Turismul Cultural LA Nivel International

TURISMUL CULTURAL LA NIVEL INTERNAȚIONAL

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1: STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TURISMULUI CULTURAL

Semnificatii pentru turism cultural

Evoluția fenomenului turistic în general și a turismului cultural în special

Particularitatile turismului cultural

Patrimoniul cultural

Capitolul 2: PRINCIPALELE DESTINATII CARE SE REMARCĂ PE PLAN INTERNAȚIONAL PENTRU TURISMUL CULTURAL

2.1 Destinatii turistice culturale in Europa

2.2 Destinatii turistice culturale in Regiunea Asia- Pacific

2.3 Destinatii turistice culturale in America

2.4 Destinatii turistice cultrale in Orientul Mijlociu

2.5 Destinatii turistice cultrale in Africa

Capitolul 3: ASPECTE ALE OFERTEI SI CERERII PENTRU

TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA

3.1 Analiza potențialului turistic cultural al României

3.2 Analiza ofertei pentru turismul cultural

3.3 Analiza cererii pentru turismul cultural

Capitolul 4: Propuneri de dezvoltare a turismului cultural in zona centrala a Romaniei

4.1 Descrierea zonei

4.2 Circuit turistic cultural ,, Inima turismului Cultural este Romania”

4.3 Analiza de preț

4.4 Promovarea circuitului turistic

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 1 Evoluția ofertei turistice culturale pe destinații turistice, 2011-2014

ANEXA 2 Evoluția circulației turistice în București și orașele reședință de județ și alte localităti, 2011- 2014

ANEXA 3 Harta regiunii centrale a României

ANEXA 4 Harta turistică a regiunii centrale a României

ANEXA 5 Prezentarea circuitului turistic

INTRODUCERE

Turismul reprezintă ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau țară, pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament. Activitatea turistică poate fi clasificată în funcție de mai multe criterii iar unul din acestea este motivația calatoriei.

Turismul cultural dispune de o ofertă turistică desosebită, tocmai de aceea fiecare individ are șansa de a se regăsi pe sine, de a-și crea propria identitate, identitatea care îl va diferenția de ceilalți.

Această formă de turism oferă șansa tuturor doritorilor din întreaga lume să cunoască alte culturi, să comunice cu ceilalți dincolo de frontierele teritoriale, religioase, ecoonomice, dar și culturale. Deși, în ziua de astăzi, societatea se află într-un proces de modernizare și globalizare, turismul cultural reușește să păstreze și să promoveze valorile originale specifice fiecărei zone, dar și fiecărei tări.

Turismul cultural se diferențiază de celelalte forme de călătorie deoarece contribuie in mod dinamic și direct la descoperirea diversității tuturor culturilor de pe glob, dar în același timp ajută la evoluția sentimentului de acceptare, toleranță între popoare și apartenența la o umanitate unică.

Lucrarea de disertație ,,Turismul cultural la nivel internațional’’ își propune să prezinte situația actuală a turismului cultural din principalele tări, inclusiv România, cu o cultură bogată datorită resurselor antropice, dar și datorită sărbătorilor, tradițiilor, manifestărilor culturale.

Motivele care m-au determinat să aleg turismul cultural au fost reprezentate de faptul că acestă formă de turism este preferata mea, dar și din cauza faptului că activitatea culturală deține un loc aparte, iar destinațiile culturale vor reprezenta o destinație perfectă pentru cunoașterea a unor locuri minunate, unice, diferite.

Lucrarea, structurată pe patru capitole pleacă de la prezentarea noțiunilor teoretice privind activitatea de turism cultural și se finalizează prin crearea unui program turistic intitulat „Inima turismului cultural este România’’.

În cadrul capitolului I denumit „Stadiul cunoșterii în domeniul turismului cultural” sunt prezentate conceptele de turism cultural, particularitățile turismului cultural, dar si evoluția turismului cultural.

Capitolul II prezintă principalele destinații turistice culturale care se remarcă pe plan international. În acest capitol sunt prezentate tările centrale care se remarcă la nivel mondial în ceea ce privește turismul cultural.

In capitolul III sunt prezentate aspectele ofertei si cererii pentru turismul cultural in România. Prima parte a acestui capitol prezintă potențialul turistic cultural al României, iar apoi este prezentată oferta turismului cultural din România. Tot în acest capitol găsim informații despre cererea pentru turismul cultural românesc. Datorită bogăției culturale de care dispune România, poate oferi oricând, oricui o aventură de neuitat printre atracțiile care se remarcă la nivel național, dar si la nivel internațional.

Capitolul IV reprezintă partea practică a lucrării și prezintă un pachet turistic cultural realizat în regiunea centralu a Romaniei. Pornind de la aceste considerente, consider că lucrarea ajută la cunoșterea și promovarea turismului cultural din România și oferă informații utile pentru pentru curioșii care doresc să exploateze această formă de turism.

CAPITOLUL 1

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TURISMULUI CULTURAL

Semnificații pentru turismul cultural

În structura circulației turistice, în funcție de motivația calatoriei, în practica turistică internațională și, chiar și în țara noastră, s-au produs schimbari importante, în principal, în sensul diversificării obiectivelor vacantelor și al modificării priorităților în topul preferințelor turiștilor. Aceste evoluții au determinat aparitia unor noi forme de turism care sunt pe placul clientelei si care se bucura de o atentie sporita din partea organizatorilor: turismul cultural- ca principala componenta a turismului urban, turismul de afaceri, turismul rural.

Conform Micului Dicționar Enciclopedic, cultura reprezintă expresia civilizației materiale și spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura materială (toate bunurile materiale și tehnicile necesare producerii lor), cât și cultura spirituală (creațiile din domeniul științei, literaturii, artelor). În acest context turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice și tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include și turismul citadin și turismul rural-etnografic.

Comisia Mondială pentru Cultură și Dezvoltare a UNESCO privește cultura ca „moduri de conviețuire”. Plecând de la această idee, Banca Mondială o definește ca fiind „ ansamblul complex de trăsături distincte spirituale, materiale, intelectuale și emoționale ce caracterizează o societate sau un grup social. Ea include nu numai arta și literatura, ci și stiluri de viață, sisteme de valori, tradiții și credințe.”

La începutul anilor 80, Organizația Mondială a Turismului și-a manifestat preocuparea de a defini conceptul de turism cultural, recunoscând faptul că, spre deosebire de turismul de recreere, turismul cultural este motivat de nevoia vizitatorilor de a-și îmbogăți cunoștințele, de a trăi experiențe noi și variate. Astfel, în 1982 apărea următoarea definiție: ,,Turismul cultural cuprinde toate aspectele călătoriei prin care oamenii învață despre mentalitățile și stilurile de viață ale celor cu care vin în contact”. În 1991, Asociația Europeană pentru educație în Turism (ATLAS) definește turismul cultural ca fiind: ,,deplasarea persoanelor spre atracții culturale îndepărtate de locul lor de reședință, cu intenția de acumula informații și experiențe noi pentru a-și satisface nevoile culturale”.

În timp, literatura de specialitate și-a diversificat portofoliul cu diverse definiții ale turismului cultural, precum cea din anul 1995 care cuprinde cel mai bine, sfera de cuprindere a conceptului, vizitele persoanelor din exteriorul comunităților gazda, motivate în întregime sau sau parțial de interesul pentru oferta/patrimoniu istoric, artistic, științific sau stilul de viață al unei comunități, regiuni, grup sau instituții.

Turismul cultural face trimitere la conceptul de patrimoniu. Patrimoniul cultural cuprinde componenta materiala si imateriala ale consimilitudinii unei societati, care au fost create, iar apoi au fost transmise si reactualizate in aria in care se afla. Patrimoniul material al unei societati cuprinde monumente si ansambluri- cetati antice si medievale, cladiri civile urbane, ansambluri urbane, castele, palate; situri arheologice- complexe paleolitice, edificii antice, orase antice; muzee. Patrimoniul imaterial inglobeaza obiceiurile, sărbătorile și manifestările culturale, etnografia si folclorul, care au fost pastrate inca din cele mai vechi timpuri.

P. Origet de Cluzeau sintetizează, în lucrarea sa, ,,Le tourism culturel” principalele teme ale turismului cultural și formele de manifestare turistică pe care le generează astfel:

Același autor identifică o serie de caracteristici ale turismului cultural, prezentate in continuare.

O caracteristică importantă pentru turismul cultural este faptul că această formă de turism dispune de o clientelă proprie, specializată într-o anumită tematică, ori este atrasă de tot ceea ce este cultural. Cllientela turismului cultural este formată din cei ce se află in concediu sau în vacanță în scopul recreerii și odihnei, dar de asemenea vizitează și resursele antropice prezente în zona în care aceștia se află. De asmenea, o altă caracteristică a fluxurilor turistice reprezentative pentru această formă de turism este definită de apartenența participanților la categorii socio- profesionale superioare ori cu un nivel mediu sau ridicat al educației (elevi, studenți, intelectuali). Populația din mediul urban este majoritară în alcătuirea fluxurilor turistice.

Practicile turistice culturale sunt destul de distincte, acestea fluctuând de la vizitarea monumentelor și ansamblurilor, muzeelor, siturilor având ca și obiectiv cunoașterea propriu- zisă a patrimoniului acestora, la simpla lor folosire, ca și decor al unor practici ludice (un exemplu simplu îl reprezintă frecventarea unui pub/ local/ bar situat în aproprierea unui obiectiv care face parte din patrimoniul zonei). De asemena, există și o deosebire a practicilor culturale pe sexe. În general, femeile sunt mai încântate de tot ceea ce aparține artelor plastice și arhitecturii, iar bărbații preferă tradițiile, artele populare, dar și siturile tehnico- științifice. Practicanții turismului cultural preferă siturile aflate în aer liber, dar și ruinele, care atrag foarte mulți vizitatori.

Practicile culturale se pot deosebi și în funcție de specificul mental și comportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franța, principala destinație a turismului cultural mondial, demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferință a germanilor pentru artă romană sau Evul Mediu, dorința nord-americanilor de a-și regăsi rădăcinile culturale, atracția olandezilor pentru spațiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor și a locurilor care evocă relațiile franco-engleze, în timp ce italienii preferă sanctuarele și locurile de cult.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogățirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent și atitudinea comunităților locale care doresc să obțină beneficii de pe urma activităților culturale pe care le finanțează.

Eficiența turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa prezintă și o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă și nu ține cont de modă, așa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potențialul de extindere este imens, mai ales în contextul mondializării, când situri exotice precum Insula Paștelui nu mai sunt așa de îndepărtate.

În viziunea experților OMT, turismul cultural cuprinde:

Turismul pentru tineret, în care predomina aspectul cultural – edcomportamental al unor popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franța, principala destinație a turismului cultural mondial, demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferință a germanilor pentru artă romană sau Evul Mediu, dorința nord-americanilor de a-și regăsi rădăcinile culturale, atracția olandezilor pentru spațiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor și a locurilor care evocă relațiile franco-engleze, în timp ce italienii preferă sanctuarele și locurile de cult.

În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogățirea ofertei turismului cultural se realizează sub presiunea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent și atitudinea comunităților locale care doresc să obțină beneficii de pe urma activităților culturale pe care le finanțează.

Eficiența turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipurile de turism, dar dezvoltarea sa prezintă și o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă și nu ține cont de modă, așa cum a fost cazul turismului balneo-climateric. Potențialul de extindere este imens, mai ales în contextul mondializării, când situri exotice precum Insula Paștelui nu mai sunt așa de îndepărtate.

În viziunea experților OMT, turismul cultural cuprinde:

Turismul pentru tineret, în care predomina aspectul cultural – educative, inclusive călătorii de studii, pentru învățarea unei limbi străine, taberele internațional pentru tineret;

Schimburi reciproce de artiști, scriitori etc. și manifestările prilejuite de acestea;

Turismul rural, sejururi la familiile regiunii sau țării vizitate;

Sejururi în sate de vacant integrate mediului cultural local;

Participarea la festivaluri regionale, naționale, internațional;

Turismul cultural abordează cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Turismul cultural include turismul în regiunile urbane, în special în orașe mari, istorice și cu obiective culturale. Studiile care au vizat turismul urban au demonstrat că orașele care dețin un patrimoniu cultural pot deveni atracții turistice și pot răspunde nevoii tot mai mari de culturalizare a turiștilor. Este vorba de orașele care poseda centre vechi, monumente istorice și muzee, cele care ofera specacole si festivaluri de calitate, cele care organizeaza expozitii, congrese sau mari reuniuni”.

Pentru ca o călătorie să fie inclusă în sfera turismului cultural, ea trebuie să întrunească trei condiții, și anume:

Să fie determinată de dorința de cunoaștere, de cultivare;

Să aibă loc consumul unui produs turistic cu semnificația culturală (monument, operă de artă, spectacol, schimb de idei);

Să presupună intervenția unui mediator – care să realizeze produsul cultural.

Voiajele culturale se distribuie pe o scară foarte largă, între un produs cultural pur (propriu zis) și o călătorie turistica – vacanță (vezi figura 1.1) ceea ce face dificilă delimitarea lor față de alte forme ale turismului. La acestea se adăugă și faptul că, produsul turistic cultural se constituie prin sinteză a două grupe distincte de elemente:

cele culturale (deja prezentate drept condiții): dorință, obiect și ghid

cele turistice: mijloace de transport, de primire, de găzduire, de alimentație”.

%

0 50 100

Voiaje, călătorii circuite vizitarea expoziții, călătorii

de plăcere itinerante orașelor festivaluri, specific

croaziere culturale

Fig. 1.1 Distribuția vacanțelor culturale

Evoluția fenomenului turistic în general și a turismului cultural în special

Despre călătorii în scop de agrement sau din curiozitatea de a vedea și descoperi locuri și edificii celebre se poate vorbi încă din Antichitate. Așa cum afirma C. Iațu și I. Muntele, Antichitatea a inventat toate marile forme actuale de turism, iar turismul cultural în forma actuală își are începuturile tot atunci. P. Cocean, Gh. Vlăsceanu și B. Negoescu disting trei perioade în evoluția fenomenului turistic:

Etapa turismului incipient, care, din punct de vedere istoric, se suprapune Antichității

Etapa pseudo-turistică, suprapusă Evului Mediu timpuriu și mijlociu

Etapa turismului modem și contemporan

Turismul cultural apare ca fiind predominant în primele două perioade menționate, el dezvoltându-se mai mult în Antichitate și mai ales sub forma pelerinajului în Evul Mediu.

Turismul modem este marcat de turismul balnear, de preferință pentru potențialul natural, iar turismul contemporan, care este un turism de masă, se remarcă printr-un relativ echilibru între cele două componente ale potențialului turistic.

A) În perioada turismului incipient marile orașe ale Antichității – Roma, Atena, Cartagina, Tir, Sidon – atrăgeau călătorii prin edificiile lor. Centrele de pelerinaj, precum și manifestările cu caracter sportiv constituiau de asemenea atracții pentru călătorii vremii. Misterele de la Eleusis, oracolele din Delfi și Dodona, agora Atenei, jocurile de la Olimpia, Nemeea, Istm și Delfi, jubileele regale din Egipt constituiau tot atâtea pretexte pentru călătorii. Motivația acestor călătorii le include, aproape în totalitate, în sfera a ceea ce azi se numește turism cultural. Se pot delimita chiar câteva regiuni care polarizau mișcările de populate cu caracter turistic din această perioadă. Se impune în primul rând regiunea Mării Mediterane, suprapusă arhipelagului grecesc, Asiei Mici, Egiptului și Peninsulei Italice. Grecia antică atrăgea mai ales prin edificiile sale cu funcție culturală sau religioasă: complexul arhitectural de pe Acropole, Corint, Teba, Micene, labirintul din Cnossos. În Asia Mică erau vizitate orașele grecești și elenistice, Milet, Efes, Smirna, Halicamas. Egiptul antic era vizitat pentru vestitele construcții mortuare de la Luxor și Kamak, pentru Alexandria, cu renumita sa bibliotecă, precum și pentru jubileele regale care aveau loc o dată la 3-4 ani. Și Peninsula Italică, prin principala sa atracție Roma, dovedește amprenta culturală pe care o aveau călătoriile turistice din Antichitate.

O a doua regiune care atrăgea călători cu motivație culturală o constituia Orientul Mijlociu, regiune suprapusă Câmpiei Mesopotamiei și Podișului Iranian, unde se găseau unele dintre cele mai vechi orașe din lume: Ur, Uruk, Nipur, Babilon, Persepolis, Ispahan. Asia de Est și Sud-Est impunea în lumea antică prin frecventele călătorii întreprinse de călugării budiști chinezi spre India și Indonezia.

Toate aceste exemple dovedesc faptul că această primă etapă de dezvoltare a fenomenului turistic s-a caracterizat prin orientarea cererii spre obiectivele și activitățile antropice, ceea ce corespunde definiției turismului cultural în accepțiunea actuală.

B) În Evul Mediu timpuriu și mijlociu, deplasările care pot fi asimilate celor turistice de astăzi se restrâng din cauza fanatismului religios și a instabilității politice care făcea drumurile foarte periculoase. Marile invazii sunt și ele răspunzătoare de scăderea frecvenței deplasărilor comparativ cu Antichitatea. Cu toate acestea, deplasările cu tentă turistică nu lipsesc în totalitate, ele desfășurându-se mai ales sub forma pelerinajului spre locurile sacre ale marilor religii: Roma și Ierusalim pentru creștini, Mecca și Medina pentru musulmani, Lhasa sau sanctuarele din India și Indochina pentru budiști, muntele Fuji pentru japonezi.

C) Etapa turismului modem și contemporan este divizată, de autorii menționați, în trei subperioade: subperioada secolelor XV-XVII inclusiv, subperioadă ce cuprinde secolele al XVIII-lea, al XIX-lea și jumătate din secolul al XX-lea și subperioada de după 1950.

Prima subperioadă este marcată de marile descoperiri geografice și de înflorirea culturii și artelor specifică Renașterii. Obiectivele de proveniență antropică sunt în continuare preferate de călătorii vremii, care sunt atrași în număr tot mai mare de forfota marilor capitale și curți regale. Din această perioadă datează celebrele ghiduri Arte Peregrinandi care conțineau informații valoroase despre limba țării vizitate și despre atracțiile acesteia.

A doua subperioadă, marcată de rcvoluția industrială și de înflorirea romantismului și expresionismului pe plan cultural, se caracterizează prin reîntoarcerea omului spre natură, potențialul turistic natural fiind din ce în ce mai clar preferat în fața celui antropic. În această perioadă apar primele agenții de voiaj, datorate lui Thomas Cook (1851) și se pun bazele infrastructurii turistice propriu-zise. Tot acum în Germania este tipărit primul ghid de călătorie în sens modern, cunoscut sub numele Baedecker, după editorul său. În 1800 apare, în Marea Britanie, cuvântul turist, pentru a-i desemna pe cei care făceau marele tur pe continent, călătorie absolut necesară pentru desăvârșirea educației. Această călătorie avea ca destinații principale regiunile mai exotice ale Europei: Italia Meridională, Spania, Grecia și păstrau încă o tentă culturală.

După 1950, turismul devine un fenomen de masă, amploarea deplasărilor turistice, care antrenau, în 2000, peste 698 milioane persoane, făcând din turism prima activitate economică mondială. Se apreciază că circa 14% din P.I.B. mondial este asigurat de turism, iar circa 200 milioane persoane lucrează în acest sector. (I. Muntele, C. Iațu, 2003). În perioada contemporană se poate spune că asistăm la o revenire a turismului cultural față de perioada anterioară, marcată de turismul balnear.

Particularitățile turismului cultural

Comparativ cu celelalte forme de turism cunoscute, turismul cultural are o serie de particularități decurgând din conținutul său specific, din modul de manifestare, din evoluțiile și involuțiile în acest domeniu. De asemenea, multe dintre trăsăturile sale dinstinctive sunt rezultatul faptului că acesta se poziționează la intersecția dintre turism și cultură, împrumutând o parte dintre caracteristicile celor două fenomene.

Astfel, ca și celelalte forme de turism, turismul cultural generează o viziune pozitivă în dezvoltarea socio-economică a oricărei comunități umane ce deține resurse culturale valoroase. Este în același timp un fenomen dinamic, cu evoluții superioare altor forme de turism.

În turismul cultural accentul este pus pe experiențele educaționale asimilate și pe completarea orizontului cultural. Fiecare cultură deține un bagaj de informații care pot fi cunoscute de un mare număr de persoane, care nu fac parte din sistemul cultural respectiv.

A. Turismul cultural are un conținut complex

Această caracteristică se manifestă în privința produselor oferite și formelor de concretizare a călătoriilor, dar și din perspectiva consumatorilor de vacanțe culturale.

Produsul turistic cultural include, pe lângă prestațiile turistice “obișnuite” – servicii de cazare, alimentație, transport -, servicii speciale oferite de instituțiile culturale (muzee, biserici și mănăstiri, organizatori de spectacole, festivaluri, diverse evenimente culturale și altele).

Turismul cultural se sprijină pe o mare varietate de resurse (artiști, artizani, obiecte tangibile și intangibile, acțiuni și relații între arte care sunt practicate în folosul consumatorilor de turism cultural ) care au conturat alte subforme de turism – cultural-religios, pelerinaj, pentru arheologie, urban, rural, muzeal, etnografic etc.

Punctul sensibil al pieței turistice din domeniul turismului cultural este dat de faptul că aici se găsesc concentrate o multitudine de produse turistice singulare sau combinate pentru care se cere atragerea unor segmente de turiști cu cerințe și motivații foarte diverse. În plus, în turismul cultural, schimbările preferințelor turiștilor sunt foarte dinamice. Prin urmare piața turistică culturală se dovedește a fi foarte segmentată atât în privința produselor aflate într-o puternică concurență, cât și în privința consumatorilor.

Complexitatea turismului cultural este dată de multitudinea și varietatea obiectivelor culturale, care sunt parte componentă a patrimoniului cultural național; în acest sens conceptul de sistem, aplicat în multe științe economice și umaniste se poate utiliza și pentru această formă de turism. Potrivit acestui concept, turismul cultural cuprinde aspecte referitoare la modul de viață, bunurile culturale și instituțiile specifice

Complexitatea turismului cultural este dată și de diversitatea motivațiilor clientelei, generată în principal de creșterea nivelului de instruire, a experienței turistice, a calității vieții și nu în ultimul rând, de îmbunătățirea facilităților turistice. Fenomenul este foarte vizibil la nivelul continentului european, unde se regăsesc și cele mai vechi forme de practicare a turismului cultural.

B. Turismul cultural se adresează unei clientele cu un anumit nivel de cultură și instruire sau care este în formare

În determinarea tipurilor de clienți care aleg această formă de turism, un loc aparte îl reprezintă modelul de cultură, sau subcultură căruia îi aparțin. În acest sens, trebuie avute în vedere tipurile majore de modele culturale existente:

modelul cultural obișnuit, în care sunt incluse toate persoanele care formează clasa de mijloc, cea mai numeroasă de altfel și care are propriile preferințe culturale, axate în general pe deschiderea orizontului de cunoaștere ;

modelul culturii elitiste în care sunt incluse persoane cu un nivel material și de cunoaștere mai ridicat, care preferă a cunoaște și vizita obiective culturale deosebite ;

modelul cultural populist, în care se integrează o treime din populație, din localitățile urbane mici și mijlocii, din mediul rural, care consideră orientarea către cultură ca mijloc de divertisment și distracție simplă.

La nivelul societății contemporane au început să se detașeze și tipuri subculturale care există în areale geografice mai mici (subcultura hippy, rock-punk, tehno-house etc.) și care pot genera grupuri de turiști atrași de latura modernă a oricărei culturi (teatru, dans, balet, operă, muzică etc.).

În general, în turismul cultural, agenții economici trebuie să-și cunoască cat mai bine clienții potențiali, dar si clientii existenti, și să facă toate demersurile pentru a-i păstra pe termen lung, pe cei pe care a reușit să îi aproprie de această formă de turism,. În plus, în permanent agentii economici trebuie să facă o evaluare atentă a nonconsumatorilor, și a identificării unor segmente de viitori turiști.

C.Turismul cultural este în general un produs mai scump, dar nu de lux, deoarece

implică anumite costuri (taxe) generate de serviciile speciale incluse: vizitarea unor obiective culturale, participarea la evenimente culturale, achiziționarea unor produse specifice (cataloage, ghiduri) etc.

Cu toate că în cele mai multe cazuri sunt practicate tarife rezonabile pentru accesul la obiectivele culturale, astfel încât să fie la îndemâna cât mai multor turiști, cele mai renumite atracții culturale nu sunt neapărat “ieftine”, în acest caz raportul cerere/ofertă spunându-și cuvântul.

Turiștii orientați către turismul cultural dispun de venituri mai mari, având capacitatea de a călători la distanțe mai mari, pentru a vizita un obiectiv anume. Dincolo de nevoia de a călători în afara mediului obișnuit, mai există cea legată de cunoaștere culturală. Îndeplinirea acestor nevoi spirituale este dirijată și de prețurile practicate.

În turismul cultural, comparativ cu alte forme de turism, există trei modalități majore de a atrage segmente variate de potențiali clienți:

a. utilizarea unui nivel de prețuri minimale cu referire la un set de servicii turistice obligatorii care să ofere strictul necesar oricărui turist; în plus accentul este pus pe includerea în prețul integral a mai multor vizite la obiective culturale; în aceste condiții se asigură diversificarea posibilităților de cunoaștere a elementelor de cultură și civilizație care caracterizează orice comunitate umană;

b. utilizarea unui nivel de prețuri ridicate în condițiile în care sunt oferte turistice

deosebite, adresate turiștilor cu venituri peste medie; aici se poate vorbi despre tarife de monopol care pot caracteriza marile muzee; alături de cunoașterea și vizitarea unor anumite obiective culturale sunt oferite condiții de cazare, alimentație, agrement deosebite.

c. utilizarea sistemului city-card pentru segmentele de turiști alcătuite din tineri,

pensionari, artiști; prin acest sistem se asigură acces la mai multe unități muzeale la prețuri mici ale biletelor; de asemenea serviciile turistice oferite sunt la nivel mediu, cele mai scăzute fiind în extrasezon.

Din această scurtă prezentare se constată că accentul este pus pe turism și nu pe cultură. Există și multe situații unde participarea la o serie de festivaluri, spectacole cu artiști renumiți conduce la practicarea unor prețuri mai ridicate pentru aceste produse. Pe ansamblu, turismul cultural este mai scump decât alte forme de turism, dar în același timp poate oferi șanse reale ca tot mai mulți potențiali vizitatori să cunoască pe viu multe dintre capodoperele culturale ale lumii.

D. Comparativ cu alte forme de turism, sezonalitatea turismului cultural este mai puțin accentuată.

Turismul cultural nu depinde de factorii de climă și deci de sezoane. Practic, aproape toată durata unui an permite derularea activităților turistice, însă modul în care sunt organizate și alocate perioadele de concedii, vacanțe conduce la existența unei anume sezonalități. Mai mult, atunci când este vorba despre anumite evenimente culturale, ele pot fi legate de o anumită dată calendaristică, ceea ce poate determina o concentrare a fluxurilor turistice.

În cele mai multe țări cu experiență în turismul cultural (Franța, Spania, Italia, Germania, Grecia, Turcia, Israel, etc.), există o sezonalitate specifică anotimpului estival. Pe o durată de trei–patru luni se poate constata o concentrare – circa 2/3 din fluxurile turistice înregistrate la nivelul unui an.

Fracționarea concediilor, a vacanțelor în 2-3 etape pe an, conduce la derularea activităților turistice culturale și în extrasezon. În ultimul deceniu se constată chiar o preferință pentru desfășurarea circuitelor culturale în perioada de primăvară (aprilie-mai) și de toamnă (septembrie-octombrie). Această formulă de organizare a circuitelor și vacanțelor culturale este motivată și de practicarea unor tarife mai accesibile, dar și pentru a evita zilele de vară toride, cu disconfort termic accentuat.

Patrimoniul cultural

Odată cu trecerea timpului, turismul a început să se diversifice și să evidențieze din ce în ce mai multe produse, culturale”, care se bazează pe vizitare monumentelor sau descoperirea și exploatarea unor moduri de viață inedite.

Este necesar ca țările care care dețin un patrimoniu cultural bogat și diversificat, să-și selecteze valorile culturale pe care să le promoveze pe piața turistică.

Turismul cultural este individualizat ca un tip distinct de turism ca urmare a motivației care îl generează, deosebindu-se, prin aceasta, de turismul recreativ sau de cel curativ. Criteriul care a stat la baza individualizării acestui tip de turism îi conferă și o altă caracteristică, și anume aceea că utilizează sau este generat numai de resursele antropice care au suscitat întotdeauna curiozitatea, dorința de cunoaștere și admirația umană. Faptul că turismul cultural utilizează doar resursele turistice antropice derivă chiar din denumirea sa: prin cultură, indiferent de controversele care însoțesc definirea să, se înțelege, în sens larg, totalitatea creațiilor umane, materiale sau spirituale. Din acest punct de vedere este foarte clar faptul că turismul cultural este tipul de turism care folosește, prin excelență, resursele antropice. În forma lor materială (edificii și elemente cu funcție turistică) sau imaterială (activități antropice cu funcție turistică).

Geografii P. Cocean, Gh. Vlăsceanu și B. Negoescu, definesc resursele turistice antropice ca fiind un ansamblu de elemente cu funcție recreativă, create de om; nu întotdeauna aceste elemente au fost create în scopul valorificării turistice, ci ele au dobândit această funcție după ce au îndeplinit alte atribuții: economice, strategice sau culturale. Aceeași autori au identificat principalele atribute recreative ale obiectivelor de proveniență antropică care le conferă atractivitate turistică. Este vorba despre vechime, unicitate, inedit, dimensiune și funcție.

Atracțiile culturale pot fi primare, atunci când constituie obiectivul principal al călătoriei și secundare, când oferă puțină varietate călătoriilor. În funcție de zona căreia se adresează, atracțiile pot fi locale (oferite în special vizitatorilor locali), regionale, naționale și internaționale (Piramidele din Egipt, Marele Zid Chinezesc).

Printre cele mai căutate tipuri de atracții culturale se numără:

Siturile arheologice

Arheologia se ocupă cu studiul lumii antice, al ariilor de origine a vechilor civilizații. Siturile

arheologice, ca martore la diferite evenimente istorice, realizări tehnologice sau artistice, au atras dintotdeauna numeroși vizitatori. Patrimoniul arheologic este privit tot mai mult ca o bogăție, atât din punct de vedere al valorii simbolice, cât și ca o sursă de venituri. Printre cele mai vizitate situri arheologice sunt: Acropole (Atena, Grecia), Machu Picchu (regiunea Cusco, Peru), piramidele din Egipt.

Monumente și clădiri istorice

În această categorie se încadrează bisericile și catedralele, casele memoriale și istorice, situri de patrimoniu cu valoare arhitectural-artistică sau istorică (palate, fortificații, castele, case domnești etc.). Multe dintre acestea continuă să servească scopului pentru care au fost create, dar prezintă totodată și un interes turistic. Construcțiile recente cu valoare arhitecturală sau estetică pot deveni și ele atracții turistice. Reprezentative pentru aceasta categorie sunt: Sagrada Familia in Barcelona- Spania, Taj Mahal in Agra- India, Santa Maria del Fiore in Florența- Italia, Sf. Petru in Vatican, Catedrala Notre Dame din Paris- Franta, Castelul Schönbrunn si Catedrala Sf. Ștefan in Viena- Austria.

Situri industriale

Acest tip de atracții se referă la construcțiile rămase fără utilitate din perioada secolelor XVIII-XIX, când a avut loc revoluția industrială. Fabricile vechi, morile, căile ferate vechi etc. sunt câteva exemple de vestigii industriale care pot fi valorificate în scop turistic. Aceste obiective sunt recondiționate și utilizate fie pentru vechile lor întrebuințări, fie pentru amenajarea de muzee sau chiar a spațiilor de cazare și alimentație. Mai nou, au apărut muzee bazate pe industria modernă (turism industrial), unde turiștii pot vedea locul, mecanismele și modul de lucru din întreprinderi de dimensiuni mai mari sau mai mici. Multe manufacturi depind de vizita turiștilor pentru a supraviețui, aceștia fiind o parte importantă din cumpărători; un exemplu este fabrica Langham Glass din Anglia, care realizează obiecte din cristal lucrate manual.

Muzee și galerii de artă

Muzeul este privit în general, datorită misiunii sale de păstrător al creațiilor epocilor anterioare, ca având un caracter conservator, greu accesibil inovațiilor. În realitate, de-a lungul timpului, muzeul sa transformat continuu pentru a răspunde noilor gusturi și opinii ale publicului. Astăzi, atât muzeele cât și galeriile de artă înregistrează un număr imens de vizitatori, deși multe dintre ele au fost constituite fie pentru a satisface plăcerea unor societăți elitiste, fie pentru nevoile populației locale.

De exemplu, în Anglia există cca. 3000 de muzee și galerii de artă care înregistrează 77 milioane de vizitatori anual. Datele statistice arată că 29% din populația britanică vizitează în medie un muzeu în decursul unui an.

Comerțul cu amănuntul

Deși magazinele cu suveniruri nu sunt considerate ca făcând parte din industria turistică, ele exercită o atracție deosebită pentru turiști.

Evenimentele

Pe lângă atracțiile culturale cu caracter fix, turiștii pot fi interesați de anumite locuri pentru a

participa sau observa un anumit eveniment. În unele cazuri, aceste evenimente apar regulat și cu o frecvență mare, cum este schimbarea gărzilor la palatul Buchingham din Londra. În alte cazuri, ele au un caracter bianual, anual sau mai rar (festivaluri de teatru sau muzicale) sau pot fi organizate adhoc pentru a pune în valoare o ocazie particulară (cum ar fi redeschiderea unui parc, muzeu, etc.). Multe așezări, în special cele care nu constituie un punct de atracție în sine, se folosesc de astfel de avenimente pentru a-și crește popularitatea și numărul vizitatorilor.

Atracțiile și destinațiile culturale stau la baza organizării produselor turistice. În funcție de tipul atracțiilor/destinațiilor și de modul de organizare a acestora, putem identifica trei

categorii principale de produse turistice culturale:

produse bazate pe instituții

produse bazate pe elemente de patrimoniu / stil de viață

produse bazate pe evenimente.

Fig. 1.2 Componentele produsului turistic

(Sursa: Tigu Gabriela (coord.), Resurse și destinații turistice pe plan mondial, p.142)

Figura de mai sus ilustrează și exemplifică cele trei tipuri de produse turistice culturale. Săgețile orizontale indică faptul că aceste tipuri se întrepătrund frecvent. De exemplu, în cadrul unui festival pot avea loc evenimente în instituții și manifestări de stradă.

CAPITOLUL 2

PRINCIPALELE DESTINAȚII CARE SE REMARCĂ PE PLAN INTERNAȚIONAL PENTRU TURISMUL CULTURAL

2.1 Destinații turistice culturale în Europa

Europa reprezintă destinația turistică principală pe Glob, cu peste 50% din numărul turiștilor internaționali. Numărul turiștilor care au ales ca destinație continentul european a crescut constant, de la circa 16,8 milioane în 1950, la peste 563 milioane în 2013. O situație similară a fost înregistrată la veniturile obținute din turismul internațional, acestea sporind de la 0,9 mld. $ în 1950 la peste 489 mld. $ în 2013. Această creștere s-a datorat stabilității politice generale a continentului după cel de-al Doilea Război Mondial și, în special, dezvoltării economice semnificative. Criza economică din 2008-2011 a afectat unele componente ale turismului internațional.

La nivel regional, se detașează Europa Sudică, cu circa 201,359 milioane turiști internaționali sosiți în anul 2013, care au ales ca destinații principale: Spania (60,661 mil.), Italia (47,704 mil.), Turcia (37,795 mil. – stat încadrat de Organizația Mondială a Turismului aici), Grecia (17,923 mil.), Croația (10,955 mil.) și Portugalia (8,324 mil.).

Europa de Sud (Mediterană) expune o bogată ofertă culturală a țărilor componente. Oferta culturală este una reprezentativă în Europa mediterană, cu importante vestigii ale civilizației antice, dar și ale Renașterii, care sunt fructificate în centre turistice renumite, precum: Madrid, Barcelona, Sevillia, Valencia în Spania; Veneția, Florența, Roma, Pisa, Perugia în Italia; Atena, Salonic, Meteora în Grecia; Lisabona în Portugalia; Istanbul, Selcuk, Bodrum în Turcia.

Spania este o țară plină de culoare, unde sunt situate unele dintre cele mai vizitate destinații turistice din lume. Moștenirea culturală și istorică unică a Spaniei a păstrat, numeroase monumente, puncte de atracție și locuri impresionante. 

Se remarcă aici Barcelona, capitala Cataloniei, cu numeroase catedrale medievale, muzee de artă, complexe sportive de mari dimensiuni, iar o atracție deosebită o constituie Sagrada Familia, o biserică neterminată, a celebrului arhitect Gaudi, începută în 1884, dar și Casa Batllo; în Barcelona se află și Muzeul de Artă Catalană, cu cele mai mari colecții de picturi murale din lume, precum și Piața Păcii, dominată de monumentul lui Cristofor Columb, dar și Catedrala (la Seu). În plus, probabil pentru unii cel mai frumos loc din oraș este stadionul Camp Nou, cel mai mare stadion de fotbal din Europa.

Una dintre destinațiile turistice principale din Spania este, desigur, capitala sa. Madrid este, de asemenea, cea mai mare comunitate din Spania și oferă toate tipurile de divertisment și recreare. Mai mult decât atât, Madrid este un oraș cu adevărat captivant, în primul rând, prin clădirile sale uimitoare, cu un stil arhitectural renascentist medieval.  Madrid oferă, de asemenea, o abundență de atracții, printre care Plaza de Cibeles, Muzeul Prado, Palatul Regal și Catedrala Madrid, parcurile sale (Campo de Moro), dar și El Escorial, fostă reședință a regilor Spaniei, azi muzeu, situat în apropiere de Madrid.

Oraș reprezentativ pentru peninsula Iberică și mai ales pentru Spania, Valencia este și un oraș turistic și multicultural, integrat în aria industrială al Coastei del Azahar, devenind astfel un important centru economic pentru Spania. Orașul atrage turiștii datorită obiectivelor care îmbină armonia arhitecturală a vechiului cu cea a noului, clădiri din secolele trecute strecurându-se și căpătând o importanță estetică deosebită printre clădiri mai moderne care au la baza tehnologii avansate. Obiective turistice, precum Orașul Artelor și Științei (cuprinde Palatul de Artă Regina Sofia, parcul Oceanografic, Muzeul de Științe Prințul Felipe), Muzeul de Preistorie Valencia, Institutul de Artă Modernă sau Muzeul Național de Ceramică și Arte Somptuare Gonzalez Marti, determină orice vizitator să afirme că varietatea obiectivelor turistice demonstrează varietatea culturală a orașului.

Alte centre importante pentru turismul cultural din Spania sunt: Sevillia, Granada, Bilbao, San Sebastian, Zaragoza și Daroca.

Italia reprezintă o altă destinație foarte căutată de către cei care preferă turismul cultural. Italia este considerată inima culturală a Europei deoarece oferă turiștilor foarte multe obiective turistice cu o istorie bogată. Veneția este un oraș impresionant prin modul în care a fost constuit. În acest minunat oraș se regăsesc diverse atracții turistice culturale, printre care: bisericile, clădirile istorice, dar și podurile venețiene.

Florența este un alt centru urabn important ce se află în provincia italienă Toscana și este reprezentativ pentru turismul cultural. Milano este orașul recunoscut ca și capitala modei internaționale, dar în același timp este un important centru cultural (teatru, cinema, arte). Roma este o destinație care atrage foarte mulți turiști internaționali prin intermediul atracțiilor turistice, care sunt mai numeroase decât în orice alt oraș european. Printre cele mai cunoscute obiective turistice ale Romei sunt: Colosseumul, Palatine Hill și Forum, Piața Spaniei și orașul sfânt Vatican (Piața Sfântului Petru, Capela Sixtină). Repere culturale precum, Piața poporului, fântâna Trevi și râul Tiber sunt valoroase datorită istoriei și legendei bogate. Pisa este o destinație internațională datorită celebrului turn înclinat care atrage foarte mulți vizitatori. Zona în care se află acest turn poartă denumire de Câmpul Miracolelor, iar aici se regăsesc si alte monumente medivale ce prezintă o arhitectură surprinzătoare.

Umbria este o altă regiune de destinație a turismului cultural prin orașele Perugia, Assissi (locul de naștere a Sf. Francisc), Gubbio, Spoleto, Orvieto, Verona (renumit pentru monumentele sale romane și renascentiste), Bologna (cu cea mai veche universitate din. Europa).

Grecia este cunoscută în turismul mondial prin numeroasele sale vestigii antice, dar și prin vestigiile bizantine pe care le găzduiește. Casa zeilor, a civilizației antice și a democrației, Atena are o istorie ce străbate peste 2000 de ani. Acropole, locul Templului din Atena și Partenonul domină linia orizontului. În contrast, pe străzile șerpuitoare din Plaka sunt case din secolul al XIX-lea, magazine moderne, restaurante și cafenele.

Nici o vacanță în Atena nu poate fi completă fără o vizită la Acropole. Este cel mai important complex arhitectonic antic din emisfera vestică, fiind închinat zeiței Atena. Situat la o înălțime de 156 m, el domină Piața Omina de 26 de secole și este alcătuit din: Parthenon (cel mai mare templu în stil Doric din Grecia, singurul construit integral – cu excepția acoperișului din lemn – din marmură), Erehteion (templu religios cu nouă sanctuare și șase coloane Cariatide), Templul Atenei Nike, Propileele (avanporțile) din marmură albă, Pinacoteca și Marea Scară. La acestea se adaugă vestigiile teatrelor lui Herodot, Aticus și Dionysos și Templul lui Pericle. La aceste atracții se adaugă Stadionul Olimpic din marmură (70000 locuri), unde s-au desfășurat Jocurile Olimpice din 1896 și Templul lui Zeus Olimpianul (15 coloane, anul 105).

Recunoscute în Grecia pentru turismul cultural pe care îl generează sunt și mănăstirile de la Meteora, vestigiile romane și bizantine de la Salonic, care reprezintă și punctul de plecare spre Muntele Athos.

În afara acestor state ce se constituie în principalele destinații pentru cei care practică turismul cultural și celelalte state din sudul Europei dispun de obiective turistice valoroase care generează turism cultural. În Portugalia, principala resursă pentru turismul cultural este Lisabona, oraș întemeiat de fenicieni, ocupat apoi de romani, vizigoți și arabi, ceea ce îl face depozitarul unor vestigii antice și medievale pe cât de variate pe atât de interesante, vestigii concentrate în cartierul Alfania, care a rezistat cutremurului ce a distrus orașul în 1775. Cu o istorie mai veche decât a altor capitale europene importante, precum Londra, Paris sau Roma, Lisabona are în patrimoniul mondial UNESCO doua monumente deosebite: Turnul Belem și Mănăstirea Jeronimos. Porto, Cabo Roca, Faro și Altura reprezintă alte orașe cu o importanță deosebită în ceea ce privește turismul cultural al Portugaliei.

Albania se face cunoscută prin orașele Durres și Sarande, Antipatia, Pojan, orașul-muzeu Girocastro. În Sarande cel mai important obiectiv turistic din zona este Cetatea Butrint, care a fost declarat, ,,Monument al culturii” din anul 1948. În iunie 1961 a fost declarat, ,,Oraș Muze” și este protejat ca un activ de patrimoniu al umanității, de către UNESCO din 1992.

Serbia și Muntenegru se remarcă prin vestigiile romane existente la Belgrad (băile romane), Bar, Cladova, Negotin (cu Tabula Traiana, drumul roman, urme ale unor castre romane), Podgoric.

Slovenia este cunoscută mai ales pentru peșterile sale, datorate prezenței calcarelor, dar prezintă și câteva atracții pentru turismul cultural: Liubliana, capitala culturală a țării, cu cetatea medievală Emona, dar și cu Podul triplu sau Tromostovje, care leagă Piața Nouă de Centrul Vechi, Bled- cu cele două castele medievale și Maribor, oraș pitoresc cu numeroase vestigii istorice. De astfel, capitala este recunoscută pentru viața ei culturală și socială efervescentă prin manifestări culturale artistice, precum Summer Festival și Jazz Festival.

Turcia, țara care se întinde pe două continente are la bază o istorie veche și bogată, iar în același timp este membră a lumii moderne. Această țară minunată reprezintă un amestec cultural, o sinteză între est și vest, în timp ce din punct de vedere geografic reprezintă podul între Europa și Asia. Istanbul este o destinație pe care turiștii o aleg deoarece are multe locuri absolut superbe, precum: Hagia Sophia,  Palatul Topkapi, Moscheea Albastră, Marele Bazar, dar nu numai acestea. Selcuk este un oraș cu multe atracții istorice, culturale sau moderne. Este unul din cele mai bine conservate locuri antice, cu urmatoarele obiective turistice: Templul lui Artemis, care este una din cele șapte minuni ale lumii antice, mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul, Casa Fecioarei Maria și numeroase alte biserici și moschei. În Bodrum se găsește Mausoleul din Halicarnas, una din cele 7 Minuni ale Lumii Antice, un muzeu subacvatic, iar ca și activități specifice, se poate face scuba diving.

Israelul este un punct de reper pe harta religioasă a lumii, cele mai multe dintre atracțiile sale turistice fiind concentrate în Ierusalim, oraș sfânt al evreilor, creștinilor și musulmanilor. Ca vestigii și locuri de pelerinaj se remarcă Templul lui Solomo, Moscheea lui Omar, Zidul Plângerii, Grădina Ghetsimani, via Dolorosa, Biserica Sf. Mormânt. Alături de Ierusalim interesante pentru turismul cultural sunt și Bethleem, Ierichon, Betania, Massada, Nazareth, Haifa.

A doua regiune turistică europeană este Europa Vestică, cu 174,276 milioane turiști internaționali sosiți, destinațiile favorite de aici fiind: Franța (83,013 mil.), Germania (31,545 mil.), Austria (24,813 mil.), Olanda (12,797 mil.) și Elveția (8,967 mil.).

Oferta cultural-istorică a Europei de Vest este de mare diversitate și valoare artistică și turistică: Vestigii ale Antichității, Renașterii, Medievale: cetăți, palate și castele, catedrale, biserici, mânăstiri, moschei, muzee, parcuri și grădini etc. și sunt dispersate în toate țările occidentale.

Franța reprezintă, fără îndoială, cea mai importantă destinație a turismului cultural dirijat spre Europa Occidentală. Iar acest lucru i se datorează capitalei Paris, care polarizează peste 10 milioane turiști anual și care, prin densitatea infrastructurii turistice și a numărului de turiști poate fi considerat cel mai important centru turistic mondial . Atracțiile turistice din Paris, în funcție de renumele acestora sunt: Catedrala Notre Dame de Paris (1163-1335), una dintre cele mai mari realizări ale arhitecturii gotice, Bd. Champs – Elysées a simbolizat mult timp stilul și bucuria de viață a Parisului, Muzeul Louvre, construit timp de 300 de ani conține peste 300.000 de opere de artă, antichități, sarcofage și statui, incluzând celebra Venus din Milo, Turnul Eiffel, Centrul Cultural Georges Pompidou ce promovează arta modernă și contemporană, fiind indiscutabil unul dintre cele mai vizitate locuri din Paris, Muzeul Orsay, Cimitirul Père Lachaise.

Île de France este o regiune relativ mică în jurul Parisului, unde a început expansiunea regatului Franței în sec. XII. Printre numeroasele atracții din regiune se numără zone împădurite ideale pentru drumeții, parcul EuroDisney, orășele istorice cochete și cel mai mare și mai vestit palat din Franța – Palatul Versailles (1661–1678). În același areal se află vestitele podgorii ale colinelor Champagne. Alte atracții ale Parisului sunt: Parcul Tuilleries, Cartierul Montmartre, cu biserica Sacre Coeur, care simbolizează începutul creștinismului și cu La Mouline Rouge; Cartierul Latin cu universitatea Sorbona (1253), College du France (1530).

Centre turistice importante pentru turismul cultural în Franța mai sunt: Strasbourg, cu Catedrala gotică, Universitatea din secolul al XII-lea, sediul Parlamentului European; Grenoble, capitala turistică a Alpilor, dar dispunând și de un patrimoniu cultural de mare valoare; Lyon, cu Palatul Bellecour, castelul lui Henri V; Vienne, cu importante vestigii romane; Bordeaux, cu amfiteatrul roman, teatrul, catedrale, piețe, biserici; Mont Saint Michel cu complexul monastic deosebit de pitoresc, Rennes, Le Havre, Lille, Roubaix etc.

Germania este o țară cu una dintre cele mai dezvoltate industrii turistice, axată pe turismul cultural. Cele mai populare destinații sunt Berlin, München, Marea Baltică, Marea Nordului, Hamburg, Bremen etc.

Valea Rinului este una dintre destinațiile celebre ale Germaniei datorită cetăților și fortărețelor vechi precum Pfalzgrafenstein, Katz, Maus. Tot aici se află și vestita stâncă a lui Loreley. Stânca lui Loreley, cocoțată la aproximativ 120 de metri deasupra Rinului, se află lângă localitatea Sankt Goar. Tot in această localitate se găsesc și ruinele unui castel ce datează încă din secolul al XVI-lea, și anume castelul Sankt Goar.

München este un centru urban important și este al treilea oraș ca mărime din Germania, după Berlin și Hamburg. Obiective turistice culturale care se remarcă la nivel internațional sunt: Marienplatz (Piața Maria), numită după coloana cu statuia Fecioara Maria din centrul pieței, cu noua și vechea primărie, Peterskirche (biserica Sf. Petru)- cea mai veche biserică din centru, Frauenkirche- cea mai faimoasă biserică din centrul orașului prin spectaculoasa sa arhitectură medievală (sec. XV). În Munchen se găsesc mai multe muzee de artă, printre care cele mai cunoscute sunt: Alte Pinakothek, Neue Pinakothek, Pinakothek der Moderne. Oktoberfest, o sărbătoare anuală a berii ce durează două săptămani de la sfâșitul lui septembrie și până la începutul lui octombrie este renumită in acest oraș.

Austria și Elveția sunt cunoscute mai ales pentru turismul montan pe care îl generează, însă nici atracțiile culturale nu lipsesc, concentrate în capitale, dar și alte câteva orașe mai importante: Viena, oraș cu o bogăție culturală impresionantă, un loc ce combină confortul și luxul lumii moderne cu spiritul trecutului (Palatul Imperial, Castelul Schönbrunn, Catedrala Sf. Ștefan, Parcul Prater etc.) , Salzburg, Graz, Linz în Austria. În Elveția principalele destinatii culturale le constituie Berna (Palatul Fedal, Catedrala Sf. Vicent, fântânile cu statui, Turnul cu Ceas etc.), Zurich, Geneva, Laussane.

Țările de Jos se remarcă și ele printr-un bogat patrimoniu cultural artistic, fie că este vorba de orașele flamande ale Belgiei: Gent, Kortrijk, Brugge (edificii medievale, ,,arta dantelelor”), Antwerpen (edificii medievale în stil gotic, renumit pentru comerțul cu diamante), de orașele olandeze renumite pentru ansamblurile arhitectonice baroce și pentru muzeele de artă: Utrecht, Haga, Leida, Nijmegeiz, Tilburg, sau de capitalele acestor state: Bruxelles, sediul unor organizații regionale sau internaționale, Amsterdam, cu situl său deosebit de pitoresc, Palatul Regal, muzeul Rijks, Biblioteca Universitară, Gara Centrală, Casa Rembrandt, Luxemburg sau ,,orașul celor 83 de poduri”.

Europa Centrală și de Est ocupă a treia poziție, cu peste 118 milioane turiști sosiți, din care: Federația Rusă (28,356 mil.), Ucraina (24,671 mil.), Polonia (15,845 mil.), Ungaria (10,675 mil.), Cehia (9,004 mil.) și Bulgaria (6,897 mil.). România, în 2013, a fost vizitată de 1,715 milioane turiști.

Oferta culturală este variată, fiind reprezentată cu precădere prin castele (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Rusia), biserici, catedrale și mânăstiri (Rusia, Cehia, România, Bulgaria etc.), cetăți medievale etc. Atracțiile culturale sunt localizate în marile centre turistice precum Moscova, Sankt Petersburg, Praga, Varșovia, Cracovia, Budapesta, Kiev, Sofia, Riga, București, Sibiu, Sighișoara, Brașov.

Cehia contribuie la dezvoltarea turismului cultural în primul rând prin capitala sa, supranumită ,,orașul de aur” sau „orașul celor 100 de turle”. Praga este vizitată pentru obiectivele sale, dintre care: ansamblurile arhitectonice unice Hrad și Stare Miasto, podurile care traversează Vltava, catedrala gotică ,,Sf. Vit”- cea mai mare din Europa Centrală, cu 27.000 de vitralii, Turnul Medieval cu renumitul orologiu astronomic (1348), Universitatea- una dintre cele mai vechi din Europa. Alte orașe culturale importante sunt: Brno, Ostrava si Olomouc. În Brno se găsesc următoarele obiective turistice culturale: Biserica Sf. Petru si Pavel, Palatul Ditrichstein, Orchestra filarmonica Brno, faimosul cvartet Janacek, Muzeul Brno, Muzeul culturii romilor. Ostrava este un important centru cultural ceh. Există cinci teatre în oraș, unde au loc spectacole de operă, teatru, balet și operetă. Muzeul minier OKD, cunoscut în întreaga Europă, oferă curioșilor informații despre istoria minieritului în regiunea Olomouc. Este unul dintre cele mai importante orașe ale republicii Cehe, datorită istoriei, universității renumite în întreaga Europă, culturii și meșteșugurilor locale.

Polonia este o altă destinație pe care turiștii o preferă datorită valorii obiectivelor turistice antropice, datorită importanței turismului cultural. Varșovia este notabilă printre capitalele din Europa nu pentru mărimea sa, vârsta sa, sau frumusețea sa, ci pentru indestructibilitatea sa. Principalele obiective turistice sunt: Palatul sau Castelul Ostrogski (Clădirea găzduiește Muzeul Fryderyk Chopin și Societatea Fryderyk Chopin, înființate în anul 1930), Palatul Lazienki (a fost reședința ultimului rege al Poloniei – Stanisław August Poniatowski), Palatul Wilanow (un important monument baroc), Muzeul de Istorie al Varșoviei, Fortăreața Varșoviei, Drumul Regal, Catedrala Sf. Ioan.

Cracovia este alt centru cultural reprezentativ pentru Polonia, fiind și unul dintre cele mai vechi orașe. Cracovia a fost dintotdeauna de-a lungul vremurilor unul dintre cele mai de seamă centre culturale, academice și artistice ale țării și este unul dintre principalele centre economice ale ei. A fost capitala Poloniei între 1038 și 1569.

Acestora li se adaugă orașele istorice poloneze: Torun, Malbork, Czestochowa, Gdansk, Poznan, Wroclaw, precum și complexul mănăstiresc benedictin Lysa-Gora sau orașele de mari dimensiuni Lublin, Lodz, Katowice, Gdynia.

Cel mai important centru turistic al Ungariei este Budapesta, alcătuită din două entități separate, grupate pe fiecare dintre malurile Dunării. Buda, la vest de fluviu, este mai bătrână și mai colinară, prezentând bogăția habsburgică și clădiri neoclasice, în timp ce Pesta, centrul comercial de pe malul opus este plată și mult mai generoasă în arhitectură art-nouveau. Orașul a fost si este centrul artistic, muzical și literal al țării. Ca obiective turistice în Budapesta se remarcă: Amfiteatrul Roman, Clădirea Parlamentului, Catedrala Mathias în stil gotic, parcul central și trei universități.

Alte destinații culturale reprezentative pentru Ungaria sunt: Eger, Pécs, Szentendre, Sopron, Györ și Szeged. Aceste orașe merită să fie vizitate datorită arhitecturii minunate si datorită locurilor fascinante.

Rusia reprezintă și ea o depozitară a unor valori culturale și arhitectonice deosebite, concentrate în câteva orașe importante. Pentru foarte multi, Rusia este reprezentată de două mari orașe – Moscova și Sankt Petersburg. Capitala Rusiei este cel mai mare oraș european, înconjurat de un brâu de pădure lat de 40 km. Istoria sa zbuciumată a lăsat în urmă numeroase atracții turistice interesante. Kremlin (28 ha) este un ansamblu arhitectural fortificat, situat pe o colină a orașului. Conține mai multe palate, biserici, turnuri, muzee și este înconjurat de un zid masiv de cărămidă roșie, lat de 2,5 m, cu 20 de turnuri și 4 porți. În exteriorul zidului de est se întinde Piața Roșie. Kremlin-ul al fost atât centrul religios, cât și politic al Rusiei. Printre bisericile prezente aici se numără Catedrala Arhanghelilor (unde sunt îngropați țarii Rusiei) și Catedrala Bunei Vestiri (cu nenumărate icoane). Clopotnița lui Ivan cel Mare este un simbol vestit al Moscovei, vizibil de la 30 Km depărtare.

Galeriile de stat Tretiakov (5000 picturi valoroase, 3000 opere antice, 900 sculpturi) situat lângă Parcul Gorki, deține cea mai valoroasă colecție de icoane rusești și o colecție de artă rusă pre-revoluționară. Muzeul de arte frumoase Pușkin conține o selecție bogată de creații europene prerenascentiste, în mare parte – colecții private confiscate după revoluție.

Dacă Moscova este capitala “cea mai asiatică” a Europei, Sankt Petersburg este “cel mai european” oraș al Rusiei, creat de Petru cel Mare cu tot fastul secolelor XVIII și XIX. Orașul atrage prin numeroase palate, monumente istorice și de artă, muzee și catedrale: Piața Palatului , Palatul Amiralității, Catedrala Sf. Petru și Pavel- este cea mai veche clădire din oraș (1703), Catedrala Isaakievsky Sobor (XVIII), Palatul Marelui Stat Major (XVIII), cu Arcul de triumf și Coloana Alexandrovskaia (1812), Grădina de Vară, cel mai vechi parc al orașului etc.

În afara acestor centre principale, obiective turistice interesante pentru turismul cultural se găsesc și la Smolensk, Suzdal, Voronej, Istra, Petrodvoreț, Pușkin, Pavlovsk, Novgorod, Kaliningrad, Astrahan, Ekaterinburg etc.

Celelalte state est-europene atrag în primul rând prin obiectivele turistice ale capitalelor lor (Kiev – catedrala Sf. Sofia, mănăstirea ,,Laura Pecersky”, zidurile cetății „Poarta de Aur” în Ucraina, Sofia – catedrala Alexander Nevschi, Biserica Sf. Sofia, Turnul Cetății Sofia în Bulgaria, Tallinn în Estonia, Riga în Letonia, Vilnius in Lituania), la care se adaugă câteva orașe vechi, așa cum sunt Koprivstifa, Veliko Tamovo, Plovdiv în Bulgaria, Tartu, Haapsalu, Viliandi si Kadriorg în Estonia, Gutman, Riga si Rundola în Letonia, Vilnius, Kaunas, Trakai în Lituania, Yalta, Harkov, Cetatea Albă, Kerci, Nikolaev în Ucraina.

Ultima poziție este ocupată de Europa Nordică, cu 68,862 milioane turiști în 2013, în care se detașează: Marea Britanie (31,169 mil.), Danemarca (8,7 mil.), Irlanda (6,5 mil.) și Suedia (5 mil.).

Marea Britanie atrage foarte mulți vizitatori, iar o mare parte din turiști aleg Londra ca și destinație principală. Există numeroase atracții turistice în Londra, printre care cele mai importante, dar și cele mai cunoscute sunt: Catedrala St. Paul, catedrala Westminster, Palatul Buckingham, Palatul Parlamentului, British Museum, Observatorul Astronomic al Meridianului Zero, podurile de pe Tamisa, Hyde Park. Alte centre urbane care atrag o mare parte a fluxurilor turistice sunt: Oxford, Cambridge, Windsor, Eton.

Suedia se remarcă prin următoarele centre culturale: Stockhölm, Gotteborg, Malnö, Upssala etc, iar Finlanda se face cunoscută prin centrele turistice: Helsinki, Raovaniemi, Tampere, Turcu etc. Danemarca, cunoscută ca și „Țara lui Hamlet” (Castelul Kronberg), iese în evidență cu orașele: Copenhaga, Arhus, Alborg etc.

2.2 Destinații turistice culturale în Regiunea Asia- Pacific

În anul 2013, această macroregiune a fost a doua destinație turistică a lumii, cu 248,070 milioane turiști internaționali, cu o creștere de 6.2 % față de anul 2012. Creșterea a fost diferențiată, mai mare în Asia de Sud-Est (10.5%) și mai mică în Asia de Nord-Est (3.5 %). Această regiune a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii 60 ani, în 1950 fiind vizitată de mai puțin de 300 mii turiști străini.

În Asia de Nord- Est (127,015 milioane), ierarhia este următoarea: China (55,686 milioane), Hong Kong (25,661 mil.), Macao (14,268 mil.), Coreea de Sud (12,176 mil.), Japonia (10,364 mil.), Taiwan (8,016 mil.).

Asia de Est și de Nord- Est se bucură de forte multă popularitate în rândul turiștilor deoarece aici se îmbină cu succes civilizațiile antice și peisajele citadine moderne, oferind o combinație plăcută între cultura tradițională și modernismul din prezent.

China are una dintre cele mai vechi civilizații din lume, cu numeroase atracții încărcate de istorie. În ultimii ani, China s-a modernizat rapid, reușind să atragă și mai mulți turiști. Cel mai mare simbol al Chinei îl reprezintă Zidul Chinezesc, una dintre cele mai grandioase construcții ale civilizației umane. 

Tibetul e un loc foarte căutat datorită renumelui său sacru, accesibil de multe ori doar inițiaților. Cea mai importantă regiune a acestuia e Lhasa, unde palatele și mănăstirile seamănă mai degrabă cu niște fortărețe decât a lăcașe de cult.
Locurile permise turiștilor sunt: Palatul Potala, unde au trăit întregi generații de Dalai Lama, Mănăstirea Jo-Khang, cea mai veche din Tibet și Palatul de Vară a lui Dalai Lama, situat în parcul Norbulingka, înconjurat de un zid înalt cu simboluri falice. 

Și celelalte state din regiune dispun de astfel de resurse turistice, centre mai cunoscute fiind Tokyo, Yokohama, Kamakura, Osaka în Japonia, Taipei, Taichung in Taiwan si Seul, Kyongju in Coreea de Sud.

În Asia de Sud-Est (93,068 milioane), se disting: Malaiezia (25,715 mil.), Thailanda (26,547 mil.), Singapore (11,098 mil.), Indonezia (8,802 mil.), Vietnam (7,572 mil.), Filipine (4,681 mil.) și Cambogia(4,210 mil.).

Thailanda prezintă interes prin miile de temple buddhiste (20.000), pagode strălucitoare cu acoperișuri multicolore, artizanatul de mare rafinament. Muzeul în aer liber de lângă capitală reflectă aceste tradiții ale poporului. Bangkok – oraș-port pe fluviul Menam, capitala Thailandei din 1782, are ca obiective: 300 de temple și pagode, Marele Palat construit pe o insulă artificială, Capela Templului lui Buddha din smarald.

Malaysia se face cunoscută prin Kuala-Lumpur (Moscheea Națională, numeroase temple, parcuri, Centrul de Artizanat,  palate), Kedan (Moscheea Mare, Palatul Vechi, bazar), Penang (Biserica Sf. George, Templul Buddhist- cel mai mare și cel mai frumos din SE Asiei, Templul Șarpelui, Moscheea de Stat).

Maynamar se remarcă prin arhitectură și sculptură birmaneză de un înalt rafinament care se se reflectă prin frumusețea templelor,  palatelor, pagodelor. Rangoon-Yangon (Mingaledon) este port fluvio-maritim, centru politic, economic, comercial, vechi centru budhist, oraș turistic important cu palate, pagode, temple.

Și celelalte state din regiune dispun de astfel de resurse turistice, centre mai cunoscute fiind Angkor în Cambodgia, Medan, Jakarta, Malang in Indonezia, Honoi si Haiphong in Vietnam.

În Asia de Sud (15,504 milioane) cele mai vizitate sunt: India (6,848 mil.), Sri Lanka(1,275 mil.), Maldive (1,125 mil) și Nepal (0, 798 mil).

India este alt pol de atracție din regiune care atrage circa 7 milioane de turiști anual. Din perspectiva turismului cultural, atracțiile principale sunt orașele mogule, templele și siturile antice.

Peste un miliard de locuitori, sute de dialecte, case de pamânt ridicate la câțiva metri de impresionante palate, simbolizând perfect armonia dintre lux și sărăcie, toate acestea, aflate într-o diversitate culturală nemaiîntâlnită, alcătuiesc India, un adevărat rai al turismului cultural mondial. Templele și celelalte lăcașe de cult sunt cel mai important capitol în viața și civilizația indiană. Numărul acestora este doar bănuit, construcțiile ridicate de oameni pentru a fi mai aproape de divinitate fiind întalnite la fiecare pas, fie că au fost înălțate în cinstea zeităților Hindu ori a sfinților musulmani, fie că sunt așa – numitele gurudwara ori catedrale, toate sunt deopotrivă și opere de artă. Printre marile atracții ale Indiei se află mai mult de 20 de puncte desemnate de Oganizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) ca situri din patrimoniul întregii lumi.

Cei mai multi turiști străini vizitează câteva situri turistice, cum sunt Taj Mahal și alte monumente din Agra, ,,orașul roz“ Jaipur, cunoscut pentru arhitectura sa în care domină rozul și New Delhi cu magnificul Red Fort, Jama Masjid, Poarta Indiei, Templul hindus Lakshminarayan, Templul lui Lotus și multe alte muzee. Alte destinații turistice sunt: Mumbai, Calcutta, Chennai, Ahmedabad, Varanasi (legendarul oraș sfânt de pe Gange), Khajuraho, Amritsar (templul de Aur) și Pushkar.

Australia și Oceania au primit 12,484 milioane turiști internaționali, din care 6,381 milioane în Australia.

Oceania este cunoscută, pe harta turismului mondial mai ales pentru turismul de litoral pe care îl generează prin resursele de excepție ale cadrului natural. În ceea ce privește turismul cultural, Australia se remarcă prin următoarele orașe: Canberra- aici se poate afla mai multe despre cultura, istoria și modul de viață al australienilor (Muzeul Democrației Australian, Palatul Parlamentului, Institutul național de Știință și Sport), Sydney (Casa Operei- una din capodoperele arhitecturale ale secolului al XX-lea, Turnul Sydney, Muzeul Maritim Național), Melbourne- oraș multicultural (Muzeul Imigrației, Muzeul Melbourne, Centru Ian Potter: Galeria Națională de Victoria, Temnița din Melbourne).

2.3 Destinații turistice culturale în America

În anul 2013 a avut loc o creștere de 3,2% față de anul 2012, cu diferențe la nivelul subregiunilor. Pe ansamblu, în cele patru subregiuni au sosit 167,940 milioane turiști. Numărul turiștilor internaționali a crescut constant din anul 1995 (109 milioane). În 2000 au sosit 128 milioane, iar în 2006 circa 136 milioane turiști.

În America de Nord, în 2013 situația a fost asftel: 69,768 milioane în S.U.A, 23,734 mil. în Mexic și 16,588 mil. în Canada.

Spre deosebire de Europa, în America de Nord nu există decât foarte puține situri capabile să genereze doar turism cultural. În general resursele turistice antropice sunt concentrate în marile metropole, în așa fel încât turismul cultural se împletește cu cel de afaceri sau cu cel litoral.

Unul dintre centrele urbane cele mai vizitate din Statele Unite ale Americii este New York considerat unul din cele mai importante orașe din lume datorită influenței sale globale din mass-media, educație, divertisment, artă și modă. Orașul este de asemenea și un centru important al afacerilor externe, găzduind sediul Organizației Națiunilor Unite. New York-ul are peste 82 de obiective turistice, dar vizitarea lor presupune un timp de ședere mai îndelungat.

Principala atracție o constituie insula Manhattan, inima orașului, cu celebra Fifth Avenue străjuită de catedrale în stil gotic, instituții bancare, magazine luxoase, la care se adaugă nu mai puțin celebra Broodway, ce păstrează case în stilul urban al secolului al XIX-lea alături de teatre și cinematografe celebre.

De asemenea, alte obiective turistice care stârnesc interesul turiștilor sunt: Wall Street, Times Square – se află la intersecția străzilor Broadway și 7th Avenue, Statuia Libertății, Biblioteca Publică New York, Empire State Building, Centrul Rockeffeler, Muzeul Solomon R. Guggenheim, Muzeul Metropolitan de Artă – este unul dintre cele mai mari și mai importante muzee de artă și cultură din lume, Podul Brooklyn, Central Park, St. Patrick’s Cathedral – Catedrala Sfântul Patrick (una dintre cele mai mari catedrale catolice clădite în stil neogotic din SUA), Grand Central Station – are o arhitectură uluitoare, în stil Beaux-Arts, Clădirea Chrysler – este un zgârie-nori din New York, realizat în manieră Art Deco, 9/11 Memorial – Situl memorial care a fost construit pentru comemorarea celor peste 3 mii de oameni ce și-au pierdut viața în urma atentatelor asupra celebrului World Trade Center, Lincoln Center for the Performing Arts – este un complex de clădiri (61.000 m²), City Hall – Primăria din New York, Muzeul Brooklyn.

Alte orașe care se remarcă în ceea ce privește turismul cultural în Statele Unite ale Americii sunt: Washington- capitala S.U.A. (Casa Albă, Capitoliul, Lincoln Memorial, Clădirea Pentagonului, Catedrala Națională, Biblioteca Congresului, galerii de artă) Philadelphia- prima capitală a S.U.A. (Independence Hall, Congress Hall, Casa Iacob Graff, Casa Tâmplarului), Boston, San Francisco, cu un sit deosebit, traversal de ,,Golden Gate”, St. Louis cu Gateway Arch, Cincinnati.

În Canada sunt vizitate, pentru atracțiile culturale, orașele: Quebec City (Centrul vechi a fost declarat patrimoniu mondial UNESCO în 1985, Cetatea Quebecului, Muzeul Ursulinelor, Biserica Notre Dame des Victoires, carnavalul ce se desfășoară la începutul lunii februarie), Montreal (Oratoriul St-Joseph, Basilica Notre-Dame, Atrium Le 1000, Montrealul Vechi, Muzeul de Arte Frumoase, Catedrala Marie – Riene), Toronto- este capitala culturală a Canadei (Turnul National Canadian, Universitatea din Toronto, Vechea primărie, Casa Loma, Muzeul Regal Ontario), Ottawa (Clădirea parlamentului, Colina Parlamentului, Muzeul Canadian al Civilizației și Galeria Națională a Canadei).

Mexicul este o țară total diferită datorită culturi străvechi (aztecă, toltecă, olmecă, zapotecă, mayașă) și post-hispanice, gastronomie, artizanant, istorie, dar și tradiții.

Printre cele mai importante locuri din Mexic se număra capitala Mexico City și Monterrey, cu frumoasele sale clădiri coloniale, dar și Guadalajara. Orașele coloniale sunt Oaxaca, Morelia, San Miguel de Allende, Guanajuato, Zacatecas și Merida în peninsulă Yucatan, printre altele. 

Capitala Mexicului,  Ciudad de Mexico sau Mexico City, este una din cele mai mari metropole din lume, este centrul cultural, geografic și politic al Mexicului, fiind construită pe ruinele capitalei antice a aztecilor, Tenochtitlan. Atracții turistice reprezentative pentru capitala Mexicului sunt: Monumentul Îngerilor Independenței, Basilica Guadalupe, Turnul Latino-American și Turnul Maya, Parcul și Grădina Zoologică Chapultepec, Piramidele Teotihucan și numeroase muzee.
           La aproximativ de 200 de km de Cancun se afla Chichen Itza, mândria culturii Maya îmbinată cu influențe toltece. Aici se află Casa Roșie, o bisericuță mayașă și Muzeul de Arheologie și se organizează, foatre des, spectacole de lumini și de sunet, care amintesc de vechea civilizație indiană.

În Regiunea Caraibeană au sosit 21,229 mil., din care 4,690 mil. în Republica Dominicană, 3,200 mil. în Puerto Rico, 2,815 mil. în Cuba, 2,008 mil. în Jamaica, 1,363 mil. în Bahamas și 0,979 mil. în Aruba.

Cuba, cel mai mare stat insular din zonă care își valorifică potențialul cultural de care dispune prin intermediul capitalei Havana. Havana cuprinde multe muzee, catedrale și piețe, cultura și civilizația cubaneză creând notă discordantă datorită amestecului și influențelor spaniole, americane, africane și ale amerindienilor (Plaza de Armas, City’s Museum, Palacio de los Capitanes Generales, Plaza de la Catedral, La Bodeguita del Medio, Parcul Militar Morro-Cabana).

În America Centrală au sosit 9,192 mil. turiști, din care 2,428 mil. în Costa Rica, 1,658 mil. în Panama, 1,331 mil. în Guatemala, 1,308 mil. in El Salvador și 1,230 mil. în Nicaragua.

America Centrală Istmică oferă, în domeniul turismului cultural, aceași bogăție de resurse antropice, majoritatea vestigii ale civilizației precolumbiene, ca și Mexicul, dar turismul, ca activitate economică, este mai slab dezvoltat ca urmare a instabilității politice din zonă. Se remarcă aici Guatemala, inclusă în circuitele care propun vizitarea siturilor maya din Yucatan (Tikal, Piedras Negras, Quirigua); Honduras se remarcă prin Tegucigalpa, capitala statului și cel mai mare oraș al țării, fondat în 1578 de coloniștii spanioli. Acesta păstrează mai multe muzee și biserici în centrul său colonial, inclusiv cea mai mare catedrală din țară, un venerat loc pentru pelerinaj; Nicaragua cu vechile orașe cum ar fi Granada, Leon.

În America de Sud au sosit în 2013 circa 27,429 milioane turiști internaționali, din care: 5,6 milioane în Brazilia, 5,571 mil. în Argentina, , 3,576 milioane în Chile, 3,164 milioane în Peru, 2,684 milioane în Uruguay, in Columbia 2,288 mil si in Ecuador 1,366 mil.

În America de Sud turismul cultural prezintă interes prin prezența atracțiilor etnografice: târguri tradiționale, festivaluri folclorice, carnavaluri din Ecuador, Peru și Bolivia. De asemenea turismul cultural se bazează fie pe vestigiile precolumbiene prezente în toate statele, fie pe atracțiile turistice antropice concentrate în mările orașe.

În Columbia se remarcă orașul Cartagena, fiind celelebru pentru Carttagena Vieja, orașul colonial, Zipaquirea cu Catedrala de Sare- o biserică subterană construită într-o mină de sare dintr-un munte dar și Bogota, capitala statului cu numeroase obiective (Capitoliul- clădirea congresului, catedrala Capilla del Sangrario, Muzeul Aurului).

Ecuadorul atrage turiști prin orașele coloniale intrate în Patrimoniul UNESCO datorită bogăției arhitectonice, culturale și istorice, cum este Cuenca sau Quito, capitală de astăzi a țării și una dintre vechile capitale ale Imperiului Incaș, ori orașele moderne ca Guayaquil sau Manta sunt tot atâtea locuri de cultură și istorie.

Peru este nu numai o țară de excepție, ce excelează prin turismul cultural, dar și deținătoarea uneia dintre cele șapte minuni ale lumii, Machu Picchu, și o prezență inedită în Cartea Recordurilor, datorată excelentei sale gastronomii.   Atracțiile din Peru sunt: Machu Picchu, Cusco, Nazca- celebru pentru vechile desene geometrice, Cetatea Pissac. Acestor obiective li se adaugă cele din Lima, capitala statului (Catedrala din Lima, Plaza San Martin, Fortaleza del Real Felipe, Valea Colca).

Argentina are o istorie și o cultură înfloritoare. Buenos Aires este principalul centru urban, iar pampasul este ținutul gauchosului. Având legături cu Bolivia și Peru, nord-vestul amintește de trecutul indigen andin și de apusele vremuri coloniale, în timp ce vestita zonă Cuyo este renumită pentru potgoriile sale. De asemenea o altă atracție o reprezintă unul dintre cele mai vechi orașe ale Argentinei, Corrientes, unde pot fi văzute biserica Santisima Cruz de los Milagros și mănăstirea San Francisco.

Renumită pentru carnavalul de la Rio, samba, Amazon, fotbal și cafea, Brazilia oferă o diversitate peisagistică și culturală unică în lume, acoperind aproape o jumătate din continentul sud- american. Cel mai cunoscut oraș este Rio de Janeiro, celebru pentru carnavalul sau, dar care mai poate fi vizitat și pentru următoarele obiective: statuia uimitoare a lui Hristos Mântuitorul, Stadionul Maracana, Parcul Lage. Alte orașe care prezintă interes din punct de vedere cultural sunt:  Olinda- oraș colonial, Manaus (Teatru Amazon), Brasilia (în acesat oraș se găsesc mai multe situri aflate pe lista de patrimoniu mondial UNESCO).

Și celelate state din America de Sud beneficiază de resurse pentru turismul cultural concentrate îndeosebi în orașele – capitală, dar de mai mică rezonanță pe plan mondial.

2.4 Destinații turistice culturale în Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu constituie una dintre poveștile de succes în domeniul turistic, în ciuda tensiunilor politice și aspectelor socio-culturale specifice. Creșterea numărului de turiști străini în intervalul 2006- 2007 a fost de 10%, cele mai mari performanțe avându-le E.A.U (datorită Dubaiului), Arabia Saudită, Egipt (ca urmare a campaniilor promoționale și noilor stațiuni) și Siria. Totuși, în 2013 numărul turiștilor a scăzut cu -0.2 % față de 2012. În Orientul Mijlociu, în 2013 au sosit 51,571 milioane turiști internaționali, din care 13,213 mil. În Arabia Saudită, 9,990 mil. în Emiratele Arabe Unite, 9,174 mil. în Egipt, 5 mil. în Siria, 3,945 mil. în Iordania și 1,274 mil in Liban.

Cea mai cunoscută și mai atractivă țară din punct de vedere al turismului cultural este Egipt. Capitala Egiptului, Cairo dispune de foarte multe atracții turistice, printre care: fortăreață medievală Citadela, bazarul mare Khan El Khalil,moschei- în cartierul islamic; Biserica Suspendata, Biserica Sfânta Maria, Sinagoga Ben Ezra- în cartierul creștin; cartierul/platoul Giza, pe malul Nilului cu faimoasele piramidele faraonilor Cheops, Chefren și Mikerinos și celebrul Sfinx cu trup de leu și față de om.

Chiar dacă piramidele cele mai cunoscute se găsesc pe platoul Giza, piramida în trepte al lui Djoser din Saqqara (30 km de Cairo) și piramida roșie din Dahsur (40 km de Cairo) atrag foarte multi turiși.  Alte orașe care atrag numeroși turiști în ceea ce privește turismul cultural sunt: Alexandria, Luxor, Theba, Aswan, Abu Simbel , Esna.

În Liban atrag vizitatori cele cinci orașe-cetăți: Tripoli, Beyruth, Sour, Djebail și Saida, la care se adaugă Baalbek, oraș străvechi, vestit centru religios al antichității. Libanul, cunoscut altădată drept „Elveția Orientului” se reface greu după războiul civil care i-a distrus aproape întreaga infrastructură turistică și l-a scos din circuitul turistic mondial.

În Siria se poate explora cel mai vechi oraș locuit din lume – Damasc. Un important simbol al acestui oraș este Moscheea Ummayyad, în care se poate intra prin bazarul Al-Hamidiyah. Moscheea adăpostește mormântul Sf Ioan Botezătorul. Alte atracții includ Altarul Sayyida Zainab (strănepoata profetului Mahomed), mormântul lui Saladin și periferiile Damascului, în special Dummar. Alte destinații pentru turismul cultural în Siria sunt: Ras Shamara, Alep, Horns, Palmyra, Zenobia.

Înrădăcinate în cultura islamică, Emiratele Arabe Unite au legături strânse cu restul lumii arabe și cu cea islamică. Dubai este singurul emirat în E.A.U cu un templu hindus și Gurdwara SikhSikh. In Dubai, principalele obiective turistice sunt: Moscheea Jumeirah, Burj al Arab, Dubai Creek, Emirates Tower. Alte orașe care atrag turiști privind turismul cultural sunt: Abu Dabi- capitala țării, unde pot fi vizitate: Moscheea Șeicului Zayed, Palatul Al Husn, piața de covoare și vechiul bazar al orașului; Sharjah- capitala culturală a E.A.U; Ajman- cunoscut pentru vechiul fort, dar și pentru orașul Vechi Sharjah.

Iordania este cunoscută prin vestigiile antice de la Gerash, Petra și Madaba.

În Iran, Teheranul prezintă un interes deosebit pentru turiști. Teheranul antic și modern prezintă următoarele atracții turistice: cele opt minarete ale moscheei Shahid Motahari, covorul fermecat la Centrul Cultural și Artistic al covoarelor Rassam, Palatul Golestan, Muzeul Național. De asemenea, destinații turistice culturale sunt și: Tabriz (moschee albastră, bazarul acoperit Qaisariyeh), Esfahan- fosta capitală a Persiei și un loc listat ca patrimoniu mondial de către UNESCO (Piața Centrală, Moscheea Vineri (Masjid-e Jomeh), moscheea Shaikh Lotfullah, dar și alte diverse moschei, palate, poduri, bazaruri și grădini), Rey, Varamin, Qazvin și Shemshak- și-au păstrat înfățișarea originară.

În Peninsulă Arabă se remarcă două areale: Hejazul, cu centrele sfinte ale Islamului, Mecca și Medina și Yemenul, cu orașe vechi, a căror arhitectură este foarte bine păstrată (Sanaa, Shibam, Saywun, Tărâm, intrate în patrimomul UNESCO). Acestora li se adaugă vechile orașe din deșert, Riyadh și Unayzah în Nejd, slab integrate în circuitul internațional.

2.5 Destinații turistice culturale in Africa

În Africa au sosit în 2013 circa 55,799 milioane turiști străini, din care 19,583 milioane în Africa de Nord (10,046 mil. în Maroc, 6,269 mil. în Tunisia și 2,733 mil. în Algeria) și 36,217 mil. în Africa Subsahariană (9,510 mil. în Africa de Sud). În 2013, au sosit 1,833 mil. în Zimbabwe, 1,206 mil. în Uganda, si 0, 993 in Mauritius.

Marocul este o țară ce a moștenit o deosebită cultură, având multe bogății din punct de vedere arhitectural, remarcate fiind ruinele de la Essaouira sau Asilah, ruinele romane de la Volubilis, dar si construcțiile andalusiene de influență arabă de la Tetouan. Rabat, Casablanca si Tanger sunt importante centre urbane care atrag foarte mulți vizitatori din întreaga lume. Alte orașe reprezentative pentru Maroc sunt: Marrakech, Meknes, Fez. (datorită moștenirii culturale).

Tunisia se face remarcată prin următoarele atracții: Tunis, Le Bardo- renumit prin Muzeul de Istorie și Artă unde se află cea mai mare colecție de mozaicuri romane, Cartagina, Neapolis-renumit pentru artizanat și tradiții folclorice. În Algeria se remarcă: Alger (Catedrala Notre Dame d’Afrique, Djemaa el-Djedid, Kasbah în Algiers, Moscheea Ketchaoua), Oran, cu vestigii medievale și posibilitatea de a face cunoștință cu viața tuaregilor.

Turismul cultural nu are însă, în această regiune, premise la fel de favorabile, atracțiile fiind mai puțin numeroase, mai puțin celebre și mai dispersate teritorial. Între atracțiile turistice generatoare de turism cultural pot fi menționate: orașele vechi Timbuktu, Gao, Djenne și Mopti în Mali, Kano și Sokoto în Nigeria, Atar și Qualata în Mauritania, comunitățile tradiționale din Ciad (triburile nomade ale tubusilor), Dar es Salaam și Zanzibar City în Tanzania și orașele mai noi, din perioada colonială: Abidjan, supranumit și, Manhattanul tropicului” sau, Veneția Africii de Vest”, Lagos, unul dintre cele mai frumoase orașe ale Africii.

CAPITOLUL 3

TURISMUL CULTURAL ÎN ROMÂNIA

3.1 Analiza potențialului turistic cultural al României

România dispune de un patrimoniu cultural-istoric și etnofolcloric de mare valoare și cu atractivitate turistică. Patrimoniul cultural național cuprinde peste 760 000 de bunuri culturale mobile, dintre care peste 20 615 monumente și 404 zone protejate. Structura patrimoniului cuprinde în principal 3957 de monumente și situri ce aparțin arheologiei, 12 436 monumente de arhitectură, 291 case memoriale, 1468 monumente de artă plastică.

Patrimoniul cultural este reprezentat de aceea moștenire lăsată de-a lungul timpului pentru generațiile viitoare prin anumite mărturii ale trecutului exprimate într-un mod material, și anume imobil (monumente istorice) și mobil (diverse bunuri aflate în colecții și muzee), cât și imaterial (expresii, aptitudini, cunoștiinte, obiceiuri, etc.).

La nivelul teritoriului național există trei mari tipuri esențiale de patrimoniu, și anume: patrimoniul cultural imobil, patrimoniul cultural mobil și întregul patrimoniu axat pe totalitatea manifestărilor artistice, culturale (tradiționale și moderne).

Patrimoniul cultural imobil cuprinde clădiri sau/și ruine valoroase sub aspect arheologic, istoric, arhitectural, religios, artistic, urbanistic și unde toate părțile componente exterioare și interioare sunt elemente de valoare care fac parte integrată din structura acestora.

În cadrul acestei categorii regăsim, conform legii 5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național: monumentele, ansamblurile, siturile, zonele de protecție. Monumentele și ansamblurile reprezintă o primă categorie din cadrul patrimoniului cultural imobil, și cuprinde alte 24 de subcategorii, diferențiate după perioada istorică, și anume: cetăți antice și medievale (cetățile Rupea, Râșnov, Bran etc.), ansambluri și curți domnești ruinate (Curtea Domnească Curtea de Argeș, Curtea Domnească de la Târgoviște etc.), biserici fortificate- cetăți (Hărman, Prejmer, Homorod- jud. Brașov; Cisnădie, Mediaș- jud. Sibiu, etc.), castele, conace și palate (Castelul Corvinilor, Castelu Peleș, Conacul Rosetti, Conacul Filipescu, etc.), cule (Cula Izvoranu, Cula Cernat- jud. Dolj, etc.), clădiri civile urbane (Casa Matei Corvin, Palatul Banffy, Teatrul Natțonal- jud. Cluj, etc.), ansambluri urbane (centrul istoric din satul Roșia Montană, centrul din orașul Sebeș- jud. Alba) , monumentele situate in muzeele in aer liber (Muzeul Satului- București), biserici din lemn (Sic- jud. Cluj; Budești, Bârsana- jud. Maramureș, etc.), biserici rupestre (Schitul Negru Vodă în Cetățeni, schitul Corbi de Piatră- satul Jgheaburi, etc.), ansambluri manăstirești și biserici (biserica mănăstirii Sâmbătă de Sus, Mănăstirea Dealu și biserica Domnească din Târgoviște, etc.), monumente de tip industrial (galeriile miniere de la Roșia Montană din județul Alba, Podul Anghel Saligny de la Cernavodă, Moara lui Asan, etc.), monumente de arhitectură populară- locuințe țărănești (Casa Avram Iancu, casa lui Mărcuț Veruleac, etc.), ansambluri tradiționale rurale (mori și vâltori din satul Putna, mori de apă în Ciclova Română, etc.), monumente și ansambluri de artă plastică și comemorativa (statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din București și Alba Iulia, statuia ecvestră a lui Avram Iancu din Câmpeni, etc.), locuri istorice, parcuri si gradini publice.

A doua categorie este cea a monumentelor și siturilor arheologice, care cuprinde alte subcategorii diferențiate după vechime istorică, tipul de cultură, gradul de conservare, și anume: complexe paleolitice (în punctul Peștera Hoților din Băile Herculane, în punctul Peștera Bordul Mare, etc.), așezări și necropole din epoca bronzului (așezarea specifică culturii Suciu de Sus, așezarea specifică culturii Gârla Mare, etc.), fortificații dacice (Cugir- Albă, Satul Nou- Constantă, Polovragi- Gorj, etc.), orașe antice (Tomis, Callatis în Constantă, cetatea Ulpia Traiana Augusta dacica Sarmizegetusa- Hunedoara, etc.), edificii antice (monumentul Tropaeum Traiani de la Adamclisi, cavoul cu pictură și edificiul de mozaic din municiupiul Constantă, etc.), vestigii ale unor monumente medievale determinate prin cercetări arheologice (ruinele de la Dabanca- jud. Cluj, cetatea bizantină Pacuiul lui Soare din Ostrov, complexul rupestru din basarabi, etc.), rezervații arheologice cu situri complexe (cele mai cunoscute se afla în satul Cetateni- jud. Argeș, apoi în satul Viilor- jud. Mureș, etc.).

Patrimoniul cultural mobil cuprinde o varietate de obiecte care au statut de exponante și care pot include o gamă foarte mare de obiecte cu valoare istorică, memoriala, documentară, științifică, tehnică și etnografica.

Valoarea patrimoniului mobil poate fi cunoscută prin intermediul instituțiilor muzeale, colecții, case memoriale. Bunurile patirmoniului cultural fac parte din tezaurul național și reflectă nivelul de civilizație și cultura al poporului roman. Rețeaua muzeală din România subliniază marea diversitate tipologică a muzeelor și numără 628 unități, incluzând și pe cele religioase. Potrivit legii nr. 311/8 iulie 2003 a muzeelor și colecțiilor publice există mai multe tipuri de asemenea instituții culturale: de istorie, arheologice; numismatice; etnografice; de artă; de științe ale naturii; știința și tehnică; sătești; muzee și case memoriale; muzee și colecții religioase, muzee mixte. Dintre aceste cele mai importante sunt: muzeele de istorie, muzeele etnografice, muzeele de artă, muzeele de arheologie, muzeele de științe ale naturii, muzeele de știință și tehnică, muzeele sătești, muzeele și casele memoriale, muzee mixte, muzee și colecții religioase.

Instituțiile culturale dețin un loc important în sprijinirea actului de creație și desfășurare a manifestărilor artistice. În România există, circa 142 de teatre, din care 51 de profil dramatic, 25 de teatre de păpuși pentru copii, 17 filarmonici și orchestre simfonice, 6 teatre de operă, 12 teatre muzicale și de revistă, operetă, 12 orchestre populare, 25 de ansambluri artistice și un singur circ.

O parte din valorile patrimoniului cultural imobil de care România dispune sunt înscrise în Lista Patrimoniului Mondial ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile pictate din nordul Moldovei, bisericile din lemn din Maramureș, siturile sătești cu bisericile fortificate din Transilvania, cetățile dacice din Munții Orastiei, centrul istoric Sighișoara, etc.)

Patrimoniul imaterial este reprezentat de obiceiuri, legende, tradiții și gastronomie, acestea fiind mai mult sau mai puțin influențate de către interacțiunile culturale de-a lungul secolelor, dar pot conține și elemente specifice culturii romanești, obiceiuri sau tradiții care au fost păstrate din cele mai vechi timpuri.

Etnografia și folclorul reprezintă o importantă ramură a patrimoniului imaterial, fiind compusă din arhitectura populară țărăneasca, tehnică și instalații populare, costume populare, ceramică populară, manifestări populare tradiționale, festivaluri și manifestări artistice, etc.

3.2 Analiza ofertei pentru turismul cultural

Evoluția circulației turistice este sensibilă la schimbările economice, sociale, la modificările preferințelor oamenilor sau la diversificarea ori restrângerea echipamentelor turistice. Analiza indicatorilor circulației turistice ajuta la cuantificarea fenomenului turistic, la anticiparea tendințelor în perioada următoare și la adoptarea unei strategii de ameliorare a deficientelor.

Baza materială a cazării ocupă un loc important în cadrul bazei tehnico-materiale a turismului. Importanța pe care o are cazarea reiese din stringența necesității pe care o acoperă – respectiv ,,înnoptarea’’. Un consum turistic fără utilizarea unuia dintre elementele materiale ale capacităților de cazare nu este conceput. Mai mult chiar, de dimensiunea și structura bazei tehnico-materiale a cazării depind și alte elemente funcționale ale ofertei turistice.

Având în vedere cele expuse se poate afirma următorul lucru: componenta principală a bazei tehnico-materiale a turismului o constituie unitățile de cazare turistică. Referindu-ne la turismul cultural, reprezentative sunt datele referitoare la București și orașele reședință de județ (inclusiv București) și alte localități deoarece atracțiile turistice culturale se regăsesc în mările orașe ale țării. Datele statistice din tabelul nr.1 sunt rezultatul prelucrării datelor statistice din Anexa nr.1.

În anul 2011 existau 2701 unități de cazare turistică în București, orașele reședința de județ și în alte localități, având o capacitate de cazare existentă de circa 117798 locuri și o capacitate de cazare în funcțiune de 36901 mii locuri- zile. La nivelul anului 2014 numărul unităților de cazare a crescut la 3242, capacitatea de cazare existenta fiind de 138808 locuri, iar capacitatea de cazare în funcțiune a crescut la 43720 mii locuri-zile.

Tabelul nr.1 Evoluția ofertei turistice culturale în România, 2011-2014

Sursa: INS, Anuarul Statistic al României 2011- 2014; INS, Turismul României, 2014, INS, http://statistici.insse.ro/, Capacitățile de cazare pe destinații turistice

Analiza indicatorilor reprezentativi pentru oferta turistică pentru cei patru ani 2011- 2014 prezenți în tabelul de mai sus, este prezentată în continuare:

creșterea numărului de unități, cu un ritm mediu anual de 6,27%, care se poate explica prin deschiderea unor unități care au fost modernizate și îmbunătățite, ori prin construcția de noi spații de cazare moderne;

creșterea capacității de cazare existente, cu un ritm mediu anual de 5,62%, datorită reintroducerii în circuitul turistic a unor echipamente de cazare care au fost modernizate și îmbunătățite, dar și datorită noilor construcții de dimensiuni medii și mari, care au un aspect deosebit și modern prin design, dar și prin facilitățile oferite.

creșterea capacității de cazare în funcțiune, cu un ritm mediu anual de 9%, se poate datora redeschiderii unor spații de cazare pentru modernizare și îmbunătățire sau se poate datora construcției unor noi unități de cazare moderne;

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare turistică exprimă relația între capacitatea de cazare în funcțiune și utilizarea efectivă a acesteia de către turiști, într-o perioadă determinată. Rezultă din calcul prin împărțirea numărului total de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă.

În anul 2012 indicele de utilizare netă pentru turismul are o evoluție descrescătoare, iar în anul 2013 are o creștere nesemnificativă. Pentru turismul cultural, indicele de utilizare netă a capacității în anul 2014 a înregistrat valoarea cea mai mare în comparație cu anii 2011, 2012, 2013. Se poate observa creșterea coeficientului de utilizare a capacității de cazare cu un ritm mediu anual de 4,5%.

La baza acestor creșteri pozitive ale numărului de sosiri, numărului de înnoptări și duratei medie a sejurului se datorează diminuării crizei economice la nivel mondial, cât și la nivelul țării noastre.

3.3 Analiza cererii pentru turismul cultural

Circulația turistică a turismului cultural in României a cunoscut în perioada 2011-2014 o serie de modificări datorită schimbărilor economice la nivel național cât și internațional. Pentru o analiză cât mai concludentă trebuie să observați evolutia indicatorilor specifici circulației turistice precum sosirile turiștilor, înnoptările sau durata medie a sejurului, prezentati in tabelul nr.2. Datele prezente în tabelul nr. 2 sunt rezultatul prelucrării datelor statistice din Anexa nr. 2.

Tabelul nr.2

Evoluția circulației turisticea turismului cultural în România, 2011- 2014

Sursa: INS, Anuarul statistic al României, București, 2011- 2014, INS, Turismul României, 2014, http://statistici.insse.ro/, Înnoptările si sosirile de turiști pe destinații turistice

De-a lungul celor 4 ani se observă o creștere a numărului de turiști in zonele culturale, acest trend inregistrandu-se atat in randul turistilor romani, de la 4562548 de turiști înregistrați în anul 2011, la 5706624 de turiști în anul 2014, într-un ritm mediu de +7,74%.

Aceasta crestere este o dovada a faptului ca turistii au inceput sa prefere zonele culturale din Romania in defavoarea altor zone, datorita faptului ca se ridica la standardele si preferintele pe care acestia le au.

Cresterea numarului de turisti straini, de la 1340629 de turisti in anul 2008 la 1703893 in 2012, intr-un ritm mediu de 8,32% se datoreaza faptului ca acestia sunt multumiti de serviciile romanesti din domeniul turismului, si ar fi recomandat sa fie continuat acest proces al serviciilor turistice pentru satisfacerea clientilor. De asemenea, patrimoniul cultural romanesc este un alt factor favorizant pentru evolutia crescatoare a sosirilor in ceea ce priveste turistii straini care viziteaza Romania.

În privința numărului înnoptărilor din zona turismului cultural a Romaniei asistăm la o crestere continua in cei patru ani analizati. La nivelul întregii perioade se constată o crestere a numarului de innoptari, si anume 7,98%. În perioada 2011-2014 înnoptările turiștilor străini care au preferat turismul cultural cresc cu un ritm mediu anual de 6,62% , iar innoptarile romanilor cresc cu un ritm mediu de 8,58%.

Durata medie a sejurului a ramas aproape neschimbata în perioada 2011- 2014, ritmul mediu anual de creștere fiind de 0,36%. Durata medie a sejurului a fost 1,83 zile in anul 2011, iar in anul 2014, durata medie a sejurului a fost 1,85 zile.

CAPITOLUL 4

PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN ZONA CENTRALĂ A ROMÂNIEI

4.1 Descrierea zonei

Regiunea Centru, parte a vechii provincii istorice Transilvania, este așezată în zona centrală a României, în interiorul marii curburi a Munților Carpați. Regiunea Centru a României cuprinde următoarele județe: Albă, Brașov, Covasna, Sibiu, Harghita, Mureș. (a se vedea hărțile din Anexa nr. 3 si Anexa nr.4)

Turismul este unul din cele mai dinamice sectoare economice ale acestei regiuni, care însă nu a reușit să atingă nivelul de dezvoltare maxim posibil cerut de potențial turistic al zonei. Principalele forme de turism practicate în Regiunea Centru sunt turismul cultural, turismul balnear, turismul montan și agroturismul.

Dezvoltarea turismului cultural este potențată de existența în regiune a unui număr mare de localități care păstrează încă trăsături medievale. Mărturii în piatră ale unui trecut istoric tumultuos, cetățile, castelele și bisericile medievale alcătuiesc o rețea densă de obiective turistice de prim rang. Dintre cele mai importante localități și obiective de interes turistic amintim: Sighișoara – cetate inclusă în patrimoniul UNESCO, Sibiu – Capitală europeană a culturii în anul 2007, Brașov (Biserica Neagră – cea mai mare biserică în stil gotic din România, Muzeul primei școli românești), Albă Iulia (fosta capitală a Transilvaniei, important centru religios, cea mai mare fortificație de tip Vauban din Europa de Sud – Est, catedrala catolică – unul din cele mai valoroase monumente arhitectonice din Transilvania, vestigiile castrului roman Apulum), Făgăraș (cetate medievală), Râșnov (cetate țărănească), Mediaș (biserica evanghelică, turnurile cetății), satele cu biserici fortificate din sudul Transilvaniei, castelele medievale, renascentiste și baroce (Bran, Criș, Lăzarea, Cetatea de Baltă, Brâncovenești, Gornești, Avrig).

Șapte dintre așezările cu biserici fortificate (Biertan – fosta reședință a Episcopiei Evanghelice din Transilvania, Valea Viilor, Prejmer, Viscri, Saschiz, Dârju, Câlnic) precum și fortificația dacică de la Căpâlna, pe Valea Sebeșului, au fost incluse în patrimoniul cultural mondial al UNESCO.

Muzeele de istorie, muzeele de artă, muzeele etnografice răspândite în toată regiunea, bibliotecile documentare din Sibiu, Târgu Mureș, Brașov, Albă Iulia adăpostesc obiecte de patrimoniu deosebit de interesante. De un real interes științific și turistic este Biblioteca documentară Batthyaneum din Albă Iulia, care păstrează o colecție impresionantă de cărți, manuscrise și incunabule, unele dintre ele având o vechime de peste 1000 ani). Cea mai valoroasă piesă a colecției o constituie prima parte din Tetraevangheliarul de la Lorsch, cunoscut și sub numele de Codex Aureus, capodoperă a artei caligrafice medievale timpurii, apărută la începutul secolului IX la comanda împăratului Carol cel Mare. Acesta este cel mai vechi codice medieval occidental de pe teritoriul României. Colecția bibliotecii mai cuprinde peste 50000 cărți, 19000 documente vechi, 1230 manuscrise și aproximativ 600 incunabule.

Un alt obiectiv turistic de prim ordin este Muzeul Brukenthal din Sibiu. Pinacoteca Muzeului Brukenthal deține o colecție impresionantă de tablouri, printre care și câteva capodopere ale picturii occidentale (23 lucrări ale unor maeștri precum Tizian, Pieter Brueghel cel Bătrân, Pieter Brueghel cel Tânăr, Jan van Eyck, Jacob Jordaens, Hans Memling).

Un alt punct de atracție este Muzeul Civilizației Populare Tradiționale, ASTRA” din Sibiu, unul din marile muzee de acest gen din România. Prin valoarea obiectelor de patrimoniu pe care le adăpostește și prin modul original și inovator de prezentare a acestora, Muzeul ASTRA s-a afirmat în ultimii ani ca unul din brandurile de succes pentru România.

Interesul vizitatorilor pentru turismul cultural, cu precădere al celor din străinătate, s-a amplificat vizibil în ultimii ani, îndeosebi după declararea Sibiului drept capitală europeană a culturii. Într-un singur an, 2007, numărul turiștilor cazați în regiune a crescut cu 15% față de anul anterior.

4.2 Circuit turistic cultural

Șapte zile încântătoare în care se poate reuși descoperire unei bune părți din patrimoniul cultural al zonei central din România. Sibiu- cunoscută la nivel internațional deoarece a fost capital culturală europeană în anul 2007, Sighișoara- recunoscută ca fiind cea mai conservată cetate medieval care se regăsește în patrimonial UNESCU, Bran- unul din cele mai frumoase palate românești ce prezintă o frumoasă legendă a personajului al lui Bram Stocker, Brașov sunt doar câteva din minunatele atracții care pot contribui la obținerea unei călătorii minunate și pot contribui la exploatarea unei părți a patrimoniului cultural românesc.

Piata țintă a programului turistic

Este clar că dacă dorim să cunoștem bogăția culturală a României trebuie să vizităm zona centrală a României. Este o regiune ideală pentru practicarea turismului cultural datorită multitudinii de obiective turistice pe care le putem vizita. Pachetul turistic prezentat este de tip circuit si are ca tema descoperirea valorii culturale a regiunii centrale. Numele programului turistic este ,,Inima turismului cultural este România”.

Acest circuit se adreseaza persoanelor străine ce au vârsta minima de 20 ani. Pentru acest proiect am ales program turistic de 7 zile cu numeroase destinații culturale din regiunea centru a României pentru 40 de persoane. Perioada de desfășurare a circuitului poate fi oricând, intre 1 martie si 30 septembrie, si se adresează persoanelor dornice să exploreze cultura românească plină de bogații reprezentative pentru România. Grupul va fi format din 40

In figura de mai jos sunt prezentate principalele caracteristici ale turistului care practică turismul cultural.

Descrierea programului turistic

Transportul

Transportul turiștilor din București către destinațiile circuitului turistic se va realiza cu un autocar cu climatizare, clasificat 3*. Autocarul va fi pus la dispoziția turiștilor atât în interiorul orașelor vizate în programul touristic pe care l-am creat, cât și pentru eventualele deplasări pe care aceștia le vor efectua către locurile pe care doresc să le viziteze. Pentru acest serviciu suplimentar turiștii vor fi nevoiți să plătească un tarif de închiriere al autocarului sau un tarif pentru șofer

Cazare

Cazarea în cele 7 zile se va face în următoarele hoteluri: hotelul Astra 3* din Brașov, hotelul Ștefani 3* din Sibiu, hotelul Sighișoara 3* din Sighișoara, hotel Hermes 3* din Alba Iulia, hotel Rușca 3* din Hunedoara, Pensiunea Belmonte din Sâmbăta de Sus 3*.

Alimentație

Pe perioada circuitului sunt incluse două mese pe zi- mic dejunul și prânzul. În interiorul hotelurilor unde vor fi cazați turisii, se va servi micul- dejun. Micul- dejun va fi cu servire în stil bufet suedez. Prânzul va fi servit în diverse restaurante care se regăsesc în orașele vizate ca și destinații turistice, și anume: Casa Munteneasca în Sinaia, Crama Sibiană în Sibiu, Restaurantul Han Greweln în Mediaș, restaurantul Elisabeta în Alba- Iulia, restaurantul Casina în Deva, restaurantul Palatul Brukenthal Avrig din Avrig, Taverna Branului în Bran.

Cină poate fi servit în alte restaurant care se regăsesc în orașele unde se vor afla turiștii sau chiar în interiorul hotelurilor unde aceștia vor fi cazați, doar dacă în momentul servirii cinei se afla în hotel.

Agrement

Agrementul este descris prin intermediul circuitului turistic ,,Turismul cultural este Romania” prezentat în Anexa nr. 5 , care include vizitarea unor obiective culturale deosebit de interesante și reprezentative pentru patrimonial cultural românesc.

Traseul turistic pe care eu îl propun pentru descoperirea bogătiei culturale de care dispune zona centrală a României este urmatorul: București- Sinaia- Brașov- Sibiu- Slimnic – Mediaș – Biertan – Sighișoara – Alba- Iulia – Deva- Hunedoara – Cisnădie – Avrig – Cârța – Sâmbăta de Sus- Bran- Prejmer- București.

Analiza de preț

Prețul circuitului turistic cultural propus mai sus este 1138 lei, adica 257 euro. Toate detaliile aferente pretului prcizat se gasesc in Anexa nr. 6.

Promovarea circuitului turistic

ANEXA 1 Evoluția ofertei turistice culturale pe destinații turistice, 2011-2014

ANEXA 2 Evoluția circulației turistice în București și orașele reședință de județ și alte localităti, 2011- 2014

ANEXA 3 Harta regiunii centrale a României

Sursa : http://www.tribuna.ro

ANEXA 4 Harta turistică a regiunii centrale a României

Sursa: http://www.adrcentru.ro

ANEXA 5 Prezentarea circuitului turistic, TURISMUL CULTURAL ESTE ROMÂNIA”

The heart of cultural tourism is România

Ziua 1 București – Brașov

Plecare are loc dimineața pe ruta București – Campina, unde se va vizita Castelul Iuliei Hașdeu.
După aceea se continua traseul spre Sinaia, denumită și "Perla Carpaților", unde vor putea fi vizitate următoarele: Castelul fostei Case Regale, Peleș și Pelisor, urmate de o scurtă oprire la Mănăstirea Sinaia. Această mănăstire este cea care a dat numele actual al stațiunii, fiind o copie a unei mănăstiri situate pe Muntele Sinai. Prânzul va fi servit la restaurantul Casa Muntenească în Sinaia.

După masa de prânz se va face deplasarea către Brașov, un oraș cultural reprezentativ pentru România. Această zi se încheie cu timp liber, ideal pentru o plimbare prin centrul vechi al orașului Brașov. Prima noapte va fi petrecută în Brașov, cazarea va fi la Hotelul Astra 3*.

Ziua 2 Brasov- Sibiu

În dimineața zilei de-a doua, după servirea micului- dejun, turiștii vor merge în Piața Sfatului unde se afla Biserica Neagră, o adevărată atracție turistică ce a devenit simbolul turistic al orașului Brasovului. După vizitarea acesteia se începe deplasarea către Sibiu. Sibiu dispune de o moștenire culturală care poate fi regăsita în muzeele, monumentele și străzile din centrul vechi al orașului, și în mod special în muzeele și lacasele de cult care aparțin altor confesiuni ce au fost prezente de-a lungul timpului în acest oraș. După ce va fi vizitat centrul vechi al orașului, va fi servit prânzul la unul dintre restaurantele cu preparate tradiționale, și anume Crama Sibiană. După aceea se va vizita muzeul Astra. Acest muzeu este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Muzeul în aer liber se întinde pe o suprafață de 96 ha, din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare. A doua noapte se va petrece în Sibiu, cazare fiind la Hotelul Ștefăni 3*.

Ziua 3 Sibiu- Sighișoara

Imediat după micul- dejun, traseul va continua către cea mai bine conservată și locuită cetate medievală existentă în Europa, și anume, Sighișoara, parte a patrimoniului UNESCO. Pe drum vor fi vizitate bisericile fortificate de la Slimnic și Biertan. De asemenea se va face un tur rapid al orașului Mediaș. În Mediaș se va servi prânzul, la Restaurantul Han Greweln.

La Sighișoara, turiștii vor avea timpul necesar pentru vizitarea următoarelor obiective turistice: cetatea cu Turnul cu ceas, Casa Vlad Dracul, Piața Cetății, Cimitirul din deal, ori turiștii vor putea opta pentru plimbări în aer liber pe străzile înguste ale cetății. Cazarea se face la hotelul Sighișoara 3*.

Ziua 4 Alba-Iulia 

În cea de-a patra zi a circuitului cultural în zona centrală, turiștii sunt invitați să descopere alte locuri minunate care se regăsește în zona centrală a României, și anume Alba- Iulia, imediat după ce se servește micu dejun. Acest oraș este prima capitală a țărilor romanești, locul unde a avut loc Marea Adunare Națională. Tur ghidat al principalelor monumente din centrul istoric. În ziua dedicată orașului Alba- Iulia, se vor vizita următoarele obiective culturale: Cetatea cu Palatul Apor și Palatul Bethlen Miklos, cele 2 catedrale, Ortodoxă și Romano – Catolică, Palatul Voievodal, fosta reședință a voievodului Mihai Viteazul, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan și Muzeul Național al Unirii, clădirea unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu România. Între toate aceste vizite, prânzul va fi servit la Restaurantul Elisabeta. Cazare la Hotel Hermes 3*.

Ziua 5 Hunedoara

Dimineața, după ce se servește micul- dejun se face deplasarea spre Deva pentru a vizita Cetatea Devei, aflată pe Dealul Cetate, unde se va ajunge cu telecabina special destinată turiștilor care doresc să viziteaze acest obiectiv turistic. Din acest punct de belvedere se poate admira panorama orașului Deva, a văii Mureșului și a Munților Apuseni.

După ce se va servi prânzul la restaurantul Casina, traseul va continua cu următoarele obiective turistice: Biserica Densuș și Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa aflate pe valea Bistrei.

În ultima parte a zile se va face o vizită la Castelul Corvinilor din Hunedoara, fosta reședință a voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara și a fiului său Matei Corvin, regele Ungariei.
Cazare la Hotel Rusca 3* din Hunedoara.

Ziua 6 Cisnădie – Avrig – Cârța – Sâmbăta de Sus 

Micul- dejun va fi urmat de o nouă zi plină de noi descoperiri care marchează valoarea patrimoniului cultural românesc.

 În această zi se vor descoperi împrejurimile Sibiului. Prima oprire va fi Cisnădie, unde se va vizita o cetate fortificată. Foarte aproape, la Avrig, un obiectiv cultural important așteaptă să primească turiștii, și anume palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal împreună cu frumoasele sale grădini baroce.

Prânzul va fi servit la restaurantul Palatul Brukenthal Avrig din Avrig. Traseul va continua cu Cârța, unde se va vedea abația cisterciană, se va afla istoria monumentalei construcții gotice și a ordinului care a înființat-o, iar la Sâmbăta se va admira frumoasă Mănăstire Sâmbătă de Sus.

Cazare la Pensiunea Belmonte din Sâmbătă de Sus 3*

Ziua 7 Bran- Prejmer- București

După ce vom servi micul dejun se va începe deplasarea către Bran, pentru a vizita Castelul Contelui Dracula. După vizita cățelului Bran și a împrejurimii, se va servi prânzul la Tavernă Branului. Traseul va continua cu vizitarea bisericii fortificată din Prejmer (se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO) și astfel se va încheia programul cultural în zona centrală a României. Sosire în București cu gândul de a reveni pe traseul circuitelor din România.

.

Atracțiile circuitului:

Castelul Iuliei Hasdeu- în Campina

Stațiunea Sinaia (Castelul Peleș și Pelisor, Mănăstirea Sinaia)

Orașul Brașov cu importantele atracții culturale

Sibiu- orașul cultural reprezentativ pentru România

Muzeul Astra (Muzeul Tehnicii Populare) – cel mai mare muzeu din Europa aflat în aer liber

Bisericile fortificate care se afla în Slimnic și Biertan

Mediaș- un scurt tur al orașului

Sighișoara – cetatea medievală care este sub protecția UNESCO – unicat

Orașul Alba- Iulia (Cetatea cu Palatul Apor și Palatul Bethlen Miklos, cele 2 catedrale, Ortodoxă și Romano – Catolică, Palatul Voievodal, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan și Muzeul Național al Unirii)

Cetatea Deva

Biserica Densuș și Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

Castelul Corvinilor (Hunedoara)

Palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal (Avrig)

Mănăstirea Sâmbătă de Sus

Castelul Bran

biserică fortificată din Prejmer

Servicii incluse:

Tariful include:

6 nopți de cazare la hoteluri și pensiune 3* în orașele prezentate în program;

7 zile servicii de masă prezentate în program (mic dejun și prânz)

Transport cu un autocar modern, cu climatizare, clasificat 3*;

Taxe stradale și parcări

Ghid însoțitor disponibil pentru întreaga perioadă a circuitului.

Taxele pentru urmatoarele obiective turistice: Castelul Peleș, Cetatea Sighișoara (Muzeul de istorie si Muzeul de arme medievale), Muzeul Astra (Muzeul in aer liber).

Tariful nu include:

Asigurarea medicală de călătorie

Taxe și cheltuieli personale;

Bilete de intrare la obiectivele turistice prezentate în program

Tariful altor servicii de masă decât cele specificate în program

ANEXA 6 Analiza de preț

ANEXA 1 Evoluția ofertei turistice culturale pe destinații turistice, 2011-2014

ANEXA 2 Evoluția circulației turistice în București și orașele reședință de județ și alte localităti, 2011- 2014

ANEXA 3 Harta regiunii centrale a României

Sursa : http://www.tribuna.ro

ANEXA 4 Harta turistică a regiunii centrale a României

Sursa: http://www.adrcentru.ro

ANEXA 5 Prezentarea circuitului turistic, TURISMUL CULTURAL ESTE ROMÂNIA”

The heart of cultural tourism is România

Ziua 1 București – Brașov

Plecare are loc dimineața pe ruta București – Campina, unde se va vizita Castelul Iuliei Hașdeu.
După aceea se continua traseul spre Sinaia, denumită și "Perla Carpaților", unde vor putea fi vizitate următoarele: Castelul fostei Case Regale, Peleș și Pelisor, urmate de o scurtă oprire la Mănăstirea Sinaia. Această mănăstire este cea care a dat numele actual al stațiunii, fiind o copie a unei mănăstiri situate pe Muntele Sinai. Prânzul va fi servit la restaurantul Casa Muntenească în Sinaia.

După masa de prânz se va face deplasarea către Brașov, un oraș cultural reprezentativ pentru România. Această zi se încheie cu timp liber, ideal pentru o plimbare prin centrul vechi al orașului Brașov. Prima noapte va fi petrecută în Brașov, cazarea va fi la Hotelul Astra 3*.

Ziua 2 Brasov- Sibiu

În dimineața zilei de-a doua, după servirea micului- dejun, turiștii vor merge în Piața Sfatului unde se afla Biserica Neagră, o adevărată atracție turistică ce a devenit simbolul turistic al orașului Brasovului. După vizitarea acesteia se începe deplasarea către Sibiu. Sibiu dispune de o moștenire culturală care poate fi regăsita în muzeele, monumentele și străzile din centrul vechi al orașului, și în mod special în muzeele și lacasele de cult care aparțin altor confesiuni ce au fost prezente de-a lungul timpului în acest oraș. După ce va fi vizitat centrul vechi al orașului, va fi servit prânzul la unul dintre restaurantele cu preparate tradiționale, și anume Crama Sibiană. După aceea se va vizita muzeul Astra. Acest muzeu este cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Muzeul în aer liber se întinde pe o suprafață de 96 ha, din care expoziția propriu-zisă ocupă 42 de hectare. A doua noapte se va petrece în Sibiu, cazare fiind la Hotelul Ștefăni 3*.

Ziua 3 Sibiu- Sighișoara

Imediat după micul- dejun, traseul va continua către cea mai bine conservată și locuită cetate medievală existentă în Europa, și anume, Sighișoara, parte a patrimoniului UNESCO. Pe drum vor fi vizitate bisericile fortificate de la Slimnic și Biertan. De asemenea se va face un tur rapid al orașului Mediaș. În Mediaș se va servi prânzul, la Restaurantul Han Greweln.

La Sighișoara, turiștii vor avea timpul necesar pentru vizitarea următoarelor obiective turistice: cetatea cu Turnul cu ceas, Casa Vlad Dracul, Piața Cetății, Cimitirul din deal, ori turiștii vor putea opta pentru plimbări în aer liber pe străzile înguste ale cetății. Cazarea se face la hotelul Sighișoara 3*.

Ziua 4 Alba-Iulia 

În cea de-a patra zi a circuitului cultural în zona centrală, turiștii sunt invitați să descopere alte locuri minunate care se regăsește în zona centrală a României, și anume Alba- Iulia, imediat după ce se servește micu dejun. Acest oraș este prima capitală a țărilor romanești, locul unde a avut loc Marea Adunare Națională. Tur ghidat al principalelor monumente din centrul istoric. În ziua dedicată orașului Alba- Iulia, se vor vizita următoarele obiective culturale: Cetatea cu Palatul Apor și Palatul Bethlen Miklos, cele 2 catedrale, Ortodoxă și Romano – Catolică, Palatul Voievodal, fosta reședință a voievodului Mihai Viteazul, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan și Muzeul Național al Unirii, clădirea unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu România. Între toate aceste vizite, prânzul va fi servit la Restaurantul Elisabeta. Cazare la Hotel Hermes 3*.

Ziua 5 Hunedoara

Dimineața, după ce se servește micul- dejun se face deplasarea spre Deva pentru a vizita Cetatea Devei, aflată pe Dealul Cetate, unde se va ajunge cu telecabina special destinată turiștilor care doresc să viziteaze acest obiectiv turistic. Din acest punct de belvedere se poate admira panorama orașului Deva, a văii Mureșului și a Munților Apuseni.

După ce se va servi prânzul la restaurantul Casina, traseul va continua cu următoarele obiective turistice: Biserica Densuș și Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa aflate pe valea Bistrei.

În ultima parte a zile se va face o vizită la Castelul Corvinilor din Hunedoara, fosta reședință a voievodului Transilvaniei, Iancu de Hunedoara și a fiului său Matei Corvin, regele Ungariei.
Cazare la Hotel Rusca 3* din Hunedoara.

Ziua 6 Cisnădie – Avrig – Cârța – Sâmbăta de Sus 

Micul- dejun va fi urmat de o nouă zi plină de noi descoperiri care marchează valoarea patrimoniului cultural românesc.

 În această zi se vor descoperi împrejurimile Sibiului. Prima oprire va fi Cisnădie, unde se va vizita o cetate fortificată. Foarte aproape, la Avrig, un obiectiv cultural important așteaptă să primească turiștii, și anume palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal împreună cu frumoasele sale grădini baroce.

Prânzul va fi servit la restaurantul Palatul Brukenthal Avrig din Avrig. Traseul va continua cu Cârța, unde se va vedea abația cisterciană, se va afla istoria monumentalei construcții gotice și a ordinului care a înființat-o, iar la Sâmbăta se va admira frumoasă Mănăstire Sâmbătă de Sus.

Cazare la Pensiunea Belmonte din Sâmbătă de Sus 3*

Ziua 7 Bran- Prejmer- București

După ce vom servi micul dejun se va începe deplasarea către Bran, pentru a vizita Castelul Contelui Dracula. După vizita cățelului Bran și a împrejurimii, se va servi prânzul la Tavernă Branului. Traseul va continua cu vizitarea bisericii fortificată din Prejmer (se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO) și astfel se va încheia programul cultural în zona centrală a României. Sosire în București cu gândul de a reveni pe traseul circuitelor din România.

.

Atracțiile circuitului:

Castelul Iuliei Hasdeu- în Campina

Stațiunea Sinaia (Castelul Peleș și Pelisor, Mănăstirea Sinaia)

Orașul Brașov cu importantele atracții culturale

Sibiu- orașul cultural reprezentativ pentru România

Muzeul Astra (Muzeul Tehnicii Populare) – cel mai mare muzeu din Europa aflat în aer liber

Bisericile fortificate care se afla în Slimnic și Biertan

Mediaș- un scurt tur al orașului

Sighișoara – cetatea medievală care este sub protecția UNESCO – unicat

Orașul Alba- Iulia (Cetatea cu Palatul Apor și Palatul Bethlen Miklos, cele 2 catedrale, Ortodoxă și Romano – Catolică, Palatul Voievodal, Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan și Muzeul Național al Unirii)

Cetatea Deva

Biserica Densuș și Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa

Castelul Corvinilor (Hunedoara)

Palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal (Avrig)

Mănăstirea Sâmbătă de Sus

Castelul Bran

biserică fortificată din Prejmer

Servicii incluse:

Tariful include:

6 nopți de cazare la hoteluri și pensiune 3* în orașele prezentate în program;

7 zile servicii de masă prezentate în program (mic dejun și prânz)

Transport cu un autocar modern, cu climatizare, clasificat 3*;

Taxe stradale și parcări

Ghid însoțitor disponibil pentru întreaga perioadă a circuitului.

Taxele pentru urmatoarele obiective turistice: Castelul Peleș, Cetatea Sighișoara (Muzeul de istorie si Muzeul de arme medievale), Muzeul Astra (Muzeul in aer liber).

Tariful nu include:

Asigurarea medicală de călătorie

Taxe și cheltuieli personale;

Bilete de intrare la obiectivele turistice prezentate în program

Tariful altor servicii de masă decât cele specificate în program

ANEXA 6 Analiza de preț