nava;

69% dintre cei care au fost in croaziere, precum si 63% dintre cei care au calatorit pentru prima data pe un vas au considerat vacanta oferita mai buna decat restul vacantelor avute pana in acel moment;

95% din cei care au fost de mai multe ori pe vase de croaziera si 82% dintre cei care au fost pentru prima data au afirmat ca doresc sa incerce din nou aceasta experienta.

1.3. Politica de pret

Utilizat ca instrument al politicii de marketing, prețul intră în relații speciale atât cu produsul și distribuția, cât și cu promovarea, elemente pe baza cărora își delimitează o poziție specifică în raport cu fiecare în parte.

Conținutul produsului este luat în considerare în formularea politicii de preț prin intermediul ofertei care stă la baza diferențierii strategiilor corespunzătoare.

Ceea ce face sectorul turismului de croaziera atât de interesant este existența unei game foarte mari de factori de influență ai prețului si anume:

durata croazierei;

tip / mărime cabină;

poziția cabinei (interioara sau cu vedere la mare);

numarul de locuri;

densitatea pasagerilor;

nr. persoanelor de deservire.

Pretul in sistem YIELD MARKETING este pretul ce se formeaza in functie de cerere si oferta – pretul care scade sau creste.

Pretul este stabilit ca la o bursa de valori si se poate modifica in orice moment in functie de gradul de ocupare al vasului. Daca pe vas sunt cabine multe neocupate atunci pretul este mic; pe masura ce vasul se umple si cabinele se ocupa pretul creste; de aceea trebuie verificat intotdeauna pretul de ultima ora, pentru a vedea daca au intervenit modificari (in plus sau in minus) in oferta initiala. Dupa ce s-a facut rezervarea nu se mai modifica nimic, pretul ramanand cel stabilit la momentul rezervarii.

* Pretul Maxim – este pretul normal al croazierei.

    * Pretul Minim – un pret fantastic pentru turistii care vor sa isi planifice o croaziera cu mult timp inainte; locurile disponibile la acest pret sunt limitate.

    * Pretul de Azi – daca clientul nu s-a incadrat din timp la Pretul Minim, atunci acesta este nevoit sa recurga la Pretul de Azi adica pretul de ultima ora, un pret oricum avantajos fata de Pretul Maxim la care se ajunge la data imbarcarii.

  * Preturile  cabinelor . In multe dintre ofertele prezentate de companii sunt mentionate doar primele preturi (preturi de pornire) de la fiecare tip de cabine (interioare, exterioare si exterioare cu balcon) – de la prima punte de pasageri. Diferenta dintre cabine consta in pozitionarea cabinei pe vas. Cabinele sunt aproximativ la fel (cu exceptia cabinelor de lux si a apartamentelor), difera doar pozitionare lor pe nivele (punti). Pe toate vasele de croaziera pretul incepe de jos in sus, cu cat se urca mai sus cu o punte, cu atat pretul creste. Nicio cabina pentru pasageri nu se afla sub nivelul marii (la nici un vas de croaziera), chiar de la prima punte. Sub puntile pentru pasageri se afla situate puntile in care sunt cabinele personalului care deserveste nava (dar nici acestea nu se afla sub nivelul marii). Toate cabinele (indiferent  de numarul de stele al vasului) sunt dotate cu aer conditionat, baie (cu dus) si alte utilitati.

Cele mai ieftine pachete de croaziera costă aproximativ 1.000 de euro, pe trasee gen Veneția – Dubrovnik – Corfu – Argostoli – Kotor Bay – Veneția, cu doar 5 nopți petrecute la bord. Pentru variantele mai lungi pe durata a 11 zile, cu plecare tot din Italia via Grecia, intrare în Marea Neagră, Turcia si apoi retur, cu escală la Napoli, Atena, Yalta, Odessa, Istanbul, Capri, Genova, prețul este de circa 2.000 de euro pentru o cabină interioară, cu supliment de preț pentru vedere la mare, si ajunge la 3.000 de euro pentru un apartament.

Un traseu cu plecare din Spania, pe ruta Barcelona, Villefranche, Livorno, Roma, Kusadasi, Atena, Santorini, Napoli, Barcelona, durează 11 zile si costă între 2.000 si 4.000 de euro. Din Grecia, există oferte cu destinația Roma, cu îmbarcare în Pireu si escale în Santorini, Katakolon, Corfu, Lipari, Sorrente, Capri, Roma, la un preț de aproximativ 4.000 de euro sau 6.100 pentru un apartament.

Pentru varianta pe Nil, prețul este si mai accesibil, având în vedere că voiajul dureaza doar 3 nopți. Excursia include chiar si transport cu charter în Egipt, cazare pentru două nopți la hotel, croaziera si o noapte cu trenul, la întoarcere. Prețul unui astfel de pachet este de 500 de euro.

Pentru turistii care vor să cunoască specificul croazierelor americane un traseu ieftin, spre Caraibe – Antile, pe un vas de dimensiuni medii, poate costa si 800 de euro, cu plecare din Porto Rico. Există si posibilitatea îmbarcării pe un transatlantic cu plecare din Anglia cu destinația New York, costurile fiind ceva mai mari: încep de la 1.500 de euro si ajung la 4.000 de euro, pentru un bilet dus. Se poate cumpăra un sistem care să cuprindă si traversarea Oceanului Atlantic si o excursie de câteva zile spre Caraibe, pentru 2.000-3.000 de euro. Ca variantă locală, există pachete spre Hawaii, cu plecare din Honolulu, apoi escale în Hilo, Insulele Fanning, Nawiliwili, Lahaina, Kona si retur, pentru doar 1.200 de euro.

Pentru Australia si Noua Zeelandă sau Marea Rosie – Oceanul Indian, cu escale în Dubai, Bombay, Madagascar si Port Said croazierele ajung la 5.000-6.000 de euro.

O veritabilă călătorie în jurul lumii durează 54 de zile, plecarea se face din Brisbane, fiind programate escale în Insula Whitsunday, Guam, Nagasaki, apoi în China, Beijing (Xingang), Shanghai, Hong Kong, Halong Bay, Phu My (Ho Chi Minh City), Sihanoukville, Singapore, Langkawi, Cochin, Muscat, Dubai, Safaga, intrare prin Canalul Suez către Europa, Tripoli, Lisabona, Vigo si sosire în Marea Britanie, în Southampton. Prețul unui bilet începe de la 7.000 de euro si include transportul cu avionul din Anglia în Australia.

Pachetele de croaziera pentru apele reci din nordul Europei au denumiri sugestive, în genul „Capitale Baltice”, „Fiorduri Norvegiene”, „Islanda & Norvegia” sau „Fiorduri Norvegiene si Scoția”. Există si variante care să includă Rusia, cu plecare din Suedia via Lituania, pentru 7 zile, cu escale la Saint Peters-burg, Riga si Warnemünde. Prețul unui astfel de pachet începe de la 850 de euro si poate ajunge până la 2.600 de euro.

1.4. Politica de distribuție

În procesul de analiză a conceptului distribuției trebuie pornit de la accepțiunea clasică potrivit căreia aceasta este constituită din totalitatea activităților care au loc în spațiul și timpul care separă producția de consum. Inseparabilitatea și intangibilitatea serviciilor creează, la prima vedere, impresia ca distribuția este ca și inexistentă. În realitate însă și în servicii, prestatorul și consumatorul, sunt separați în spațiu și timp, întâlnirea lor presupunând, în multe situații, anumite activități, care preced de regulă “producția” și consumul și fac posibilă realizarea acestora.

Distribuția se realizează prin intermediul companiilor de croaziera, a agentiilor de voiaj pentru croaziere, serviciului telefonic, brokerului ori apelând la un „canal electronic”, Internetul.

Companii de croaziera

Carnival Corporation

Este cea mai mare companie de croaziere de pe Glob, detinand in total 11 branduri de croaziera si anume: Carnival Cruise Lines, Princess Cruises, Holland America Line si Seabourn Cruise Line in America de Nord, P&O Cruises, Cunard Line si Ocean Village in Marea Britanie, AIDA in Germania, Costa Cruises in Italia si P&O Cruises Australia in Australia.

A fost infiintata in 1977 de Ted Arison ca o subsidiara a Serviciului International de Transport American. In prezent Carnival Corporation genereaza cele mai mari venituri din aceasta industria de croaziera.

Are o flota este compusa din 88 de nave cu 123.000 de spatii de dormit si 55.000 de membri ai echipajului.

Carnival Corporation ofera o gama diversificata de servicii calatorilor: de la crozierere scurte sau medii ca si durata de timp si cu preturi reduse la croaziere pentru oamenii instariti care platesc preturi mari pentru astfel de voiaje. Compania Carnival s-a extins si pe piata din Asia, realizand un parteneriat cu Hyundai Merchant Marine.

Royal Caribbean International

A fost fondata de 3 companii din Norvegia in 1969 si este al doilea mare operator de nave de croaziere de pe intreg mapamondul. RCI detine in prezent cele mai mari 3 nave de croaziere din lume: Voyager of the Seas, Explorer of the Seas and Adventure of the Seas.

Croazierele oferite de Royal Carribean International se adreseaza categoriilor de varsta 30 – 50 de ani precum si familiilor.

Star Cruise Corporation

Infiintata in anul 1993, compania s-a specializat pe croazierele din regiunea Asia – Pacific, aducand un numar impresionant de turisti in orasele port din aceasta zona. In numai 10 ani, aceasta firma a devenit a treia ca marime din lume.

Star Cruises detine in prezent o flota de 20 de nave cu aproximativ 29.000 de spatii de cazare si opereaza croaziere in zona Pacificului, Alaska, Europa, Hawaii, Bermuda.

Compania a jucat un rol important in devoltarea industriei de croaziera prin crearea de vase extravagante si itinerarii incitante. In 1999 a reusit sa ajunga in TOP 50 Brands al Asiei.

In anul 2005 era listata la bursa din Hong Kong cu o capitalizare a pietei de 1 miliard de dolari.

Agenții de voiaj pentru croaziere

Aceste agenții vând produse turistice de croazieră, pe vase special amenajate, oferind clienților cazare în cabine confortabile, fără zgomot și balans. Cunoașterea porturilor care oferă cele mai interesante locuri de văzut este de asemenea foarte importantă pentru agenție.

Câteva exemple de agenții pentru croaziere:

Atlantis Travel Agency (Grecia), specializată în croaziere în insulele grecești;

Grand European Tours, specializată în croaziere în Europa;

Unique World Cruises, agenție de turism specializată în croaziere fluviale în Europa și Rusia;

Mundy Cruising, cea mai veche agenție pentru croaziere din Marea Britanie, inființată în 1970.

Principalele destinații ale turismului de croazierǎ

In prezent, companiile de croaziera au sejururi in toate cele sapte continente, in peste 100 de tari, astfel existand aproximativ 2.000 de destinații.

Itinerariile variazǎ foarte mult, în funcție de navǎ și de tipul de croazierǎ. Majoritatea croazierelor se desfășoarǎ în Marea Caraibelor și în Marea Mediteranǎ. Aceste douǎ regiuni atrag peste 60% din totalul croazierelor la nivel mondial.

Alte destinații importante sunt: Alaska (28%), Canada (6%), Vestul Mexicului (9%) și Europa de Nord (10%).

Tendințele includ deschiderea de noi itinerarii în Caraibe, în Europa, sau chiar voiaje către Antarctica, Insulele Galapagos, Insula Paștelui, atolii din Pacific sau coasta statului Chile.

1. Marea Caraibelor, cu insulele Bermude, Bahamas și coastele de est ale Americii Centrale și de Sud

O croaziera in Caraibele de est reprezinta un itinerariu ideal pentru calatorii care cauta un ritm relaxant intr-un mediu comfortabil. Populara atat pentru copii cat si pentru adulti, croazierele in Caraibele de est au cele mai putine escale, astfel incat majoritatea timpului se petrece la bordul vasului.

In aceasta zona cele mai ravnite itinerarii includ Bahamas si insulele de est, care delimiteaza granita dintre Marea Caraibelor si Oceanul Atlantic.

Croazierele in sudul Caraibelor sunt ideale pentru calatorii care isi doresc sa petreaca cat mai mult timp la soare si in porturi. Acest itinerariu in cea mai insorita zona va ofera calatoria cu cele mai multe escale in porturi, cu un ritm rapid. De vreme ce acest gen de croaziere incep in San Juan, Puerto Rico, acestea combina porturile populare din Caraibele de est impreuna cu insulele din sud.

Croazierele in vestul Caraibelor imbina unele dintre cele mai vibrante culturi caraibene cu minuni ale naturii, atat pe mare cat si pe uscat. Tarile din Caraibele de vest sunt cotate printre cele mai bune destinatii de vacanta din lume si locuri de top pentru scufundari.

Companiile de croazierǎ care au în itinerarii Insulele Bahamas si Marea Caraibelor au amenajat insule private, deși costul dezvoltarii unei astfel de insule este foarte ridicat. Compania Disney Cruise a cheltuit 25 milioane $ cu dezvoltarea și amenajarea Insulei Castaway Cay (înainte cunoscutǎ sub numele de Gorda Cay), în timp ce Compania Holland America Line a cheltuit 16 milioane $ dezvoltând Insula Half Moon Cay.

2. Coasta de vest a Americii de Nord, cu trasee ce leaga Mexic, SUA (inclusiv Alaska) și Canada, plus rutele de tranzit ale Canalului Panama

In prezent, croazierele din Alaska ofera cate ceva pentru fiecare stil de viata, de la vase mici de excursii ce prezinta o atmosfera degajata si neprotocolara, la aventuri cu vase mari, ce ofera o gama uimitoare de activitati si optiuni.

Spre deosebire de destinatiile de croaziera disponibile tot timpul anului, Alaska este o destinatie de sezon. Incepand de obicei din mai, vasele de croaziera navigheaza Pasajul Interior si Golful Alaska pana in septembrie. Iunie, iulie si august sunt lunile cele mai calduroase, cu temperaturi intre 10 si 26°C pe timpul zilei si mai reci noaptea. Preturile unei calatorii sunt mai scazute in lunile mai si septembrie, lunile de tranzitie. Sfarsitul lunii mai este foarte placuta, deoarece zapada inca acopera varful muntilor si totusi vremea este calda.

Exista itinerarii prin Pasajul Interior, calatorii dus-intors din Vancouver sau Seattle cu posibile escale in Juneau, Sitka, Ketchikan, Skagway, Haines, Glacier Bay (sau alt ghetar posibil – Sawyer) si o excursie de o zi ce ofera peisaje superbe, cum ar fi Fiordurile Mistice. Acest itinerariu este unul dintre cele mai populare desinatii de croaziera din lume, atragand mai mult de 600 000 de vizitatori pe an datorita unei vaste populatii de balene, pasari de mare, lei de mare si vulturi. Pasagerii se bucura de o larga varietate de activitati precum: pescuitul, drumetii si excursii catre atractiile culturale specifice regiunii Alaska.

Al doilea mare itinerariu de croaziere este Golful Alaska, care este un itinerariu de la sud la nord sau de la nord la sud, din Anchorage spre Vancouver sau invers. Escalele pot include Valdez, Seward, Fiordul College si Ghetarul Hubbard, precum si porturile din Pasajul Interior – Ketchikan, Juneau, Sitka si Skagway. In plus, multe croaziere adauga o excursie cu trenul, inainte sau dupa croaziera, pana in Parcul National Denali.

Peste 30 de companii de croaziera cu nave variind de la nave mici, nave de croaziera cu mai putin de 100 de pasageri pana la cele mai luxoase nave de croaziera care pot transporta mai mult de 2000 de calatori, organizeaza in Alaska mai mult de 420 calatorii in fiecare an.

Douǎ dintre cele mai importante companii de croazierǎ, Holland American Line și Princess Cruises, dispun de facilitǎți și pe uscat (hoteluri, autobuze, trenuri), în Alaska. S-a investit mai mult de 300 milioane $ în acest stat; iar compania Holland America Line este cel mai mare angajator din Alaska.

Canalul Panama a fost construit de SUA, fiind deschis pe 15 august 1914, și scutindu-se astfel 7.900 mile nautice din distanța dintre New York și San Francisco. Existǎ un proiect de lǎrgire al canalului pânǎ în 2010, ceea ce ar da posibilitatea navelor de croazierǎ de dimensiuni mari sǎ-l foloseascǎ.

3. Europa/Marea Mediteranǎ, cu trasee ce leagǎ țǎrile din vestul și estul bazinului/Marea Balticǎ, cu trasee între capitalele țǎrilor nordice

O croazieră pe continentul european reprezintǎ o experiențǎ educativǎ, o posibilitate extraordinarǎ de a cunoaște diverse culturi, tradiții, arhitecturǎ, stiluri de viațǎ și bucǎtǎrii.

De la ruinele si castelele civilizatiilor transformate in bogatii istorice si artistice, muntii inzapeziti ai Alpilor elvetieni pana la plajele imbaiate de soare ale rivierei franceze, o croaziera in Europa va satisface placerile oricarui calator, de la cel care merge pentru prima oara intr-o croaziera, pana la cel experimentat.

Croazierele din Europa variaza in lungime de la una la trei saptamani, in functie de cate regiuni sunt incluse, Atlanticul de nord, Europa de Nord si Tarile Baltice, Insulele Britanice, Peninsula Iberica, Marea Mediteraneana si Adriatica, chiar si Orientul Mijlociu si Nordul Africii.

Multe companii de croaziera s-au extins semnificativ in ceea ce priveste capacitatea acestora pe teritoriul Europei, incluzand acostarile de-a lungul anului unor nave de o mare capacitate si prin introducerea de noi nave tocmai iesite din santierele navale ale Europei.

Industria croazierelor a cunoscut o dezvoltare fara precedent in Europa, ceea ce a influentat aparitia unor noi itinerarii si porturi de destinatii in regiune. Acestea variaza de la porturi din Scotia si insule izolate din Nordul Atlanticului pana la porturi la Marea Neagra, Romania, Bulgaria si Albania, Slovenia, regiunea Dalmatia, Tunisia si alte porturi din Nordul Africii, Sicilia, Corsica si insule „nedescoperite” din Spania, Italia si Grecia.

4. Australia și Orientul Îndepărtat, cu trasee între țǎrile (insulele) din zona Pacificului

Zona are mult de oferit și se recomandă o croazierǎ de cel puțin 14 zile. Destinații fascinante, precum: Australia, Noua Zeelandă, insulele din Pacificul de Sud, Hong Kong, China, Japonia, Indonezia, Malaezia, Singapore, Thailanda și Vietnam.

5. Africa de Vest și insulele atlantice Canare, Madeira și Azore

Pentru cei care vor sa calatoreasca spre vestul Africii, Dar es Salaam din Tanzania se afla in Oceanul Indian, pe coasta de vest a Africii si se transforma repede in unul dintre cele mai cunoscute puncte de oprire din vestul Africii.

Acest port este obligatoriu pentru croazierele spre Africa de vest. Numele arab dateaza din timpul sultanatelor. Orasul a inceput modest, ca sat de pescari, iar acum este un centru comercial aglomerat al Tanzaniei.

6. Croaziere în jurul lumii și segmente ale acestor croaziere

Croazierele in jurul lumii prin definitie, sunt voiaje de lunga durata, uneori de trei sau mai multe luni. In general, acestea fac un tur al globului de la vest la est, pornind de pe Coasta de Est sau de Vest, de-a lungul Pacificului si prin Asia, pana in Europa si inapoi, traversand Atlanticul.

Companiile ofera un itinerariu deosebit de iesit din comun „longitudinal” din varful lumii pana la capat, incepand de la sfarsitul lui septembrie.

Porturile de oprire sunt planificate cu atenție, din punct de vedere al interesului și al diversitǎții. Se poate rezerva doar un segment al unei astfel de croaziere, deoarece dureazǎ mai puțin și este mai ieftin. „Segmentarea” este idealǎ pentru cei care doresc sǎ se afle la bordul unei nave care efectueazǎ o cǎlătorie în jurul lumii, dar care nu dispun nici de bani, și nici de timp, pentru a se afla la bordul navei pe întreaga duratǎ a croazierei.

Doar cateva linii de croaziere ofera itinerarii in jurul lumii, precum Cunard Line, Holland America Line, Hurtigruten, Princess Cruises, Seven Seas Cruises si Silversea Cruises.

1.5. Măsuri și condiții speciale de efectuare a voiajelor

Turisrnul reprezintă o activitate de prestare de servicii comercializată pe plan național si internațional.

Din punct de vedere strict juridic, doctrina si literatura specializata nu au reusit să propună teorii universal acceptabile privind unificarea, uniformizarea și armonizarea legislativă a comerțului, deși încă din 1926 există un institut specializat care are drept misiune coordonarea/armonizarea dreptului privat între state și grupe de state.

Diversitatea de opinii privind "unificarea" mai multor sisteme legislative și adoptarea unei legislații Internationale unice tergiversează armonizarea multiplelor sisteme juridice, actiunea respectiva oprindu-se in cel mai bun caz la apropierea dintre legislatii.

Turismul este din acest punct de vedere un domeniu privilegiat, in care uniformizarea si armonizarea diferitelor reguli si practici sunt obiective realizabile in viitorul apropiat. Astfel, de exemplu, metodele si tehnicile recomandate pentru unificarea dreptului in turism cuprind:

acordul intemațional;

legea model (sau angajamentul international);

contractul tip (sau conditii generale);

arbitrajul international pentru reglementarea litigiilor.

Pe plan mondial, ca urmare a constituirii unei multitudini de organizatii intemationale, profesioniste, cu caracter guvernamental sau neguvemamental, s-au stabilit o serie de conditii generale sau de contracte tip care reglementeaza voiajele internationale. Astfel, Conventia hoteliera internationala incheiata intre Asociatia Internationala de Hotelarie si Federatia Universală a Asociatiilor Agentiilor de Voiaj (FUAAV) a elaborat un model de contract care creeaza cadrul juridic al relatiilor dintre agentii de voiaj si hotelieri.

In materie de arbitraj international pentru voiaje si turism este in curs de fundamentare constituirea unei instante calificate care sa solutioneze problemele divergente din domeniul turismului. Este vorba, deocamdata, despre formarea unui contencios reciproc acceptat si fondat pe principiul “ex aequo ex bono” cu scopul de a concilia eventualele litigii inainte ca, in caz de nereusita, acestea sa fie supuse unui arbitraj. .

Studiul relatiilor contractuale in domeniul turismului releva existenta urmatoarelor categorii de contracte:

a) contracte privind organizarea generala a turismului, care se refera la o mare varietate de relatii, incepand cu finantarea pana la gestiunea, exploatarea, promovarea, intretinerea bazei materiale destinate valorificarii turistice;

b) contracte privind prestarile de servicii catre turisti, inclusiv cele 'de intermediere, oferite pe baza forfetara;

c) contracte privind transportul turistilor si al bagajelor lor, fie in transportul regulat, fie la cerere;

Contractele se pot incheia de catre persoane fizice sau juridice, in general persoanele juridice sunt societati anonime cu responsabilitate limitata, societati publice, societati in regie sau alte intreprinderi comerciale constituite conform legilor nationale ale fiecarei tari.

Contractul de voiaj face parte din categoria "contractelor nenumite". Unitatea economica a contractului se regaseste din punct de vedere juridic in unitatea cauzei. Trasaturile juridice ale contractului de voiaj sunt:

contractul de voiaj sinalagmatic;

contractul de voiaj comutativ;

contractul de voiaj consensual;

contractul de voiaj cu titlu oneros.

Inainte de plecarea intr-o croaziera orice turist va trebui sa contacteze o agentie de voiaj pentru a se informa asupra calatoriei.

Organizatorul de voiaje trebuie sa elibereze un document sau un atestat de calatorie care poarta serrmatura si stampila sa. Acest document va cuprinde in mod uzual urmatoarele informatii:

locul si data emisiunii;

numele si adresa organizatorului calatoriei;

numele calatorilor sau numele persoanei care a incheiat contractul de calatorie;

locul si data inceperii si incheierii calatoriei sau sejurului;

toate precizarile privind transportul, sejurul si celelalte prestari incluse in pret;

pretul global corespunzator tuturor prestatiilor cuprinse in contract;

conditiile in care turistul poate cere rezilierea contractului; o clauza de arbitraj;

orice alte indicatii necesare pentru clarificarea continutului contractului.

Situatiile in care una sau alta dintre parti doreste sa renunte la contract sunt destul de frecvente.

Turistul poate rezilia contractul in orice moment, total sau partial, sub rezerva despagubirii organizatorului de voiaje, conform legislatiei nationale sau conform dispozitiilor din contract.

Cea mai utilizata forma de despagubire a organizatomlui de voiaj o reprezinta plata unei sume complementare cu titlu de "pierdere de beneficiu". Aceasta suma poate fi fixata la 10 – 20% din pretul contractului, proportional cu diferenta de valoare reziliata fata de contract.

In caz de forta majora: sau atunci cand turistul previne pe organizator intr- un termen corespunzator, pentru a-i permite acestuia sa revanda titlul de calatorie, nu se mai percep despagubiri, deoarece organizatorul nu se mai simte lezat.

Valoarea despagubiriler datorate organizatorului cuprinde nu numai sumele datorate de acesta tertilor (hotelierilor, transportatorilor, etc.) ci si propriile sale cheltuieli generale, in special cele legate de elaborarea documentelor. Sumele datorate organizatorului nu pot depasi nivelul preturilor convenite prin contract sau pretul sejurului la care a renuntat turistul.

Organizatorul poate rezilia si el contractul total sau partial, fara indemnizare, daca in timpul executarii contractului survin evenimente cu caracter exceptional ce nu puteau fi prevazute. Organizatorul de voiaje poate rezilia contractul si daca nu a fost intrunit numarul minim de turisti prevazut in documentul de calatorie, conditia fiind ca turistii să fie înstiintați în timp util.

Daca rezilierea are loc inainte de executarea contractului, organizatorul trebuie sa ramburseze integral sumele varsate de turisti si sa-l avertizeze in timp util asupra acestei eventualitati. Daca rezilierea are loc in timpul executarii contractului, organizatorul trebuie sa ia toate masurile utile pentru protejarea intereselor turistului.

Pretul in contractul de voiaj cuprinde toate platile in natura, titluri sau bani, sub forma de avantaje directe sau indirecte. Pretul trebuie sa fie global, stabilit in prealabil si forfetar. Conditiile generale contin uneori o clauza care permite revizuirea pretului convenit, in situatia in care are loc o crestere a costului prestatiilor.

Este obiceiul ca organizatorul de voiaje sa nu aiba dreptul de a creste preturile, decat daca acest lucru este justificat de modificarea cursului valutar sau de cresterea pretului transportului si cu conditia ca aceasta posibilitate sa fie prevazuta in documentul de calatorie.

Daca cresterea pretului depaseste 10% sau un nivel considerat rezonabil in circumstantele date, turistul poate rezilia contractul si are dreptul la rarnbursarea tuturor sumelor pe care le-a platit la organizarea voiajului. .

Organizatorul de voiaje raspunde de actele si omisiunile reprezentantilor si angajatilor sai, atunci cand acestia se afla in exercitiul functiunii, ca de propriile sale acte.

Aceasta regula juridica, valabila in aproape toate legislatiile nationale, semnifica in materie de calatorii ca organizatorul raspunde totodata, de actele detailistilor carora le-a incredintat vanzarea voiajelor organizate de el.

Organizatorul de voiaje raspunde de orice prejudiciu cauzat turistului din cauza neexecutarii totale sau partiale ale obligatiilor sale in calitate de organizator.

In cazul in care organizatorul actioneaza si in calitate de transportator si/sau hotelier sau prestator, pentru oricare alta prestatie legata de executarea contractului, el raspunde de prejudiciile provocate turistului, in conformitate cu dispozitiile care reglementeaza respectivele prestatii.

In teorie, responsabilitatea pentru o greseala comisa de un tert este admisa nurnai in mod exceptional. In practica, acest tip de responsabilitate este in mod curent invocat, ca urmare a faptului ca turistul prefera sa se adreseze organizatorului de voiaje decât prestatorului care i-a provocat dauna. Singura responsabilitate reala a organizatorului fata de turist, in acest caz este "culpa in eligendo", gresita alegere a prestatorului.

. Organizatorul poate recupera de la prestatorii sai, daca acestia sunt seriosi si solvabili, indemnizatia pe care o varsa clientului ca despagubire acceptata pentru prejudiciul suferit. Turistul raspunde si el de prejudiciile pe care le poate cauza organizatorului de voiaj sau altei persoane de care raspunde acesta, prin nerespectarea obligatiilor care ii revin prin contract.

Orice contract incheiat de catre un intermediar de turism cu un organizator de voiaje, tour-operator sau cu orice alte persoane care ofera prestatii izolate, este considerat ca fiind incheiat de catre turist. Situatia juridica a intermediarului de turism difera in functie de persoana reprezentata de acesta: turist, sau prestator. Contractul incheiat de catre intermediar este considerat a fi incheiat direct de catre turist sau prestator.

Contractul de intermediere este atestat de docurnentul de calatorie emis de intermediar cu stampila sa. Daca obiectul il reprezintă prestarea unor servicii izolate, dovada contractului o reprezinta documentele de angajare a prestatiei avand starnpila si serrmatura intermediarului, precum si pretul fiecarei prestatii.

Turistul are dreptul sa rezilieze contractul, cu conditia de a despagubi pe organizatorul de voiaje sau pe diferiti prestatori de servicii, in cazul in care contractul cuprinde prestatii izolate. La rezilierea contractului turistul nu trebuie sa plateasca intermediarului despagubirea pentru frustrarea de profit, deoarece intermediarul primeste respectiva suma de la furnizorii sai (transportatori, hotelieri) atunci cand reglementeaza situatia decontarilor reciproce.

Intermediarul raspunde de greselile comise in gestiune, dar nu poate fi considerat responsabil de neexecutarea sau executarea imperfecta a prestatiilor din contract. In schimb, responsabilitatea intermediarului este nelimitata in cazul insolvabilitatii sau incapacitatii notorii a prestatorilor pe care i-a selectionat.

CAPITOLUL 2

PARTICULARITATI TEHNICE SI OPERATIONALE

ALE NAVELOR DE CROAZIERĂ

Navă este un termen naval prin care se înțelege o construcție plutitoare de dimensiuni superioare unei ambarcatiuni, avînd formă, rezistență structurală, calități nautice și echipament care să-i permită navigația și utilizarea în transporturi de mărfuri și pasageri, în scopuri militare sau pentru agrement, cercetare științifică, lucrări tehnice, prin propulsie proprie.

În construcțiile navale moderne, termenul „navă" presupune, fără limitare absolută, un deplasament peste 100 t; în limbajul curent se aplică însă cu titlu generic în clasificarea tuturor tipurilor de mijloace plutitoare apte atât pentru navigația la larg, cât și în ape interioare, cu excepția barcilor. Termenul vas (în curs de ieșire din uz) se utilizează în paralel, desemnând în special mijloacele auxiliare sau cele de ape interioare.

Nava special destinata transportului de calatori este denumita nava de pasageri.

Se deosebesc doua categorii de nave de pasageri: maritime (pacheboturi) si fluviale.

Navele de pasageri maritime sunt utilizate pentru traversarea mărilor și oceanelor. Vitezele acestor tipuri de nave poate atinge 45 Nd la o masă a corpului navei de 85000 t.

Navele de pasageri fluvial, utilizate pe scara larga in zonele geografice adecvate, cuprind urmatoarele tipuri reprezentative:

de linie;

locale;

hidrobuze;

cu aripi portante.

2.1. Clasificarea navelor de croaziera

Există o mare varietate de nave de croazieră. Fiecare navǎ corespunde unui așa numit „stil de viață”, conform unei clasificări generale căreia îi corespunde , în funcție de calitatea servicilor prestate, de facilitățile oferite și de prețul plătit, astfel:

– „Standard” – cel mai ieftin;

– „Premium” – mai scump decât cel „Standard”, datorită serviciului de alimentație și a facilităților mai bune;

– „Luxury” – asigură mai mult confort, serviciul de alimentație superior calitativ și

personalului mai bine pregătit;

– „Utterly Exclusive” – cele mai bune servicii și facilități, oferind cea mai bună experiență de croazieră posibilă în prezent, dar și cea mai scumpă.

Ținând cont de două criterii, și anume: greutatea navei și capacitatea de cazare, navele de croazieră se împart în patru categorii principale:

Nave „boutique” – cu o greutate între 1.000 și 5.000 tone, și o capacitate de cazare de până la 200 de pasageri;

Nave „small” (de dimensiuni mici) – cu o greutate între 5.000 și 25.000 tone, și o capacitate de cazare între 200 și 500 de pasageri;

Nave „mid-size” (de dimensiuni mijlocii) – cu o greutate între 25.000 și 50.000 tone, și o capacitate de cazare între 500 și 1.200 de pasageri;

Nave „large resort” (de dimensiuni mari) – cu o greutate între 50.000 și 150.000 tone, și o capacitate de cazare de peste 1.200 de pasageri.

Nave „boutique” și nave „small” – aceste două categorii de nave de croazieră oferă o croazieră intimă, fără prea mult agrement, cu puține facilități, câteva restaurante și cu un număr mic de pasageri. Unele dintre cele mai exclusive nave de croazieră din lume se încadrează în această categorie. În această categorie intră de asemenea și navele de croazieră care efectuează croaziere de-a lungul coastei și navele de croazieră pentru expediții.

Nave „mid-size” – navele din această categorie sunt potrivite pentru porturile mici din Marea Egee și Marea Mediterană, și sunt mai ușor de manevrat decât navele „de dimensiuni mari”. Unele companii deținătoare de astfel de nave, operează croaziere în jurul lumii și pe distanțe mari, către destinații nu foarte accesibile la bordul navelor din celelalte categorii. Aceste nave sunt mai stabile datorită dimensiunilor și a proiectării, și dispun de mai multe facilități, agrement, și mai multe posibilități de a servi masa.

Nave „large resort” – o navă din acestă categorie dispune de multe facilități, forme de agrement, multe posibilități de a servi masa, toate acestea alături de un număr mare de pasageri. Aceste nave pun la dispoziție un pachet turistic bine structurat, în general, pe o durată de 7 zile.

2.2. Particularitati constructive ale navelor de croaziera

La proiectarea si construcția navelor de croaziera trebuie avute in vedere următoarele cerințe specifice:

– drept caracteristici de baza sunt considerate: numărul de pasageri, ruta pe care circula, gradul de confort si autonomia;

– în vederea obținerii unor viteze mari, se proiectează carene cu forme fine:

asigurarea stabilității inițiale transversale astfel încât, in cazul aglomerării efectiv posibile a tuturor pasagerilor pe puntea superioara accesibila, intr-un bord si cat mai aproape de parapet, unghiul de înclinare statica sa nu fie mai mare decât unghiul la care puntea etanșa expusa intra in apa sau la care gurna iese din apa;

majoritatea compartimentelor de locuit si a celorlalte amenajări destinate pasagerilor sunt amplasate deasupra punții principale;

alegerea si amplasarea instalație de propulsie se face astfel încât nivelul zgomotului si al vibrațiilor sa corespunda condițiilor de confort impuse;

dotarea cu mijloace ( individuale si colective ) si instalații de salvare , care sa asigure debarcarea rapida si supraviețuirea pasagerilor in caz de naufragiu.

Din punct de vedere constructiv, navele pasager se caracterizează printr-un număr mare de punți care permit compartimentarea spațiului navei în cât mai multe încăperi cu destinații diferite

Componentele unei nave de croaziera sunt: carenajul din care fac parte chila si puntile inferioare (puntea 0, puntea 1, puntea 3, puntea 4) si partea de deasupra carenajului care este o structura etajata unde se gasesc puntile superioare (puntea 5, puntea 6, puntea 7, puntea 8, puntea 9, puntea 10, puntea 11, puntea 12, puntea 13, etc.), numarul lor fiind diferit de la nava la alta, functie de tonajul si gabaritul acestora.

Chila este o structura foarte puternica si rigida ce asigura suportul celorlalte punti de deasupra. Este formata din carena dubla sau dublu fund si prezinta o caracteristica importanta in siguranta navei. Daca are loc un accident, daca nava esueaza pe un banc de nisip, carena este astfel periclitata, constructia dubla a chilei diminueaza orice pericol.

In carena dubla, sunt amplasate patru generatoare care transforma apa de mare in apa proaspata, intr-o cantitate de 850 tone pe zi. Tot aici apa este stocata in tancuri de unde opt pompe (amplasate in sala pompelor), fac aprovizionarea cu apa proaspata a navei, cantitatea de apa produsa fiind suficienta pentru a indestula “micul oras”.

Pentru propulsie nava este echipata cu motoare diesel (de regula patru), foarte mari si puternice. Viteza de croaziera este asigurata de unul sau doua motoare din cele patru, celalalte fiind mentinute in stand-by.

Reparatiile si mentinerea motoarelor in stare de functionare este asigurata de catre personal specializat (mecanici de motoare), care au misiunea de a tine in permanenta supraveghere sala motoarelor care reprezinta inima navei.

Pentru ca navele de croaziera pot circula neintrerupt, ani la rand, motoarele se folosesc alternativ, pentru a permite reparatiile curente sau reparatia capitala a unui motor.

Pe langa motoarele propulsoare, navele mai au sase motoare auxiliare, motoare ce actioneaza generatoarele electrice. Aceste generatoare au o putere de peste 28.000 CP, producand energia electrica necesara consumului curent la bordul navei. Cantitatea de energie electrica produsa poate satisface nevoia de electricitate a unui oras cu o populatie de 10.000 de locuitori.

Este nevoie de producerea unei asemenea cantitati de electricitate pentru a face fata marelui consum de energie electrica. Aceasta este folosita pentru iluminarea feerica a oricarei parti a navei, dar o foarte mare cantitate este folosita de catre instalatiile de aer conditionat si de catre refrigeratoare.

Procesul de refrigerare este foarte important la bordul unei navei pentru pastrarea hranei si a bauturilor precum si la producerea ghetei. In fiecare zi se folosesc 18,5 tone de gheata pentru prepararea a peste 80.000 de bauturi cu gheata, consumate in baruri, la dineuri sau prin room-service.

Este necesar ca inchiderea usilor de pe puntile inferioare si implicit a celor existente in zona aflata sub linia de plutire a navei sa fie comandata si controlata de pe puntea de comanda ca astfel sa fie prevenita inundarea etajelor inferioare si mentinerea flotabilitatii navei. Datorita faptului ca manevrele sunt usoare, balansul navei este imperceptibil, calatoria fiind mai placuta decat zborul unui avion de linie, ceea ce determina un confort deosebit pasagerilor si echipajului.

Deasupra chilei se gaseste puntea 0. Aceasta este prima punte de deasupra liniei de plutire. La capatul dinspre prova al acestei punti se afla laboratorul foto unde specialistii foto ai navei developeaza si proceseaza fotografiile facute de catre pasageri. Tot aici se afla si spalatoria unde se spala lucrurile pasagerilor si ale echipajului. Conform estimarilor facute de companii pe timpul unui voiaj se spala peste 15.000 prosoape, 7.000 cearsafuri, 8.000 fete de perna, etc.

Spre pupa navei dupa laboratorul foto si spalatorie se gasesc cabinele echipajului in care acestia isi petrec o parte din viata lor pe nava. Alaturat habitatului echipajului isi au locul diverse ateliere si unitatea centrala de aer conditionat.

De asemenea pe aceasta punte se gasesc un numar de 6 motoare auxiliare, tabloul electric principal unde se vizualizeaza numarul de intrerupatoare, instalatia si echipamentul electric prin care se distribuie energia electrica pe toata nava.

La capatul dinspre pupa se afla tancurile unde se stocheaza apa potabila necesara intre realimentari.

Deasupra primei punti se gaseste puntea 1, destinata pasagerilor doar pentru imbarcare si debarcare.

In zona dinspre prova, exista doua tancuri asezate deoparte si de alta a vasului ce actioneaza ca niste contragreutati. In ele se pompeaza apa (cand in unul cand in celalalt) pentru ca nava sa se echilibreze pe linia de plutire, aceasta fiind o alta modalitate de a mari securitatea la bord. Aceasta punte este rezervata in mare parte pentru cabinele echipajului, camera de schimb a echipajului si cinematograful de la nivelul inferior.

Partea dinspre pupa este ocupata de bateriile de racire unde se pastreaza stocurile de bauturi si enormele frigidere si congelatoare pentru proviziile de hrana si produse perisabile.

In partea cea mai din spate a puntii se sorteaza si se proceseaza reziduurile, in instalatiile de tratare menajera si se ard in crematoriul de deseuri. Cenusa rezultata, se amesteca cu apa de mare, se stocheaza in tancuri, aceasta fiind deversata in afara porturilor in largul marii.

Nivelul superior puntii 1, puntea 2 este ocupat in principal de cabinele pasagerilor si o parte din cabinele echipajului.

In centru se gasesc scarile principale, iar dupa ele spre pupa sunt amplasate doua cinematografe.

Mai in spate, sunt amplasate cabine ale echipajului navei, cabinele echipajului serviciului navei, cabinele echipajului serviciului de hotel si camera de zi a acestora. Aici isi petrec timpul liber membrii echipajului si cei din departamentul hotelier.

Se observa ca habitatul echipajului se afla in partea inferioara a vasului in apropierea generatoarelor, a motoarelor auxiliare si a unitatilor de aer conditionat. Se poate observa asadar ca viata in apropierea acestor masini, nu ar fi prea placuta si confortabila, dar vasul este astfel proiectat si izolat fonic incat vibratiile sunt absorbite aproape total asa incat viata se poate desfasura linistit si in bune conditii.

In aceste cabine, zgomotul din sala motoarelor este perceput mult mai putin decat in apartamentele dintr-un oras mare.

Mai sus se gaseste puntea 3 care se afla la mai mult de 9 m deasupra liniei de plutire.

Pe aceasta punte, in jumatatea dinspre prova sunt amplasate cabine pentru pasageri. In apropiere este scara centrala si un imens salon, a carui inaltime poate ajunge pana in dreptul puntii 7.

Aici sunt organizate doua mari sali de mese, in fiecare avand loc la mese 650 de pasageri. Bucatariile – “galley” (bucataria de vapor) – sunt situate in spatele salilor de mese. Servirea se face in fiecare sala de mese cu o servire totala de 1300 de persoane.

Bucataria de pe aceasta punte ocupa 900 m2 si are doua imense masini de gatit in greutate de 1,7 t fiecare (fiind de marimea unui camion).

In partea dinspre pupa sunt amplasate cabinele ofiterilor.

Puntea 4 este asemanatoare cu puntea 3, unde cabinele pasagerilor ocupa partea dinspre prova.

Pe aceasta punte este parterul magnificului salon central (Central Hall). De aici pornesc spre puntile superioare lifturile din sticla (glass-walled lifts), scarile rulante principale si minunatele decoratiuni cu fantani arteziene si plante.

Pe puntea 4, se extinde una din salile de mese dar cu caracter aristocratic, oarecum identic cu cea de pe puntea 3. De astfel si bucataria se extinde de la puntea anterioara.

De asemenea pe aceasta punte se gaseste si sala de mese a echipajului ce deserveste hotelul, cadrele si ofiterii. Tot la acest nivel, se relaxeaza echipajul in timpul liber dupa orele de serviciu, la capatul dinspre pupa al acestei punti existand un mic bazin de inot pentru echipaj.

Pe puntea 5, cabinele pasagerilor ocupa partea dinspre prova. Partea dinspre pupa a acestei punti ofera posibilitatea diferitelor distractii cum ar fi cazinoul in centru si o sala de teatru la capatul dinspre pupa.

La mijlocul ei, se gasesc organizate pasaje cochete unde se pot face diferite cumparaturi ca: bijuterii, suveniruri, maruntisuri, parfumerie, dar si saloane de frumusete, etc.

Puntea 6 nu este pe toata lungimea vasului un fel de prelungire a puntii 5 avand aproximativ aceleasi conditii, unde ca si mai jos, partea dinspre prova sunt amplasate doar cabine destinate pasagerilor.

Toate cabinele pasagerilor de pe puntea 7 au vedere spre mare. Aceste cabine sunt mai spatioase, luxoase si desigur mult mai scumpe decat cabinele de pe puntile inferioare.

Pe langa cabinele pasagerilor, pe aceasta punte exista un centru de conferinte care da in salonul central.

In partea din mijloc, pe punte este organizata o zona cu locuri de odihna (sezlonguri). O zona asemanatoare cu locuri de odihna si balcoane se gaseste pe aceasta punte si in partea dinspre pupa.

Aceste locuri de odihna au o amplasare ideala, oferind pasagerilor o atmosfera relaxanta, ei putand sa comande bauturi si de asemenea pot admira privelistea incantatoare a marii.

Tot aici se pot organiza discoteci nocturne si adesea in timpul zilei, pentru placerea pasagerilor, au loc programe live de muzica pentru dans sau auditie.

Partea din fata a puntii 8 este ocupata de cabinele ofiterilor superiori care isi desfasoara activitatea in centrul de comanda situat cu doua punti mai sus, munca lor continand si in cabine, fiind gata oricand este imperios necesara prezenta lor in centrul de comanda.

In spatele cabinelor ofiterilor superiori, se afla cabine ale pasagerilor, cabine care, datorita barcilor de salvare care sunt amplasate pe aceasta punte au vederea partial sau total obturata.

La pupa acestei punti se gaseste o discoteca cu echipamente de sunet si lumini performante.

Pe un plan exterior puntii sunt amplasate barcile de salvare al caror numar difera de la o nava la alta si sunt destinate salvarii pasagerilor si echipajului in caz de forta majora.

Unele dintre aceste barci sunt folosite pentru transportarea pasagerilor cand se face debarcarea pe insulele de langa care se ancoreaza nava.

La prova puntii 9 se gaseste structura de sustinere a centrului de comanda al navei.

Cabinele ofiterilor de comanda, a capitanului si a inginerului sef care au o mare responsabilitate a operatiunilor si securitatii vasului, sunt amplasate pe aceasta punte si au legatura directa cu centrul de comanda.

Restul puntii este destinat pentru cabinele pasagerilor, cabine care au pozitie avantajoasa, sunt mai spatioase si mai dotate decat cele de pe puntile inferioare. La pupa se gaseste o discoteca.

Pe puntea 10, la prova se gaseste centrul de comanda (puntea de comanda), unde este centrul operational al navei, centrul de control permanent al navigatiei. Aici isi indeplinesc serviciul comandantul, ofiterii, timonierul, inginerul sef al navei si alti operatori de navigatie.

In centrul de comanda exista in permanenta 3 persoane pe timp de zi si 4 persoane in timpul noptii.

Cele mai luxoase cabine care exista pe nava sunt amplasate pe aceasta punte in spatele camerei de comanda. O parte din aceste cabine si apartamentele sunt cu titlu de proprietate privata, insa cu toate acestea ele pot fi contractate si de alti pasageri ce pot plati pentru o croaziera de 7 zile intre 8.000 si 12.000 Euro.

Pe puntea 11 exista o cafenea, care de la nava poarta denumiri diferite, aceasta avand si terasa in aer liber si interior ornamentat si dotat specific. De asemenea pe aceasta punte exista una, doua sau mai multe piscine de diferite dimensiuni.

La pupa acestei punti se gaseste o sala de jocuri si o asa-zisa pasarela de belvedere de unde se pot admira peisajele insulelor aproapiate si imensitatea apelor.

Pe puntea 12 exista o cafenea, cafeneaua „Windjammer” (Corabia cu panze) care se continua de pe puntea 11.

Mijlocul puntii este destinat plimbarii si pistei de alergari, iar partea dinspre pupa are perimetrul care se numeste Puntea „Sun”.

De la o nava la alta puntea 13 si puntea 14 au destinatii si constructii diferite. Astfel aici pot exista baruri, Internet-Cafe, locuri de belvedere. In partea ceea mai inalta a navei sunt amplasate antenele tv, satelit si radiolocatie.

Pe unele nave exista si punti superioare acestor punti.

2.3. Piata santierelor navale in lume

Anul 2007 a fost unul de success pentru constructorii mondiali de nave, inregistrandu-se valori record in ceea ce priveste numarul de nave construite precum si gradul de utilizare al navelor in toate sectoarele acestei industrii. Astfel, problemele constructorilor de nave s-au schimbat de la lipsa comenzilor la lipsa docurilor disponibile pentru a onora aceste comenzi.

De asemenea, controlarea nivelului costurilor destinate constructiei de nave a fost o alta problema cu care foarte multi constructori au trebuit sa se confrunte in ultimii 2 ani. Producatorii mondiali de nave au docurile rezervate pana in 2011. Lipsa docurilor disponibile pentru a construe nave in continuare si in parallel a devenit o problema pentru care constructorii cauta solutii pentru a satisface toti clientii.

Pentru ultimii 10 ani un subiect fierbinte de discutie a fost reprezentat de posibilitatea ca santierele navale coreene sa primeasca primele comenzi de nave. Constructorii coreeni au prevazut concurenta acerba de pe piata santierelor navale mai ales observand comenzile primite de vecinii chinezi. Astfel au ales ca si strategie de intrare pe piata valoarea adaugata fiecarei nave produse in santierele din tara precum si nivelul ridicat de complexitate al realizarii navelor. Cei 3 mari constructori europeni de nave: Fincantieri, Meyer Werft si Aker Yards sunt pusi in fata unui competitor destul de important.

Avantajele competitive ale unui santier naval includ forta de munca calificata precum si capacitatea de a livra la timp echipamente de calitate si performante. Cu toatea acestea, dezvoltarea acestor competente de baza dureaza ani intregi datorita numarului mare de muncitori implicate in munca de santier. La fel de mult poate dura si proiectarea in detaliu a unei nave de capacitate impresionante. Standardizarea acestor procese nu a devenit o necessitate decat in ultimii ani, iar toti constructorii navali incearca sa implementeze idea unei platform commune pentru specificatiile tehnice ale navelor. Pana acum toate acestea erau doar desenate pe hartie, momentul oportun implementarii acestora ivind-use in acesti ultimi ani cand comenzile au crescut intr-un ritm ametitor.

Aceste procese de standardizare fac activitatile de realizarea a navelor inca din faza de proiectare si pana la constructia efectiva un process mai usor si lipsit de costuri inutile. Acum se pare ca tendinta pentru santierele navale este de a implementa cat mai rapid aceste standarde, deoarece ofera un grad de avantaj competitive destul de insemnat pe piata industriei navale.

Santierele navale europene exceleaza prin experienta pe care au dobandit-o in aceasta industrie, prin lanturile de producatori si furnizori cu care lucreaza de vreme indelungata.

Cu capacitatea de a produce 12 nave mari si 4 – 5 nave mai mici pe an, santierele navale europene indeplinesc fara probleme nevoile previzibile ale pietei de croaziera.

In Romania exista 10 mari santiere navale la malul Marii Negre precum si pe cursul Dunarii. (vezi Anexa 1).

Foarte multe echipamente si piese sunt produse in Romania si livrate companiilor mari din lume. Printre acestea se numara:

Motoare diesel

Propulsoare pentru nave

Materiale de imbinare

Punti

Pompe electrice

Ancore

De asemena exista si servicii specializate in reparatii de nave precum si proiectare si design de nave. Serviciile specializate de proiectare sunt realizate la santierul naval Orsova. Un exemplu concludent in acest sens il reprezinta proiectul de schelet realizat pentru cea mai mare nava de croaziera Queen Mary 2.

2.4. Serviciile oferite la bordul navelor de croazieră

Serviciile turistice cuprind ansamblul activităților ce au ca obiectiv satisfacrea nevoilor turiștilor atât în perioada în care se deplasează, cât și în legatură cu această deplasare, nevoi legate în aceeași măsura de repaus și hrană, dar și de caracteristicile specifice turismului în oricare dintre formele sale. Scopul principal al serviciilor turistice este acela de a asigura condițiile necesare refacerii capacității de muncă, dar și de petrecere cât mai plăcută și cât mai instructivă a timpului liber, având o contribuție deosebit de importantă în realizarea dezideratului de odihnă activă.

Astfel, produsul turistic este considerat a fi rezultatul asocierilor, independențelor dintre atractivitatea unei zone (resurse) și facilitățile (serviciile) oferite cumpărătorului; resursele vor lua forma diferitelor produse numai prin intermediul prestărilor de servicii specifice (găzduire, alimentație, transport, agrement). Se desprinde de aici importanța deosebită a serviciilor, faptul că în crearea și, mai ales, în individualizarea produselor turistice, accentul cade pe servicii.

Ca rezultat al adaptabilității la nevoile consumatorilor, serviciile turistice cunosc o tendință de diversificare, de îmbogățire a conținutului produsului turistic cu noi tipuri de prestații.

În raport cu importanța în consum și motivația cererii, serviciile turistice pot fi: de bază (transport, cazare, alimentație, agrement) și suplimentare (informații, activități cultural sportive, închirieri de obiecte).

Croaziera este un produs turistic, rezultat al asocierii și independențelor dintre zonele de interes turistic vizitate și serviciile de bază și suplimentare oferite la bordul navei. În acest context, mijlocul de transport maritim care face posibilă călătoria, devine el însuși o destinație.

Serviciile prestate la bordul navelor de pasageri, pe langa inaltul nivel calitativ, au implicit caracteristicile generale ale serviciilor:

nematerialitatea – se concretizeaza numai in contact cu cererea; nestocabilitatea – n1.1 pot fi stocate, pastrate in vederea unui consum ulterior fiind deci perisabile;

intangibilitatea – nu pot fi probate, tncercate, tnaintea cumpararii la fel ca marfurile clasice ceea ce .determina retineri In formularea deciziilor de cumparare;

simultaneitatea productiei, comercializarii si consumului prestarea acestora impune prezenta in acelasi loc si in acelasi timp aHit a prestatorului cat si a beneficiarului, concomitenta executiei si consurnarii lor;

inseparabilitate de persoana prestatorului – in momentul incheierii actiunii prestatorului serviciile turistice tnceteaza sa existe pondere mare a cheltuielilor cu munca vie.

Serviciile turismului de croaziera au si o serie de caracteristici specifice:

personalizarea serviciilor – nivelul grupului sau individului este determinata de existenta unor motivatii variate si ale unui comportament diferit al fiecarui pasager;

complexitatea – serviciile pe navele de croaziera sunt rezultatul combinarii diferitelor forme de agrement si alimentatie pentru a raspunde cat mai bine cerintelor turistilor;

eterogenitatea – este determinata de dependenta de dotarile materiale si de persoana prestatorului;

participarea unui numar mare de prestatori – determina eforturi mari pentru unifonnizarea activitatii in pachete de vacanta unitare;

substituirea – multitudine a posibilitatilor de combinare si substituire a elementelor constitutive permit satisfacerea nevoilor celor mai exigenti turisti .

Există o mare varietate de nave de croazieră la nivel mondial, măsurând de la 60 metri la peste 300 metri în lungime, cu o capacitate de la mai puțin de 100 de pasageri până la 4.000 de pasageri. Serviciile de bază, cât și cele suplimentare variază în funcție de mărimea navei.

2.4.1. Servicii de bază

În categoria serviciilor de bază sunt incluse acelea la care, în mod obișnuit, turistul nu poate renunța (transport, cazare, masă, agrement); ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi generale (odihnă, hrană) și unor nevoi specific turistice (transport, agrement); toate celelalte prestații sunt considerate suplimentare și vizează, fie mai buna adaptare a prestațiilor de bază la nevoile turiștilor, fie ocuparea placută, agreabilă a timpului liber.

Transportul turistic naval – a evoluat , în contextul progresului tehnologic, dând naștere unei adevărate industrii, industria turismului de croazieră. Progresul tehnologic a permis, pe de o parte, reducerea costurilor de exploatare, iar pe de altă parte, diversificarea producției de nave, din punct de vedere al tipului, al capacității, al confortului și al siguranței.

Ca urmare a avantajelor pe care le oferă croazierele ca mod de petrecere a vacanței – relaxare totală, distracție, confort și siguranță – piața transporturilor navale este în continuă expansiune.

Serviciul de cazare – se referă, în principal, la crearea condițiilor pentru odihna turiștilor, pentru rămânerea lor un timp mai îndelungat la locul de destinație. Ele presupun existența unor mijloace de cazare adecvate, și dotările necesare asigurării confortului.

Posibilitățile de cazare a turiștilor pe navele de croazieră s-au diversificat de-a lungul timpului. Încercările permanente de a satisface cererea turistică au determinat apariția mai multor tipuri de cazare, din punct de vedere al gradului de confort și al nivelului prețului.

Croazierele vizează un pachet de servicii de vacanță prestate în cadrul unui hotel plutitor. Ca și unitățile de cazare de pe uscat, posibilitățile de cazare de pe navele de croazieră, cabinele, prezintă avantaje și dezavantaje.

Există trei tipuri principale de cazare:

Suite (apartamente)

– penthouse suite – apartament cu vedere exterioară, amplasat la nivelul superior al vasului, este cel mai spațios, în mod normal cu balcon propriu;

– junior suite – cu sau fără balcon;

Cabine exteriore – cu o fereastră mare, sau cu una sau mai multe hublouri (cu sau fără balcon);

Cabine standard interioare – numite astfel deoarece nu au ferestre și nici hublouri.

Cabinele de pe navele de croazieră asigură, mai mult sau mai puțin aceleași facilități precum camerele de hotel, excepție făcând spațiul. Spațiul pentru cabine este în general sacrificat în favoarea spațiilor publice de mari dimensiuni.

Ultimele nave de croazieră construite au cabine de dimensiuni standardizate, pentru că sunt construite în sistem modular. Navele vechi au cabine spațioase, deoarece înainte porturile de oprire erau puține, iar pasagerii petreceau mai mult timp în cabine.

O cabină exterioră se recomandă pentru pasagerii care merg pentru prima dată într-o croazieră, deoarece le este mult mai ușor să se orienteze, în timp ce o cabină standard interioară nu are ferestre sau hublouri. Cabinele din centrul navei sunt ferite de zgomot și de vibrație, în timp ce cabinele de la etajele inferioare sunt supuse zgomotului de la motoare și căldurii, iar pe multe din navele de croazieră vechi, lifturile nu ajung.

În general, cu cât etajul este mai sus, cu atât prețul cabinei crește, iar serviciul devine mai bun. Aceasta este o moștenire de pe vremea croazierelor transatlantice, când cabinele de la etajele superioare erau mai luminate și mai călduroase.

Serviciile de cazare vin în întâmpinarea uneia din necesitățile fundamentale ale turistului, și anume odihna, sau așa numita îrmoptare. Pentru realizarea consumului turistic, serviciile de cazare sunt indispensabile.

În ultimii 15 ani, cabinele de pe navele de croazieră au devenit mult mai accesibile, oferind posibilitatea de a merge într-o croazieră și persoanelor care suferă de diverse afecțiuni.

Serviciul de alimentație – au ca destinație satisfacerea trebuințelor de hrană ale turiștilor, dar și a unor nevoi de recreere și distracție.

„A servi masa” pe o navă de croazieră este aspectul cel mai mult discutat și exploatat.

Câteva dintre companiile de croazieră și-au adus bucătari consacrați, cu scopul de a furniza autenticitate produselor culinare oferite (Ex: Crystal Cruises – Wolfgang Puck; Cunard Line – Daniel Boulud; Seven Seas Cruises – Le Cordon Bleu; sau Seabourn Cruise Lines – Charlie Palmer).

Pe lângă salonul de servire pricipal și bufetele cu auto-servire, unele nave de croazieră dispun și de saloane de servire alternative, pentru care rezervările sunt necesare. Pentru acestea se solicită o taxă suplimentară (20 $- 25 $/persoana), iar prezentarea preparatelor culinare și servirea sunt mai bune decât în salonul principal, care tinde să fie zgomotos.

Câteva nave fac omagiul vaselor din trecut prin decorul din saloanele de servire/restaurante (Ex: linia de restaurante The Ocean de la bordul vasului Constellation, Restaurantul The Olympics de la bordul vasului Millermium, Restaurantul The United States de la bordul vasului Infinity și Restaurantul Normandie de la bordul vasului Summit).

Bucătăriile sunt organizate pe următoarele secțiuni: Zona pentru pește, Zona pentru carne, Zone pentru Vegetale, Zona pentru sosuri, Zona pentru supe, Zona pentru preparatele reci, Zona pentru produsele de patiserie, Oficiul (cămara) și Zona unde se spală vasele.

Prezentarea preparatelor culinare este foarte importantă, iar din acest motiv, unele nave dispun de bucătării „deschise”, sau bucătării „show” (Ex: Constellation, Infinity, Millermium, Queen Mary II, Seven Seas Voyager, Summit).

Meniul este afișat la intrarea în salonul de servire, în fiecare zi, iar ocupanții apartamentelor primesc meniul în cabină.

Sistemele de servire practicate pe navele de croazieră sunt următoarele:

„Fără serie” – pasagerii se pot așeza la orice masă disponibilă, cu cine doresc, la orice oră doresc;

„O singură serie” – pasagerii pot servi masa la orice oră doresc, dar numai la masa stabilită în prealabil, pe toată durata croazierei;

„Două serii” – pasagerilor li se oferă posibilitatea alegerii uneia dintre cele două serii, devreme sau târziu. Orele tipice sunt următoarele: micul dejun se servește la 6.30 și la 8.30; prânzul se servește la 12.00 și la 13.30; iar cina se servește la 18.30 și la 20.30;

„Patru serii” – pasagerii își aleg orele de masă, dar odată alese nu mai pot fi schimbate. Numai două companii, Carnival Cruise Lines și Holland America Line, folosesc acest sistem, servind cina la patru ore diferite (17.30, 18.45, 19.30 si 20.45).

La bordul unei nave de croazieră, se servește masa într-un mod elegant, prietenos și confortabil. Atenția acordată pretenției, calității și alegerea meniului ocupă un loc important în tradiția companiilor de croazieră, ceea ce a făcut navele de croazieră faimoase.

Serviciul de agrement – reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, modalitatea de concretizare a motivației deplasării, și capată un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.

Petrecerea cât mai agreabilă a timpului liber constituie o preocupare pregnantă a creatorilor de vacanțe, astfel că, în condițiile modificărilor apărute în evoluția călătoriilor turistice și a revalorizării timpului liber ca o resursă importantă a fiecarui individ în parte, nu mai este suficientă oferirea către clienți doar a unor condiții de ședere și servire a mesei.

Din considerentele amintite mai sus, agrementul este unul din cele mai importante servicii care se prestează clientului pe timpul petrecerii vacanței pe un vas de croazieră, devenind cu timpul o componentă distinctă și esențială a produsului turistic oferit.

Agrementul poate fi exprimat ca o plăcere, distracție în timpul liber, sau ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și activităților oferite de unitățile de cazare sau de unitățile specializate, în localități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure indivizilor, respectiv turiștilor, o stare de bună dispoziție, de plăcere sau de relaxare, să lase o impresie și o amintire favorabilă. Prestațiile de agrement – ca o componentă a produsului turistic – au un conținut foarte variat, în funcție de: profilul stațiunii sau zonei turistice, motivația turistică, segmentul de clientelă, sezon etc.

Cu toate că inițial, navele de croazieră au fost devotate conceptului de „a mânca” și „a te relaxa” într-un cadru confortabil, astăzi oferă mult mai multe activități și mai multe posibilități de a învăța și experimenta, punându-se astfel accentul pe dezvoltarea posibilităților de agrement de la bordul navei.

Activitățile de agrement/animație pe o croazieră se clasifică în funcție de mai multe criterii. După conținutul acestor activități, animația ia următoarele forme:

Animația de pură deconectare, de ruptură în raport cu activitățile cotidiene (Ex: băile de soare de la bordul navei – programele de la piscine, plimbările de agrement , întâlnirile cu ceilalți pasageri etc.);

Animația comercială, efectuarea de cumpărături uzuale, sau a unora specifice, precum cadouri/suveniruri, atât de la magazinele de pe navă, care sunt scutite de taxe vamale, cât și din porturile de oprire;

Animația orientată spre realizarea unei depline forme fizice, făcând referire la gama largă a curelor (de la cea balneară, la cele de înfrumusețare, slăbire, fitness), precum și practicarea diferitelor sporturi (badminton-ul, basketball-ul, golf-ul, aruncarea cu potcoave, jogging-ul, tenis-ul etc.);

Animația culturală, în scopul educării, formării pasagerilor, cu accente pe latura morală a personalității (excursiile în porturile de oprire – tururi ale orașului, cu vizitarea locurilor de interes turistic, dar și vizionarea de mini-spectacole de dansuri folclorice ținute de trupe locale, sau participarea la diverse evenimente culturale; programe de bibliotecă);

Animația spectacol, presupune vizionarea de evenimente teatrale, cinematografice, muzicale, de artă (organizarea de licitații cu obiecte de artă);

Animația profesională, este specifică croazierelor organizate pentru companii, deoarece se adresează unui public specializat.

Organizatorii de croaziere au în centrul preocupărilor lor și strategia de dezvoltare a agrementului. În acest sens, companiile de croazieră încearcă să ridice standardele agrementului, prin diversificarea „animației tip spectacol”.

Mulți pasageri, deși au plătit puțin pentru croazieră, se așteaptă la agrement la standarde ridicate. Sunt, însă, multe motive ca lucrurile să nu fie așa. Artiștii de renume internațional sunt însoțiți de-a lungul unui turneu de un manager personal, de un director muzical, de o formație, și chiar și de stiliști. Pe uscat, un astfel de show este posibil, dar pe o navă de croazieră, organizarea unui astfel de show este greu de realizat datorită caracteristicilor croazierei. În ziua de astăzi, într-o lume a tehnologiei, un spectacol de 45-50 min. presupune unirea eforturilor a o mulțime de oameni experimentați, și costă între 500.000 și 1.000.000 $.

Multe din navele de croazieră vechi dispun de spațiu limitat pentru agrement, și puține dintre ele asigură vestiare și facilitățile necesare din spatele scenei, precum efecte de sunet sau echipamente de iluminat, ceea ce reprezintă un impediment în realizarea unui astfel de spectacol. Numai navele de croazieră cele mai noi dispun de facilitățile necesare pentru desfășurarea unui show de mare amploare.

Majoritatea navelor de croazieră organizează 2 sau 3 spectacole diferite pe o durată de 7 zile. Aceste spectacole includ: cântăreți, iluzioniști, păpușari, și chiar spectacole de circ.

Cu cât nava este mai mare, cu atât programul de agrement este mai amplu și mai diversificat.

2.4.2. Servicii suplimentare

Alături de serviciile de bază, o contribuție în creștere la succesul acțiunilor turistice revine serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanței, să stimuleze odihna activă, recreerea, distracția, fără a se substitui serviciilor de agrement.

În cadrul serviciilor suplimentare turistice grupate din punct de vedere al caracteristicilor prestațiilor, pot fi menționate:

servicii de informare a clientelei turistice;

servicii de intermediere;

servicii cu caracter special (organizarea reuniunilor, a unor evenimente speciale etc.);

servicii cu caracter cultural;

servicii și activități turistice cu caracter sportiv;

servicii pentru tratamente și cure balneare;

servicii financiare;

servicii diverse.

Serviciile de informare a clientelei turistice presupun informarea corectă și la timp a turiștilor, aducerea la cunoștința turiștilor a programelor și activităților ce urmează să se desfășoare, în vederea unei bune desfășurări a consumului turistic.

Serviciile de informare pot fi împărțite în: servicii de informare în perioada de pregătire a croazierei și servicii de informare și sfătuire din cursul desfășurării croazierei.

În vederea asigurării serviciilor de informare și sfătuire din cursul desfășurării croazierei, se tipărește în fiecare zi "Programul zilnic", care conține o listă cu activitățile zilnice și cu evenimentele sociale de la bordul vasului. "Programul zilnic" este livrat în cabinele pasagerilor în seara dinaintea zilei în care activitățile și evenimentele vor avea loc.

De asemenea, la bordul vasului există un birou de informare, numit „Relații cu clienții”, care este centrul principal de informare și care se ocupă de problemele pasagerilor.

Serviciile de intermediere sunt constituite din cele de rezervări de locuri pe navele de croazieră (a cabinelor, a seriilor și locurilor la masă în restaurante etc.), și cele de închiriere a obiectelor de inventar, pentru a crește confortul croazierei și pentru agrement (închirierea de echipamente și materiale sportive, închirierea de jocuri, precum: scrable, table și șah, etc.).

Majoritatea navelor de croazieră au o bibliotecă care oferă o bună selecție de cărți, materiale de referință și publicații. O mică garanție este uneori cerută, atunci când se împrumută o carte. La bordul navelor mici de lux, biblioteca este deschisă 24 de ore pe zi, și nu se percepe nici o garanție, în timp ce pe navele de dimensiuni mari, biblioteca poate fi deschisă doar câteva ore dimineața și după-amiaza.

Serviciile cu caracter special includ activitățile și programele organizate în vederea creării unei călătorii cât mai plăcute la bordul navei de croazieră, precum: organizarea de licitații de artă, vizitarea punții de comandă (pe unele vase, vizitarea punții de comandă este interzisă, și din această cauza se pune la dispoziția pasagerilor un film, care poate fi vizionat chiar din cabină), vizitarea camerei motoarelor, organizarea de serate cu caracter oficial la începutul și la sfârșitul croazierei, organizarea de petreceri și baluri tematice, masa Căpitanului – unde sunt invitați să servească masa un număr de opt sau mai mulți turiști din lista de pasageri, de către Directorul de Hotel, etc.

Serviciile cu caracter cultural participă la îndeplinirea rolului cultural-educativ al călătoriei. Aceste servicii participă la desfășurarea călătoriei într-un mod plăcut, dar în același timp asigură îmbogățirea cunoștiințelor de cultură generală ale turiștilor. Dintre aceste servicii, putem enumera: spectacolele de teatru care se desfășoară la bordul vasului; spectacolele folclorice desfășurate pe uscat, ținute de trupe locale, pe parcursul excursiilor organizate; programelele de bibliotecă; excursiile organizate cu vizitarea obiectivelor de interes turistic din porturile de oprire; etc.)

Serviciile și activitățile turistice cu caracter sportiv includ toate manifestările sportive la care participă activ pasagerii, și se îmbină cu activitățile distractive. Facilitățile sportive depind de mărimea navei de croazieră. Tipice sunt următoarele: badminton-ul, basketball-ul, golf-ul, jogging-ul, tenis-ul, etc.

Serviciile pentru tratamente și cure balneare reprezintă ultimul „răsfăț” pe navele de croazieră moderne. În prezent se înregistrează o continuă creștere a cererii pentru acest tip de servicii, acest lucru fiind justificat de media înaintată a vârstei pasagerilor și de necesitățile reale de îngrijire a sănătății.

Cele mai moderne nave dispun de centre foarte moderne pentru îngrijirea sănătății, dotate cu aparatură modernă, care pot fi utilizate contra unei taxe adiționale. Tratamentele de reducere a stresului și de relaxare sunt practic combinate cu folosirea apei de mare.

Un program tipic include: centrul de fitness (cu vedere spre ocean și dotată cu aparatură modernă), sauna, masaje (masaj suedez, cu pietre calde, masaje faciale, etc.), piscina terapeutică și zonele de relaxare.

Serviciile financiare se referă la cele de asigurare a turistului (asigurare de sănătate, și asigurare în caz de pierdere al banilor și al bagajelor) și la diversele tranzacții pe care turistul este nevoit să le facă pe parcursul călătoriei (sistemul de plată, schimb valutar).

Prețul inițial al croazierei include și asigurarea turistului, asigurare care acoperă și deplasarea turistului în excursiile organizate în porturile de oprire.

Sistemul de plată pe o navă de croazieră presupune efectuarea unei singure plăți (cash sau cu card de credit) în ultima zi de croazieră. O copie a cardului se face la îmbarcare, care permite pasagerului să semneze pentru tot ce cumpără, iar înainte de sfârșitul croazierei se trimite în cabină o declarație detaliată. Plata se face în dolari americani ($) pe navele înregistrate în SUA, și în euro pe navele înregistrate în Europa.

Când se face tranzacția din contul de card, dacă contul nu este în dolari americani, companiile americane, precum Celebrity Cruise și Royal Caribbean International convertesc suma în dolari americani și adaugă o taxă de schimb valutar către contul de card.

Serviciile diverse includ și alte prestații de la bordul navei, precum: serviciul cu "tender-ul", comercializarea produselor la bord, sistemul de comunicare, serviciile medicale, serviciile religioase etc.

Serviciul cu "tender-ul" este folosit atunci când nava nu poate ajunge în port sau la insulă. În aceste cazuri, se pun la dispoziția pasagerilor niște șalupe („tendere”), pentru a face legătura între vas și port/insulă, pe toată durata staționării navei.

La bordul navelor de croazieră se găsesc magazine pentru cadouri, suveniruri, iar produsele pot fi achiziționate în sistem duty-free. De asemenea, pe multe croaziere care se desfășoara în Alaska, Marea Caraibelor, Riviera Mexicana, se promovează magazinele de pe uscat, punându-se la dispoziția pasagerilor serviciile unui „sfătuitor”, iar hărți cu magazinele se distribuie pasagerilor.

Multe nave dispun de un sistem de telefonie direct, prin satelit, astfel încat, se poate suna din orice cabină oriunde în lume (la un preț între 5$ și 15$ pe minut, în funcție de tipul de echipament de comunicație). Unele nave pun la dispoziția pasagerilor și telefoane cu credit card-uri, situate în zonele publice. Pentru a suna pe o navă de croazieră, se sună la High Seas Operator, în majoritatea țărilor, și se spune numele navei și codul oceanului (871 – Oc. Atlantic, 872 – Oc. Pacific, 873 – Oc. Indian) pentru ca operatorul să facă legătura.

În ceea ce privește serviciul medical, nu există cerințe internaționale obligatorii pentru ca navele de croazieră să pună la dispoziția pasagerilor un doctor licențiat, sau să dispună de un spital de bord, excepție făcând navele înregistrate în Anglia și Norvegia. Dar, în general, toate navele de croazieră care au o capacitate mai mare de 50 de pasageri, dispun de facilități medicale, și au cel puțin un doctor licențiat la bord, iar spitalul este unul în miniatură, echipat rezonabil. Pentru toate serviciile medicale, cu mici excepții, se încasează bani, excepție făcând navele rusești și ucrainiene, unde serviciile medicale sunt prestate gratuit.

Unele organizații medicale, precum Colegiul American al Urgențelor Medicale, au creat o divizie specială pentru "medicina pe navele de croazieră".

Numărul personalului medical și echipamentele medicale variază în funcție de mărimea croazierelor. O navă care parcurge distanțe mari, cu multe zile pe apă, ar trebui să aibă facilități medicale mai bune și angajați calificați, decât navele care parcurg distanțe mai mici, cu multe porturi de oprire.

Serviciile religioase sunt efectuate la bordul navei, în general, de către Căpitan, iar câteva dintre navele de croazieră vechi dispun și de o capelă mică.

2.5. Echipajul pe navelele de croaziera

Rolul echipajului pe navele de croaziera este extrem de important deoarece de acesta depinde siguranta calatoriei si buna dispozitie a calatorilor.

2.5.1. Functiile echipajului

Pe o navă de croazieră, asemeni unui hotel, activitățile specifice sunt îndeplinite în cadrul unor servicii și departamente. Un serviciu este constituit dintr-un grup de lucrători, care efectuează operațiuni omogene sau complementare, îndeplinesc o funcție coerentă, și acționează sub conducerea unui responsabil. Serviciile regrupate formează un departament, iar ansamblul departamentelor constituie întreaga organizare a vasului.

Reprezentarea structurii organizatorice se face prin organigramă. Atât structura organizatorică, cât și organigrama se individualizează pentru fiecare navă de croazieră în parte, în funcție de compania de care aparține, de mărimea navei și de numărul personalului/echipajului.

Se poate estima calitatea serviciului dacă se face raportul dintre numărul personalului și numărul pasagerilor. Nivelul cel mai ridicat al calității serviciului se găsește pe navele de croazieră care au un raport de 1 membru al personalului la fiecare 2 pasageri, sau mai mult.

Pe navele de croaziera exista Staff-ul Capitanului (figura 1) care este alcatuit din: comandant (capitan), director de croaziera, capitan second (ofiter sef), sef mecanic (inginer sef), director de hotel si director de alimentatie.

Figura 1. Staff – ul capitanului

Directorul general – poate avea grad de capitan sau poate fi un functionar superior din camera de comanda ce detine cunostinte complete despre operatiunile navei si este cel care raspunde zi de zi de conducerea vaporului. Este intermediarul intre nava si camera de comanda, ca o ultima autoritate chiar si peste capitan, cu toate ca traditia marinareasca nu lasa loc unei asemenea posibilitati. In echipajele fara un director general, capitanul isi asuma toate responsabilitatile si deciziile importante.

Căpitanul – este comandantul navei. Legile maritime, o moștenire de la strămoși, dau Căpitanului drepturi de conducere asupra navei și asupra tuturor celor care se află pe navă – pasageri, echipaj și personal. Pe lângă supravegherea bunei desfășurari a procesului de navigație, în sarcina Căpitanului mai intră și efectuarea de inspecții, participarea la evenimente sociale și întâlnirea cu șefii de departamente.

Capitanul are numeroase functii sociale cum ar fi monitorizarea bunului mers al servirii meselor atat in restaurant cat si in cabine. Se asigura de corectitudinea acestora facand zilnic un tur de control.

Seful mecanic (inginerul sef) – este responsabil de compartimentul mecanic al vaporului, coordoneaza personalul care se ingrijeste de camera motoarelor, de combustibil, de generatorul si sistemul electric, de aerul conditionat, sistemul de ventilație si de răcire, sistemul de incalzire si de reteaua de tevi. Are in subordine opt specialisti.

Ofiterii de bord – fac parte din personalul care au ca atributiuni urmarirea traseului de navigatie si securitatea la bordul navei. Serviciul acestora se desfasoara in carturi de 4 ore timp de 24/24 ore.

De asemenea urmaresc sistemele de avertizare pentru incendii, de etanseizare a usilor de la puntile inferioare.

Departamentul puntii

Departamentul de punte (Anexa 1) raspunde de toate operatiunile care se efectueaza pe puntea vasului.

Corpul ofiterilor – (dupa capitan) este alcatuit in urmatoarea forma: ofiter sef, primul ofiter, ofiter II, ofiter III si ofiterul cadet.

Corpul marinarilor – este alcatuit din timonieri si marinarii de punte care au in grija ca aceasta sa fie perfecta. Sarcina lor este de a presta lucrari de intretinere: verifica, infasoara si matiseaza paramele, fac curatenie pe punte, curata rugina, vopsesc, etc. In plus, pot face cart sau pot indeplini diferite obligatii pe puntea de comanda.

Departamentul motoare

Suporta toata responsabilitatea pentru propulsia navei. Acest departament este alcatuit dintr-un grup profesionist de tehnicieni cu experienta.

Pe langa responsabilitatea bunului mers al motoarelor principale de propulsie a navei, departamentul motoare (Anexa 2) raspunde si de functionarea in bune conditii a statiei de aer conditionat si a agregatelor de refrigerare.

Principala activitate este de a mentine motoarele, instalatiile si echipamentele acestora in perfecta stare de functionare, ceea ce presupune ca orice defectiune aparuta sa fie remediata in cel mai scurt timp si cat mai corect.

Departamentul hotelului

Este cel mai mare departament pe care il are o nava de croaziera (Anexa 3). Personalul care face parte din acest departament este mai numeros decat cel dintr-un hotel similar.

Obiectivul principal este ca pasagerii sa fie serviti prompt si sa li se creeze o atmosfera placuta, cu mancare excelenta si meniuri exotice pentru a ramane cu o amintire placuta in urma croazierei.

Directorul acestui departament are ca responsabilitate divizia de alimentatie si bauturi si divizia de servicii.

Divizia de mancare si bauturi

Sectiunea restaurante

Restaurantul este una din cele mai importante locatii ale unei nave de croaziera si are o structura complexa (Anexa 4), aici petrecandu-se cateva ore placute, pentru servirea mesei, totul intr-o atmosfera deosebita.

Sectiunea baruri

Aceasta sectiune are in componenta personal care se ocupa de administrarea barurilor. (figura 6). Se ocupa cu serviciul de bauturi in toate barurile si restaurantele de pe nava. Numarul de baruri este diferit de la o nava la alta functie de dimensiunile acestora.

Sectiunea bucatarie

Aceasta sectiune este una importanta la bordul navei, personalul ei fiind unul de inalta calificare, specialisti in prepararea diferitelor feluri de meniu, cu gustari rafinate si exotice. Dupa ce este pregatita mancarea este servita in salile de mese prin serviciul la camera.

II. Divizia serviciilor

Divizia serviciilor face parte din departamentul hotelului, efectuand servicii directe pasagerilor si nu are nimic comun cu Divizia alimentatie si bauturi.

In Divizia serviciilor sunt incluse: Sectiunea Cruise – staff, Sectiunea cabinelor, Sectiunea spalatorie, Sectiunea administrativa.

Sectiunea Cruise – staff

Aceasta sectiune este formata dintr-un grup (figura 8) ce are ca responsabilitate activitatile de divertisment pentru pasageri, de programarea excursiilor la debarcarile planificate, jocuri distractive si alte activitati menite sa creeze buna dispozitie a pasagerilor.

De aceasta sectiune este direct raspunzator directorul de croaziera.

Sectiunea cabinelor (stewarzilor)

Sectiunea stewarzilor (figura 9) are in responsabilitate toate serviciile pe care le solicita si de care au nevoie pasagerii la cabine: room – service, mesagerie, curatenie si multe altele pentru ca acestia sa aiba un sejur si o calatorie cat mai confortabila si mai placuta.

Sectiunea administrativa

Aceasta sectiune (figura 10) se ocupa de munca administrativa fiind subordonata Directorului administrativ, care poate prin intermediul ofiterului de informatii sa faca public anuntirile cu privire la unele pierderi sau lipsuri de pasageri, iar acesta poate dispune cercetarea situatiei.

Echipa medicala alcatuita din medici si asistente face parte tot din sectiunea administrativa.

Concesionarii

Pentru ca pasagerii sa ramana cu o experienta memorabila, linia de croaziera ofera multe caracteristici aditionale de distractie si activitate. Acestea sunt facute de companii independente care iau in chirie spatiu la bordul vasului si desfasoara o afacere pe timpul croazierei.

Concesionarii au in functiune si administreaza saloanele de frumusete, magazinele de suveniruri, de tesaturi, provizii, cazinouri si fotografii si fac unele reparatii de intretinere.

Companiile care fac concesiuni pe navele de croaziera trebuie sa plateasca liniilor de croaziera un anumit procentaj din profiturile lor.

Oricum, ei isi conduc afacerea in regie proprie si personalul angajat este de inalta calificare include cosmeticieni, personalul de magazin, fotograf si managerii de personal de cazinou, crupier, casierii de cazinou, operatori si electricieni pentru jocuri mecanice.

In unele cazuri, intreaga Divizie de alimentatie si bauturi este condusa de un concesionar.

2.3.2. Selectia si recrutarea echipajului

Modalitatea de selectie si evaluare urmeaza criteriile companiei care ofera locurile de munca. In principal se prefera oameni cu experienta in domeniul hotelier, deschisi, entuziasti si cel mai important comunicativi, care sa poata intretine o conversatie atunci cand este nevoie.

Procentajul de reusita la preselectie este de 10%, apoi in urma interviului final, aproximativ 80% din cei testati reusesc sa fie angajati. Interviul se desfasoara in limba engleza, fiind prezent si un reprezentant al navei de croaziera care discuta dupa ultimele teste cu cei selectati.

Dintre cei angajati, majoritatea raman in medie pentru trei – cinci contracte. Dupa ce canditatul a fost acceptat, urmeaza o serie de teste medicale impuse de compania angajatoare.

Recrutarea echipajului

Conditii de inscriere:

Varsta minima 18 ani;

Cunoașterea limbii engleze la nivel de conversație;

Calificare si/sau experienta in domeniu;

Aptitudini profesionale adecvate postului solicitat;

Aspect fizic placut, tinuta decenta, adaptabilitate, flexibilitate, stare de sanatate buna.

Se selecteaza personal pentru:

Royal Caraibbean International & Celebrity;

Carnival Cruise Lines;

Norwegian Cruise Lines;

Star Cruises;

Categorii de personal cerute: picolo, ajutor de ospatar, barman, ajutor de bucatar, cofetar, patiser, cameriste, personal de intretinere si curatenie, crupier si casier in cazinou, receptioner.

Servicii oferite de firma de recrutare:

– obtinerea vizei de la consulatele americane din tarile de unde provin viitorii angajati, daca este necesar, totul desfasurandu-se in functie de locul imbarcarii;

– informatii complete despre postul ce a fost obtinut de candidat, descrierea detaliata a conditiilor specifice fiecarei companii;

– inmanarea tuturor actelor necesare pentru imbarcare;

– prezentarea pe DVD a companiei de croaziera, a flotei, a postului vizat; se asigura informatii despre conditiile de cazare, protectia angajatiilor si prevenirea accidentelor;

– descrierea exigentelor ce urmeaza a fi indeplinite si a specificului vietii pe o nava de croaziera;

– informatii utile despre tara de destinatie;

– rezervarea biletelor de avion, daca este cazul;

– transport la si de la aeroport in ziua imbarcarii.

2.3.3. Recompensarea echipajului

Multitudinea de servicii existente la bordul unei nave de croaziera face ca solicitarile pentru personal auxiliar angajat pe liniile de croaziera, sa fie de peste 50.000 de noi angajati pe an.

Pentru efectivul auxiliar de pe navele de croaziera se solicita persoane de diferite nationalitati si zone geografice. Robert Wood susține că studiile despre turismul de croazieră reprezintă o nouă oportunitate pentru a întelege turismul și ramificațiile sale, care sunt în continuă dezvoltare, și în al doilea rând, pentru a înțelege complexitatea fenomenului de globalizare. Echipajul/personalul de pe navele de croazieră este probabil cea mai diversificată și compactă forță de muncă din lume.

Ele reprezintă un laborator virtual pentru studiul despre cum ar arăta o forță de muncă globală, și cum companiile multinaționale reacționează la provocările din domeniul recrutării și conducerii. În același timp ele reprezintă o modalitate de a vedea cum piețele globalizate de muncă reacționează în contact cu comunitățile și economiile locale.

Succesul întregului sector al turismului de croazieră se bazează pe folosirea unui cod de conveniență (FOCs), prin care se evită legile referitoare la protecția muncii, la impozitele și regulamentele maritime. Legile privind normele de protecție a muncitorilor pur si simplu nu există în țările FOC (precum Panama, Liberia sau Bahamas), și unde există, sunt ușor modificate (Ex: când companiile de croazieră au realizat că legea în Panama garantează o zi liberă pe săptămână, au solicitat o excepție, pe care au și opținut-o).

Companiile care organizeaza croaziere platesc salarii lunare de baza de 900 – 1.500 USD. Avantajul este ca nici un angajat nu face cheltuieli similare celor ce le-ar fi facut „acasa” (mancare, intretinere, energie electrica sau impozite), masa si cazarea fiind asigurate.

Cele mai bine platite posturi sunt cele in care este necesara si cunoasterea limbii engleze la un nivel mediu. Munca pe un vas de croaziera nu este usoara si se pune mare accent pe disciplina.

Durata contractului de munca difera de la o companie la alta, dar, de regula este de 6-10 luni. Exista posibilitatea reinnoirii contractului la bordul navei;

Programul de lucru: 10-12 ore pe zi, 7 zile pe saptamana;

Cazarea pe vas nu se face preferential, nu se tine cont de grade de rudenie;

Cabinele de pe vas sunt de doua – patru persoane, existind posibilitatea repartizarii cu personal de alte nationalitati;

Cazarea si masa, pe vas, sunt asigurate gratuit;

Asigurare medicala si de viata pe perioada contractului este suportata de catre compania de croaziera angajatoare.

Castigurile pe o nava de croaziera sunt alcatuite din salariul de baza la care se adauga orele suplimentare si bacsisul.

Salariul de baza:

Personalul pe vasele de croaziera, desi este bine platit, nu este in permanenta acelasi, fiind puternic marcat de sezonabilitate.

2.6. Comunicatiile pe navele de croaziera

Comunicatiile pe navele de croaziera se deruleaza in exclusivitate in limba engleza, indiferent de compania organizatoare de croaziere, de tara de provenienta a companiei sau a membrilor echipajului.

Comunicatiile dintre nava si uscat sau punctele de control, dintre nava si alte nave dn apropiere se realizeaza de catre operatorul radio in semnal morse si semnal radio. De asemenea comnucatiile la aceasta ora se pot face prin telefon, prin satelit sau internet. Localizarea in permanenta a navei este facuta cu ajutorul sistemului GPS. In cazul in care nava este pusa in situatia de a cere ajutor, se foloseste traditionalul de acum S.O.S. cu toate ca acum se apeleaza la cele mai moderne sisteme de comunicatii.

Comunicarea cu pasagerii se mai realizeaza prin sistemul de televiziune cu circuit inchis, prin comunicare non-verbala si prin utilizarea simbolurilor internationale. Stabilirea si mentinerea unor comunicatii eficiente se efectueaza prin mesaje clare si concise, prin schimb de informatii, transmiterea informatiilor corecte, utilizarea unui limbaj adecvat si asigurarea feed-back – ului.

2.7. Protectia si securitatea pasagerilor

Turistii sunt protejati financiar prin insusi contractul de calatorie, pe baza unor clauze privind renuntarea la voiaj, daca acestia reziliaza contractul cu cel putin 56 de zile inainte de inceperea calatoriei dupa care se percep penalizari.

Există standarde recunoscute de securitate, pentru protecția pasagerilor, ca urmare a deturnării navei Achile Lauro, în 1985, și a atentatelor teroriste din New York și Washington, din septembrie 2001. La îmbarcare, pasagerii sunt rugați să treacă prin detectorul de metale, iar bagajele sunt controlate cu atenție.

Exercițiul de salvare este obligatoriu, în concordanță cu cerințele Convenției Siguranța Vieții pe Mare, iar participarea tuturor pasagerilor este, de asemenea, obligatorie. Este foarte important ca fiecare pasager să învețe să folosească corect vesta de salvare, să-și cunoască "poziția" pe care o ocupă pe navă, și să învețe cum să ajungă la barca de salvare alocată, în caz de urgență. Exercițiul nu durează mai mult de 15 minute (nava Royal Pacific s-a scufundat în urma unei coleziuni în doar 16 minute) și trebuie organizat în mai puțin de 24 de ore de la plecarea din portul de îmbarcare.

Pe vas exista barci de salvare, plute de salvare, colaci de salvare, veste de salvare, etc. care pot fi utilizate in caz de forta majora.

De asemenea exista securitate si politie turistica pentru a proteja interesele turistilor, pe fiecare vas. Inca mai exista acte de piraterie pe marile lumii, motiv pentru care vasele sunt asigurate si reasigurate la marile companii de asigurari.

Din punct de vedere al unui eventual dezastru, turistii sunt protejati prin insasi constructia navei de croaziera, care este realizata astfel incat sa reziste tuturor evenimentelor climatice.

2.8. Impactul navelor de croaziera asupra mediului inconjurator

Navele de croazieră genereaza apa menajera, apa gri, deșeuri periculoase, apa de santina uleioasa, apă de balast, deșeuri solide și poluanți atmosferici. Fără un tratament adecvat, aceste deșeuri pot produce agenți patogeni, nutrienți și substanțe toxice în mediu, care ar putea amenința sănătatea oamenilor și a vieții acvatice.

Navele de croazieră reprezintă doar o mică parte din industria traficului maritim internațional, dar deseurile emise de acestea sunt mai mari decât media deseurilor, a apei gri și a deșeurilor solide, emise de celelalte nave. De asemenea, vasele de croaziera au un efect distrugator, neobisnuit de mare asupra porturilor și zonelor de coastă.

Blackwater

Blackwater reprezinta apa menajera, apa de la WC-uri și apa folosita la dispozitive medicale, care poate conține bacterii dăunătoare, agenți patogeni, virusi, paraziti intestinali și nutrienți dăunători. Evacuările apei menajere netratate sau tratate insuficient pot provoca contaminarea pescuitului și crustacee paturi cu bacterii, care produce riscuri pentru sănătatea publică. Nutrienții din apele menajere, cum ar fi azot și fosfor, dezvolta excesiv algal blooms, care consumă oxigenul din apă și poate duce la pește ucide și distrugerea alte vieții acvatice. Un vas de croaziera cu aproximativ 3.000 de persoane la bord degaja Blackwater la o valoare estimată de 55,000 la 110,000 litri pe zi.

Blackwater

Blackwater is sewage, wastewater from toilets and medical facilities, which can contain harmful bacteria, pathogens, viruses, intestinal parasites, and harmful nutrients. Discharges of untreated or inadequately treated sewage can cause bacterial and viral contamination of fisheries and shellfish beds, producing risks to public health. Nutrients in sewage, such as nitrogen and phosphorus, promote excessive algal blooms, which consumes oxygen in the water and can lead to fish kills and destruction of other aquatic life. A large cruise ship (3,000 passengers and crew) generates an estimated 55,000 to 110,000 liters per day of blackwater waste.[1]

Graywater

Graywater este apa folosita de la chiuvete, dușuri, galleys, masini de spalat si activități de curățare de la bordul unei nave. Ea poate conține o mare varietate de substanțe poluante, inclusiv bacterii coliforme, detergenti, ulei și grăsime, metale, compuși organici, hidrocarburi petroliere, substanțe nutritive. Prelevarea de probe efectuată de către EPA și de stat din Alaska a constatat că netratate graywater de la navele de croazieră pot conține variabile de poluanți de la punctele forte și că acesta poate să conțină niveluri de bacterii coliforme fecal bacterii de câteva ori mai mare decât de obicei, este găsit în apelor uzate netratate intern. [2] a Graywater potențial de a produce efecte adverse de mediu, din cauza concentrațiilor de nutrienți și alte materiale de oxigen-exigenți, în special. Graywater este de obicei cea mai mare sursă de lichide deșeurilor generate de nave de croazieră (90% -95% din total). Estimările de graywater gama 110 – 320 litri pe zi pe persoană, 960000 sau 330000 de litri pe zi pentru o persoană 3000-vas de croaziera. [3]

Graywater

Graywater is wastewater from the sinks, showers, galleys, laundry, and cleaning activities aboard a ship. It can contain a variety of pollutant substances, including fecal coliforms, detergents, oil and grease, metals, organic compounds, petroleum hydrocarbons, nutrients, food waste, and medical and dental waste. Sampling done by the EPA and the state of Alaska found that untreated graywater from cruise ships can contain pollutants at variable strengths and that it can contain levels of fecal coliform bacteria several times greater than is typically found in untreated domestic wastewater.[2] Graywater has potential to cause adverse environmental effects because of concentrations of nutrients and other oxygen-demanding materials, in particular. Graywater is typically the largest source of liquid waste generated by cruise ships (90%-95% of the total). Estimates of graywater range from 110 to 320 liters per day per person, or 330,000 to 960,000 liters per day for a 3,000-person cruise ship.[3]

Solid waste

Solid waste generated on a ship includes glass, paper, cardboard, aluminium and steel cans, and plastics. It can be either non-hazardous or hazardous in nature. Solid waste that enters the ocean may become marine debris, and it can then pose a threat to marine organisms, humans, coastal communities, and industries that utilize marine waters. Cruise ships typically manage solid waste by a combination of source reduction, waste minimisation, and recycling. However, as much as 75% of solid waste is incinerated on board, and the ash typically is discharged at sea, although some is landed ashore for disposal or recycling. Marine mammals, fish, sea turtles, and birds can be injured or killed from entanglement with plastics and other solid waste that may be released or disposed off of cruise ships. On average, each cruise ship passenger generates at least two pounds of non-hazardous solid waste per day.[4] With large cruise ships carrying several thousand passengers, the amount of waste generated in a day can be massive. For a large cruise ship, about 8 tons of solid waste are generated during a one-week cruise.[5] It has been estimated that 24% of the solid waste generated by vessel worldwide (by weight) comes from cruise ships.[6] Most cruise ship garbage is treated on board (incinerated, pulped, or ground up) for discharge overboard. When garbage must be off-loaded (for example, because glass and aluminium cannot be incinerated), cruise ships can put a strain on port reception facilities, which are rarely adequate to the task of serving a large passenger vessel (especially at non-North American ports).[7]

Hazardous waste

Cruise ships produce hazardous wastes from a number of on-board activities and processes, including photographic processing, dry cleaning, and equipment cleaning. Types of waste include discarded and expired chemicals, medical waste, batteries, fluorescent lights, and spent paints and thinners, among others. These materials contain a wide range of substances such as hydrocarbons, chlorinated hydrocarbons, heavy metals, paint waste, solvents, fluorescent and mercury vapor light bulbs, various types of batteries, and unused or outdated pharmaceuticals. Although the quantities of hazardous waste generated on cruise ships are small, their toxicity to sensitive marine organisms can be significant. Without careful management, these wastes can find their way into graywater, bilge water, or the solid waste

[Bilge water

On a ship, oil often leaks from engine and machinery spaces or from engine maintenance activities and mixes with water in the bilge, the lowest part of the hull of the ship. Oil, gasoline, and by-products from the biological breakdown of petroleum products can harm fish and wildlife and pose threats to human health if ingested. Oil in even minute concentrations can kill fish or have various sub-lethal chronic effects. Bilge water also may contain solid wastes and pollutants containing high amounts of oxygen-demanding material, oil and other chemicals. A typical large cruise ship will generate an average of 8 metric tons of oily bilge water for each 24 hours of operation.[8] To maintain ship stability and eliminate potentially hazardous conditions from oil vapors in these areas, the bilge spaces need to be flushed and periodically pumped dry. However, before a bilge can be cleared out and the water discharged, the oil that has been accumulated needs to be extracted from the bilge water, after which the extracted oil can be reused, incinerated, and/or offloaded in port. If a separator, which is normally used to extract the oil, is faulty or is deliberately bypassed, untreated oily bilge water could be discharged directly into the ocean, where it can damage marine life. A number of cruise lines have been charged with environmental violations related to this issue in recent years.[9][10]

[edit] Ballast water

Main article: Ballast water discharge and the environment

Ballast water is often taken on in one region and discharged in another, and often contains non-native, nuisance, exotic species that can cause extensive ecological and economic damage to aquatic ecosystems. Ballast water discharges are believed to be the leading source of invasive species in U.S. marine waters, thus posing public health and environmental risks, as well as significant economic cost to industries such as water and power utilities, commercial and recreational fisheries, agriculture, and tourism.[11] These problems are not limited to cruise ships, but there is little cruise-industry specific data on the issue, and further study is needed to determine cruise ships’ role in the overall problem of introduction of non-native species by vessels.

[edit] Air pollution

Air pollution from cruise ships is generated by diesel engines that burn high sulfur content fuel, producing sulfur dioxide, nitrogen oxide and particulate, in addition to carbon monoxide, carbon dioxide, and hydrocarbons. Diesel exhaust has been classified by EPA as a likely human carcinogen. EPA recognizes that these emissions from marine diesel engines contribute to ozone and carbon monoxide nonattainment (i.e., failure to meet air quality standards), as well as adverse health effects associated with ambient concentrations of particulate matter and visibility, haze, acid deposition, and eutrophication and nitrification of water.[12] EPA estimates that large marine diesel engines accounted for about 1.6% of mobile source nitrogen oxide emissions and 2.8% of mobile source particulate emissions in the United States in 2000. Contributions of marine diesel engines can be higher on a port-specific basis. Ultra-low sulfur diesel (ULSD) (also spelled “sulphur”) is a term used to describe a standard for defining diesel fuel with substantially lowered sulfur contents. As of 2006, almost all of the petroleum-based diesel fuel available in Europe and North America is of a ULSD type.

One source of environmental pressures on maritime vessels recently has come from states and localities, as they assess the contribution of commercial marine vessels to regional air quality problems when ships are docked in port. For instance, large marine diesel engines are believed to contribute 7% of mobile source nitrogen oxide emissions in Baton Rouge/New Orleans. Ships can also have a significant impact in areas without large commercial ports: they contribute about 37% of total area nitrogen oxide emissions in the Santa Barbara area, and that percentage is expected to increase to 61% by the year 2015.[13] Again, there is little cruise-industry specific data on this issue. They comprise only a small fraction of the world shipping fleet, but cruise ship emissions may exert significant impacts on a local scale in specific coastal areas that are visited repeatedly. Shipboard incinerators also burn large volumes of garbage, plastics, and other waste, producing ash that must be disposed of. Incinerators may release toxic emissions as well.

CAPITOLUL 3

TURISMUL DE CROAZIERĂ ÎN LUME

3.1. America de Nord

America reprezinta cea mai dezvoltată piață din lume in industria de croazieră. Creșterea economică a fost constantă, nefiind afectată de impactul recesiunii.

Growth in Number of North American Cruise Ship Passengers 1980 – 2004

Passenger embarkations by port 2000 – 2004

3.2. Europa

A reprezentat o crestere insemnata in ultimii ani, incercand sa prinda din urma piata deja dezvoltata a din America de Nord. Conform statisticile in anul 2005 0,8 % din populatia Europei a calatorit la bordul unui vas de croaziera, in timp ce in America de Nord 3,6 procente au fost inregistrate in ceea ce priveste numarul de pasageri. Pe termen lung se asteapta o crestere insemnata a numarului de pasageri. Cu toate acestea, piata de croaziera din Asia inca este la inceput, situandu-se pe un confortabil loc 3.

Anul 2007 a cunoscut o crestere de pana la 4 milioane de pasageri europeni. Aceasta crestere a dus la o cota de piata de 25% din piata globala de croaziere. Aceasta inseamna ca daca procentajul calatorilor europeni ajunge la cel din America de Nord, atunci pe navele de croaziera s-ar afla 16 milioane de turisti in fiecare an. Dupa cum se vede, potentialul este enorm.

Rata de crestere a fost de cca. 11% in fiecare an, situand Europa la un nivel peste medie, care este de 8% la nivel mondial. Rata de crestere in America este de 5%, mult sub medie, ceea ce semnifica faptul ca piata de croaziere este aproape saturata si ca perioada de crestere accentuate s-a sfarsit.

Ca si strategii de dezvoltare in anul 2008 s-a marit numarul de nave cu o treime iar capacitatea de paturi a fost marita cu inca 30%.

Principalele trasee folosite drept rute de croaziera sunt in Marea Mediterana, datorita numarului mare de tari riverane si orase din zone litorale. Excursiile incep de obicei in Mallorca si Genova. In ultimii ani s-a intalnit o preferinta pentru tarile nordice, de-a lungul coastei germane precum si in spatial navigabil al Rusiei. Cu toate aceste, doar 22,5 procente din navele de croaziera tranziteaza Marile Nordice in timp ce 77,5 naviga in Marea Mediterana.

3.3. Asia

Fie ca este vorba despre rezervare individuala, un voiaj exotic sau o companie care inchiriaza o intreaga nava pentru un program deosebit, tot mai multi turisti asiatici aleg sa isi petreaca vacantele pe navele de croaziera.

In ultimii 3 ani traficul de nave de croaziere in regiunea Asia-Pacific a crescut de la 3% la 10%. De asemenea, s-a remarcat si un interes crescut din partea asiaticilor pentru croazierele in Marea Mediterana, sporind astfel clientele pentru ambele piete. Cei mai multi aleg destinatii exotice. O croaziera in Alaska nu mai pare la fel de captivanta ca una in insulele exotice din America sau in Marea Mediterana.

Asiaticii au obiceiul de a rezerva locuri pe o nava de croaziera in ultimul moment. De multe ori cand se hotarasca sa plece cu un anumit vas intr-o croaziera afla ca au fost vandute toate camerele pe acea nava.

Pana si companiile asiatice ofera voiaje calatorilor de pe acel continent, numarul navelor crescand de la an la an.

Fata de 2006, acum sunt 6 companii care inchiriaza nave de la firma Royal Carribean pentru a-si duce clientii in cele mai diverse si exotice croaziere. 3 dintre companii sunt din India, China si Tailanda. Acestea au rezervat nave pentru croaziere in Marea Mediterana in lunile August, Septembrie si Noiembrie. Fiecare nava poate transporta pana la 2200 de pasageri pe durata unui voiaj. Celelalte 3 firme opereaza croaziere de 2 saptamani in Australia.

3.3. Piata de croaziera in Canada

CAPITOLUL 4

TURISMUL DE CROAZIERĂ ÎN ROMÂNIA

Piata turismului de croaziera in Romania este in stare incipienta, mult sub potentialul real. Conform studiului efectuat de firma de consultanta Net Worth Advisory in colaborare cu Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism, se estimeaza ca, in 2009, piata turismului de croaziera va creste cu 50%, pana la 4,5 milioane de euro, dupa ce anul trecut a inregistrat un avans de 100% fata de 2007, ajungand pana la 3 milioane de euro.

La nivel european, croazierele atrag anual zeci de mii de turisti, cei mai multi fiind englezi (34%), germani (19%),  italieni (16%),  spanioli (13%) si francezi (7%). Un studiu realizat de Annual Cruise Holiday Market Digest UK & Europe 2008 arata ca mai putin de 1% dintre romani aleg sa isi petreaca vacanta pe un vas de croaziera. Potrivit datelor oficiale, in 2008, 4.000 de romani s-au imbarcat la bordul unei nave de croaziera pentru a petrece o vacanta de vis.

4.1. Turismul de croazieră pe Marea Neagră

Marea Neagră reprezintă o cunoscută destinatie turistică de croazieră, principalele porturi fiind: Varna in Bulgaria, Constanta in România, Yalta, Odessa si Sochi in Ucraina, precum si porturile din nordul Turciei cum sunt Trabzon, Sinope si Batumi.

Portul Constanța este amplasat pe țărmul Mării Negre, la circa 340 km nord de Strâmtoarea Bosfor și 160 km sud de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Portul, care este cel de-al patrulea ca mărime in Europa, are 140 de dane operaționale și o capacitate de lucru de 100 milioane tone pe an. Lungimea totală a cheiului portului este de 30 km iar adâncimea apei variază între 8 si 19 metri, cu o capacitate de acostare a vaselor de până la 165.000 tone. În ultimii ani portul a cunoscut o dezvoltare impresionantă.

Ca principal port de ape adânci al Mării și destinație turistică importantă, Constanța și-a dezvoltat activitățile de turism de croazieră pe mare și pe fluviu. În 2005 a fost inaugurat un terminal de croazieră pentru pasageri în scopul continuării dezvoltării activităților de turism de croazieră. Noul terminal este amplasat in partea de Nord a Portului, fiind situat pe Digul de Nord, la dana de pasageri.

Localizat foarte aproape de zona istorica a orasului Constanta si de Portul Turistic Tomis, noul Terminal de Pasageri are o capacitate de operare de 100.000 de pasageri pe an, fiind cea mai recenta investitie menita sa sporeasca atractivitatea litoralului romanesc.

In prezent, Terminalul este administrat de CN Administratia Porturilor Maritime SA Constanta.

O prezentare în linii mari a activităților de turism de croazieră desfășurate și a croazierelor cunoscute este cuprinsă în tabelul urmator:

Sursa: Master Planul pentru turismul national al Romaniei 2007 – 2026

Astfel, 20.000 de turisti au navigat pe Marea Neagră în croaziere programate în sezonul 2007 – 2008; din acest total circa 11.500 au fost convocați în portul Constanța, de regulă pentru o zi. Aceasta demonstrează că terminalul de croazieră Constanța este activ timp de numai aproximativ 14 zile sau 14% din sezonul de 100 de zile de croazieră pe Marea Neagră.

În ciuda previziunilor sumbre privind reducerea substanțială a numărului de nave si, implicit, a turiștilor străini care vor sosi la Constanța, în sezonul 2009 au fost anuntațe 40 de escale ale unor nave maritime de pasageri.

Dintre navele de lux care sunt așteptate să acosteze trebuie amintite: "Kristina Regina", "Nautica", "Crystal Serenity", "Seven Seas Navigator", "Le Levant" si "Costa Europa". Anul acesta este așteptată să ajungă si "NCL Norvegian Jade", care și-a anuntat sosirea în octombrie 2009 și care vizitează pentru prima data un port românesc și are la bord aproximativ 2.400 de turiști.

Majoritatea pasagerilor navelor care fac escală la Constanța provin din Vestul Europei. Vasul "Deutschland" a avut la bord 408 pasageri, 369 dintre aceștia fiind cetățeni germani. De asemenea, nava va mai aduce la Constanta 16 elvețieni, opt americani, precum și turiști austrieci și israelieni. Pasagerii s-au imbarcat la Istanbul și au ca itinerariu porturile Nessebar, Constanța, Odessa, Yalta, Chios, Kerkyra, punctul-terminus al minisejurului fiind Veneția. Turiștii au avut la dispoziție mai multe posibilități de distracție, printre care un tur de capitală sau o vizită la mănăstirile dobrogene.

În 2008 autoritățile românești au inaugurat primul traseu de croazieră pe Marea Neagră cu plecare din portul Constanța. Un sejur pe traseul Constanța – Istanbul – Odessa și retur a costat între 220 și aproape 1.200 de euro.

Nava de croazieră "Yuzhnaya Palmyra", construită în 1979, are o lungime de 127 de metri și un deplasament de 7.995 de tone, are 8 punți cu 138 de cabine, cu 464 paturi și spațiu pentru 277 de autoturisme (sau 138 autoturisme plus 26 de camioane). Pe mare liniștită vasul poate să atinga o viteză de 18 noduri, iar croaziera poate fi continuată chiar pe vânt de forța 7-8, nava fiind dotată cu stabilizator de valuri pentru evitarea balansului. Având o capacitate maximă de 534 de pasageri: 464 pasageri în cabine și 70 în salon.

Nava Yuzhnaya Palmyra a fost renovată recent, fiind dotată cu terenuri de sport, două baruri, discotecă, night club, cinematograf, salon de înfrumusețare și locuri de joacă pentru copii. Nava dispune de un salon cu 300 de locuri ce poate fi amenajat pentru a găzdui conferințe, iar intâlniri de afaceri într-un cadru mai restrâns pot fi organizate într-o sala cu 20 de locuri.

Vasul este licențiat de Registrul de Shipping al Rusiei și este conform standardelor SOLAS.

4.2. Turismul de croaziera pe Dunăre

Fluviul Dunarea, cale navigabila internationala, componenta a Coridorul VII de transport transeuropean ce leaga porturile Rotterdam si Constanta, are lungimea totala de 2783,4 km si este impartita in trei tronsoane specifice in lungul traseului, astfel:

– Dunarea superioara;

– Dunarea mijlocie;

– Dunarea inferioara.

Pe acest ultim tronson care strabate in intregime teritoriul Romaniei se remarca unele sectoare caracteristice, dupa cum urmeaza:

– intre "Portile de Fier II" si Calarasi – Silistra cursul Dunarii este unic, existand pe parcurs numeroase zone cu insule/ostroave;

– intre Calarasi – Silistra si Braila fluviul isi modifica cursul, traseul avand doua brate secundare, respectiv Borcea pe partea stanga intre Calarasi si Giurgeni si Macin pe partea dreapta intre Giurgeni si Braila;

– intre Braila si Sulina se dezvolta Dunarea maritima denumita si "Dunarea de Jos", care pana la Ceatatea Ismail are o albie unica cu traseu foarte sinuos si cu o orientare generala spre Est. In continuare se dezvolta Delta Dunarii, o unitate fizico-geografica speciala in care fluviul se imparte in trei brate, respectiv Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe. Dintre acestea, bratul Sulina este destinat navigatiei principale.

Dunarea inferioara reprezinta un sector de mare interes in actualul context politico-economic si social.

Principalele ramuri economice beneficiare ale dezvoltarii acestei regiuni sunt: navigatia interioara, energetica nucleara si hidro, alimentarile cu apa ale consumatorilor industriali si casnici, agricultura impreuna cu piscicultura si silvicultura, precum si protectia mediului, conjugat cu dezvoltarea turismului.

In 1970 a fost înființat un organism multinațional, Comisia Dunării pentru promovarea dezvoltării turismului de-a lungul celor 2.500 km ai fluviului și pe teritoriul țării. Romania s-a afiliat organizației cu sediul la Viena în 1999.

Activitătile de croazieră pe Dunăre prin Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Muntenegru, Bulgaria si Romania oferă turiștilor și operatorilor o gamă largă de itinerarii prin mai multe centre turistice.

Printre nenumăratele puncte turistice de atracție din vecinătatea sau de-a lungul sectorului românesc al fluviului Dunărea, cele mai interesante obiective care merită vizitate sunt Podul român de la Drobeta, Peștera Topolnița, Barajul Porțile de Fier, orașele Drobeta Turnu Severin, Orșova, Giurgiu, Oltenița – port al Bucureștiului, Brăila, Galați și Tulcea în zona Deltei Dunării.

In 2004 au sosit în porturile dunărene romanesti aproximativ 65.500 de turiști conform tabelului de mai jos:

Tabel nr. 3.2.1

Frecvența croazierelor pe Dunăre a crescut rapid de la reluarea acestora în 2003. În 2007 se anticipă un număr de aproape 1000 croaziere. Fiecare vas are între 100 și 120 de pasageri. Sezonul croazierelor durează din martie până în Noiembrie. Acest sezon turistic prezintă interes pentru Asociația Die Donau, o organizație de colaborare cu reprezentare în cadrul tuturor operatorilor și țărilor implicate. Direcția Dezvoltare și Relații Internaționale din cadrul Ministerului Turismului este reprezentantul oficial pentru România al Asociației Die Donau.

Unul dintre principalii operatori de croazieră pe Dunăre este Karpaten Turism, care asigură serviciile la sol atât pentru nave fluviale cât si pentru cele maritime, conform tabelului:

Tabel nr. 3.2.2

Alți operatori români de croaziere și companiile de transport naval care funcționează în prezent sunt:

– ATBAD

– Eurodelta Travel

– Navrom

– Prestige Tours

Nava "Prințul Constantin" este prima din țară care oferă turiștilor, după 1990, posibilitatea unor croaziere pe Dunăre și în apele internaționale. Cu o capacitate de 150 de locuri, nava oferă turiștilor un confort de patru stele, un salon VIP și o sală de conferințe. O croazieră pe Dunăre pornește din Tulcea și durează trei săptămâni.

4.3. Impedimente aparute in dezvoltarea turismului de croaziera romanesc

Turismul de croaziera la Constanta este dependent de infrastructura, de aeroport si de obiectivele turistice care pot fi puse la dispozitia turistilor, dar potentialii investitori renunta la idee din cauza costurilor foarte mari pe care le implica achizitionarea unei nave de croaziera care sa faca fata concurentei de pe piata international.

Portul Constanta este folosit doar ca zona de transit, si nu ca destinatie turistica cu toate ca terminalul de pasageri este realizat la standarde europene.

Taxele portuare percepute de Administratia Portului Constanta sunt foarte mari, comparativ cu cele percepute în Porturile Odessa, Varna, Burgas sau Istanbul, ceea ce reprezintã un impediment serios în calea eforturilor constante ale agentiilor touroperatoare românesti de a convinge companiile de croazierã sã includã Constanta în escalele croazierelor lor.

In cadrul traficului de croazieră pe Dunăre există unele deficiențe si anume:

rate și metode nestandardizate de percepere a taxelor de acostare la ponton, a tarifelor pentru pasageri în diferite puncte;

taxele de acostare la ponton sunt în general mult mai mari decât oriunde în altă parte pe Dunăre – Bulgaria și Serbia, de exemplu;

lipsa unui punct central sau a unui birou de decontare pentru anunțarea curselor de nave și de pasageri. Aceasta este procedura standard folosită în Germania, Austria si Ungaria;

calitatea slabă a unor pontoane și facilități de acostare;

calitatea slabă a drumurilor de acces spre unele zone speciale de acostare;

neimplementarea unor reglementări de acostare prioritare pentru navele de croazieră – în special la Tulcea;

lipsa informațiilor pentru vizitatori și a magazinelor în zonele de acostare – cafenele, artizanat local, etc.

Ministerului Turismului organizează un seminar anual cu reprezentanți ai autorităților portuare, autorităților locale respective, Autorității Navale, Departamentului naval din Ministerul Transporturilor, tur-operatorilor, operatorilor de croaziere și ai Asociației Die Donau pentru a stabili soluții pentru problemele comune referitoare la traficul de croazieră pe Dunăre.

Autoritățile portuare și autoritățile locale stabilesc și transmit Agențiilor Regionale de Dezvoltare propuneri pentru îmbunătățirea facilităților pe ponton, a facilităților de primire la acostare inclusiv servicii de retail și îmbunătățirea accesului la acostare, în vederea finanțării.

Unele companii care organizează croaziere, din dorința de a reduce costurile, preferă să nu aducă la bord preoți. Cu toate acestea, dacă sunt multe solicitări, doritori care vor să ia parte la slujbe religioase pe toată durata călătoriei, aceste companii iau în considerație cerințele clienților. Având în vedere că își pot pierde parte din clienți, acestea preferă să se conformeze.

Pe de altă parte, lipsa preoților de pe vasele de croazieră poate fi explicată prin dorința de a nu discrimina enoriași de alte religii. Pentru a exemplifica, dacă în cazul în care pe un vas de croazieră există preot catolic, pasagerii de altă religie se pot simții discriminați sau lezați de această întamplare. De cele mai multe ori, companiile sunt foarte interesate să angajeze măcar un preot care slujește pentru catolici, pentru că enoriașii de origine catolică le

O altă dezbatare este îndreptată către latura și influența pe care o are marketingul asupra prezenței preoților la bordul unei nave de croazieră. Din punct de vedere al marketingului, companiile care organizează croaziere preferă să satisfacă trebuințele sufletești, religioase ale clienților pentru a atrage sau a câștiga mai mulți pasageri tocmai din cauza acestui aspect.

Îndatoririle preotului pe vasul de croazieră

Un preot creștin ortodox lucrează să se ocupe de toate nevoile spirituale ale enoriașilor săi. Acesta poate juca un rol important în educarea enoriașilor, cu privire la diferitele elemente ale acestei religii detaliate. Religia ortodoxă prezintă multe aspecte diferite, culturale și religioase, și, prin urmare, este important ca preotul să fie bine educat pentru toate acestea.

Chiar dacă în mod obișnuit, un preot își desfășoară activitatea în cadrul Bisericii, îndatoririle acestuia pe un vas de croazieră rămân aceleași și în afara Lăcașului Sfânt. Cultul unei zile liturgice cuprinde șapte slujbe, numite laude bisericești, reprezentând una dintre îndatoririle preotului. Pe lângă înfăptuirea slujbelor, acesta trebuie să ofere consiliere religioasă enoriașilor, să îi susțină și să le răspundă întrebărilor bisericești cu care aceștia se confruntă.

De asemenea, preotului i se pune la dispoziție timp pentru rugăciune și meditație, atunci când este necesar, făcând parte din munca lui pe vas.

Competiția pentru a căpăta un loc ca și preot pe un vas de croazieră poate fi destul de mare, având în vedere numărul crescut de absolvenți de Teologie. De multe ori, absolvenți de seminar doresc să obțină un post pe un vas de croazieră, dar cei cu experiență sunt de cele mai multe ori acceptați.

Slujbe

Rânduiala ceasurilor este următoarea:

– Vecernia (la apusul soarelui);

– Pavecernița (după cină) – este cunoscută și ca Dupăcinarea;

– Miezonoptica(12:00am);

– Utrenia( la răsăritul soarelui);

– Ceasul I(6:00am)

– Ceasul al III-lea(9:00am)

– Ceasul al VI-lea(12:pm)

– Ceasul al IXlea(3:pm)

Vecernia, slujba de seară, a fost și este una dintre cele mai frumoase Laude bisericești care se oficiază zilnic. Slujba deschide rânduiala liturgică din fiecare zi și concentrează o mulțime de înțelesuri duhovnicești. Originile termenului „vecernie“ se află atât în limba greacă, cât și în limba latină, însemnând „seară“, în speță „slujbă de seară“. Termenul grecesc de la care s-a format românescul „vecernie“ este „esperinos“. La rândul lui, acesta s-a format de la „espera“, însemnând „seară“. În Dicționarul Enciclopedic de Cunoștințe Religioase al pr. prof. dr. Ene Braniște este menționat ca termen de ordine pentru „vecernie“ și latinescul „vesperina collecta“, care înseamnă „rugăciunea de seară“. Așa se explică și numele de „vesperină“ pe care l-a primit în limba română slujba Vecerniei. În unele locuri din țară, slujba Vecerniei mai este numită „serare“.

Preotul va avea ca una din îndatoriri infăptuirea slujbei de seară, trebuind sa fie oficiată în al zecelea ceas din zi, adică ora patru după-amiaza, sau iarna, la ora cinci după-amiaza. Cu toate acestea, în anumite cazuri slujba Vecerniei se oficiază dimineața și anume când Vecernia este unită cu Sfânta Liturghie. De asemenea, Vecernia poate fi unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare în patru zile din timpul anului biseicesc: Ajunul Crăciunului și al Bobotezei, precum și Joia și Sâmbăta din Săptămâna Patimilor. Când Buna-Vestire cade într-una din zilele de luni până vineri, Vecernia din acea zi liturgică este unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în Duminica Rusaliilor, după Sfânta Liturghie se oficiază imediat Vecernia de a doua zi.

Scopul acestei slujbe este de a aduce un prinos de mulțumire lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut. În același timp, fiind slujba care deschide rânduiala liturgică din ziua respectivă, prin ea, credincioșii cer ajutorul lui Dumnezeu. Preotul va oficia Vecernia și în Vinerea Patimilor, Lunea din Săptămâna Patimilor, numită și „A doua Înviere“, care se oficiază în Duminica Paștilor în jurul orei doisprezece și în Duminca Rusaliilor.

Vecernia cuprinde:

    1. Ceasul al IX-lea – laudă bisericească din timpul după-amiezii.

    Necesitatea rugăciunii în acest moment al zilei are 2 semnificații: Sfinții Apostoli Petru și Ioan au fost prezenți în Templul din Ierusalim la vremea orei a noua (Fapte 3,1), când au vindecat un olog din naștere; la această oră Mântuitorul S-a rugat înainte de a-și da Duhul în mâinile Părintelui său.  

    2.Vecernia propiu-zisă.

– Vremea oficiului. La început avea loc după apusul soarelui; astăzi, ora pentru oficiul Vecerniei este fixată după-amiază, înainte de apusul soarelui.

– Deschiderea oficiului și rugăciunile de început;

– Tămâierea;

– Vohodul Vecerniei

– Prochimenul

– Ecteniile și rugăciunile după prochimeu

– Partea finală a oficiului Vecerniei.