Turismul de Afaceri Si Evenimente. Organizarea de Festivaluri
=== TURISMUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ ===
UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA
Lucrare de licență
Coordonator științific,
Absolvent,
Galați
2018
UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA
Turismul și dezvoltarea durabilă
Coordonator științific,
Absolvent,
Galați
2018
Cuprins
Introducere
Capitolul 1. Aspecte generale privind activitatea de turism
1.1. Abordări actuale ale noțiunilor fundamentale din turism
1.2. Locul și rolul turismului în economie
1.3. Indicatorii circulației turistice
1.4. Factorii de influență ai activității de turism
Capitolul 2. Serviciile turistice
2.1. Caracteristicile serviciilor turistice
2.2. Clasificarea serviciilor turistice
2.3. Calitatea serviciilor turistice
Capitolul 3. Turismul și dezvoltarea durabilă
3.1. Importanța turismului pe plan național și internațional
3.2. Potențialul turistic al României
3.3. Principalele tendințe și probleme-cheie ale turismului românesc
3.4. Strategii de dezvoltare a turismului
Concluzii
Bibliografie
Introducere
În privința motivației alegerii prezentei teme a contat foarte mult necesitatea demostrării faptului că, dezvoltarea durabilă este un concept mai mult necesar decât modern, în condițiile accentuării presiunii activităților umane asupra mediului natural. Dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai vine de multe ori la pachet cu degradarea unor spații naturale, de multe ori iremediabil. De asemenea, activități precum transporturile și turismul sunt și ele responsabile de degradarea generală a factorilor de mediu. Turismul ar trebui să se constituie într-o activitate care să protejeze tot ceea ce înseamnă natură și neatins sau valoros dar nu au fost puține situațiile în care activitatea turistică a dus la degradarea unor importante obiective turistice naturale sau antropice. Dezvoltarea durabilă în turism este o provocare și de aceea am ales această temă.
Lucrarea are un principal scop, anume acela de a demonstra faptul că potențialul turistic, oriunde s-ar afla el, poate fi valorificat în mod durabil. Din acest punct de vedere, un rol deosebit de important revine amenajărilor de tip ecoturistic care valorifică în mod durabil, ecologic și cu un impact minim resursele turistice existente. În egală măsură, se dorește o analiză concretă a riscurilor generate de turism în general și mai ales asupra mediului natural protejat.
Lucrarea este structurată în trei capitole. După prezenta introducere, capitolul unu este destinat prezentării unor elemente de natură teoretică, care țin de noțiuni legate de turism, importanța turismului în economie, factorii care influențează activitatea de turism și definirea indicatorilor circulației turistice.
Capitolul secund, are în vedere, clasificarea, calitatea și caracteristicile serviciilor turistice și mai ales, modul cum acestea pot să contribuie la o activitate de turism performantă și, evident, minimalizarea impactului avut de acestea acestea asupra mediului natural (cum este cazul serviciilor de transport).
În cadrul ultimului capitol, sunt analizate aspecte legate de importanța turismului la nivel național și internațional, o scurtă descriere a potențialului turistic natural și antropic din România, direcția spre care se îndreaptă activitatea de turism din România și principalele probleme care rezidă tocmai din degradarea resurselor turistice prin creșterea semnificativă a numărului de construcții, de cele mai multe ori, construite în mod ilegal sau abuziv pe spații extrem de fragile din punct de vedere ecologic și găsirea celor mai bune strategii de dezvoltarea a turismului din România.
Capitolul 1. Aspecte generale privind activitatea de turism
Turismul este o activitate complexă care presupune deplasarea, staționarea de la câteva ore la mai multe zile și realizarea într-o localitate, pe un traseu sau într-o regiune a unui scop precum recreerea, odihna, tratamentele balneare, instrucția specifică, manifestări științifice sau de afaceri. Se exclude prestarea de servicii și activități pe care turistul le desfășoară cotidian prin meserie, calificare, etc.
1.1. Abordări actuale ale noțiunilor fundamentale din turism
Turismul implică deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumită durată în vederea satisfacerii unor cerințe în timpul călătoriei . Dacă privim turismul din punct de vedere temporal și ca scop el este o activitate de ordin economic. Astfel, prin natura lui, turismul se prezintă ca o activitate economică situată la interferența altor ramuri, ceea ce determină o serie de dificultăți în încercarea de al defini.
Termenul de turism, vine din limba engleză To Tour- a călătorii, a colinda, având deci semnificația de excursie.
De-a lungul timpului au existat numeroase încercări de a defini turismul. Cea mai simplă definiție a fost enunțată de M. Peyromaure Debord, ..turismul este acțiunea, dorința, arta de a călători pentru propria plăcere . O altă definiție a enunțată de J. Medecin, care a spus că: turismul este o activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte ale activității umane și a unor peisaje necunoscute .
Prima încercare de a defini turismul aparține lui Guy Treuler, potrivit părerii acestuia, turismul este un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumușețile naturii… rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport . Dar această definiție este mai degrabă o caracterizare a turismului decât o definiție.
În anul 1938, de Leville-Nizerolle, aduc o definiție mai expresivă, potrivit căruia, turismul este ansamblul activităților nonlucrative ale omului, în afara ariei de reședință. Definiția este însă foarte generală. În același an, economistul francez Marc Boyer, are o altă definiție: turismul este schimbul de valori economice, contra achiziției unor valori culturale, estetice și de agrement . Toate aceste definiții încearcă să cuprindă printr-o singură definiție atotcuprinzătoare caracteristicile reliefului.
În anul 1942, Hunziker și Kraft au definit pentru prima oară turismul ca fiind o sumă de realități și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare . Această definiție este considerată acum incompletă pentru că nu se includ și activitățile turistice cu timp limitat, de exemplu excursiile. Tot Hunziker enunță o altă definiție a turismului ca fiind un ansamblu de raporturi și fenomene rezultate din voiajul și sejurul nonrezidențialilor, în măsura în care acest sejur nu duce la o stabilire de durată și nici nu decurge dintr-o activitate lucrativă .
Definiția dată în anul 1953 de către Academia de Turism, este: turism- termen care se aplică la călătoriile de agrement; ansamblul activităților umane puse în funcțiune pentru realizarea acestor categorii de călătorii; industria care contribuie la satisfacerea necesităților turiștilor; turismul se diferențiază de simpla călătorie prin faptul că persoana care călătorește, pe de o parte, are alegerea liberă a destinației și, pe de altă parte, scopul ei este de a-și satisface o plăcere .
Pentru sociologul Olivier Bugelin, turismul reprezintă un sistem de imagini pe care turistul și le-a format din citirea ghidurilor, prospectelor, cataloagelor turistice și pe care le confruntă cu realitatea .
Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.) a dat în anul 1991 o definiție cuprinzătoare a turismului, conform căreia turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nespecificată al cărui scop principal este altul decât cel de a efectua o activitate remunerată în interiorul locului vizitat. Cu alte cuvinte, turismul exprimă un fenomen datorită căruia un număr din ce în ce mai mare de persoane părăsesc temporar, de regulă pentru mai mult de 24 ore, locul domiciliului stabil pentru a efectua sau presta activități neremunerate transformându-se în consumator de bunuri și servicii în alte localități sau țări . O reflectare sugestivă a conținutului și complexității activităților turistice poate fi redată astfel: turismul este latură a sectorului terțiar al economiei, unde activitate prestată are ca scop organizarea și desfășurare călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuninuni; include toate activitățile necesare satisfacerii nevoilor de consum și servicii ale turiștilor .
Turismul implică servicii care valorifică anumite resurse turistice care se constituie într-un întreg sub forma potențialului turistic al unei țări, regiuni, localitate, etc.
În viziunea O.M.T. și a altor organisme de profil din cadrul Comunității Europene, potențialul turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care exprimă posibilități de valorificare în plan turistic . Potențialul turistic reprezintă oferta turistică primară, acesta împreună cu structurile turistice existente (structura de primire și infrastructura specifică) alcătuiesc oferta turistică reală sau patrimoniul turistic .
În anul 1996, G.Erdeli și I.Istrate, consideră potențialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice, și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru dezvoltarea activității de turism. Aspectul limitativ al definiției decurge din faptul că autorii se opresc doar la o parte din elementele cu valoare pentru turism și anume la cele binecunoscute, ce oferă posibilități de valorificare în această direcție. Prin acestea se exclud acelea care au importanță locală sau sunt știute de un număr limitat de vizitatori. De aici necesitatea de a separa în cadrul potențialului turistic a cel puțin două grupe de componente: cunoscute și valorificate și slab cunoscute și încă puțin vizitate (în stare latentă)
În viziunea lui Mihai Ielenicz (2006), potențialul turistic reprezintă ansamblul de elemente naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând a realizarea unor activități turistice .
Componentele mediului natural natural sau cele ale mediului antropizat prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni atracții turistice, constituindu-se în adevărate resurse turistice pentru industria turistică.
Conceptul de ”atracție turistică”, considerat de unii sinomim cu ”resursă turistică”, exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic care produc impresii de o intensitate deosebită. Turiștii pot fi atrași de imaginea, măreția, originalitatea, unicitatea, frumusețea unor componente ale potențialului turistic (cascadă, chei, versanți abrupți, picturi deosebite, clădiri impozante, elemente floristice).
Conceptul de resursă turistică este mult mai complexă și mai completă, incluzând pe lângă atracțiile turistice pretabile pentru vizitare și elemente naturale și antropice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice ca materie primă, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale și nămolul favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turismului sportiv, diferitele tipuri de bioclimat și aerul ozonat- turismul climateric, agricultura montană- agroturismul, satele- turismul rural).
Conceptul de resursă turistică a fost introdus în ultimele decenii, când turismul a devenit o adevărată industrie și care, ca orice activitate economică se bazează pe exploatarea și valorificarea unor resurse, Prin conținutul, specificul și valoarea sa orice resursă turistică poate să devină în timp și spațiu, punct de atracție pentru piața turistică.
În paralel cu noțiunile de potențial turistic și resursă turistică, circulă și termenul de fond turistic, ca fiind totalitatea resurselor naturale, social-culturale și istorice de valorificare turistică ce alcătuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu. O. Snak (1976) îl numește oferta turistică primară, premisa esențială în amenajarea turistică a unei zone și în dezvoltarea anumitor forme de turism.
Mulți autori includ în potențialul turistic și infrastructura turistică, structurile de primire și serviciile complementare, punând semnul egalității între potențialul turistic și patrimoniul turistic.
Aurelia Susan (1980) consideră potențialul turistic ca fiind premisa afirmării fenomenului turistic, care include atât premisele de localizare- fondul turistic cu funcție de atracție, de polarizare a cererii, cât și premisele de realizare- care permit transformarea fondului turistic într-un factor activ al turismului, respectiv exploatarea fondului turistic.
Mihai Ielenicz propune o nouă clasificare a potențialului turistic în geosituri și antroposituri . În multe științe (istorie/arheologie, geografie, turism) este folosit conceptul de sit care cunoaște diferite conceptualizări . Termenul de sit , din limba engleză, înseamnă loc, pe care I. Mac (2000) îl definește ca „o porțiune de teritoriu (spațiu) de o anumită formă care are un conținut material, energetic, și informațional”. Este un concept nou dar atotcuprinzător.
În figura 1.1 este prezentată foarte sugestiv structura geositurilor și antropositurilor.
Fig. 1.1. Structura geositurilor și antropositurilor.
Sursa: Ielenicz, M., Smaranda, S., Antropositurile – concept și cuantificare , Lucrări Științifice, seria I, vol. XIV(4), 2011, p.41-48.
Geositurile sunt obiectivele care aparțin cadrului natural care asociază geomorfosituri (cele mai solicitate în multe activități turistice), hidrosituri, ecosituri (cu un regim aparte de valorificare turistică), etc. Antropositurile sunt obiectivele rezultate din creația științifică, culturală, artistică, ecumenică sau sunt legate de evenimente istorice, sportive și care precumpănesc în spațiul așezărilor umane.
1.2. Locul și rolul turismului în economie
Turismul este o ramură a economiei. Este a doua sursă de venituri la nivel național pentru majoritatea statelor și chiar prima sursă de venituri pentru state ca Bahamas, Maldive, Malta, etc. Impactul turismului se manifestă nu numai la nivel național ci și la nivel regional sau local, mai ales prin încasările din turism. Astfel, turiștii achiziționează produse turistice generând anumite operațiuni financiare.
Impactul turismului este mai mult decât evident în balanțele financiare, de aceea, tot mai mult state pun la punct strategii de atragere a cât mai mulți turiști. Turismul influențează pozitiv atât balanța comercială dar și pe cea a serviciilor prin efectul multiplicator pentru care este recunoscut și apreciat ca activitate de tip economic, specifică însă serviciilor.
Impactul turismul asupra economiei unei țări sau regiuni poate fi redat conform figurii 1.2.:
Fig. 1.2. Influențe ale turismului asupra economiei. Sursa: prelucrare proprie
Operațiunile turistice influențează, atât la credit cât și la debit, balanța comercială, balanța serviciilor și balanța capitalurilor .
Turismul și balanța comercială
În cadrul poziției mărfuri din balanța de plăți sunt cuprinse- la debit- toate produsele (de consum sau bunuri de echipament) importate pentru a satisface cererea turistică. pentru țările, regiunile primitoare, este important să se reducă acest import, favorizând o politică de turism intern sau internațional orientată spre utilizarea și vânzarea produselor locale, care, dacă ar deveni exclusivă, ar putea să aibă drept consecință, descurajarea turiștilor de a vizita țara atunci când consumul lor are de suferit pe plan calitativ.
De aceea, prin intermediul unei politici de preț nuanțate, o țară sau chiar o regiune dintr-o țară, poate atinge un dublu obiectiv: reducerea cheltuielilor cu importurile în cadrul balanței comerciale și dezvoltarea activității turistice generatoare a unei creșteri a exporturilor de turism. la creditul balanței comerciale sunt înscrise toate produsele vândute turiștilor:
produse alimentare, băuturi, suveniruri, artizanat și orice alte produse prelucrate .
Volumul acestor vânzări este evaluat pornind de la bugetele de cheltuieli ale turiștilor în balanța comercială turistică atât volumul exporturilor cât și cel al importurilor de mărfuri destinate turismului.
Turismul în balanța serviciilor
De obicei, cheltuielile și încasările legate de turism sunt cuprinse la poziția călătorii. Totuși, cheltuielile turistice se referă și la alte activități, deci și la alte posturi din balanța de plăți: transporturi, venituri din transferuri private și transferuri de capital. la poziția călătorii, sunt cuprinse cheltuielile călătorilor străini în țara primitoare de exemplu. Acestea sunt incluse la creditul balanței, în timp ce cheltuielile călătorilor naționali care se deplasează ăn străinătate sunt incluse la debitul balanței respective. Cheltuielile și încasările cuprind cazarea și transportul intern, alte consumuri de servicii, exclusiv transporturile interne și internaționale. pentru cheltuielile și veniturile legate de transporturi, este elaborat un post special în cadrul balanței de plăți. Acesta cuprinde veniturile obținute de casele de transport naționale prin serviciile prestate pentru turiști.
Soldul balanței transporturilor interne sau internaționale modifică substanțial veniturile nete ale balanței turistice.
O serie de localități și chiar regiuni din interiorul statelor, recurg la importul de forța de muncă calificată, pe care o angajează pentru activități turistice. veniturile obținute de forța de muncă exterioară fac obiectul transferurilor private care măsoară dimensiunea importului respectiv și sunt cuprinse în balanța de plăți. De asemenea, pentru formarea și calificarea personalului din turism, sunt angajați specialiști care instruiesc forța de muncă locală în diferite specialități: gestiune hotelieră, prestări de diverse servicii de agrement etc. Pentru țările sau regiunile care furnizează forța de muncă importată, transferurile private intră în balanța de plăți. Pentru completarea imaginii economice a legăturii dintre turism și balanța de plăți este necesar a fi prezentat și modul în care turismul influențează balanța capitalurilor .
Turismul și balanța capitalurilor
Mișcarea capitalurilor legate de finanțarea infrastructurii turistice este deosebit de importantă. Deși în balanța de plăți importul de capital este înscris la creditul acesteia, cheltuielile generate de import sunt înregistrate la debit, cu ocazia returnării capitalului importat sau a creditului acordat. Aceste ieșiri valutare se extind pe o perioadă mai lungă fiind incluse în balnța plăților curente din mai mulți ani consecutivi.
Modalitățile de integrare a turismului în balanța de plăți sunt numeroase și variate. Aici pot fi incluse și cheltuielile care se fac de către regiunea, localitatea primitoare pentru publicitatea și promovarea turistică, cheltuielile făcute cu plata intermediarilor, a agenților de voiaj. Toate aceste cheltuieli valutare sunt trecute la debitul balanței de plăți, iar pentru țările în care ele reprezintă încasări valutare, evidența lor se face la creditul balanței de plăți. dacă am prelua toate cheltuielile și toate veniturile incluse în balanța serviciilor, balanța comercială, balanța capitalurilor și balanța transferurilor și balanța transferurilor private se poate realiza o balnanță turistică detaliată .
Una dintre caracteristicile turismului și mai ales a turismului internațional este reprezentată de stabilitatea semnului soldului balanței turistice, care se modifică la intervale mari de timp, deși dimensiunea sa variază frecvent. Din punctul de vedere al semnului soldului balanței turistice, țările pot fi grupate în țări cu sold cronic pozitiv și țări cu sold cronic negativ.
Din acest punct de vedere, se pot delimita grupa localităților cu sold turistic cronic pozitiv, cu soldurile curente turistice pozitive permit ameliorarea soldului pozitiv al balanței de bunuri și servicii, reducerea soldului negativ al acesteia sau chiar transformarea soldului ei negativ în sold pozitiv.
În graba unui profit imediat se pot produce daune de multe ori ireparabile în sistemul natural sau pot conduce la condiții de disconfort pentru localnici și pentru vizitatori. De aici necesitatea ca turismul să capete un caracter ecologic bazat atât pe reglementări dar și pe o educație adecvată și cu caracter de masă. Totodată, diversitatea activităților ce dau conținut prestației turistice, ca și prezența unora dintre ele în structura altor ramuri ale economiei (transport, alimentație publică, tratament balneo-medical), conferă turismului caracterul unei ramuri de interferență. De aici, amploarea și complexitatea legăturilor ce se dezvoltă între turism și celelalte ramuri ale economiei (vezi fig. 1.3.).
Fig. 1.3. Turismul ca ramură economică de interferență. Sursa: prelucrare proprie
De exemplu, pentru desfășurarea activității turistice sunt necesare intrări din alte ramuri ca: materialele de construcție, sticlă, lemn, metalurgie, industrie chimică, energetică, alimentară; de asemenea, turismul întreține legături directe cu transporturile, telecomunicațiile, gospodăria comunală, cultura și arta. La rândul său, prin produsele pe care le oferă, contribuie nemijlocit la asigurarea consumului și sănătății populației, împărțind această sarcină cu ocrotirea sănătății și comerțul. În acest caz, dezvoltarea turistică, poate să antreneze dezvoltarea altor ramuri industriale.
În corelație cu ansamblul economiei naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global. Desfășurarea turismului presupune o cerere specifică de bunuri și servicii.
Cererea turistică determină o adaptare a ofertei, ce se materializează printre altele, în dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector și indirect prin stimularea producției ramurilor participante la construirea și echiparea spațiilor de cazare și alimentație, modernizarea rețelei de drumuri, realizarea unor mijloace de transport, de instalații pentru agrement. Turismul apare și ca un mijloc de diversificare a structurii economiei, prin crearea unor activități sau ramuri proprii acestuia (industria agrementului, spațiile de voiaj) sau dezvoltarea la noi dimensiuni a unora dintre cele existente. Dezvoltarea turismului exercită influență pozitivă și asupra utilizării forței de muncă, în sensul înființării de noi locuri de muncă .
Turismul are efecte benefice și asupra nivelului de calificare și instruire a forței de muncă, lucrătorul în turism trebuie să aibă un orizont cultural- științific larg, să cunoască o limbă de circulație internațională, să fie un bun psiholog, să știe să recomande un produs turistic.
În calitatea sa de consumator de bunuri și servicii, turismul are consecințe și asupra utilizării forței de muncă în alte ramuri ale economiei: agricultura, industria alimentară, industria ușoară și construcțiile. Turismul este o activitate complexă, capabil să determine mutații și în dezvoltarea în profil teritorial; din acest unghi, el este considerat o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scară națională. El favorizează, de asemenea, utilizarea pe plan local a diferitelor resurse, a disponibilităților de forță de muncă.
Pe plan social, turismul se manifestă ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație a oamenilor. Are un rol deosebit în utilizarea timpului liber al populației și reprezintă una din principalele destinații ale timpului liber de la sfârșitul săptămânii sau al vacanțelor .
Treptat, turismul a devenit o ramură importantă a economiei naționale, o sursă extrem de importantă de venituri, mai ales că acestea provin în bună măsură din afara țării, având și rolul dezvoltării comunităților locale. Deși anumite comunități locale nu privesc cu ochi buni sosirea unui mare număr de turiști, considerând că impactul provocat de aceștia este mult mai mare decât beneficiile de ordin financiar obținute astfel, efectul financiar benefic al turismului nu poate fi contestat. Este nevoie de o strategie foarte bine pusă la punct care să atragă numeroși turiști dar care să și protejeze resursele turistic locale.
1.3. Indicatorii circulației turistice
Măsurarea fenomenului turistic și a particularităților acestuia se realizează utilizând anumiți indicatori, după cum urmează: indicatorii cererii turistice (globale, externe și interne), indicatorii ofertei turistice (unități de cazare, agenții de turism, alte întreprinderi turistice), indicatorii circulației turistice (relația cerere-ofertă, indicatorii efectelor economice, indicatorii densității turistice, potențialul turistic al piețelor, ocuparea forței de muncă).
În privința turismului intern sunt utilizați mai ales, următorii indicatori: numărul de turiști la odihnă și tratament, număr de turiști participanți în cadrul circuitelor itinerante interne, numărul de turiști din cadrul stațiunilor balneo-climaterice, încasări din turismul intern, număr de persoane cazare pe tipuri de unități de cazare.
În cazul turismului internațional, sunt utilizați indicatori globali precum: număr turiști străini sosiți, în funcție de țara de origine, în funcție de mijlocul de transport utilizat, etc .
Cei mai reprezentativi indicatori privind circulația turistică sunt: numărul turiștilor, numărul mediu de turiști, numărul zile-turist, durata medie a sejurului, încasările din turism, densitatea circulației turistice, preferința relativă a turiștilor .
Numărul de turiști (Nt), poate fi contabilizat la finalul anului sau la finalul unor perioade de timp mai mici. Se poate determina pe tipuri de turism, pe zone sau centre turistice.
Pentru exemplificare va fi prezentată situația numărului de sosiri ale turiștilor în România pentru perioada 2010-2015. Se observă din tabelul 1.1. și din graficul aferent o creștere numerică de-a lungul perioadei analizate de la peste 6 milioane sosiri turistice la 9,9 milioane în anul 2015.
Tabel 1.1 Sosiri turistice în România pentru perioada 2010-2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Grafic 1.1 Sosiri turistice în România în unități de cazare pentru perioada 2010-2015
Sursa: tempo-online INSSE
Comparativ, este prezentată situația aceluiași indicator, numărul de sosiri turistice dar pentru Bulgaria pentru perioada 2010-2014
Grafic 1.2. Sosiri în Bulgaria în unitățile de cazare, 2010-2014
Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Foarte important este însă aportul turiștilor străini în privința încasărilor valutare, în tabelul 1.2. și graficul 1.2. este prezentată situația sosirilor de turiști străini.
Tabel 1.2 Sosiri în România în funcție de tipul de turiști pentru perioada 2010-2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Grafic 1.2 Sosiri în România în funcție de tipul de turiști pentru perioada 2010-2015
Sursa: tempo-online, INSSE
Comparativ este prezentată situația în Bulgaria, unde, ponderea sosirilor turiștilor străini este mult mai apropiată decât cea a turiștilor autohtoni.
Grafic 1.3. Număr de sosiri turistice pe tipuri de turiști (2010-2014)
Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Numărul mediu de turiști (Ntmed), indică arată intensitatea circulației turistice într-un interval calendaristic sau la nivel de sezon turistic.
Ntmed= Nt/Nz, unde Nt- numărul de turiști, Nz- numărul de zile.
Se obține și prin punerea în relație a numărului de turiști cu un aspect de ordin economic.
Numărul de înnoptări sau numărul de zile-turist, poate fi obținut prin accesarea înregistrărilor din cadrul unităților de cazare. Se poate determina pe tipuri de unități de cazare sau pe zone de proveniență.
Pentru exemplificarea va fi prezentată situația numărului de înnoptări din România, pe perioada 2010-2015, pe tipuri de turiști
Tabel 1.3. Înnoptări în structuri de primire turistică din România, pe perioada 2010-2015, pe tipuri de turiști
Sursa: tempo-online, INSSE
Grafic 1.3. Înnoptări în structuri de primire turistică din România, pe perioada 2010-2015, pe tipuri de turiști
Sursa:tempo-online INSSE
Grafic 1.4. Număr de înnoptări turistice pe tipuri de turiști (2010-2014)
Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
Durata medie a sejurului (Dsmed), se calculează ca fiind un raport dintre total zile-turist și numărul de turiști. Este un indicator extrem de important, indică numărul mediu de zile pe care un turist le petrece într-o anumită zonă geografică, stațiune turistică, etc.
Dsmed= Nzt/Nt, unde Nzt- număr de zile-turist, Nt- număr turiști.
Densitatea circulației turistice (Dt), este indicatorul care pune în relație circulația turistică cu populația rezidentă a țării, regiunii, localității respective. Este de fapt un raport între numărul de turiști sosiți și populația rezidentă. Valoarea este de regulă sub 1 dar poate să crească la peste 2 pe litoralul românesc în plin sezon estival dar și în unele state ca Spania sau Austria, cu un număr mare de sosiri turistice .
Dt= Nt/Np, unde Nt= număr de turiști, Np= populația rezidentă.
Preferința relativă a turiștilor, este indicatorul care oferă informații privind orientarea geografică spre anumite destinații turistice. Se calculează ca raport dintre numărul de turiști dintr-o țară A care vizitează țara B, și totalul emisiunii turistice a țării respective A.
O altă categorie de indicatori turistici sunt cei valorici, după cum urmează: volumul total al încasărilor din activitățile turistice (poate fi urmărit pe zone turistice, tipuri de acțiuni și societăți comerciale), încasarea medie pe zi/ turist (se calculează ca un raport dintre volumul încasărilor și numărul de zile-turist) .
Indicatorii turistice reprezintă un instrument extrem de util prin care se poate urmări evoluția fluxurilor turistice, se poate realiza o strategie, se poate identifica o problemă sau preferințe ale turiștilor pentru anumite destinații sau forme de turism.
1.4. Factorii de influență ai activității de turism
În cadrul literaturii de specialitate pot fi identificate mai multe denumiri pentru factorii de influență specifici ai activității de turism, astfel:
– Determinanții activității turistice;
– Dotările factoriale din turism.
Caracterul acestora este însă unul mult general iar diferențele care sunt identificate în denumirea lor se datorează aproape exclusiv autorilor cărților respective sau cei care au fost citați.
Clasificarea factorilor de influență ai activității de turism se face în funcție de următoarele criterii:
a) După natura sau conținutul acestora:
factorii economici: veniturile populației (element foarte important, denotă puterea economică a unor state și capacitatea lor de a genera diferite fluxuri turistice), oferta turistică (implică atât resursele turistice naturale sau antropice dar și totalitatea serviciilor turistice destinate să asigure vizitatorului cele mai bune condiții de recreere), prețurile serviciilor turistice (este foarte evident că un preț mai redus este mai atrăgător dar atenție la calitatea produsului turistic în acest caz, care, este foarte posibil, să nu mai fie la un nivel superior);
factorii tehnici: caracteristicile mijloacelor de transport (se refă la tipologie, grad de conform, servicii, viteza de deplasare, etc.), infrastructura tehnică a unităților de prestări servicii turistice (implică prezența unor adevărate complexe de transport- gări, autogări, aeroporturi, porturi fluviale și maritime);
factorii sociali: urbanizarea (elemente extrem de dinamic- vine odată cu mult stress și poluare, extinderea așezărilor urbane, care, toate sunt elemente generatoare de turism, argumente și locuri de unde oamenii evadează spre zone verzi și liniștite pentru refacerea capacității de muncă) și resursa de timp liber (este una dintre condițiile de bază pentru realizarea sejururilor turistice, de acest factor depinde într-o foarte mare măsură, durata sejurului dar și planificarea calendaristică a acestuia, importante sunt concediile de odihnă, vacanțele preșcolarilor, elevilor și studenților), resursa de timp liber se află într-o foarte strânsă relație cu bugetul disponibil, ambele elemente determină planificarea și durata sejurului, evident și forma de turism;
factorii demografici: evoluția numărului de locuitori (este evident că o scădere a numărului de locuitori determină indirect o scădere a numărului de plecări în scop turistic și deci de sosiri turistice pe plan internațional); structura pe grupe de vârstă (în activitatea de turism sunt tipuri și forme specifice fiecărei grupe de vârstă, dacă cei vârstnici au avantajul timpului liber și a bugetului, cei tineri și adulții sunt oarecum limitați în privința timpului liber numai la nivelul concediilor și vacanțelor în timp ce bugetul este variabil în funcție de profesie, pregătire, etc.), durata medie a vieții (o durată mare a vieții implică și o creștere a numărului de deplasări în scop turistic, un rol foarte important în acest sens revine stării de sănătate a populației); structura populației pe sexe (nu este mereu foarte relevantă, atât bărbații cât și femeile sunt implicate într-o pondere aproximativ egală în cadrul activității de turism la nivel internațional) și cea socio-profesională (în acest caz, este foarte important gradul de pregătire și ponderea celor care lucrează în locuri de muncă foarte bine plătite);
factorii psihologici, educativi și de civilizație: nivelul de instruire (turismul este prin definiție apanajul persoanelor culte, educate, dar activitatea turistică nu implică exclusiv pe aceștia, astfel că ponderea este variabilă, se observă totuși un element distinctiv, legat de formele de turism alese de cei cu studii superioare- turismul cultural-istoric, ecologic sau științific față de cei cu studii medii sau sub medie ce preferă mai ales turismul sportiv sau cel de agrement-drumeție); dorința de cultură (este caracteristică persoanelor care călătoresc spre anumite destinații: obiective turistice, zone etnografice, situri arheologice pentru a afla cât mai multe și pentru îmbogățirea culturii generale sau în interes de studiu) personalitatea (determină tipul și forma de turism practicată), aspectele de ordin individual în cazul fiecărei persoane (sejurul poate să devină un element personalizat, destinația, activitățile, chiar servirea mesei sau mijlocul de transport utilizat reflectă personalitatea turistului), dorința de cunoaștere (are legătură într-o foarte mare măsură cu pasiunile turistului, fie este vorba despre locurile unor mari bătălii, locuri legate de legende sau mistere, evenimente religioase, etc.)
factorii de ordin natural: poziția geografică (determină posibilitățile de acces, gradul de izolare, existența căilor de comunicație, în consecință prețurile legate de transport și resursa de timp liber disponibilă), aspectele privind relieful (peisaje, tipuri și forme de turism, ecologie) caracteristicile climei (aspectele climato-turistice influențează indirect activitatea de turism prin parametrii climatici: temperatură, precipitații, vânturi, fenomene meteorologice, importantă este cunoașterea perioadelor de timp cu vremea cea mai optimă pentru activitatea de turism); accesibilitatea (în strânsă relație cu poziția geografică și cu relieful, se referă și la caracteristicile infrastructurii de transport, tipuri de căi de comunicație, viteza de deplasare, prezența nodurilor de cale ferată) ;
factorii organizatorici și politici: formalitățile la granițe (restricționează sau favorizează accesul în țara respectivă în funcție de prezența actelor pentru acces, astfel, intrarea numai cu buletinul în statele UE a determinat o foarte activă circulație turistică și nu numai, ridicarea vizelor având același efect favorabil pentru turism), facilitățile acordate în cadrul turismului organizat (reducer de grup, activități turistice mai complexe), existența unor conflicte de ordin social (ca orice altă formă de conflict nu poate să aibă decât un efect de reducere a numărului de sosiri turistice), etnic (implică de cele mai multe ori conflicte armate iar zonele sunt evitate de turiști mult timp și după încetarea războaielor), religios (terorismul este fără îndoială unul dintre fenomenele negative ale zilelor noastre având ca baza principii religioase fundamentaliste, impactul asupra turismului nu poate fi decât unul catastrofal), regimul vizelor (de regulă, țările care impun vize asupra altor state, reduc semnificativ ponderea turiștilor).
b) După durata acțiunii lor în timp:
factori cu acțiune permanentă: resursa de timp liber (concedii, vacanțe școlare), veniturile disponibile (sunt avantajate persoanele din state cu economie puternică), dinamica demografică (determină mutații în privința structurii și ponderii cantitative a fluxurilor de turiști);
factorii sezonieri: anotimpurile (preferate sunt vara și iarna, pentru turismul și activitățile specifice turismului estival și cel pentru sporturi de iarnă), structura anului școlar și universitar (determină o intensificare a circulației turistice în perioada vacanțelor), activitățile specifice agricole (atunci când sunt limitate determină o creștere a resursei de timp liber);
factorii conjucturali: declanșarea crizelor economice sau politice (redus substanțial circulația turistică în țara sau zona geografică respectivă, în funcție de gravitatea situației, destinația turistică poate fi compromisă mult timp chiar după încetarea crizei), războaiele (în afară de distrugerile care vizează atât infrastructura de turism și chiar resursele turistice, vezi cazul siturilor UNESCO din Siria și Irak, circulați turistică devine practic zero), catastrofele naturale (limitează temporar circulația turistică dar dacă acestea se perpetuează și devin o obișnuință a locului, zona va fi evitată de turiști, este vorba mai ales despre uragane, tornade sau cutremure), variația condițiilor meteorologice (un impact imediat limitat, absența resurselor de apă determinate de secetă este un obstacol depășit, de exemplu, de orașul Las Vegas).
c) După rolul lor în determinarea fenomenului turistic:
factorii primari: veniturile populației (determina tipul și durata sejurului, destinația), oferta turistică (gradul de atractivitate al resurselor turistice și calitatea serviciilor prestate), prețurile (tarifele mici nu sunt întotdeauna îmbucurătoare, ele vin de regulă cu scăderea calității ofertei de turism dar sunt mai mici în extrasezon), resursa de timp liber (determina durata sejurului și planificarea calendaristică a acestuia), mobilitatea populației (are în vedere modificările în cadrul structurii populației);
climatul politic internațional (starea de tensiune în unele zone sau încheierea unor tratate privind libera circulație a persoanelor sau mărfurilor), formalitățile de la frontiere (existența sau absența vizelor, accesul numai pe baza actului de identitate), acordarea unor facilități (reduceri tarifare, extinderea gratuită a sejurului sau diversificarea activităților de turism).
d) În funcție de direcția lor de acțiune:
factori exogeni: venituri disponibile (cei cu venituri mari aleg destinații turistice luxoase și forme de turism destinate elitelor- practicarea golfului sau turismul pentru vânătoare, vezi cazul partidelor de vânătoare organizare în România de către omul de afaceri Ion Țiriac), evoluția numărului de locuitori (un loc aglomerat nu este întotdeauna favorabil și bine văzut de turiștii care preferă liniștea și zonele mai retrase), creșterea gradului de urbanizare (determina creșterea nevoii de turism a populației urbane);
factorii endogeni: lansarea pe piață de noi produse (determină creșterea gradului de curiozitate și dorința de a încerca și alte forme și produse turistice), diversificare gamei de servicii oferite (este un factor mai mult decât benefic care determină creșterea gradului de atractivitate a destinațiilor turistice și creșterea gradului de satisfacție al turiștilor), nivelul tarifelor (selectează cumva tipurile de turiști pe tipuri și forme de turism, alegerea mijlocului de transport, etc.) facilitățile de preț acordate (nu pot decât să sporească numărul de sosiri turistice), gradul de pregătirea al personalului (un factor esențial în creșterea calității serviciilor de turism, indiferent dacă este vorba despre cazare, transport, tratament, agrement sau servicii complementare);
e) După profilul de marketing:
factori ai cererii turistice: veniturile (au o foarte importanță în alegerea anumitor produse turistice), urbanizarea (pe lângă creșterea nevoii de relaxare și refacere a capacității de muncă, pentru anumite persoane, un oraș extins și aglomerat cu numeroase posibilități de practicare a turismului poate fi o bună destinație turistică), resursa de timp liber (are ca principal rol stabilirea duratei sejurului);
factori ai ofertei turistice: condițiile naturale (relief, climă, ape, etc.), baza materială disponibilă, prețul prestațiilor, calitatea și diversitatea serviciilor turistice;
factori ai confruntării cerere-ofertă: distribuția în teritoriu a agențiilor de turism, calitatea infrastructurii de turism și nu numai, legislația în vigoare .
Veniturile populației
Este suportul dezvoltării turistice, nivelul acestora este influențat de gradul de dezvoltare economic și social al unui stat; din acest punct de vedere, un rol extrem de important revine veniturilor care rămân după rezolvarea problemelor privind cheltuielile de bază. Nivelul veniturilor influențează circulația atât cantitativ (numărul de turiști) dar și calitativ (durata sejurului, distanța deplasării, opțiunea pentru un sejur în interiorul țării sau în alt stat).
Prețurile și tarifele
Practicarea unor tarife mari la serviciile turistice implică o reducere a numărului de
vizitatori, reducerea duratei sejurului, dar și alte efecte negative dar pot reduce numărul de solicitări pentru aceste destinații. Un rol la fel de important revine și prețurilor la combustibili, echipamente sportive, automobile sau închirierea lor.
Oferta turistică
Implică toate elementele care determină motivarea unui sejur turistic. În această categorie sunt incluse: prezența resurselor turistice naturale și antropice, infrastructura turistică. Simpla existență a unor resurse turistice valoroase nu este întotdeauna suficientă pentru a genera importante fluxuri de turiști, este nevoie și de o structură care să se ocupe de toate serviciile destinate acestora.
Progresul tehnic
Din acest punct de vedere este extrem de important progresul tehnic al mijloacelor de transport, și modernizarea infrastructurii de turism. Astfel, perfecționarea mijloacelor de transport și dimensiunea parcului auto prezintă consecințe asupra mobilității populației cu efecte dintre cele mai diverse.
Progresul tehnic influențează hotărâtor și calitatea și diversitatea serviciilor, este vorba despre: sistemul de rezervare computerizată, îmbunătățirea sistemului de comunicație, sistemul video, compartimentul front-line.
Evoluția demografică
Prezintă următoare aspecte:
creșterea numerică a populației: este valabil numai în cazul statelor dezvoltate din punct de vedere economic, prin asigurarea unor venituri suficient de mari pentru activitățile turistice;
structura pe grupe de vârste: tineretul are un rol deosebit în privința dinamicii turistice, mai ales din prisma facilităților acordate de către stat (diferite reduceri) dar și de agențiile de turism; persoanele de vârsta a treia, beneficiază de o resursă de timp liber importantă dar și de venituri mai mari;
structura socio-profesională: persoanele cu un grad înalt de pregătire prezintă o pretabilitate mai mare de a se deplasa în interes turistic față de cei care lucrează în domenii precum agricultura .
Urbanizarea
Ca urmare a extinderii suprafețelor urbane și a creșterii numărului de orașe, simultan a crescut și dorința de evadare a locuitorilor orașelor spre zone liniștite și nepoluate. Această
nevoie are un impact deosebit asupra mobilității populației contribuind la intensificarea circulației turistice.
Resursa de timp liber
Este vorba mai ales de turismul de week-end, concediile și vacanțele, care prin numărul de zile influențează durata sejurului. Principalele cauze care au dus la creșterea duratei de timp liber sunt: diminuarea duratei de timp liber la 8 ore și chiar mai puțin, reducerea săptămânii de timp liber, creșterea ponderii serviciului part-time, creșterea duratei de timp a concediilor.
Factorii psiho-sociologici
Din această categorie fac parte: moda, tot ceea ce însemnă tradiții (serbările populare tradiționale și festivaluri), dorința de cunoaștere care se poate manifesta prin deplasarea la diferite manifestări științifice, culturale sau evenimente sportive.
Acțiunile autorităților centrale și facilitățile acordate întreprinderilor de turism
Acestea pot îmbrăca următoarele forme:
legislația din domeniul turismului (poate stimula sau îngrădi circulația turistică);
acordurile internaționale legate de turism și nu numai;
alinierea la sistemul european și mondial de clasificare a unităților de cazare;
formalitățile la granițe;
sistemul de acordare al vizelor;
organizarea agențiilor de turism.
Deși la rândul lui, turismul influențează din punct de vedere economic, dezvoltarea unei țări, regiuni sau localități, la rândul lui, depinde de anumiți factori. Cei mai importanți rămân cei economici, bugetul de timp liber și veniturile populației. Se adaugă în ultimul timp, nivelul de siguranță al destinației în condițiile unor atentate teroriste la nivel mondial dar și modul cum destinațiile sunt promovate.
Capitolul 2. Serviciile turistice
Serviciile turistice reprezintă totalitatea activităților ce au ca principal obiectiv satisfacerea tuturor nevoilor turistul pe toată durata sejurului său. Acestea trebuie să asigure toate condițiile refacerii capacității fizice a turistului, în paralel cu petrecerea plăcută și într-un mod cât mai instructiv a timpului liber. Din acest punct de vedere, calitatea prestației turistice este cea prin care se exprimă măsură în care prestațiile turistice satisfac sau nu cerințele turiștilor aflați în sejur.
Serviciul turistic trebuie să fie astfel conceput, astfel încât la finalul sejurului, turistul să plece de la destinație cu un plus de cunoștințe, un plus de experiențe, informații și chiar deprinderi noi.
O cerință de bază a serviciilor turistice este asigurarea unei așa numite odihne active. În consecință, odihna activă tinde din ce în ce mai mult să devină o componentă extrem de importantă din cadrul serviciilor turistice, o metodă modernă, eficientă de deconectare, tratament și eliminarea stress-ului acumulat de-a lungul timpului. În consecință, organizatorii din turism sunt nevoiți să conceapă produse turistice cât mai diversificate și atractive în privința activităților.
Importanța serviciilor turistice în conceperea produselor turistice este evidențiată de faptul că ele sunt cele care pun în valoare resursele naturale sau antropice ale unei stațiuni dar și de originalitatea și creativitatea cu care pot fi utilizate pentru a crește valoarea resurselor turistice existente.
2.1. Caracteristicile serviciilor turistice
Serviciile turistice, ca orice element de natură turistică au anumite caracteristici. Acestea sunt cele care imprimă gradul pozitiv sau negativ a prestației turistice și nivelul de satisfacție al turistului aflat în sejur. De asemenea, pot fi caracterizate și clasificate în funcție de anumite criterii.
Caracteristicile serviciilor turistice decurg din: modul particular de desfășurare a activității de turism și natura proprie a producției și a muncii . De asemenea, acestea pot fi grupate:
1. Caracteristici comune tuturor serviciilor (componentele sectorului terțiar) dar cu anumite particularități ale turismului;
2. Caracteristici specifice numai turismului (acestea fiind determinate de caracteristicile cererii și ofertei de turism).
Caracteristici de ordin general:
Nematerialitatea produsului- serviciile turistice nu sunt materiale ci potențiale;
Nestocabilitatea- neavând un caracter material, serviciile turistice nu pot fi depozitate spre a fi utilizate ulterior, devenind astfel perisabile și inutilizabile (exemplu: locurile nevândute în cadrul unui zbor cu avionul sau camere de hotel neocupate care astfel, nu mai pot valorificate în altă perioadă);
Intangibilitatea- se referă la caracterul imaterial al prestației turistice, în condițiile în care serviciile turistice nu pot să fi încercate înaintea prestației propriu-zise este foarte greu să nu apară un sentimente de neîncredere în luarea deciziei definitive de achiziționare a produsului turistic;
Producția și consumul se realizează simultan- prestarea serviciilor turistice impune atât prezența cererii dar și a ofertei în același loc, în caz contrar este vorba despre un serviciu turistic incomplet;
Inseparabilitatea de persoana prestatorului de servicii turistice- serviciile turistice încetează să existe atunci când prestatorul își încheie activitatea;
Ponderea mare a cheltuielilor cu așa numită ”muncă vie”- poziția prestatorilor de servicii turistice este determinată de specificul activității dar și de anumite considerente de ordin psihologic .
Pe lângă caracteristicile de ordin general, serviciile turistice au anumite trăsături specifice care vor fi prezentate în cele ce urmează:
Trăsături specifice serviciilor turistice:
Personalizarea serviciilor turistice- este determinată de paleta foarte diversă și largă de motivații ale turiștilor, de un comportament diferit față de fiecare componentă a prestației turistice, acest fapt are consecințe importante, astfel produsele turistice trebuie să fie personalizate în funcție de fiecare segment de clientelă și chiar la nivel personal, pentru că sunt destul de mulți turiști care ales să meargă pe cont propriu;
Complexitatea- o particularitatea a serviciilor turistice este că ele reprezintă de fapt un complex de servicii de țin de transport, cazare, tratament, agrement, informare, alimentație), formele rezultate având ca principal scop valorificarea resurselor turistice disponibile;
Eterogenitatea- se referă la conținutul complex al serviciilor de turism dar și la dependența de infrastructura existentă sau de persoana care efectuează serviciul respectiv;
Participarea unui număr destul de mare de producători- serviciile turistice reprezintă de fapt rezultatul mai multor prestatori din diferite sectoare:
Transportatorii: fie că este vorba de companiile de autocare, CFR Călători, companiile aeriene, cele navale sau serviciul de închiriere rent-a-car, inclusiv mijloacele de transport prin cablu;
Unitățile destinate asigurării cazării: în această categorie sunt incluse mai multe tipuri de unități (hoteluri, moteluri, pensiuni turistice și agroturistice, vile turistice, camping, bungalouri, etc.)
Unitățile destinate servirii mesei: și aici tipologia este diversă (restaurante cu profiluri diferite, terase, braserii, berării, pizzerii, etc); acestea pot funcționa individual sau pot fi incluse în cadrul unei unități de cazare;
Unități specializate pentru asigurarea agrementului: prestatorii care se ocupă cu modalitățile cât mai utile pentru petrecerea timpului liber; au rol foarte important în vedere creșterii gradului de satisfacere a turistului în cadrul sejurului;
Organizatorii de voiaje: asigură conceperea și vânzarea unor produse turistice;
Întreprinderi care produc și apoi comercializează bunuri proprii turismului;
Furnizorii de produse nespecifice.
Substituire- se referă la posibilitatea îmbinării mai multor elemente constitutive ale ofertei de turism, având ca principal scop diversificarea activităților și astfel, creșterea gradului de satisfacție al turiștilor;
Dinamism înalt- datorită evoluției permanente a cererii turistice, a schimbării comportamentului consumatorilor din ultima perioadă de timp, serviciile turistice sunt supuse unei permanente necesități de adaptare;
Solicitare și consum- această trăsătură este determinată de specificul locației, locul și perioada de desfășurare a sejurului dar și forma de turism.
În consecință, se poate spune că principala caracteristică a serviciilor turistice este imaterialitatea, la care se adaugă faptul că nu pot fi stocate pentru a fi utilizate ulterior. Sunt caracterizate ca fiind dinamice, inseparabile de persoane care le prestează și, foarte important, produsul și consumul se realizează simultan.
2.2. Clasificarea serviciilor turistice
Turismul implică mai multe elemente: resurse natural, resurse antropice, infrastructură specifică, etc., dar dintre acestea serviciile turistice sunt esențiale pentru desfășurarea optimă a sejururilo turistice și pentru creșterea gradului de satisfacție al turistului.
Serviciile turistice reprezintă o gamă tot mai diversă de prestații dar la nivel general se clasifică în două mari categorii (vezi fig. 2.1.):
1. Servicii legate de organizarea voiajului;
2. Servicii determinate de sejur.
Fig. 2.1. Clasificarea serviciilor turistice. Sursa: prelucrarea proprie
În cadrul serviciilor care asigură voiajul sunt cele reprezentate de transportul turiștilor, publicitatea turistică, dar și alte servicii legate de voiajul turistic, în timp de serviciile determinate efectiv de sejur sunt mult mai complexe, implică satisfacerea și asigurarea celor
mai bune condiții pentru reușita sejurului turistic. Alături de acestea se adaugă și serviciile speciale (balneoturism, turismul pentru congrese, etc.). O altă clasificare are în vedere mai ales motivația călătoriei turistice, iar din acest punct de vedere, clasificarea serviciilor
turistice se prezintă astfel:
a. Servicii de bază: transport, cazare, alimentație publică, tratament sau orice altă activitate ce reprezintă motivația alegerii formei de turism respective (vânătoare, schi, sporturi pe apă, etc.);
b. Serviciile complementare sau suplimentare (informare turistică, activități culturale sau sportive, servicii de închiriere).
Serviciile de bază sunt cele care asigură necesitățile curente ale turistului (adăpostul, comunicațiile, hrana, tratamentul medical în timp ce prestațiile complementare asigură numai informare, satisfacerea nevoii de cultură și achiziționarea unor bunuri).
Serviciile de cazare
Cazarea reprezintă produsul a ceea ce se numește industria turistică, implicit, totalitatea activităților care au loc în spațiile de cazare . Serviciul de cazare este o activitate complexă, activitate care are în vedere exploatarea spațiilor de cazare și gestionarea prestațiilor oferite turistului tot timpul prezenței sale în cadrul unităților de cazare.
Dezvoltarea și calitatea serviciului de cazare sunt complet dependente de existența unei baze tehnico-materiale de cazare. Unitățile de cazare sunt de mai multe tipuri (hoteluri, moteluri, vile turistice, hanuri, pensiuni, etc.). Calitatea serviciului de cazare este dat de dotarea spațiilor de cazare dar și de nivelul de pregătire al personalului.
Serviciul de cazare este considerat serviciu de bază alături de transporturi și alimentație. Acest lucru se datorează și faptului că, turistul petrece aproximativ jumătate din timpul sejurului în cadrul unității de cazare, la care se adaugă faptul că se asigură și alte prestații turistice, determinând astfel un conținut complex . Astfel, serviciul hotelier presupune următoarele activități:
Cazarea propriu-zisă și alte activități legate de ea- este principala funcție a unităților hoteliere indiferent de capacitatea sau gradul de confort, implică existența unui spațiu și a echipamentelor destinate asigurării odihnei și igienei turiștilor; calitatea prestației turistice este dată de calitatea, întreținerea și buna funcționare a echipamentelor de turism; serviciile complementare asigurate de către unitățile de cazare sunt: asigurarea corespondenței turiștilor, schimb valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălat și călcat lenjerie, curățătorie, manipularea bagajelor și parcarea sau aspecte privind suplimentarea dotării camerei cu alte obiecte de necesitate (radiatoare, perne, pături, tv);
Alimentația și serviciile producătoare- nu este obligatoriu ca aceste serviciu să fie în cadrul unităților de cazare dar majoritatea unităților de cazare au și unități de alimentație publică, care trebuie să aibă caracteristici și dotări în vederea satisfacerii nevoilor turistilor și diversității de gusturi; serviciul de room-service este un serviciu complementar aflat în legătură cu asigurarea hranei turiștilor ;
Activități culturale și de agrement- sunt dependente de existența unor dotări (terenuri de sport, piscine, sală de fitness), alături de un personal care să asigure asistență din acest punct de vedere; în această categorie sunt incluse și organizarea unor evenimente culturale- seri festive cu o tematică anume, reuniuni, expoziții, spectacole, etc.
Informare- sunt realizate de către recepția hotelului dar și de oricare dintre angajați, au ca principal scop informarea turistului în privința ofertei turistice locale și a posibilităților de petrecere a timpului liber; informarea se poate realiza sunt forma pliantelor, afișelor, hărților, etc; unitatea hotelieră pune la dispoziția turiștilor și programul complet al activităților cultural-artistice din cadrul acesteia;
Intermediere- în vedere creșterii gradului de satisfacție al turiștilor, unitățile hoteliere asigură intermedierea unor servicii între turiștii și alte unități de un anume tip (închiriere echipament sportiv, repararea unor obiecte personale ale turistului, rezervarea unor locuri în vedere realizării unor excursii, închirierea de automobile (rent-a-car), supravegherea copiilor, traduceri, organizarea de congrese, simpozioane;
Comerciale- vânzarea unor produse necesare turistului pe perioada sejurului;
Servicii cu caracter special- au ca principal scop diversificarea activității de turism din cadrul unității de cazare (serviciul de schimb valutar, asigurarea corespondenței, manipularea bagajelor, etc.).
Serviciile turistice de bază se completează una pe cealaltă, astfel, cazare și servirea mesei au loc în cele mai multe cazuri în aceeași clădire, cele comerciale sunt prezente practic peste tot, inclusiv în spațiile destinate agrementului și chiar în mijloacele de transport (vezi cazul transportului aerian).
Serviciile de alimentație publică
Este inclusă în categoria serviciilor turistice de bază, cu o importanță din ce în ce mai mare în cadrul creșterii gradului de satisfacere a nevoilor turiștilor și pentru reușita unui sejur, în fidelizarea clienților. Relațiile de intercondiționare dintre cazare și servirea mesei sunt extrem de vizibile, mai ales din nevoia serviciilor de alimentație de a se alinia noilor direcții din cadrul turismului internațional.
Importanța serviciului de alimentație publică este determinat de faptul că determină
într-o foarte mare măsură calitatea serviciului turistic, influențează conținutul și atractivitatea ofertei de turism, elemente cu numeroase implicații în cadrul orientării fluxurilor de turiști.
Trăsăturile specifice ale acestui serviciu sunt:
Necesitatea prezenței în momentele cheie ale consumului turistic- puncte de îmbarcare turistică, prezența în cadrul mijloacelor de transport, în cadrul zonelor de agrement;
Prezența unei tipologii largi de unități de servire a mesei- acest lucru se impune pentru satisfacerea unei palete largi de preferințe din punct de vedere culinar și nu numai (este vorba despre turiștii cu un regim de hrănire special- cei cu anumite afecțiuni sau cei aflați în cadrul tratamentelor balneo-medicale din cadrul unității de cazare);
Capacitatea de a răspunde cerințelor turiștilor autohtoni și străini în egală măsură: din acest punct de vedere, în cadrul meniurilor trebuie să existe și preparate tradiționale dar și din bucătăria internațională.
Importanța tot mai mare a acestui serviciu a delimitat chiar și o formă de turism, gastronomia, care devine din ce în ce mai apreciată, mai ales că, gastronomia este o carte de vizită a unei regiuni turistice sau țări.
Având în vedere faptul că turistul petrece aproximativ 25% din timpul sejurului în cadrul unităților de servire a mesei se impune ca acest serviciu să nu se rezume numai la funcția de bază, fiziologică, de asigurare a hranei ci și de petrecere într-un mod cât mai plăcut a timpului liber. În această ordine de idei, dezvoltarea și apoi, perfecționarea serviciului de asigurare a alimentației publice va cunoaște numeroase mutații cantitative și calitative. Din punct de vedere catitativ se observă la nivel internațional o creștere deosebită a ponderii activităților determinată de intensificarea fluxurilor de turiști și de cererea rezidenților iar din punct de vedere calitativ- adaptarea la exigențele pieței, modernizarea și perfecționarea producției, diversificarea formelor de comercializare și servire. Această adaptare îmbracă din ce în ce mai multe forme, după cum urmează:
Sistemul de catering- implică atât producerea dar și transportul și servirea alimentelor; prezintă destule avantaje: diversificarea sortimentelor, calitatea preparatelor din punct de vedere nutrițional, economisirea spațiilor de producție, etc.); este utilizat mai ales în cazul unităților de cazare unde nu există posibilitatea preparării alimentelor;
Prezența unităților fast-food: în plină extindere la nivel mondial; se prezintă sub forma a trei tipuri de organizare- drive-in, eat-in, take-home; răspunde solicitărilor din ce în ce mai mari din partea posesorilor de automobile, sortimentele sunt limitate dar timpul de așteptare este mult redus; prețurile sunt destul de accesibile la anumite preparate și constant sunt acordate oferte (2+1, 1+1, etc.)
Serviciile de agrement
Agrementul se referă la odihna activă, o caracteristică a sejururilor din perioada contemporană, termen care poate fi definit prin ansamblul mijloacelor și formelor capabile să asigure turistului o stare de bună dispoziție.
Este componentă de bază a prestației turistice datorită rolului avut în satisfacerea nevoilor turiștilor. Astfel, agrement are în vedere, destinderea, refacerea fizică și psihică a turistului, refacerea capacității de efort a acestuia. Un loc important revine activităților sportive (cu o complexitate de activități, de la drumeții la sport de performanță), iar din punct de vedere al laturile psihice, activitățile cultural-distractive, instructiv-educative sunt cele mai apreciate și utile. Alături de crearea unei atmosfere pozitive, obiectivele agrementului vizează și facilitarea comunicării între persoane, și îmbogățirea bagajului de cultură generală.
Din punct de vedere economic, agrementul are un rol extrem de important în creșterea atractivității localităților turistice, stimulează circulația turistică, cauză pentru creșterea încasărilor din turism, creșterea competitivității dintre stațiunile turistice și chiar la nivel de unitate.
Agrementul a devenit treptat motivație turistice în sine, rezultând vacanțe specifice: vacanță pentru schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare și turism cultural.
În vedere amenajării zonelor turistice, agrementul are un cuvânt greu de spus, din ce în ce mai des se vorbește despre strategia agrementului în procesul de amenajare turistică.
La rândul lui serviciul de agrement se poate clasifica astfel:
După locul de desfășurare;
După nivelul de organizare (unitate de cazare, de servire a mesei, stațiune, etc.);
După forma de participare a turiștilor;
Pe forme de turism: agrement specific litoralului (amenajarea plajelor pentru o cură activă- topogane de apă, jocuri și concursuri pe plajă, școli de înot, închiriere material sportiv), agrement montan de vară (parcuri de agrement, zone destinate spectacolelor) și de iarnă (cluburi de vacanță), balnear, etc.; are un rol extrem de importat în destinderea activă a turiștilor de aceea trebuie să fie cât mai diversificat;
Fig. 2.2. Exemple de tipuri de agrement specific anumitor localități turistice. Sursa: prelucrare proprie
Pentru că agrementul să-și atingă obiectivele propuse, de creștere a gradului de mulțumire al turistului se impun câteva condiții ce țin mai mult de partea tehnică a lucrurilor: existența unor echipamente adecvate (prezența porturilor turistice, centre de închiriere echipament sportiv, mijloace de transport pe cablu, terenuri și săli destinate practicării sportului), personal specializat (animatori), programe (excursii spre diferite obiective turistice, concursuri pe diferite teme, expoziții, etc.).
Serviciile turistice suplimentare
Acest tip de servicii au rolul de a contribui la creșterea calității prestației turistice. Au ca principal scop diversificarea serviciilor oferite turistului în vederea creșterii gradului de mulțumire a acestuia. Unele servicii complementare sunt cunoscute anticipat de către turist iar cu altele turistul ajunge în contact la destinație, consumul lor rămânând la latitudinea acestuia.
Este recunoscut faptul că serviciile suplimentare sunt o importantă sursă de venituri, în consecință, ele trebuie bine manageriate . Se caracterizează în primul rând prin varietate, astfel, principalele tipuri sunt:
Serviciile de informare a turiștilor: apar atât în perioada organizării sejurului dar și de-a lungul acestuia; pot fi grupate astfel: informații oferite de către agențiile de turism (conținutul programelor turistice), informații privind organizarea vacanței (programul curselor aeriene, mersul trenurilor, transferuri, etc.); informații oferite de către prestatorii direcții de servicii privind oferta de produse, servicii, tarife, posibilități pentru practicarea agrementului; informarea turiștilor se poate face oral sau pe suport letric (pliante, afișe, panouri informative, etc.) ; un exemplu este Centrul de Informare Turistică din Poiana Brașov (vezi fig. 2.3.);
Fig. 2.3. Centrul de Informare turistică din Poiana Brașov. Sursa: http://www.infotravelromania.ro/centre-informare-turism.html, accesat în data de 12.05.2018
Serviciile de intermediere: se grupează în servicii pentru asigurarea rezervărilor (bilete de călătorie, bilete pentru spectacole, locuri în alte spații de cazare); intermedieri servicii (obținerea vizelor de acces în alte state, service automobile, etc.); închirieri (rent-a-car, echipamente sportive, obiecte necesare pentru plajă, ambarcațiuni diverse, biciclete, ATV-uri);
Fig. 2.4.-2.5. Închiriere de echipament sportiv și ATV-uri în Predeal. Sursa: http://inchirieri-atv.com/, accesat în data de 12.05.2018
Serviciile cu caracter special: se adresează unor segmente de turiști bine determinate- pentru oamenii de afaceri (servicii specifice secretariatului), pentru persoane cu autorizații în practicarea vânătorii și a pescuitului, servicii destinate copiilor (supraveghere, spații de joacă- vezi fig. 2.6., programe artistice pentru cei mici și asigurarea hranei specifice pentru copii), pentru persoane cu diferite tipuri de handicap (asigurare de asistență medicală și ajutor în diferite situații), pentru animalele turiștilor (asistență veterinară, plimbarea acestora), securitatea turiștilor și mijloace de intervenție în caz de necesitate (salvamont, salvamar- vezi fig. 2.7., personal de pază), ghidaj turistic, etc.;
Fig. 2.6.-2.7. Spații de joacă pentru copii din cadrul hotelurilor și salvamari. Sursa: www.radiovacanta.ro, accesat în data de 12.05.2018
Servicii cultural-artistice: are în vedere petrecerea cât mai plăcută a timpului liber de către turiști prin participarea la diferite spectacole, evenimente, festivaluri populare- vezi fig. 2.8., etc., vizite la muzee, galerii de artă, case memoriale, etc., vizitarea unor obiective turistice cu profil cultural-istoric, științific (cetăți, palate, mănăstiri, etc.);
Fig. 2.8. Spectacol etnofolcloric în Municipiul Suceava. Sursa: www.infomusic.ro, accesat în data de 12.05.2018
Activități cu caracter sportiv: implică manifestări sportive atât pentru avansați dar și
pentru începători; este nevoie de prezența unui antrenor, instructor, dar și a dotărilor (săli de sport, terenuri în aer liber, piscine și bazine de înot, pârtii de schi- vezi fig. 2.9., centre de închiriere materiale sportive);
Servicii de cură medicală și tratament balneo-medicale: tendința de creștere la nivel internațional pentru aceste servicii, fiind rezultatul mai multor factori (reconsiderarea mijloacelor terapeutice naturale în actul medical, apariția conceptului de turism pentru sănătate, de aici diversificarea ofertei stațiunilor balneare- vezi fig. 2.10.); serviciile de acest tip includ atât cure profilactice (pentru persoanele sănătoase sau cel puțin în aparență sănătoare care au însă anumite predispoziții pentru a se îmbolnăvi), pentru recuperare (în cazul unor afecțiuni mai ales ale aparatului locomotor) dar și pentru odihnă, recreere, refacerea capacității de muncă, de efort; procedee pot fi complexe, implicând atât mișcarea fizică dar și aplicarea unor tratamente și este absolut necesară prezența unui personal calificat (medici, asistente;
Fig. 2.9.-2.10. Turism sportiv în Bucegi și proceduri balneare la Olănești. Sursa. www.infoturism.ro, accesat în data de 12.05.2018
Alte tipuri de servicii: financiare (schimb valutar, asigurări diverse, comercializare produse).
Serviciile turistice implică o gamă diversă de tipuri și forme dar calitatea lor este foarte importantă. Calitatea lor este determinată de profesionalismul personalului care le operează determinând calitate sau dimpotrivă, un serviciu care să nu fie conform cu așteptările turiștilor.
2.3. Calitatea serviciilor turistice
Calitatea unui serviciu turistic este un element definitoriu. Reprezintă măsura în care un serviciu turistic reușește să satisfacă cerințele turiștilor . Calitatea unui produs turistic este influențată de: ambianță (totalitatea elementelor care crează cadrul în care se realizează contactul dintre prestatorul de servicii și client- clădirea cu caracteristicile ei, mobilierul, decorul), echipamente, personalul de servire.
Calitatea serviciului turistic este privită diferit de prestator față de client, dacă primul privește mai mult partea tehnică a lucrurilor, clientul apreciază mai mult satisfacerea nevoilor curente, la timp și cu mult profesionalism. La fel de adevărat este și că percepția calității unui serviciu turistic depinde de fiecare client în parte.
Cu alte cuvinte, calitatea serviciului este apreciată la final de către turist (uneori acest lucru se întâmplă și pe parcursul sejurului), acesta va compara asteptările pe care le-a avut cu nivelul serviciilor oferite. Rezultatele pot fi următoarele:
Servicii excelente: atunci când așteptările turistului au fost depășite;
Servicii de bună calitate: apar atunci când așteptările clientului concordă cu promisiunile făcute de prestator sau cu alte experiențe similare;
Servicii satisfăcătoare: dacă serviciile prestate se înscriu în limitele admise ale unei zone de toleranță;
Servicii necorespunzătoare calitativ: atunci când serviciile prestate se află sub nivelul așteptărilor turistului.
Este mult mai greu să contabilizezi gradul de calitate al serviciilor decât al produselor, o soluție în acest sens este determinarea modului în care evaluează consumatorii.
Asupra calității serviciului turistic acționează o serie de factori conform schemei de mai jos (vezi fig. 2.11.):
Fig. 2.11. Factorii care influențează calitatea serviciului turistic
1. Corectitudinea: implică prestarea la timp a serviciilor, în cele mai bune condiții și corectitudinea în privința întocmirii notei de plată sau a facturii;
2. Receptivitatea: promptitudine în oferirea serviciului, dorința de a răspunde la solicitările turiștilor;
3. Siguranța: capacitatea de a inspira încredere consumatorilor; politețea, competența, profesionalismul, respectul și amabilitatea; siguranța fizică și confidențialitatea;
4. Personalizarea serviciului: înțelegerea nevoilor specifice din partea prestatorului, adaptarea serviciilor segmentului de clientelă, personalizarea relațiilor;
5. Decor cât mai atractiv: clădirea în sine, mobilierul, alegerea unui decor, unui stil anume, gradul de confort.
În condițiile în care clientul își crează o imagine de ansamblu, mai rar la nivel de componente este greu de găsit o părere neutră asupra calității serviciilor deși nu este exclus acest lucru. De multe ori se întâmplă ca turistul să se lege de aspecte minore privind motivarea unei calități slabe a serviciilor turistice.
Capitolul 3. TURISMUL ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ
Creșterea rapidă a industriei turistice ce caracterizează ultima parte a secolului XX și începutul secolului XXI, poate fi corelată cu dezvoltarea fără precedent a economiei, a urbanizării, urmate de tendința de mărire a veniturilor populației, a concediilor prin micșorarea timpului de lucru..
Această prosperitate economică, mai ales a țărilor dezvoltate, a impus o evoluție accelerată și a turismului prin costul redus al transporturilor, explozia informației și tehnologiei, marcată de o rată a intrărilor turistice de 9%/an . Însă, în același timp, această dezvoltare în ansamblul său a presupus și presupune costuri de mediu care pot afecta turismul pe termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau global (încălzirea climatică, pierderea stratului de ozon) pun în pericol prin efectele induse (topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului mării, pierderea biodiversității, intensificarea activității ciclonilor, etc.), multe dintre destinațiile turistice ale Terrei. Deterioararea componentelor hidrosferei, datorită presiunilor antropice, sau a solurilor, vegetației, faunei, constituie problem care cer o rezolvare imediată pentru că ele afectează viața, omul, ramurile economiei, implicit turismul.
Între mediu, turism, om, sunt relații complexe, de interdependență, reciprocitate etc., dar problema esențială rămâne păstrarea în echilibru a mediului natural, deoarece nu există turism fără mediu. Alături de malfuncționalitățile sistemelor socio-economice în general și turismul pune în pericol chiar viitorul său, în primul rând prin fluxul de turiști, extrem de ridicat, din unele destinații.
Astfel, dacă în anul 1950, fluxul turistic mondial a fost de 25 000 000 turiști, el a ajuns în anul 2004 la 763 300 000 turiști. Această creștere nu a fost continuă ci a fluctuat din cauza șocurilor economice și a unor evenimente sociale și politice. Criza de resurse, declașată în 1970, a determinat o micșorare a numărului de turiști, fapt marcat de atingerea prognozei fluxului mondial pentru anul 1970 abia în anul 1980. Conflictele politice și militare din Europa, Africa, Orientul Mijlociu, au determinat reorientarea marketingului turistic, dar și a opțiunii turiștilor. Astfel, dacă în anii 70, Europa domina piața turistică prin Franța, Spania, Italia, Austria, Marea Britanie, Elveția, astăzi, piața acestor țări a scăzut din cauza dirijării, promovării turismului de lungă durată spre Asia, australia, America de Sud, Groenlanda și chiar Antarctida, ele realizând circa 80% din veniturile lor doar din călătoriile de scurtă durată din țările vecine.
Scena actuală demonstrează că turismul este sectorul economic marcat de cea mai rapidă
creștere, deoarece el furnizează mai mult de 6% din produsul global și 13% din cheltuielile consum (conform OMT).
Industria turistică se sprijină pe rolul turismului prin beneficiile econimcie, psihologice, sociale create (recuperare, regenerarea fizică și psihică, integrare socială, comunicare, lărgirea orizontului cultural, libertate și autodeterminare, fericire, delectare, realizare personală).
Totuși, după anul 1990, turismul a început să fie asociat cu degradarea , epuizarea mediului. De fapt, primel îngrijorări s-au manifestat încă din anul 1975, când Miles Turner, în lucrarea sa Hoardele aurii, identifica turiștii cu sălbaticii care invadează lumea, iar în anul 1987, Krippendorf îi definea drept consumatori de peisaje .
În concluzie, probleme de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului de turiști, abilitatea crescândă a accesării arealelor naturale nealterate, asumarea dreptului de a proceda astfel, gama largă de servicii, structuri specializate pe diverse grupuri sociale, și numărul extrem de mare al firmelor.
Pentru a-și atinge scopul, fie cel al prosperității fie cel al supraviețurii, companiile urmăresc atragerea unui număr cât mai mare de turiști, ceea ce duce la aglomerarea unor regiuni, la micșorarea prețurilor, etc. Companiile mari, transnaționale părăsesc aceste oferte consumate și deschid noi destinații, care le pot aduce venituri mai mari, urmărind de cele mai multe ori doar propriul lor interes ci nu pe cele locale sau guvernamentale. În acest context, apare un dezechilibru între profit/ responsabilitate/ sensibilitatea mediului, ceea ce poate duce la o ofensivă a unor guverne sau a ecologiștilor asupra industriei turistice. Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil, alături de turismul ecologic.
3.1. Importanța turismului pe plan național și internațional
Turismul este o ramură a economiilor național sau locale, o importantă sursă de venituri și o soluție pentru dezvoltare. Pe lângă un marketing care este foarte evident necesar, și un management care stipulează următoarele aspecte :
Motivarea formelor de turism ecologic, turism-verde, ecoturism, prin observarea și aprecierea naturii, cunoașterea tradițiilor culturale;
Turismul implică și activități educative, cum ar fi împăduririle, farmarea, reabilitarea unor specii aflate în pericol; protejarea și reabilitarea unor obiective turistice;
Generarea unor fluxuri turistice cu un impact deosebit asupra încasărilor la nivelul bugetului local;
Turismul susține protecția arealelor protejate, a monumentelor istorice valoroase, protejarea resurselor care determină anumite forme de turism (resursele balneare);
Exploatarea turistică rațională și durabilă determină creșterea nivelului de dezvoltare a comunităților locale, crearea locurilor de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață;
Turismul este o activitate eficientă atâta timp cât nu se depășește pragul de suport;
Turismul contribuție la creșterea performanței în muncă, prin îmbunătățirea calității serviciului turistic în urma stagiilor și cursurilor de perfecționare;
Turismul este recunoscut mai nou prin faptul că stimulează activitatea de reciclare a materialelor.
Apariția turismului de masă în tot mai multe țări începând cu secolul 20, generalizarea concediilor anuale plătite, progresele fără precedent înregistrate în domeniul transporturilor au permis dezvoltarea extrem de rapidă a acestui domeniu nou al economiei .
Industria turistică generează un număr mare de locuri de muncă, iar investițiile au o durată de amortizare relativ scurtă. Economia locală, în ansamblu, beneficiază ca urmare a dezvoltării turismului. Turiștii creează o cerere suplimentară de servicii și bunuri de consum, stimulând astfel sectorul terțiar al economiei (serviciile, comerțul, industriile artizanale etc)
Turismul se distinge ca o ramură distinctă a economiei naționale. este o componentă a sectorului terțiar fapt susținut de:
Conținutul său, natura serviciilor de cazare, transport, alimentație și agrement;
Caracteristicile sale:
nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate, simultaneitatea producției și a consumului .
Turismul are rol de ramură de interferență, la contactul dintre transporturi, sănătate, alimentație etc. Turismul este o ramură de sinteză, în cadrul acestei ramuri economice se interferează produse ale industriei materialelor de construcții, a sticlei, lemnului, construcții de mașini, industrie chimică. Dezvoltarea turismului nu se poate realiza fară o strânsă corelare cu ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei. La producerea unui produs turistic participă toate ramurile economiei naționale. Este interesant de analizat rolul pe care turismul îl are în cadrul economiei locale și naționale:
1. Rolul economic direct al turismului:
Creșterea produsului intern brut și a veniturilor naționale ca și consecință a încasărilor în urma serviciilor de cazare, transport, alimentație sau agrement;
Reechilibrarea balanței comerciale de plăți, în urma vânzărilor specifice de valută și a exportului intern;
Valorificarea unor categorii de resurse, frumusețea peisajului, tipurile de climate, resursele balneare, monumente de artă, vestigii istorice, care își găsesc în turism poate singura modalitate de valorificare;
Creșterea prosperității anumitor zone, se referă la crearea unor locuri de muncă, dezvoltarea infrastructurii locale și valorificarea unor resurse.
2. Rolul economic indirect al turismului
Rolul social al turismului: crearea unor noi locuri de muncă, reducerea șomajului, apariția unor noi meserii;
Rolul cultural-educativ: vizitarea unor zone care îmbogățește cultura generală a turistului în numeroase domenii științifice, astfel contactul turiștilor cu regiuni sau țări mult mai dezvoltate economic, social și educativ, poate efecte pozitive asupra acestuia;
Rolul politic: considerat mesager al păcii, contribuie la o bună înțelegere între popoare, la interferența dintre culturi.
Criza economică mondială a afectat majoritatea structurilor economiei, pornind de la sectorul monetar cu efecte asupra economiei reale: costurile de finanțare au crescut, șomajul în mare creștere și scăderea nivelului activităților economice au influențat volumul veniturilor, profiturile companiilor au scăzut semnificativ, multe dintre acestea falimentând. Astfel sunt necesare descoperirea unor noi mijloace de asigurare a veniturilor. Printre aceste mijloace de relansare economică susținerea dezvoltării serviciilor turistice ocupă un loc important datorită potențialului de impact asupra creșterii regionale endogene .
3.2. Potențialul turistic al României
Potențialul turistic natural și antropic al României este complex, iar ca valoare, comparativ cu resursele turistice ale altor state europene este de nivel mediu, dar cu unele elemente de unicat.
Potențialul natural al munților
Carpații prezintă o puternică fragmentare tectonică, totodată o mare dezvoltare a zonelor de fliș și mai ales a rocilor calcaroase și vulcanice . Nu există în Europa o formațiune de dimensiunile și spectaculozitatea catenei vulcanice din Carpații Românești.
Carpații nu au ghețari actuali dar păstrează bine circuri și văi glaciare fosile. Carpații Românești se disting prin marea extindere a platformelor de eroziune, asociate cu păduri ori pajiști. Dispun de numeroase văi transversale adevărate artere ale vieții .
Carpații Orientali
Cu orientarea lor NV-SE, se desfășoară de la granița cu Ucraina și până la Valea Prahovei. Fascinația turistică este dată de originalitatea structurală, respectiv distribuția zonală a celor trei fășii:
Brâul vulcanic: de la Depresiunea Oaș la Depresiunea Brașov;
Culmile semețe ale zonei cristalino-mezozoice;
Zona mai domoală a flișului din est.
Se remarcă prin frecvența pasurilor (Pasul Prislop- 1 416 m, Rotunda- 1 271 m, Mestecăniș- 1 096 m) și trecătorilor, depresiunilor, culmilor impunătoare. Spectaculozitatea naturală este prezentă la tot pasul. Din NV acestora se desfășoară treptat de la 850 m în Oaș la 1 800 m în Țibleș, munții vulcanici-cristalini ai Rodnei (vezi fig. 2.7.) și Bistriței în partea centrală. De o rară spectaculozitate sunt Obcinile Bucovinei, depresiunile Maramureșului, Dornelor, Câmpulung-Moldovenesc sau Gura Humorului. Spre sud se observă continuitatea șirului de munți vulcanici (Călimani- 2 100 m, Gurghiu- 1 776, Harghita- 1 801 m) între care și zona cristalino-mezozoică a Munților Bistriței- 1 864 m, Hășmaș- 1 792 m, Giurgeu și Ceahlău- 1 907 m- vezi fig. 2.8.) se inserează depresiunile Bilbor, Borsec, Giurgeu, Ciuc, Bârsa (parte a Depresiunii Brașov), multe dintre acestea dispun de resurse de ape minerale.
Zona turistică a Carpaților Orientali se caracterizează printr-o deosebită complexitate geologică care se răsfrânge asupra potențialului turistic care este deosebit de valoros. Formele inedite de relief, orientarea culmilor, alternanța zonelor joase cu cele înalte, prezența văilor având funcție dublă (peisaje și comunicație) conferă Carpaților Orientali un rol turistic deosebit.
Fig. 2.7.-2.8. Munții Rodnei (stânga) și Ceahlău
. Sursa: www.parcrodna.ro și www.primariaceahlau.ro, accesate în data de 26.03.2018.
Grandoarea turistică a Orientalilor, este dată de monumentalitatea naturală a culmilor, a serpentinelor și cheilor, a defileelor. Munții Vrancei și Penteleu cu pantele lor accesibile, culoare de vale, remarcabile bazinete depresionare se continuă cu culmile Munților Siriu, Ciucaș, Baiu. Peisaje caracteristice apar în zona Munților Ciucaș (1 954 m), Zăganul (1 883 m) unde pot fi întâlnite forme de tipul Tigăilor din Ciucaș (vezi fig. 2.9.) și Creasta Zăganului.
Două măguri uriașe se înalță în sudul Depresiunii Brașov (Postăvarul- 1 802 m, vezi fig. 2.10. și Piatra Mare- 1 824 m).
Fig. 2.9.- 2.10. Tigăile din Ciucaș (stânga) și Postavarul
Sursa: www.romanianturism.ro, accesat în data de 26.03.2018.
Carpații Meridionali
Bucegii sunt formați din două mari unități (Bucegii- 2 505 m. și Leaota- 2 133 m), care acoperă zona dintre Prahova și Dâmbovița. Se deosebesc prin structura geologică (Bucegii- conglomerate cretacice iar Leaota- cristalin). Atracția turistică deosebită este dată de formațiunile carstice tipice, chei și peșteri, circuri și văi glaciare, Platoul Bucegilor, cu misteroasele formațiuni Sfinxul și Babele (vezi fig. 2.11.-2.12) care suscită și astăzi numeroase legende. Se remarcă prezența Culoarului Rucăr-Bran, zonă depresionară între 800-1 300 m altitudine, are o lungime de 45 km și o lățime de 10 km.
În extremitatea vestică a Bucegilor, o adevărată lamă calcaroasă jurasică, Piatra Craiului (2 238 m) impresionează prin grandoare.
Fig. 2.11.- 2.12. Două misterioase simboluri, Sfinxul (stânga) și Babele Bucegilor
. Sursa: www.muntii-bucegi.ro, accesat în data de 26.03.2018.
Șirul Meridionalilor este continuat de Munții Făgăraș, Parâng și Retezat separați de văile tranversale ale Oltului și Jiului. Munții Făgăraș creasta alpină cea mai înaltă și mai lungă (2 544 m- Vf. Moldoveanu și 2 535 m- Vf. Negoiu). Numiți și Alpii Transilvaniei, impresionează prin circurile, lacurile și văile glaciare. Dincolo de Depresiunea Loviștei se află Munții Parâng (2 519 m), Căpățânii dar și Șureanu și Cindrel în nordul Grupei Parâng. Pitorescul natural este completat de prezența Depresiunilor Petroșani și Hațeg.
Carpații Occidentali
Natura a imprimat trăsături distincte pentru Carpații Occidentali. Munții Apuseni cu Munții Bihor (1 859 m), Muntele Mare (1 826 m), Vlădeasa (1 836 m), sunt constituiți din nuclee de șisturi cristaline și granite peste care s-au depus depozite mezozoice cu peșteri (vezi fig. 2.12.), chei (vezi fig. 2.13.) și paleozoice, străbătute de roci eruptive.
Fig. 2.12.- 2.13. Peștera Urșilor (stânga) și Cheile Turzii
Sursa: www.poarta-apusenilor.ro, accesat în data de 26.03.2018.
Munții Banatului sunt formați din Munții Semenic (1 446 m în vârful Semenic), Munții Aninei
(1 144 m), Munții Almăj (1 224 m), Dognecei și Locvei.
Depresiunea Almăj (250 kmp) reprezintă o veritabilă axă turistică prin prezența Nerei cu Cheile Nerei.
Munții Poiana Ruscă (1 374 m- Vf. Padeș), alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, conțin minereuri de fier, complexe și marmură.
Zonele circumcarpatice
Peisajul natural al Depresiunii intracarpatice este armonizat în prezența sudică a podișurilor propriu-zise ale Târnavelor, Secașelor, Hârtibaciului.
Peisaje integrate sunt oferite de Subcarpații Moldovei cu văile Trotușului, Moldovei, ulucul depresionar Neamț-Cracău-Bistrița-Tazlău-Cașin străjuit de o serie de culmi subcarpatice și piemontane (Pleșu- 915 m, Pietricica- 585 m). Nu mai puțin se evidențiază Subcarpații de Curbură cu două șiruri de dealuri (Măgura Odobești- 996 m, Răchițas- 867 m, Istrița- 749 m) și două de depresiuni (Soveja, Vrancea, Vidra-Mera, Câmpina, Pucioasa), se remarcă prin Vulcanii Noroioși (vezi fig. 2.14.) și Focul Viu (vezi fig. 2.15.). Subcarpații Getici se desfășoară între râurile Motru și Dâmbovița cu 600-1 000 m, oferă peisaje interesante, expresivitate oferită de depresiunile Câmpulung, Arefu, Horezu, Polovragi, Novaci, închisă de dealurile subcarpatice Mățău, Măgura, Slătioarei.
Fig. 2.14.-2.15. Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari (stânga) și Focurile Vii de la Andreiașu
Sursa: www,ghiduri-turistice.ro, accesat în data de 26.03.2018.
La apus, o fâșie de dealuri sinoase, înalte de 150-300 m, treaptă intermediară între munte și câmpie. Sunt dealuri piemontane, formate din argile, nisipuri, marne și pietrișuri pliocene pe care râurile l-au ferestruit.
Podișul Sucevei, parte a Podișului Moldovei, oferă o puternică varietate de relief, în cadrul căreia se înscrie Culoarul Sucevei, Culoarul Siretului superior, Podișul Fălticeni și Dragomirnei . Se remarcă depresiunile Solca și Cacica cu importanță turistică pentru resursele balneare. Câmpia Moldovei, prezintă un relief puțin înalt (200 m), dealuri prelungi, teșite, văi foarte largi, pantă mică, zone mlăștinoase. Este drenată de Jijia și afluentul Bahlui. Spre sud se desfășoară Podișul Bârladului cuprins între Siret și Prut, monumentul natural este dat de Coasta Iașilor (abruptul către Câmpia Moldovei din N).
Potențialul turistic al zonelor joase
În cadrul zonelor de câmpie din România se află cele mai mari centre urbane și turistice în egală măsură. Potențialul natural este dat de prezența reliefului fluvial, albiile râurilor devin centre de polarizare turistică prin prezența limanelor, ostroavelor, meandrelor și plajelor. Malurile joase și nisipoase sunt favorabil pentru practicarea helioterapiei și înotului. O importanță deosebită o prezintă lacurile din câmpie, apele termominerale și arealele împădurite.
Delta Dunării, zonă permanent umedă, declarată Rezervație a Biosferei, se remarcă prin originalitatea sa peisagistică, morfohidrologică și faunistică, fiind unicat european, din punct de vedere ecologic cât și al modului de habitat deltaic (vezi fig. 2.16.). Potențialul turistic natural este dat de marea varietate a peisajului, suprafețele acvatice alternând cu terenurile mlăștinoase și grindurile, dunele de nisip și plaja, cu aspect arid dar exotic.
Litoralul Mării Negre, (vezi fig. 2.17.), situat pe aceleași coordonate geografice ca Rimini, San Remo, Monaco sau Nisa, se caracterizează prin două sectoare: nordic (țărmuri joase, plajă sălbatică extinsă în Grindul Sărăturile, granulație fină a nisipului) și sudic (țărm relativ înalt, tip faleză săpată în loess, plaje deschise la baza acesteia). Se adaugă ca resurse naturale: apa mării, bioclimatul marin, apele mineralizate, nămolul terapeutic .
Fig. 2.16.-2.17. Delta Dunării (stânga) și Litoralul românesc al Mării Negre
Sursa: www.plaja.ro, accesat în data de 26.03.2018
Potențialul turistic natural al climei
Implică patru tipuri de bioclimate specifice teritoriului României:
Bioclimatul excitant-solicitant de stepă și litoral: sub 200 m altitudine, grad ridicat de însorire, nebulozitate redusă, temperaturi medii ridicate de 10-11 gr. C și peste 11 gr. C, puține precipitații, între sub 400- 600 mm/an;
Bioclimatul sedativ-indiferent de cruțare: între 200-800 m, temperaturi medii anuale de 6-9 gr. C., nebulozitate și umiditate mai ridicate decât în câmpie, durata de strălucire a soarelui și vânturile mai moderate;
Bioclimatul tonic-stimulent de munte: climat de adăpost în depresiuni, concentrație mai scăzută de oxigen, mare puritate a aerului, radiații ultraviolete mai intense, umiditate mai mare;
Bioclimatul salinelor și al peșterilor mari: se remarcă prin puritatea aerului, aerosoli negativi, temperatură, presiune și umezeală relativă, constante pe tot parcursul anului.
Potențialul turistic al apelor
Marile râuri ale țării (Oltul, Mureșul, Someșul, Crișurile, Bistrița, Buzăul) sau Dunărea , prin prezența sectoarelor înguste, chei și defilee (Defileul Dunării- vezi fig. 2.18.) , conferă o atractivitate deosebită și generează peisaje de o frumusețe rare. Lacurile sunt adevărate oaze turistice, Cele mai cunoscute și apreciate sunt: Bucura (vezi fig. 2.19.) și Zănoaga (glaciare), Sf. Ana (vulcanic), Roșu (de baraj natural), Ursu (fostă ocnă de sare), Razim (lagună).
Fig. 2.18.- 2.19. Defileul Dunării (stânga) și Lacul Bucura
Sursa: www.devaturism.ro, accesat în data de 26.03.2018.
România dispune de o treime din resursele de ape minerale ale Europei . Dintre tipurile de ape minerale și stațiunile care s-au dezvoltat pe baza acestora sunt: carbogazoase (Borsec), clorurate-sodice (Băile Govora), sulfuroase (Călimănești-Căciulata), alcaline (Slănic Moldova), iodurate (Băile Olănești), termale și termominerale (Herculane, Băile Felix, Geoagiu-Băi) . Apele minerale din România sunt deosebit de valoroase datorită diversității compozițiilor chimice, fiind pretabile pentru tratarea unor game destul de mari de afecțiuni.
Potențialul balnear al României
Este un potențial reprezentat de următoarele resurse:
Apele minerale și termale: similare și chiar superioare celor din vestite stațiuni din Europa; Covasna, Sărata-Monteoru, Vatra Dornei, etc.
Nămolurile terapeutice: Techirghiol (sapropelic) și Vatra Dornei (nămol de turbă);
Gazele terapeutice (mofetele): Covasna (98% CO2), Băile Tușnad, Băile Harghita, Balvanyos;
Salinele: Slănic Prahova, Praid, Ocnele Mari, Turda.
Potențialul turistic al învelișului biogeografic și al ariilor protejate
Se remarcă principalele zone protejate din România și rezervațiile naturale din cadrul acestora sunt, printre altele:
– Rezervația Biosferei Delta Dunării: Pădurea Letea, Insula Popine, Ins.Sacalin-Zătoane;
– Parcul Național Domogled-Valea Cernei: Peștera Cloșani, Cheile Cernei, Belareca;
– Parcul Național Retezat: Gemenele-Tăul Negru, Peștera cu Corali ;
– Parcul natural Porțile de Fier: punctul fosilifer Bahna, Cazanele Mari și Mici;
– Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița: Cheile Nerei, izvorul Bigăr;
– Parcul Național Munții Rodnei: Ineu-Lala, Pietrosu Mare;
– Parcul natural Bucegi: Cheile Urșilor, Turbăria Lăptici;
– Parcul Național Cheile Bicazului: Cheile Bicazului, Lacul Roșu;
– Parcul Național Munții Ceahlău: Cascada Duruitoarea, Polița cu Crini;
– Parcul Național Munții Călimani: Jnepenișul cu Pinus Cembra, 12 Apostoli;
– Parcul Național Piatra Craiului: Peștera Stanciului, Cheile Dâmbovicioarei;
– Parcul Național Cozia: Defileul Oltului, floră, vegetație și peisaj;
– Munții Semenic- Cheile Carașului: Peștera Comarnic, Pădurea Groposu;
– Parcul natural Balta Mică a Brăilei: ecosisteme de baltă;
– Parcul natural Vânători-Neamț: Rezervația de Zimbrii, Codrii de Aramă, Pădurea Dumbrava;
– Parcul natural Comana: ecosisteme silvice, floristice, de faună și peisaj .
– Geoparcul Dinozaurilor din Țara Hațegului: fauna fosiliferă de dinozauri pitici.
Zonele protejate se constituie în resurse turistice pretabile pentru turismul ecologic, o formă nouă de turism, o alternativă la formele de turism clasice.
Potențialul turistic cultural-istoric
Monumente și situri arheologice: implică vestigii ce aparțin unor cetăți grecești de pe litoral, cetăți dacice, castre, fortificații, orașe daco-romane ; peste 130 de localități au păstrat monumente și situri arheologice a căror importanță turistică rezidă din valoarea lor artistică, istorică, accesibilitate; edificatoare sunt: Tomis-Constanța, Apullum-Alba Iulia, Adamclisi, Sarmizegetusa, Cetatea Suceava, Neamț, Poienari, etc.
Monumente și ansambluri de arhitectură: includ bunuri de factură religioasă sau civilă, mărturii ale modului de evoluție a culturii și civilizației românești , aici fac parte:
Monumente și ansambluri de arhitectură de factură religioasă (biserici din piatră- Densuș, bisericile fortificate- Prejmer, biserici renumite- Stavropoleos, catedrale- Mitropolia din București, sinagogi- Templul Coral, moschei- Constanța, mănăstirile- Voroneț- vezi fig. 2.20., Moldovița, Sucevița, Putna- vezi fig. 2.21., Curtea de Argeș, Horezu, Snagov, etc.);
Fig. 2.20.-2.21. Două simboluri ale turismului din România: biserica Mănăstirii Voroneț (stânga) și Putna
. Sursa: www.bucovina.ro, accesat în data de 26.03.2018
Monumente și ansambluri de arhitectură de factură civilă: includ locuințe, structuri de cazare, restaurante, instituții de stat și private, bănci, muzee, palate de cultură, castele și conace, astfel: castele (Bran, Peleș, Corvineștilor), palate (Cotroceni, Mogoșoaia), muzee (istorice- Muzeul Național de Istorie din București, Muzeul Unirii; de artă- Muzeul de Artă al României din București; științe ale naturii- Muzeul Mării din Constanța, Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa; mixte- Muzeul Olteniei din Craiova
,Muzeul Țării Crișurilor din Oradea; cu un profil anume- Muzeul Aurului din Brad, Muzeul Ceasurilor);
Fig. 2.22.-2.23. Două dintre cele mai vizitate obiective turistice din România: Castelul Peleș (stânga) și Castelul Bran (dreapta)
Sursa: www.romaniatravel.ro, accesat în data de 26.03.2018
Rezervații de arhitectură și urbanism, clădiri și case memoriale: aici se includ centrele istorice din orașe și sate (Brașov, Sighișoara, Bran), case memoriale (C.Brâncuși- Hobița, G.Enescu- Sinaia, I.Creangă- Tg.Neamț, M.Eminescu- Ipotești) ;
Monumente de artă plastică și comemorative: ilustrează momente din istoria națională, cinstesc memoria unor eroi, oameni de marcă ai culturii și istoriei naționale, reprezentate de ansambluri monumentale, monumente, obeliscuri, plăci comemorative; statuile (bustul lui Horea- Albac, statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare- Iași), grupurile statuare (Monumentul Aviatorilor din București, monumentele de la Carei, Moisei, Alba Iulia)
Monumente tehnice: implică realizările de tip industrial și tehnic, fiind incluse în această categorie- podurile de lemn și metalice, vechi instalații de morărit, mijloace de transport, amenajări hidrotehnice; reprezentative din această categorie sunt: Podul Prieteniei Giurgiu-Ruse, Podul A.Saligny, Complexul Hidroenergetic Porțile de Fier, Complexul Hidroenergetic Vidraru pe Argeș, etc.
Locuri istorice: spațiile unde s-au desfășurat importante bătălii, evenimente istorice, cimitirile militare, foarte cunoscute sunt cele de la Podul Înalt, Călugăreni, Izlaz, Milcov, Mirăslău, etc.
Parcuri și grădini: Herăstrău, Cișmigiu și Tineretului din București, Grădina Copou din Iași, Parcul Trivale din Pitești, parcul dendrologic din Simeria, grădina botanică din București.
Resursele turistice etno-culturale
În această categorie sunt incluse : așezările rurale tradiționale (exprimă un anume mod de viață arhaic), arhitectura tradițională (biserici de lemn din Maramureș, gospodăriile cu ocol închis și deschis), organizarea interiorului (expresie a modului de viață și de manifestare a ideiilor despre familia rurală- Nordul Moldovei, Maramureș, Lăpuș, Argeș, Vâlcea, etc.), arta prelucrării lemnului (adevărate civilizații ale lemnului în Bucovina, Nordul Olteniei, Brașov și Banat), instalații tehnice tradiționale (mori, pive de ulei, prelucrarea țesăturilor), portul popular (o adevărată carte de vizită, cele mai frumoase sunt considerate din Bucovina, Muscel, Vâlcea, Oaș și Maramureș), sculptura populară în piatră (satele transilvane, buzoiene, vâlcene, nemțene și sucevene), arta populară a prelucrării pieilor (renumiți cojocari sunt în nordul și centrul Moldovei, sudul Transilvaniei, Oltenia de Nord), arta olăritului (are cea mai veche tradiție, Horezu, Odoga, Marginea, Vama, etc.), instrumente populare tradiționale (unele sunt foarte vechi: buhai, bucium, fluier, cimpoi), arta împletiturilor (nuiele, paie, papură- Țara Hațegului, Pădurenii Hunedoarei, Bihor, Mureș), arta țesăturilor și cusăturilor populare (sunt renumite cusăturile, broderiile și țesăturile din Maramureș, Țara Vrancei, Argeș, Muscel), arta picturii pe sticlă (Transilvania și Nordul Moldovei, centre sunt la Sibiel, Arpaș și Sâmbata de Sus – Mănăstirea Brâncoveanu), alte meșteșuguri tradiționale (meșteșugul încondeierii oualelor- Bucovina, Oboga de Sus; confecționarea măștilor).
Manifestări etnofolclorice
Întregul evantai al manifestărilor folclorice se bazează pe existența a trei calendare (civil, bisericesc și popular). În această categorie intră sărbătorile de iarnă (Crăciun, Anul Nou, Boboteaza, colindul, uratul cu capra, ursul, irozii), sărbătorile agricole ale primăverii (Sântoader, Dochia, Lăzărelul, Arminderi, etc.), sărbătorile pastorale ale primăverii (Tânjaua Oilor, Sâmbra Oilor), sărbătorile verii (Sânziene, Paparude, Cununa grâului), sărbătorile muntelui (Nedei, Sântilie). Se adauga praznicele unor sfinți, arhangheli, apostoli, ceremoniile legate de viața omului dar și târguri și festivaluri (Târgul de Fete de pe Muntele Găina).
Muzeele etnografice
Au fost create ca unități de cercetare și conservare a unor valori tradiționale de excepție dar și ca lăcașe de cultură. Taxonomia acestora este în funcție de modul de expunere al obiectelor (în aer liber, pavilioane), tematică (istorie, sociologic, tehnic, artistic, arhitectural-constructiv). Cele mai atractive sunt cele în aer liber: Muzeul Satului din București, Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul Etnografic din Sibiu, Muzeul Bran, etc.
Fig. 2.24.- 2.25. Muzeul Satului din București (stânga) și Muzeul Satului Brănean
Sursa: www.castelul-bran.ro, accesat în data de 26.03.2018
Satele turistice
Satul românesc- prin specificul etnocultural și etnografic, prin originalitatea și bogăția resurselor proprii spațiului geografic aferent se constituie într-un produs turistic inedit. Există câteva tipuri majore:
Sate peisagistice și climaterice: cadru natural atractiv, elemente numeroase de potențial turistic, drumeție, helioterapie- Fundata, Șirnea, Tismana, Botiza, Vama Veche;
Sate balneare: ape minerale, mofete, izvoare, lacuri sărate, nămol- Zizin, Covasna, Săcelu;
Sate turistice pentru sporturi : zone montane cu zăpadă persistentă- Fundata, sporturi nautice- Murighiol și Mila 23;
Sate pescărești și de interes vânătoresc: Crișan, Sf.Gheorghe din Delta Dunării;
Sate turistice pastorale: Jina, Văideeni, Prislop;
Sate cu obiective de interes științific: Andrieșeni, Bosanci, Chiuzbaia;
Sate cu monumente istorice: mănăstiri (Dragomirna, Agapia, Văratic, Cozia, Tismana,etc.), biserici fortificate (Hărman, Biertan, Feldioara, etcc.)
Sate turistice etnofolclorice: muzee etnografice, arhitectură populară de excepție, port tradițional și folclor: Curtișoara, Avram Iancu, Rășinari, Vama și Năruja;
Sate turistice de creație artistică și artizanală: meșteșuguri tradiționale, prelucrarea lemnului, olărit, confecționarea costumelor populare, a covoarelor și măștilor- Oboga, Margina, Corund, Săcel, Săpânța.
3.3. Principalele tendințe și probleme-cheie ale turismului românesc
Atât în domeniul turismului din România dar și al celui internațional, principalele tendințe sunt următoarele :
Tot mai mulți turiști înclină spre turismul ecologic, sau turismul verde, numit și ecoturism;
Turismul pentru seniori va cunoaște aceeași tendință ascendentă, fiind alese mai ales produse turistice cu experiențe autentice;
Conceputul Solo Travel, este din ce în ce mai preferat de către persoanele de sex feminin;
Produsele turistice specifice turismului în familie devin tot mai mult accesate;
Turismul de aventură câștigă treptat teren, de fapt, turiștii încep să prefere alte forme de turism față de cele clasice;
Food- Tourism: gastronomia unui loc geografic devine efectiv o foarte serioasă motivație turistică;
Turismul individual, așa numitul turism- wellness sau turismul pentru fotografie sunt numai două forme de turism inedite.
Este de presupus că turiștii vor deveni din ce în ce mai conștienți de creșterea impactului turismului clasic asupra mediului natural și vor aborda o atitudine ceva mai reținută prin cumpărarea unor produse turistice cu un impact minim asupra naturii. Susținerea companiilor sau ONG-urilor care susțin un mediu curat, nepoluat, activitatea împotriva defrișărilor, a braconajului sau a mineritului în zonele naturale protejate devin realități contemporane odată cu creșterea impactului asupra spațiilor naturale care nu au cunoscut până în prezent o agresiune antropice severă (pădurile virgine).
Turismul destinat seniorilor devine o ramură turistică foarte activă. Prin seniori se înțeleg persoanele născute între anii 1946- 1964. Aceste persoane au tot mai mult timp liber și un buget rezonabil. S-au pensionat și nu mai au copiii în îngrijire, în consecință, pot să facă ceea ce și-au propus de mai mult timp, să călătorească spre destinațiile visate așa numite bucket list sau wish list, destinații pe care și-au dorit să le vizitate dar din diferite motive nu au reușit să facă deplasarea. Alegerea călătoriilor este însoțită și de alegerea celor mai bune condiții de transport, cazare, masă și mai ales agrement, este vorba despre destinații visate de o viață a fi
vizitate astfel că, totul trebuie să fie cât mai bine. În consecință, agențiile de turism care oferă astfel de pachete, trebuie să ofere pachete cât mai atractive, un raport cât mai bun calitate-preț, cu alte cuvinte, să ofere turistilor seniori, experiențe autentice.
Chiar dacă este mult mai greu de crezut, în cazul călătoriilor solo, cele mai predispuse sunt femeile, iar ultimele tendințe din domeniu indică clar preferința femeilor pentru acest tip de turism. Dacă în anul 2014, statistice indicau faptul că femeile din Statele Unite ale Americii în proporție de 72% au călătorit singure , având chiar până la trei astfel de călătorii pe an, pentru anul 2016, ponderea a crescut cu 230%. Acest fapt a determinat chiar crearea unor agenții de turism care sunt destinate exclusiv femeilor și acestui tip de turism numite women only travel companies.
Această formă de turism este în creștere și în România, deși timid dar din ce în ce mai multe femei pleacă singure spre diferire destinații (Italia, Franța, Spania, etc.) pentru relaxare, în urma unor evenimente neplăcute (divorț, de exemplu). Experiențele de călătorie trebuie să fie autentice, de aceea multe dintre participante nu aleg neapărat hoteluri de lux.
Solo-turismul implică însă anumite cerințe speciale rezultate din următoarele aspecte: agențiile de turism trebuie să obțină cât mai multe informații despre persoana în sine, despre preferințele acesteia, femeile sunt mult mai atente la factorul siguranță, astfel încât companiile de turism trebuie să ofere turistelor cele mai sigure soluții de deplasare, cazare și agrement, asigurarea accesului la platforme online destinate acestui tip de turiști. Trebuie ținut cont și de motivație deplasării, astfel că, unele turistice doresc să cunoască și alte persoane aflate tot în același tip de călătorie sau doresc să cunoască chiar pe cineva în vederea prieteniei.
Vacanțele în familie, sunt din nou în tendințele mondiale și în România, chiar foarte mult, implicând toată familia, mai nou și bunicii doresc să petreacă cât mai mult timp cu copiii și nepoții lor. Acest fapt nu este unul nou dar, față de anii trecuți, când cei care plecau cu familia, majoritatea, preferau destinații de lux, acest lucru s-a mai schimbat, familiile preferând și destinații mai puțin accesate în trecut.
Un lucru foarte interesat în cazul acestui tip de turism este existența în cadrul familiei a două categorii de turiști: millennials (părinții, care aleg de cele mai multe ori rezervările online) și seniorii (cei mai în vârstă, care contribuie substanțial la finanțarea călătoriei și sunt cei mai preocupați de siguranța deplasării).
În cazul acestui tip de turism, agențiile trebuie să țină cont de următoarele aspecte: faptul că familiile doresc să petreacă cât mai mult timp liber împreună, să caute noi destinații, să vadă
obiective cât mai interesante iar agrementul să fie cât mai distractiv, ținând cont de faptul că în cadrul călătoriei participă mai multe categorii de generații trebuie să se pună accentul pe cel mai bun raport calitate-preț.
Turismul de aventură, prinde tot mai mult teren și în România. Vacanțele experimentale și experiențele autentice devin priorități ale românilor mai ales în perioada estivală a anului. Este vorba despre descoperirea anumitor zone turistice mai puțin cunoscute care merită să fie explorate pas cu pas. De la frumusețea peisajelor, la prezența unor monumente istorice, gastronomia, legende și mituri locale, toate au menirea de a crea un produs turistic inedit. În consecință, companiile de turism trebuie să țină cont de faptul că aceste aventuri au loc de puține ori de-a lungul vieții și trebuie să țină legătura cu tour-operatorii locali pentru a asigura cele mai bune condiții turistului aflat în sejur.
Turismul pentru fotografie, a cunoscut de-a lungul timpului o dezvoltare în paralel cu creșterea nivelului tehnologic al aparatelor de fotografiat, devenind astfel o motivație turistică în adevăratul sens al cuvântului. Aici nu este neapărat vorba despre fotografii profesioniști ci, mai ales, despre oameni în adevăratul sens al cuvântului, care, utilizând aparate foto digitale, chiar telefoanele mobile sau tabletele urmăresc să surprindă numeroase cadre care ulterior să facă obiectul unor expoziției fotografice sau pur și simplu să fie postate pe rețelele de socializare.
Agențiile de turism trebuie să țină cont de faptul că acest tip de turiști doresc să facă poze unor obiective sau peisaje reprezentative și apoi să împărtășească acest lucru cu cei apropiați. În consecință, agențiile de turism trebuie să asigure acestui tip de turist cele mai bune servicii, experiențe autentice.
O zicală din turism spune că nu poți să cunoști întru totul o destinație turistică până nu deguști bucatele tradiționale, până nu-i cunoști gastronomia. Astfel, bucătăria unei țări, zone, se constituie din ce în ce mai mult ca o motivație turistică. Mai nou, turiștii renunță în deplasările lor la mâncare clasică, internațională, în favoarea celei locale. Un exemplu în acest sens sunt pastele italiene, mâncarea libaneză sau produsele asiatice. Gastronomia tradițională devine astfel, parte a turismului cultural, acest lucru, se datorează faptului că, bucătăria locală este parte a culturii unei țări.
Agențiile de turism care oferă astfel de pachete turistice trebuie să aibă un contact permanent cu producătorii locali care pot să asigure o astfel de experiență.
Vacanțele wellness devin din ce în ce mai cerute. Deși sunt de mai mult timp pe piață, nu au fost așa cerute, în ultimul timp însă au revenit în atenția turiștilor, odată cu dorința de
de a adopta un stil de viață mai sănătos și ce este mai important, au devenit conștiente de acest fapt. Booking.com a anunțat că 2 din 5 persoane, devine tot mai interesată de sănătate și astfel de produsele turistice well-being travel și devin tot mai dispuși să investească cât mai mult timp din cadrul sejurului pentru astfel de activități. Pornind de la așa-numitele vacanțe detox și continuând cu cele specifice de vindecare emoțională, turiștii caută cele mai bune soluții și locuri pentru relaxare.
În tabelul 2.1 este prezentată din punct de vedere numeric, unitățile de cazare din România, la nivelul anul 2015. Datele au fost preluate prin intermediul Institutului Național de Statistică. Cele mai numeroase unități de cazare sunt pensiunile agroturistice care au depășit
1 900 unități, urmate de pensiunile turistice cu peste 1 500 unități. Hoteluri ocupă locul trei cu 1 522 unități dar cu cea mai mare capacitate de cazare. Pe locul IV sunt vilele turistice cu aproape 700 de unități iar pe locul V, bungalourile cu aproape 250 de unități.
Tabel 3.1 Baza de cazare a României, anul 2017
Sursa: tempo-online, INSSE
Interesantă este situația pe categorii de confort, situație prezentată în tabelul 2.2
Tabel 3.2 Baza de cazare a României după clasificare, anul 2017, sursa:I.N.S.
Dacă din punct de vedere numeric nu se constituie o imagine fidelă a bazei de cazare, o imagine mult mai reală este oferită de capacitatea efectivă de cazare, indicator care este prezentat în graficul 2.1, de unde rezultă capacitatea mare de cazare a unităților hoteliere față de restul tipurilor de unități de cazare, deși numeric ocupă numai locul III.
Grafic 3.1 Capacitatea efectivă de cazare pentru România, anul 2017, pe tipuri de unități
Sursa: tempo-online, INSSE
O situație a bazei de cazare, mai exact a capacității de cazare poate fi realizată pe destinații turistice, în graficul 2.2 este prezentată capacitatea de cazare pe principalele zone turistice ale României. Totalul este de 328 313 locuri de cazare (2015).
Grafic 3.2 Capacitatea de cazare turistică existentă pentru anul 2017 pe destinații turistice
Probleme-cheie ale turismului românesc
În privința valorificării potențialului turistic montan, mai exact din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane, se pot trage următoarele concluzii:
Dotarea necorespunzătoare din punct de vedere tehnic: din totalul de 60 de masive analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică și numai 13 au o dotare mai bună (Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlău, Muntele Mic, Tarcău, Făgăraș, Rodna, Parâng, Vâlcan, Bihor);
Puține stațiuni din spațiul montan românesc (Poiana Brașov, Sinaia, Straja, Rânca, Sinaia, Predeal, Bușteni) și complexe turistice (Durău, Semenic, Borșa) prezintă dotări adecvate turismului internațional;
Neconcordanța între valoarea și complexitatea potențialului turistic montan și gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru și Gârbova au cea mai bună amenajare pentru turism, comparativ cu Rodna sau Făgăraș cu cele mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);
Echiparea diferențiată, cu mari discrepanțe a masivelor montane, astfel, munții Bucegi, Postăvaru, Gârbova, Parâng, Vâlcan, dețin peste 75% din capacitatea de cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu și peste 90% din pârtiile amenajate, 80% din spațiile de cazare cu confort superior;
Necorelația dintre capacitatea de cazare, lungimea și capacitatea pârtiilor de schi, doar stațiunile din Bucegi și Postăvaru au valori apropiate de media mondială (6-6,5 m/loc de cazare);
Masivele montane sunt, în general, acoperite cu o rețea densă de poteci turistice (11 000 km lungime), dar se impune verificarea, completarea, întreținerea și chiar reducerea acestora în unele masive, din necesitatea de a proteja mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău);
Se poate concluzia astfel: lanțul carpatic românesc dispune de un potențial turistic deosebit de complex și cu reale posibilități de utilizare în turism, dar insuficient valorificat.
Concentrarea turismului în munții din bazinul prahovean se datorează apropierii de puternicele centre urbane și tradiție (București, Brașov).
În privința analizei modului de valorificare a factorilor naturali de cură s-au desprins următoarele:
Folosirea cu precădere a surselor de ape minerale (și, local, a nămolului);
Utilizarea preponderentă a apelor minerale pe profilul stațiunilor balneare;
Dezvoltarea stațiunilor balneare tradiționale și cu factori curativi reprezentativi, paralel cu stațiuni de importanță locală, fără o fundamentare hidrologică (rezerve) și balneomedicală;
Utilizarea incompletă a factorilor de cură tradițională sau recent puși în evidență, folosirea mai redusă a noilor produse medicale realizate pe baza factorilor naturali de cură, etc.;
În concluzie, valorificarea resurselor balneare în România este sub potențialul existent. Pe ansamblu, activitatea balneară din România se concentrează în aproximativ 20 de stațiuni din care numai 11 corespund într-o anumită măsură turismului balnear internațional prin echiparea turistică și tehnico-medicală (Băile Felix, Băile Herculane, Băile Tușnad, Covasna, Slănic- Moldova, Vatra Dornei, Buziaș, Călimănești-Căciulata, Eforie Nord și Mangalia);
În cadrul valorificării potențialului turistic litoral al Mării Negre se poate spune că acesta se caracterizează printr-o accentuată sezonalitate care a început însă să fie diminuată prin programele pentru litoral din lunile mai și septembrie. Cu toate că există echipamente turistice care în ultimii ani au cunoscut modernizări, potențialul turistic al litoralului este insuficient valorificat, mai ales resursele balneare de mare valoare terapeutică; apele termo-minerale, nămolurile sapropelice și de turbă. Mai mult chiar, unele elemente de potențial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul), conducând la diminuarea potențialului turistic al litoralului.
Față de valoare de excepție a Deltei Dunării, echiparea tehnică, dar mai ales circulația turistică organizată a fost mult timp foarte reduse, abia în ultimii ani se observă un reviriment. Cu toate acestea valorificarea turistică este sub posibilități. Nu este vorba despre lipsa spațiilor de cazare pe uscat ci de slaba dotare cu hidrobuze, bărci, vase-dormitor, ambarcațiuni moderne, silențioase și nepoluante. În perspectivă, în condițiile amenajării complexe a Deltei Dunării, echiparea pentru turism se va dezvolta prin realizarea unor popasuri turistice și cabane, pontoane și debarcadere, dotarea cu ambarcațiuni adecvate, diversificarea prestațiilor turistice.
Valorificarea resurselor turistice antropice este destul de greu de cuantificat pentru că
sunt răspândite pe tot cuprinsul țării, cu toate acestea se pot desprinde următoarele concluzii:
Baza de cazare pentru turismul internațional din alte localități decât stațiunile balneare, montane sau de pe litoral, reprezenta aproximativ 70% din totalul locurilor de cazare din aceste localități, ceea ce exprimă importanța acordată acestui tip de resurse;
Circulația turistică internațională aferentă acestui tip de turism depășește jumătate din totalul țării, fapt care reflectă locul potențialului cultural-istoric în cadrul ofertei de turism românești pentru străinătate;
Județele cu un valoros potențial turistic cultural-istoric se situează pe primele locuri în ceea ce privește numărul de turiști străini înregistrați: Brașov, Cluj, Sibiu, Suceava, Timiș, Neamț, Mureș);
Turismul internațional de factură culturală și de cunoaștere este axat pe principalele artere rutiere internaționale;
Valorificarea sub posibilități a acestui potențial turistic, în actuala organizare, orașul București fiind centrul de dispersie a programelor turistice care se derulează în țară.
Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului înconjurător, existența și dezvoltarea lui depinde, în mod obiectiv, de calitatea acestuia, deci poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediul său.
Dezvoltarea societății supune, în general, mediul înconjurător la două tipuri principale de presiuni: una, care este urmarea directă a exploziei demografice și a expansiunii orașelor, a creșterii considerabile înregistrate de industrie, agricultură și alte domenii de activitate, amplificării circulației și a sistemelor de transport și comunicații, exploatării intensive și extensive a resurselor naturale.
Poluarea este o problemă cu care se confruntă turismul din România:
Poluarea aerului: printre cele mai poluante surse ale aerului se situează fabricile de ciment, pulberile de praf- alternează puritatea atmosferei, distrug vegetația, peisajul, alungă păsările și fauna, atacă clădirile și monumentele pe care se depun; unele dintre acestea se găsesc în zone turistice importante (Bicaz și Tașca pe valea Bistriței- Cheile Bicazului, Câmpulung, Comarnic, Târgu-Jiu); poluarea aerului se datorează și altor surse (combinatele de la Hunedoara, Reșița, Suceava, Piatra Neamț, Ploiești, Târgu Mureș, Govora, Râmnicu Vâlcea) unele dintre acestea și-au redus foarte mult funcționarea astfel că impactul s-a diminuat foarte mult;
Poluarea apei: consecințe grave mai ales prin degradarea unor resurse turistice (poluarea apei, mării, lacurilor, râurilor, Deltei Dunării); se produce și o scădere a
efectelor biostimulatorii sau terapeutice (lacurile Techirghiol, Amara, Sărat, Balta Albă, poluarea episodică a Mării Negre sau a apelor freatice dulci și minerale);
Poluarea solului: fie din apa ploilor contaminate cu agenți poluanți, prin deversări de deșeuri, pesticide, îngrăsăminte chimice, are drept consecințe pentru turism degradarea oglinzilor de apă destinate balneo-turismului și a apelor freatice; degradarea solului se degradează și suprapăsunatului din zonele montane sau alpine din munții Bucegi, Ceahlău, Rodnei, parâng, Ciucaș, etc., masive montane cu o intensă circulație turistică;
Poluarea sonoră: are implicații asupra turismului prin faptul că influențează odihna sau buna dispoziție a turiștilor, astfel, chiar efectele tratamentelor nu mai sunt vizibile;
Degradarea peisajului: acest fapt este realizat prin tăierile nedirijate de pădure, depozitarea necontrolată a deșeurilor, realizarea de construcții neaspectoase sau neadecvate locului; semnificative în acest sens sunt șantierele de construcții hidrotehnice sau drumurile industriale, neajunsuri majore sunt aduse de construcțiile de drumuri forestiere, odată cu care se produc defrișări, escavarea versanților, defolierea copacilor, cazuri întâlnite în Munții Apuseni, Munții Cozia, Munții Bucegi, în rezervația Bila-Lala din Munții Rodnei, etc.; degradări ale peisajului sunt provocate și de carierele de calcar (Cheile Corcoaia, Valea Ilvei din Munții Bârgăului)- aflate în zone de circulație turistică, haldele de steril (din apropierea exploatărilor miniere de la Băile Harghita și Sântimbru, Mintia, Peștera Muierii, Valea Lotrului)- îngreunează accesul în stațiuni, depozitele de deșeuri menajere (aproape de întreprinderi, în centrele urbane) au luat locul sau au sufocat pădurile și spațiile verzi;
Degradarea pădurilor: exploatările forestiere realizate până în prezent în Munții Apuseni, pe lângă alte consecințe, au degradat peisajul carstic din Platourile Padiș și Lumea Pierdută; prin tăierea pădurilor se pot declanșa procesele de degradare a solului, având drept consecință degradarea peisajului respectiv, dispariția unor monumente ale naturii (Munții Retezat, Călimani, Rodnei, Gutâi): în cazul tăierii pădurilor din preajma stațiunilor baleoclimaterice și în general a localităților se diminuează cu mult posibilitățile de autopurificare a atmosferei din jurul acestora iar în cazul stațiunilor balneare sunt puse în pericol și zăcămintele hidrominerale, diminuându-le potențialul de debitare până la dispariție.
Degradarea rezervațiilor naturale și a monumentelor naturii: degradarea acestor monumente și rezervații naturale, existente în număr apreciabil în țara noastră, poate fi provocată în mare măsură de activitățile economice controlate cu prejudicii incalculabile atât din punct de vedere științific dar și economic, expuse sunt: Delta Dunării, Parcul Național Retezat, peșterile- monumente ale naturii, rezervațiile din Bucegi, Cozia, Gutâi, turbăria Poiana
Stampei și Borsec);
Aspecte nefavorabile se întâlnesc și în cazul degradării obiectivelor turistice antropice, atât prin substanțele poluante ce atacă, degradează și scurtează viața celor mai rezistente și mai durabile materiale, urmare fiind și dispariția unor monumente de rezonanță istorică, artistică sau culturală. Clădirile din zonele impurificate cu fum, cărbune, ciment, etc., se deteriorează, se sterg sau își schimbă aspectul (frescele exterioare ale unor biserici sau fațadele unor monumente).
Poluarea fizică, se caracterizează prin agresarea naturii, dotărilor și monumentelor de artă, dar și prin servicii turistice de proastă calitate (suprasolicitarea fizică și psihică a personalului, supradimensionarea numărului de serii la masă și tratament).
Degradarea fizică a aparatelor și a echipamentelor medicale, este o altă problemă a turismului medical- balnear din România.
Amenajarea turistică necorespunzătoare, poate fi considerată cea mai gravă formă de degradare a resurselor turistice, poate duce la disfuncționalități în exploatare. Neconcordanța calitativă dintre resurse și dotări comportă două situații:
Dotarea la un nivel inferior de confort a unor zone turistice, ce dispun de resurse excepționale;
Dotările superioare pentru resurse inferioare;
Insuficiența dotărilor în raport cu capacitatea de absorbție a resurselor, imposibilitatea dotărilor de a satisface fluxul turistic, ceea ce duce fără îndoială la degradarea fizică a resurselor; este cazul amenajărilor parțiale din zona mănăstirilor sau a peșterilor;
Excesul de amenajare, este cazul anumitor zone de pe litoral, consecințele fiind: degradarea puternică a mediului ambiant, scăderea atracției zonei prin supradimensionarea factorului antropic.
Poluarea chimică, este vorba despre infiltrarea subterană a unor substanțe poluante de la suprafață, eroziunea conductelor, aparatelor și dotărilor medicale și cazurile în care apele minerale pot fi infestate microbiologic.
Poluarea estetică, renovările și redotările prost efectuate duc la acest tip de poluare; se adaugă ținuta necorespunzătoare a personalului, lipsa unor uniforme atrăgătoare.
La toate aceste probleme ale turismului românesc se adaugă și poluarea morală (probleme de legalitate în domeniul turismului), și cea psiho-socială (spectrul șomajului, apatia generalizată, etc.). Toate aceste probleme au afectat imaginea turismului românesc, lipsa unor drumuri de calitate și starea precară a unor obiective a contribuit la această situație.
3.4. Strategii de dezvoltare a turismului
Pentru construirea unor oferte care să suscite interesul, este oportun ca următoarele elemente să fie avute în vedere:
Satisfacerea trebuințelor materiale și spirituale ale turiștilor;
Studierea preferințelor turiștilor pe naționalități,
Luarea în considerare a motivațiilor turistice;
Asigurarea, în conținutul programelor a unor elemente cu particularități distincte;
Implicarea în realizarea programelor și a celorlalte sectoare și ramuri care concură la derularea lor (transport, cultură, sport, agricultură, industriile pentru consum turistic);
Îmbinarea mai multor elemente de atractivitate turistică;
Selecționarea unui personal cu aptitudini speciale în desfășurarea programelor turistice.
Obiectiv strategic global, cu finalitatea economică importantă, valorificarea superioară a potențialului turistic al țării noastre presupune o corelare sistematică a politicilor de dezvoltare și modernizare din mai multe ramuri economice, care sprijină și influențează direct și imediat evoluția industriei turistice.
Pentru realizarea acestui obiectiv se impune:
Modernizarea infrastructurii generale și turistice: pârghie principală în facilitarea accesului către toate zonele de interes turistic, dar și ca măsură care sporește calitativ confortul și protecția turiștilor, siguranța comunicării și asigurarea asistenței tehnice și sanitare în timpul călătoriei; modernizarea transporturilor și a dotărilor tehnico-edilitare;
Reducerea sezonalității turistice accentuate: ca modalitate de sporire a încasărilor prin prelungirea sezonului mai ales pe litoral, în Delta Dunării, dar și în unele stațiuni balneare de interes local sau zonal, această cerință se poate rezolva prin:
Extinderea în extrasezon a funcționării unităților de cazare prin încălzire în cazul stațiunilor de pe litoral, tratamente balneare (Eforie Nord, Mangalia, Neptun, Mangalia, Călimănești, Vatra Dornei, etc.;
Lărgirea gamei de servicii oferite, care să atragă turiștii pe toată durata anului calendaristic; astfel, în stațiunile balneare se pot dezvolta servicii de punere în formă, cosmetică, dietă, etc.;
Reorganizarea anului școlar, vacanțele reprezintă principala formă de sezonalitate socială;
Practicarea unor tarife diferențiate la începutul și sfârșitul sezonului prelungit,
pentru anumite segmente de piață și creșterea posibilităților de rambursare a cheltuielilor prin sistemul asigurărilor sociale;
Dezvoltarea strategiei atracției multiple a unor stațiuni turistice prin turismul de afaceri, turismul de reuniuni, festivaluri periodice sau ocazionale, manifestări specifice zonelor, anotimpurilor; acest lucru se poate înfăptui prin diversificarea activităților turistice și realizarea de centre de animație organizate de profesioniști în domeniu.
Valorificarea prin turism de noi zone și relansarea celor mai puțin frecventate în prezent, presupune eforturi ample de natură legislativă, organizatorică, investițională, în colaborare permanentă cu administrația locală și regională. În acest sens, sunt de strictă actualitate următoarele:
Valorificarea cursului românesc al văii Dunării în turismul internațional prin croaziere, escale și deplasări în teritoriu, festivități dedicate fluviului albastru (muzicale, științifice, ecologice, transporturi cu vase de epocă);
Relansarea Bucovinei, ca produs turistic unicat, și pe alte piețe, într-o nouă formulă, printr-un festival anual de muzică religioasă- pentru zona balcanică și nu numai;
Valorificarea Parcului Național Munții Apuseni- în turismul internațional ecologic și științific, ca zonă protejată;
Relansarea Dobrogei istorice, ca leagăn al civilizației europene și al începuturilor ortodoxiei în această regiune a lumii printr-un documentar referitor la bisericile rupestre;
Lansarea în turismul internațional, pentru sporturi de iarnă, a stațiunilor Păltiniș- Sibiu, Stâna de Vale, Borșa cu un potențial natural de excepție;
Sistematizarea, amenajare și dotarea zonelor preorășenești ale marilor orașe ca destinații pentru turismul de proximitate și turismul de week-end (București, Brașov, Sibiu, Timișoara, Cluj-Napoca, Iași, Piatra Neamț, Suceava, Târgu Mureș, Craiova, etc.);
Revigorarea turismului cultural itinerant, pentru cunoașterea unor zone de o deosebită valoare turistică (Oltenia de Nord, centrul și sudul Transilvaniei, vechi capitale românești).
Diversificarea, dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice și a serviciilor se poate realiza prin evidențierea produselor unicat- cu specific românesc (Bucovina și Nordul Moldovei, Delta Dunării, Vulcanii noroioși, Focurile Vii, Dracula, Drumul vinului, Obiceiurile
de iarnă în România, vânătoare, tradiții folclorice, latinitate, biserici fortificate și cetăți țărănești).
Dezvoltarea și modernizarea ofertei turistice sunt conexe și depind atât de efortul internațional, de nevoie de adaptare la nivelul exigențelor actuale în turismul internațional din mers, cât și de structura și calitatea bazei existente. Sporirea atracției turistice prin originalitate și prin măsuri discrete de fidelizare a clientelei. În acest sens sunt absolut necesare o serie de măsuri și acțiuni care să vizeze:
Creșterea capacităților de cazare în București și la nivelul marilor orașe, mai ales pentru turismul de afaceri și pentru turismul de reuniuni și congrese;
Dezvoltarea și modernizarea stațiunilor balneare, multe dintre echipamente nu mai corespund exigențelor din turismul internațional;
Dezvoltarea și modernizarea spațiilor destinate agrementului în stațiunile turistice (cluburi, piscine, săli polivalente, terenuri sportive, tipuri de pârtii, patinoare, transportul pe cablu, închiriere echipament sportiv, etc.);
Orientarea investițiilor și pentru construirea unor hoteluri mici, familiale, iar în structura noilor hoteluri, în general, să existe și spații de cazare pentru familii cu copii;
Modernizarea mijloacelor de transport turistice și diversificarea serviciilor oferite în timpul călătoriei, pentru turismul de croazieră, pentru călătoriile transcontinentale efectuate cu trenuri tip orient-expres și auto-trenuri, dotate cu saloane, cluburi pentru oamenii de afaceri și spații de agrement specific.
Recâștigarea piețelor turistice și promovarea pe piețe noi a ofertei românești, este destul de dificil de realizat pentru că cheltuielile pentru recucerire unor piețe sunt mai mari decât cele necesare pentru a pătrunde pe o piața.
În condițiile actualei conjuncturi internaționale turistice, recuperarea piețelor turistice externe impune desfășurarea unei ample campanii. În consecință se impun următoarele:
a) La nivel național:
Asigurarea stabilității politice și economice;
Continuarea consecventă a reformelor;
Modernizarea și informatizarea punctelor de frontieră și reducerea formalităților vamale;
Desființarea vizelor de intrare în țară;
Dezvoltarea mijloacelor de siguranță;
Consolidarea ofertei turistice;
Modernizarea și întreținerea corespunzătoare a infrastructurii generale;
Îmbunătățirea managementului turistic la nivel societăților comerciale și al agențiilor de turism;
Aplicarea managementului calității totale în serviciile turistice;
Restructurarea formelor de turism pe baza unor elemente originale românești și a resurselor de mare valoare turistică: astfel, se poate acționa pentru dezvoltarea și ofertarea unor produse specifice turismului endemic (orașe medievale), etnic, turismului religios, turismului ecologic, speoturismului, automobilismului, echitație;
Promovarea unui număr restrâns de produse turistice pentru piața externă, mai bine puse la punct (turism de litoral pentru familii- pe piața germană și țările nordice, turism pentru sporturi de iarnă pentru Europa Centrală și Estică, țările nordice, Rusia și Polonia, turismul balnear pentru Israel, țările nordice și alte state, turismul itinerant, cu valențe culturale și religioase;
b) În exterior:
Creșterea importanței birourilor de turism din străinătate, susținerea campaniilor publicitare;
Organizarea și susținerea unor zile ale gastronomiei românești, ale artei populare, degustarea vinurilor românești, expoziții de măști, ceramică, sculptură în lemn;
Susținerea financiară a unor companii publicitare;
Îmbogățirea paletei de materiale publicabile și de filme în legătură cu oferta turistică românească;
O colaborare mai strânsă între ambasade și birourile de turism, în promovarea imaginii țării noastre;
O mai bună pregătire a participării României la târgurile și expozițiile internaționale;
Instituirea unor concursuri anuale cu premii în vacanțe gratuite pentru cei care cumpără un anumit număr de vacanțe românești, sau pentru cei care cunosc România turistică.
În privința integrării europene a turismului românesc, acest lucru poate fi gândit prin prisma celor trei componente naturale de bază: Carpații, Dunărea și Marea Neagră, la care
se adaugă și componenta culturală- axată mai ales pe latura religioasă, etnografică și muzeală.
Alte posibilități de integrare sunt:
Investiții în pregătirea profesională a personalului din turism, în promovarea ofertei turistice românești;
Crearea de noi parcuri naționale;
Derularea acțiunilor de susținere a activităților conduse de Consiliul Europei în domeniul itinerarelor și a patrimoniului cultural;
Creșterea rolului statului român în dezvoltarea turismului prin elaborarea proiectelor de anvergură.
CONCLUZII
Ca ansamblu al elementelor naturale și antropice, potențialul turistic se prezintă ca o parte din mediul înconjurător, în care se desfășoară activitatea turistică, dar și ca meterie primă pentru formarea ofertei turistice românești. De aceea, valorificarea potențialului turistic și dezvoltarea teritorială a turismului, respectiv implantarea unor obiective turistice, realizarea unor programe și trasee turistice nu pot fi rezolvate decât în strânsă interdependență cu mediul înconjurător în care se dezvoltă activitatea turistică. Ca atare, dezvoltarea activității de turism trebuie să se facă în concordanță cu legile privind protecția mediului înconjurător, a apelor, fondului funciar și forestier, urmând apărarea și păstrarea cât mai intactă a condițiilor naturale și a integrității mediului ambiant în teritoriile de interes turistic. Se au în vedere, în acest sens, următoarele aspecte:
Conservarea, protejarea și ameliorarea mediului înconjurător în zonele, stațiunile, centrele, localitățile și obiectivele integrate în circuitul turistic;
Amenajarea, exploatarea rațională și conservarea mediului natural în teritoriile turistice valorificate incomplet;
Controlul efectelor activității turistice în vederea preîntâmpinării degradării mediului și a resurselor turistice.
Protejarea mediului înconjurător și a resurselor turistice este strâns legată de activitatea de amenajare turistică și împreună urmăresc, în contextul sistematizării teritoriului, printre altele, și următoarele aspecte:
Utilizarea rațională a resurselor turistice naturale și evitarea degradării acestora;
Amenajarea, protejarea și conservarea monumentelor naturii, a vestigiilor istorice, a arhitecturii tradiționale, pentru evitarea distrugerii sau degradării lor inevitabile și integrarea în circuitul turistice.
Degradarea mediului înconjurător și a potențialului turistic este generată de activitatea turistică, printr-o echipare necorespunzătoare sau circulație turistică necontrolată, cât și în urma proceselor de industrializare, de chimizare a agriculturii, de urbanizare. Cu toate acestea, sursele de poluare și de degradare a mediului prin repartiția teritorială și specificitatea lor, afectează, totuși, numai anumite sectoare turistice importante.
Potențialul turistic al României este, în cea mai mare parte, în afara pericolului de poluare și degradare, fiind necesare în continuarea măsuri pentru a i se păstra această calitate. De aceea, protejarea și conservarea mediului înconjurător devine o prioritate.
BIBLIOGRAFIE
a) Literatura de specialitate
1. Burghele C., Dunărea de la Baziaș la Marea Neagră, Editura Uniunii de cultură fizică și sport, București, 1966;
2. Burghelea C, Vișan Cristina, Turismul ca factor de relansare economică, Universitatea Hyperion, București, 2011;
3. Cândea, M., Erdeli G., Simon T., România. Potențial turistic și turism. Editura Universității din București, 2001;
4. Cristureanu, C., Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București, 1992;
5. Foriș, T., Dima, D. (coord.), Manual de formare managerială în turism, Editura Psihomedia, Sibiu, 2001;
6. Cucu Vasile, Ștefan Marian, România. Ghid-atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism, București, 1979;
7. Gâștescu Petre, Fluviile Terrei, Editura CD Press, București, 2010;
8. Graur-Florescu Gh., Popasuri în împrejurimile Bucureștiului. Editura Sport-Turism, 1983;
9. Ielenicz, M., Comănescu, L., România- potențial turistic și turism, Editura Universitară, București, 2005;
10. Ielenicz, M., Comănescu, L., România. Potențial turistic. Editura Universitară, București, 2006;
11. Ielenicz Mihai, România. Geografie fizică, vol.II. Editura Universitară, București, 2006;
12. Ielenicz, M., Smaranda, S., Antropositurile – concept și cuantificare , Lucrări Științifice, seria I, vol. XIV(4), 2011;
13. Ielenicz, M., Săftoiu, L., De la obiectiv turistic la turistosituri, Terra, vol. I, Editura CD Press, București, 2011;
14. Ilinca, N., Geografia așezărilor urbane, Editura CD Press, București, 2011;
15. Ioncică, M., Minciu, R. și Stănciulesc, G., Economia serviciilor, Editura Uranus, București, 1996;
16. Kaspar, C., Scherly, F., Introduction au management touristique, Editura Paul Haupt Berne – Stuttgart – Vienne, 1992;
17. Matei, E., Ecoturism, Editura Top Form, București, 2006;
18. Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2000;
19. Morariu, D., Funcțiile serviciilor în economia mondială, Editura Mirton, Timișoara, 1999;
20. Morariu, D., Concepte și politici de turism internațional, Editura Alfabet, Deva, 2001;
21. Mohan Gh., Ielenicz Mihai, Pătroescu Maria, Rezervații și monumente ale naturii, Sport-Turism, București, 1992;
22. Neacșu, N., Cernescu, A., Economia turismului, Studii de caz. Reglementări, Editura Uranus, București, 2002;
23. Neguț, S., Geografia Turismului. Editura CD Press, București, 2005;
24. Nistoreanu, P. (coord.), Țigu, G., Popescu, D., Pădurean, M., Talpeș, A., Țală, M., Condulescu, C., Ecoturism și turism rural, disponibil pe: http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=65&idb=9;
25. Snak, O., Economia și organizarea turismului, Editura Sport – Turism, București, 1976;
26. Snak, O., Managementul serviciilor în turism, Academia Română de Management, București, 1994;
27. Snak, O., Baron, P., Neacșu, N., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001;
28. Stănciulescu, G., Tehnica operațiunilor de turism, Editura All – Educational, București, 1998;
29. Stănciulescu, G., Lupu, N. și Țigu, G., Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All – Educational, București, 1998;
30. Stănciulescu, G. și colaboratorii, Tehnologia turismului, manual pentru clasele a XI-a și a XII-a, Editura Niculescu ABC, București, 2002;
31. Stănciulescu, G., Managementul operațiunilor de turism, Editura All – Back, București, 2002;
32. Turcu, V., Economia întreprinderii de turism, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003;
33. Turcu, D., Weisz, J., Economia turismului. Editura Eurostampa, Timișoara, 2008;
34. ***Ghidul ariilor naturale protejate, Autoritatea Națională pentru Turism, 2007.
b) Webografie
1. ***Concluziile raportului de țară pentru turism realizat de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor; (WTTC), preluat de Violeț Nicoleta Cristina în Turismul ca prioritate a economiei românești, Universitatea de Petrol și Gaze din Ploiești, disponibil pe:
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/economie-si-administrarea-afacerilor/52.pdf, accesat în data de 28.01.2018;
2. ***http://www.adrcentru.ro/, accesat în data de 25.03.2018;
3. ***www.parcrodna.ro, accesat în data de 25.03.2018;
4. ***www.primariaceahlau.ro, accesat în data de 25.03.2018;
5. ***www.romanianturism.ro, accesat în data de 26.03.2018;
6. ***www.muntii-bucegi.ro, accesat în data de 26.03.2018;
7. ***www.poarta-apusenilor.ro, accesat în data de 26.03.2018;
8. ***www,ghiduri-turistice.ro, accesat în data de 26.03.2018;
9. ***www.plaja.ro, accesat în data de 26.03.2018;
10. ***www.devaturism.ro, accesat în data de 26.03.2018;
11. ***www.bucovina.ro, accesat în data de 26.03.2018;
12. ***www.romaniatravel.ro, accesat în data de 26.03.2018;
13. ***www.castelul-bran.ro, accesat în data de 26.03.2018;
14. ***www.booking.com, accesat în data de 31.03.2018;
15. ***http://www.turismmarket.com/tendintele-anului-2017-in-turism, accesat în data de 31.03.2018.
c) Instituții
Organizația Mondială a Turismului
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul de Afaceri Si Evenimente. Organizarea de Festivaluri (ID: 120542)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.