Turismul Balneardocx

=== Turismul balnear ===

INTRODUCERE

Tema lucrării de licență se numește "Turismul balnear, componentă importantă a turismului național".

TURISMUL reprezintă prin conținutul și rolul său, un fenomen caracteristic civilizatiei actuale, una din componentele majore ale vieții economice și sociale ce polarizează interesul unui număr tot mai mare de tări. Receptiv la prefacerile lumii contemporane, turismul evoluează sub incidența acestora, dinamică să integrându-se procesului general de dezvoltare. La rândul său, prin vastul potențial uman și material pe care îl antrenează în dezvoltarea sa, ca și prin efectele benefice asupra domeniilor cu care se interferează, turismul actionează că un factor stimulator al progresului.

Turismul este astăzi una din cele mai dinamice ramuri economice din lume. Este un lucru pe care l-au înțeles deja organizațiile de turism, guvernele, asociațiile profesionale și chiar turiștii înșiși. Volumul crescând și complexitatea de oferte turistice au generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor și turismului, ceea ce justifica importanța data acestei componente a sectorului terțiar. Prin natură sa, fenomenul turistic este deosebit de complex, cu adânci implicații sociale, culturale, politice și economice. Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus inepoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru și în special a celei de-a doua jumătăti a acestuia

Tema lucrării este rezultatul curiozitătii mele.Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinta de documentare in legatură cu acest subiect,deoarece este unul extrem de important, la nivelul Uniunii Europene, tuturor statelor membre, implicit României,la nivel mondial.

România este una din țările care are variate resurse turistice și un important potențial economico-social. Turismul reprezintă unul din sectoarele capabile să asigure o dezvoltare economică semnificativă. în condițiile în care România dispune de un potențial balnear de excepție, caracterizat nu numai prin faptul că deține o treime din apele minerale existente în Europa, dar și prin cea mai mare diversitate de factori naturali de cură între care unii cu valoare de unicat sau puțin răspândiți în Europa, poate deveni un pilon de bază al turismului românesc.

Aceasta presupune însă un proces profund, o restructurare a turismului românesc, o regândire a acestuia pornind de la cerințele pieței interne și internaționale, de la cerințele pe care le au consumatorii acestui turism și creând un turism balnear de calitate. Pentru aceasta se impune stabilirea unor direcții clare de valorificare a potențialului turistic precum și aplicarea, în cadrul acestora, a unor măsuri, soluții bine etapizate și științific fundamentate în toate subsistemele turistice.

Această lucrare este formată din 3 capitole.

Primul capitol abordează principalele aspecte teoretice cu privire la turism, locul și rolul turismului în economie, formele de turism, cât și evoluția turismului balnear.

În capitolul al doilea sunt prezentate principalele stațiuni balneare din România în funcție de tratarea afecțiunilor și condițiile naturale, acestea fiind premise foarte importante în dezvoltarea turismului balnear.

În cel de-al treilea capitol este abordat concret cel de-al doilea capitol pe un studiu de caz făcut pentru stațiunea balneară Ocna Sibiului. În acest capitol este prezentată stațiunea, oferta turistică de care dispune această stațiune, analiza SWOT(puncte tari,puncte slabe, amenințări și oportunități) și nu în ultimul rând recomandări pentru îmbunătățirea turismului balnear în această minunată stațiune. Baza de date statistice pe care se sprijină discursul acestei lucrări de licență ,a necesitat prelucrări suplimentare (privind date anuale ale cererii turistice la nivelul stațiunii) și a beneficiat de suportul oferit de primăria Ocna Sibiului.

Mulțumiri domnului coordonator Lect. univ. dr. Dumitru. Troancă, profesorilor care m-au îndrumat în acești 3 ani pe cele mai bune căi, și mai ales părintilor care m-au susținut cu încredere la fiecare pas din drumul vieții.

1.LOCUL SI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIE

Turismul se referă la activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an (12luni), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive.

Turismul pune în valoare și exploatează economic acel tezaur unic format din bogățiile create de natură și climat sau lăsate de istorie,folclor și civilizație.

Pentru a identifica rolul turismului în cadrul economiei naționale se impune evidențierea clasificării ramurilor economiei naționale.

SECTORUL PRIMAR – include: agricultura (creșterea animalelor, silvicultura),vânătoarea, pescuitul, industria extractivă;

SECTORUL SECUNDAR – industriile de prelucrare (manufacturieră, grea,ușoară, alimentară, producția și furnizarea de energie);

SECTORUL TERȚIAR – sectorul serviciilor (comerț, transporturi, alimentație publică, turism, serviciile și activitățile care nu produc bunuri materiale,inclusiv instituțiile de cultură, învățământ, asistența socială și medicală, sportul)

Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidențiat faptul ca el are un impact considerabil asupra economiei societăților și culturilor diferitelor țări.

Turismul se constituie ca o ramură distinctă a economiei naționale.

Locul turismului este evidențiat de următoarele elemente:

este o componentă a sectorului terțiar – apartenență susținută de:

conținutul său (include activități de natura serviciilor: transport, alimentație,

oferirea de informații, tratament);

caracteristicile sale (nematerialitate, intangibilitate, nestocabilitate,

simultaneitatea producției și consumului, consum mare de muncă), comune

tuturor componentelor sectorului terțiar.

are caracter de ramură de interferență – rezultat a diversității activităților ce dau

conținut prestațiilor turistice și prezenței unora dintre ele în structura altor ramuri ale

economiei: transporturile, alimentație publică – comerț, tratament baleno-medical,

ocrotirea sănătății;

dezvoltarea turismului nu se va putea asigura armonios decât într-o strânsă corelare

cu nivelurile și ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naționale.

Rolul economic direct al turismului este evidențiat de:

contribuția turismului la creșterea produsului intern brut și a venitului național datorită creșterii volumului încasărilor din turism;

unități de cazare, alimentație publică, agrement, transportatori, cât si a agențiilor de turism, ca urmare a sporului de producție;

contribuția turismului internațional la reechilibrarea balanței comerciale de plăți ca urmare a creșterii volumului încasărilor valutare rezultate din vânzarea serviciilor turistice pe valută și exportul intern.

Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului că dezvoltarea turismului determină dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale.

Rolul turismului în economia națională este foarte important, datorită complexității acestui fenomen, a anvergurii activității necesitate de apariția, menținerea și dezvoltarea lui.

1.1 FORME DE TURISM

În ultimele decenii au devenit populare noi forme de turism cunoscute , de asemenea, sub numele de segmente de turism. Turismul poate fi destul de diversificat.Formele de turism reflectă structura mediului care le-a generat, structura societății românești, modalități de acoperire a motivațiilor și posibilitățiile tehnico-economice de procesare a fenomenului turistic.

În literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de tusrim în funcție de numeroase criterii.Cele mai importante clasificări sunt următoarele:

După locul de proveniență a turiștilor:

Turism național (intern), practicat de cetățenii unei țări în limitele granițelor acesteia;

Turism internațional (extern), care cuprinde atât vizitele cetățenilor străini într-o țară, cât și plecările cetățenilor autohtoni, în scopuri turistice, în afara granițelor țării;

După momentul și modul de angajare al prestațiilor turistice:

Turismul organizat (contractual) –în grup sau individual- în cadrul căruia prestațiile și perioada călătoriei sunt stabilite, în prealabil, prin contract sau alte aranjamente comerciale specifice;

Turismul neorganizat (necontractual), fără o angajare prealabilă a serviciilor, destinațiilor și perioadei de efectuare a călătoriei.

Turism semiorganizat (mixt) – în grup sau individual- în cadrul căreia o parte din prestații sunt angajate și achitate în prealabil iar o altă parte în timpul călătoriei direct la unitățiile prestatoare;

După sezonalitate:

Turismul de vară are un rol hotărâtor în rezultatele economice ale activității turistice ale unei țări, zone, stațiuni și localități de interes turistic.Are un pronunțat caracter de masa și se desfășoară în perioadele calde ale anului, timp de circa 120 de zile (15 mai-15 septembrie)

Turismul de iarnă vizează în cea mai mare parte zona montană și submontană,principalele motivații la care răspunde fiind practicarea sporturilor de iarnă (ski, săniuțe, patinaj etc.), agrementul realizat prin drumeții, călătorii cu ajutorul mijloacelor de transport pe cablu, vânătoare, participarea la sărbătorilor de iarnă în zonele în care obiceiurile s-au conservat;

În timpul primăverii există condiții de acoperire a unor motive cum ar fi Sărbătorile Paștilor, înflorirea narciselor, a liliacului, etc.

În timpul toamnei începe culesul viilor, se fac nunți, peisajele își schimbă culorile, au loc mari târguri zonale.

După gradul de mobilitate a turiștilor:

Turismul de sejur în cadrul căruia turismul o vreme în aceeași localitate pentru odihnă, tratament balnear,practicarea unui sport;

Turismul de tranzit cuprinde turiștii care traversează o zonă sau o țară pentru ajunge la destinația aleasă.În condițiile creșterii continue a numărului de automobile, turismul de tranzit va căpăta o amploare deosebită, necesitând autostrăzi, service-uri, moteluri, hoteluri, dezvoltănd turismul de camping.

După mijlocul de transport folosit:

Drumețiile:deplasările pedestre în zone nepoluate pentru vizitarea unor monumente ale naturii, pentru pescuit, alpinism sau vânătoare, folosind corturile, popasurile, cabanele sau taberele, devine o formă de turism activ, coparticipativ ce se realizează în zone cu poteci marcate sau nu în toate anotimpurile.

Turismul rutier cuprinde o parte importantă a turismului intern și internațional, pentru clienți cu venituri medii și peste medii.

Turismul naval este practicat cu nave maritime sau fluviale, de linie sau speciale pentru croaziere, în sezonul cald, de către turiștii cu un venit peste mediu, datorită prețurilor destul de mari.

Turismul aerian se realizează cu avionul, curse regulate sau ocazionale, cu nivelurile diferite de confort(turist, bussines) pe distanțe mari,este folosit mai ales în turismul internațional, pentru vacanțe,tratament balnear, turismul de reuniuni și de afaceri etc.

După motivația care generează călătoria:

Turismul de odihnă și recreere cuprinde o mare parte a acțiunilor de turism, menite a avea un efect relaxant, de destindere, de ieșire din cotidian.

Turism de agrement cuprinde amatorii de peisaje inedite, vizitarea de peisaje turistice, cunoașterea de oameni și locuri noi.

Turismul cultural cuprinde călătoriile și participările la festivalurile de artă, care conferă individului ceva mai mult decât ieșirea din cotidian, răspunzând motivației de cunoaștere, dobândirii de noi cunoștiințe, mod de viață, comportament etc.

Turismul de tratament balneao-medical particularizează turismul de odihnă, într-o măsură apreciabilă cuprinzănd cure profilactice, cure active, post-traumatice și de convalescență, de întreținere pentru toate vârstele cuprinse între 10 și 85 de ani, cu precădere pentru vârsta a treia a.

Turismul sportiv devine o formă de recreere activă coparticipativă, determinată de agresivitatea mediului urban și a sedentarismului.Se desfășoară în tot timpul anului în aer liber sau în baze sportive acoperite, situate în zonele de proximitate a orașelor, în zonele preorășenești, în zone mai îndepărtate.

1.2 PARTICULARITĂȚI ALE TURISMULUI BALNEAR

1.2.1 DEFINIȚII

Turismul balnear reprezintă deplasarea unor persoane de diferite vârste,sexe și profesii în stațiuni balneoclimaterice sau climatice ori în localități cu factori naturali de cură pentru îngrijirea sănătății,odihnă,cură cu substanțe balneare naturale,etc.

O alta definitie a turismului balnear prezinta aceasta forma de turism ca fiind: modalitatea prin care se asigura necesarul de ape minerale si termale pentru a fi baute sau folosite la bai.

Prin definiție balneoterapia este întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor în vederea tratării bolilor. Astfel, au apărut diferite stațiuni balneoclimaterice care s-au specializat, în funcție de bolile pacienților

calitățile apelor din regiunea respectivă.

Un alt punct de vedere prezintă turismul balnear ca fiind "un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari(apele naturale,gazele terapeutice,litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele)" .

Turismul balnear îmbină destinderea,agrementul cu diferite forme de cură și tratament balnear medical.

Turismul balnear îndeplinește o funcție socială de mare importanță,de prevenire a bolilor,de evitare a factorilor de risc ce provoacă înrăutățirea în continuare a stării pacienților,prin instruirea sistematică a turiștilor privind respectarea după terminarea curei a unui regim de viață pe baza unor recomandări individualizate pentru fiecare pacient precum și pentru inițierea turiștilor pentru recunoașterea unor simptome de îmbolnăvire premature sau de agravare a stării lor de sănătate,pentru a se adresa din timp cadrelor medicale de specialitate și pentru a evita riscul unor noi îmbolnăviri.

Turismul balnear are nu numai valențe medicale,profilactice,de recuperare și readaptare funcțională,dar și un potențial economic major.Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism,generatoare de capital,cât și la un nivel mai puțin vizibil cuantificabil,ca generator de importante economii în cadrul bugetului social,prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare,consumuri de medicamente si a numarului total al zilelor de boală.”(Guy Ebrad-președintele Federației Internaționale a Terminalismului și Climatologiei,FITEC).

Turismul balnear îndeplinește și o funcție economică,determină creșterea gradului de ocupare a capacității de cazare.

1.2.2 TRĂSĂTURI SPECIFICE

Turismul balnear la fel ca celelalte forme de turism are câteva trăsături specifice:

Adresabilitatea-turismul balnear poate fi considerat un turism social. Turiștii care se adresează stațiunilor pentru a petrece acolo mai multe zile, cu sau fără recomandare medicală, cu sau fără asigurare de sănătate, nu vor să fie considerați bolnavi pentru că nici nu sunt. Altfel se prezintă lucrurile dacă starea individului, respectiv a bolnavului reclamă supraveghere medicală permanență. Acesta trebuie să fie internat într-un spital, sanatoriu etc. indiferent unde este plasată casa de sănătate respectivă, oraș sau stațiune. Din punctul de vedere al organizatorului de turism, turismul balnear nu se adresează persoanelor bolnave, ci numai turiștilor, inclusiv acelora care vin în mod declarat și organizat în stațiuni pentru a-și îngrijii și ameliora sănătatea, dar care nu sunt bolnavi, chiar dacă își recuperarea anumite funcțiuni organice afectate de stări anterioare de boală sau traumatisme. De aici rezultă rolul curativ și profilactic al turismului balnear. Principalii factori de cură prin care turismul balnear contribuie la ameliorarea stării de sănătate a persoanelor venite la tratament sunt: climatul, apele minerale-sulfuroase, clorurate, ușor iodurate, bromurate, sodiu, calciu, magneziene etc., nămoluri și gazele terapeutice, lacurile cu proprietăți terapeutice, ape destinate îmbutelierii etc. Deși modul de acțiune al acestora nu este încă pe deplin cunoscut, principala lor utilizare dintotdeauna este balneoterapia. Rolul profilactic al curelor balneare este bine cunoscut prin creșterea rezistenței generale a organismului după tratament. Statisticile întocmite în numeroase țări au evidențiat faptul că membrii populației active care au efectuat cure balneare în timpul concediilor de odihnă pe o perioadă de mai mulți am, au înregistrat posterior un număr redus de zile de incapacitate de muncă, cu un număr redus de consultații medicale.Cura balneara în scop terapeutic este urmată de bolnavii care au nevoie de un tratament complex, în condiții de sanatorizare; unde există o bază materială corespunzătoare și asistentă medicală de specialitate. Tratamentul balnear pentru recuperarea medicală a bolnavilor cronici cu incapacitate de muncă se realizează în stațiuni balneare profilate pe diferite afecțiuni.Funcția balneoclimaterica a turismului balnear se completează cu cea recreativă. Excursiile în regiune, cu o pondere tot mai însemnată, conferă stațiunilor și o funcție turistică cu caracter specific. în acest sens pe lângă fiecare stațiune se conturează o arie imediată de interes turistic și o arie apropiată, această din urmă formată din celelalte stațiuni și alte obiective turistice.

Sezonalitatea- Dintre toate segmentele de turism, turismul balnear este singura formă de turism care se bazează pe un potențial permanent, de mare complexitate, practic inepuizabil și independent de condițiile atmosferice.

Fidelitatea clienților-Turiștii cărora li se adresează turismul balnear sunt în general persoane de vârstă a treia care vin în mod regulat la tratament în stațiunile balneare. Durata sejurului în cadrul acestei forme de turism este ridicată-14, 21 sau chiar 29 de zile pe an; unele persoane vin în stațiuni chiar de două ori pe an.

Turismul balnear deține o cotă importantă din piața turistică,cu tendință de creștere.Conform măsurătorilor și evaluărilor effectuate la scară națională și mondială,vizitatorii stațiunilo balneare reprezintă 10-15% din circulația turistică mondială,cu valori mai mari în țările dezvoltate din punct de vedere economic și turistic.

Stațiunile balneare sunt amenanjate în cele mai diverse zone geografice, acolo unde au fost identificați factorii naturali de cură, ceea ce implică o îmbinare a turismului balnear cu activități specific turismului montan, litoral, urban etc.

1.2.3 EVOLUȚIA TURISMULUI BALNEAR

Evoluția turismului, ca rezultat al acțiunii conjugate a factorilor economici, demografici, psiho-senzoriali, politici etc., a marcat de-a lungul timpului un curs ascendent.Se poate vorbi, astfel, de o dezvoltare a acestuia, concretizată într-o cerere sporită de bunuri și servicii turistice, dat și în creșterea numărului celor ce călătoresc, dezvoltare caracterizată prin ritmuri înalte, ce rivalizează cu cele mai dinamice ramuri ale economiei.

Încă din antichitate tratamentele balneare au ocupat un loc de seamă în arsenalul terapeutic atât al medicinelor “savante”,cât și a celor tradiționale.

Numărul stațiunilor balneare și al izvoarelor de apă minerale a crescut, iar instalațiile balneare s-au perfecționat. În jurul lor s-a structurat o adevărata industrie hotelieră și diferite localități rurale necunoscute s-au transformat în stațiuni de balneoterapie, elegante, în cadrul cărora toată recuzita turistică și-a găsit o amplă posibilitate de dezvoltare.

Grecii și românii au știut să valorifice apele minerale,deoarece timp de 600 de ani,ei nu au folosit un alt tratament în tratarea bolilor reumatismale decât băile.Sunt cunoscute modul de cercetare și lucrările de captare efectuate de romani pentru captarea apei curative din Franța,Germania,Austria și Italia.

Majoritatea factorilor de cură, în deosebi apele minerale au fost folosite pentru tratamente balneare cu aproape doua milenii în urmă. Astfel, romanii după ce au cucerit Dacia au descoperit și întrebuințat în scop terapeutic apele minerale și termale de la Băile Herculane, constuind aici stabilimente de cură balneară, băi publice care se mai numeau Ad aquas Herculi sacras sau Thermae Herculis. Asemenea stabilimente ale romanilor se găsesc și la Băile Geoagiu, Băile Calan, Ocna Sibiului, God, Buziaș, Călimănești, Căciulata multe dintre ele fiind confirmate de dovezile arheologice găsite în aceste locuri.

Despre o exploatare balneară organizată a factorilor naturali de cură din țara noastră se poate vorbi numai începând din secolul XVII când se redescoperă o serie de izvoare minerale folosite anterior, dar se și descoperă altele noi, se fac cercetări și se testează apele minerale, se recunoaște efectul tămăduitor al acestora și se construiesc așezări rudimentare care vor sta la baza constuirii viitoarelor stațiuni balneare din secolul XIX. În aceste timp apar localități balneare ca Bazna, Borsec, Olănești, Zizin, iar în stațiunile mai vechi ca Herculane, Băile-Felix, Geoagiu-Băi se continua exploatarea resurselor balneare. Începând cu secolul XIX are loc o dezvoltare a activității balneare la noi în țară. În aceste timp se captează majoritatea surselor de ape minerale, se pun bazele științifice ale exploatării apelor (cercetări balneare, analize fizico-chimice, cercetări hidrologice, etc.). Se începe amenanjarea și construirea unor stațiuni balneare ca: Cozia, Călimănești, Govora, Oglinzi, etc.

Reconstruirea acestor stațiuni s-a realizat sub egida Societății de hidrologie și climatologie medicală care a fost reînființată în 1932, acțiune ce a cuprins stațiuni cu tradiție în turismul balnear-Băile Herculane, Băile Govora, Techirghiol, Sovata, Vatra Dornei, etc.

În cadrul acestei activități de reorganizare și dezvoltare a stațiunilor balneare, în perioada 1926-1928 existau circa 80 de stațiuni balneare, în multe dintre ele efectuându-se între 80 mii și 180 mii băi anual. Activitatea de îmbuteliere a apei se desfășura în anii interbelici în 26 de unități de diverse capacități.

Dacă în prima jumătate a secolului al XX-lea, plecările în stațiunile balneare erau accesibile în exclusivitate persoanelor cu venituri ridicate, în cea de a doua, subvențiile și facilitățile acordate de guverne sau diferite organizații abștești au făcut posibilă antrenarea în asemenea activități și a persoanelor cu venituri medii și modeste.Schimbările socio-economice intervenite în lume în ultimul timp au determinat sporirea numarului persoanelor cu venituri medii.Ca atare, volumul cererii pentru turismul balnear al acestui segment de populație va fi în continuă creștere, preferințele acestei categorii îndreptându-se în special pentru structuri și dotări mai puțin pretențioase dar care să asigure servicii de bună calitate. Pe de altă parte, “curele de sănătate”, odată intrate în conștiința populației, determină mărimea numărului de solicitanți de astfel de activități care sunt dispuși la cheltuieli ridicate pentru servicii performante.

Dintr-un alt punct de vedere, segmentele de clienți ai stațiunilor balneare s-au diversificat;de la segmentul persoanelor de vârsta a treia,preponderente în aceste stațiuni,s-a ajuns la o pondere ridicată a persoanelor active,implicate în viața economică a societății,motivate fie de odihnă, de refacere fizică și psihică, fie de organizarea de numeroase reuniuni în stațiunile balneare, care și-au adoptat oferta spre acest tip de cerere, cu dotări și servicii adecvate. În al doilea rând, a apărut un important segment reprezentat de copii, având ca motivație tratamentul afecțiunilor respiratorii, ale pielii, ale sistemului nervos, etc. În sfârșit, un segment important este cel al sportivilor, balneoterapia asociindu-se cu medicina sportivă în profilaxie, pentru a reduce riscurile activităților sportive; în unele țări tratamentul balnear este inclus în programele de pregătire ale sportivilor, iar numeroase stațiuni termale și-au dezvoltat centre de pregătire olimpică.

Durata medie a sejurului în stațiunile balneare manifestă la rândul ei tendințe de modificare în perspectivă. Aceste tendințe se manifestă fie prin creșterea sejurului, fie prin scăderea acestuia dar creșterea frecvenței revenirii într-o stațiune în același an. Acesta este o influență a reglementărilor existente în prezent în diferite țări europene privind fracționarea vacanțelor, care determină stabilirea duratei șederii într-o stațiune în funcție de timpul liber avut la dispoziție și de posibilitatea procurării biletelor într-un anumit moment.

O evoluție se constată și în schimbarea comportamentului turiștilor, remarcându-se numărul tot mai mare al persoanelor conștiente de importanța menținerii sănătății ca urmare a creșterii nivelului de cultură al populației și ca efect al companiilor de educație sanitară în rândul acesteia, inclusiv prin mass-media.

Latura profilactică a turismului balnear joacă un rol din ce în ce mai important în dezvoltarea acestuia. Dacă avem în vedere că nevoia de sănătate a omului reprezintă premisa principală a manifestării cererii pentru activitățiile specifice în stațiunile balneare, în ultimii ani s-a conturat tot mai pregnant cura balneară preventivă. În prezent, tot mai mulți turiști vin în stațiunile balneare turistice din nevoia de a-și consolita sănătatea, de a se odihini și destinde într-o atmosferă reconfortantă; aici se pot desfășura activități prin care se împiedică apariția unor afecțiuni așa-zise ale “civilizației”, ca și altor boli cronice și, nu în ultimul rând să-și consolideze capacitatea de apărare a organismului la eventualele îmbolnăviri. Deci, se profilează din ce în ce mai clar ideea prin care cura balneară devine o ofertă de sănătate și pentru oamenii sănătoși, ca posibilitate optimă de petrecere a timpului liber. Orientarea și dezvoltarea laturii profilactice a turismului balnear este determinată de faptul că afecțiunile cardio-vasculare și cancerul sunt cauzate, în principal de obiceiuri de viață defectuase, stres, o proastă gestionare a timpului de odihnă, o igienă alimentară necorespunzătoare. În consecință numeroase stațiuni balneare s-au axat pe prevenirea acestor aspecte devaforabile pentru viața oamanilor.

În țările Europei Occidentale efectuarea concediului în altă parte decât în propria reședința a devenit obișnuință a omului modern.

Evoluția condițiilor de viață din Europa, îmbunătățirea nivelului de trai și reducerea ratei natalității sunt tendințele unei îmbătrâniri a populației continentului. Populația europeană cunoaște o îmbătrânire în fiecare an. Sunt deja regiuni în Germania și Nordul Italiei unde mai puțin de ¼ din populație este sub 20 de ani. Peste puține decenii, mai puțin de ¼ din europeni va avea peste 60 de ani și mai puțin de 1/5 va avea până în 20 de ani.Se consideră deci că, în perspectivă, creșterea numărului persoanelor în vârstă va fi urmată de sporirea numărului vacanțelor petrecute în stațiuni balneoclimaterice ca destinații preferate de acest segment turistic.

2.TURISMUL BALNEAR PE PLAN NAȚIONAL

Turismul balenoclimatic și medicina balneară capătă pe zi ce trece noi valențe, paralel cu dezvoltarea și modernizarea structurilor de primire pentru cazare, alimentație publică, tratament și agrement din stațiuni. România dispune de fond bogat și variat de factori naturali terapeutici: apa minerală, apa și nămolul unor lacuri, emenațiile de gaze, etc., factori răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării în diferite zone climatice.

Varietatea mare a acestori factori se datorează așezării geografice și structurii geologice complexe a scoarței pământului țării noastre. Prezența lor a permis ca aceștia să fie folosiți pentru tratament încă de pe vremea dacilor și romanilor, precum și în continuare, de-a lungul anilor, dezvoltându-se treptat stațiunile de cură.

Dezvoltarea stațiunilor balneare a apărut în condițiile solicitărilor crescânde de cură cu factori terapeutici naturali și a îmbogățirii și înnoirii conținutului medicinii moderne, care își găsește astăzi o fundamentare științifică pentru multe dintre metodele tradiționale folosite în mod empiric în trecut.

În bazele de tratament construite în stațiunile românești s-au creat condiții optime de utilizare complexă a factorilor naturali de cură, pe baza rezultatelor obținute în cadrul cercatării științifice medicale. În paralel cu factorii naturali de cură, stațiunile balneoclimatice dispun însă și de o largă gamă de de proceduri tearpeutice care folosesc factorii fizici. Bazele de tratament complexe cuprind compartimente de kinetoterapie, electroterapie, hidroterapie, mecanoterapie, etc., dotate cu aparatură și instalații moderne.

În România, în politica de ocrotire a sănătății populației se pune accent tot mai mare pe medicina omului sănătos, pentru menținerea stării fizice și psihice, ca una din condițiile de bază ale nivelului de civilizație.

În unele stațiuni balneoclimatice, pe lângă procedurile balneoclimatice sau în asociație cu asestea, s-au introdus tratamente și cu medicamente originale românești: Gerovital, Boicil, Pell-Amar, etc. De asemenea, se aplică, rezultatele fiind notabile, și alte tratamente ca: acupunctura, apiterapie, cosmetică medicală, în vederea diversificării prestațiilor medicale și, de asemenea, „punerea în formă”.

Paralele cu stațiunile pentru cură balneară s-au dezvoltat și modernizat și cele destinate odihnei și vacanțelor. Aceste „oaze de sănătate” se află dispuse începând de la litoral, până la masivii muntoși,. Capacitățiile din aceste stațiuni oferă condiții ca un număr cât mai mare de oameni ai muncii să poată beneficia de avantajele curei climatice. Numai litoralul oferă posibilități de cazare în apoximativ 120.000 de locuri, din care 80.000 în hoteluri moderne și în case de odihnă. Au apărut stațiuni noi pe harta țării, dotate cu o bază materială modernă.

În stațiunile menționate, ca proceduri de bază, în funcție de specific, se sigură băi termale în căzi sau în bazine, împachetări sau aplicații cu nămol, băi cu apă gazoasă sau sulfuroase, cure interne cu ape medicinale, etc.

Segmentul balnear folosește o apă minerală naturală care provine din pânze freatice sau surse naturale și ale căror proprietăți curative sunt recunoscute (efecte chimice, terapeutice și mecanice). Este în general parcticat într-un mediu natural adecvat. Este alocat patrimoniului orașelor termale.

2.1 STAȚIUNI BALNEARE NAȚIONALE

România dispune azi de peste 160 de stațiuni și localități cu factori naturali de cură. În multe dintre ele s-au construit unități moderne de tipul hotelurilor de cură și complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare, masă și tratament sunt oferite „sub același acoperiș” ( Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Băile Tușnad, Covasna, Căciulata, Călimănești, Amara, Sângeorz-Băi, Mangalia, Slănic Moldova, Vatra Dornei, Eforie Nord, etc.

În ceea ce privește capacitatea de cazare, putem diferenția două stațiuni foarte mari,Băile-Felix și Băile Herculane; cinci stațiuni mari, Călimănești-Căciulata, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești și Govora, urmate de alte stațiuni cu o capacitate mai mică de locuri: Vatra-Dornei, Băile Tușnad, Borsec, Covasta, Buziaș. (fig. 1 )

Figura 1. Structura locurilor de cazare din unitățile hoteliere din principalele stațiuni balneare din România, pe categorii de confort

Pe categorii de confort, la nivelul unităților hoteliere din stațiunile balneare Românești, unitățile de 4 stele dețin doar 2 stațiuni (Băile Herculane, cu 110 locuri-“Hotel Ferdinand” și Băile Felix, cu 68 locuri-“Hotel President” ), iar unitățile de 3 stele dețin 8 stațiuni, dintre care cele mai multe locuri deține stațiunea Băile Felix ( 1173 locuri grupate în 4 hoteluri), urmate de Călimănești-Căciulata (932 locuri-2 hoteluri), Vatra Dornei (652 locuri-4 hoteluri),Covasna (456 locuri-2 hoteluri). Unitățile hoteliere de 1 și 2 stele dețin ponderi însemnate la nivelul tuturor stațiunilor balneare Românești. Astfel, la nivelul categoriei de confort 2 stele, ponderi însemnate dețin unitățile hoteliere din: Borsec (100%), Băile Tușnad (95%), Buziaș (94,1%), Slănic Moldova (91%), Govora (82,7%), Băile Herculane (82%). Unități hoteliere de 1 stea dețin în ponderi mai însemnate stațiunile: Sângeorz Băi (58,8%), Călimănești-Căciulata (22,4%), Vatra Dornei (22,2%), Govora (17,8%), etc.

Stațiunea Băile Felix-este o stațiune balneoclimatică permanentă situată în județul Bihor.

Așezare. Se află în partea de Nord-Vest a munților Apuseni, în Câmpia Crișurilor, la poalele dealurilor ce coboară din Munții Pădurea Craiului. Localitatea este străbătută de pârâul Hidișel. Se află la o distanță de 9 km față de Oradea și la 22 km de punctul de frontiară Borș.

Istoric. Prima atestare despre stațiune datează din anul 1763 și conține notele unui medic privind construirea unui bazin pentru băi. În 1771, bazinul de lemn a fost transformat în bazin de piatră, căruia I s-au alăturat și cabine pentru băi. Stațiunea începe să se dezvolte după realizarea primului foraj modern dela izvorul principal în anul 1885.

Clima. Băile Felix beneficiază de un climat blând, continental temperat. Temperatura medie anuală este de 10,4°C (media lunii iulie: 21,3°C, iar cea a lunii ianuarie: -2,1°C) este mai ridicată decât în alte zone din țară situate aproximativ la aceeași altitudine, fapt datorat circulației aerului mai cald și umed din vest și nord-vest, care transportă mase de aer maritim. Iernile sunt în general blânde, fără geruri puternice, iar vara nu se înregistrează temperaturi la fel de ridicate ca în partea estică sau sudică a țării. În iunie, iulie și august sunt cele mai multe zile cu soare. Vânturi slabe, predominante din direcia sud-est.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale termale, cu o temperatură cuprinsă între 41-49°C și o mineralizare totală în jur de 1 gram/litru. Din punct de vedere al compoziției chimice, ele sunt bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicoase, oligominerale.

Indicații terapeutice. Afecțiuni reumatismale inflamatorii (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, în fază de acalmie, stări după reumatism articular acut), afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară însoțită sau nu de cervicobrahialgii, lombosciatalgii, artroze, poliartroze), afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, periartrită scapulo-humerală etc.), afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după fracturi, entorse, luxații), afecțiuni neurologice centrale și periferice (hemipareze la minimum 6 luni de la data apariției, parapareze la minimum 3 luni după mielite, după operații pe măduvă, după traumatisme vertebrale, diverse pareze și paralizii), afecțiuni ginecologice (metroanexite cronice, tulburări minore de pubertate sau de menopauză); afecțiuni asociate (boli metabolice și de nutriție, boli endocrine).

Contraindicații: afecțiuni infecțioase, afecțiuni maligne, afecțiuni hematologice (hemofilie), tromboze și tromboflebite acute, cardiopatie ischemică (angină pectorală, infarct miocardic), hipertensiune arterială cu valori înalte, afecțiuni acute ale căilor respiratorii, graviditate, endometrioză, incontinență anală și urinară, psihoze, epilepsie, TBC.

Instalații de tratament. Instalații pentru băi cu apă minerală termală în căzi și bazine, cu posibilități de kinetoterapie și elongații subacvale; instalații pentru aplicații calde cu nămol; instalații pentru tratamente ginecologice cu ape minerale termale și cu nămol cald; instalații complexe de electro și hidroterapie; instalații de aerosoli și inhalații; bazine în aer liber cu apă minerală termală, unele cu funcționare permanentă, indiferent de anotimp; săli de gimnastică medicală; masaj medical; saună; cosmetică cu tratamente de estetică facială și corporală, Gerovital și Aslavital.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 4 și 3 stele, pensiuni de 3 și 2 stele, pensiuni rurale de 3 flori, camping de 2 stele.

Atracții turistice. Lacurile artificiale termale din Băile Felix au lotuși aclimatizați, întâlniți în India și Pakistan (Nelurnuncifera), Africa (Nymphea zanzibarena), Asia și Africa (Aeibornia crasepis). Excursii în împrejurimi în municipiul Oradea: muzeul Țării Crișurilor, Catedrala Romano-Catolică (cea mai mare biserică în stil baroc din țară), ruinele Cetåții Oradea, Catedrala Episcopală Ortodoxă Română, Biserica cu Lună (cu un mecanism unic în Europa, ce indică fazele lunii), Palatul și Pasajul „Vulturul Negru” (monument de arhitectură în stil secession). Chișcău: Peștera Urșilor, Stâna de Vale: punct de plecare în excursii în Munții Apuseni.

Valea Iadului (cascade: Iadolina, Moara Dracului, lacul de acumulare Leșu).

Vadu Crișului: punct de plecare în excursii în Munții Pădurea Craiului, Defileul Crișul Repede, zona carstică Vadu Crișului.

Stațiunea Băile Herculane Stațiune balneoclimatică permanentă situată în județul Caraș.

Așezare- stațiunea se află în sud-vestul țării, pe valea Râului Cerna, fiind străjuită la est de Munții Mehedinți și la vest de Munții Cernei.Centrele urbane cele mai apropiate sunt Orșova (19 km), Drobeta-Turnu Severin (41 km) și Caransebeș (71 km).

Istoric-Atestarea stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi.Cunoscând proprietățile curative ale apelor, romanii au construit aici, la Therme Herculi, temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Esculap și Hygieia. Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ce mulțumesc zeilor pentru vindecare.

Majoritatea edificiilor din stațiune sunt construite în stil baroc austriac, după ce în anul 1718 regiunea a devenit parte a Imperiului Austriac. Termele romane imperiale, folosite de guvernatorul provinciei romane, generalul Marcus Aurelius Pius, sunt cuprinse în monumentala construcție a hotelului Roman și se află în circuitul turistic.

Clima-Băile Herculane beneficiază de o climă de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, munții care străjuiesc stațiunea atenuând influențele climatului continental-temperat, ferind-o de vânturi puternice.Temperatura medie anuală este de 10°C (media lunii iulie, cca.22°C, iar a lunii ianuarie -1°C). Precipitațiile sunt reduse, media anuală înregistrând 700 – 800 mm, majoritatea sub formă de ploi. Stratul de zăpadă are o grosime mică datorită topirilor repetate din timpul iernii. Zilele cu calm atmosferic sunt frecvente, atingând valoarea maximå în luna iulie, de 28%.

Factori naturali terapeutici. Apele minerale din stațiune se grupează în următoarele mari categorii: ape minerale clorurosodice, bicarbonatate și slab sulfuroase (Șapte Izvoare Calde, Izvorul Scorilo). Acestea au o mineralizare totalå de 0,5 – 2,6 g/l, o temperaturå de 38,5 – 53.5°C și un grad de radioactivitate ce ajunge până la 22 MmC/l. Apele clorosodice, bicarbonatate, calcice (Izvoarele Hercule I, Hygeea) au o mineralizare de 0,6 – 3.5 g/l și o temperaturå de 45-56°C. Apele clorurosodice, bromoiodurate, sulfuroase (Izvoarele Apollo I și II, Hebe) au o mineralizare de 2.8 g/l și o temperaturå de 30-56°C. Apele clorurosodice, bromoiodurate, sulfuroase (Izvoarele Diana I-IV, Neptun I-IV, Traian și Decebal) au o mineralizare totală ce oscilează intre 3,87 – 7,93 g/l și o temperatură de până la 62°C.Principala caracteristică a apelor minerale în Băile Herculane constă în concentrația foarte mare de hidrogen sulfurat, cu un maxim de 60 mg/1. Bioclimat sedativ de cruțare, cu o aeroionizare foarte puternică, de peste 2.000 ioni negativi/cm3. Aeroionii negativi diminuează viteza de sedimentare a elementelor sangvine, măresc stabilitatea coloidală a sângelui și țesuturilor, precum și rezistența organismului față de maladiile infecțioase. Ei executa un rol de regulator al funcționțării glandelor endocrine și au o influență favorabilă asupra ansamblului de reacții chimice desfășurat în organism. De asemenea, concentrația mare de ioni negativi are efect sedativ remarcabil.

Indicații terapeutice. Afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală dorsală și lombară însoțită sau nu de cervicobrahialgii, lombosciatalgii, artroze, poliatroze), afecțiuni reumatismale inflamatorii (spondilită, anchilozantă), afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendoperiostoze, periartrita scapulo-humerală), afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după fracturi, entorse, luxații), afecțiuni neurologice.

Instalații de tratament. Instalații pentru băi cu ape minerale termale sulfuroase și cu ape minerale termale clorurosodice, atât în căzi, cât și în bazine, cu posibilități de kinetoterapie; buvete pentru cura internă cu ape minerale; bazin cu ape minerale termale în aer liber; instalații de aerosoli și inhalații cu ape minerale; instalații complexe pentru electro și hidroterapie; săli de gimnastică medicală, masaj medical, saună; trasee pentru cura de teren.

Structuri de primire turistică- de 3 și 2 stele, pensiuni de 4, 3 și 2 stele, vile de 3 și 2 stele, hostel, motel.

Atracții turistice-muzeul băilor, băile imperiale romane, băile imperiale austriece, basorelieful lui Hercule sculptat în stâncă pe vremea stăpânirii romane, gara din Herculane în stil baroc austriac, cabana de vânătoare a împăratului Franz Josef, cazinoul; Excursii spre parcurile naturale din munții Semenic valea Cernei, Cheile Cernei. Excursii în orașul Drobeta Turnu Severin, ruinele podului lui Apolodor construit din ordinul împăratului Traian, croaziere pe Dunăre la Cazane, excursii în orașul Târgu Jiu unde se poate vizita ansamblul sculptat de Constantin Brâncuși, Mănăstirea Tismana, zona carstică Ponoare.

Băile Ocna Sibiului

Așezare. Stațiunea Ocna Sibiului este situată în partea nord-vestică a depresiunii Sibiului, la o altitudine de 400 m față de nivelul mării și la 15 km de municipiul Sibiu. În prezent 15 lacuri cu apă minerală cloruro-sodică ocupă locașurile vechilor saline, cu efecte curative deosebite.

ISTORIC. Zăcămintele de sare și cadrul natural au facilitat apariția așezărilor umane chiar din timpurile preistorice.

Localitatea Ocna Sibiului este atestatå în anul 1263 sub denumirea de Terra Wiz (Pământul Visa – toponimicul românesc al râului ce străbate localitatea), într-un document al regelui Ungariei, Ștefan, iar în 1598 ambasadorul împăratului Rudolf al II-lea, acreditat pe lângă Mihai Viteazu, menționează efectul terapeutic al lacurilor.Pentru prima oară, în 1820 este efectuată o analiză a apei din punct de vedere chimic, pentru ca în anul 1820 să fie oficial deschisă stațiunea Ocna Sibiului.

Băile Tușnad

Așezare. Stațiunea se află în partea sudică a Depresiunii Ciucului, la o altitudine de 650 m, între Munții Harghita și Bodoc, într-un splendid defileu al Oltului, la distanță de 32 km de Miercurea-Ciuc, 37 km de Sfântu Gheorghe și 67 km de Brașov.

Istoric. Încå din 1845 se înființeazå o societate pentru dezvoltarea stațiunii, iar în anul 1852 stațiunea este vizitată de împăratul Franz Josef. În anul 1866, apa din izvoarele principale este analizată și începe îmbutelierea izvorului principal. Stațiunea cunoaște o dezvoltare continuă, se înființează Institutul balnear în 1890, apoi în 1897 se deschide policlinica balneară, iar în 1987, capacitatea stațiunii ajunge la 4000 de locuri.

Clima. Băile Tușnad au un climat de depresiune intramontană. Temperatura medie anuală este de cca.6°C (media lunii iulie: 17,5°C, iar a lunii ianuarie: -4°C). Precipitațiile medii anuale ating 600 – 700 mm, cu un maxim în luna iulie (100 – 200 mm) și un minim în luna februarie (15-30 mm). Umiditatea relativă a aerului este în medie de 80%, cu un minim în iunie-iulie și un maxim în timpul iernii. Presiunea atmosferică este determinată de altitudinea stațiunii, de variațiile de temperatură și de influența curenților de aer, oscilând între 690-710 mm. Anual ninge în medie 40 zile, iar 80 zile solul este acoperit de zăpadă. Vânturile predominante, de intensitate redusă, bat din direcția nord-vest.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale bicarbonatate, clorurate sodice, calcice, magneziene, feruginoase carbogazoase, hipotone, cu o mineralizare totală între 0,68 – 17,86 g/1. O caracteristică a tuturor izvoarelor minerale de la Băile Tușnad o constituie conținutul lor carbogazos. Tot aici s-au descoperit și ape termale: forajul de lângă lacul Ciucaș este utilizat în bazin descoperit; mofeta, folosită sub forma de băi uscate de CO2. Bioclimat de cruțare, cu nuanțe stimulente, aer puternic ionizat și bogat în aerosoli rășinoși și ioni negativi.

Indicații terapeutice. Nevroză astenică, afecțiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială, valvulopatii, stări după flebite superficiale la minimum trei-patru săptămâni după faza acută, stări după flebite profunde la minimum șase luni după faza acută, arteriopatii periferice prin arteroscleroză, varice), afecțiuni asociate (afecțiuni ale tubului digestiv, endocrine, renale și ale căilor urinare, boli profesionale).

Instalații de tratament. Instalații pentru băi minerale carbogazoase; instalații pentru mofete; buvete pentru cura internă cu ape minerale; bazin cu apă minerală termală în aer liber; bazin cu apă minerală mezotermală în aer liber; instalații complexe de electro și hidroterapie; instalații de aerosoli și inhalații; săli de gimnastică medicală; masaj medical.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 3 și 2 stele, pensiuni de 3 și 2 stele.

Atracții turistice. Lacul Ciucaș, folosit vara pentru canotaj, iar iarna ca patinoar, ruinele cetă†ii dacice „Piscul Cetății”, rezervația complexă a Tinovului Mohoș, rezervația naturală Piatra Șoimului, cu o specie endemică de vulturică, mănăstirea ortodoxă Sf. Prooroc Ilie în Toplița, cetatea Miko și muzeul etnografic în Miercurea Ciuc. Există și un punct de plecare spre lacul Sfânta Ana, aflat la 25 km de stațiune.

Stațiunea Borsec

Așezare. Stațiunea Borsec se află în județul Harghita, la o distanță de 28 km de Toplița și la 130 km de Târgu Mureș și funcționează tot timpul anului. Stațiunea Borsec se află într-o depresiune înconjurată de Munții Bistrița, Munții Călimani, Munții Ceahlău și se bucură de o frumusețe aparte a locurilor.

Istoric. Izvoarele de ape minerale carbogazoase, bicarbonate, calcice, magnezice, alcalino feroase, hipotone sunt cunoscute și recomandate pentru acțiunea lor tămăduitoare încă din 1594. Stațiunea Borsec este cunoscută din anul 1806, iar în anul 1873 primește recunoașterea internațională, printr-o premiere a apelor sale la Viena. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la Borsec se construiesc case de odihnă și vile care funcționau doar pe timp de vară. Au fost amenajate băi, dintre care unele acoperite.

Clima. Borsecul are un climat răcoros. Temperatura medie anuală este de circa 5°C. Media de temperatură a lunii iulie este de 14-15°C, iar cea a lunii ianuarie este de -6°C. Climatul Borsecului este ceva mai blând decât al altor depresiuni apropiate, Toplița și Joseni, și se explică prin altitudinea mai mare a depresiunii în care se află stațiunea. Precipitațiile medii anuale ating 800 mm, cu un minim iarna și un maxim la începutul verii. Umiditatea relativă a aerului înregistrează o medie anuală de 80%. Vânturile bat în general constant și cu intensitate mai mare sunt cele din timpul iernii.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale, nămol terapeutic de turbă, bioclimat montan stimulant. Cură internă și externă de ape minerale.

Indicații terapeutice Boli cardiovasculare; varice; boli digestive (constipație cronică, gastrită cronică hipoacidă); boli endocrine; dischinezie biliară; tulburări renale; nevroză astenică; boli de nutriție; dureri musculare și dureri articulare.

Instalații de tratament. Instalații pentru băi fierbinți în căzi sau bazine; aparatură pentru electroterapie și hidroterapie; instalații pentru băi de plante; săli de gimnastică electroterapie; fizioterapie; electropunctură; ionizări; balneofizioterapie și recuperare medicală.

Structuri de primire turistică. Pensiuni de 3 și 2 stele, o stea,

Atracții turistice. Biserica ortodoxă din lemn, construită în 1847; Parcul Central cu Izvorul Principal și Izvorul Republica, șapte Izvoare, Poiana Zânelor și „cariera de travertin”, Dealul Rotund, Peștera de Gheață, Cetatea Bufnițelor, Grota Urșilor, rezervația botanică „Paltinul pitic”.

Stațiunea Buziaș

Istoric. Apele minerale au fost valorificate pentru tratament încă din anul 1811. Buziașul este declarat oficial stațiune balneară în anul 1819, când erau exploatate 5 izvoare. În 1840 începe îmbutelierea apei, în anul 1874 are loc primul foraj tubat, se creează primul ștrand cu apă termală, numit „Notatoriul”, iar cantitatea de apă îmbuteliată ajunge la 15.000 de sticle pe an, comercializate la Budapesta, Timișoara, Lugoj, Sibiu, Caransebeș. Fabrica de îmbuteliere a apei minerale este inaugurată în 1907. La expoziția de la Bratislava (1908), apele minerale Buziaș – Muschong primesc medalia de aur a expoziției.

Așezare. Stațiunea se află în Câmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale Dealului Silagiu, pe cursul inferior al pârâului Valea Salciei, în Depresiunea Buziașului, la o distanță de 25 km (pe DJ 592) și 28 km (pe cale ferată) de Lugoj și de 34 km (pe DJ 592) și 37 km (pe cale ferată) de Timișoara.

Clima. Buziașul are un climat de câmpie, cu un caracter continental moderat, influențat de masele de aer de origine submediteraneană. Temperatura medie anuală este de cca.11°C (media lunii iulie este de 20,8°C, iar a lunii ianuarie de 0,1°C). Precipitațiile, în general moderate, înregistrează o medie anuală de 650 mm. Umiditatea relativă a aerului atinge o medie anuală de 75%.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene hipotone, cu o mineralizare totală de 2,0 – 6,6 g/l. Majoritatea acestora este folosită cu deosebire în cura externă. Apa minerală extrasă prin forajul Apemin se îmbuteliază.

Indicații terapeutice. Afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct, în stadiul de post-convalescență, cardiopatie ischemică, insuficiență mitrală și aortică compensată, hipertensiunea arterială, arteriopatii periferice prin arteroscleroza, varice); afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloze cervicale, dorsale și lombare, artroze, poliartroze); afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrita scapulohumerală); afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după entorse, luxații și fracturi); afecțiuni neurologice periferice și centrale (pareze ușoare și sechele tardive după hemipareze și după pareze); afecțiuni asociate (afecțiuni respiratorii, afecțiuni ginecologice, afecțiuni metabolice și de nutriție, nevroză astenică, boli profesionale).

Instalații de tratament. Instalații pentru băi calde la căzi cu apă minerală carbogazoasă; instalații pentru mofete; instalații pentru aerosoli și inhalații; instalații complexe pentru electro și hidroterapie; sală de gimnastică medicală masaj medical.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 3 și 2 stele, pensiuni de 4 și 2 stele, vile de 1 stea.

Atracții turistice. Colonada din parcul orașului, cu arbori seculari, unică în Europa prin lungimea ei de 500 de metri, expoziția de Artă Populară Bănățeană „Iulia Folea Troceanu”; Capela din dealul Silagiu; Izvoarele „Mihai” și „Iosif”.

Timișoara (Muzeul Banatului cu secțiile de istorie, științele naturii, artă); Catedrala Romano-Catolică (1773) construită în stil baroc; Bastionul Cetății Timișoara, unul dintre puținele fragmente ce mai pot fi văzute din cetatea de tip Vauban, ridicată de către imperiali în sec al XVIII-lea.

Lugoj – Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă, Catedrala Ortodoxă în stil baroc (1759); casa memorială Traian Vuia, pionier al aviației mondiale, ruinele cetății feudale Marginea (sec. al XVII-lea); Giarmata – Muzeul Etnografic al Șvabilor. Cramele Recaș – vizitare și deguståri.

Stațiunea Călimănești-Căciulata

Așezare-stațiunea se află pe malul drept al râului Olt, la ieșirea acestuia din Carpații Meridionali, în depresiunea subcarpatică Jiblea-Călimănești, la o distanță de 18 km de Râmnicu Vâlcea, 81 km de Sibiu și 198 km de București.

Istoric. Castrul roman Arutela, ale cărui ruine sunt la Bivolari, lângă Călimănești, folosea în termele castrului izvoare termale. Izvoarele minerale, cunoscute deja din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830 în Călimănești. Apele minerale de aici au fost folosite și de către Napoleon al III-lea, care suferea de rinichi și au fost prezentate în revista „L’Union medicale”, în anul 1859. În anul 1873 la expoziția internațională a apelor minerale de la Viena, apei de Căciulata i se atribuie medalia de aur. La expoziția internațională de alimentație și ape minerale ce a avut loc la Bruxelles, apa de Căciulata primește cea mai mare recompensă ,,Diplome de Grand Prix”, însoțită de medalia de aur. Între 1882 – 1884 s-a construit stabilimentul balnear de la Călimănești, actualul hotel Central. Din 1910, stațiunea trece în concesiunea Societăii ,,Govora – Călimănești”, iar în 1912 se construiește Cazinoul din Ostrov. În 1924 se construiesc Hotelul 1 și Jantea, Bazarul și Teatrul cu Terasa Olt (astăzi biblioteca). Complexul balnear Cozia este dat în folosință între anii 1976 – 1979.

Clima. Climat continental de dealuri și coline, lipsit de contraste termice, caracteristic depresiunilor subcarpatice adăpostite. Temperatura medie anuală este de 9,8°C, în iulie media fiind ceva mai mică de , iar în ianuarie de – și – . Precipitațiile ating 750- anual. Umiditatea relativă a aerului atinge valori medii cuprinse între 60 – 80%. Stațiunea este ferită de vânturi puternice.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale reci sau termale, provenite din izvoare naturale și din sonde, având concentrații și compoziții chimice variate: clorosodice, bicarbonatate, alcaline, calcice, magneziene, sulfuroase, bromoiodurate. Bioclimat sedativ de cruțare.

Indicații terapeutice. Afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hipoacide, constipația cronică, colite cronice); afecțiuni hepato-biliare (dischinezia biliară, colecistită cronică necalculoasă sau calculoasă, tulburări după ficat operat, colecistectomie, hepatită cronică, pancreatită cronică); afecțiuni renale și ale căilor urinare (litiază renală neoperată sau operată, litiaza căilor urinare, pielonefrită cronică, infecții urinare, glomerulonefrită cronică stabilizată); afecțiuni metabolice și de nutriție (diabetul zaharat, stări de hiperuricemii, de hiperlipemii, obezitate); afecțiuni reumatismale inflamatorii (stări alergice articulare, după reumatism articular acut sau după infecții de focar); afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală); afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după entorse, luxații și fracturi); afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni neurologice periferice (pareze, stări după poliomielită); afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele și traheo-bronșitele cronice, bronșectazia); afecțiuni asociate (ginecologice, otorinolaringologice, dermatologice, cardiovasculare, endocrine, nevroză astenică, boli profesionale).

Instalații de tratament. Instalații pentru băi calde cu apă minerală în căzi și bazine; bazin descoperit cu apă termală sulfuroasă; buvete pentru cura internă cu apă minerală; instalații pentru aerosoli și inhalații; instalații complexe pentru electro, termo și hidroterapie; săli de gimnastică medicală, masaj medical; amenajări pentru aerohelioterapie la ștrandul termal.

Structuri de primire turistica. Hoteluri de 3 și 2 stele, hosteluri de 2 stele, motel de 3 stele, pensiuni de 4, 3 și 2 stele, vile de 3, 2, 1 stele, cabane de 2 stele, bungalow de 2 stele, popas turistic de 1 stea.

Atracții turistice. Mănăstirea Cozia (2 km de Călimănești), construitå de Mircea cel Bătrân între anii 1387-1388, considerată cel mai vechi și important monument de arhitectură și artă medievală din țara Românească, restaurată sub Neagoe Basarab în 1517, apoi de paharnicul Serban Cantacuzino în 1707, când se reface și pictura, în continuare sub Constantin Brâncoveanu, sub Bibescu, Ítirbei și alții. În pronaos se află mormintele lui Mircea cel Bătrân și al monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazu. Hramul månåstirii este „Sfânta Treime”, a doua zi după Rusalii. Mănăstirea Turnu, mănăstire de călugări, ctitoriă în 1676 de Varlaam, Episcopul Râmnicului și Mitropolitul țării Românești. Hramul este „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, 21 noiembrie.

Stațiunea Covasna

Așezare. Stațiunea se află la poalele versantului vestic al Munților Brețcului, în partea sudică a depresiunii Târgu Secuiesc, la o distanța de 31 km de Sfântul Gheorghe și 60 km de Brașov.

Istoric. Covasna este cunoscută din timpuri îndepărtate, renumele fiindu-i dat de „Balta Dracului”, din care iese la suprafață atât apă carbogazoasă alcalină cât și un nămol de culoare cenușie. Prima atestare documentară datează din anul 1567, dar descoperirile arheologice dovedesc prezența omului aici încă din neolitic. În 1882, apa minerală provenită de la izvorul Horgasz a fost medaliată la Trieste.

Clima. Covasna are un climat de depresiune intramontană, cu veri răcoroase și ierni reci. Temperatura medie anuală este de 7°C (media lunii iulie este de cca.17°C, iar a lunii ianuarie, de aproximativ -5°C). Precipitațiile medii anuale ating 600 mm, cele mai reduse înregistrându-se în luna februarie, iar cele mai abundente în lunile mai-iunie. Umiditatea relativă a aerului oscilează între 75- 80%, fiind mai scăzută în lunile aprilie, iulie și august. Stațiunea este adăpostită de curenți și vânturi puternice, datorită culmilor împădurite din împrejurimi. La Covasna se face simțită briza de munte, care ia naștere ca urmare a diferenței de temperatură și presiune atmosferică între munți și depresiuni.

Factori naturali terapeutici. Covasna este una dintre cele mai bogate stațiuni din țară în ape minerale, cu o mare varietate a compoziției fizico-chimice. Un alt factor natural terapeutic specific stațiunii îl constituie mofetele (emanații de gaze naturale, în principal, bioxid de carbon), folosite mai ales la tratamentul bolilor aparatului cardiovascular. Apele minerale se recomandă în tratamentul afecțiunilor cardio-vasculare, ginecologice, cele ale aparatului locomotor, afecțiunilor dermatologice, tulburărilor metabolice și ale sistemului nervos. Un alt factor terapeutic important îl reprezintå bioclimatul de cruțare, cu acțiune puțin solicitantă asupra sistemului nervos central și vegetativ, precum și a glandelor cu secreție internă.

Indicații terapeutice. Afecțiuni cardiovasculare (infarct miocardic la minimum 3 luni de la externarea din spital, cardiopatia ischemică, insuficiență mitrală și aortică compensată, hipertensiunea arterială, valvulopatii operate, la minimum 3 luni de la operație, stări după flebite superficiale la minimum 3-4 săptămâni după faza acută, stări post flebite profunde la minimum 6 luni după faza acută, ulcer varicos, arteriopatii periferice prin arteroscleroză, varice); afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice și duodenale cronice); afecțiuni hepato-biliare (dischinezia biliară, colecistită cronică necalculoasă, stări după ficat operat, pancreatită cronică); afecțiuni asociate (afecțiuni metabolice și de nutriție, nevroză astenică).

Instalații de tratament. Instalații pentru băi calde cu ape carbogazoase; instalații pentru mofete; buvete pentru cura internă cu ape minerale; împachetări cu parafină; instalații pentru aerosoli și inhalații; instalații complexe pentru electro și hidroterapie; săli de gimnastică medicală; masaj medical. În stațiune funcționează un spital de Cardiologie.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 4, 3 și 2 stele, pensiuni de 3 și 2 stele, camere de închiriat de 3 și 2 stele, camping de o stea.

Atracții turistice. Ruinele cetății dacice de pe Dealul Zânelor.Se pot vedea ziduri din piatră dispuse în terase.

Rezervația Balta Dracului situată în centrul orașului și declarată monument al naturii este o emanație de gaz mofetic, care a interceptat o pânză freatică.

Comandău (18 km) – calea ferată forestieră Comandău, nefuncționalå în prezent, planul înclinat sau șiclăul, cum este numit de localnici, construit în 1886, monument tehnic unicat în Europa. Mestecănișul de la Reci – rezervație botanică situată în lunca râului Negru, pe dunele de nisip de la Reci. Aici au fost descoperite specii floristice și de faună rare, care alături de mestecenii de pe dunele de nisip formează o zonă protejată.

Stațiunea Govora

Așezare. Stațiunea se află în nord-estul Olteniei, într-o depresiune subcarpatică, pe valea râului Hința, înconjurată de dealuri acoperite de fag, stejar și brad, la 12 km de gara Govora și 21 km de Râmnicu Vâlcea.

Istoric. Apele minerale sunt folosite terapeutic începând cu anul 1879, tratamentul fåcându-se un timp în copăi (căzi de baie din lemn), amenajate în chilii la mănăstirea Govora, aflată la șase kilometri de izvoare. Apa acestor izvoare era transportată la mănăstire în butoaie mari, numite sacale, transportate în care trase de boi. Primul stabiliment de băi apare în anul 1887. În 1910 au fost construite hotelul Palace (cu camere așezate astfel încât să aibă soare cel puțin o oră pe zi), pavilionul central de băi și cazinoul.

Clima. Băile Govora au un climat continental moderat de coline, caracterizat prin veri răcoroase și ierni blânde. Temperatura medie anuală este cea de 9°C (media lunii iulie este 19°C, iar a lunii ianuarie -3°C). Precipitațiile medii anuale înregistrează 840 mm, cu un minim în luna septembrie. Umiditatea relativă a aerului se situeazå la 60-70% în sezonul cald și 70 – 80% în cel rece. Presiunea atmosferică oscilează între 730 – 735 mm.

Factori naturali terapeutici. Apele minerale au concentrații, compoziții chimice variate, pentru cură internă și externă, incluse în trei categorii: ape minerale clorurate-sodice, iodurate, bromurate concentrate, ape minerale clorurate sodice, sulfuroase concentrate, ape minerale sulfuroase, slab bicarbonatate hipotone.

Indicații terapeutice. Afecțiuni respiratorii (persoane expuse la noxe respiratorii, persoane cu frecvente pneumopatii microbiene sau virotice, astmul alergic, bronșitele și traheobronșitele cronice, bronșectazia, scleroemfizemul pulmonar), afecțiuni otorinolaringologice (rinosinuzite cronice catarale și supurate), afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze, poliartroze), afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulo-humerală), afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operații pe mușchi, articulații și oase, stări după entorse, luxații și fracturi), afecțiuni neurologice periferice și centrale (pareze ușoare și sechele tardive după hemipareze și după parapareze la 2 ani de la debut), afecțiuni asociate (ginecologice, renale, digestive, endocrine, cardiovasculare, boli profesionale). Atmosfera din zonă este prielnică persoanelor cu afecțiuni ale căilor respiratorii superioare, polenurile alergogene fiind prezente în cantități mici; combate stările de surmenaj sau debilitate. Din cauza iodului din atmosferă, stațiunea este contraindicată hipertiroidienilor.

Instalații de tratament. Instalații pentru băi calde cu ape minerale iodurate sau cu ape minerale sulfuroase la cadă; bazin cu apă minerală caldă pentru kinetoterapie; instalații pentru terapie respiratorie aerosoli, inhalații, instalații complexe pentru electroterapie și hidroterapie; sală de gimnastică medicală, masaj medical, buvete pentru cura internă.Traseele incluse în cura de teren sunt marcate.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 1, 2, și 3 stele, pensiuni de 3 stele, vile de 4, 3, 2 stele și o stea, popas turistic de o stea.

Atracții turistice. Vizite la mănăstirile din Vâlcea, așezăminte de cult și focare de cultură, în locuri încărcate de istorie. Mănăstirea Govora, aflată la numai șase kilometri de stațiune, este una dintre cele mai vechi mănăstiri din țara Românească, precum și un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe. Mănăstirea Hurezi monument de arhitectură românească, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, se află pe lista monumentelor UNESCO. Excursie la Muzeul Viei și Vinului din Drăgășani și degustări organizate la cramele din regiune.

Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni prezintă 45 de gospodării mobilate cu 8500 de piese tradiționale, alături de han, școală și biserica de lemn. De remarcat este tradiția caselor cu foișor din zona etnografică Horezu și a gospodăriilor de viticultori din podgoria Drăgășani, ateliere și meșteșuguri autentice.

Galeria de Artă Populară Contemporană de la Horezu conține câteva mii de exponate unicat, preponderent ceramică de Hurezi, olărie din alte zone ale țării, dar și o mare colecție permanentă de artă populară contemporană.

10.Stațiunea Sângeorz-Băi

Așezare. Stațiunea este situată la poalele Munților Rodnei, în bazinul superior al Someșului Mare, într-o regiune de dealuri și coline.

Istoric. Atestată în anul 1245 sub numele de Sanct Gurgh, Sângeorz-Băi e consemnată pe harta Imperiului Austriac, în anul 1770, ca localitate cu ape minerale. Datorită izvoarelor tămăduitoare, în 1876 s-a hotărât ca numele stațiunii sa fie Hebe (în mitologia greacă zeița tinereții veșnice).

La Sângeorz Băi au existat 5 izvoare la începutul activității balneoclimaterice. În 1951 a fost captat izvorul 6, cu un debit de 65.000 l/zi, iar în anul 1958 au fost descoperite izvoarele 7, 8 și 9, care asigură necesarul de apă atât pentru tratament cât și pentru îmbuteliere.

Clima. Climat continental moderat de dealuri și coline.Temperatura medie anuală este de 7,5°C (media lunii iulie cca.18°C, iar a lunii ianuarie -5,5°C). Verile sunt răcoroase, iar iernile friguroase. Umiditatea aerului atinge o medie anuală de 82%, iar nebulozitatea este cea de 6,0 zecimi. Precipitațiile medii anuale înregistrează 800 mm anual.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene, carbogazoase; nămol mineral; emanațiile de CO2 – mofete. Bioclimat sedativ de cruțare.

Indicații terapeutice. Afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite cornice hipoacide și hiperacide, ulcere gastrice și duodenale cronice, sechele după stomac operat pentru ulcer, constipație cronică, colite cornice, nespecifice); afecțiuni hepato – biliare (dischinezie biliară, colecistită cronică necalculoasă sau calculoasă, stări după ficat operat, hepatită cronică, pancreatită cronică); afecțiuni metabolice și de nutriție (diabetul zaharat, stări de hiperuricemii, de hiperlipemii, obezitate); afecțiuni asociate (respiratorii, reumatismale degenerative și abarticulare, cardiovasculare).

Instalații de tratament. Buvete pentru cura internă cu ape minerale; instalații pentru aplicații calde de nămol și parafină; instalații pentru aerosoli și inhalații; instalații pentru electro și hidroterapie; mofete; săli de gimnastică medicală; masaj medical.

Structuri de primire turistică. Hotel de 2 stele, pensiuni de 3 stele, vile de 2 stele, cabană de 3 stele.

Atracții turistice. Ruinele cetăților Ciceu, Rodnei. Castrul Roman Orheiu Bistriței. Biserici din Bistrița – Ortodoxă, Reformată, Catolică, Sinagoga.

Mânăstiri: Nușeni (localitatea Nușeni), Piatra Fântânele (Piatra Fântânele).

Muzee: Muzeul Județean Bistrița – Năsăud, Casa Argintarului și casa memorială Andrei Mureșanu (Bistrița), Muzeul De Artă Comparată (Sângeorz Băi), punct muzeal Sângeorz Băi. Casa memorială Liviu Rebreanu, casa memorială George Coșbuc. Complexul muzeal Șugălete – Bistrița. Peșteri: Grota Zânelor, Jgheabul lui Zalion, Izvorul Tăușoarelor. Lacuri: Zagra, Lala Mare și Lala Mic – glaciare sub Vf. Ineu, Colibița (Munții Căliman). Rezervații naturale: Ineu – Lala, Râpa Verde, Piatra Corbului – Munții Călimani, Piatra Fântânele – Munții Bârgău, Stânca Iedului – Bujdei (Munții Rodnei), Vulcanii Noroioși (loc. Monor), Muntele de Sare de la Sărățel, Poiana cu Narcise – Mogoșeni. Zona etnografica Ciocănești; mânăstirile din nordul Moldovei (Vorone, Arbore, Moldovița, Putna), podgoria Bistrița, herghelia de la Beclean; Maramureș (Valea Izei), Cimitirul vesel (Săpânța).

11. Stațiunea Slănic Moldova

Așezare. Stațiunea se află pe versantul estic al Carpaților Orientali, pe valea râului Slănic, într-o regiune cu păduri de fag și brad, la o distanță de 18 km de orașul Târgu Ocna. Un parc mare natural, amenajat cu bun gust, conferă stațiunii un farmec deosebit.

Istoric. Localitatea este atestată documentar din anul 1755. Izvoarele de ape vindecătoare din această stațiune au fost descoperite din anul 1801. În 1827 a fost construit primul stabiliment balnear unde boierii moldoveni veneau să facă băi (a fost distrus în timpul Primului Război Mondial și ulterior reconstruit). În scurt timp, izvoarele minerale din Slănic Moldova au devenit cunoscute și căutate. În anul 1832 au fost făcute primele analize chimice ale apelor, iar în anul 1877 s-au înființat primele instalații balneare.

Clima. Slănic – Moldova are un climat de tranziție între climatul de deal și cel de munte, cu veri nu prea călduroase și ierni blânde.Temperatura medie anuală este de 7,1°C (media lunii iulie este 17,8°C, iar a lunii ianuarie -4,2°C). Precipitațiile atmosferice înregistrează o valoare medie anuală de 600 mm, iar nebulozitatea este relativ scăzută. Ploi abundente cad în perioada mai – august (de scurtă durată) și octombrie – noiembrie, luna septembrie fiind cea mai uscată. Situată într-o vale adâncă și protejată de versanții împăduriți, stațiunea este ferită de vânturi puternice. Briza de munte, vântul dominant, suflă despre sud – vest și se face simțit în timpul verii, împrospătând atmosfera cu aerosoli rășinoși. Numărul zilelor calme se ridică la 293 pe an.

Factori naturali de cură. Apele minerale de la cele peste 20 de izvoare se clasifică, din punct de vedere al compoziției chimice, în următoarele grupe: ape minerale clorurosodice, alcaline, carbogazoase, slab sulfuroase, bromurate, iodurate (izvoarele 1 bis, 3, 6, 8, 10, 12, 13, 14, 15); ape minerale alcaline, clorurosodice, carbogazoase, hipotone (izvorul Ciunget); ape minerale alcaline, slab feruginoase, hipotone (sondele 1 și 2); ape minerale sulfuroase, cloruro-sodice, slab carbogazoase (izvorul Cascada); ape minerale feruginoase, carbogazoase (izvoarele 14 și Chercheș); ape minerale vitriolice – feruginoase (izvorul 8 bis) și vitriolice – silicioase (izvorul 5); ape minerale oligominerale (izvorul 300 de Scări).

Indicații terapeutice. Afecțiuni ale tubului digestiv (gastrite cronice hiperacide, ulcere gastrice și duodenale la minimum trei luni de la perioada dureroasă, stări după stomac operat, colite cronice nespecifice); afecțiuni hepato – biliare (dischinezie biliară, colecistită cronică necalculoasă sau calculoasă, stări după ficat operat – colecistectomie); afecțiuni ale căilor respiratorii (astmul alergic, traheo – bronșitele cronice, bronșectazia, emfizemul pulmonar, rino – sinuzitele cronice); afecțiuni metabolice și de nutriție (forme ușoare și medii de diabet, obezitate); afecțiuni ale rinichiului și căilor urinare; afecțiuni neurologice periferice; afecțiuni posttraumatice; afecțiuni asociate (reumatisme degenerative sau abarticulare, afecțiuni cardiovasculare, endocrine, ginecologice, boli profesionale, nevroză astenică).

Instalații de tratament. Instalații pentru cura internă cu ape minerale; instalații pentru terapie respiratorie (aparate pentru aerosoli și inhalații cu ape minerale și substanțe medicamentoase); sanatoriu subteran cu microclimat de salină la Târgu Ocna; instalații pentru băi calde cu ape minerale; instalații complexe pentru electro și hidroterapie; săli pentru gimnastică medicală, masaj manual; mofetă.

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 3, 2 stele și o stea, pensiuni de 4 și 2 stele, vile de 3 stele, camere de închiriat de 3 stele și o stea.

Atracții turistice. Cazinoul, construit in 1894, monument de arhitectură, cascada Slănic (599 m altitudine), „300 de scări” pe Dealul Dobru (826 m altitudine).

În împrejurimi:Bacău: Muzeul Județean de Istorie „Iulian Antonescu”; Muzeul Județean de Etnografie și Artă; Muzeul Județean de științe ale Naturii; Complexul Astronomic Popular „Vasile Anestin”; ruinele Curții Domnești, ridicată în 1481, ca reședință a țării de Jos, de către Alexandru, fiul lui Ștefan cel Mare; Biserica Domnească „Precista” înălțată în 1491, în stil moldovenesc; mănăstirea Runcu, ridicată în 1457 de către Domnitorul Ștefan cel Mare. Comănești: Palatul Ghica (1790); moinești: Muzeul Exploatării Petrolului din Sudul Moldovei; Onești: Biserica Adormirii, ridicată în 1493 de către Ștefan cel Mare; pod de piatră construit în vremea lui Ștefan cel Mare, cel mai vechi din țară. Parincea: Mănăstirea Parincea, întemeiată de călugări în 1702.

12. Stațiunea Vatra Dornei

Așezare. Stațiunea se află în nordul țării, la confluența râurilor Dorna și Bistrița, în una din cele mai frumoase depresiuni din Carpații Orientali, numită și “țara Dornelor”, la o distanță de 40 km de Câmpulung Moldovenesc, 110 km de Suceava și 83 km de Bistrița.

Istoric. Stațiunea datează din secolul al XVI-lea, apele minerale fiind cunoscute și apreciate încă de la 1800 (50.000 de sticle se îmbuteliaseră deja la Poiana Negri până în 1812). În 1845 se construiește la Vatra Dornei primul stabiliment balnear. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea începe amenajarea și modernizarea stațiunii, prin captări de izvoare, prin aplicarea primelor tratamente cu nămol de turbă și mai ales prin construirea instalațiilor balneare moderne în 1895. În primul deceniu al secolului al XX-lea, Vatra Dornei este declarată oraș. În 1944, instalațiile balneare au fost complet distruse de trupele germane în retragere, ceea ce a pus problema refacerii aproape totale a stațiunii. După 1970, capacitatea stațiunii a crescut foarte mult (cca. 5.000 locuri de cazare), unele hoteluri având bază proprie de tratament.

Clima. Vatra Dornei are un climat continental de depresiune intramontană, cu veri răcoroase și ierni friguroase. Temperatura medie anuală este de 5,2°C (media lunii iulie este de 15,2°C, iar a lunii ianuarie de -6°C), fiind mai scăzută decât în alte regiuni ale țării situate la aceeași altitudine. Precipitațiile înregistrează, în medie, 670 – 800 mm anual, numărul zilelor cu zăpadă ridicându-se la peste 120 pe an. Umiditatea relativă a aerului este mai ridicată în sezonul rece (noiembrie – februarie) și mai redusă la sfârșitul primăverii și vara. Media presiunii atmosferice se situează la 693 mm. Munții înconjurători, acoperiți cu păduri de rășinoase, protejează stațiunea de vânturi puternice.

Factori naturali terapeutici. Ape minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone; nămol de turbă transportat de la Poiana Stampei și folosit la tratament atât sub formă de băi de nămol, cât și la împachetări; mofete naturale de sondă cu mare puritate și concentrație de CO2. Bioclimat montan cu caracter tonic stimulant.

Indicații terapeutice. Afecțiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic în stadiul de postconvalescență, cardiopatia ischemică, insuficiență mitrală și aortică compensată, hipertensiunea arterială, arteriopatii periferice prin arteroscleroza, varice); afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală

și lombară, artroze și poliartroze); afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală); afecțiuni posttraumatice (redori articulare posttraumatice, stări după operații pe mușchi, oase și articulații, stări după entorse, luxații și fracturi); afecțiuni neurologice periferice și centrale (pareze ușoare, sechele minore, după polineuropatii, sechele tardive după hemipareze și după parapareze la 2 ani de la debut); afecțiuni asociate (respiratorii, endocrine, afecțiuni ale tubului digestiv, ginecologice, metabolice și de nutriție.

Instalații de tratament. Instalații pentru băi calde cu apă minerală carbogazoasă la căzi; instalații pentru băi calde de nămol și pentru împachetări cu nămol; buvete pentru cura internă cu ape minerale; instalații pentru mofete artificiale; instalații pentru electro și hidroterapie; mecanoterapie; instalații pentru aerosoli; sală de gimnastică medicală, masaj medical; cură de teren;

Structuri de primire turistică. Hoteluri de 4, 3, 2 stele, hosteluri de 3, 2 stele, motel de 3 stele, pensiuni de 4, 3, 2 stele, vile de 3, 2 stele și o stea, căsuțe de 2 stele, camping de 2 stele, cabană cu o stea.

Atracții turistice. Pentru cei care își doresc o vacanță activă, stațiunea Vatra Dornei dispune de multiple posibilități de petrecere a timpului liber: drumeții, plimbări la mânăstirile din Bucovina, pescuit pe râul Bistrița, parapantă în Suhard, rafting, ciclism montan prin toată depresiunea Dornelor, iar pentru sezonul de iarnă sunt amenajate pârtii de schi de dificultate medie, prevăzute cu instalații de transport pe cablu, un patinoar și o pârtie pentru sănii, iar pe muntele Runc se află o pârtie de schi fond. Câteva din obiectivele turistice din zona dornelor: Muzeul Etnografic al Bucovinei amplasat în clădirea primăriei, Muzeul Vânătorii și al Științelor Naturale. La câțiva km de Vatra Dornei se află o serie de mănăstiri ortodoxe remarcabile prin vechimea și prin arhitectura lor: Putna, Sucevița (1581 – 1601), Moldovița (1532), Voroneț (1488), Humor (1530) etc. Toate aceste mănăstiri sunt monumente unicat ale artei feudale românești, cu picturi murale interioare și exterioare. În apropierea orașului se mai află mănăstirea Piatra Tăieturii, Schitul Mestecăniș, Schitul Podu Coșnei, Mănăstirea de Maici „Acoperământul Maicii Domnului”. La 40 km de Vatra Dornei, prin pasul Tihuța, în comuna Piatra Fântânele se află Castelul Dracula, construit în stilul unei case medievale. Se spune că aici a trăit contele Dracula (se poate vizita cripta în care sunt expuse rămășițele acestuia, precum și unele lucruri personale).