Turismul Balnear In Judetul Mures Studiu DE Caz Complexul Apollo Wellness Club

Economie

Turismul Balnear In Judetul Mures Studiu DE Caz Complexul Apollo Wellness Club

Byadmin ianuarie 1, 2024

TURISMUL BALNEAR ÎN JUDEȚUL MUREȘ

STUDIU DE CAZ COMPLEXUL APOLLO WELLNESS CLUB

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Turismul – fenomen economic contemporan

Conceptul de „turism” și fenomen turistic

Principalii factori de influență ai turismului

Principalele forme noi de turism

Potențialul turistic balnear în România

Evoluția turismului balnear la nivel național

Capitolul 2. Prezentarea și caracterizarea potențialului turistic balnear în Județul Mureș

2.1 Prezentare generală

2.2 Prezentarea potențialului turistic

2.3 Turismul balnear – componentă a activității turistice din Județul Mureș

Capitolul 3. Studiu de caz: stațiunea „Băile sărate Sângeorgiu de Mureș” – Complexul

Apollo Wellness Club

3.1 Scurt istoric al stațiunii „Băile sărate Sângeorgiu de Mureș

3.2 Profilul stațiunii „Băile sărate Sângeorgiu de Mureș

3.3 Serviciile și facilitățile oferite de Complexul Apollo Wellnes Club

3.4 Tarife practicate

3.5 Organizarea și funcționarea hotelului Apollo

3.6 Clientela complexului Apollo

3.7 Analiza datelor economice în cadrul Complexului Apollo

CONCLUZIE

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Pornind de la cea mai simplă definiție a turismului, ca fiind: „o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber”, se poate spune că timpul de vacanță nu trebuie să fie o perioadă de inactivitate, organizatorii de vacanțe trebuind să le ofere turiștilor posibilitatea de a descoperi natura, locuri și oamenii noi, activități culturale și sportive, fie la nivel individual fie la nivel de colectivitate.

Ca urmare a tendinței generale de evoluție a societății, turismul reprezintă astăzi nu numai cea mai eficientă ramură economică, ci si cea mai sigură modalitate de conservare a însăși ființei umane. Reprezintă unul dintre fenomenele ce domină lumea contemporană, unul dintre cele mai profitabile segmente ale economiei mondiale.

Potențialul turistic balnear formează o categorie aparte de resurse turistice care au generat încă din antichitate cea mai veche și caracteristică formă de turism practicată în România – balneoturismul. El cuprinde, în conformitate cu normele balneologice internaționale, apele de o mare bogăție de factori naturali de cură, răspândiți pe aproape întreaga suprafață a țării de pe litoralul românesc și până în Munții Carpați.

Prezenta lucrare evidențiază în:

primul capitol noțiuni introductive și aspecte teoretice despre turism, care în zilele noastre, prin conținutul și rolul său, reprezintă o componentă importantă a vieții economice și sociale, și industria pe care acesta o dezvoltă;

Al doilea capitol cuprinde o analiză a turismului balnear pe plan național dar și pe plan regional, adică județul Mureș unde se pot practica mai multe forme de turism, potențialul fiind ridicat, deși în multe cazuri nu este valorificat;

al treilea capitol am reușit să alcătuiesc un studiu de caz pe Stațiunea balneoclimaterică „Băile Sărate Sângeorgiu de Mureș” – Complexul Apollo Wellnes Club, care prestează atât servicii hoteliere cât și balneoclimaterice, stațiunea fiind renumită pentru apele sărate și nămolul mineral încă din anul 1880.

În opinia mea, lucrarea este foarte complexă și interesantă, fiindcă am folosit cunoștiințele dobândite în cadrul facultății. Pe lângă faptul că, pe de o parte, a fost o sarcină elaborarea lucrării de licență, pe de altă parte a fost și o plăcere, o concentrare deosebit de interesantă.

Capitolul 1. TURISMUL – FENOMEN ECONOMIC CONTEMPORAN

Conceptul de „turism” și fenomen turistic

Începând cu a doua jumătate a secolului XX, turismul a devenit una dintre cele mai complexe ramuri economice din lume, în derularea sa fiind implicată întreaga societate. Turismul valorifică superior potențialul natural și antropic al unei țări, îmbogățindu-le continuu, satisfăcând multiple motivații umane. Are un efect multiplicator, introducând în circuitul economic laturi inedite cum sunt: peisajul (pentru „consumarea” căruia este necesară deplasarea la fața locului), ospitalitatea, solicitudinea și informația (geografică, cultural-istorică, gastronomică, artistică, etc). Cercetarea fenomenului turistic a captat atenția unui volum impresionant de instituții și specialiști din cele mai diferite domenii.

Turismul reprezintă, în zilele noastre, prin conținutul și rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă importantă a vieții economice și sociale pentru un număr din ce în ce mai mare țări ale lumii. Turismul, fiind receptiv la prefacerile civilizației contemporane, evoluează sub impactul acestora, dinamica sa integrându-se procesului general de dezvoltare.

Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii, turismul a fost definit drept fiind: „arta de a călători pentru propria plăcere” (M.Peyromarre Debord). Aporturile turismului trebuie să fie benefice pentru întreaga comunitate. El trebuie să contribuie la dezvoltarea economică și socială a regiunilor a cetățenilor priviți ca un întreg. Sectorul turistic trebuie să genereze locuri de muncă și să garanteze, în același timp, drepturile fundamentale ale persoanelor care sunt angajate.

Izvorât din necesitatea de etalare a „bunelor materiale” a claselor sociale elevate și transpus într-o dimensiune superioară, odată cu însușirea caracterului „de masă”, turismul și-a câștigat locul între ramurile de vârf ale economiilor naționale, în state de pe toate continentele Globului. Turismul este unul dintre elementele căruia i se acordă cea mai largă considerație în politica de dezvoltare economico-socială a statelor lumii, prin prisma laturilor sale comerciale, ca factor recreator, de cunoaștere și instruire.

Turismul, ca activitate economico-socială a apărut și evoluat în directă legătură cu procesul general de dezvoltare a societății, reflectând prefacerile din interiorul acesteia. Prin valorificarea superioară a resurselor turistice și nu, aportul valutar, ponderea în PIB, realizarea valorii adăugate, echilibrarea balanței de plăți valutare, efectul de antrenare și stimulare a producției în alte domenii economice, ocuparea forței de muncă., turismul devine o activitate prioritară de interes național în multe țări de pe mapamond.

Turismul balnear, ca formă distinctă de turism, prezintă o serie de particularități față de celelalte forme de turism ce sunt date de caracteristicile cererii turistice, cât și de ale ofertei. În ceea ce privește cererea turistică, clientela din turismul balnear este una foarte bine individualizată. Se poate afirma faptul că, în cazul turismului balnear, clientela este mult mai stabilă decât în cazul celorlalte forme de turism, atât timp cât efectuarea unei cure balneare presupune o perioadă prestabilită sau chiar o repetare a ei la anumite perioade de timp. O altă particularitate a turismului balnear este dată de faptul că această formă de turism se completează foarte bine cu orice altă formă de turism, dat fiind faptul că factorii naturali se găsesc într-o diversitate de zone geografice sau turistice.

Mai nou însă, ca urmare a localizării resurselor și diverității mai mari a clientelei, mult mai puțin sprijite de sistemele de asigurări sociale și astfel nevoite să facă față concurenței celorlalte stațiuni turistice din cadrul acelorași regiuni geografice. Dintr-o perspectivă socială, turismul balnear își aduce un aport indiscutabil la îmbunătățirea stării de sănătate a populației. În acest sens, unii autori vorbesc chiar de o eficiență socială a turismului balnear înțeleasă prin economia de resurse destinată îngrijirii și refacerii sănătății sau reducerea duratei medii a concediilor medicale realizate pe seama tratamentului balnear (Minciu, 2004).

Tot mai mulți turiști vin în stațiunile balneare nu pentru tratament, ci pentru revigorarea sănătății și creșterea capacității de apărare împotriva diverselor boli sau afecțiuni. În acest sens nu se mai poate vorbi de o motivație strict medicală a turismului balnear, ceea ce face ca produsul turistic balnear să nu mai poată fi așa ușor identificat, acesta interferând cu alte forme de turism.

Rolul turismului balnear este de necontestat, dezvoltarea pieței sale având o influență importantă pentru susținerea finanșelor, sănătății publice, veniturilor unităților administrativ teritoriale de care aparțin stațiunile balneare și a consumatorilor, atât pacienți existenți, cât și potențiali. Imaginea destinațiilor balneare are un rol semnificativ în analiza percepției tinerilor, cu privire la stațiunile balneare, atât în cazul consumatorilor efectivi, dar mai ales în cazul consumatorilor potențiali.

Principalii factori de influență ai turismului

Turismul ca mod superior de petrecere a timpului liber al oamenilor este condiționat în evoluția sa, de o multitudine de factori care asigură satisfacerea motivațiilor turistice și determină călătoria turistică. Influența acestor factori este aleatorie în funcție de conținutul specific al fiecăruia și în raport cu momentul și locul acțiunii, iar intercondiționarea reciprocă și simultanietatea acțiunii lor potențează efectul final, făcând destul de greoaie cuantificarea aportului fiecăruia.

Cea mai cuprinzătoare clasificare utilizează criteriul legat de natura factorilor, și anume (fig. nr.1) :

Factorii economici pot influența direct și indirect promovarea turismului: influența directă se manifestă prin creșterea productivității muncii și a veniturilor, iar cea indirectă prin creșterea implivită a ratei timpului necesar altor activități decât cele productive și a resurselor financiare ale oamenilor. Puternica influență exercitată asupra turismului este justificată de faptul că acest demers este un apanaj al celor care și-au asigurat condițiile minimale de existență (hrană, adăpost, îmbrăcăminte, școlarizare); doar după ce individul și-a realizat un nivel de trai satisfăcător și a depășit pragul critic al satisafacerii nevoilor imediate, poate economisii banii necesari altor nevoi firești, cum ar fi: recreerea, refacerea sau cunoașterea.

Factorii demografici acționează prin: creșterea numerică a populației (aceasta fiind privită ca un rezervor potențial de turiști), răspândirea și densitatea populației în teritoriu (afectează nivelul călătoriilor), sporirea longevității și creșterea ponderii grupelor de vârstă tânără și vârstnică. Omul ca individ sau colectivitate, reprezintă o condiție esențială a genezei și dezvoltării fenomenului turistic, nevoia umană de recreere, refacere fizico-psihică și de cunoaștere reprezentând de altfel, principala cauză a apariției turismului. Pe lângă motivația nevoii de călătorie, factorii psihologici se manifestă activ și în timpul desfășurării acesteia, impunând individului tipul de turism și particularitățile acestuia. Turismul reprezintă totodată o șansă a omului contemporan la viață, prin facilitarea accesului la bucuriile ei tangibile, palpabile; pe de o parte turismul creează premisele reîntoarcerii la natură, iar pe de altă parte facilitează, prin forme specifice întâlnirea omului cu Divinitatea în spații cu o mare încărcătură spirituală .

Factori politici: situația economică și politică, formalități la frontieră, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor, legislația turistică .

Factorii tehnici : performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice.

Factori legați de informația turistică și mijloacele și căile de informare și promovare a produselor turistice, calitatea serviciilor. Dovedesc puterea de penetrație și de atracție a ofertei turistice pe piața turistică.

Figura nr 1.1 Factorii de influență ai turismului

Principalele forme noi de turism

Forma de turism – poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea sau combinarea serviciilodesfășurării acesteia, impunând individului tipul de turism și particularitățile acestuia. Turismul reprezintă totodată o șansă a omului contemporan la viață, prin facilitarea accesului la bucuriile ei tangibile, palpabile; pe de o parte turismul creează premisele reîntoarcerii la natură, iar pe de altă parte facilitează, prin forme specifice întâlnirea omului cu Divinitatea în spații cu o mare încărcătură spirituală .

Factori politici: situația economică și politică, formalități la frontieră, facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor, legislația turistică .

Factorii tehnici : performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice.

Factori legați de informația turistică și mijloacele și căile de informare și promovare a produselor turistice, calitatea serviciilor. Dovedesc puterea de penetrație și de atracție a ofertei turistice pe piața turistică.

Figura nr 1.1 Factorii de influență ai turismului

Principalele forme noi de turism

Forma de turism – poate fi definită prin aspectul concret pe care îl îmbracă asocierea sau combinarea serviciilor (transport, cazare, alimenație, agreement) ce alcătuiesc produsul touristic, precum și modalitatea de comercializare a acestuia. Delimitarea formelor de turism este deosebit de importantă din punct de vedere teoretic si practic și oferă elemente de fundamentare științifică a deciziilor cu privire la dezvoltarea și diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.

Formele de turism vor fi definite in functie de diferite criterii sau factori ce isi pun pecetea asupra individualizarii si desfasurarii fenomenului turistic la scara detaliilor sale. Astfel de criterii sunt: distanta, durata, provenienta turistilor, numarul turistilor, gradul de organizare, modul de desfasurare, mijloace de transport utilizate, varsta turistilor, aportul social, particularitatile regiunii de destinatie.

Principalele forme noi de turism sunt:

Turismul gastronomic se referă la călătoriile efectuate către destinații unde mâncarea și băuturile locale sunt principalii factorii de motivare pentru călătorie. Acest tip de turism nu este nou, inițial a fost un produs agroturistic ce punea accentul pe căutarea și consumul de preparate alimentare și băuturi tradiționale.

Turismul de vânătoare și pescuit: Premisele debutului și evoluției acestei forme turistice de nișă constau în extinderea rețelelor de drumuri , a terenurilor agricole, dezvoltarea industrială, sporirea veniturilor. În multe județe precum: Suceava, Brașov, Neamț, Harghita, există cabane de vânătoare , iar ocoalele silvice pot organiza partide de vânătoare la cererea turiștilor. Pescuitul sportiv este practicabil în Delta Dunării, Marea Neagră, pe cursul râurilor mari în unele lacuri naturale și antropice din spațiul montan și colinar. România, prin diversitatea formelor de relief pe care le deține și prin numeroasele ecosisteme naturale de naturi diferite, joacă un rol important pe piața europeană a vânătorii și pescuitului sportiv.

Turismul de afaceri presupune, în general, deplasarea într-o altă localitate, la o distanță mai mare de 50 km de localitatea de origine a turistului de afaceri, deplasare determinată strict de o afacere, de un eveniment sau de un scop educațional.

Turismul montan se referă la orice activitate turistică care are loc în zona montană, într-un mod durabil, incluzând activități turistice precum: drumețiile montane, alpinismul, pelerinajul, sporturi de iarnă și diferite sporturi de vară.

Turismul de aventură și sporturi extreme reprezintă un set de activități, experiențe care implică acțiune, noutate, mișcare și natură. Ca o formă de turism organizat a apărut încă de la începutul secolului nostru, mai ales pentru drumețiile montane, când au fost construite și primele cabane. Ulterior în aria montană au început să se practice parapanta, deltaplanul, bungee-jumping, ofroad și alpinism, mountainbike, speologie în peșteri, coborâri în avene. În ceea ce privește profilul turistului care alege turismul de aventură, acesta are între 25 și 80 de ani și o situație financiară medie.

Turismul speologic reprezintă o atracție deosebită pentru iubitorii de peșteri, grote, aventuri, și alte forme cartice deosebite, dar și un real interes pentru adepții turismului de aventură.

Turismul cultural reprezintă o formă modernă de a petrece vacanța, și o formă în plină expansiune care abordează cultura unei regiuni, în special valorile ei artistice. Astfel de vacanțe sub denumirea generică de „circuite, orașe și cultură” dețin în țările occidentale ponderi importante în structura destinațiilor de vacanță. Acest tip de turism poate include, de asemenea, o varietate de evenimente culturale speciale, cum ar turismul muzeelor, atunci când turiștii vizitează multe muzee.

Turismul negru reprezintă un amestec de istorie, patrimoniu, tragedii și cunoaștere, dar și o formă de distracție ce implică vizitarea locurilor în care au avut loc catastrofe sau dezastre în care și-au pierdut viața zeci sau sute de persoane. Călătoriile care au și scop principal experimentarea evenimentelor asociate morții, durerii și suferinței nu reprezintă un fenomen nou.

Turismul grădinilor presupune vizitarea grădinilor botanice sau a unor locuri celebre din perspectiva activității de grădinărit. În România, principalele grădini botanice se gasesc în orașele București, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Galați, Arad, Târgu Mureș,Tulcea.

Turismul pop-cultural este o formă de a călători care îți permite să vizitezi locații cunoscute prin intermediul literaturii, filmului, muzicii. Acest tip de turism este recomandat în special fanilor unui film sau unei cărți deoarece aseștia pot să vadă locurile în care s-a filmat, destinațiile care apar în cartea lor preferată.

Turismul vini-viticol presupune vizitarea podgoriilor, plantațiilor, a vinăriilor și a cramelor, dar și de participare la festivaluri și evenimente, cu scopul principal de a experimenta atributele specifice ale unei regiuni viticole.

Turismul hobby-hobo (turismul după bunul plac) presupune uitarea oricărei bariere și adoptarea unui stil de viață cât se poate de nonconformist, cel puțin pe durata vacanței vagabondistice. Termenul „hobo” se referă, în principiu la viața celor fără adăpost, la cei care practică acest gen de turism preferând călătoriile cu rulota sau camparea în aer liber. Chiar dacă își permit un alt gen de vacanță, preferă sa călătorească urcând dintr-un tren într-altul, fără să achite costurile biletului. Stilul de viață fără griji este de cele mai multe ori abandonat după terminarea vacanței, turiștii întorcându-se la casele și la joburile lor.

Turismul exclusivist este practicat de către contingente de turiști foarte bogați, ce preferă vacanțe exotice sau aventuri excentrice, derulate în regiuni în care obiectivele turistice pentru acre aceștia se deplasează, fie nu sunt specifice acelui loc, fie implică costuri financiare ridicate.

Turismul pe canapea și turismul virtual reprezintă lipsa de călătorie, ca atare, studierea lumii prin intermediul intenetului, cărților. Un tur virtual nu are aceleași efect ca și o vizită la fața locului, dar îl pune pe vizitator în temă cu ceea ce cuprinde instituția muzeală și este în măsură să-l convingă dacă să meargă la muzeu sau nu.

Turismul genealogic este o formă a turismului cultural care are ca scop principal vizitarea unor locuri legate de istoricul familiei, de strămoși și de evenimente din viața acestora. Întreprins în scopul de a descoperi strămoșii și a vizita locurile de origine și, uneori, a face cunoștiință cu rudele îndepărtate.

Narco-turismul este definit drept o călătorie ce are ca scop obținerea sau utilizarea de droguri, în scop personal, acestea fiind ilegale în circumscripția, regiunea sau statutul de proveniență al turismului. Cu toate acestea, desi nu este una dintre cele mai legale activități recreaționale, acet gen de turism este foarte practicat.

Turismul de tip gay este cunoscut în literatura mondială de specialitate, mai ales prin sintagma LGBT Tourism, care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, și transexuală existentă astăzi la nivel mondial.

Potențialul turistic balnear în România

Turismul balnear reprezintă una din formele de circulație turistică constantă, cu o clientelă relativ stabilă, care contribuie la ridicarea coeficițienților de utilizare a capacităților de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist. Segmentul balnear este unul din produsule/pieței turismului de sănătate, alături de turismul medical, talasoterapia, wellbeing/spa și fitness.

Printre destinațiile preferate de turiștii străini, turismul de sănătate ocupă un loc foarte important. În anii următori, această formă de turism va lua amploare și mai mare, constituind una din sursele cele mai mari de venituri pentru țara noastră, care este unul din statele cu resurse balneo-climaterice foarte bogate din Europa. Deținem stațiuni balneare cu un mare potențial turistic, în cazul care ar funcționa la standardele cerute de un turism modern, dar multe din structurile de cazare necesită reparații majore sau chiar capitale.

Oferta balneară îmbină curele balneare tradiționale cu cele profilactice, utilizând atât factori naturali terapeutici, cât și fizioteraia. Procedurile balneare se completează cu hidrokinetoterapia, gimnastică, piscină, saună, fitness, cura de teren, cure pentru punere în forță,

Potențialul balnear se află pe tot mapamondul fiind prezent pe toate formele de relief și în orice condiții de climă, de la litoral până la munte. Cele mai reprezentative stațiuni balneoclimatice (din cele 64 existente în țară) sunt: Băile Herculane, Băile Felix, Băile Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Băile Tușnad, Covasna, Sovata, Vatra-Dornei, Buziaș.

Componentele potențialului balnear sunt, în general, următoarele:

Apele minerale și termominerale sunt cantonate în principal în arealul montan atât în masivele cristalino-mezozoice cât și în cele vulcanice. Apar de asemenea în ariile de dealuri și podișuri, la contactul acestora cu munții.

Ape oligominerale: cu un conținut mai mic de 1g/l substanțe dizolvate și mai puțin de 1g/l dioxid de carbon, acestea pot fi termale (Băile Felix, Băile 1 Mai, Geoagiu Băi, Călan, Moneasa) și folosite în cura externă; sunt și ape reci (Călimănești-Căciulata, Băile Olănești, Slănic-Moldova) utilizate în cura externă.

Ape carbogazoase cu cel puțin 1g/l dioxid de carbon, de regulă mixte și folosite ca ape de masă sau ape medicinale, cât și în cura internă și externă (Borsec, Lipova, Buziaș, Sângeorz-Băi, Vatra Dornei, Băile Tușnad, Covasna, Biborțeni);

Ape alcaline cu un conținut de cel puțin 1g/l bicarbonat de sodiu, respectiv 726 mg/l anion bicarbonic, utilizate mai ales în cura internă( Bodoc, Poiana Negri, Borsec) sau conțin în plus clorură de sodiu (Slănic Moldova, Sângeorz-Băi, Covasna).

Ape radioactive cu radioactivitate de cel puțin 29n Curie sau 10-7 mg/l sare de uraniu, utilizate terapeutic în România la Băile Herculane , Sângeorz Băi sau Borsec.

Lacuri terapeutice: apele lor sunt clorurate-sodice, uneori iodurate sau sulfate și de aceea reprezintă interes terapeutic în afecțiunile reumatismale și ale sistemului circulator periferic. Asemenea lacuri se găsesc pe litoral, în Câmpia Română și în ariile deluroase cu structuri diapirice.

Nămoluri terapeutice: nămoluri negre, sulfuroase, sărate, se găsesc la Lacul Ursu, Lacul Techirghiol.

Salinele constituie un factor de cură, cu microclimat de salină, utilizat în terapia afecțiunilor respiratorii cronice și astmului (Târgu Ocna, Praid).

Emanațiile naturale de gaze terapeutice sunt fenomene post vulcanice: emanații naturale de dioxid de carbon, utilizate ca mofete naturale (Băile Tușnad Covasna, Buziaș)

Impactul schimbărilor climatice asupra activității turistice în stațiunile balneare:

Turismul balnear propriu-zis rămâne o formă de turism care nu este vizată direct de schimbările climatice. În cazul stațiunilor din țara noastră, impactul schimbărilor climatice asupra stațiunilor balneare se manifestă în mică măsură în privința produsului balnear propriu-zis și în măsură mare și foarte mare în privința climatoterapiei, produs secundar și complementar turismului de spa în aceste destinații, însă în creștere ca importanță în ultima perioadă, în condițiile creșterii concurenței dintre stațiuni pe piața de profil și a schimbărilor socio-economice și implicit a orientării turismului balnear și către alte segmente de clientelă, diferite de categoriile sociale cu buget scăzut, beneficiare ale biletelor d odihnă și tratament obținute prin Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Astfel, în funcție de acești factori se poate afirma faptul că schimbările climatice manifestă o influență diferită asupra stațiunilor balneoclimatce din România. Dintr-o altă perspectivă, turismul balnear poate fi văzut ca o formă de turism care are de câștigat de pe urma schimbărilor climatice. Acest lucru este adevărat în condițiile în care stațiunile balneare se construiesc diferite facilități de spa care sunt independente de condițiile meteorologice. În plus pot crește și riscurile de sănătate a populației ca răspuns la modificarea climei, crescând astfel cererea populației pentru tratamente, inclusiv balneare.

Influența parametrilor climatici asupra activității turistice din stațiunile balneare:

Creșterea temp aerului poate crea și un disconfort turiștilor și populației rezidente.

Umiditatea aerului poate fi în același timp un parametru care să influențeze activitatea stațiunilor balneare.

Cantitatea de precipitații este într-adevăr un factor care influențează activitatea turistică, iar aceasta se poate aplica prin extenso și turismului balnear, indiferent de zona de relief în care este practicat. Impactul poate fi unul semnificativ, mai ales în cazul turismului balnear practicat vara.

Încălzirea globală ar putea determina, în timp, scăderea nivelului și chiar secarea unor lacuri cu resurse terapeutice, conducând astfel la epuizarea unor resurse balneare și în ultimă instanță la scăderea atractivității acestora pentru turiști.

Deși potențialul turismului balnear românesc este excepțional, efectele practicării acestuia nu se ridică la nivelul resurselor naturale existente, motiv pentru care România se află, pe nedrept, la o distanță considerabilă de principalii competitori internaționali europeni cu tradiție în turismul balnear. Cauzele sunt situate pe toate nivelurile (macro, micro și mezo) și provin din ambele sensuri (dinspre consumatori, a căror percepție trebuie schimbată, dar și dinspre numeroși deținători ai acestor resurse). Înainte însă de a studia cauzele, este necesară înțelegerea, cunoașterea și aducerea la același numitor a conceptelor și dimensiunilor turismului de sănătate.

În România este, în general, privit în sens restrâns, doar ca turism de tratament, motiv pentru care și produsul balnear românesc oferit are un grad de complexitate redus în majoritatea stațiunilor balneare, criteriile de alegere ale consumatorilor pentru o stațiune fiind factorii de mediu – calitatea aerului și a apei – și ambianța și confortul, ele formând, în același timp, „experiența balneară”, cu impact direct în satisfacția lor.

Evoluția turismului balnear la nivel național

Referitor la evoluția turismului balnear din România, este necesar să evidențiem evoluția principalilor indicatori caracteristici: numărul structurilor de primire turistică cu funcțiuni de cazare, capacitatea de cazare turistică, numărul de înnoptări și de sosiri din structurile de cazare turistică, numărul de turiștii cazați în structurile de primire tutistică cu funcțiuni de cazare turistică pe destinații turistice.

Structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare în stațiunile balneare din România – prin structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică se înțelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști.

Tabelul nr 1.1 Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare în stațiunile balneare, în perioada 2011 – 2014