Turismul Balnear, Forma Importanta a Turismului

CUPRINS

Introducere

Capitolul I- Turismul balnear – forma importanta a turismului

Turismul balnear: Delimitari conceptuale

Trasaturile specifice ale turismului balnear

Locul si importanta turismului balnear

Capitolul II – Turismul balnear in Romania

2.1 Scurt istoric al turismului balnear romanesc

2.2 Factori naturali de cura balneara

2.3 Statiunile balneare din Romania

Capitolul III – Oferta si circulatia turistica balneara in Romania

3.1 Analiza circulatiei turistice

3.1.2 Turismul balnear in prezent

3.2 Strategii de dezvoltare

3.3 Situatia turismului balnear in viitor

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune sa ilustreze conceptul de Turism balnear în România, precum și să analizeze de la istoricul apariției turismului balnear și până în prezent stadiul de dezvoltare a acestuia în țara noastră.

Lucrarea de licență este structurată pe 3 (trei) capitole și cuprinde pe lângă expunerea delimitărilor conceptuale ale turismului balnear, și elemente de istoric, trăsături ale turismului balnear, factorii de influență, importanța, prezentarea stațiunilor balneare din România, oferta si circulatia turistica balneara in Romania, analiza circulatiei turistice, precum și strategiile de dezvoltare în viitor.

În primul capitol, intitulat “Turismul balnear -formă importanta a turismului” care cuprinde 3 secțiuni, am început prin a face o scurtă prezentare a conceptului de turism pentru a evidenția importanța turismului balnear ca formă a turismului. De asemenea, în a doua secțiune, am reliefat principalele trăsături ale turismului balnear, printre care se numără: adresabilitatea, sezonalitatea, prețul și fidelitatea clientelei. În ultima secțiune a acestui capitol am abordat, pe larg, subiectul privitor la locul și importanța turismului balnear, penru a evidenția spațio-temporal că turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice atât naționale, cât și internaționale, și ar trebui să acordăm o mai mare importanță dezvoltării acestui concept.

În al doilea capitol, denumit “Turismul balnear în Romania” care cuprinde 3 secțiuni, am abordat problematica privitoare la existența și manifestarea turismului balnear în țara noastră. În prima secțiune am făcut o incursiune în timp cu privire la istoricul turismului balnear romanesc, abordând turismul românesc de la începutul secolului al XIX-lea și până în prezent. În a doua secțiune am prezentat diversitatea factorilor naturali de cură balneară, dintre care amintim: apele minerale, apele termominerale, lacurile terapeutice, namolurile, turbele și gazele mofetice. În a treia secțiune a acestui capitol, am dezbătut aspecte referitoare la existența și numărul stațiunilor balneare din România, secțiune premergătoare capitolului final.

În al treilea și totodată ultimul capitol, am ilustrat, cea mai importantă partea a acestei lucrări, respectiv “Oferta si circulația turistică balneară in Romania” care inglobeaza 3 secțiuni, după cum urmează: prima secțiune face referire la analiza circulației turistice cuprinzând numărul de înnoptări, numărul de unități de cazare, gradul de ocupare și tarifele practicate. A doua secțiune prezintă strategiile de dezvoltare ale turismului balnear, iar ultima secțiune face referire la situația turismului balnear în viitor.

În finalul lucrării îmi prezint concluziile personale.

Mi-am ales această lucrare de licență având ca temă Turismul balnear în România, deoarece consider că turismul balnear ocupă un loc deosebit de important ca și componenta a turismului. De asemenea, am dorit să evidențiez că această categorie, turismul balnear, nu este valorificat la adevarata valoarea în țara noastră, existând nenumărate oportunități de dezvoltare și de aducere în prim planul societății stațiunile balneare, atât pentru relaxare, cât și pentru efectele curative ale acestora. În viziunea mea, când spunem turism, pe lângă ideea de excursie în alte țări, ar trebui să ne gândim și la turismul balnear ca o alternativă de petrecere a timpului liber și a concediilor.

CAPITOLUL I

TURISMUL BALNEAR – FORMĂ IMPORTANTĂ A TURISMULUI

1.1 TURISMUL BALNEAR : DELIMITARI CONCEPTUALE

În lucrările de specialitate din România turismul balnear are abordări diferite. Specialiști ai Institutului de Cercetări pentru Turism prezentau această formă de turism astfel: turismul balnear reprezintă un ansamblu de mijloace și dotări turistice menite să pună în valoare factorii naturali balneari (apele minerale, nămolurile, gazele terapeutice, litoralul cu complexul său de factori terapeutici și altele).

Dicționarul de terminologie turistică definește turismul pentru tratament și cură balneo – medicală ca fiind: “ forma specifică a turismului de (sejur) odihnă practicată de persoanele care se deplasează în stațiunile balneoclimaterice pentru îngrijirea sănătății sau prevenirea unor boli”.

În țara noastră turismul balnear are accepțiunea efectuării unor cure de prevenire a unor boli sau pentru îngrijirea sănătății, spre deosebire de unele țări ale Uniunii Europene (Franța, Italia, Spania) unde turismul balnear este considerat turism de litoral, fără ca acesta să presupună efectuarea unor tratamente cu utilizarea complexului de factori terapeutici ai litoralului, deoarece pentru acest tip de cură folosesc conceptul de talasoterapie. Talasoterapia presupune utilizarea simultană, într-o zonă marină privilegiată, sub supraveghere medicală, a binefacerilor elementelor din mediul marin (apa mării, nămolurile, algele, climatul marin ș.a.) în scop preventiv sau curativ. Deși talasoterapia nu este un concept nou pentru îngrijirea sănătății, actualul concept, apărut în urmă cu aproximativ două decenii, se individualizează prin noua abordare și cerințele de calitate pe care le impune.

Pentru turism balnear în diferite țări se folosește conceptul de termalism. Termalismul (crenoterapia) este utilizarea în scopuri terapeutice a apei minerale termale direct de la sursă (creno = sursă fr.) Deoarece cuvântul termal, când este vorba despre o stațiune, se referă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, la acea stațiune „care are izvoare calde de ape minerale”, specialiștii români definesc termalismul ca fiind „ ansamblul activităților legate de valorificarea și utilizarea apelor minerale calde în scop curativ pentru turiști aflați într-o stațiune termală”.

Și termenul de balneoterapie are diferite accepțiuni în literatura de specialitate din diferite țări. Astfel în timp ce în țara noastră, prin balneoterapie se înțelege utilizarea băilor curative pentru efectuarea unor tratamente, pentru specialiștii francezi balneoterapia este utilizarea apei curente (nu a celei minerale, termale sau de mare) în scopuri terapeutice. Odată cu dezvoltarea fitness-ului, paralel cu utilizarea medicală a balneoterapiei, au apărut și o serie de utilizări ale apei în scopul relaxării utilizând piscine, băi, bazine, jacuzzi, parcuri acvatice, care sunt solicitate în prezent de către un număr tot mai mare de turiști.

Alături de aceste concepte, pentru a defini tratamentele efectuate cu ajutorul factorilor naturali de cură se mai folosesc: climatoterapia și balneoclimatoterapia. Climatoterapia este folosirea acțiunii diverselor tipuri de climat în scop profilactic și curativ. Aceasta are efecte asupra creșterii rezistenței organismului la infecții și stres, în tratarea astmului bronșic alergic, a tuberculozei, a hipertensiunii arteriale oscilante, a nevrozelor, afecțiunilor endocrine etc.

Cel mai cuprinzător concept este însă cel de balneoclimatoterapie care presupune folosirea complexului de factori naturali: clima, factorii balneari (ape minerale, lacuri sărate, saline, nămoluri, gaze terapeutice, plaje) ai unei stațiuni sau localități balneoclimaterice în scop profilactic, curativ sau de recuperare medicală.

Balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali: ape minerale, nămoluri, gaze terapeutice, etc. Dacă balneologia se referă la întregul arsenal de metode și tehnici medicale folosite pentru valorificarea factorilor naturali de cură, asigurându-le un rol profilactic și curativ asupra organismului, turismul balnear oferă mijloacele și dotările necesare pentru utilizarea factorilor de cură, fără de care nu s-ar putea efectua tratamentele. Considerăm că o armonizare a conceptelor prezentate s-a produs de către noua abordare a turismului balnear, apărută de aproximativ două decenii, și anume turismul de sănătate.

În literatura de specialitate turismul pentru sănătate, care include turismul curativ,turismul medical și turismul de prevenire a fost definit în moduri diferite. International Union for Official Tourism Organisation ( IUOTO ) definea turismul pentru sănătate astfel: „ Asigurarea stării de sănătate utilizând resursele naturale ale țării, în special apele minerale și climatul.” Definiția este destul de limitată, deoarece se referă numai la turismul de cură balneară, iar la acesta pune accentul doar pe doi, din multiplii factori naturali ce permit efectuarea de cură balneo-medicală, cum ar fi apa lacurilor terapeutice, apa mărilor și oceanelor, nămolurile minerale , turbele, gazele mofetice, etc.

O altă definiție prezintă turismul pentru sănătate ca:„ Timpul liber petrecut departe de casă, în care unul din obiective este ameliorarea stării de sănătate”.

Turismul pentru sănătate mai este considerat ca fiind:„Timpul liber, activitățile recreative și educaționale petrecute la distanță de locul devmuncă și de casă, acel produs turistic și servicii destinate să ajute și să permită clienților să-și amelioreze și să-și mențină sănătatea și bunăstarea lor.”Această definiție introduce o nouă dimensiune a turismului pentru sănătate, aceea

educațională.

Multitudinea factorilor de cura utilizati in cadrul turismului balnear a impus existenta mai multor tipuri de statiuni, respectiv statiune balneara, statiune climaterica, statiune termala.

O stațiune balneară este o localitate sau o parte a unei localități care dispune de factori naturali de cură (ape minerale, nămoluri etc.) și ambientali recunoscuți științific, beneficiind totodată de structurile, mijloacele și dotările necesare realizării produselor turistice de tip balnear.

Stațiunea climaterică este stațiunea situată într-o zonă cu condiții climaterice ce favorizează tratarea unor boli și fortificarea organismului.

Stațiunea termală este o statiune situată într-o zonă în care se află izvoare minerale termale cu proprietăți terapeutice recunoscute pentru vindecarea unor boli.

Pe lângă punctul de vedere privind originea sintagmei stațiune balneară, prezentată la dimensiunea istorică a turismului balnear, denumirea în engleză, spa, se consideră că este abrevierea din latină pentru: S = salud (sănătate); P= per (prin); A = agua (apă).

O stațiune balneară cuprinde însemnate resurse naturale, materiale, financiare,instalații tehnice, dotări și amenajări, în scopul realizării funcționalității sale dominante, aceea de a asigura un tratament balnear complex cu caracter profilactic, curativ sau recuperator.

1.2 TRASATURILE SPECIFICE ALE TURISMULUI BALNEAR

Trăsăturile specifice ale tursmului balnear sunt în număr de patru, și anume : adresabilitatea, sezonalitatea, prețul și fidelitatea clientelei.

Adresabilitatea

Potrivit DEX, adresabilitatea reprezintă“calitatea de a se adresa unei mase largi, sau gradul de solicitare”.

Din punct de vedere al turismului balnear, adresabilitatea se referă la capacitatea de a se adresa turiștilor, nu doar persoanelor care suferă de anumite boli, ci tuturor persoanelor care vor să se relaxeze și să beneficieze și de efectele curative ale stațiunilor balneare. Astfel, turismul balner are are calitatea de a fi curativ și profilactic.

De asemenea, în stațiunile balneare vin și persoanele care chiar au nevoie de tratamente medicale pentru însănătoșire, iar potrivit statisticilor, persoanele care s-au tratat în stațiuni balneare au dezvoltat un risc mai scăzut de recidivă a unor boli grave cum ar fi: cancere, boli ale oaselor, dermatologice etc. Astfel, în cadrul stațiunilor balneare se practică atât un turism de relaxare, cât și un turism curativ.

Sezonalitatea

Turismul balnear nu depinde de sezonalitate. La stațiunile balneare, turistul are acces în orice moment al anului, deoarece resursele și potențialul acestora este inepuizabil și nu depinde de condițiile meteo.

Prețul

În ceea ce privește prețul unui sejur în stațiunile balneare, datorită numărului mare de zile petrecute, precum și a tratamentelor de care beneficiază persoanele interesate, fac ca turismul balnear să fie mai scump decât turismul de litoral. Beneficiile turismului balnear, însă, nu se compară cu cele ale turismului de sezon.

Fidelitatea clientelei

Turismul balnear se adresează tuturor categoriilor de persoane și de vârstă, însă, cei care vin în mod regulat sunt persoanele de vârsta a treia, care apreciază, în mod real calitatea serviciilor oferite de stațiunile balneare. În medie, durata unui sejur se încadrează între 10-30 zile pe an. Anumite persoane merg în sejururi chiar și de doua ori pe an, în funcție de nevoile fiecăruia.

Persoanele care frecventează această formă de turism, văzând elementele benefice pe care le au asupra sănătății și stării generale ale acestora, revin pentru noi tratamente, an de an.

1.3 LOCUL SI IMPORTANTA TURISMULUI BALNEAR

În ultimile decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se concentrează importante mijloace materiale și umane, cu o implicare tot mai profundă a știintei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației. Turismul  balnear, a devenit astăzi o reală industrie generatoare de efecte benefice de ordin multiplu:

   – la nivelul economiei naționale, creator de beneficii, factor dinamizator, realizator de aport valutar și creator de noi locuri de muncă;

– la nivel de ramură: promotor al serviciilor de calitate și accelerator al procesului de privatizare în cadrul unei restructurări rapide, influențate precumpănitor de exigențele pieței internaționale.

 Posibilitățile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac să privim viitorul cu real optimism, bazându-ne pe urmatoarele considerații:

1. creșterea exponențială a turismului mondial care a fost înregistrată în ultimii 45 de ani;

2. tendința de continuare a creșterii cererii de produs turistic balnear;

3. creșterea veniturilor provenite din turism în cadrul produsului intern brut al țărilor dezvoltate și al țărilor în curs de dezvoltare.

Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de capital, cât și la un nivel mult mai puțin vizibil și cuantificabil, ca generator de importante economii în cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare, consumuri de medicamente și a numărului total al zilelor de boală. Turismul balnear reprezintă un sector major în cadrul industriei turistice românești, datorită particularităților sale specifice. Este cunoscut ca reprezentând aproape o treime din apele termale și minerale de care beneficiază Europa.

Turismul balnear social este în decadere peste tot și sistemele de asigurări sociale, în general deficitare, încearcă să se dezangajeze. Cu toate acestea, bugetul mediu alocat de gospodăriile europene pentru sănătate și pentru tratamente de prevenire a bolilor, continuă să crească, ceea ce se traduce, între altele, prin dezvoltarea curelor scurte libere (cure de o durată între 3 și 10 zile și nesubvenționate). Totodata, nivelul așteptărilor persoanelor care urmează cure cu ape termale nu încetează să crească, iar sectorul balnear trece printr-o perioadă de schimbări profunde.

Astfel, trebuie ca oferta turismului de sănătate să se îmbogațească prin adăugarea componentei de wellness. Indicațiile terapeutice ale curelor balneare se restrang din ce în ce mai mult la reumatologie, pe care alopatia nu reușește să o vindece. În schimb, formele de medicină ușoară, curele ce vizează obezitatea, antitabagismul, recuperarea post-natală, merg bine. Sunt cure scurte și, de cele mai multe ori, libere. Repunearea în formă/spa ține de domeniul privatului și se dezvoltă peste tot, atât în cadrul hidroterapiei, cât și al talasoterapiei. Ea este un produs de lux și este adesea legată de o linie de produse cosmetice și/sau îmbuteliate.

O atenție deosebită este acordată cercetării științifice și dezvoltării de noi tratamente. Centrele termale cu caracter ludic care s-au dezvoltat în stațiunile balneare nu sunt o soluție viabilă, deoarece clientela este adesea incompatibilă. Diversificarea dimensiunii curative prin adăugarea unei dimensiuni recreative este de obicei un eșec. Echipamentele termale cu caracter ludic (aqua parcurile) trebuie să facă obiectul unor studii de piață serioase și să aibă dimensiunile adecvate. Aceste echipamente permit ameliorarea ofertei turistice pentru stațiunile deja cunoscute și cu potențial turistic, fie că sunt incluse în centrele termale/ baze de tratament , fie că sunt independente de acestea. În general, puține stațiuni balneare au reușit să atragă clientela din străinătate. Turismul balnear este, de regulă un turism național și de proximitate. Când este vorba de sănătate, ne place să fim la noi acasă.

Prin rezultatele eficiente obținute în menținerea și consolidarea sănătății și a refacerii potențialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziție pe piața turistică internă și internațională este în continuă creștere. Reluarea creșterii economice, înregistrată după 2000, perspectiva integrării europene, strategiile formulate la nivel macroeconomic și inițiativele investitorilor locali, ne dau convingerea că turismul balnear românesc va reuși în efortul de realizare a unei oferte de calitate, la nivel european, devenind o destinație atractivă pentru turiștii potențiali din Uniunea Europeană.

CAPITOLUL II

TURISMUL BALNEAR ÎN ROMÂNIA

2.1 SCURT ISTORIC AL TURISMULUI BALNEAR ROMANESC

Factorii naturali de cură, în special apa minerală, au fost în atenția omului încă din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de numeroasele descoperiri arheologice care au scos la iveală părți din instalațiile vechilor băi romane utilizate în scop balnear la Geoagiu, Herculane, Călan, Săcelu-Gorj,Ocna Sibiului, Moneasa, Buziaș, Călimănești-Căciulata. Totodată la Callatis și Tomis romanii foloseau ca tratament apa de mare și izvoarele sulfuroase mezotermale.

După o perioadă de intensă utilizare a factorilor naturali de cură din timpul stăpânirii romane, aceștia au fost folosiți sporadic, de populația locală, și după retragerea aureliană precum și în tot Evul Mediu, fapt consemnat de unele documente istorice care fac referire la Băile Felix,1 Mai, Borsec, Toplița, Cristuru Secuiesc etc.

Despre o exploatare balneară a factorilor naturali de cură se poate vorbi însă numai începând cu secolul al XVIII-lea, când se descoperă și se redescoperă numeroase izvoare termale, se fac cercetări și testări ale apelor minerale, are loc recunoașterea efectului terapeutic al acestora și se realizează unele stabilimente rudimentare care vor constitui nucleul viitoarelor stațiuni balneare ale secolului al XIX-lea. Apar astfel, alături de stațiunile mai vechi ca Băile Herculane, Băile 1 Mai, Felix, Geoagiu Băi (care își continuă activitatea) o serie de localități balneare ca: Băile Tușnad, Sâncrăieni, Borsec, Vâlcele, Șaru Dornei, Zizin, Bazna, Băile Olănești etc.

În același timp, are loc recunoașterea calităților fizico-chimice ale apelor minerale românești prin acordarea de medalii: Slănicul Moldovei – medalii de aur la Expoziția internațională de la Viena în 1.866 și 1.873, medalie de argint la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt în 1.881, medalie de aur și bronz la Expoziția Universală de la Paris în 1.889, medalie de aur la Expoziția Cooperativelor București în 1.896 și Expoziția Universală de la Paris în 1.900, Bălțătești medaliile de aur la Expoziția Universală de la Paris în 1.900 și Expoziția Societății de Științe de la București în 1.906, Căciulata – medalia de aur la Viena în 1.873 și Bruxelles 1.893, Călimănești mențiune la Viena în 1.873 și Paris în 1.879, Covasna – medalie de aur pentru izvorul Horgaz, la Triest în 1.822, Băile 1 Mai- medalia de aur în 1.8601.

Dacă în perioada interbelică stațiunile balneare și de agrement se adresau unei clientele de lux, după cel de al-II-lea război mondial, dar mai ales în perioada, 1.965-1.975 stațiunile balneare s-au dezvoltat, prin crearea a peste 30.000 de locuri în majoritatea lor în complexe sanatoriale, dezvoltarea acestora a vizat turismul social paralel cu cel internațional.

După 1.990, turismul balnear românesc a intrat într-o criză profundă ca urmare a degradării fizice și morale a bazei materiale, a investițiilor reduse făcute pentru modernizarea acesteia, degradarea surselor de factori naturali, protecția redusă a acestora, îmbătrânirea personalului, clientela puțin exigentă reprezentată de pensionari, sindicaliști, Ministerul Muncii.

Tendințele existente pe plan mondial privind noua abordare a conceptului de sănătate pe de o parte și potențialul balnear de excepție pe de altă parte, oferă noi perspective turismului balnear românesc prin restructurarea ofertei sale pe principiul turismului de sănătate.

2.2 FACTORI NATURALI DE CURA BALNEARA

Diversitatea factorilor de cură permite tratarea unei game largi de afecțiuni, valorificarea acestor resurse determinând dezvoltarea puternică a turismului balnear.Componenta determinantă a factorilor naturali de cură și motivul principal pentru care s-a dezvoltat într-un anumit loc o stațiune balneară, este valoarea substanțelor minerale terapeutice, care prin proprietățile fizico-chimice răspunde necesităților profilactice și medicale de menținere, consolidare, refacere, a stării de sănătate, a capacității de muncă , de reconfortare fizică și psihică individuală. Substanțele minerale terapeutice cu efect benefic asupra sănătății se regăsesc atât în apele minerale și termominerale, cât și în apa lacurilor terapeutice, a nămolurilor, turbelor și mofetelor.

Apele minerale

Conform definiției formulate de Federația Internațională de Termalism și Climatism (FITEC) o apă minerală trebuie să aibă o anumită origine, să nu fie supusă unor modificări artificiale și să se deosebească de apa potabilă prin felul și cantitatea componentelor minerale sau gazoase, prin temperatură, radioactivitate, să posede calități terapeutice confirmate de o academie de științe medicale.

În țara noastră există numeroase izvoare de ape minerale în jurul cărora au fost amenajate importante stațiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de bază în tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sărate-iodurate-bromurate, sărate-sufluroase și izvoare de cură internă cu apă slabă mineralizată, sulfuroasă, bicarbonată, sulfatată, calcinată sodică, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajări de gaze (hidrocarburi ușoare printre care predomină metanul) sunt ape de adâncime cu concentratie mare, exploatate prin sonde. În funcție de temperatura lor naturală, apele minerale pot fi reci (sub 200 0C), izoterme (340 – 370 0C) și hiperterme (peste 370 0C). Mineralizările medii, ce depășesc frecvent procentul de 1 gram/litru determină valoarea balneară a apelor minerale și termominerale. În România se folosește o clasificare bazată pe proprietățile fizico-chimice ale apei minerale. Astfel, apele minerale cuprind :

– ape oligominerale (Călimănești, Slănic – Moldova, Băile Olănești și cu caracter termal la Băile Felix, Călan, Moneasa, Geoagiu Băi, Vața de Jos);

– ape minerale carbogazoase (Borsec, Zizin, Covasna, Biborțeni, Vatra Dornei, Buziaș, Lipova, Tușnad, Borsec);

– ape minerale clorurato-sodice pure (Băile Herculane, Someșeni, Ocna Sibiu);

– mixte (Slănic Moldova, Sângeorz Băi, Băltățești, Malnaș Băi);

– ape minerale sulfatate (Slănic Moldova, Sărata Monteoru, Vața de Jos, Amara, Ocna Șugatag, Bălțățești, Băile Govora, Călimănești);

– ape minerale sulfuroase, unele având caracter mixt datorită componentelor clorurate, sodice, alcaline (Băile Herculane, Călimănești, Băile Olănești, Pucioasa, Săcele);

– ape minerale feruginoase (Lipova, Homorod, Malnaș Băi, Vâlcele, Biborțeni, Tușnad, Vatra Dornei);

– ape minerale arsenicale (Covasna, Saru Dornei);

-ape minerale iodurate (Baile Olanesti, Calimanesti, Cozia, Bazna);
– ape minerale radioactive (Băile Herculane, Sângeorz Băi, Borsec).

Apele termominerale

Prezența apelor geotermale și termominerale pe teritoriul României este legată de tectonică, anomalii hidrogeotermice, conductivitate termică. Acestea nu sunt pure, ci reprezintă diferite concentrații minerale de săruri solubile, existând astfel ape termale bicarbonate, sulfuroase, clorurate, clorurat-sulfuroase, cu utilizări multiple în cura externă și se găsesc în stațiunile: Băile Herculane, Călimănești, Căciulata, Băile Felix, Băile 1 Mai, Călacea și Vața de Jos.

Lacuri terapeutice

Numeroase lacuri, prin cantitățile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri terapeutice, unele dintre ele și-au câștigat un adevărat renume (ex.: lacul Ciucaș). Cura folosește pe lângă apa lacurilor și nămolul terapeutic (ex.: lacul de liman Techirghiol, cu cele trei ramuri: Techirghiol, Tuzla, Velichiori), conține apă clorurată, sulfată, sodică, magneziată și hipertonă. Lacurile de la Sovata (Ursu, Roșu, Șerpilor, Vende) conțin apă sarată, puternic concentrată datorită sedimentelor de sare din regiune. Din punct de vedere al genezei, lacurile terapeutice se împart în trei categorii distincte:

– lacuri de liman;

– lacuri de câmpie;

– lacuri din masivele de sare.

Lacurile de liman au luat naștere prin bararea gurii de vărsare a unei ape curgătoare cu un grind fluviatil sau cordon marin. Principalul lac de liman utilizat în scop terapeutic este lacul Techirghiol cu apă cloruro-magneziană-sulfurată, utilizată în cură externă.

Lacurile de câmpie sunt Amara, Slobozia, Strachina, Jirlău, Balta Amară, Câmpeni, Movila Miresii, Ianca, Sărat-Brăila.Toate aceste lacuri au compoziție chimică variată alături de sărurile de natriu fiind prezenți sulfații de magneziu și calciu. Apele acestor lacuri sunt utile în curele terapeutice externe.

Lacurile din masivele de sare sunt Sovata, Targu Ocna, Slănic, Ocnele Mari, Cojocna. Mineralizarea neomogenă a apelor lacurilor sărate și gradul diferențiat de încălzire, explică fenomenul de heliotermie care are caracter terapeutic. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor nămoluri sapropelice care alături de calitatea terapeutică a apelor sporesc valoarea balneară a acestora și gama de tratamente balneare ce pot fi aplicate.

Nămoluri și turbe

Nămolurile terapeutice (peloidele) sunt substanțe ce se formează în condiții naturale sub influența proceselor geologice și care în stare divizată și în amestec cu ape, sunt folosite în tratarea terapeutică, iar turba este un depozit organic format din resturi vegetale incomplet descompuse, în condiții de exces de umiditate anacrobiană.

Există nămoluri sapropelice bogate în hidrosulfură de fier coloidală (Amara, Lacul Sărat, Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului) și nămoluri minerale sulfuroase (Săcelu) sau nesulfuroase (Sângeorz Băi). Valoarea terapeutică a nămolurilor este dată de temperatura, compoziția chimică, acțiunea mecanică și puterea farmacologică a acestora. Turbele prin fracțiunile organice și minerale pot căpăta valoare terapeutică. Acestea se găsesc în zona Dornelor, Bihor, Borsec, Mangalia. Tratamente cu nămoluri și turbe se practică în stațiunile Ocna Sibiului, Vatra Dornei, Băile Govora, Sovata, Amara, Ocnele Mari, Techirghiol, Eforie Nord, Bazna.

Proprietăți ale nămolurilor- hidropexia- caracteristica de bază fiind capacitatea de a reține și a absorbi apa. De aceasta depinde și calitatea de a se putea întreține și întinde cu ușurință pe toată suprafața pielii.

Plasticitatea și consistența- termopexia- calitate a peloidelor de a reține cât mai mult căldura înmagazinată prin încălzire.

Capacitatea de sorbțiune- indică gradul nămolului de a face schimb de ioni cu pielea pe care se aplică. Fracțiunea coloidală, acizii humici și celuloza contribuie mai ales la acest schimb ionic.Nămolurile se împart în: nămoluri sapropelice, turbe și nămoluri minerale.

Gazele mofetice

Prin intermediul fisurilor din scoarța terestră și în urma escavării rocilor, ajung la suprafață gaze libere rezultate din procesele biochimice ale scoarței terestre. În țara noastră, zona Harghita-Căliman este foarte bine cunoscută pentru emanațiile gazoase numite mofete. Băile Tușnad, Borsec, Buziaș, Covasna sunt stațiunile cele mai importante unde acest factor terapeutic este valorificat în spații amenajate. Solfatarele reprezintă emanații naturale de gaze unde gazul carbonic include și hidrogen sulfurat. În județele Covasna și Harghita există emanații carbogazoase-sulfuroase de altitudine, unice în Europa. La Turia, Șugaș Băi, Harghita sunt prezente asemenea emanații și utilizate în scop terapeutic.

Turismul balnear presupune atât realizarea unor tratamente complexe de recuperare în stațiunile balneoclimaterice, cât și efectuarea de excursii și călătorii în împrejurimi și odihnă. Valori ale patrimoniului național, factorii balneari și climatici interesează grupuri mari sociale, cuprinse ca limite de vârstă. Rolul acestora în profilaxie este inestimabil. Ei intervin atât în prevenirea îmbolnăvirii (profilaxie primară), cât și în prevenirea recidivelor unor boli, tratate cu alte mijloace terapeutice, împiedicând evoluția acestora spre forme degenerative (profilaxie secundară).

2.3 STATIUNILE BALNEARE DIN ROMANIA

În țara noastră există 160 de stațiuni și localități balneare ce dețin resurse minerale de cură, din care 24 sunt considerate de importanță națională cu recunoaștere și pe plan european. Cele 24 de stațiuni de importanță națională au fost ierarhizate pe baza sistemului de clasificare din România în funcție de gradul de dotare al acestora.

Evaluarea fondului balnear și ierarhizarea stațiunilor în contextul ofertei balneare generale și în detaliu pe profile de tratament este benefică atât în plan turistic, cât și socio-economic. Stațiunile balneare de mare interes turistic cu indice de atractivitate între 3.00 și 2.00, împreună cu cele cu un indice de atractivitate favorabil cu valori între 1.99 și 1.50 sunt grupate în tabelul nr.1.. Pentru a ilustra diferențele între clasificarea aceasta, bazată pe indicele de atractivitate și clasificarea folosită în România am înscris în tabelul nr.12, la coloana 4, stațiunile de interes național.

Tabel nr. 1. Ierarhizarea stațiunilor în plan general și după gradul de dotare

Sursa: *** Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului.

Se observă că cele mai bune stațiuni din România, din punct de vedere al indicelui de atractivitate, corespund cu cele de interes național, spre deosebire de cele cu indice de atractivitate favorabil, care sunt în număr mai mare decât cele apreciate ca fiind de interes național. Avem și excepția reprezentată de Mangalia Sud, care nu are un indice de atractivitate favorabil, dar intră în categoria stațiunilor de interes național datorită gradului de dotare

Grupa stațiunilor balneare de mare interes turistic (col. 2) din tabelul nr.1 cuprinde stațiunile cu o ofertă balneoturistică de calitate superioară atât din punct de vedere al fondului balnear, cât și al dotărilor. Toate stațiunile din acestă grupă sunt de interes național, cu tradiție în activitatea turistică, multe dintre ele fiind cunoscute și pe plan internațional. Stațiunile din această grupă prezintă un indice de atractivitate ridicat, dar nici una dintre ele nu înregistrează valori apropiate de nivelul maxim (3.00), cele mai bine cotate fiind Băile Herculane (2.23), Călimănești-Căciulata (2.20) și Slănic Moldova (2.18).

Printre cele mai cunoscute si cautate statiuni balneare din tara noastra le prezentam pe urmatoarele 10 :

Baile Herculane – este cea mai veche statiune balneara din Romania. Statiunea se situaeaza in judetul Caras-Severin. Factorul primar terapeutic al statiunii este reprezentat de izvoarele sulfuroase, iodate, bromurate sau bicarbonatate, termo-minerale si cloruro-sodice, indicate atat pentru tratamentele de cura externa, cat si pentru cele de cura interna. Aici pot fi tratate urmatoarele afectiuni: boli de piele; boli ale sistemului nervos periferic; boli ale aparatului locomotor; intoxicatii; boli ale aparatului respirator; boli ale tubului digestiv si ale glandelor anexe; boli de nutritie; afectiuni metabolice; unele boli ale rinichilor si cailor urinare.

Calimanesti – Caciulata: este considerata ca fiind una din cea mai frumoasa dintre statiunile balneoclimaterice de pe valea Oltului, renumita pentru efectele terapeutice ale apelor sale minerale, pentru bioclimatul sau si pentru multitudinea punctelor de interes turistic din zona. Factorii naturali de cura sunt reprezentati de apele minerale sulfuroase, clorurate, bromurate, sodice, calcice, magneziene. Acestea sunt folosite in tratarea unor afectiuni ale tubului digestiv; afectiuni hepato-biliare; afectiuni renale si ale cailor urinare; afectiuni metabolice si de nutritie ; afectiuni reumatismale inflamatorii; afectiuni respiratorii.

Baile 1 Mai – statiunea de la Baile 1 Mai este situata in judetul Bihor. Aceasta este recunoscuta datorita apelor minerale si a namolului sapropelic extras din lacul aflat in localitate, ce se foloseste pentru tratarea unor afectiuni reumatice, afectiuni ale sistemului nervos central si periferic.

Sovata – renumele statiunii se datoreaza lacurilor Ursu, Alunis, Verde, Negru, Rosu, Mierlei si Serpilor, care au ape clorurate si sodice. La Sovata se trateaza cu succes in principal afectiunile ginecologice. Tot aici se pot trata si reumatismale degenerative, inflamatorii si abarticulare; afectiuni posttraumatice; afectiuni neurologice periferice; afectiuni endocrine.

Covasna – este numita si statiunea celor 1000 de izvoare minerale sau statiunea inimii. Statiunea este cautata pentru apele minerale si aerul care ajuta la tratarea bolilor cardiovasculare, boli hepato-biliare, boli digestive. Aici intalnim izvoare minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate-sodice, hipotone și hipertone namol mineral si mofete (emanatii de dioxid de carbon), ca urmare a mineralizarilor din perioada post-vulcanica. In zona exista peste 1500 de izvoare minerale, iar mofetele au o valoare terapeutica deosebita.

Baile Govora:  reprezinta una dintre cele mai bogate statiuni în ape iodurate si bromurate din Europa, iodul si bromul avand origine organica. Aici se folosesc apele minerale de mare concentratie, iodurate, bromurate, sulfuroase, clorurate, sodice si hipertone in tratarea unor afectiuni respiratorii sau reumatismale; afectiuni posttraumatice; afectiuni neurologice periferice si centrale si afectiuni asociate.

Baile Felix – are ca punct de atractie principal apele termale care au temperaturi ridicate, de aceea se pot realiza chiar si bai in aer liber in timpul iernii. Din punct de vedere al compoziției chimice, ele sunt bicarbonatate, sulfatate, calcice, sodice, silicoase, oligominerale; iar namolul terapeutic este utilizat sub forma de impachetari sau bai. Apele de la Felix sunt utile pentru tratarea de: afectiuni reumatismale inflamatorii; afectiuni reumatismale degenerative; afectiuni postraumatice; afectiuni neurologice centrale si periferice; afectiuni ginecologice; afectiuni asociate.

Borsec – este una din cele mai vechi statiuni, cunoscuta pentru numeroasele izvoare de ape minerale carbogazoase, cu calciu si magneziu. Statiunea Borsec este recomandata in tratamentul bolilor cardiovasculare, bolilor endocrine, boli digestive, tulburari renale si ale aparatului urinar, nevroza astenica, boli dermatologice, metabolice si de nutritive.

Vatra Dornei – este supranumita Perla Bucovinei. Apele pe care le intalnim aici sunt minerale carbogazoase, feruginoase, slab bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, hipotone. Se gaseste si namol de turba folosit pentru tratamente atat sub forma de bai de namol, cat si pentru impachetari. Apele de la Vatra Dornei sunt benefice in tratarea unor afectiuni precum: stari post-traumatice, boli ale sistemului nervos periferic si central, boli endocrinologice, boli ginecologice, boli respiratorii, tulburari nervoase și de metabolism, tulburari digestive, boli ale sangelui.

Baile Tusnad – aerul si apele minerale de aici sunt un factor de cura important in tratarea afectiunilor cardiovasculare, afectiuni ale sistemului nervos central, afectiuni ale tubului digestiv precum si afectiuni ale cailor urinare. Apele minerale de la Tusnad sunt carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate si mofete.

CAPITOLUL III

OFERTA ȘI CIRCULAȚIA TURISTICĂ BALNEARĂ ÎN ROMÂNIA

3.1 TURISMUL BALNEAR IN PREZENT

Pe baza informațiilor furnizate de site-ul Institutului Național de Statistică, am încercat să realizez o analiză a echipamentelor de cazare și a circulației turistice aferente turismului balnear din România pentru perioada 2012- 2013, acestea fiind cele mai recende date INSSE.

Astfel, potrivit Anuarul Statistic din 2014, rezultă că în România, la finele anului 2013, în ceea ce privește turismul balnear, există un număr de 499 de structuri de primire turistică, având ca și capacitate de cazare existentă potrivit numărului de locuri – 39953 locuri, iar potrivit capacității de cazare în funcție de cazare pe zile – 10370447 locuri. Observăm astfel o evoluție semnificativă, față de cea existentă potrivit studiului din perioada 1993-2010.

De asemenea, în ceea ce privește numărul sosirilor turistilor în structurile de primire turistică cu funcții de cazare turistică, pentru anul 2013, s-a însumat un număr de 678536 turiști, dintre care 646228 turiști români, și doar 32308 turiști străini. Mai există și statistica potrivit numărului de stele ale hotelului, astfel cei mai puțini turiști cazați sunt la hotelurile de 5 stele – 324, pe când cel mai mare număr de turiști, se înregistrează la hotelurile de 2 stele, respectiv – 309558.

Potrivit tabelului de mai jos, putem observa numărul turiștilor participanți la acțiunile turistice, și astfel avem un număr de 38702 turiști în 2012, pe când în 2013 număr acestora a scăzut și s-au înregistrat doar 24756, acest aspect la angențiile tour operatoare. La agențiile cu activitate de vânzare, în anul 2012 s-au înregistrat 2917 turiști, iar în anul 2013, numărul acestora a crescut destul de mult, la 13196 de turiști.

3.2 STRATEGII DE DEZVOLTARE

Apreciem că perioada lungă de elaborare și adoptare a unei legislații corespunzătoare, insuficienta resurselor financiare pentru amenajarea și dezvoltarea stațiunilor, lipsa condițiilor avantajoase de oferire a creditelor pentru dezvoltarea turismului, scăderea puterii de cumpărare, dar și managementul stațiunilor balneare românești, în multe cazuri necorespunzător, au reprezentat cauzele principale ale stării de degradare și criză care a afectat această formă de turism. Daca factorii de decizie de la nivelul consiliilor locale si de la conducerea societatilor ar fi stabilit bine obiectivele si ar fi ales strategiile corespunzatoare, situatia ar fi evoluat mult mai bine.

Urmarind situația stațiunilor balneare din România, considerăm că o strategie bună de dezvoltare, ar putea fi pusa in practica pentru următoarele statiuni: Băile Herculane, Călimănești- Căciulata, Eforie Nord, Vatra Dornei, Mangalia Sud, Covasna, Băile Olănești, Băile Govora, Sovata, Băile Felix – 1 Mai, Slănic Moldova. Deși nivelul de dezvoltare al ofertei este diferit și strategiile vor fi adaptate situațiilor particulare din fiecare stațiune, ele avand cateva obiective comune. Obiectivele strategice ale acestor stațiuni ar putea fi:

◙ Creșterea competitivității ofertei balneare proprii;

◙ Consolidarea poziției pe piața internă și externă;

◙ Creșterea gradului de ocupare și a eficienței economice a activității.

Pentru atingerea acestor obiective se vor adopta următoarele strategii:

Strategia de reamenajare și reechipare a centrelor de tratament

Strategia aceasta va presupune in principal modernizarea centrelor de tratament, atât prin dotarea cu tehnică medicală modernă pentru cură clasică, cât și prin constituirea bazelor de repunere în formă, antistres, sau de înfrumusețare, specifice turismului de sănătate.

Coordonatele unei asemenea strategii sunt:

alegerea , pe baza unei zonări funcționale, a spațiilor din baza de tratamente ce vor constitui obiectul modernizării și a spațiilor ce, prin redistribuire, ar putea fi destinate serviciilor turismului de bunăstare;

reamenajarea spațiilor cu destinația tratament balnear, care în cele mai multe cazuri înregistrează un grad avansat de deteriorare;

achiziționarea de aparatură modernă, cea care deja exista fiind depășită fizic și moral;

selectarea și pregătirea personalului ce va asigura asistența pentru noile servicii ce vor fi oferite;

realizarea unei analize economice, stabilirea costurilor estimative pentru modernizare și a cuantumului ce poate fi acoperit din surse proprii;

întocmirea unui studiu care se poate realiza în vederea obținerii creditelor necesare pentru derularea programului.

Strategia de modernizare a echipamentelor de cazare , alimentație, agrement și dezvoltare a ofertei de servicii

Este absolut necesară realizarea unor programe de modernizare și ridicare a nivelului de confort, deoarece marea majoritate a structurilor de primire turistică și de alimentație au fost realizate înainte de anul 1989, fiind proiectate pentru un turism de masă, iar în ultimii 15 ani s-au făcut puține investiții. În ciuda efortului investițional însemnat, aceste programe trebuie puse în aplicare pentru a putea fi competitivi pe piața similară europeană. Nu putem reprezenta o ,,amenințare” pentru țările concurente din Uniunea Europeană dacă structura de primire existentă nu oferă nici un loc la categoria de clasificare cinci stele, doar 0, 7% din totalul de 40894 locuri în 2004 sunt de patru stele și 4,7% de trei stele. În condițiile în care pe termen mediu dorim dezvoltarea turismului de bunăstare, de sănătate, care presupune segmente noi de turiști, ce pot fi oameni de afaceri, participanți la conferințe, în mod necondiționat trebuie să crească numărul de locuri la aceaste categorii de clasificare în detrimentul celor de două stele (46,9%) și de o stea (25,3%). Apreciem că alături de turiștii străini, în viitor va crește și numărul turiștilor români ce vor prefera unități de cazare și alimentație ce se înscriu la o categorie mai bună de clasificare.

Situația se poate ameliora într-un timp mai scurt în cazul vilelor, care atât ca dimensiuni, cât și ca proporții (14,5 % din total unități de cazare din turism balnear) sunt mai mici, deci și nivelul investițiilor este acceptabil. În plus vilele oferă intimitatea pe care mulți turiști și-o doresc.

Din totalul de 71 % cât reprezintă hotelurile în structurile de cazare din turismul balnear, apreciem că, într-o primă fază cel puțin 15 % ar trebui să se modernizeze și să ofere categorii de confort superioare, care ar satisface preferințele unei clientele mai exigente și cu putere mai mare de cumpărare.

În plus față de structurile de primire, cele de alimentație trebuie să ofere, în afara unei categorii superioare de confort, o mult mai largă și diversificată structură de meniuri,de la cele tradiționale românești, la cele specifice bucătăriei europene sau asiatice, fără a neglija importanța meniurilor dietetice, stabilite împreună cu personalul specializat.Una din principalele probleme ale ofertei stațiunilor balneare este și agrementul. Departe de exigențele cererii și de ceea ce se oferă în stațiunile termale din țări cu tradiție ale Uniunii Europene, agrementul din stațiunile noastre trebuie ,, reformulat” prin:

crearea și dotarea unor cluburi de incintă în cadrul hotelurilor;

constituirea acolo unde condițiile permit, a unor complexe de agrement cu săli de proiecție și spectacol, saună, masaj, fitness, bowling, tenis de masă, piscină și mici unități de alimentație (cofetărie, pizza, café-bar);

reamenajarea și modernizarea vechilor dotări de agrement: piste de mini-golf, jocuri distractive, jocuri mecanice și electronice.

Strategia de diversificare a ofertei de programe turistice

Alegerea strategiei de diversificare pentru a putea satisface cerințele cât mai multor segmente de turiști impune schimbarea structurii cererii, determinata de dezvoltarea turismului de bunăstare. Fiecare statiune trebuie sa vina pe piata cu o oferta noua, competitiva comparabila cu cea din tarile Uniuniii Europene, pentru ca acest tip de strategie sa isi atinga scopul. Aceasta strategie presupune diversificarea motivatiilor de calatorie a unor oameni sanatosi, tineri si adulti, care aleg cura de bunastare sau cura profilactica primara pentru ameliorarea sanatatii lor , mentinerea aspectului corpului lor si pregatirea organismului pentru a rezista stresului si mediului poluat.

Actuala civilizație industrială a dat nastere unei serii de afecțiuni cum sunt:

– sindromul hipochinetic, determinat de sedentarism și lipsa de solicitare la efort fizic în activitatea profesională, transport și viața la domiciliu (TV, calculator ș.a.);

– sindromul de dezadaptare, de decondiționare, cu reducerea funcțiilor de termoreglare, în condițiile ruperii de natură, de expunere la factori termici;

– efectele toxice ale aerului atmosferic poluat și ale fumatului;

– alimentația dezechilibrată și neigienică, cu consum excesiv de lipide de origine animală, de glucide concentrate, de substanțe iritante pentru stomac sau toxice pentru ficat – condimente, alcool, cafea în exces, substanțe chimice adăugate unor băuturi răcoritoare sau alimente (coloranți, conservanți),așa numiții „E” care determină frecvent o patologie digestivă și metabolică în evoluție cronică.

Strategia dezvoltării produselor specific românești

Tara noastra este apreciata si recunoscuta in strainatate pentru produsele romanesti cum ar fi : “Gerovital”, “Aslavital” si “Boicil” folosite in tratarea afectiunilor reumatismale, nervoase , impotriva imbatranirii si tulburari arteriale. Statiunile care ofera cura cu “Gerovital” sunt : Amara, Baile Felix, Eforie Nord, Govora, Baile Herculane, Mangalia, Sovata. Pentru ca aceasta strategie sa isi atinga scopul este necesara promovarea pe pietele externe a statiunii si zonei , cu oferta balneara si puncte de atractie turistica, atat la targuri specializate, cat si in presa din strainatate.

3.3 SITUATIA TURISMULUI BALNEAR IN VIITOR

Un obiectiv major pentru cei implicati in organizarea si dezvoltarea acestei forme de turism il reprezinta relansarea turismului balnear din Romania. O valorificare strategică a potențialului turismului balnear românesc va permite repoziționarea acestuia pe piața internă și internațională. Succesul acestei acțiuni depinde de implicarea hotărâtă a factorilor de decizie de la nivel macro și microeconomic, iar efectele economice și sociale vor fi semnificative, nu numai pentru România, ci și pentru celelalte state ale UE.

Astfel, un model util de analiză a turismului balnear în viitor, ca bază a stabilirii strategiilor de dezvoltare, îl constituie matricea S.W.O.T. Aceasta matrice include două componente și anume:

♦ analiza internă a pieței, scoțând în evidență punctele tari și punctele slabe ale turismului balnear românesc;

♦ analiza mediului extern al pieței, din care vor rezulta oportunitățile și limitele dezvoltării turismului balnear.

De regulă, concluziile principale se trec într-o matrice de unde provine și denumirea metodei de analiză.

Metoda de analiză SWOT

(după Corneliu Russu, Management strategic, Editura All Beck, 1999, pag.77)

Puncte tari Puncte slabe Mediul intern

Oportunități Limite Mediul extern

Punctele forte și slabe ale mediului intern, oportunitățile și limitele mediului extern, vor fi analizate prin prisma următoarelor componente:

1. punctele forte și punctele slabe ale sistemelor cuprind:

• resursele turistice;

• infrastructura de servicii turistice;

• întreprinderile și alte instituții turistice;

• produsele turistice;

• oferta complementară;

• cererea turistică;

• politica de marketing.

2. oportunitățile și limitele mediului extern general, din punct de vedere: politic,economic, socio-cultural, demografic, precum și ale mediului specific pieței turistice, în ceea ce privește cererea turistică globală, concurența pe piața turismului balnear etc.

Analiza informațiilor obținute din diagnosticul turismului balnear al României într-o astfel de matrice este deosebit de oportună pentru a alege strategiile cele mai adecvate care să exploateze punctele forte și oportunitățile sau care să corecteze punctele slabe, ținând cont de limitele existente. O astfel de analiză va fi realizată la nivelul ofertei balneare actuale, din ea putându-se desprinde apoi strategiile atât la nivel macroeconomic,cât și la nivelul stațiunilor din turismul balnear.

Prin analiza diagnostic realizată, am identificat ca puncte forte ale turismului balnear românesc următoarele:

avantajul major al Romaniei este ca a dispune de o mare bogăție de factori naturali de cură (ape minerale și termominerale, emanații naturale și gazeterapeutice, nămoluri și locuri terapeutice), dispersati pe aproape întreaga suprafață, exploatabilă în tot cursul anului și care acoperă toată gama afecțiunilor tratabile prin cura balneară;

o calitate importantă o reprezintă faptul că pe teritorii restrânse, uneori pe suprafata unei singure stațiuni, se întâlnesc mai multe tipuri de ape minerale, asociate câteodată și cu alți factori- bioclimat adecvat, saline, ceea ce permite tratarea pacienților cu boli multiple (Slănic Moldova, Olănești);

cantitatea si volumul rezervelor de substanțe minerale balneare este foarte mare, existand posibilitatea realizarii de noi stațiuni;

calitatea de excepție a unor tratamente cu ape minerale, în special în afecțiuni sau situații în care chimioterapia sau alte medicații nu dau rezultate (alergii –Olănești, sterilitate – Sovata);

puritatea factorilor de mediu și calitatea cadrului natural, lipsit de surse majore de poluare, ca ambianță determinantă pentru zonele și stațiunile balneare, cu efect benefic complementar;

pastrarea unui aspect traditional, în majoritatea stațiunilor balneare de interes internațional;

crearea ofertei de cazare balneară destinată turiștilor străini din hoteluri de categorie medie, în special 2 stele;

o bună accesibilitate către stațiunile balneare, din toate direcțiile,datorită rețelelor de căi rutiere și feroviare bine dezvoltate;

prețuri accesibile pentru turiștii străini, factor ce poate influența alegerea acestora de a petrece concediul într-o stațiune balneară din România;

existența unui personal cu o bună pregătire profesională pentru asigurarea serviciilor turistice si asistentei medicale;

apropierea unor stațiuni balneare de zonele montane, ceea ce poate usura amenajarea și dezvoltarea unor stațiuni turistice cu profil complex;

existența unui patrimoniu cultural și religios de mare valoare în zonele unde se practică turism balnear, dovada a spiritualității românești, ceea ce contribuie la originalitatea ofertei noastre, în perspectiva integrării europene;

amenajarea și dezvoltarea stațiunilor balneare necesita experienta specialistilor in turism si tratament balnear ;

existenta unui cadru instituțional adecvat de la nivel guvernamental până la nivelul stațiunilor balneare și societăților comerciale;

îmbunătățirea imaginii României în străinătate în vederea recâștigării piețelor turistice externe prin efortul la nivel macroeconomic;

Pe langa aceste avantaje ale turismului balnear românesc există și multe puncte slabe ce au împiedicat dezvoltarea acestei forme de turism, cum ar fi:

privatizări nereușite ce au determinat neînțelegeri în cadrul fostelor centre de turism balnear;

mari întârzieri în elaborarea cadrului legislativ necesar bunei funcționări a acestei forme de turism;

degradarea sau chiar închiderea unor structuri de primire și centre de tratament determinate de un management necorespunzator;

inexistenta resurselor financiare pentru modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare;

absenta condițiilor avantajoase pentru acordarea creditelor pentru dezvoltarea turismului;

putine acțiuni investiționale în stațiunile balneare de interes internațional;

absenta unei infrastructuri corespunzătoare (telecomunicații, canalizare,alimentare cu apă și gaze, rețeaua de încălzire);

deteriorarea fizică și morală a structurilor de primire, alimentație și tratament;

absenta aparaturii moderne din cadrul centrelor de tratament;

exigenta accentuată a regimurilor dietetice, ca și constanta meniurilor;

lipsa unui produs de înaltă calitate, cu accent pe tratamentul și cazarea de lux;

inexistența unei specializări a ofertei balneare de interes internațional, pentru copii și sportivi;

oferirea serviciilor de tratament, recreere și de divertisment la un nivel scazut ;

slaba dezvoltare a laturii profilactice a stațiunilor balneare destinate turismului extern;

dezvoltarea insuficientă a activităților de agrement și divertisment;

lipsa de preocupare pentru ingrijirea mediului ambiant prin întreținerea în cele mai bune condiții a parcurilor balneare, asigurarea unei curățenii exemplare în incintă și exterior, prin studierea și realizarea unei estetici generale, de atracție în stațiuni;

valorificarea intensivă, necugetata a substanțelor și resurselor minerale din stațiunile balneare care a condus la distugerea și reducerea calității curative ale acestora ;

folosirea redusă a noilor produse medicale si utilizarea incompletă a factorilor de cură tradiționali.

Punctele slabe privind activitatea de turism balnear în România, evidențiate mai sus, ne arată unde trebuie intervenit pentru a valorifica la adevărata sa capacitate potențialul stațiunilor noastre balneare. Pentru a găsi soluții acestor probleme, este însă necesar să ținem seama și de oportunitățile și limitele mediului extern.

Ca oportunități ale dezvoltării turismului balnear din România putem menționa:

creștere relativă a interesului pentru țara noastră, în ultimii ani, pe toate planurile – mai ales politic și economic – din partea țărilor europene, în special a celor puternic dezvoltate, în perspectiva integrării europene, ceea ce poate contribui la o atragere mai importantă a investițiilor străine în turismul balnear românesc sau a unor finanțări din exterior;

o liberalizare mai accentuată a activității economice – promovată și de actuala putere din România – ce a permis finalizarea procesului de privatizare, încurajarea și susținerea inițiativelor particulare și în turism;

o previzibilă creștere a nivelului de trai în țara noastră,ca o premisă a sporirii cererii turistice potențiale; existența unor afinități socio-culturale cunumeroase țări ale Europei: Ungaria, Ucraina, Yugoslavia, Germania, Austria, Franța,Spania, Italia, ceea ce ar trebui să ușureze eforturile de promovare a turismului românesc în aceste țări.

Dar, așa cum menționam anterior, există și unele limite care frânează dezvoltarea turismului românesc balnear. Astfel, amintim:

concurența puternică pe piața europeană a turismului balnear, manifestată de țări ca: Germania, Franța, Italia, Spania, Austria și chiar Slovacia, Cehia, Polonia;

interesul, nu destul de mare, manifestat de fosta putere – în comparație cu așteptările – în dezvoltarea turismului românesc în general și a celui balnear în particular (având în vedere potențialul, turismul ar putea fi considerat o ramură principală a economiei naționale și în consecință interesele și eforturile economice ar fi îndreptate cu prioritate spre turism);

implementarea foarte lentă a practicilor managerial moderne în conducerea turismului românesc, ca de altfel în toate domeniile activității economice din țara noastră, aspect ce nu poate fi remediat decât într-o perioadă mai lungăde timp;

slaba implicare a comunităților locale în dezvoltarea turistică, datorită lipsei de experiență în acest sens, dată fiind centralizarea foarte puternică din perioada comunistă.

Acestora li se adaugă faptul că, în general, oferta românească de turism balnear este puțin cunoscută de touroperatorii străini, datorită insuficientelor activități de promovare turistică pe piețele vizate (Marea Britanie, Germania, Olanda, Danemarca, Norvegia, etc.); în plus, touroperatorii străini manifestă o serie de reticențe față de oferta românească, din următoarele cauze: lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, generale și turistice; lipsa unor facilități obișnuite în alte stațiuni din lume; inexistența unor colaborări reale cu prestatorii români în vederea asigurării unui număr de locuri în hotelurile din stațiunile balneare în perioada Crăciunului și a Anului Nou; absența unor investiții care să modernizeze o structură materială în domeniul turismului depășită fizic și moral; lipsa de adaptabilitate a personalului din hoteluri și restaurante la noile exiganțe ale turismului internațional; instabilitătea continuă a prețurilor; imaginea generală de “țară săracă“ a României, creată de mass-media europeană în ultimii ani.

BIBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri, monografii

Elena Berlescu, Dicționar enciclopedic medical de balneoclimatologie a României,Editura Științifică șiEnciclopedică, București, 1982

Elena Berlescu, “Enciclopedia de balneoclimatologie a României”, Editura ALL, București 1998

Corneliu Russu, Management strategic, Editura All Beck, București, 1999

Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Țigu, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați înturism, Editura All, 2000

Vasile Glăvan și colectiv, Tendințe și perspective ale ofertei turistice balneare în contextul turismuluieuropean, ICT 1995

Studii, articole, note

Colectiv de elaborare, „Studii de modernizare, dezvoltare durabilă a turismului și diversificarea ofertei turistice românești” , I.C.T., Ministerul Turismului, București, 1995

Colectiv de elaborare, Adaptarea ofertei balneoturistice românești la cerințele pieței internaționale, I.C.T., Ministerul Turismului, 2010

The International Union for Official Tourism Organisation ( IUOTO ), IUOTO Publications, Geneva, Switzerland, 1983

Clift S. and Page J., Health and international tourist, Routledge, London and New York, 1996

Viulet C., suport de curs “ Amenajarea turistica a teritoriului” an 2008-2009

Resurse Internet

http://dexonline.ro

www.insse.ro

https://www.yumpu.com/ro/document/view/16383050/master-planul-pentru-dezvoltarea-turismului-cerere-in-turism

http://www.adevarul.ro/financiar/Turismul_balnear-in_scadere_0_256174826.html

http://stirileprotv.ro/exclusiv/travel/criza-ii-intoarce-pe-romani-la-turism-balnear-din-romania.html

www.mdrl.ro

https://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

http://www.ro-cazari.ro/cazare-balneo-spa.html