Turismul Cultural In Orasul Sibiu
TURISMUL CULTURAL ÎN ORAȘUL SIBIU
CUPRINS
Capitolul 1. Prezentarea resurselor turistice
1.1 Resurse turistice naturale
1.2 Resurse turistice cultural antropice
1.3 Resurse cultural-istorice,tehnico-administrative și socio-demografice
1.3.1 Resurse cultural-istorice
1.3.2 Resursele tehnico-economice
1.3.3 Resursele socio-demografice
1.4 Resurse etno-culturale
1.5 Indicatorii circulației turistice
1.5.1 Structuri de cazare
1.5.2 Structuri de agrement
1.5.3 Infrastructuri de transport
Capitolul 2. Activitatea turistică
2.1 Trasee turistice în zonă
2.2 Atracții turistice în orașul Sibiu
2.3 Sibiu – capitală culturală europeană
2.4 Consecințele evoluției activității turistice
Capitolul 3. Posibilități de dezvoltate ale turismului cultural
3.1 Particularitățile turismului cultural
3.1.2 Analiza SWOT în orașul Sibiu
3.1.3. Propuneri privind dezvoltarea turismului cultural în orașul Sibiu
3.2 Descrierea programului turistic
3.2.1 Indicarea traseului turistic
3.2.2. Prezentare generală
3.2.3 Prezentare detaliată
3.3 Analiza de preț a programului turistic
3.3.1 Elemente de prezentare generală
3.3.2. Servicii asigurate
3.3.3 Etapele realizării programului turistic
3.3.4 Analiza de preț
Concluzii
Bibliografie:
Capitolul 1. Prezentarea resurselor turistice
Resursele turistice create de societatea umană s-au format de-a lungul istoriei omenirii, îmbogățindu-se treptat cu noi valori, pe măsura creșterii gradului de cultură și civilizație al popoarelor. Obiectivele turistice de natură antropică existente în prezent au apărut inițial, pentru scopuri și cu funcții diferite de cele actuale.
1.1 Resurse turistice naturale
Resursele turistice naturale s-au impus în perioadele de început ale fenomenului turistic, când existau multe medii natural neafectate de activitatea umană. Creșterea numărului populației globului și răspândirea acesteia în cele mai diverse arii geografice, dar și mai căutate acum în urma restrângerii arealului acestor medii, au îmbogățit patrimoniul socio-cultural al omenirii. În prezent, în multe regiuni ale Terrei s-a ajuns în situația ca fondul turistic antropic să depășească (de obicei ca număr) fondul turistic natural.
1.2 Resurse turistice cultural antropice
Muzeul de Etnografie și Artă Populară Săsească Emil Sigerus, parte componentă a Complexului Național Muzeal “ASTRA” a fost înființat în anul 1997 și vine să umple un mare gol resimțit de muzeologia românească.Până în acest moment existau doar consemnări parțiale,în unele muzee etnografice și istorice din Transilvania, despre locul și rolul ocupat de sașii transilvăneni în cultura românească și universală. Patrimoniul său numără peste 7000 de piese, reunite în cele trei coleții de gen: mobilier pictat, port-textile-broderii și ceramic, individualizându-se colecția de cahle și cea ceramică propriu-zisă. Colecția de cahle, considerată a fi cea mai completă și valoroasă colecție de gen din întreaga țară, a fost valorificată în premieră în cadrul expoziției permanente „Căile transilvănene din secolele XV-XIX”.
Muzeul de Locomotive cu aburi Sibiu a fost inaugurat în anul 1994 și prezintă peste 35 de exponate: Locomotive cu aburi (cale ferată normală), fabricate între anii 1885 – 1959 în România la uzinele Domeniilor Reșița și Uzinele Malaxa București, și la uzinele Henschel, Borsig etc. Două dintre aceste locomotive sunt funcționale și folosite în diverse ocazii.
Muzeul de Istorie a Farmaciei a fost deschis în anul 1972. Colecțiile reunesc peste 6600 de piese din secolele XVI-XIX. Ele provin din 67 de surse, și anume: farmacii, oficii farmaceutice, instituții medicale și persoane particulare, din 32 de localității din țără. Muzeul este format din oficiu, laborator și o expoziție (2900 de piese) homeopatică unde se pot vizita diferitele vase din lemn, porțelan, sticlă, mojare din bronz sau fontă, stative cu blanțe și greutăți farmaceutice în stil vienez, ustensile tehnico-medicale, truse chirurgicale, microscoape, scarificatoare, precum și ilustrații după documentare și publicații vechi. Cel mai vechi obiect din colecție este un mojar din bronz, datat din 1597, care era folosit în operațiile preliminare de preparare a medicamentelor. Clădirea care adăpostește muzeul este un monument istoric, datând din 1568, care cuprinde elemente gotice și renascentiste.
Casa Artelor – Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus. Monument istoric situat în Piața Mică, edificiul cunoscut și sub numele de “Hala Măcelarilor”, asa cum apare menționat încă din anul 1370 în matricolele bisericii parohiale, ”Casa Artelor” este considerată cea mai veche “casă de breaslă” din Transilvania. Edificiul este format dintr-un corp de clădire compus din parter și etaj, anexa cu scară de acces din spate fiind de proveniență mai recentă. Inițial, în secolul al XV-lea, clădirea avea doar parter, încăperile de aici – foste prăvălii – păstrându-si bolțile originale. Într-o a doua etapă a fost construit și etajul, format dintr-o singură sală amplă destinat magaziilor. Parterul a funcționat exclusiv ca spațiu comercial, divizat în 11 unități, pentru transarea și desfacerea cărnii. Cele opt arcade deschise erau proprietatea obștei din vremuri străvechi, asa cum se menționează în Statutul orașului din anul 1589, din care reiese că parterul tuturor caselor din respectiva incintă era utilizat pentru protejarea oamenilor și a mărfurilor pe timp de ploaie. Sala de la etaj era destinată întâlnirilor de breaslă a măcelarilor deși pentru o scurtă vreme a servit drept loc de adunare a breslei cojocarilor precum și ca depozit pentru cereale.
Numele de “Casa Artelor” a fost atribuit edificiului o dată cu intrarea acestuia în posesia Muzeului Brukenthal,spre sfârsitul secolului al XX-lea, când parterul a servit ca spațiu pentru depozite de artă contemporană iar sala mare drept spațiu expozițional deschis tuturor genurilor de manifestări artistice și culturale. În anul 2002, edificiul a intrat în administrarea Complexului Național Muzeal “Astra”. Fiind complet restaurată cu fonduri alocate de BERD și de Ministerul Culturii și Cultelor, din vara lui 2007, ”Casa Artelor” a primit o nouă destinație – devenit sediul Muzeului de Etnografie Săsească “Emil Sigerius”.
Casa Artelor – Muzeul de Etnografie Săsească Emil Sigerus
1.3 Resurse cultural-istorice,tehnico-administrative și socio-demografice
1.3.1 Resurse cultural-istorice
Poziția geografică, precum și condițiile istorice, social-economice, religioase, etc. au imprimant județului Sibiu o evoluție proprie a creației populare, reflectată fie în arhitectură și creație tehnică, fie în arta populară, în tradiția orală sau în manifestările populare tradiționale.
Zonele etno-folclorice se suprapun, în general, peste zonele geografice, fiind împărțite în macrozone care se grupează satele în jurul unei anumite forme de relief (vale, zonă submontană etc.), în funcție de asemănările culturii materiale și spirituale.
În județul Sibiu distinge cinci zone etno-folclorice: Țara Oltului, Mărginimea Sibiului, Valea Hârtibaciului, Zona Slimnic-Ocna Sibiului și Zona Târnavelor.
Municipiul Sibiu este orașul cu cele mai valoroase atracții turistice antropice din județul Sibiu. Sibiul poate fi considerat pe bună dreptate capitala culturală a României datorită tradițiilor seculare și patrimoniului cultural artistic pe care Sibiul și zona din Mărginime îl deține.
Orașul Vechi Sibiu, important ansamblu de arhitectură medieval în contextul central-est european, este de fapt cea mai de seamă rezervație de arhitectură națională,atât în ceea ce privește întinderea (aproape 80 ha), volumul construit, cât mai ales, în privința bogăției și complexității rezolvărilor urbanistice și a elementelor arhitecturale păstrate.
Cetatea Sibiului a fost timp de sute de ani una dintre cele mai mari din Europa. Cetatea era încercuită pe toate laturile de fortificații formate din ziduri și tunuri de apărare.
Catedrala Evanghelică este una dintre cele mai impresionate clădiri din Sibiu. A fost ridicată în anul al XIV-lea pe locul unde exista o veche biserică romană încă din secolul al XII-lea. Clădirea este dominant de turnul pe șapte nivele cu cele patru turnulețe pe colțuri, semn că orașul avea dreptul de condamnare.
Piața Mică este plasată pe teritoriul cuprins în interiorul celei de a două centuri de fortificații a orașului.Printre obiectivele turistice prezente aici putem menționa Laboratorul de Restaurare al Muzeului Astra, o casă de meșteșugari din secolele XV-XVI, cu magazine și ateliere la parter și locuințe la etaj, Casa Arterelor din anul 1370, dar și cu alte case ce datează din secolele XIV-XV.
Podul Minciunilor este primul pod de fontă de pe teritoriul actual al României, realizat în anul 1859, acesta asigurând accesul în cetate dinspre Orașul de Jos.
Turnul Sfatului este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orașului si are acest nume deoarece în imediata apropiere a turnului se află vechea primărie a Sibiului.
Muzeul de Istorie-Primăria Veche. Clădirea care adăpostește muzeul este un important monument de arhitectură gotică,al cărui nucleu l-a constituit casa primarului Thomas Altemerger. Construcția a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și este cel mai mare ansamblu gotic civil din Transilvania.
Muzeul de Istorie s-a deschis în anul 1894 și cuprinde sectoare precum: Arheologie preistorică și veche din istoria Sibiului, Medalii și decorații, Breslele sibiene, Cabinetul numismatic, Arme și Armuri, Mișcarea Națională și cultural din Transilvania și Lapidariul antic și medieval. Curtea muzeului prezintă o importanță aparte prin colecția de vestigii și fragmente de piatră denumită lapidarul antic și roman.
Muzeul de Istorie Naturală-bazele muzeului au fost puse în anul 1849, prin înființarea Societății Ardelene de Științe Naturale, din care au făcut parte personalități marcante ale vieții și cultural interne și internaționale. Clădirea în care funcționează în prezent muzeul a fost inaugurată în anul 1895. Expoziția de bază a muzeului este ”Sistematica lumii animale”. Colecțiile muzeului însumează peste 1 000 000 piese : colecția de botanică (168 de piese), zoologie (22 500), mineralogie (12 000), petrografie (7 000), entomologie (266 000), malacologie (510 000), paleontologie (57 000), ornitologie (5 000).
1.3.2 Resursele tehnico-economice
Pe lângă reteaua rutieră și feroviară, în județul Sibiu se află Transfăgărășanul, o șosea construită între anii 1970-1974 care pornește din dreptul localității Cârța și traversează Munții Făgăras spre Muntenia. Are o lungime de 90 km si atinge altitudinea maximă de 2040 m.
Terminată în anul 1896, situată la 18 kilometri de Sibiu, Hidrocentrala de la Sadu este printre primele hidrocentrale din lume destinate alimentării cu energie electric a unor localități aflate la mare depărtare. Inaugurarea acesteia înseamnă un eveniment de referința a hidroenergeticii românești. Sadu I a fost prima centrală mixtă din România hidro și termoelectrică. Punerea ei în funcțiune a dus la utilizarea,în premieră pe tărâmurile mioritice,a unei linii de transport a energiei electrice dublu circuit, la tensiunea de 4500 de volți, între Sadu și Sibiu. Proiectantul hidrocentralei de la Sadu a fost Oscar von Mille, același care a proiectat și prima hidrocentrală din Berlin. Acum, hidrocentrala Sadu I este cea mai veche centrală aflată în operare în România.
În urma acestei investiții, Sadu a devenit primul sat electrificat din România,iar Sibiul,al treilea oraș din lume care primea energie electrică de la o sursă aflată, relativ, la mare depărtare. De altfel, Sibiul a devenit mai târziu primul oraș iluminat electric din România.
Hidrocentrala Sadu II a apărut în anul 1907. Cea mai importantă dintre hidrocentralele de la Sadu este, însă, cea care poartă numele de Sadu V, aflată pe valea Râului Sadului, la șapte kilometri de localitatea Râul Sadului. La vremea la care a fost pusă în funcțiune -1955 – a fost a doua centrală din Rorocentrale din lume destinate alimentării cu energie electric a unor localități aflate la mare depărtare. Inaugurarea acesteia înseamnă un eveniment de referința a hidroenergeticii românești. Sadu I a fost prima centrală mixtă din România hidro și termoelectrică. Punerea ei în funcțiune a dus la utilizarea,în premieră pe tărâmurile mioritice,a unei linii de transport a energiei electrice dublu circuit, la tensiunea de 4500 de volți, între Sadu și Sibiu. Proiectantul hidrocentralei de la Sadu a fost Oscar von Mille, același care a proiectat și prima hidrocentrală din Berlin. Acum, hidrocentrala Sadu I este cea mai veche centrală aflată în operare în România.
În urma acestei investiții, Sadu a devenit primul sat electrificat din România,iar Sibiul,al treilea oraș din lume care primea energie electrică de la o sursă aflată, relativ, la mare depărtare. De altfel, Sibiul a devenit mai târziu primul oraș iluminat electric din România.
Hidrocentrala Sadu II a apărut în anul 1907. Cea mai importantă dintre hidrocentralele de la Sadu este, însă, cea care poartă numele de Sadu V, aflată pe valea Râului Sadului, la șapte kilometri de localitatea Râul Sadului. La vremea la care a fost pusă în funcțiune -1955 – a fost a doua centrală din România ca putere instalată. Barajul care îi precedă, ce poartă numele de Negovanu, este primul baraj modern din România, construit sub formă arcuită.
Mândria hidrocentralelor administrate este cea de la Cornetu, situată pe râul Olt, care este una performantă și se doreste a fi începutul automatizării în domeniul hidroenergetic. O serie de instalații și echipamente electrice primare sunt executate în tehnologii noi, inexistente până acum la celelalte centrale din Hidroelectrica.
1.3.3 Resursele socio-demografice
Populația județului Sibiu a fost de 426 181 locuitori(recensământ 2012) ceea ce reprezintă 2,0% din populația României cu 77,9 locuitori/km pătrat. Din această populatie, 51,36% este de sex feminin, restul de 48,64% este de sex masculin. Repartizarea populației pe medii de proviniență arată că 32,7% provine din mediul rural si 67,3% din mediul urban.
Tabel 1. Mediul de proveniență al populației
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 1. Mediul de proveniență al populației județului Sibiu
Dintr-un total de 179 700 populație ocupată, 32,4% lucrează în industrie, 30,0% în industria prelucrătoare, 15,0% în comerț, restul de 22,6% acționează în alte domenii de activitate.
Tabel 2. Mediul de lucru al populației
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 2. Mediul de lucru al populației
Câstigul salarial nominal mediu net lunar a fost de 987 lei/salariat în anul 2007.
În anul 2011, câștigul salarial mediul lunar a fost de 1398 lei/salariat, în timp ce în anul 2012 a crescut la 1429 lei/salariat.
În anul 2013, câștigul salarial mediul lunar a fost de 1641 lei/salariat.
Câștigul salarial mediu lunar în anul 2014 este de 1578 lei/salariat.
În anul 2015 salariul mediul net este de 1758 lei/salariat.
Tabel 3. Câștigul salarial
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 3. Câștigul salarial
1.4 Resurse etno-culturale
Zone etnografice
Poziția geografică, precum și condițiile istorice, social-economice, religioase etc. au imprimat județului Sibiu o evoluție proprie a creației populare, reflectată fie în arhitectură și creație tehnică, fie în arta populară, în tradiția orală sau în manifestările populare tradiționale.
Zonele etno – folclorice se suprapun, în general, peste zonele geografice, fiind împărțite în macrozone care grupează satele în jurul unei anumite forme de relief (vale, zonă submontană etc), în funcție de asemănările culturii materiale și spirituale. Județul Sibiu cuprinde 5 zone etno – folclorice:
I. Țara Oltului cu 3 microzone formate din:
a. Arpasul de Jos, Arpasul de Sus, Porumbacul de Jos, Porumbacul de Sus, Cârța, Cârțisoara, Scorei și Sărata;
b. Avrig, Racovița, Sebesul de Jos, Sebesul de Sus, Turnu Rosu;
c. Săcădate, Bradu, Colun, Glâmboaca, Noul Român.
II. Mărginimea Sibiului cu 5 microzone, respectiv:
a. Boița, Tălmăcel, Sadu, Râu Sadului;
b. Răsinari, Poplaca, Orlat, Gura Râului;
c. Fântânele, Sibiel, Vale, Săliste, Gales;
d. Tilisca, Rod, Poiana Sibiului, Jina;
e. Tălmaciu, Cisnădie, Cisnădioara, Mohu, Vestem, Bungard, Selimbăr, Cristian, Săcel.
III. Valea Hârtibaciului cu 2 microzone:
a. Casolț, Cornățel, Nucet, Chirpăr, Yichindeal, Nocrich, Alțâna, Agnita;
b. Satele de pe Valea Veseudului: Chirpăr și Săsăusi.
IV. Zona Slimnic – Ocna Sibiului cuprinde:
a. Satele din zona Amnas;
b. Satele viticole: Slimnic, Rusi, Amnas, Apoldul de Jos, Apoldul de Sus;
c. Topârcea, Alămor, Armeni, Bogatu, Păuca, Brosteni, Ocna Sibiului.
V. Zona Târnavelor cu următoarele microzone:
a. Medias: Ighisu Nou, Mosna, Bazna, Curciu, Alma Vii;
b. Dumbrăveni: Saros pe Târnave, Biertan, Richis, Valchid, Copsa Mare, Mălâncrav;
c. Copsa Mică: Axente Sever, Agârbiciu, Seica Mică, Soala, Yapu.
În încheierea acestui subcapitol mai trebuie menționat faptul că importante prin prisma atractivității turistice sunt evenimentele culturale de factura festivalurilor, care sintetizează practic mai multe categorii de motivații pentru desfăsurarea activităților turistice, îmbinând în acest sens mai multe tipuri: cel mai mare interes îl prezintă festivalurile internaționale sau naționale cu mare tradiție, desfăsurate în general în orașele reprezentative ale zonei, iar specificul acestora include latura artistică (teatru – film – muzică), combinarea prezentului cu medievalul și multiculturalismul (de exemplu, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Medieval de la Medias).
Un rol important îl dețin evenimentele cu specific popular, unele desfăsurate chiar în sate (parte dintre ele amintite anterior) – motivația turistilor constând în contactul cu specificul popular, atmosfera sărbătorească (manifestările folclorice muzicale sau coregrafice sunt în general prezente indiferent de specificul evenimentelor) dar și posibilitatea de a achiziționa produse tradiționale (de exemplu, Festivalul bujorului de la Gura Râului, Târgul de olărit de la Sibiu, Festivalul brânzei si țuicii de la Răsinari), etc.
Imaginea de pol cultural a facilitat organizarea în zonă a unor evenimente de mare actualitate, cu impact pe măsură – concerte ale unor vedete internaționale, gala premiilor MTV, concert al Filarmonicii din Viena.
Evenimentele din agendele culturale ale localităților dețin și ele un loc aparte printre motivațiile turistilor – Cosiliul Județean chiar a editat un calendar al acestor târguri, de mare utilitate practică dar care se constituie și într-un mijloc eficient de promovare.
Rășinari
1.5 Indicatorii circulației turistice
Sibiu dispune de o infrastructură turistică variată care în general răspunde cerințelor dar care nu este întotdeauna adaptată posibilităților și caracteristicilor potențialului pe care îl deserveste, valorifică.
O componentă de prim ordin a infrastructurii turistice este reprezentată de structurile de cazare, urmate de cele de alimentație publică. De asemenea, se completează cu structurile de tratament și de agrement, foarte importante pentru desfăsurarea activităților turistice prin prisma duratei sejurului. O ultimă categorie dar nu lipsită de important este cea a infrastructurii de transport, atât generale cât și speciale pentru turism.
1.5.1 Structuri de cazare
Cea mai importantă componentă a bazei-tehnico materiale specifice turismului este cazarea. Cazarea sau ospitalitatea este tot atât de veche ca și omenirea și a apărut odată cu primele legaturi sociale ale oamentilor. În prezent cazarea turistică este o funcție de bază a industriei turistice, constatând într-o serie de servicii care răspund cerințelor complexe ale clienților. Din punct de vedere topologic, unitățile de cazare ale județului Sibiu se compun din unitătile de tip: hoteluri, moteluri, cabane, campinguri, vile turistice, tabere de elevi și preșcolari, pensiuni turistice, agroturistice și urbane. În județul Sibiu(anul 2014) sunt 39 hoteluri, 6 hosteluri, 3 moteluri, 3 vile turistice, 6 cabane, 1 camping, 9 tabere de elevi și preșcolari, 23 pensiuni turistice, 28 pensiuni agroturistice.
Tabel 4. Tipuri de structuri de primire turistică în anul 2014
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 4. Tipuri de structuri de primire turistică în anul 2014
Orașul reședință de județ Sibiu deține o capacitate de cazare de 1639 de locuri doar în hoteluri, distribuite pe toate palierele de confort, de la 2 stele la 5 stele. Lipsesc hotelurile de rang inferior, adică de cele o stea. Cea mai mare parte a acestor structuri de cazare oferă și condiții pentru servirea mesei. În plus, multe dintre hoteluri oferă condiții la standarde superioare pentru organizarea diverselor congrese, conferințe și întâlniri de afaceri la cel mai înalt nivel.
Pe lângă hoteluri, orașul Sibiu oferă o gamă variată de unități de cazare precum numeroase pensiuni dar și hosteluri și apartamente de închiriat.
Structura de cazare cel mai des agreată de turiști, cu o crestere importantă, din 2006 până 2014, este reprezentată de regimul hotelier, pe locurile urmatoare sunt pensiunile turistice, hostelurile și vilele turistice.
Tabel 5. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 5. Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri
Tabel 6. Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 6. Înnoptări ale turistilor in structuri de primire turistica pe tipuri de structuri
În perioada 2006 – 2014 în evoluția numărului de turiști ce au sosit în Sibiu, se observă o scădere în anii 2008 – 2009, urmată de o creștere semnificativă în următorii ani, cu un vârf în 2014, comparativ cu anul 2007.
Tabel 7. Evoluția numărului de turiști în perioada 2006 – 2014
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 7. Evoluția numărului de turiști în perioada 2006 – 2014 în Sibiu
1.5.2 Structuri de agrement
În formele sale incipiente turismul balneo-medical și într-o măsură considerabilă turismul în stațiunile climaterice a construit o formă a turismului de lux. În zilele noastre practicarea turismului balnear izvorăște din necesitățile reale de îngrijire a sănătății, cât și ca rezultat al evoluării concepțiilor despre necesitatea tratamentelor și curelor profilactice pentru prevenirea îmbolnavirilor.
Cea mai importantă structură de primire și tratament este Complexul Balnear Ocna Sibiului.
Ocna Sibiului: Agrement
• teren de tenis de camp
• beach-voley
• badminton
• trasee pentru cure de teren
• piscine cu apă dulce si sărată
• sală de fitness
• tenis de masă
• saune
• baie turcească
• Jacuzzi
• cabinet pentru masaj de întreținere
• salon biliard
• un bar cu ring de dans
1.5.3 Infrastructuri de transport
Din punct de vedere turistic interesează atât infrastructura generală de transport dar mai ales cea turistică.Sibiu dispune de o rețea rutieră în lungime de 1.599 km, dintre care 312 km sunt drumuri publice modernizate. Rezultă o densitate de 29,4 km/100km2, usor sub media Regiunii Centru, care este de 30,8 km/100km2 (este explicabil având în vedere configurația reliefului, în sensul că nu trebuie înțeles că nu este suficient de dezvoltată rețeaua rutieră). Cele mai importante drumuri ce străbat județul sunt:
E60: Punct frontieră Bors – Cluj Napoca – Târgu-Mures – Brașov – Ploiești – București – Slobozia –Constanța;
E68: Punct frontieră Nădlac – Arad – Deva – Sebeș – Sibiu – Brașov;
E81: Punct frontieră Giurgiu – București – Pitești – Sibiu – Cluj Napoca – Satu Mare – Punct frontieră Halmeu;
E574: Pitești – Brașov – Bacău.
Cea mai importantă cale de acces rutiera este autostrada A1(culoarul4 care face legatura între punctual de frontieră Nădlac și portul Constanța), la momentul actual parțial finalizată.
Rețeaua feroviară din județul Sibiu însumează 145 km, dintre care 44 km electrificată. Rezultă o densitate de 26,7 km/1.000 km2, ce mai redusă din Regiunea Centru, a cărei medie este de 39,1 km/1.000 km2.
Principalele trasee de cale ferată sunt:
magistrala 200: Brașov – Podu Olt – Sibiu – Vințu de Jos – Deva – Arad – Curtici (cale ferată parțial dublă, neelectrificată pe sectorul Ucea – Podu Olt – Sibiu – Vințu de Jos);
magistrala 300: București – Predeal – Brașov – Blaj – Cluj Napoca – Oradea – Episcopia Bihor (cale ferată dublă, electrificată pe sectorul Sighișoara – Mediaș – Blaj); porțiunea aflată în județul Sibiu leagă orașele Dumbrăveni, Medias și Copsa Mică;
Transportul feroviar nu reprezintă însă, cel puțin în prezent, o alternativă viabilă de transport turistic la nivelul județului.
Transportul aerian este prezent în județ prin Aeroportul internațional Sibiu, amplasat pe DN1, la o distanță de 6 km de centrul municipiului Sibiu. Șapte companii aeriene activează pe aeroport, făcând legătura între Sibiu și 11 destinații interne și internaționale: Austria (Viena), Germania (Köln, München, Stuttgart), Grecia (Zakynthos), Italia (Milano, Roma),România (Otopeni, Timisoara), Spania (Madrid), Turcia (Antalya). În urma unor lucrări de modernizare ample,capacitatea de procesare a ajuns la 300 de pasageri/oră.
Pentru aparate de zbor ultra-usoare o alternativă o reprezintă aerodromul privat „Măgura” din Cisnădie.
Infrastructura de transport specială pentru turism este legată de domeniul schiabil și de căile de acces rutier către stațiuni sau obiective turistice – cum ar fi cele spre Păltiniș sau Bâlea.
Rețeaua rutieră a fost calea de transport cel mai des utilizată, cu o creștere importantă în anul 2008, la nivelul României.
Capitolul 2. Activitatea turistică
2.1 Trasee turistice în zonă
Turnul Sfatului este unul dintre cele mai cunoscute monumente ale orașului Sibiu.O clădire cu șapte etaje retrase succesiv, având fațadele marcate prin deschideri înguste de forma unei fortificație. Inițial servea ca poartă de intrare spre a doua centură de fortificații. La parterul clădirii se află o amplă trecere boltită care face legătura între Piața Mică și Piața Mare. În anul 1930 a fost deschisă o nouă trecere boltită pe sub turn, în partea dreaptă, prin demolarea unei părți din clădirea învecinată aflată în Piața Mare nr. 2. Accesul în interiorul turnului se face pe o ușă de mici dimensiuni, amplasată în Piața Mică. De aici se urcă pe o scară îngustă, în spirală, care duce la etajele superioare, iar la etajul VI se află mecanismul orologiului, având cadrane pe toate cele patru laturi ale turnului, în timp ce la ultimul etaj a fost organizat un punct de belvedere asupra orașului vechi.
Turnul Sfatului reprezintă pentru sibieni o emblemă, un monument istoric și o coloană de susținere cât și axul central în jurul căruia se învârte toată viața din centrul istoric al orașului Sibiului.
Turnul Sfatului
Pasajul Scărilor este considerat cel mai pitoresc loc al Sibiului Vechi, este cunoscut și sub numele de ˝Zidul de ace˝ și face legătura între Orașul de Sus și Orașul de Jos, prin două ramificații de scări și arcade ce înconjoară zidurile cetății din jurul Bisericii Evanghelice. Astfel, spre Orașul de Sus se înalță zidul de apărare, în două terase, înalt de circa 10 m, susținut prin contraforturi masive ce se sprijină în arcuri butante pe clădirile Orașului de Jos, multe dintre ele cu o vechime de șase secole. Cele două ziduri se întâlnesc în partea superioară a pasajului.
Pasajul Scărilor este construit din piatră și cărămidă, pasajul se termină în partea de sus , la întretăierea cu strada Odobescu, cu Turnul de Poartă, unul dintre cele mai vechi elemente de fortificație a celei de a treia incinte, iar alăturat lui și zidurilor incintei, cu Primăria Veche, astăzi Muzeul de Istorie-Muzeul Național Brukenthal. Lucrări mai importante de restaurare a acestui pasaj, monument istoric al Sibiului, au fost executate în 1860 dar și recent, în 2006, atunci când primăria a investit 3.000.000 de lei pentru consolidarea solului, refacerea zidăriei, respectiv așternerea pavajului pe scări, în locul pietrelor cubice.
Pasajul Scărilor
Podul Minciunilor este construit pe locul unui turn de poartă al celei de a doua incinte de fortificații, care leagă cele două sectoare ale Pieței Mici, permițând legătura dintre Orașul de Jos și Orașul de Sus, este, fără îndoială locul cel mai încărcat de legendă din Sibiu.
Podul Minciunilor reprezintă un veritabil simbol al orașului Sibiu, și a fost reconstruit în anul 1859, la fabrica lui Fredericus Hutte, fiind primul din România și al doilea din Europa confecționat din fontă turnată, cu decorațiuni prin traforare și având la capete două cercuri mari decorate cu stema Sibiului.
Până la construirea podului, accesul între cele două sectoare ale pieței se făcea pe sub un conglomerat de clădiri, demolat în 1851. Zidul care susține scara înglobează un ancadrament pătrat din piatră, vestigiu al unei construcții medievale. Podul Minciunilor este considerat un loc romantic, unde își dădeau întâlnire îndrăgostiții.
Se spune că podul se prăbușește sub cel care spune o minciună când se află pe pod.
"Trecerea pe sub Podul Minciunilor este iluminată noaptea de trei lanterne și păzită de trei santinele" scrisă de Emil Sigerus.
Cu privire la denumirea de Podul Minciunilor circulă patru legende și anume:
Cea mai cunoscută legendă este că podul are urechi și o putere greu de imaginat astfel că, la fiecare minciună auzită, el începe să geamă din toate încheieturile și se prăbușește, aducând mincinosul cu picioarele pe pământ.
După o altă legendă, în Piața Mică din Sibiu se țineau mai multe târguri, iar, după ce ajungeau acasă, unii cumpărători își dădeau seama că au fost păcăliți. Ei se întorceau în piață și îi luau de piept pe negustorii mincinoși și, în hohotele de râs ale mulțimii, îi aruncau de pe pod. Astfel, când poposeau din nou la Sibiu negustorii se temeau să îi mai înșele pe localnici.
Legendă spune că pe acest pod obișnuiau să se plimbe cuplurile de îndrăgostiți. Tinerii își jurau acolo iubire veșnică, iar fetele afirmau că sunt fecioare. Însă, după noaptea nunții, se descoperea că unele fete erau mincinoase. Acestea erau târâte pe pod, fiind aruncate peste balustradă.
În orașul Sibiu locuiau mulți elevi care studiau la Academia Militară. Aceștia își dădeau întâlnire pe pod cu tinerele domnișoare localnice, le promiteau multe și apoi erau lăsate să-și aștepte în zadar bărbații care uitau de ele și de jurămintele de amor.
Podul Minciunilor
Turnul Preoților este demolat în anul 1988, și a funcționat ca turn de poartă pentru prima și a doua centură de fortificați ce înconjura Piața Huet și Piața Mică. Turnul Preoților este prevăzut, de asemenea, cu o trecere boltită, ce se ridică pe înălțimea a două etaje, având un acoperiș piramidal scund. În afară de câte o lezenă plasată în colțurile turnului de plan dreptunghiular , nu remarcăm nici un element orientativ pentru datare. Având în vedere materialul de construcție, cărămida, considerăm că aspectul și rafinamentul turnului se datora unor refaceri survenite de-a lungul secolelor.
Capela Sf. Iacob și Turnul Preoților
Casa cu cariatide este una dintre cele mai interesante clădiri din Sibiu, denumirea sa provenind de la statuile care reprezintă două femei stând în picioare și sunt menite să îndeplinească funcția de coloane de susținere. Clădirea a fost construită la puțin timp după terminarea palatului baronului Brukenthal din Piata Mare, Casa cu cariatide a preluat una dintre motivele folosite la palat. Construcția arhitecturală ˝Casa cu cariatide" a fost realizat în stil tradițional baroc în forma dreptunghiulară, cu o curte interioară mare. Fațada este ridicată pe înălțimea a două etaje. Cele două etaje sunt galeriile cu coloane ce desăvârșesc ansamblul architectural, dând clădirii un aer de epocă. Arhitectul clădirii a pus accentul pe realizarea fațadei principale și asupra colonadei din curtea sa. Elemntele de decor baroc nu sunt foarte dese, ele regăsindu-se la lunetele ferestrelor, în locul cheii de arc a portalului, pe tavanul sălii festive – stucaturi cu motive vegetale.
Casa cu caritide este cel mai important obiectiv turistic din orașul Sibiu și din împrejurimi, un obiectiv pe care nu ar trebui să-l ratați când sunteți prin împrejurimi.
Casa cu caritide
Grădina Zoologică din Sibiu se întinde pe o suprafață de 15,1 hectare, dintre care 5,5 hectare sunt ocupate cu țarcuri pentru animale și voliere pentru păsări. Toate țarcurile și volierele sunt prevăzute cu bare și garduri de protecție pentru evitarea posibilelor accidente la venirea în contact cu animalele sau păsările care le ocupă.Totodată, sunt dotate cu plăcuțe conținând informații despre animalele și păsările care populează spațiile respective, precum și cu plăcuțe avertizoare care interzic accesul într-o zonă și hrănirea animalelor.
Obicetivul principal de activitate al serviciului public îl constituie organizarea, exploatarea, amenajarea, administrarea și întreținerea Grădinii Zoologice a municpiului Sibiu și a zonei de agreement.
Grădina Zoologică adăpostește 207 animale și păsări din 52 de specii: vulpi, lei, jaguari, pume, lame, maimuțe, urși, bivoli albi, pitoni, ponei, crocodili, fazani, lupi albi, lupi carpatini, cerbi carpatini, cerbi lopătari, căprioare, papagali, porumbei și păuni.
Odată ce s-au finalizat noile amenajări pentru spațiile animalelor, numărul vizitatorilor a început sa crească la 123 000 în anul 2008, peste 170 000 în anul 2009 și 177 459 în anul 2010.
Grădina zoologică Sibiu
Muzeul Național Brukenthal – Palatul Brukenhal este un palat din orașul Sibiu construit între anii 1778 – 1788, și este primul muzeu din România care s-a deschis official in anul 1878, și are un plan dreptunghiular, închizând între laturile sale o curte interioară, iar fundalul primei curți se află un al doilea portal, cu un concept similar cu cel al primului portal, dar susținut de atlanți iar nu de coloane. Prin acest portal se face trecerea în curtea a doua, unde inițial se aflau grajdul și alte anexe gospodărești. El a fost înălțat în etape, cu scopul de a fi reședință oficială a baronului von Brukenthal și sediu al colecțiilor sale. Palatul Brukenthal se află situat în partea de vest a Pieței Mari, având adresa Piața Mare nr. 4. Palatul Brukenthal din Sibiu, azi Muzeul Brukenthal, a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004.
Clădirea a fost ridicată pe latura vestică a Pieței Mari, pe locul a două case, din care una avea loggii. Baronul mai avea și o actuală fațadă principală, într-un stil Baroc auster, a fost realizată mai târziu, motiv pentru care palatul este ieșit mai în față în comparație cu frontul celorlalte clădiri din Piața Mare din Sibiu. Pe mijlocul fațadei, se află un ancadrament de piatră al portalului, susținut de coloane deasupra cărora se ridică antablamentul. Ancadramentul este decorat cu blazonul aurit al lui Samuel von Brukenthal și cu alte elemente decorative specifice stilului baroc: rozete, festoane și urne.
În prezent Palatul Brukenthal adăpostește Galeria de Artă și Biblioteca Muzeului Național Brukenthal, unde se află cele mai valoroase colecții de picturi baroce din centrul și estul Europei.
Palatul Brukenthal
Catedrala Evanghelică este una dintre cele mai impresionante clădiri din Sibiu, și are o înălțime de 78 de metri. A fost ridicată în secolul al XIV- lea pe locul unde exista o veche biserică romană încă din secolul al XII- lea. Clădirea este dominantă de turnul pe șapte nivele cu cele patru turnulețe pe colțuri, semn că orașul avea dreptul la condamnare. Interiorul bisericii prezintă pe pereții laterali un grup de epitafuri mari din piatră datând din secolele XVII și XVIII. Mergând spre altar, pe partea stângă, se află baldachinul de piatră de la fostul amvon. Corul catedralei este la balconul pe latura de sud și cuprinde o orgă în stil baroc realizata de un meșter slovac în anul 1671 care a înlocuit prima orgă adusă la Sibiu în 1585. Este cea mai mare orgă din Sud-Estul Europei .
Interiorul Catedralei Evanghelice este în mare parte gotic și este bogat decorat cu frize sculptate și pietre funerare în stil baroc, create pentru a adduce divinitatea mai aproape.
Catedrala Evanghelică
Biserica și Mănăstirea Ursulinelor a fost ridicată în anul 1474. A fost mănăstire dominicană până în anul 1543, când, cu ocazia reformei religioase ce a determinat trecerea unei mari părți a populației săsești la religia lutherană, lăcașul de cult a intrat în posesia lutheranilor. Mănăstirea, cunoscută sub numele de Kloster Kirche, a fost preluată în anul 1755 de maicile Ordinului Ursulinelor. Interiorul bisericii, construit inițial în stil gotic, a fost transformat de maici în stil baroc. Exteriorul bisericii are multe elemente gotice și originale, dintre care se remarcă poarta principală, geamurile și stâlpii de protecție. O deosebită importanța se acordă inscripției de deasupra arcului de triumf care reamintește de binefăcătoarea bisericii, împărăteasa Maria Tereza.
Biserica și Mănăstirea Ursulinelor
Catedrala Mitropolitană Ortodoxă a fost ridicată pe locul unei biserici grecești din anul 1778 care a fost până atunci și servea drept capitală episcopală. La 30 aprilie 1906, catedrala a fost sfințită de către mitropolitul Ioan Metianu în prezența a numeroase personalități ale vremii printre care și profesorul Nicolae Iorga. În decursul vremii, Catedrala din Sibiu a fost restaurată de mai multe ori și împodobită, în vremea noastră, cu o frumoasă pictură neobizantină executată de Anastasie Demian și terminată de Johann (Ioan) Köber.
Catedrala Ortodoxă
2.2 Atracții turistice în orașul Sibiu
Parcul Sub Arini are o suprafață de 22 de hectare și este unul dintre cele mai mari parcuri din România și a fost înființat printr-o hotărâre a municipalității, parcul devine o adevărată grădină botanică, fiind asfaltate principalele alei, și executându-se lucrări masive de plantare și organizare peisagistică.
Parcul Sub Arini
Rezervația Naturală ˝Lacul fără fund˝ este cel mai vestit lac din Complexul Ocna Sibiului, este o destinație atractivă pentru cei mai mulți turiști , este un monument al naturii cu valoare geologică.
Rezervația Naturală "Lacul fără fund˝
Rezervația Naturală "Cindrel" este amplasată la limita sud-vestică a teritoriului administrativ al județului Sibiu, Parcul Natural Cindrel acoperă, cu suprafața sa de 9.043 ha cele mai spectaculoase forme de relief din arealele a doi masivi montani, Cindrel și Lotru (Steflești), care fac parte din grupa muntilor Parâng a Carpaților Meridionali.
Rezervația Cindrel
Rezervația Faunistică Arpășel este situată în centrul sectorului glaciar central al Munților Făgăraș, Rezervația Faunistică Arpășel acoperă o suprafață de 736 ha. Rezervația faunistică Arpășel este constituită din păduri de rășinoase ce formează un masiv încheiat, iar la limita inferioară din păduri de rășinoase în amestec cu foioase (fag).
Rezervația Faunistică Arpășel
Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului este o rezervație mixtă prezentând valori geologico-peisagistice, floristice și faunistice unitare având o suprafață totală de 609,6 ha dintre care 450,5 ha este protejată.
Rezervația Naturală Iezerele Cindrelului
Rezervația Naturală Dumbrava Sibiului este o zonă protejată complex de faună, floră, peisagistică și cultural, este situată la limita sud-vestică a municipiului Sibiu, spre Rășinari și are o suprafață de 993 de hectare, face parte din categoria parcurilor naturale din România.
Rezervația Naturală Dumbrava Sibiului
Rezervația Naturală "Dealul Zakel" este o rezervație complex de floră și faună caracteristică arealului de stepă euro-sibian. Ocupă o suprafață de 11 hectare, plantele specific numai aceste zone fiind coada zmeului, pătlagina uriașă. Un astfel de habitat găzduiește o serie de specii de animale, și mai cu seamă insecte, dintre care unele sunt rarități în spațiul României.
Rezervația Naturală "Lacul Tătarilor" este declarată o rezervație natural mixtă și acoperă o suprafață de 3,68 ha, la circa 3 km de sud-est de localitatea Arpașu de Sus, pe o terasă înălțată pe dreapta râului Arpașu Mare.
Rezervația Naturală Lacul Tătarilor
Rezervația Naturală "Eleșteele de la Mândra" sunt situate în extavilanul localității Loamneș pe o suprafață de 250 de ha și acoperă limitele podișurilor Secașului și Hârtibacului de pe culoarul râului Visa. Este vorba de 9 iazuri pisciole, 5 eleștee și 6 bazine din zona umedă. Populația maximă de păsări acvatice observate de eleșteele Mândra întrunește un număr de 3300 de exemplare.
Rezervația Naturală Eleșteele de la Mndra
Rezervația "Calcarele Eocene de la Turnu Roșu" sunt localizate în extravilanul comunei Turnu Roșu în partea de sud și sud-est a comunei, străbătută de cursul Văii Sadului și ocupă o suprafață de 60 de hectare. Este un monument al naturii cu valoare paleonotologică, cu numeroase elemente minerale și specii de faună și floră fosilizate.
Rezervația "Calcare Eocene de la Turnu Roșu"
2.3 Sibiu – capitală culturală europeană
Sibiul a fost desemnat, în 27 mai 2004, în urma votului final al Consiliului de Ministri ai Culturii din Uniunea Europeană, drept Capitală Culturală Europeană pentru anul 2007, titlu pe care l-a împărțit cu Luxemburg. Sibiul este primul oraș dintr-o țară care nu devenise încă membră a Uniunii Europene care a reușit, în 2004, cu sprijinul Luxemburgului, să obțină statutul de Capitală Culturală Europeană. Tema aleasă de orașul Sibiu pentru programul Sibiu 2007 și-a propus să prezinte profilul multicultural al acestui oraș vechi de opt secole, sub deviza City of Culture – City of Cultures.
Programul Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 și-a propus ca, pe lângă recunoașterea oficială a vieții și moștenirii culturale de excepție pe care o are orașul Sibiu, să încurajeze comunitatea să dezvolte și să imagineze modalități inovatoare de dezvoltare prin acțiune culturală. A fost gândit astfel încât să promoveze cooperarea culturală printr-un program cultural cu dimensiuni și semnificație europeană, să ofere oportunități pentru probleme de incluziune și coeziune socială, educație, turism patrimoniu și regenerare urbană la toate nivelurile. Programul Sibiul – Capitală Culturală Europeană 2007 a pus cultura în centrul vieții orașului.
S-a înființat Asociația "Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007", special pentru a pregăti programul cultural și pentru a planifica evenimentele din cadrul acestuia și a devenit un program prioritar al Ministerului Culturii și Cultelor.
S-a început organizarea propriu-zisă a evenimentelor și promovarea lor. S-au gândit proiectele, s-a schițat o agendă culturală a evenimentelor, s-au stabilit modalitățile și sursele de finanțare de așa manieră că în luna octombrie 2004. Asociația reușise să colecteze mai mult de 200 de propuneri venite de la diferite instituții, asociații culturale sau persoane private. Interesul a fost foarte mare din moment ce în luna februarie se ajunsese la cca 300 de astfel de proiecte. Acestea au fost selectate de către două jurii – unul al Asociației și altul al Ministerul Culturii și Cultelor și au răms cca 220. La acestea s-au adăugat si alte 40 de proiecte culturale, de dans, muzică, arte sau literatură, pe care orașele Sibiu și Luxemburg le-au organizat împreună.
În februarie 2006 programul Sibiu Capitală Culturală Europeană 2007 devine unul de importanță națională, fiind inclus în strategia culturală de diplomație publică a României. Organizarea acestui amplu eveniment a condus la costuri de cca 50 milioane euro(reabilitări – fațade de clădiri, lăcasuri de cult, infrastructură, echipamente, promovare etc.) iar la festivitatea de deschidere au participat aproximativ 40.000 de persoane. Autoritățile locale au estimat la 1 milion numărul vizitatorilor.
Principalele obiective ale Programului Sibiu 2007 au fost:
Îmbunătățirea vizibilității internaționale a Sibiului
Dezvoltarea culturală pe termen lung a orasului
Atragerea vizitatorilor de pe plan național si internațional
Îmbunătățirea sentimentului de mândrie locală si incredere
Cresterea audienței pentru actul cultural
Îmbunătățirea coeziunii sociale si dezvoltării comunitare
Îmbunătățirea infrastucturii culturale si non-culturale
Promovarea cooperării la nivel european
Promovarea creativității si inovației
Programul a fost elaborat astfel încât să promoveze cooperarea culturală și să accentueze dimensiunea europeană a orașului Sibiu printr-un program cultural ce cuprinde proiecte din mai multe domenii: artele spectacolului, muzică, patrimoniu, film-foto-media, literatură-publicații, mobilitate, arhitectură, arte vizuale.
Sub îndrumarea Programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007, la Sibiu au fost prezentate 337 de proiecte, însumând 2062 de evenimente – un caleidoscop de genuri și direcții artistice pentru cele mai diferite gusturi: de la teatru și pictură, muzică, film, dans, literatură și arhitectură până la artă contemporană și gastronomie.
Evenimentele incluse în Programul Sibiu 2007 au oglindit caracterul multicultural și multilingvistic al orasului și au confirmat sloganul “Un oraș al culturii – un oraș al culturilor”. Vizibilitatea municipiului Sibiu pe plan național și internațional a crescut foarte mult prin intermediul unor evenimente culturale de cea mai înaltă clasă. Sibiul a demonstrat prin acest program faptul că actul cultural în România în general si în Sibiu în mod special se ridică la valoarea actului cultural european.
Programul cultural a reprezentat pentru Sibiu un prilej de relansare a industriei turismului din Sibiu și județul Sibiu. Încă de la începutul anului s-a înregistrat o dezvoltare considerabilă. Dacă ar fi să luăm în considerare ultimele statistici, numărul turistilor până la începutul lunii decembrie, a atins cifra de 700.000, o dublare față de anul 2006 și triplu față de anul 2005. Până la sfârsitul anului, după evaluările efectuate, se va atinge cifra de 800.000. Ca în fiecare an, segmentul de public extern al Sibiului este reprezentat, în principal, de țări precum Germania, Luxemburg, Franța, Belgia, Austria, Italia, Spania și Marea Britanie. Din numărul total al turiștilor, un procent de 40% a fost reprezentat de turiști străini. Tot conform aceleiasi surse, vizitatorii din țările de origine germanică au reprezentat 60-70%.
Impactul economic pozitiv este ilustrat foarte bine de raportul Sibiul în cifre: "Cel mai mare impact financiar se înregistrează în sectorul turismului, 95% din hoteluri și pensiuni raportând un impact pozitiv semnificativ. Hotelierii au declarat că impactul asupra afacerilor a crescut cu 80%, tour-operatorii cu 76%, iar transporturile cu 75%" , și în industrie s-a resimțit aportul față de anul precedent care a fost de 49 % în programul "Sibiu Capitală Culturală 2007".
A fost considerat cel mai amplu program cultural organizat în România datorită specificului organizării, duratei și registrului foarte variat de activități. Municipiul Sibiu, cu statutul său de Capitală Culturală Europeană a anului 2007, a fost inclus de cotidianul britanic The Guardian, pe unul dintre primele zece locuri ale website-ului "50 de locații turistice fabuloase ale lumii". În grupajul de informații turistice, Sibiul se află pe poziția a noua, devansat, printre altele, de orașe precum New York sau Londra.
Un alt proiect ambițios a fost ca Sibiul să intre pe Lista patrimoniului mondial UNESCO. În acelasi context al promovării culturii, proiecte în principal culturale reprezintă și înfrățirile dintre localități.
Sibiu – capitală europeană
Municipiul Sibiu reprezintă una dintre principalele destinații turistice ale județului datorită numeroaselor obiective turistice cultural istorice care au determinat și declararea sa drept "Capitală Culturală Europeană" în anul 2007.
2.4 Consecințele evoluției activității turistice
Printre efectele pozitive se numără, în special, aspecte ce țin de identitatea locală, de întărirea sentimentului de apartenență la comunitate, dezvoltarea sentimentului de mândrie și, nu în ultimul rând, dezvoltarea conștiinței civice și a responsabilității sociale. Iar vizibilitatea pe plan internațional a Sibiului a însemnat, până la urmă, vizibilitatea pe plan internațional a României, iar din acest motiv importanța acestui program la nivel local trebuie să fie completată de importanța sa la nivel național.
Programul cultural din 2007 a reprezentat, pentru Sibiu, un prilej de relansare a industriei turismului din municipiul și din județul Sibiu. Potrivit statisticilor Primăriei Sibiu, numărul turiștilor, până la începutul luni decembrie 2007, a atins cifra de 700 000, un număr dublu față de 2006 și triplu față de 2005.
Tabel 8. Numărul de turiști în perioada 2005 – 2007
(Sursa: INSSE – Base de date statistice)
Grafic 8. Numărul de turiști in perioada 2005 – 2007
Din numărul total, un procent de 40% a fost reprezentat de turiști străini.
Tabel 9. Categoriile de turiști
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 9. Categoriile de turiști
La Sibiu, în anul 2007, în cadrul programului Sibiu – Capitală Culturală Europeană au fost prezentate 337 de proiecte, însumând 2 062 de evenimente, de la teatru si pictură, muzică, film, dans, literatură, și până la arhitectură, artă contemporană și gastronomie. Parteneriatul cultural cu Marele Ducat al Luxemburgului s-a concretizat prin 40 de proiecte comune Sibiu – Luxemburg.
Valoarea finanțărilor alocate pentru proiectele culturale din anul 2007 a fost de aproximativ 13 400 000 de euro, suportate de Primăria Sibiu (aprox. 8 200 000 de euro, pentru 215 proiecte), Consiliul Județean Sibiu (aprox.450 000 de euro, pentru 21 de proiecte), Asociația Sibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană (7 500 de euro, pentru două proiecte), Ministerul Culturii (aprox. 3 400 000 de euro, pentru 99 de proiecte) și Comisia Europeană (1 400 000 de euro, pentru evenimentele de închidere, în baza finanțării acordate orașelor ce au dobândit acest titlu).
Tabel 10. Valoarea finanțărilor. Proiecte finanțate
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007, eveniment a cărui organizare a costat 50 de milioane de euro, s-a închis oficial de Ziua Națională a Romaniei. Statutul de Capitală Europeană a reușit să atragă un milion de turiști, dar nu a ajutat Sibiul să intre pe Lista patrimoniului mondial UNESCO.
La 27 mai 2004, în urma votului final al Consiliului de Miniștri ai Culturii din Uniunea Europeană, Sibiul a fost desemnat Capitală Culturală Europeană pentru anul 2007, titlu pe care l-a impărțit cu Luxemburg. Sibiu/Hermannstadt și-a propus să prezinte profilul multicultural al acestui oraș vechi de opt secole, sub deviza „City of Culture – City of Cultures“. Considerat de mulți drept „prima campanie de imagine reală“ a României și „cel mai amplu program cultural“ organizat în România, Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 a înghițit de la bugetul de stat o sumă de 50 de milioane de euro, pentru lucrări de reabilitare, achiziții de echipamente, organizarea de proiecte culturale, promovarea programului – spune Sergiu Nistor, comisar guvernamental. Capitala Culturală a fost un prilej pentru derularea a circa 220 de proiecte, la care, potrivit estimărilor autorităților locale, au ajuns circa un milion de turiști.
Orașul Sibiu, cu statutul său de Capitală Culturală Europeană a anului 2007, a fost inclus de cotidianul britanic The Guardian pe unul dintre primele 10 locuri ale website-ului 50 de locații turistice fabuloase ale lumii.
Dinamica populației din orașul Sibiu, pe grupe de vârstă a înregistrat o scădere pentru grupa de vârstă 0-14 ani și o creștere pe eșantioanele 15-59 ani și peste 60 de ani.
Anul 2014 a fost cel mai bun an din punct de vedere al turismului față de anii trecuți.
În primele luni din anul 2015, comparativ cu perioada din anul 2014, sosirile în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică au crescut cu 11,4%, iar înnoptările au crescut cu 11,6%, iar durata medie a unui sejur fiind de 1,6 înnoptări de persoană.
Din numărul total al persoanelor sosite în structurile de cazare turistică din județul Sibiu, 2,9% au fost turiști străini înregistrându-se cu 18,6% mai multe sosiri decât în anul 2013.
În anul 2013, s-au înregistrat 253 151 sosiri, dintre care 76 835 fiind străini. În anul 2014 cifrele au urcat la 265 905 sosiri, dintre care 89 793 străini.
Tabel 11. Sosiri ale turiștilor în orașul Sibiu
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 10. Sosiri ale turiștilor
Sosirile în luna ianuarie 2014 au însumat 120.755, din care 105.661 au fost turiști români și 15.094 turiști străini. Sosirile turiștilor români în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare au reprezentat așadar 87,5% din numărul total de sosiri, în timp ce turiștii străini au reprezentat 12,5% din numărul total de sosiri. Scăderea numărului de sosiri a numărului de turiști străini, comparativ cu ianuarie 2013 este de 1,1%.
Tabel 12. Sosiri ale turiștilor în luna ianuarie 2013 comparativ cu ianuarie 2014
(Sursa: INSSE – Baze de date statistice)
Grafic 11. Sosiri ale turiștilor în luna ianuarie 2013 comparativ cu ianuarie 2014
Capitolul 3. Posibilități de dezvoltate ale turismului cultural
3.1 Particularitățile turismului cultural
Avantajele turismului cultural sunt reprezentate de: conturarea clară a unui segment de identitate culturală prin raportare la alte sisteme de valori; valorificarea superioară a identității culturale a regiunii receptoare prin integrarea la circuitul internațional de valori; conferă dimensiune mediului cultural receptorului și diversifică resursele financiare de conservare si ameliorare a patrimoniului; generalizează efecte de antrenare și revitalizare a anumitor zone și localități prin consolidarea asocierii culturii la teritoriul de dezvoltarea elementelor de structură și asigură supravalorificarea prin diversificare și lărgirrea piețelor țintă.
Dezvoltarea economică se datorează turismului cultural, ce determină creșterea economică prin atragerea vizitatorilor din exteriorul comunității gazde și care sunt parțial sau în mod general motivați de un interes în componentele istorice, artistice, științifice sau care au legătură cu stilul de viață, realitățile, tradițiile și informațiile referitoare la o comunitate, regiune, grup sau instituție.
Caracteristici ale turismului cultural
Fluxurile turistice în cadrul turismului cultural se caracterizează prin alcătuirea dintr-o clientela proprie care poate fi fie specializată într-o anumită tematică, fie atrasă de tot ce este cultural, fie ocazională (aflată de cei în concediu sau vacanță în scopul odihnei și recreerii, ce vizitează și obiectivele turistice antropice din spațiul în care se află).
Apartenența participanților la categorii socio-profesionale superioare sau cu un nivel de educate mediu și ridicat: elevi, studenți, intelectuali.
Practicile turistice culturale variază de la vizitarea muzeelor și monumentelor în scopul cunoașterii efective a patrimoniului acestora, la simpla lor utilizare. Există și o diferențiere a practicilor culturale pe sexe: femeile sunt mai atrase de artele plastice și de arhitectură, dominând net mișcările turistice culturale; bărbații preferă siturile tehnico-științifice, tradițiile și artele populare.
Formele de practicare a turismului cultural s-au diversificat foarte mult, în ultimii ani luând forma sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic.
Județul Sibiu, regiune deosebită ce reprezintă un exemplu reprezentativ pentru turismul cultural românesc și cuprinde trei zone polarizante: orașul Sibiu,Țara Făgărașului și Marginimea Sibiului. Din anul 2004 numărul turiștilor a început să crescă ceea ce a adus nenumărate beneficii. Începând din 2007, când orașul a purtat titlul de Capitală Culturală Europeană alături de Luxemburg, în idilicul centru istoric al Sibiului se aude tot mai multă engleză, franceză sau spaniolă. Astfel orașul Sibiu a devenit din ce în ce mai vizitat, numărul turiștilor crescând constant.
Unul dintre motivele pentru care juriul Comisiei Europene i-a acordat Sibiului titlul de Capitală Culturală Europeană a anului 2007, alături de Luxemburg a fost caracterul multietnic al orașului.
3.1.2 Analiza SWOT în orașul Sibiu
1. Prezentare geografică și fizică
2. Localizarea teritoriului
3. Populație
4. Patrimoniu de mediu
5. Patrimoniu arhitectural și cultural
6. Economia locală
7. Turism
3.1.3. Propuneri privind dezvoltarea turismului cultural în orașul Sibiu
Ȋn vederea elaborări unui plan de dezvoltare este necesar inițial de evalurea patrimoniului turistic al județul Sibiu și a cererii pentru produsele și serviciile turistice din județ urmate de adoptarea unor direcții strategice de dezvoltare a turismului, într-o anumită perioadă.
Dezvoltarea viitoare depinde de factorii de natură economică, social și cultural, având ca obiectiv principal dezvoltarea durabilă a turismului în județul Sibiu.
1. Este necesară stabilirea unor obiective principale: promovarea imaginii, calitatea primirii turișilor, facilitarea accesării datelor despre destinatia dorită cu ajutorul unui portal web, colaborarea cu alte zone implicate în turism cu scopul îmbunătățirii calității destinațiilor.
2. Este utilă amenajarea de centre de informare turistică și de semnalizare turistică semnalizate cu panouri turistice și informative, ce necesită întreținere, supraveghere și refacere în unele cazuri.
3. Se constată o creștere a interesului asupra traseelor turistice, în special drumeția și traseele cu bicicleta. Infrastructura de trasee de bicicletă este slab dezvoltată, cu doar 4 trasee în buclă marcate în zona Cisnădie.
4. Arhitectura satelor continuă să se deterioreze. De asemenea, amenajarea interioară a structurilor de cazare nu răspunde întotdeauna nevoilor de authentic comfortabil ale consumatorilor.
5. Patrimoniul natural al județului este amenințat de lipsa de cultură ecologică: deșeuri, distrugerea surselor de apă.
6. Meșteșugurile tradiționale în special, se confruntă cu un declin pronunțat.
Obiective: dezvoltarea unei oferte care să răspundă exigențelor de calitate, autentic, integrare peisagistică și de mediu; dezvoltarea regiunii ca o destinație pentru activități în natură; întreținererea panourilor turistice; îmbunătățirea competențelor angajaților din industria turistică; atragerea de investiții și de proiecte de promovare a regiunii; asigurarea de asistență tehnică pentru proiectele de dezvoltareale membrilor.
3.2 Descrierea programului turistic
Județul Sibiu dispune de un potențial turistic deosebit de complex. Alternanța peisagistică, cele peste 450 de monumentele istorice și de arhitectură, muzeele și elementele de etnografie sunt numai câteva dintre reperele care îl situează între destinațiile turistice de referință și de tradiție ale țării noastre.
Resursele turistice – elemente ale cadrului natural sau cultural istoric, au fost valorificate în turism încă din cele mai vechi timpuri, fie că ne referim chiar și numai la apele minerale sau la așezămintele religioase din antichitate și evul mediu, care generau anumite fluxuri de vizitatori.
Valorificarea resurselor turistice și dezvoltarea turismului trebuie să fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizării complexe a teritoriului, care să asigure o dezvoltare armonioasă tuturor sectoarelor economice.
Circulația turistică reprezintă cea mai integratoare și concludentă expresie a valorificării turistice fiind, în cele din urmă, scopul final al activităților desfășurate în și pentru turism.
Județul Sibiu este considerat ca destinație turistică de primă mărime în România (alături de zone precum litoralul Mării Negre, Bucovina, Maramureș, Valea Prahovei sau Bran – Moeciu) atât pentru turiștii români cât mai ales pentru străini (în principal în cadrul unor circuite turistice culturale dar nu numai). Acest statut este conferit între altele de recunoașterea internațională a orașului cultural Sibiu, de popularitatea atracțiilor principale în rândul publicului (Sibiu, Mărginimea Sibiului, siturile UNESCO, Bâlea, Păltiniș, Ocna Sibiului) dar și de poziția ocupată în peisajul turistic românesc (din perspectiva infrastructurii turistice, dinamicii numărului de turiști străini atrași, a interesului opiniei publice etc.).
Evoluția crescătoare a numărului de turiști (conform I.N.S., numărul de turiști în județ a crescut în 2008 față de 2006 cu aproape 15%) și a numărului spațiilor de primire turistică din județ indică o creștere consistentă a contribuției turismului la PIB-ul județului.
3.2.1 Indicarea traseului turistic
Sibiu – Rășinari – Gura Râului – Sibiel – Săliște – Poiana Sibiului – Miercurea Sibiului – Cristian -Sibiu
Traseul turistic
3.2.2. Prezentare generală
La 12 km de Sibiu pe drumul spre Păltiniș, legat de Sibiu și printr-o linie de tramvai care strabăte pădurea Dumbrava, se dezvăluie privirii Rășinariul, cea mai mare comună margineană situată la confluența râului Steaza cu pârâul Sibișel la o altitudine de 573.
Una din îndeltnicirile locuitorilor a fost și culesul rășinii de brad, arbore care crește pe culmile munților înconjurători. De aici și toponimul localității, Rășinari. În unele documente vechi este întalnit sub denumiri diferite – Ruethel, Rosinar, Russinair.
Rășinari, colocvial Rășinar, este o localitate situată la o distanță 13 km de municipiul Sibiu. În anul 2002 număra 5.529 de locuitori, dintre care 5.239 români, 282 țigani, 3 maghiari, 3 germani.
Intrând în Gura Râului apare magia basmelor – mărturiile se găsesc cuprinse în paginile așternute de poeți și scriitori ce au fost oaspeții satului din Mărginimea Sibiului. Ar fi de ajuns să-i amintim pe Eminescu, Goga, Blaga sau Sadoveanu.
Localnicii din Gura Râului au profitat de bogăția naturii înconjurătoare și curând au dezvoltat meșteșuguri ce se bazau pe forța apei; au construit joagăre, mori și pive.
Călătoria e presărată cu biserici vechi, gospodării mari cu porți înalte din lemn, podul acoperit de peste râul Cibin, impozantul baraj de acumulare străjuit de culmi muntoase.
De la baraj se poate merge de-a lungul lacului de acumulare până la „Coada lacului” sau „La Pisc”, locul unde Râul Mare se unește cu Râul Mic.
Printre obiectivele turistice din Sibiel se numără:
Muzeul de icoane pe sticlă “Zosim Oancea” creat de părintele Zosim Oancea după anul 1970. Părintele ZOSIM a fondat nu numai muzeul ci și turismul rural în România. Muzeul are cea mai mare colectie de icoane vechi pe sticla din lume. Din colecție făcând parte icoane vechi, nu numai din Sibiel dar și din Moldova, Banat, Zona Nicula, Țara Făgărașului. Icoanele au o vechime de peste 200 de ani și sunt făcute pe sticlă creată manual și pictată în culori naturale din plante de către oamenii locului.
Biserica Sf. Treime construită de oamenii din Sibiel în anul 1765. Pictura originală în frescă datând din anul 1774-1775, a fost pictată de către Stan și Iacob Zugravu.
Cele 3 troițe ridicate la inceputul anului 1800 pictate în frescă.
Schitul Sibiel – atestat documentar în anul 1716, dar se pare cu mult timp înainte aici a funcționat cea mai veche școală de preoți călugări din Transilvania. După modelul școlii mânăstirii Sibiel au luat ființa și celelalte școli din Transilvania.
Cetatea Salgo. Este o veche cetate daco-romană. Se presupune că aici au existat cele mai vechi pivnițe de vinuri ale lui Decebal și mai pe urmă ale lui Traian. Cetatea este situată pe cel mai înalt vârf din zonă, numit Vârful Zidului, la 2 km de sat.
Potcovăria. Este de asemenea foarte veche, se lucrează ca în trecut, mesterul Petra fiind membru al academiei artelor tradiționale.
În sat mai sunt de văzut un cântar vechi de lemn pentru căruțe și un mic muzeu al pompierului.
Situat în vestul județului Sibiu, la 21 de km. de reședință, Săliște (care are în componența sa nu mai puțin decât nouă sate) este unul dintre cele mai “tinere” orașe, intrând în rândul localităților urbane din România, abia în 2003.
Cea mai proeminentă personalitate locală a fost Dionisie Romano, episcop de Râmnic, fondator al Bibliotecii Academiei, dar și alții precum istoricii Ioan Lupaș și Ioan Moga, pictorul popular Picu Pătruț, poetul George Topârceanu, filosoful D.D.Roșca, ori organizatorul învățământului din Transilvania, Onisifor Ghibu (în 1616 aici a fost menționată școala grămăticului Dumitru Popa, prima școală româneasca din zonă) sau regizorul Victor Iliu.
Supranumită și “capitala culturală a Mărginimii”, Săliștea este bine reprezentată și din punct de vedere al obiectivelor turistice existente în zonă.
În vremea regimului comunist, locuitorii localității Poiana Sibiului erau considerați cei mai bogați oameni din țara noastră. După casele lor arătoase jinduiau toți românii, motiv pentru care valoarea unei astfel de locuințe ajunsese, înainte de ’89 să fie echivalentul a 15 apartamente în reședința de județ. De altfel, pe seama opulenței localnicilor circulau o sumedenie de legende:ba că unii și-ar fi dorit să devină proprietari de elicoptere, ba că alții și-ar fi adăpat caii cu șampanie, ba că din neîncredere, cei mai mulți și-ar fi ținut banii în saltele cusute cu sfoară, în teancuri de sute de lei. Când toate aceste fișicuri, aliniate, atingeau lungimea de un metru, era sigur că respectivul poienar devenise milionar.
Dincolo de tradiție cert rămâne faptul că, statul comunist a fost acela care le-a asigurat localnicilor respectivul statut. Iar aceasta prin primele consistente pe care le acordau oierilor pentru lâna de rasă pură, ori berbecuții pentru reproducție. În timp, când respectiva piață a regresat, numărul deținătorilor de ovine s-a redus dramatic, azi abia vreo 200 de localnici menținând sus acest stindard al tradiției.
Stațiune balneoclimaterică de interes local, Miercurea Sibiului, devenită oraș abia în 2004, se află situată la 34 de km. vest de Sibiu, mai exact în Podișul Secașelor, pe cursul râului omonim, la altitudinea de 230 de metri.
Menționată documentar pentru prima oară la 1290, localitatea, datorită factorilor terapeutici (izvoare cu ape minerale clorurosodice, nămol sapropelic fosil și respectiv climat de cruțare) a reprezentat, din vechime, un loc căutat pentru tratarea afecțiunilor reumatismale, neurologice, ginecologice, cardiovasculare și endocrine.
Pe lângă faptul că este localitatea de origine a sculptorului Corneliu Medrea (al cărui bust se află amplasat chiar în centrul orașului), Miercurea Sibiului s-a impus, din punct de vedere istoric prin Adunarea de constituire a Partidului Național Român (17 martie 1869) la care au participat o serie de personalități ale vremii: Ilie Măcelariu, George Barițiu, Ioan Rațiu, Visarion Roman, Axente Sever, Iacob Mureșanu.
Așezarea, aparține unei zone rurale, cunoscute pentru vestigiile sale din epoca romană și postromană. Descoperirea în vatra satului, în 1888, a unui chiup (vas de cereale roman) iar mai târziu, în 1975, a trei monede din bronz imperiale, datând din secolul al IV-lea, a impus deschiderea unui șantier arheologic în zonă, siturile cercetate fiind în punctele Petriș și Luncă (Pustia). Localitatea se remarcă și prin obiectivele sale turistice. Prima dintre acestea o reprezintă cetatea și biserica evanghelică, o bazilică romanică din secolul al XIII-lea, cu turnul ridicat deasupra primei travee a navei centrale. Din acest monument s-au păstrat planul și turnul, precum și cele patru perechi de stâlpi. Într-o a doua etapă au fost înălțate zidurile navelor laterale, din faza respectivă datând și portalul gotic din sud. Ultima perioadă de construcție este cea în care biserica a fost alungită spre est și au fost construite tribunele laterale și bolțile.
Cetatea din jurul bisericii se compunea dintr-o incintă de ziduri cu două galerii de acces suprapuse, cea inferioară fiind plasată deasupra cămărilor boltite executate din cărămidă. În partea de sud se păstrează turnul de apărare al porții. Construită în jurul anului 1870, biserica ortodoxă cu hramul “Sf. Ilie”, construită în stil baroc, combinat cu gotic, în formă de cruce, este declarată monument istoric. În 2 iunie 1969, după ce o furtună puternică a dărâmat turnul bisericii, sub globul de sub cruce s-a găsit un document datat 6 nov. 1870, semnat de Ilie Măcelaru, privind istoricul bisericii. Se preciza, printre altele, că, la zidirea acesteia au contribuit toți locuitorii români din Miercurea, indiferent de confesiune și rit. În cele două localități componente ale orașului, Apoldu de Sus și Dobârca există, de asemenea alte două biserici evenghelice fortificate, ambele datând din același secol al XIII-lea.
Localitatea Cristian este atestată prima data in anul 1223, sub denumirea latina “Insula Christiani”. “Lunca crestina” a fost colonizata de sasi in primul val de colonizari intre 1141-1161, in vremea regelui Ungariei Géza al 2-lea.
In sec.13 se construieste o bazilica romanica cu 3 nave, dedicata Sf. Servatius. Este renovata la mijlocul sec.15 si transformata intr-o biserica-hala, in stil gotic cu trei nave si turn clopotnita. Comunitatea trebuia sa construiasca o biserica puternica care sa reziste atacurilor si sa corespunda arhitecturii vremii. Mester-constructor a fost si sibianul Andreas Lapicida, vestit in Transilvania.
Pentru ca localitatea se afla in camp deschis, biserica este protejata cu doua randuri de ziduri in forma de pentagon neregulat (cca. 1500) cu 5 turnuri de aparare. Unul a fost daramat in 1750 de apele Cibinului, astazi se vad doar 4.
Sibiul, cunoscut și sub denumirea veche germană Hermannstadt a fost și este unul dintre cele mai reprezentative orașe din Romania, atât din punct de vedere turistic, cultural dar și economic.
În prezent Sibiul reprezintă un important centru turistic și comercial, o adevarată capitală turistică și culturală din centrul țării, atrăgând în continuare prin farmecul său aparte, prin tradiția conservată atât de bine, dar și printr-un decor natural și istoric deosebit. Municipiul Sibiu este unul din cele mai importante orașe din Transilvania cu un remarcabil potențial de dezvoltare economică, avantajat și de poziționarea sa pe Coridorul IV Paneuropean și beneficiind de un modern Aeroport Internațional.
Fosta cetate medievală își așteaptă turiștii cu zeci de obiective turistice reprezentate de monumente, clădiri istorice, piețe vechi, zidurile cetății, muzee, parcuri etnografice și obiective turistice extrem de interesante.
Dacă mai menționăm și că Sibiul găzduiește în fiecare an Festivalul Internațional de Teatru și multe alte evenimente importante, realizați ce potențial turistic uriaș are acest oraș.
3.2.3 Prezentare detaliată
Traseul cuprinde o vizită detaliată a obiectivelor turistice din orașul Sibiu, dar include și vizitarea stațiunilor turistice din împrejurimi.
0km – Sibiu
13 km – Rășinari
Numele celor doi întemeietori legendari ai satului fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea Dealului Beșineului (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Rășinari, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni).
Firea dârză a rășinărenilor nu s-a dezmințit nici la 1848, când conducatorii legiunii prefecturii Sibiu, în frunte cu prefectul, erau aproape toți fii ai satului. Escadronul lor de călăreți a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia de la Șiria.
De menționat că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Rășinariul a fost sediul reînființatei episcopii ortodoxe a Transilvaniei. Modesta căsuță țărănească, reședință a episcopilor de origine sârbă Ghedeon Nichitici și Gherasim Adamovici, se mai păstrează și acum.
Astăzi satul păstrând parțial vechile preocupări pastorale este intens încadrat în noul ritm de viață. Dintre cei peste 5000 de locuitori, mulți lucrează în noile societăți comerciale din sat și din Sibiu, Rășinariul fiind legat de oraș, din 1947, printr-o linie de tramvai electric.
La Rășinari s-au născut Octavian Goga si Emil Cioran, două personalități memorabile ale literaturii romanești și universale. Tot aici este înmormântat Mitropolitul Andrei Șaguna.
26 km – Gura Râului
Comuna este situată la 18 km de Sibiu, la 15 km de Săliște și la 22 km de Ocna Sibiului. Este principala poartă de intrare spre Munții Cibinului, spre Râul Mare și Râul Mic, spre pârâurile Iezerele Cindrelului. Pe ulițele unde localnicii îți dau binețe ca unui vechi cunoscut, odinioară colindau George Topârceanu, George Coșbuc (se pare că "Nunta Zamfirei" și "Numai una" au fost scrise aici), Mihai Eminescu, Lucian Blaga și multe alte mari personalități culturale "prinse" de vraja locului.
35 km – Sibiel
Cu o populație de circa 450 de locuitori, satul Sibiel face parte din cele zece așezări ce compun orașul Săliște. Situată de-a lungul râului omonim, care străbate localitatea de la vest la est, cetatea Sibielului a fost identificată de către unii cercetători ca fiind castrul Salgo, atestat documentar la 1322.
La Sibiel s-au păstrat o serie de meșteșuguri transmise din generație în generație: fierăria, potcovăria, tâmplăria, torsul, țesutul, cojocăria, dar și prepararea țuicii și a vinului de mere ori coacerea pâinii și a cozonacului pe vatră. Însă, reprezentativ pentru localitate este pictatul icoanelor pe sticlă, Nicolae Suciu fiind unul dintre maeștri acestei îndeletniciri. În memoria acestuia se organizează periodic tabere de creație specifică pentru copii.
40 km – Săliște
Atestată documentar la 1354 sub numele latinesc de Magna Villa, respectiv Nogfalu în ungurește și Grossdorf în nemțește, asezarea (un important centru meșteșugăresc, comercial și cultural din Mărginimea Sibiului) a fost locuită încă din preistorie, mai exact din paleolitic. Zona este reprezentativă în primul rând prin aceea că a păstrat în proporție de 90% elemente ale portului popular caracteristic dacilor de altădată.
Supranumită și “capitala culturală a Mărginimii”, Săliștea este bine reprezentată și din punct de vedere al obiectivelor turistice existente în zonă.
Mănăstirea Foltea este primul dintre ele, urmată de schitul Sibiel, biserica ortodoxă din Săliște construită între 1761-1785 cu planul compus din absidă, naos cu “hore” laterale, pronaos, turn în vest și cu picturi murale deosebite, respectiv biserica ortodoxă din Grui ctitorită de familia Cândea. Mai funcționează, de asemenea, expoziția permanentă “Personalități săliștene”, înființată în 1978 în incinta bibliotecii orășenești, ce cuprinde documente, cărți, tablouri, sculpturi referitoare la figurile proeminente care s-au născut sau au activat pe aceste meleaguri, dar și muzeul etnografic, al protopopiatului, al culturii săliștene ori muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel, împreună cu tabăra națională de sculptură în lemn.
57 km – Poiana Sibiului
Una dintre cele mai pitorești așezări din Mărginime, comuna Poiana Sibiului, situată la 35 km. distanță de Sibiu, a păstrat, din timpuri străvechi, tradiția oieritului. Din acest motiv, ani buni, în localitate și-a avut sediul Uniunea Oierilor din România.
Atestată documentar la 1537, așezarea, care include doar localitatea omonimă, situată în Munții Cindrel, pe un platou submontan, la 900 de metri altitudine, s-a dezvoltat de la bun început pe baza oieritului transhumant și a ocupațiilor adiacente.
Descoperirea, în hotarul comunei, a unei monede de bronz, cu evidente urme de uzură, conduce la concluzia că așezarea era locuită cu mult înainte de atestare, adică din epoca mijlocie a bronzului. În Poiana Sibiului există și câteva obiective istorice și turistice de real interes:biserica ortodoxă din lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului(Biserica din Deal), Biserica din Vadu, Muzeul sătesc cu profil etnografic pastoral ce cuprinde colecția etnografică a învățătorului Ioan Georgescu.
72 km – Miercurea Sibiului
Localitatea Miercurea Sibiului este situată pe valea râului Secaș, în partea vestică a județului Sibiu la limita cu județul Alba, în Podișul Secașelor, pe DN1 Sibiu – Sebeș.
Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul acestei localități au scos la suprafață dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Pietriș" s-a descoperit o așezare aparținând culturilor Starcevo-Criș -neolitic, Petrești-eneolitic și materiale din epoca bronzului și dacice.
Miercurea Sibiului a aparținut până în anul 1876 de Scaunul Miercurea, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare a sașilor transilvăneni, Șapte Scaune.
98 km – Cristian
Cristian este un sat în județul Sibiu, la altitudinea de 444 m. Este reședința comunei Cristian.
Prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină Insula Christana. Se presupune că localitatea a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Géza II, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161.
Din 1974, Nicolae Ceaușescu a inițiat emigrarea populației germane din Transilvania. Din cei 2.640 de sași existenți în Cristian în anul 1974, la Revoluția română din 1989 mai erau rămași 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de sași. Numai în 1990, 1.217 de sași au plecat din localitate, cu destinația Germania sau Austria.
108 km – Sibiu
3.3 Analiza de preț a programului turistic
3.3.1 Elemente de prezentare generală
Număr de turiști: 24
Număr de ghizi: 1
Număr de șoferi: 2
Mijloc de transport: autocar climatizat
Număr de km parcurși: 108 km
Număr de nopți/zile: 4 nopți/ 5 zile
Perioada: 08.06 – 12.06.2015
3.3.2. Servicii asigurate
Transport cu autocar climatizat: 24 turiști x 4.5 RON/km
Cazare 4 nopți:
“Continental Forum”, Sibiu (tarif 95 RON/ pers/ noapte, în cameră dublă, mic dejun inclus)
2 cine, fiecare la prețul de 40 RON/pers;
Cină restaurant GO IN 42 RON
Cină restaurant Crama Sibiană 80 RON
Ghid autorizat: 8 RON/turist x 5 zile;
Diurnă șoferi: 5 RON/pers x 5 zile
Intrările la muzee și alte servicii: 120 RON/pers.
3.3.3 Etapele realizării programului turistic
Programul turistic se va desfășura pe o perioadă de 5 zile și are ca scop intrarea turistului în contact cu natura, cu practicile tradiționale, monumentele, lăcașele sfinte, arhitectura, arta și locurile culturale moștenite.
Ziua I:
Sosire orașul Sibiu, ora 13:00
Cazare la hotel “Continental Forum”
Obiective vizitate:
Piața Mică: Expoziția Națională de carte (Sibiu Book Festival), Zidul Cetații
Servicii oferite:
Prânz, cazare la “Continental Forum”
Cina la Restaurant Crama Sibiană (80 RON)
Bilet de intrare muzeu
Ghid autorizat.
Ziua II:
Ora și locul de plecare : 9:00, hotel “Continental Forum”
Obiective vizitate:
Piața Mare, Muzeul Național Brukental
Concert de orgă la Biserica Evanghelică Sibiu (Interpreti: Dan Glasu, Recitation, Brita F. Leutert, Orgel)
Servicii oferite:
Cazare la “Continental Forum”
Mic dejun, prânz, cina la restaurantul hotelului
Bilet de intrare concert: 10 RON
Ghid autorizat.
Ziua III:
Ora și locul de plecare : 9:00, hotel “Continental Forum”
Obiective vizitate:
Muzeul de Istorie, Primăria Veche, Muzeul de Etnografie Universală, Casa Luxemburg, Casa Artelor, Catedrala Evanghelică, Biserica Azilului, Podului Minciunilor, Muzeul Farmaciei, Biserica Romano – Catolică
Sala Thalia – Concert Simfonic (Dirijor Walter Hilgers, solist Horia Maxim – pian)
Servicii oferite:
Cazare la “Continental Forum”
Mic dejun, prânz, cina la restaurantul hotelului
Bilet de intrare concert: 16 RON
6 bilete de intrare la muzee
Ghid autorizat.
Ziua IV:
Traseu în afara Sibiului: zona Mărginimea Sibiului.
Plecare ora 08:00 din Sibiu, Rășinari, Gura Râului, Sibiel, Săliștei, Gura Tilișcăi, Rod, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Cristian, Sibiu
Obiective turistice vizitate:
Rășinari: Casa Memorială Octavian Goga
Gura Râului : Lacul de acumulare, Biserica Ortodoxă, gospodării țărănești
Sibiel: Muzeul de icoane pe sticle, Monumentul Eroilor Români
Miercurea Sibiului: Biserica Luterană (Evanghelică)fortificată, Biserica Romano- Catolică, Cetatea Țărănească, Stațiunea balneoclimaterică, site-ul arheologic
Cristian: Biserica Evanghelică fortificată, Monumentul Eroilor Români
Servicii oferite:
Mic dejun, cazare la “Continental Forum”
Prânz la Popasul Mărginimii, Săliște
Cina la restaurantul GO IN
Transport autocar
Ghid autorizat.
Ziua V:
Ora și locul de plecare : 10:00, hotel “Continental Forum”
Obiective vizitate:
Biserica Ursulinelor, Teatrul de Vară, Sinagoga, Muzeul de Științele Naturii, Piața 1 Decembrie 1918, Turnul Pulberăraiei, Turnul Pielarilor, Biserica Dintre Brazi
Teatrul Național “Radu Stanca” – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu: spectacol “Mameloschn – Limba în care ne înțelegem cu toții”, Regizor: Brit Bartkowiak
Servicii oferite:
Mic dejun, prânz la “Continental Forum”
Bilet de intrare spectacol: 40 RON
bilet de intrare la muzeu
Ghid autorizat.
3.3.4 Analiza de preț
Calculul serviciilor per persoană
Transport
108 km x 4.5 LEI/km = 486 LEI
486 LEI : 24 turiști = 20,25 LEI
Cazare
95 LEI x 4 noapte = 380 LEI
Masa
4 prânzuri x 35 LEI = 140 LEI
1 prânz x 55 LEI = 55 LEI
2 cine x 40 LEI = 80 LEI
1 cină x 80 LEI = 80 LEI
1 cină x 42 LEI = 42 LEI
Diverse servicii (intrări la muzee, coborâre telecabina și alte servicii) :
186 LEI/ pers
Diurnă șofer
5 LEI/pers x 5 zile x 2 = 50 LEI/pers
Cotă ghid
8 LEI/pers. x 5 zile = 40 LEI/pers
Total
Cheltuieli directe = 380 LEI + 195 + 202 LEI+ 20,25 LEI+ 186 LEI+ 40 LEI + 50 LEI = 1073,25 LEI
Comision agenție 10%: 1073,25 LEI x 10% = 107,325 LEI
T.V.A. 9% = 107,325 x 9% = 9,65 LEI
Tarif excursie/ turist =1073,25 LEI + 107,325 LEI + 9,65 LEI = 1190,225 LEI
Comisionul agenției = 107,325 LEI x 24 turiști = 2575,8 LEI
Concluzii
Rezultatele analizelor efectuate pe parcursul acestei lucrări asupra activităților și fenomenului turistic în municpiul Sibiu, în mod special și în parțial în județul Sibiu, au reliefat cel puțin două categorii de aspecte – pe de o parte au confirmat poziția și imaginea pe care o are orașul Sibiu la nivel național în primul rând dar și internațional (adică una foarte bună, de zonă turistică deosebit de atractivă și cu o infrastructură bine pusă la punct) iar pe de altă parte au reliefat o serie de aspecte mai puțin pozitive (unele dintre acestea general valabile la nivel național, altele cu caracter particular pentru arealul studiat). Atunci când atât aspectele pozitive cât și cele negative sunt cunoscute, ele pot ajuta la identificarea cauzelor și la înlăturarea lor.
Potențialul turistic absolut remarcabil conturează un profil turistic ce poate fi definit prin diversitate și multiculturalism.
Faptul că orașul Sibiu a fost capitală culturală în anul 2007 a dat un imbold pozitv în dezvoltarea turismului atât în oraș cât și în întreg județul Sibiu. Se vede aceasta din statisticile realizate pe parcursul anilor atât de asociația Sibiu 2007 cât și de INSSE.
Conform unor aprecieri referitoare la formarea imaginii în turism putem spune că un turist mulțumit de locul unde și-a petrecut vacanța, prin transmiterea informațiilor, a valorii lor, poate influența alți cinci turiști potențiali pentru a-și petrece, în viitor, vacanța la locul respectiv de sejur, în timp ce un turist nemulțumit de calitatea serviciilor mai ales de personalul din turism, influențează zece turiști potențiali.
Varietatea obiectivelor turistice ne determina sa le asezam in urmatoarele grupe,ca arie de interes si motivatie al turistilor:
areale culturale – cu accent pe arhitectură, religie, istorie; principalele repere sunt cetățile, bisericile fortificate si castelele medievale, bisericile din lemn, reminescențele cetăților dacice, muzeele; o dimensiune particulară din punct de vedere cultural este reprezentată de tradiții și meșteșuguri, în sensul menținerii acestora;
areale naturale – sunt legate de pitorescul peisajelor în ansamblul lor, respectiv cu accent deosebit pe zona montană, pe anumiți factori curativi (apă, nămoluri terapeutice, aer) și de mare perspectivă, rezervațiile naturale areale mixte – unde se constatam ca se completează cele două variante anterioare. Distingem aici produsele agriculturii tradiționale, unde se combină într-un mod fericit favorabilitatea factorilor naturali cu activitatea antropică, marcată de spiritul păstrării tradițiilor.
Multiculturismul și-a pus amprenta asupra vieții economice, sociale și culturale contrinuind la această mare diversitate actuală și densitate foarte mare de obiective grupate pe un spațiu restrâns, ceea ce se constituie într-un alt atuu din punct de vedere al valorificării turistice, transorfmând orașul Sibiu și zona într-un pol cultural ce facilitează organizarea unor festivaluri și evenimente internaționale cu impact pe măsură.
Astfel s-a ajuns ca in zonă să se practice un turism cultural-itinerant, ceea ce a dus la dezvoltarea spațiilor de cazare în oraș în mod special hoteluri iar în zonă a luat amploare pensiunile turistice și agroturistice.
Între turiștii care vizitează Sibiul se disting:
turiști români amatori de evenimente și de relaxare în mediul natural;
turiști străini, în special de neam Germanic, cu potențiale legături natale.
Rămâne ca autoritățile să creeze în continuare conditii pentru satisfacerea tuturor categoriilor de turiști și naționalități, potențial existând.
În perspectiva susținerii dezvoltării turismului, trebuie tinut cont că interesele și prioritățile turiștilor sunt schimbătoare, având tendința să se diversifice și să se rafineze – astfel, întervenția asupra unei priorități a elementelor de interes, ci mai degrabă fructificând reperele turistice ale județului, în jurul cărora să crească valoarea și calitatea ofertei de turism de nișă.
Oferta turistică bine conturată și variată și alături de serviciile de bună calitate și promovarea sustinută pe canale variate, dezvoltarea infracstructurii de transport în special rutier sunt premisele pe care se bazează succesul actual și viitor al planurilor de dezvoltare turistică a orașului și de ce nu a întregii țări.
Bibliografie:
Surse multimedia:
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Mai/Rebega%20Lucia%20Elena%20-%20Dezvoltarea%20durabila%20a%20turismului%20in%20judetul%20Sibiu/lucrare_rebega.pdf
http://www.scritub.com/geografie/Prezentare-generala-a-judetulu15625.php
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR101A
http://www.turism-transilvania.ro/location/lacul-fara-fund
http://www.sibiul.ro/rezervatii-si-parcuri-naturale-ocrotite-sibiu/rezervatia-faunistica-arpasel.html
http://www.turism.sibiu.ro/ro/rezervatii.htm
http://www.printransilvania.info/sibiu/rezervatia-naturala-iezerele-cindrelului.html
http://sibiu.rosilva.ro/articole/rezervatii__p_1007.htm
http://www.cesavezi.ro/obiective-turistice/7-rezervatii-naturale/1478-%C5%9Euvara-sa%C8%99ilor
http://www.sibiul.ro/rezervatii-si-parcuri-naturale-ocrotite-sibiu/padurea-dumbrava.html
http://www.turism.sibiu.ro/ro/turnuls.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Sfatului_din_Sibiu
http://www.sibiul.ro/orasul-vechi-sibiu/pasajul-scarilor.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Minciunilor_din_Sibiu
http://www.sibiul.ro/orasul-vechi-sibiu/podul-minciunilor-sibiu.html
http://www.sibiul.ro/turnuri-sibiu/turnul-preotilor.html
http://www.infopensiuni.ro/cazare-sibiu/obiective-turistice-sibiu/casa-cu-cariatide-sibiu_6702
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-1-2-2009/18.pdf
http://wikimapia.org/8999815/ro/Capela-Sf-Ladislau-si-Turnul-Preotilor-demolate-1898
http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Brukenthal_din_Sibiu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_T%C4%83tarilor
http://zoo.sibiu.ro/prezentare
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-1-2-2009/18.pdf
http://horeca.ro/articole/hoteluri/3563-evolutia-sosirilor-in-hotelurile-si-pensiunile-din-regiunea-centru.html
http://www.sibiul.ro/parcuri-sibiu/parcul-sub-arini.html
Lucrări generale:
Neacșu, N., Neacșu, M., Băltărețu, A., Drăgila, M., Resurse și destinații turistice, Editura universitară, București, 2011
Dinu, M., Geografia turismului,Editura didactică și pedagogic,R.A Bucuresti, 2004;
Moise, I., David, C., Ghid complet România, Editura Aquila Oradea
Iohanis, K., Pas cu pas, Editura Curtea Veche, București, 2014
Șerb Lavinia, Constantinescu Al., Ocrotirea naturii în spațiul sibian, Editura Constant, 2006
Avram Alexandru, Crișan Vasile, Sibiu. Ghid cultural – turistic, Editura FF Press București, 1998
Bibliografie:
Surse multimedia:
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2012Mai/Rebega%20Lucia%20Elena%20-%20Dezvoltarea%20durabila%20a%20turismului%20in%20judetul%20Sibiu/lucrare_rebega.pdf
http://www.scritub.com/geografie/Prezentare-generala-a-judetulu15625.php
http://statistici.insse.ro/shop/index.jsp?page=tempo3&lang=ro&ind=TUR101A
http://www.turism-transilvania.ro/location/lacul-fara-fund
http://www.sibiul.ro/rezervatii-si-parcuri-naturale-ocrotite-sibiu/rezervatia-faunistica-arpasel.html
http://www.turism.sibiu.ro/ro/rezervatii.htm
http://www.printransilvania.info/sibiu/rezervatia-naturala-iezerele-cindrelului.html
http://sibiu.rosilva.ro/articole/rezervatii__p_1007.htm
http://www.cesavezi.ro/obiective-turistice/7-rezervatii-naturale/1478-%C5%9Euvara-sa%C8%99ilor
http://www.sibiul.ro/rezervatii-si-parcuri-naturale-ocrotite-sibiu/padurea-dumbrava.html
http://www.turism.sibiu.ro/ro/turnuls.htm
http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Sfatului_din_Sibiu
http://www.sibiul.ro/orasul-vechi-sibiu/pasajul-scarilor.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Podul_Minciunilor_din_Sibiu
http://www.sibiul.ro/orasul-vechi-sibiu/podul-minciunilor-sibiu.html
http://www.sibiul.ro/turnuri-sibiu/turnul-preotilor.html
http://www.infopensiuni.ro/cazare-sibiu/obiective-turistice-sibiu/casa-cu-cariatide-sibiu_6702
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-1-2-2009/18.pdf
http://wikimapia.org/8999815/ro/Capela-Sf-Ladislau-si-Turnul-Preotilor-demolate-1898
http://ro.wikipedia.org/wiki/Palatul_Brukenthal_din_Sibiu
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lacul_T%C4%83tarilor
http://zoo.sibiu.ro/prezentare
http://www.revistacalitateavietii.ro/2009/CV-1-2-2009/18.pdf
http://horeca.ro/articole/hoteluri/3563-evolutia-sosirilor-in-hotelurile-si-pensiunile-din-regiunea-centru.html
http://www.sibiul.ro/parcuri-sibiu/parcul-sub-arini.html
Lucrări generale:
Neacșu, N., Neacșu, M., Băltărețu, A., Drăgila, M., Resurse și destinații turistice, Editura universitară, București, 2011
Dinu, M., Geografia turismului,Editura didactică și pedagogic,R.A Bucuresti, 2004;
Moise, I., David, C., Ghid complet România, Editura Aquila Oradea
Iohanis, K., Pas cu pas, Editura Curtea Veche, București, 2014
Șerb Lavinia, Constantinescu Al., Ocrotirea naturii în spațiul sibian, Editura Constant, 2006
Avram Alexandru, Crișan Vasile, Sibiu. Ghid cultural – turistic, Editura FF Press București, 1998
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Cultural In Orasul Sibiu (ID: 148314)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.