Turismul Clarificari Conceptuale

INTRODUCERE

”A face turism înseamnă a merge

să cauți mai departe dorul de a

te întoarce acasă.”

(George Elgozy)

Societatea contemporană se orientează din ce în ce mai mult spre servicii, iar sectorul terțiar este în continuă creștere. În ultimele decenii, turismul a devenit una dintre cele mai importante activități economice prin creșterea aportului călătoriilor la economia mondială.

Piața turismului intern este foarte sensibilă, cererea turistică fiind determinată atât de forțele pieței (fluctuațiile conjuncturii, oferta și distribuția produselor turistice), cât și de numeroși factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar a căror influență este determinată. Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare.

În raport cu alte sectoare economice, sectorul turismului prezintă o serie de particularități, atât din punct de vedere al politicilor de ansamblu, cât și din cel al gestiunii intreprinderilor. Politicile trebuie să ia în calcul numeroase variabile exogene precum: schimbările demografice și sociale, situația economică și financiară a țărilor emitățoare de turiști, variațiile și nivelul cursului de schimb valutar, transformările politice, legislative și de reglementare, progresele tehnologice, evoluția relațiilor comerciale, infrastructura transporturilor, siguranța călătorilor, protecția mediului etc. Dintre acestea, cele mai importante sunt demografia, prelungirea duratei vacanțelor, fracționarea vacanțelor și segmentarea piețelor.

În România, dezvoltarea rapidă a sectorului turismului, mai ales după 1989 a determinat apariția unor probleme resimțite de agenții economici, care au fost nevoiți să facă față unor situații a căror rezolvare impunea abordarea lor într-o viziune nouă.

Complexitatea fenomenului turistic plasează într-o poziție centrală prestatorul de servicii turistice, obligat într-un fel sau altul să se implice în toate celelalte activități care au legătură cu turismul, activitățile turistice fiind părți ale unui întreg care se întrepătrund.

Cheia relansării turismului românesc se află în identificarea unor posibile parteneriate de idei și de finanțare. Este adevărat că în România s-au construit și s-au modernizat în ultimii ani câteva sute de moteluri, hoteluri, pensiuni, majoritatea impunându-se prin eleganță și prin calitatea serviciilor; dar acestei industrii îi lipsesc conexiunile de informare, de comunicare de servicii care să le facă atractive și rapid cunoscute.

Proprietarii de hoteluri trebuie să realizeze că produsul turistic nu se vinde singur, ci trebuie valorificat fie în cadrul unui circuit turistic, fie în cadrul unor oferte integrate. Aici intervin agenții de turism care prin activitatea profesională care o desfășoară contribuie la realizarea și dezvoltarea turismului în România.

Pentru a se putea propune o strategie de relansare a turismului intern al României este necesară o analiză a situației actuale a României, ca destinație turistică internă și internațională din perspectivă de marketing, pentru a putea identifica zonele de acțiune și modalitățile de intervenție.

Analiza SWOT reprezintă o sinteză a auditului de marketing care prezintă punctele forte și cele slabe ale turismului românesc, precum și oportunitățile și amenințările mediului extern. În realizarea analizei SWOT, România trebuie privită ca o destinație turistică unitară care deține atât puncte slabe, cât și puncte forte și care acționează pe o piață în mișcare, beneficiind de oportunități, dar lovindu-se și de amenințările inerente ale unei piețe imperfecte.

După o analiză a resurselor turistice românești principalele puncte tari sunt: potențialul natural, potențialul antropic, dezvoltarea și diversificarea capacității de cazare și alimentație, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potențialul balnear. Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurând totodată și substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varietatea formelor de relief: munți, podișuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează printre cele mai frumoase și apreciate destinații ale Europei.

Oportunitățile și amenințările, ținând mai mult de mediul extern al țării nu pot fi decât anticipate și susținute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze efectele benefice și să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfășurată o analiză permanentă a evoluțiilor economice, sociale și politice din piețele țintă pentru a observa schimbările care apar, schimbări care pot influența pozitiv sau negativ activitatea turistică internațional-receptoare a României.

Prin poziția geopolitică pe care o deține în cadrul continentului, România beneficiază de un mare avantaj față de țările concurente. România se află la întretăierea celor mai importante rute comerciale ale continentului: se găsește la jumătatea distanței între nordul și sudul Europei, precum și pe drumul care leagă Europa de Vest de Asia. Acest avantaj se poate dezvolta din perspectiva turismului de tranzit, cât și din perspectiva turismului de odihnă și relaxare prin distanțele relativ reduse între România și țările vestice.

Aderarea României la NATO are o semnificație importantă atât pentru noi – ca stat – printr-o despărțire clară de trecut, cât și pentru noii aliați, prin afirmarea clară a valorilor democrației. Aceasta înseamnă siguranță, stabilitate, garanția unei țări care, chiar în reconstrucție economică, crede în valorile democrației mondiale și ale cărei interese sunt legate de interesele țărilor aderante.

De asemenea poate fi considerată oportunitate și valorificarea relațiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu anumite țări precum SUA și China care se pot extinde și asupra turismului.

Printre amenințările cu care se poate confrunta România se numără și deteriorarea situației economice a țărilor Europei de Vest și în special a marilor emițători de turiști: Germania, Marea Britanie, Olanda, Franța, Italia, Austria.

Globalizarea poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea investițiilor cum ar fi creșterea numărului de locuri de muncă și efecte negative. Acestea din urmă se vor resimți mai ales în plan cultural prin deteriorarea, de dragul profiturilor mai mari, a obiceiurilor și a modului de viață tradițional. Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turistul fiind interesat nu numai de resursele naturale și antropice ale unei țări, dar și de aspecte ce țin de valori culturale, obiceiuri și datini, sărbători specifice. În condițiile în care se dorește promovarea României ca o destinație de descoperire a tradițiilor, există riscul ca peste câteva decenii să nu putem prezenta obiceiuri și valori specifice României decât în poze sau în evenimente special organizate și care vor purta amprenta societății de consum.

Cea mai bună soluție este investirea resurselor în promovarea pe plan extern a punctelor tari ale României și pentru eliminarea punctelor slabe din plan intern, concomitent cu urmărirea oportunităților oferite de piețele externe.

CAPITOLUL 1

TURISMUL – CLARIFICĂRI CONCEPTUALE

Pentru a se putea înțelege specificul activității turistice, a sectoarelor implicate în desfășurarea acestei activități și a interdependențelor care există între ele, este nevoie de o clarificare conceptuală. În ultimele decenii, turismul a devenit una dintre cele mai importante activități economice prin creșterea aportului călătoriilor la economia mondială.

Concepte și clasificări folosite în turism

Etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez “tour” (călătorie), sau “to tour”, “to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. Din termenul “turism” a derivat și cel de “turist”, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist”. Profesorul englez F.W.Ogilvie, considera ca fiind turiști “… toate persoanele care satisfac cel puțin două condiții, și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige”. Compatriotul său A.C.Norwal, considera că turistul “este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țara unde se stabilește temporar, banii câștigați în altă parte”.

Cel care a elaborat o definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elvețian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanent și o activitate lucrativă oarecare.”

Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – definește turismul ca fiind “…teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept “…cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare.”

Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concură la satisfacerea nevoilor turiștilor.

Din perspectiva acestei definiții și a normelor elaborate recent de Organizația Mondială a Turismului este considerat turist “orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizat”. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

se deplasează în stațiunile balneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc.;

se deplasează în scopuri culturale.

Forme ale activității turistice

În cadrul activităților turistice se pot identifica următoarele forme, clasificate în funcție de mai multe criterii, respectiv:

Figura nr.1.1. – Clasificarea formelor de turism după locul de proveniență al turiștilor

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Turismul internațional poate fi:

turism internațional receptor (inbound/international-receptor tourism) – vizitarea unei țări date de către non-rezidenți;

turism internațional emitent (outbound/outgoing tourism) – rezidenții unei țări date care vizitează alte țări.

Figura nr.1.2. – Clasificarea formelor de turism după locul de proveniență al turiștilor

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

În cazul turismului de sejur, turistul rămâne un timp mai mult sau mai puțin lung într-o zonă (stațiune) turistică. Aceasta poate fi de sejur lung (durata sejurului depășește o lună de zile), de durată medie (durata sejurului este mai mică de 30 de zile) și de sejur scurt (de regulă pe o durată până la o săptămână).

Turismul de circulație are un grad ridicat de mobilitate și presupune deplasări continue pe itinerare stabilite dinainte sau ocazional, cu opriri scurte în diferite localități. Turismul de tranzit presupune traversarea cu sau fără oprire a unor țări sau zone, pentru a ajunge la anumite destinații.

Figura nr.1.3. – Clasificarea formelor de turism după mijlocul de transport folosit de turist

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Drumeția reprezintă excursiile pedestre cu scop recreativ și de îngrijire a sănătății în zonele nepoluate, cu o natură nealterată. Se poate asocia cu excursiile în munți, alpinismul, camparea în corturi, vânătoarea și pescuitul sportiv.

Turismul rutier are forme specifice precum: cicloturismul, motociclismul și turismul automobilistic. Turismul naval folosește ca mijloc de transport navele maritime și fluviale putându-se organiza diferite croaziere.

Figura nr.1.4. – Clasificarea formelor de turism după caracteristicile socio-economice ale cererii

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Turismul particular este rezervat unei clientele cu venituri peste medie care călătorește pe cont propriu, cu experiență în domeniul călătoriilor; acest tip de turism include o gamă variată de manifestări: agrement, destindere, îngrijirea sănătății, practicarea sporturilor etc.

Turismul social reprezintă o formă a turismului de masă, practicat de categoriile de populație cu posibilități relativ reduse precum: tineri, studenți, someri, vârstnici; uneori cheltuielile sunt finanțate parțial sau chiar integral prin măsuri sociale (sindicate, case de asigurări sociale etc.)

Turismul de afaceri cuprinde ansamblul activităților legate de călătoriile organizate de intreprinderile economice și de administrațiile publice pentru personalul lor, cu ocazia deplasărilor în interes oficial, comercial, participarea la reuniuni, congrese, simpozioane, târguri, expoziții, întruniri sau seminarii naționale sau internaționale.

Figura nr.1.5. – Clasificarea formelor de turism după motivațiile deplasărilor

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Turismul de agrement este practicat de călătorii dornici să profite de frumusețile naturii; uneori se interferează cu turismul cultural. Turismul de odihnă și recreere exercită în mod voluntar activități diferite de cele practicate în mod obișnuit. Turismul tehnic și științific are ca scop vizitarea cu caracter documentar sau de schimb de experiență a unor obiective industriale, agricole sau alte obiective de atracție pentru specialiști: peșteri, observatoare astronomice, rezervații naturale, monumente ale naturii etc.

Figura nr.1.6. – Clasificarea formelor de turism după categoria de vârstă și ocupație

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Importanța acestei grupări constă în faptul că vârsta, sexul și ocupația sunt factori care generează diferite cerințe specifice și determină programarea calendaristică a serviciilor în cursul anului, dar și gama serviciilor oferite, în concordanță cu perioada vacanțelor școlare, a concediilor de odihnă etc.

Figura nr.1.7. – Clasificarea formelor de turism după momentul și modul de angajare a prestațiilor

Sursa: Stănciulescu G., Capotă V., Costea F., Ghinescu C., Iordache C., Pârjol I., Mihai Ș. – Tehnologia turismului, elaborată de autor

Turismul organizat este forma de turism în care prestațiile turistice, serviciile la care apelează turiștii, destinația călătoriei, precum și perioada în care vor fi prestate sunt programate în prealabil pe bază de contracte sau aranjamente comerciale. Turismul neorganizat este cel pe cont propriu, când se apelează direct la unitățile prestatoare de servicii din zona (țara) vizitată. Turismul semiorganizat este forma de turism în care o parte din servicii sunt angajate în prealabil, iar pe de o altă este solicitată direct pe măsura derulării călătoriei (transport, agrement).

Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin anumite caracteristici comune.

Evoluția turismului intern și tendințele actuale

Evoluția turismului intern se caracterizează printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul intern are, în această situație, cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a-și vizita propria țară, de a cunoaște obiceiuri și tradiții din diferite zone ale țării dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi.

Evoluția turismului intern se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turiști și încasările/cheltuielile din turismul intern.

În 2014, românii au realizat 18 milioane de călătorii în propria țară, fiind codașii regiunii, cu mai puțin de o călătorie/cap locuitor. Prin comparație, fiecare ceh a călătorit în medie de 2,5 ori în Cehia, potrivit calculelor Ziarului Financiar pe baza datelor oferite de compania de cercetare de piață Euromonitor, conform Tabelului nr.1.1.

Tabelul nr.1.1. – Evoluția turismului intern în statele din regiune

Sursa: Ziarul Financiar – cercetare de piață Euromonitor, elaborată de autor

Dinamica vacanțelor interne în statele din regiune sunt redate în Figura nr.1.8.

Figura nr.1.8. – Reprezentarea grafică a dinamicii vacanțelor interne în statele din regiune în anul 2014

Sursa: old.zf.ro/companii/evolutia-turismului-intern-pe-piata-locala-comparatie-intre-romania-si-statele-din-regiune, elaborată de autor

Evoluția turismului intern pe piața locală este redată în Figura nr. 1.9.

Figura nr.1.9. – Reprezentarea grafică a evoluției turismului intern

Sursa: www.antena3.ro/romania/vesti-proaste-pentru-turismul-din-romania-numarul-vizitatorilor-straini-in-scadere-245681, elaborată de autor

Analiza SWOT a României

Pentru a se putea propune o strategie de relansare a turismului intern al României este necesară o analiză a situației actuale a României, ca destinație turistică internă și internațională din perspectiva de marketing, pentru a putea identifica zonele de acțiune și modalitățile de intervenție.

Analiza SWOT reprezintă o sinteză a auditului de marketing care prezintă punctele forte și cele slabe ale turismului românesc, precum și oportunitățile și amenințările mediului extern. În realizarea analizei SWOT, România trebuie privită ca o destinație turistică unitară care deține atât puncte slabe cât și puncte forte și care acționează pe o piață în mișcare, beneficiind de oportunități, dar lovindu-se și de amenințările inerente ale unei piețe imperfecte.

După o analiză a resurselor turistice românești principalele puncte tari sunt: potențialul natural, potențialul antropic, dezvoltarea și diversificarea capacității de cazare și alimentație, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potențialul balnear. Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurând totodată și substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varietatea formelor de relief: munți, podișuri, litoral, câmpii, deltă, România se situează printre cele mai frumoase și apreciate destinații ale Europei.

Munții Carpați reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul țării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpații au câteva particularități care îi deosebesc de ceilalți munți ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra) prin diversitatea peisagistică, accesibilitate, potențial speologic bogat și o complexitate dată de varietatea formelor de relief, o bogată rețea hidrografică, fond cinegetic, domeniu schiabil, așezări umane.

Zona dealurilor subcarpatice și a podișurilor este deosebit de interesantă prin bogăția și varietatea resurselor balneare. În România există factori naturali de cură, de o mare diversitate (ape minerale și termale, lacuri terapeutice, nămoluri terapeutice, emanații de gaze terapeutice de tipul mofetelor, saline, aeroionizarea predominant negativă), în peste 200 de localități, situând România pe unul din primele locuri în Europa.

Zona de câmpie nu prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi în interes turistic prin arealul forestier, fondul cinegetic și piscicol și prin resursele balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale).

Litoralul (cu 245 km de plajă) se deosebește de oferta altor țări printr-o serie de caracteristici: orientarea spre est și sud-est, coborârea în mare cu o pantă lină, calitatea nisipului și lățimea plajei.

Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din România și una dintre marile atracții ale țării datorită unicității ei în zona europeană.

Hidrografia cuprinde o vastă rețea de râuri, numeroase lacuri de diferite tipuri (glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) și o mare varietate de ape subterane.

Clima contribuie prin valorile de temperatură, regimul eolian și pluviometric și gradul de nebulozitate, la crearea ambianței favorabile călătoriilor, dar constituie și un motiv special de deplasare prin calitatea de factor de cură (climat excitant-solicitant în zonele de litoral, sedative în zonele de deal și podiș, tonic-stimulent în zonele montane).

Vegetația constituie componenta esențială pentru cercetarea științifică și pentru organizarea de parcuri naturale ca destinații de vacanță. Totodată trebuie menționate și plantele medicinale care constituie un factor natural de cură (fitoterapia) foarte apreciat.

Fauna – România dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o însemnătate cinegetică deosebită (ursul brun, cerbul, râsul, cocoșul de munte, rața sălbatică). Bogăția faunei și fondul cinegetic deosebit prezintă interes pentru turismul de vânătoare și pescuitul sportiv, dar și pentru turismul științific.

România dispune de un bogat și diversificat potențial antropic, rezultat al istoriei de peste 2000 de ani pe aceste meleaguri, dar și al factorilor politici care au influențat dezvoltarea țării. Printre cele mai interesante resurse ale potențialului antropic se numără: vestigiile arheologice, monumentele istorice, de artă și arhitectură, instituțiile și evenimentele cultural-artistice, arta și tradiția populară.

În dezacord cu nivelul așteptărilor clientelei turistice se consideră a fi puncte slabe:

Slaba dezvoltare a serviciilor oferite turiștilor care se face simțită mai ales în zonele rurale. Dacă în marile orașe ale țării există modalități diverse de petrecere a timpului liber: cinematografe, baruri, cluburi, săli și terenuri de sport, discoteci, cazinouri, oferte pentru excursii la obiective din zonă, în orașele mai mici sau stațiunile turistice, aceste servicii se regăsesc doar parțial. Este un punct slab, care odată eliminat va dezvolta mai ales industriile conexe, asigurând o dezvoltare armonioasă a zonelor turistice.

Lipsa unei infrastructuri la nivel cât mai apropiat de cel european reprezintă unul dintre punctele slabe ale României, un dezavantaj al țării nu numai la nivelul turismului, dar și la nivelul investițiilor generale în alte sectoare de activitate.

Lungimea totală a rețelei drumurilor publice din România este de 78.836 km (din care 25,3% sunt drumuri publice modernizate), distribuția acestora fiind relativ uniformă pe întreg teritoriul țării, cu excepția regiunii București-Ilfov.

Principalele zone în care se va investi în infrastructură sunt redate în Tabelul nr.1.2.

Tabelul nr.1.2.– Zone de investire în infrastructură

Sursa: biblioteca-digitala.ase.ro Nistoreanu P., Economia turismului – teorie și pratică

Oportunitățile și amenințările, depind de mediul extern al țării și nu pot fi decât anticipate, susținute sau prevenite prin măsuri de natură care să maximizeze efectele benefice și să minimizeze rezultatele negative.

Trebuie desășurată o analiză permanentă a evoluțiilor economice, sociale și politice din piețele țintă pentru a observa schimbările care apar, schimbări care pot influența pozitiv sau negativ activitatea turistică internațional-receptoare a României.

Prin poziția geopolitică pe care o deține în cadrul continentului, România beneficiază de un mare avantaj față de țările concurente. România se află la întretăierea celor mai importante rute comerciale ale continentului: se găsește la jumătatea distanței între nordul și sudul Europei, precum și pe drumul care leagă Europa de Vest de Asia.

Acest avantaj se poate dezvolta din perspectiva turismului de tranzit, cât și din cea a turismului de odihnă și relaxare prin distanțele relative reduse între România și țările vestice. Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere de nivel occidental va reduce timpul parcurs în condițiile în care călătoriile rutiere dețin cea mai importantă pondere în preferințele de transport ale turiștilor străini sosiți în România.

Intrarea României în NATO nu creează oportunități imediate dar are o semnificație importantă atât pentru noi – ca stat – printr-o despărțire clară de trecut, cât și pentru noii aliați, prin afirmarea clară a valorilor democrației. Pentru străini, aderarea României la NATO înseamnă siguranță, stabilitate, garanția unei țări care, chiar în reconstrucție economică, crede în valorile democrației mondiale și ale cărei interese sunt legate de interesele țărilor aderante.

Siguranța României, comparativ cu alte state europene receptoare de turiști, poate fi o oportunitate care poate fi exploatată în condițiile în care atentatele teroriste s-au făcut simțite și în țări care, până nu demult, nu prezentau nici un fel de pericol. Printre țările care s-au confruntat cu astfel de atacuri se numără Turcia și Spania, ambele fiind destinații importante pentru turismul de litoral.

Valorificarea relațiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu anumite țări precum SUA și China se pot extinde și asupra turismului.

Uniunea Europeană a înregistrat o tendință de creștere economică pe baza unei cereri externe mai viguroase, consumul intern păstrându-se la un nivel foarte redus. Creșterea consumului se lasă încă așteptată, cu toate că rata șomajului dă semne de scădere. Însă ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE mențin incertitudinea unei depășiri clare a perioadei de recesiune.

Astfel, menținerea consumului la un nivel scăzut, chiar în condițiile unei creșteri economice, nu este de natură să favorizeze călătoriile, ci mai degrabă investițiile și așteptarea unor momente mai prielnice.

Creșterea prețului petrolului pe plan internnațional va avea efecte negative și asupra fluxurilor turistice, datorită ponderii ridicate a costurilor legate de combustibil.

Globalizarea poate aduce la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de sporirea investițiilor precum creșterea numărului locurilor de muncă și efecte negative. Astfel turistul este interesat nu numai de resursele naturale și antropice ale unei țări dar și de valorile culturale, obiceiuri și datini, sărbători specifice.

În condițiile în care se dorește promovarea României ca destinație de descoperire a tradițiilor, există riscul ca peste câteva decenii să nu putem prezenta obiceiuri și valori specifice României.

Prin Programul Național de Dezvoltare 2004-2006 al Ministerului Integrării Europene s-au înregistrat următoarele distribuții pe principalele destinații turistice românești de către turiști străini.

Sosirile turiștilor străini sunt redate în Tabelul nr.1.3.

Tabelul nr.1.3. – Sosirile turiștilor străini

Sursa: www.academia.edu Programul Național de Dezvoltare 2004-2006, Ministerul Integrării Europene, elaborată de autor

Distribuția pe principalele destinații turistice românești sunt redate în Figura nr.1.10.

Figura nr.1.10. – Reprezentarea grafică a principalelor destinații turistice românești

Sursa: www.academia.edu Programul Național de Dezvoltare 2004-2006, Ministerul Integrării Europene, elaborată de autor