Turismul Ariilor Periurbane. Studiu de Caz Statiunea Baita
INTRODUCERE
Zona periurbană reprezintă „un areal situat în jurul aglomerațiilor (orașe + banlieuri), respectiv “franjurile” sau marginile aglomerației, dar fără să fie înglobate în urban. Este spațiul supus avansării frontului urban, un loc de contacte unde se inter-penetrează și se înfruntă lumea urbană și cea rurală, având drept consecințe transformări profunde în plan demografic, economic, social și cultural”1
El rezultă din deplasarea și diseminarea funcțiunilor urbane în spațiul rural și are drept trăsături dominante caracterul rezidențial relativ recent, pregnanța mișcărilor pendulare și caracterul de subansamblu al orașului.
Marginile urbane sunt zone caracterizate prin procese de schimbare funcțională, disputate din punctul de vedere al utilizării terenului (din folosință rurală trecând într-una urbană). Competiția funcțională cu efecte negative asupra mediului le conferă statutul de zone fragile ecologic.
Teritoriu periurban în legislația română este definit drept „suprafața din jurul municipiilor și orașelor, delimitată prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relații în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru muncă, asigurări cu spații verzi și de agrement, asigurări cu produse agroalimentare etc.” .
Spațiile natural periurbane – reprezintă totalitatea unităților de spațiu verde existente în perimetrul urban și în zona periurbană constituie, într-o structură spațio-funcțională unitară, în funcție de factorii naturali, social-economici și de mediu construit, sistemul spațiilor verzi urbane și periurbane.
Aceasta definiție subliniază caracterul funcțional complex al spațiilor verzi precum și relația complementară a celor două caracteristici- vegetația și dotările specifice-reunite într-un ansamblu armonios organizat. Vegetația determină categoria funcțiilor protective și de ameliorare a calității mediului înconjurător, iar dotările determină categoria funcțiilor cultural-educative, de odihnă și agrement.
“Între un oraș și regiunea sa se țes numeroase fire de legătură. Ele corespund diferitelor forme de raporturi și de influență, suprapunându-se și combinându-se, fără să fie, în mod necesar, integral reprezentate. Ansamblul lor constituie zona de influență, care se întinde până acolo unde pătrund diversele forme de raporturi cu orașul.Aici, accentul nu se pune pe oraș, ci pe regiunea care depinde de oraș ”
Am ales această temă, tocmai pentru a demonstra că turismul ariilor periurbane are un viitor în România, se poate constitui într-un formă de turism modern care are deja o veche tradiție în România.
Lucrarea este structurată în șapte capitole. După prezenta introducere, primul capitol face o scurtă descriere a orașului Gherla ca centru polarizator în jurul căreia gravitează și localitatea Băița.
Capitolul secund, face o analiză mai detaliată a potențialului turistic al stațiunii Băița dar și a zonelor învecinate. Este vizat în egală măsură potențialul turistic natural și cel antropic.
Capitolul al treilea, face o prezentare a infrastructurii turistice a localității Băița dar și a zonei imediat înconjurătoare, vor fi analizate unitățile de cazare, de servire a mesei, posibilitățile de agrement și serviciile de transport.
Al patrulea capitol este dedicat studierii circulației turistice, unde vor fi analizați anumiți indicatori turistici (număr de sosiri în scop turistic, număr de înnoptări turistice, durata medie a sejurului și structura fluxurilor turistice).
În al cincilea capitol sunt precizate tipurile și formele de turism care se practică în acest moment în zona localității Băița, pentru ca în capitolul VI să fie prezentate la propuneri de dezvoltare turistică a zonei, și alte tipuri și forme de turism care se pot organiza în această zonă geografică.
Ultimul capitol este dedicat prezentării componentei metodice a lucrării. Din acest punct de vedere, menționez că am folosit o bibliografie selectivă, cât mai multe cărți, cu autori renumiți și specialiști în domeniu dar și unele informații de pe internet acolo unde nu am avut alte surse de informații. De asemenea, am inserat imagini, tabele și grafice, toate având rolul de a scoate în evidență ideile din text.
În elaborarea prezentei lucrări am beneficiat de ajutorul domnului profesor universitar doctor Pompei Cocean,căruia doresc să-i mulțumesc pe această cale.
Capitolul I. GHERLA- REPERE GEOGRAFICE
ÎNCADRAREA AREALULUI STUDIAT ÎN SISTEMUL ZONAL SI REGIONAL. AȘEZARE, LIMITE ȘI VECINĂTĂȚI.
Gherla este un municipiu din România, provincia istorică Transilvania, județul Cluj.Este situat în nord-vestul Podișului Transilvaniei, la intersecția Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan, pe malul drept al râului Someșul Mic. Majoritatea orașului se întinde pe cea de-a doua terasă a Someșului Mic, până sub Dealul Corobăii (denumit și Dealul Becleanului).
Fig.1.1-1.2Harta județului Cluj din care face parte Municipiul Gherla, și poziția geografică din cadrul teritoriului național, sursa: hartacluj.ro
Limitele sunt următoarele:
N: satele Mintiu- Gherlii, Petrești și Bunești;
S: Hășdate, Silivaș, Livada;
V: Dealul Zăpoade (424 m);
E: Fizeșu- Gherlii, Bonț și Nicula și Dealul Corăbăi;
Spre sud și nord se deschide larg Valea Someșului.
Se află situat la o altitudine de 250 m iar poziția geografică matematică este următoarea:
Latitudine: 47 grade și 01 minute, latitudine nordică;
Longitudine: 23 grade și 53 minute, longitudine estică;
Orașul se găsește la o distanță de 45 km de Cluj-Napoca și de 15 km de Dej pe Drumul National ce le leagă.
Fig.1.3 Încadrarea teritorială a zonei studiate, sursa:primaria-gherla.ro
1.2 CĂILE DE COMUNICAȚIE
Teritoriul administrativ al municipiului Gherla este traversat de drumul național european DN 1 C – E 576 dinspre sud-vest spre nord, din direcția Cluj-Napoca spre municipiul Dej.Totodată,adiacent drumului național,se află și cartierul Baița în partea nord-estică a teritoriului administrativ.Drumul național traversează pe 6,75 km teritoriul municipiului.
Din cauza profilului îngust (doar două fire de circulație) a drumului național,traversarea municipiului (mai ales a circulației de tranzit) este îngreunată și lentă.
Drumul comunal DC 172 (drumul roman în curs de modernizare) scoate circulația de tranzit din zona centrală a municipiului,astfel traversarea teritoriului administrativ al municipiului se va scurta la jumătate și totodată se va diminua și traficul pe cele două poduri existente peste râul Someșul Mic.
Din drumul național în partea nord-estică a municipiului pornește drumul județean DJ 172 F spre reședinta de comuna Mintiul Gherlii,iar în partea estică a municipiului pornește drumul județean DJ 109 C spre resedința de comună Fizesul Gherlii.
În partea sudică a municipiului, din drumul național se ramifică drumul comunal DC 37,care traversând cartierul Hașdate ajunge pâna în cartierul Silivaș.Înainte de intrarea în municipiu a drumului național, se ramifică drumul comunal DC 172 care leagă Baile Baița cu localitatea Bunești,ajungând înapoi la drumul național (practic traseul drumului roman).
Calea ferata normal dublă electrificată,traversează municipiul (inclusiv intravilanul municipiului Gherla) de la sud-vest spre nord (de la Apahida spre Dej).
Fig 1.4 Hartacăilor de comunicație din județulCluj, sursa:hartacluj.ro
1.3 ELEMENTE REPREZENTATIVE PENTRU ORAȘUL GHERLA
Municipiul Gherla, numit în vechime și Armenopolis, este situat în județul Cluj, Transilvania, pe valea Someșului Mic.
A fost atestat documentar în anul 1214, și a fost cunoscut în documente și sub denumirea de Armenopolis, datorită numeroasei populații de armeni, care în anul 1850 ajungea la 43,4% din totalul populației, influența acestei populații se va vedea în stilurile arhitecturale ale anumitor clădiri dar și în preocupările economice (prelucrarea pieilor și țesutul covoarelor orientale).
Pe teritoriul orașului au fost descoperite vechi urme de locuire din perioada Pietrei, din Epoca Bronzului și Fierului. La sud-est de oraș, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul numit "Pietriș", au fost descoperite urmele unei așezări cu mai niveluri de locuire din neolitic, epocile bronzului, fierului, respectiv din epoca romană. Nivelurile arheologice sunt cuprinse într-un strat de 0,70m grosime. Repertoriul, alcătuit din vetre, ceramică, piese litice, securi, figurine, monede etc. au fost datate, catalogate și conservate de către E. Orosz.La nord de oraș, pe o terasă a Someșului Mic, înaltă de 21 m, numită "Luncă". Descoperiri:
Așezare – așezarea se întinde pe o suprafață de circa 14.000 m2.; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu
Ceramică; datare repertoriu: La Tene; MAC(Ioan Mac,1987)
Ceramică – între care și fragmente de terra sigillata; datare repertoriu: epoca romană, MAC
Piese litice – unelte din piatră șlefuită, un nucleu, lame și așchii din obsidian; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
Râșniță – mai multe piese; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
Ceramică – fragmente; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
Faună – oase de animale domestice, între care oase de cal; datare repertoriu: neolitic, bronz timpuriu; MAC
Tot în raza actualei localități s-a aflat castrul roman unde a staționat o importantă legiune staționată în Dacia Porolissensis. Localitatea mai apare menționată sub denumirea de Novum Castrum în perioada secolelor IX-XI, în Chromicom Pictom.
Gherla s-a aflat în secolul XVIII sub influenta stilului baroc, stil care s-a păstrat bine conservat în arhitectura clădirilor până în prezent.
După Marea Unire, în Gherla s-au înregistrat progrese însemnate și pe plan economic. În oraș existau în perioada interbelică mai multe fabrici: Fabrica de spirt, Fabrica de salam „Ajan Teodor", Fabrica de cărămidă, fabrica de piele a lui Ajan Ioachim, Fabrica de nasturi, Atelierul de mobile și clădiri a lui Iosif Buzban, Fabrica de mobilă „Frații Szarka", Fabrica de postav și țesătorie, Fabrica de gheață, Fabrica de săpun, Fabrica de ulei a lui Keller Ioan, Fabrica de ghete, două fabrici de apă gazoasă, fabrica de var și câteva fabrici de oțet. Agricultura a continuat să fie o activitate economică importantă pentru locuitorii orașului Gherla.
Perioada communistă a adus cu ea în Gherla, construcții specifice, blocuri și unități industriale dar și demolări și un program de sistematizare a teritoriului.
Din punct de vedere geografic, Municipiul Gherla este situat în nord-vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, la intersecția Câmpiei Transilvaniei cu Podișul Someșan, pe malul drept al râului Someșul Mic, la 250 m altitudine medie, pe o suprafață de 3 628 ha.
Fig.1.4 Depresiunea Colinară a Transilvaniei și poziția geografică a orașului Gherla la contactul dintre Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei, sursa: www.ebacalaureat.ro
Relieful zonei este tipic de culoar.Cea mai mare parte a municipiului este situată în lunca Someșului Mic, având un relief plat cu o foarte mică înclinație spre nord-est. Se observă foarte multe microforme de relief caracteristice luncilor râurilor. Spre sud-est există o trecere sub forma unui glacis de acumulare spre versantul puternic erodat al Dealului Gherlii. Lunca este largă de 2-3 km și terasele în număr de 6-7; în mare parte sunt deformate.Asimetria luncii se datorează împingerii efectuate de către afluentul de dreapta al râului Somesul Mic, și anume râul Fizeș.
Fig.1.5 Municipiul Gherla, vedere de ansamblu și relieful din zona orașului, sursa: www.primaria-gherla.ro
Climatul este unul temperat- continental moderat, cu influențe vestice, oceanice care aduc un aport de precipitații de pe Oceanul Atlantic, cu veri și ierni moderate termic, curenții de aer se canalizează de-a lungul văii Someșului Mic. Temperatura medie multianuală este de 8,4 C, minimele lunare înregistrându-se în ianuarie (- 4,8 C), iar maximele lunare înregistrându-se în iulie (38,2 – 38,5 C). Cantitățile medii de precipitații sunt în jur de 630 – 650 mm.
Râul principal (Someșul Mic) ce traversează municipiul Gherla din direcția sud-vest, nord, nord-est, are o luncă bine dezvoltată și zone inundabile. Debitul mediu multianual este de 24,4 mc/s .Regimul se încadrează în cel de tip transilvănean, cu un debit ridicat primăvara și vara, în timpul ploilor, cu averse de scurtă sau de lungă durată și cu debite minime la sfârșitul verii, începutul toamnei. Afluentul cel mai mare este râul Fizeș, care confluează cu râul Someșul Mic la nord de municipiu, fiind inclus în grupa râurilor cu mineralizare ridicată.De asemenea, municipiul Gherla este în mare parte traversat de Canalul Morii, de proveniență antropică, care în prezent servește ca și canal de colectare a apelor uzate.
În zona parcului se găsește un lac artificial de agrement, în present slab amenajat.
Pe teritoriul acestei localități se găsesc izvoare sărate, saramura fiind întrebuințată din vechi timpuri de către localnici.
Vegetația este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii.Parcul este denumit și Grădina Elisabeta.
Fig.1.6 Parcul Grădina Elisabeta din Gherla, sursa: www.ghidvideoturistic.ro
Fauna este formată din specii de iepure, mistreț, căprioare, viezure, vulpe, lup, și diverse specii de păsări: vrăbii, stăncuțe, grauri, porumbei, turturele, gaițe, fazani.
Conform recensământului din anul 2011, populația Municipiului Gherla se află în scădere față de Recensământul 2002, mai exact, 20 982, față de 24 083 locuitori.
Majoritatea locuitorilor sunt români (76,03%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (16,37%) și romi (3,5%). Pentru 3,79% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,49%), dar există și minorități de reformați (13,42%), greco- catolici (5,06%),romano-catolici (3,2%) și penticostali (2,16%). Pentru 4,08% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională, pentru o mai bună imagine am realizat graficele de mai jos.
Grafic 1.1 Structura etnică a populației orașului Gherla, în urma Recensământului din anul 2011 (%)
Sursa: tempo-online, INSSE
Grafic 1.2 Structura religioasă a populației orașului Gherla, în urma Recensământului din anul 2011 (%)
Sursa: tempo-online, INSSE
Principalele obiective turistice ale orașului Gherla sunt următoarele:
Cetatea Gherla (Castelul Martinuzzi)
În prima jumătate a secolului al XVI-lea începe construirea unei cetăți de către Ioan Zapolya. Finalizarea edificiului e meritul cardinalului Martinuzzi, care a guvernat Transilvania cu mână de fier, păstrând-o autonomă atât față de turci, cât și față de habsburgi.
Sub conducerea arhitectului Domenico da Bologna (1540-1551), cetatea a fost ridicată sub forma unui patrulater cu bastioane de apărare la colțuri, înconjurat de ziduri groase de 3-4 metri și un șanț cu apă, iar intrarea și ieșirea din cetate se făcea pe un pod mobil (pe latura estică), existând și accesul printr-o serie de tuneluri subterane. Drept materiale de construcție s-au folosit în principal pietre din ruinele Cetății Ungurașului. De-a lungul timpului a intrat pe rând în posesia mai multor familii nobiliare, inclusiv a principilor Transilvaniei – Sigismund Báthory (1580) și Gheorghe Rákóczi al II-lea (1648), devenind astfel reședința princiară.
În secolul al XVIII-lea, cetatea și-a schimbat destinația originală, aceea de punct de control și de protecție a Văii Someșului Mic, transformându-se în penitenciar.
În timpul comunismului închisoarea Gherla a cunoscut două perioade distincte: 1945-1964 închisoare politică, respectiv 1964-1989 închisoare pentru deținuți de drept comun. Închisoarea Gherla, una dintre cele mai vechi din România a devenit după 1989 penitenciar de maximă siguranță.
Fig.1.7-1.8 Planul Cetății Gherla și intrarea principală, sursa: www.voceatransilvaniei.ro
Casa cu cariatide
Situat pe str. 1 Decembrie 1918, la nr. 13, acest monument de arhitectură este un prilej de încântare pentru turiștii care vizitează Gherla. Trei dintre ferestre sale sunt încadrate de cariatide, deosebit de frumos ornamentate. În prezent, aici funcționează o capelă de rugăciuni greco-catolică.
Case vechi cu diferite stiluri de construcție
În această categorie sunt incluse numeroare clădiri:
– Casa de pe str.Mihai Viteazu nr.15: fațada imobilului este împărțită în două registre printr-o cornișă lineară care trece peste cele două porți, pietonală și carosabilă. Ferestrele care au tâmplăria inițiala au avut chenare de piatră. Decorația lor este rezultată dintr-o refacere databilă la sfârșitul secolului al XIX-lea;
– Casa din Piața Libertății nr.10: clădirea, din punct de vedere compozițional are farmecul Barocului provincial, panoul în care se află una dintre ferestre având în mod paradoxal rolul de pilastru;
– Casa de pe str.Mihai Viteazu nr.11: clădirea, de mici dimensiuni, a fost finalizată în 1808 și are deja elemente care provin din clasicism. Ferestrele sunt frumos decorate cu ghirlande și medalioane cu figure antropomorfe, având un corespondent în registrul superior al frontonului trapezoidal;
– Casa din Piața Libertății nr.11: fațada parterului datează din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, iar cea a etajului, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În prezent aici funcționează sediul Parohiei Greco-catolice Gherla;
– Casa din Piața Libertății nr.12: acest monument aparține stilistic Renașterii târzii, chiar dacă este construit, după cum indică inscripția unei piese sculptate din fațadă, în 1746. Este una din cele patru case cu etaj din secolul al XVIII-lea și la parterul ei a funcționat încă de la început prima farmacie a Gherlei.
– Casa de pe str.Ștefan cel Mare nr.5: Casa parohială armeano-catolică, ridicată încă de la început cu această funcțiune, este unul din cele mai valoroase exemple de locuință Gherleană.
Casa Laszloffy
Situată pe str. 1 Decembrie 1918, nr. 16, a fost construită în secolul al XVIII-lea și este una din cele 2 case cu etaj ce nu se găsesc în piața principală. Chenarele de la Casa Laszloffy sunt printre cele mai frumoase și mai reprezentative pentru barocul civil din Transilvania. Deasupra porții se găsesc trei busturi de turci, motiv exotic baroc. În această clădire a funcționat o vreme gimnaziul armenesc, iar din 1881 a găzduit primul muzeu de istorie din Gherla, fiind unul dintre primele din Transilvania.
Fig.1.9-1.10 Casa Laszloffy (stânga) și sediul Parohiei Greco-catolice (dreapta), sursa:gherleanu.ro
Muzeul de Istorie din Gherla
Muzeul s-a dezvoltat pe baza colecțiilor vechi, provenind de la diferite instituții de cultură cum ar fi Societatea Astra și Muzeul Armenesc.
În anul 1986, Muzeul de Istorie a fost mutat în clădirea- monument istoric, Casa Karacsony, construită la sfârșitul secolului XVIII.
Colecțiile muzeului s-au îmbogățit treptat pein achiziții, donații și descoperiri arheologice, astfel în prezent există peste 18 000 piese, organizate în 5 expoziții.
Există o expoziție permanent și expoziții temporare cu diferite teme.
Expoziția permanent este organizată în trei săli și prezintă exponate din diferite perioade ale istoriei: Paleolitic, Neolitic, perioada daco-romană, Evul Mediu și perioada armenească.
Din vara anului 2006, a fost vernisat lapidarul roman și medieval unde sunt expuse: coloane, stele funerare, ancadramente, cărămizi cu inscripții etc.
Biblioteca muzeului, dispune de numeroase lucrări de specialitate, vizând toate perioadele istorice dar și unele documente unicat.
Fig.1.11-1.12 Casa Karacsony (stânga) actualul sediu al Muzeului de Istorie din Gherla și ceramică veche expusă în cadrul muzeului, sursa:www.primaria-gherla.ro
Muzeul Iuliu Hossu
Se află în spatele Muzeului de Istorie și este rodul muncii preotului Gavril Pop. Pasionat colecționar de obiecte populare și bisericești, preotul Gavril Pop a reușit să achiziționeze, după 1989, câteva dintre cele mai importante obiecte personale și de cult ale fostului episcop de Cluj-Gherla Iuliu Hossu.
Portretul oficial al fostului episcop, o pictură superbă încadrată în tricolor, se află în Muzeu, chiar sub tabloul înfățișându-l pe Papa Ioan Paul al II-lea. În rest, în decorul unui mobilier de epocă, vizitatorii pot vedea reverenda, mitrele, luminoasele straie episcopale, dar și documente care amintesc de personalitatea lui Iuliu Hossu, episcopul care a luptat ca nimeni altul pentru drepturile românilor ardeleni atât pe vremea regimului austro-ungar, cât și în timpul și între cele două războaie mondiale.
Biserica Armeano-Catolică Sfânta Treime
Situată în centrul orașului, a cărei ridicare a început în septembrie 1748. A fost terminată în 1798 și a fost sfințită abia la 17 iunie 1804. Datorită perioadei îndelungate de construcție, la ridicarea ei au lucrat mai multe echipe de meșteri, din diferite regiuni ale Imperiului austriac, fapt care duce la prezența unui amalgam de stiluri arhitectonice.
Interiorul este echilibrat și unitar stilistic, fiind în stilul baroc „matur”, bogat ornamentat, de-o frumusețe aparte, care impresionează pe oricine intră în biserică. Datorită faptului că bogata comunitate armeană a împrumutat vistieria habsburgică, secătuită de războaiele cu Napoleon, aceasta a primit cadou din partea împăratului o pictură din galeria de artă a casei dinastice. Armenii au ales „Coborârea de pe cruce”, operă realizată, după unii, de Rubens, iar după alții de școala rubensiană. Un alt element stilistic impresionant este reprezentat de coloanele cu capitel compozit, coloane pe care se sprijină arcele duble. Exteriorul este un amestec între baroc și clasic. Biserica avea un gard cu stâlpi de piatră, peste care erau suprapuse statuile apostolilor. Ferestrele sunt dublu etajate, plasate pe un panou. Cele inferioare au o terminație semicirculară, iar cele superioare sunt în formă de liră, ambele având un chenar profilat și cheie. O altă particularitate a bisericii o reprezintă catacombele, unde sunt înhumați reprezentanți de seamă ai comunității gherlene din veacurile trecute.
Fig.1.13-1.14 Biserica Armeano-Catolică și valoroasa pictură a lui Rubens, Coborârea lui Iisu de pe Cruce, cu o valoare inestimabilă, sursa: www.primaria-gherla.ro
Biserica Solomon
Este prima construită de către armeni, denumită așa după ctitorul ei, Solomon Simai. Construcția a durat doar un an, între 1723 și 1724, iar amplasamentul a fost decis încă dinaintea trasării planului orașului baroc. Biserica era înconjurată de un zid de piatră, în incintă aflându-se și cimitirul. Între 1732 și 1751, bisericii i-a fost adăugat un turn aproximativ pătrat. Cornișa turnului are pe mijlocul fiecărei laturi un semicerc și este introdusă tribuna vestică, terminată cu un parapet de zidărie, fără decorații. Ancadramentul de intrare în biserică, datat la 1723, aparține, din punct de vedere stilistic, Renașterii transilvănene, iar de-o parte și de alta se află statuile sfinților Silvestru și Grigore Iluminatorul. Biserica „Solomon” este un produs de arhitectură care ne prezintă faza de evoluție, la acea vreme, a comunității armenești, stabilită deja de trei decenii în Gherla.
Fig.1.15-1.16 Biserica Solomon (stânga) și Biserica Franciscană (dreapta), sursa: www.cniptcluj.ro
Mănăstirea Franciscană
Construcția mănăstirii franciscane a început la 1742, după ce primarul de atunci, Todor Daniel, a donat un lot pentru construcția ei. Piatra de temelie a fost pusă în 1748, biserica fiind terminată și sfințită în 1758, iar capela Mariei de Loretto, în 1760. Cele două turnuri au fost adăugate în 1878. Decorațiunile interioare și pictura sunt de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Fațada clădirii contrastează cu interiorul bogat în decorațiuni. Biserica este un punct foarte important al itinerariului Maicii Domnului, care pornește din Austria, trece prin Gherla și ajunge până la Șumuleu Ciuc, pelerinaj care datează încă din secolul XV.
Catedrala Ortodoxă Intrarea în Biserică a Maicii Domnului
A fost construită în 1905 și a fost folosită drept catedrală greco-catolică a Episcopiei de Gherla până la 1930. Datorită eforturilor episcopului Iuliu Hossu, în 1930 sediul episcopiei a fost mutat la Cluj. În această biserică se află mormintele episcopilor Ioan Szabo si Vasile Hossu. Din 1948, biserica este catedrală ortodoxă.
Biserica Ortodoxă Ioan Botezătorul
Construită în jurul anului 1848 de către armeni, biserica face parte actualmente din Parohia Ortodoxă Gherla 3. Construcția ei a fost finanțată de către Czetz Gergely, care a suportat și costurile edificării orfelinatului de băieți, în prezent Spitalul Municipal. În curtea bisericii a fost ridicată, în 1983, o frumoasă troiță.
Biserica Reformată
A fost construită între 1862 și 1877, până la acest moment biserica fiind filială a celei din Mintiu Gherlii, care datează din secolul XIII și a fost ridicată de Ordinul benedictinilor. În prezent, ea funcționează ca biserică reformată de rit calvin.
Mănăstirea Nicula
Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată, lângă bisericuța de lemn construită mai înainte acolo, între anii 1875 și1879 pe cheltuiala Episcopiei de Gherla. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaș statutul de sanctuar marian.
Vechea mănăstire în care Maria a lăcrimat, în 1699, alături de sutele de mii de creștini români năpăstuiți sub asuprire străină. Minunea împlinită de Fecioara pictată pe lemn la 1681 de Luca din Iclod a fost confirmată chiar de ofițerii austrieci veniți să o cerceteze. Aproape o lună întreagă a lăcrimat Maica Domnului, între 15 februarie și 12 martie 1699, iar vestea s-a răspândit grabnic în toate cotloanele Transilvaniei. Adevărate pelerinaje au luat drumul mănăstirii de la Nicula, satul aflat la numai 7 kilometri de Gherla.
Fig.1.17-1.18 Biserica Mănăstirii Nicula și Icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în anul 1699, sursa: www.creștinortodox.ro
Castrul roman
A fost ridicat în timpul Împăratului Traian, între anii 109-110 e.n.
Are o suprafață de 2,7 ha și se află la o distanță de 1 km de Municipiul Gherla, pe stânga șoselei care merge spre Cluj- Napoca, pe actualul teren al unei societăți comerciale. De-a lungul acestei șosele, exista un drum roman ce lega Porolissum de Napoca.
Castrul a fost construit de către o unitate de cavalerie cu inițialele AIIP, Alla Secunda Panoniorum, și făcea parte din sistemul strategic defensiv ce urmărea drumul dintre Apullum- Potaissa- Napoca- Porolissum. Inițial construit din pământ, a fost apoi durat din piatră. Avea o formă neregulată; piatra a fost utilizată la ridicarea construcțiilor din oraș, inclusiv Cetatea Gherla și orașul baroc.
Pe teritoriul acestui castru au fost descoperite monede, diplome, statuete și inscripții.
Fig.1.19 Diplomă, aparținând unui soldat roman încartiruit în castrul roman de la Gherla, sursa: www.primaria-gherla.ro
Capitolul II POTENȚIALUL ATRACTIV AL STAȚIUNII BĂIȚA ȘI VECINĂTĂȚILE
2.1 POTENȚIALUL TURISTIC- CONCEPTE TEORETICE
Potențialul turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice care prezintă valoare turistică și pot determina fluxuri turistice către ele. Constituie premisă pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel un spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse care în urma unor amenajări specifice pot fi puse în valoare.
Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot să devină atracții turistice, constituindu-se în adevărate resurse turistice pentru industria turistică.
Aurelia Susan (1980), consideră potențialul turistic premisa afirmării fenomenului turistic care include atât premisele de localizare cât și premisele de realizare, are o anumită valoarea: peisagistică, estetică, recreativă, cognitivă sau instructiv educativă.
Potențialul turistic poate să fie clasificat după o serie de criterii (M.Grigore, 1974):
-Criteriul genetic, implică două mari categorii:
a) Potențialul turistic natural(relief, climă, ape, vegetație, faună, zone protejate);
b)Potențialul turistic antropic(obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice), activitățile și manifestările antropice cu funcție turistică (vezi fig.nr 3).
-Criteriul funcționalității, diferențiază:
a) Potențialul turistic funcțional sau activ, intrat în circuitul turistic;
b) Potențialul turistic latent sau disponibil, fiind acele componente naturale sau antropice care nu au devenit elemente de polarizare turistică.
-Criteriul capacității,diferențiază
a) Potențialul turistic total sau absolut, care are în vedere intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu;
b) Potențialul turistic relativ, reprezintă numai o parte a potențialului turistic dintr-un teritoriu dat care poate funcționa și independent ca element de atractivitate turistică, cum sunt de exemplu Babele și Sfinxul- în cadrul complexului turistic Bucegi, Muzeul de Istorie a României- în cadrul potențialului turistic al Bucureștiului.
-Criteriul limitei de consum,deosebim:
a) Potențial turistic inepuizabil (condiții climatice, relieful, apele);
b) Potențial turistic epuizabil (elemente faunistice, floristice, monumente istorice, obiective arheologice).
Fig. 2.1 Structura potențialului turistic (după Melinda Cândea , 2001)
P.Cocean (1996), definește potențialul turistic ca fiind rezultatul asocierii spațiale a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă .
G.Erdeli și I.Istrate (1996), potențialul turistic este ansamblul elementelor naturale, economice și cultural –istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru turism și deci constituie premise pentru dezvoltarea activității de turism.
Mihai Ielenicz propune o nouă clasificare a potențialului turistic în geosituri și antroposituri.În multe științe (istorie/arheologie, geografie, turism) este folosit conceptul de sit care cunoaște diferite conceptualizări. Termenul de sit , din limba engleză, înseamnă loc, pe care I. Mac (2000) îl definește ca „o porțiune de teritoriu( spațiu) de o anumită formă care are un conținut material, energetic, și informațional”.
Potențialul turistic nu trebuie confundat cu patrimoniul turistic care se referă inclusiv la dotările destinate cazării, servirii mesei, agrementului și transportului turiștilor. Patrimoniul turistic corespunde cu infrastructura pentru turism, în multe situații, chiar anumite unități de cazare sau servire a mesei se constituie prin anumite caracteristici specific în adevărate obiective turistice.
Fig.2.2 Clasificarea siturilor dupa Mihai Ielenicz
Geositurile (Mihai Ielenicz, 2012) sunt obiectivele care aparțin cadrului natural care asociază geomorfosituri (cele mai spectaculoase și solicitate în multe activități turistice), hidrosituri, ecosituri (care au un regim aparte de valorificare turistică), litositurile etc.
Antropositurile(Mihai Ielenicz, 2012) sunt obiectivele rezultate din creația științifică, culturală, artistică, ecumenică sau sunt legate de evenimente istorice, sportive și care precumpănesc în spațiul așezărilor umane.
Spațial un antroposit poate fi legat de un loc/punct izolat(ex. o cetate pe un vârf) sau poate să se înscrie într-un areal extins împreună cu altele de același gen sau cu geosituri(ex. într-o localitate există un conac, mai multe biserici cu importanță istorică, arhitectonică și de cult, edificii laice apaținând unei etape de evoluție, o statuie) ceea ce multiplică însemnătatea spațiului pentru turism.
2.2 POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL
2.2.1 Relieful și obiectivele legate de el
Treapta majoră a dealurilor și podișurilor se caracterizează prin atenuarea contrastelor și fragmentării, reducerea varietății petrografice, ceea ce se reflectă și asupra potențialului turistic al formelor de relief care este mai modest decât cel din spațiul montan.
Valențele turistice sunt date de următoarele aspecte:
– Alternanța mult mai evidentă a unităților deluroase cu zonele depresionare și culoarele de vale, element care sporește pitorescul acestor ținuturi;
– Predominarea terenurilor agricole cu o frecvență deosebită a plantațiilor pomicole și viticole, în alternanță cu areale împădurite și fânețe naturale, rezultând de aici un farmec deosebit prin forme și colorit;
– Prezența unor locuri cu fenomene geologice bizare sau structuri geologice curioase;
– Diferențele de nivel, culmile deluroase, piscurile, sunt elemente de discontinuitate evidente, care impresionează turistul prin spectaculozitatea și măreția lor; cu cât diferența de nivel dintre baza și fruntea versantului este mai mare, cu atât gradul de atractivitate este mai ridicat.
Stațiunea Băița este situată în zona Dealurilor Dejului, la numai 1 km de Municipiul Gherla de care aparține. Localitatea este situată în zona joasă a culoarului Someșului Mic, la contactul dintre Podișul Someșan și Câmpia Transilvaniei.
Podișul Someșan
Se află în nord-vest, de la poalele Munților Gilău (S) și până la contactul cu Dealurile de Vest (NV) și Culmea Brezei (NE); culoarul format de Someșul Mic și Someșul Mare (în E) și depresiunile Almaș – Agrij (V) îl delimitează net. Are un fundament cristalin fragmentat în blocuri situate în poziție diferită în plan vertical, dar apropiată de suprafață, peste care se aflăo cuvertură sedimentară.
Relieful este tipic de podiș structural, adâncirea rețelei hidrografice a dus la conturarea unui ansamblu de subunități dezvoltate pe roci paleogene, în sud și dominant miocene în rest care înclină monoclinal spre Culoarul Someșului dintre Dej și Jibou.
Ca urmare, s-au individualizat în Podișul Someșan forme de relief structurale tipice. Se impun fronturile de cuestă dezvoltate la nivelul unor strate de gresii, conglomerate (S), tufuri (în centru) și calcare (N), platouri structurale extinse, văi de diferite tipuri în lungul cărora s-au format chei epigenetice, bazinete depresionare (multe subsecvente). Se adaugă forme de relief petrografic (îndeosebi pe calcare) și două suprafețe de eroziune ± 650 m și ± 550 m.
Dealurile Dejului, reprezintă un sector din Podișul Someșan.Se află între Someș (N) și Valea Luna (S), sunt alcătuite din formațiuni miocene în care pentru relief (altitudini mari, cueste etc.) prezintă importanță desfășurarea orizontului tufului de Dej. Reprezintă un masiv deluros bombat, cu înălțimi peste 600 m, fragmentat de văi cu orientare radiară.
Fig.2.3 Harta reliefului județului Cluj, cu orașul Gherla la contactul dintre Dealurile Dejului și Dealurile Fizeșului, sursa: www.atlase.ro
Culoarul Someșului Mic
Se desfășoară între Gilău și Dej, cu terase extinse, desfășurate monolateral sau bilateral, pe care se află așezări rurale mijlocii și mari cu profil economic complex (culturi de câmp, livezi, creșterea animalelor, balastiere, unități de morărit, hidrocentrale și lacuri de acumulare – Gilău).
Câmpia Transilvaniei
Unitatea are o poziție geografică relativ centrală, fiind limitată de culoarele văilor Someșul Mic, Someșul Mare, Mureș, Dipșa. Doar în sud-vest limita este trasată în lungul unor văi secundare dezvoltate la contactul cu Dealul Feleacului și la marginea culoarului Arieșului.
S-a introdus termenul „câmpie” datorită importanței folosinței agricole a terenurilor, situație
reflectată și în denumirea mai multor așezări rurale. În realitate, prin altitudine și peisajul deluros se impune utilizarea celorlalte variante.
Relieful deluros atinge înălțimi maxime în jur de 600 m; limita marilor înălțimi se află cu mult la nord de cumpăna de ape actuală, dovadă a unor remanieri hidrografice (I.Mac). Văile principale, dirijate spre Someș și Mureș s-au adâncit cu 150…350 m, au lunci foarte largi, în raport cu albiile, ca urmare a unor intense retrageri a versanților în holocen.
Dealurile Fizeșului. Se desfășoară în partea nord-vestică, având o structură geologică miocenă complexă. Pe latura de vest există cute diapire (Cojocna, Sic, Băile Gherla etc.). Ascensiunea sării a impus și altitudini mai mari (550…600 m). În centru și sud sunt domuri. Relieful se caracterizează prin forme structurale (versanți cuestici orientați spre Someșul Mic și Someșul Mare). Cueste locale sunt pe versanții afluenților subsecvenți ai Fizeșului, iar cueste semicirculare pe versanții văilor ce taie domurile. Alunecările de teren au dimensiuni mari (glimee, la contactul dintre badenian și sarmațian) și se îmbină cu torențialitatea. Există văi secundare dezvoltate pe sinclinalele dintre cutele diapire sau care străbat sectoarele mai joase dintre domuri (I.Mac).
Fig.2.4 Relieful deluros din zona orașului Gherla, sursa: ghid de promovare turistică, Primăria Gherla
2.2.2 Clima si rolul factorilor specifici a activităților turistice
Potențialul turistic al climei se diferențiază în timp și spațiu, fiind în strânsă corelație cu valorile înregistrate de elementele climatice care susțin sau limitează, de la caz la caz, activitatea turistică.
Clima stațiunii balneoclimaterice Băița este unul tipic de dealuri și coline, fiind influențat de pădurile de stejar din zona.
Temperatura
Este un parametru important al condițiilor climatice, evoluția sa fiind influențată de regimul radiației solare. Semnificative pentru desfășurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile favorabile sau adecvate. Există însă și temperaturi extreme, foarte ridicate sau mult sub 0 grade Celsius care sunt, de regulă, nefavorabile pentru turism, de declansând stresul bioclimatic. Cercetările bioclimatice apelează la conceptul de confort termic, ce variază între 16,8-20,6 grade Celsius; sub această limită se resimte inconfortul termic prin răcire iar peste această limită inconfortul termic prin încălzire .
Temperatura medie anuală în cazul stațiunii balneoclimaterice Băița este de 8,5 grade Celsius, verile sunt răcoroase (media lunii iulie este de 20 grade Celsius) iar iernile sunt reci (media lunii ianuarie este de aproximativ – 4 grade Celsius).
Precipitațiile
Sub formă lichidă, reprezintă un factor restrictiv, nefavorabil derulării activităților turistice. Zăpada în schimb, și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent sunt elemente și fenomene indispensabile practicării sporturilor de iarnă.
Cantitatea medie de precipitații este de 650 mm anual.
Vânturile
Influențează negativ activitățile turistice, accentuând disconfortul termic și stresul climatic cutanat (legat de senzația de frig sau de căldură) mai ales atunci când se asociază cu temperaturi extreme. În cazul stațiunii balneoclimaterice Băița, colinele din vest apără stațiunea de vânturile puternice din vest.
Nebulozitatea
Când este accentuată, slăbește vizibilitatea și reduce durata de strălucire a Soarelui, de venind un element de stres. Formațiunile izolate noroase sau cele constituite din nori subțiri, tip Cirrus, fie întregesc valoarea estetică a peisajelor, fie reduc intensitatea radiației calorice.
Fenomenele atmosferice și hidrometeorologice
Ninsoarea abundentă, ceața, orajele, chiciura, poleiul, împiedică și ele practicarea diferitelor forme de turism, reducând vizibilitatea și condițiile de siguranță.
Perioade turistice
Luna mai este deosebit de frumoasă prin claritatea atmosferei deși există și riscul unor furtuni puternice. Luna iunie este în general ploioasă, iulie prezintă o vreme schimbătoare care alternează perioadele frumoase cu furtuni violente. Între august-septembrie, vremea este bună pentru activitățile turistice.
Bioclimatul de cruțare
Numit și bioclimat sedativ- indiferent, este specific zonelor de deal și podiș, cu altitudini cuprinse între 200- 800 m, cu un climat de dealuri și un covor vegetal variat. Valorile medii anuale sunt cuprinse între 6- 9 grade Celsius, iar temperaturile medii lunare sunt moderate. Nebulozitatea și gradul de umiditate, sunt mai ridicate decât în zonele de câmpie, presiunea atmosferică, durata de strălucire a Soarelui și vânturile sunt mai moderate, ceea ce face ca adaptarea organismului să se facă mai repde și principalele funcții biologice ale organismului uman să intre în repaus relativ. Este indicat în toate anotimpurile, neavând contraindicații pentru persoanele bolnave sau sănătoase.
Tipuri de activități turistice specifice climatului de deal și podiș:
– Aeroterapia: baia de aer, indicată în multe afecțiuni, are un caracter sedativ sau tonifiant, constă în expunerea parțială sau totală a corpului la acțiunea aerului, pentru antrenare sau călire termică; uneori se poate asocia cu cura internă sau cu apele minerale;
– Helioterapia: baia de soare, se bazează pe expunerea parțială sau totală a corpului la acțiunea radiației solare directe; se manifestă prin efectele cumulate ale razelor infraroșii (calorice), ultraviolete și luminoase, cu rol terapeuric în procese de termorelgare ale organismului;
– Cura de teren: reprezintă o terapie mai complexă, care se bazează pe asocierea mișcării în aer liber cu băile de aer și de soare; presupune un mers echilibrat, dozat pe trasee amenajate, cu unele pante, denivelări, în scopul adaptării organismului la efort; cura de teren poate fi asociată cu jogging, o alergare la pas mărunt, cu efecte benefice în privința reglării sistemului respirator, adaptarea graduală la efort și a sistemului cardio-vascular, creșterea tonusului neuromuscular și a metabolismului, prin eliminarea toxinelor și surplusului de grăsimi.
2.2.3 Rețeaua hidrografică și obiectivele legate de ea
Apa, privită ca resursă turistică, materie primă pentru diferite forme de turism, ca element al spațiului geografic, definit printr-o mare atractivitate, ocupă un loc prioritar în turism, impunându-se prin multiplele sale forme de organizare, din care în cazul stațiunii Băița se remarcă râul Someșul Mic și apele minerale.
Datorită funcțiunilor multiple pe care le îndeplinește în actul turistic, prin caracteristicile calitative și modalitățile de existență, apa a generat turismul balnear, turismul de recreere, turismul sportiv, de sfârșit de săptămână, dar și turismul profesional.
Potentialul turistic al apelor curgătoare
Adesea trecut cu vedere, deși râurile focalizează atenția populației urbane, în special prin turismul de sfârșit de săptămână.
Malurile joase ale râurilor atrag turiștii iubitori de înot, plajă și pescuit sportiv sau sporturi nautice; prin amenajări turistice simple, aceste elemente hidrografice devenind aliniamente de maximă polarizare în perioada caldă a anului. Un loc aparte îl dețin sectoarele de luncă cu vegetație naturală, presărate cu brațe secundare, bălți, lacuri de luncă, care atrag turiștii amatori de o natură curată și de pescuit. Pe cursurile inferioare și mijlocii ale râurilor, se pot practica sporturi nautice cu diverse tipuri de ambarcațiuni, expediții cu mijloace pneumatice. Majoritatea râurilor ce străbat marile orașe ale tării sunt valorificate în scop turistic prin amenajări diverse: ștranduri, debarcare, navigație de agrement.
Someșul Mic
Se formează prin unirea, în amonte de localitatea Gilău a Someșului Cald cu Someșul Rece. Are o lungime de 153 km, de la izvoarele Someșului Cald și 3 775 kmp, suprafața totală a bazinului hidrografic. Someșul Cald izvorăște de sub Piatra Arsă (1 550 m), din Masivul Bihor Vlădeasa iar Someșul Rece vine de sub Vârful Runcu(1 609 m) din apropierea Muntelui Mare- Gilău.
Dintre afluenții Someșului Mic, ne interesează în mod special Fizeșul, pe care sunt construite numeroase iazuri (Geaca, Cătina, Țaga Mare și Țaga Mică) iar pe Valea Bonțului, afluentul acestuia se găsește lacul Știucii, de origine carsto-salină.
Someșul Mic are un debit de 16,6 mc/s la Apahida și de 24,4 mc/s la Dej, înainte de confluența cu Someșul Mare. Din zona deluroasă a Podișului Someșan, primește mai multe râuri scurte care au o scurgere fluctuantă și un debit de 0,5-1,5 mc/s, ceea ce a condus la amenajarea unor iazuri.
Potențialul turistic al apelor minerale
Ocupă un loc aparte în cadrul resurselor turistice potențiale, generând una dintre cele mai vechi forme de turism- turismul balnear. Importanța lor deosebită se datorește eficienței în prevenirea și tratamentul, prin cură internă sau externă, a diferitelor afecțiuni.
În general, apele minerale sunt acele ape care provin dintr-o sursă naturală (izvor) sau forată artificial și îndeplinește una din condițiile următoare:
conținutul de săruri minerale dizolvate este de peste 1 gram la litru;
prezența unor elemente chimice cu acțiune farmacologică cunoscută (fier, brom, iod, arseniu, sulf, mangan);
conținut de gaze dizolvate cu efecte biologice în anumite concentrații stabilite (1 000 mg dioxid de carbon; 1 mg/l hidrogen sulfurat);
temperaturi de peste 20 grade Celsius, indiferent de conținutul mineral, care le conferă caracteristica de ape termale, respectiv: hipotermale (20-31 grade Celsius), termale (32-38 grade Celsius) și hipertermale (peste 38 grade Celsius);
existența unei acțiuni terapeutice științific recunoscută.
Apele minerale din stațiunea Băița sunt de tip oligomineral și sulfuroase. Apele minerale de tip oligomineral au mineralizări sub 1 gram la litru substanțe dizolvate dar prezintă conținut de componenți biologici activi. Apele minerale sulfuroase, se asociază de regulă cu formațiunile gipsifere sau sulfurile din Carpații Orientali sau cu conglomeratele din Subcarpații Getici. Conțin cel puțin 1 mg la litru de sulf titrabil. Sunt folosite la cura internă dar și sub formă de inhalații.
Tabel 2.1 Compoziția chimică a apelor minerale din stațiunea Băița
Sursa: Dr.Munteanu Laviniu, Ghidul stațiunilor balneoclimaterice din România (1978)
Indicații terapeutice:
– afecțiuni reumatismale degenerative (spondiloză cervicală, dorsală și lombară, artroze și poliartroze);
– afecțiuni reumatismale inflamatorii (stări algice articulare după reumatism articular acut sau după infecții de focar);
– afecțiuni reumatismale abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperiostoze, periartrică scapulohumerală);
– afecțiuni posttraumatice (redoti articulare post-traumatice, stări după operații pe mușchi, tendoane, oase și articulații, stări după entorse, luxații și fracturi);
– afecțiuni neurologice periferice (pareze ușoare și sechele minore după polineuropatii, sechele după poliomielită);
– afecțiuni ginecologice (insuficiență ovariană, cervicite cronice).
Apele sărate și sulfuroase din zonă au fost folosite încă din perioada ocupației romane,izvoarele fiind indicate în special pentru tratarea bolilor de piele și a celor reumatice.
Dacă până în 1989 existau dovezi ale existenței acestei stațiuni,în prezent noii proprietari,SC.DACIA ROMANA SRL.,nu dețin nici un fel de informații cu privire la istoricul zonei.
La baza dealului Băița au fost săpate două bazine,în care se colectează apele cu proprietăți terapeutice.Apele colectate în cele două bazine,cu o capacitate de 30 m3 fiecare,erau repompate în mai multe cazane,unde erau reîncălzite.Pentru a asigura debitul necesar în toate locațiile unde erau utilizate,aceste ape,după încălzire erau pompate într-un rezervor situat pe dealul din imediata apropiere a izvoarelor,la o înălțime de aproximativ 40 m,față de cota terenului unde au fost săpate bazinele.De aici apa era distribuită printr-un sistem de conducte în bazinele și cabinele fostei baze de tratament,acum închisă.Această instalație nu a mai funcționat după anul 1989;în prezent,cei care se opresc în stațiune,pot utiliza spațiile de cazare și masă,fără a beneficia de proprietățile terapeutice ale apelor de Băița.
Acum câțiva ani,s-a încercat utilizarea apelor în perioada de vară,dar în lipsa unor dotări specifice(dușuri cu apă caldă,bazine amenajate),s-a renunțat la această acțiune.
Apele minerale sunt captate în cele două bazine încastrate în stratul aluvionar acvifer.În aceste condiții se produce un amestec necontrolat între cele două tipuri de ape subterane,nefiind posibilă determinarea chimismului și debitelor fiecărui acvifer în parte.Pentru estimarea capacității captării s-a procedat la golirea rezervorului nr.1,cu un volum de apă înmagazinat de cca.67m3 și măsurarea timpului de revenire,obținându-se un debit de 0,26 l/s.
În cadrul unor lucrări de cercetare științifică s-au efectuat măsurători de debit și analize chimice pe apele existente în incinta unității Băița,de către mai multe societăți.Rezultatele obținute în urma investigațiilor se regăsesc în arhiva societății SC.DACIA ROMANA SRL.Gherla.
Conform rezultatelor analizelor de laborator efectuate pe apele prelevate,prezentate în tabelul următor 2.2,amestecul apelor mineralizate cloro-sodice cu apele freatice ale Someșului Mic este mai puternic în zona rezervorului nr.1,data prelevării probei:08.08.2008.
Sursa:S.C.Turism Someș S.A.Dej,Program anual de exploatare pentru acumularea de ape minerale
2.2.4 Componentele biogeografice și obiectivele legate de ea
Covorul vegetal dă un farmec deosebit peisajului, pădurile tainice și umbroase sunt peticite de pajiștile multicolore.
Pădurea este ecosistemul natural dominant. Potențialul natural al vegetației este deosebit de complex, în ea se asociază numeroase elemente de floră și faună care generează peisaje geografice deosebite.
Pe lângă funcția economică pădurile îndeplinesc și alte funcții din care cele mai relevante pentru turism sunt următoarele :
1. Funcție recreativă și de agrement
– cinegetic: divertisment, deconectare, mișcare, reconfortare, recreere, satisfacții și produse vânătorești;
– piscicol: pescuit sportiv, divertisment, deconectare, recreere, reconfortare;
– turistic: cunoaștere , drumeție, educație, recreere, reconfortare;
– cadru pentru campare și sport: adăpost pentru tabere sezoniere, camping, terenuri de sport;
– agrement: odihnă și destindere în mediul natural, plimbări și alte distracții.
2. Funcția estetică
– peisagistic: armonie organică favorabilă gândirii pozitive, stimularea sentimentului de frumos;
– cadru peisagistic pentru alte obictive: sporirea valorii estetice a unor ansambluri arhitectonice prin întregirea lor cu un cadru peisagistic adecvat.
Zona se încadrează în etajul pădurilor de stejar, precumpănitor alcătuite din stejar, cer și gârniță. S-au dezvoltat pe soluri cu un bogat conținut în argilă; o mare parte din vechile păduri a fost înlocuită de terenuri cu diverse culturi de câmp, livezi și chiar vii. Dintre principalele specii, se pot menționa: stejarul pedunculat (Querqus robur), ulmul (Ulmus), paltinul (Acer platanoides), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul (Carpinus betulus), teiul (Tilia). Există numeroși arbuști: alun (Corylus avellana), porumbarul (Prunus spinosa), gherghinarul (Crataegus mopnogyna), soc
(Sambucus nigra), sânger (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas). Stratul ierbaceu este bogat și variat în specii între care sunt graminee (firuță, obsigă, golomăț), asociații de mull (floarea paștilor, ciocul berzei, mierea ursului, vinariță), asociații de rariște (fragi, măceș, iarba fiarelor) sau de locuri cu umezeală mai mare (mutul și lăcrămioare).
Fig.2.5-2.6 Ghinde și frunze de stejar pedunculat (stânga) și flori de soc (dreapta), sursa: pro-faber.ro
Lumea animală este bogată, fiind reprezentată de specii care trăiesc și în zonele mai joase, specifice silvostepei, dar și în dealurile mai înalte de unde pendulează. Există veverițe, pârși, iepuri, căprioare, vulpi, mistreți, multe specii de păsări (mierla, potârnichea, ciocârlia, pițigoi, gaița, etc.), numeroase reptile (șerpi), șopârle, gușteri, o diversitate de insecte.
2.2.5 Prezentarea rezervațiilor naturale
În apropierea orașului Gherla și a stațiunii balneoclimaterice Băița există următoarele areale protejate:
Rezervația de tip avi-faunistic Lacul Știucilor
A fost înființată în anul 1966, și declarată în anul 2000. Are 26 ha în suprafață.
Reprezintă o zonă umedă, luciu de apă (lac populat cu știucă), și vegetație lacustră, cu insule plutitoare (plauri) acoperite cu stuf.
Fig.2.7 Peisaj lacustru din Lacul Știucii, sursa: locuridepescuit.net
Sunt protejate în primul rând, specii de păsări acvatice clocitoare, protejate la nivel european, cele mai importante sunt: buhaiul de baltă, corcodelul mic, lișiță, presură, dar și păsări de pasaj: stârc cenușiu, nagâț, cufundar polar, rață mare, pescăruș albastru, fâsă de câmp, fâsă de pădure, acvilă țipătoare mică.
Fig.2.8-2.9 Stârc cenușiu (stânga), pasăre de pasaj și buhaiul de baltă (dreapta), pasăre acvatică clocitoare, ambele specii sunt protejate în cadrul rezervației, sursa: www.outdoorphotografhy.ro
Pădurea Ciuașului
Este rezervație de tip forestier, floristic și avi-faunistic, situată aproape de orașul Gherla, cu o suprafață de 3 ha.
Aria protejată cuprinde o zonă împădurită, cu specii de arbori și arbuști (gorun, stejar, jugastru, carpen, arțar tătărăsc, păducel și soc. La nivel ierburilor, pot fi întâlnite, numeroase specii de plante medicinale (plămănărică, coada șoricelului, pătlagină).
Pădurea Ciuașului, asigură condiții foarte bune pentru cuibărire, hrană și viețuire unor specii de păsări protejate la nivel european, stârc cenușiu, stârc roșu, stârc de noapte și stârc pitic.
Fig.2.10-2.11 Strârc roșu (stânga) și observatorul de la Sic (dreapta), sursa: www.ecotransilvania.ro
Stufărișurile de la Sic
Este o rezervație de tip avifaunistic, cu o suprafață de 3 ha, înființată în anul 1974, și declarată în anul 2000. Aria protejată, implică o zonă umedă de-a lungul văii Fizeșului, alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură (vezi fig.2.11).
Stufărișurile de la Sic adăpostesc și asigură condiții de hrană, cuibărire și viețuire pentru o mare diversitate de păsări migratoare de baltă, de pasaj sau sedentare, printre care: corcodelul mic, buhaiul de baltă, stârcul cenușiu, lișiță ,presură cufundarul, nagâțul, pițigoi moțat, câneparul lăcarul mare sau șorecarul comun (Buteo buteo).
Valea Legiilor
Este o rezervație de tip avi-faunistic, cu o suprafață de 13,5 ha, înființată în anul 1966 și declarată în anul 2000.
Aria protejată reprezintă o zonă cu fânețe umede, luciu de apă și mlaștini, cu plante hidrofile, stufăriș și papură; ce cuprinde zona umedă (acoperită cu fâneață) de la capatul sudic al văii Legii (zona de izvoare), Lacul Legii, Valea Legii, Valea Morii (afluent de stanga al vaii Legii) și porțiunea vestica a Lacului Geaca.
În arealul rezervației cuibăresc mai multe specii de păsări migratoare de baltă (unele ocrotite prin lege), dintre care: egreta, stârcul cenușiu, cufundar polar, buhai de baltă, lișiță, nagâț, precum și mai multe specii de rațe.
2.3 POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC
2.3.1 Obiective turistice religioase
Biserica ortodoxă din Băița
În secolul al XVII-lea, satul Băița avea biserică de zid cu hramul Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil. Deși nu se cunoaște ctitorul și perioada în care a fost construită, se pare că a fost zidită în secolul XVI, sau la granița dintre secolele XVI-XVII. Iconostasul a fost realizat în anul 1758 de către un anonim.
O nouă biserică a fost construită în anul 1780, tot din zid și cu același hram. A fost reparată în mai multe rânduri dar a fost afectată iremediabil de o alunecare de teren în anul 1970 și a fost nevoie de demolarea completă a acesteia. Din această biserică au mai rămas decât două banci, datate cu anul 1868.
Actuala biserică din Băița a fost construită între anii 1983-1986, a fost pictată în anul 1987 și echipată cu un sistem destinat încălzirii.
Biserica a fost sfințită în anul 1992, modernizată în anul 2005, zugrăvită și acoperită cu tablă în perioada 2009-2010.
Fig.2.12-2.13 Biserica ortodoxă din Băița și locul fostei bisericii, sursa: http://www.protopopiatulortodoxgherla.ro/
Bunurile de patrimoniu care aparțin Bisericii din Băița sunt următoarele:
– un clopot din anul 1762 și alte două clopote de 25 kg fiecare din anul 1900;
– două icoane pe lemn, din anul 1758, Maica Domnului cu Pruncul și Deisis, picturile și ancadramentele icoanelor sunt specifice iconarilor din această zonă geografică;
– Evanghelie, din anul 1765 realizată la Blaj, Apostol, din anul 1767, realizat tot la Blaj, Strastnic, din anul 1817- Blaj, Mineu din anul 1838- Blaj, Litughier din anul 1862- Blaj, Molitflnic și Octoih.
Biserica reformată-calvină: inițial romano-catolică, a fost înlocuită între 1858-1889 cu alta nouă.
2.3.2 Obiective turistice cultural-istorice
Denumirea veche a localității era Chirău, în limba maghiară Kero.
Vechea mănăstire. În mănăstire existau atât călugări greco-catolici, cât și ortodocși. Interiorul ei avea o lungime de 45 orgii (stânjeni) și 30 stânjeni lățime. Avea loc arător de două gălete și fânaț de 2 care de fân. Episcopul Aaron se plângea în 1763 guvernului că baronul Korda a răpit întreagă avere a mănăstirii. In 1765 trăiau aici un preot Onea și două călugărițe.
În cadrul localității Băița există însă și alte vestigii istorice, descoperite în diferite cercetări arheologice pe care le voi prezenta în tabelul 2.2. Este vorba despre așezări vechi din perioada sec.II-III d.H., dar și din perioade istorice mult mai vechi: Neolitic, Halstatt, Epoca Bronzului, Epoca Fierului, Perioada migrațiilor etc.
Fig.2.14 Satul Băița pe Harta iozefină a Transilvaniei, 1769-1773, sursa:wikipedia
Tabel 2.2 Obiective istorice pe cuprinsul localității Băița
Sursa: Monumente istorice din județul Cluj- Ministerul Culturii, Cultelor și Patromoniului Cultural, Institutul Național al Patrimoniului
2.3.3 Manifestări etno-folclorice și importanța lor pt turism
Multiplele sărbători și ritualuri specifice poporului român se constituie în reale valori turistice, foarte apreciate mai ales de către turiștii străini. Întregul evantai al manifestărilor folclorice se bazează pe existența a trei calendare:
– calendarul civil cu două solstiții și două echinocții, fazele Lunii și alte evenimente astronomice și meteorologice;
– calendarul bisericesc, cu rolul de a ține rânduielile bisericești;
– calendarul popular, cu adânci rădăcini în vechea istorie daco-romană, se indicau perioadele cele mai favorabile pentur derularea ocupațiilor agricole și pastorale;
În cadrul calendarului popular românesc apar mai multe tipuri de manifestări:
1. Sărbători de iarnă: Crăciun, Anul Nou, Boboteaza; practicile cele mai cunoscute sunt colindul, uratul cu capra, ursul, teatrul popular al irozilor, etc.
2. Sărbătorile agricole ale primăverii: Sântoader, Dochia, Lăzărelul, Sângeorgiu, Arminderi, Ramura Verde;
3. Sărbători pastorale ale primăverii: Tânjaua, Sâmbra Oilor; sunt legate de adunatul oilor sau începutul pășunatului la munte;
4. Sărbătorile verii: includ manifestări legate de bogăția recoltelor, coptul grâului, Sânziene, Paparudele, Cununa grâului;
5. Sărbători ale muntelui: se desfășoară sub forma Nedeilor, de Sântilie;
Se adaugă prăznuirea zilelor unor sfinți, arhangheli, apostoli și ceremoniile legate de viața omului. Se mai pot aminti și unele manifestări folclorice păstrătoare de multe obiceiuri și datini: târgurile și festivalurile.
Există posibilități de mărire a importanței manifestărilor etnofolclorice în derularea unor programe turistice. Organizate cu competență pot să devină importante atracții turistice. Un rol major îl are artizanatul, care prin pestații individuale sau de grup poate să-ți valorifice produsele prin turism. Un alt factor de atracție este cel al manifestărilor populare autentice, care pentru turiști constituie un element de cunoaștere culturală și îmbogățire a propriului orizont spiritual.
În cadrul Municipiului Gherla au loc anual, mai multe evenimente culturale, spectacole etno-folclorice, evenimente care se constituie în factori de atractivitate turistică, dacaă sunt puse bine în valoare și promovate corespunzător. În tabelul 2.3, am prezentat principalele evenimente care se desfășoară în Gherla, perioada de desfășurare, o imagine sugestivă și o scurtă descriere a evenimentului.
Tabel 2.3 Eveniment și manifestări cu specific cultural și etno-folcloric în Municipiul Gherla și stațiunea Băița, sursa: www.primaria-gherla.ro
2.3.4 Alte obiective turistice de natură antropică
Alte obiective turistice antropice sunt ștrandul care datează de la începutul secolului XX și a fost imortalizat în fotografiile mai vechi, Vila Parc și parcul din centrul localități (vezi fig.2.15-2.17)
Fig.2.15 Strandul Băilor Băița, anul 1941, sursa: http://www.fotogherla.ro/category/baile-baita/
Fig.2.16 Vila Parc din stațiunea Băița, anul 1942, sursa: http://www.fotogherla.ro/category/baile-baita/
Fig. 2.17 Parcul Băilor Băița, anul 1942, sursa: http://www.fotogherla.ro/category/baile-baita/
Capitolul III INFRASTRUCTURA TURISTICĂ A STAȚIUNII
3.1 STRUCTURI DE CAZARE TURISTICĂ
Turistul poate fi oricare om ce se deplasează de la domiciliu spre unul sau mai multe locuri sau obiective având ca scop recreerea, odihna, cunoașterea, realizarea de activități, altele decît cele pe care le îndeplinește în mod curent.
În sfera acestei noțiuni în prezent se regăsesc atît drumețul, ce străbate potecile munților și dealurilor pentru una sau mai multe zile, excursionistul e folosește mijloace auto, motociclete sau biciclete pentru a parcurge trasee în locurile și punctele care îl interesează, vizitatorul unor muzee, cetăți, grădini botanice din propria localitate dar și din afară, cât și participantul la acțiuni de vânătoare, pescuit, natație, sporturi de iarnă, conferințe și întâlniri de afaceri, în afara localității de reședință, la tratamanetul balnear, la manifestări folclorice sau festivaluri artistice, pelerinaje.
Infrastructura turistică a unei zone este constituită din unitățile care asigură cazarea turiștilor, unitățile de servire a mesei, mijloacele de agreement oferite vizitatorilor, astfel ca acestia să beneficieze de un sejur cât mai active, căile de comunicație și mijloacele de transport, și nu în ultimul rând, centrele, punctele de informare turistică. Tot în cadrul infrastructurii turistice a unei zone, sunt incluse și obiectivele turistice natural și antropice, resursa de drept a turismului. Cu alte cuvinte, reprezintă tot ansamblul serviciilor care deservesc turiștii la sosirea lor într-o anumită zonă sau centru turistic.
Infrastructura turistică formează împreună cu obiectivele turistice patrimoniul turistic al unei regiuni. Acesta reprezintă ansamblul de elemente natural, sociale, economice, culturale, dar și totalitatea amenajărilor (căi de comunicație, baza de cazare odihnă, tratament, servirea mesei, amenajări pentru distracții și instruire), destinate activităților turistice de pe un teritoriu, fie oraș, județ, regiune sau țară.
Potențialul turistic constituie ansamblul elementelor natural și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unei activități turistice. În literature străină, deseori, pentru potential turistic se folosește termenul de destinație turistică.
P.Cocean (1996), definește însă, potențialul turistic, mult mai sintetic, ca fiind rezultatul asocierii spațiale a fondului turistic cu baza tehnico-materială aferentă. Prin îmbinarea celor două grupe de elemente, definiția corespunde patrimoniului turistic. În accepțiunea sa, doar fondul turistic poate fi asimilat potențialului.
G.Erdeli și I.Istrate (1996), consider potențialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor natural, economice și cultural
Hotelul este o structură de primire amanajată în clădiri sau corpuri de clădiri ce pun la dispoziția turiștilor camera, garsoniere, apartamente dotate corespunzător, asigurarea serviciilor de prestări servicii specifice; dispun de recepție și spații alimentare. Unele pot fi compuse din apartamente și garsoniere, dotate astfel încât să asigure prepararea alimentelor. Vilele, pensiunile și motelurile, au ca principal rol, acela de a prelua în anumite situații fluxurile turistice care nu pot fi acoperite de către unitățile de cazare de tip hotelier. De cele mai multe ori, sunt preferate de către turiști pentru confort sporit și o mai mare intimidate.
Vilele sunt structuri de primire de capacitate relative redusă, au o arhitectură specific, sunt situate în diferite localități turistice, asigură cazarea turiștilor, prestarea de servicii specific, pot avea mici spații comerciale, în timp ce motelul este o unitate hotelieră situată în afara localității, în apropierea arterelor intens circulate; prezintă dotări și amenajări specific pentru satisfacerea nevoilor de cazare și masă dar și parcarea în siguranță a mijloacelor de transport. Ambele unități pot fi clasificate între 1-5 * în funcție de criteriile specific incluse în legislația turistică.
Tipul unităților de cazare, clasificarea și scurte detalii tehnice legate de acestea (număr de camera și locuri destinate cazării, dotări și servicii oferite) vot fi prezentate în tabelul 3.1. De precizat că în tabelul de mai jos, am inclus și unități de cazare din Gherla, pentru că majoritatea turiștilor care vin la Băile Băița se cazează în Gherla.
Cabanele turistice, sunt unități de cazare cu categorii de confort sub cele hoteliere sau la un nivel inferior, vilelor sau pensiunilor turistice, dar sunt destul de mult preferate de către turiștii tineri sau de către grupuri de turiști. Au în general o capacitate mică de cazare, funcționează în clădiri independente cu arhitectură specific ce asigură cazarea, alimentația și alte servicii turistice necesare turiștilor, aflați în drumeție sau odihnă în zonele montane, rezervații naturale, în apropierea stațiunilor balneare sau a altor obiective de interes turistic. Se construiesc la intersecția unor drumuri sau poteci marcate, sunt oarecum izolate și de aici trebuie să existe o grijă anume pentru asigurarea materilor prime destinate preparării hranei. Pot fi cabane greu accesibile și ușor accesibile (acces auto pe drumurile publice). Se adaugă campingurile, Este o structură de primire turistică destinată să asigure cazare turiștilor în corturi izolate sau rulote, cu dotări pentru cazare și prepararea hranei. Au caracter sezonier, se recomandă amplasare acestora în locuri pitorești, cu microclimate favorabil, ferit de zgomot și de animale, zona trebuie îngrădită.
Tabel 3.1 Unități de cazare din stațiunea balneoclimaterică Băița și Gherla, județul Cluj
Sursa: www.booking.com
Unitățile de cazare trebuie în primul rând să asigure deservirea fluxului turistic existent și să facă față altora, supradimensionate. Cum Gherla nu este un centru turistic, deși ar putea să fie fără probleme iar Băița se află momentan într-un stadiu precar de conservare, actuala infrastructură de cazare sigură fără probleme necesarul, fiind chiar mai mare decât cererea existentă.
3.2 STRUCTURI DE ALIMENTAȚIE PENTRU TURISM
În cadrul bazei de alimentație public sunt incluse toate unitățile care asigură hrana turiștilor, fie că vorbim despre unități mari, restaurant, dar și unități mai mici, pizzeria, patiserii, cofetării etc.
Restaurantul este un local public ce îmbină activitatea productivă, cu cea de servire, pune la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare, produse de cofetărie și băuturi; restaurantele pot fi: clasice, specializate, specific, tip cramă, specific național.
Unitățile de tip fast-food (servire rapidă), sunt restaurante cu auto-servire sau buffet tip-express; din această categorie pot fi menționate: pizzeriile (servesc sortimente de pizza, bere, vin, gustări, minuturi), snack-bar, cofetării și patiserii.
Alte unități de servire a mesei sunt: braseria (asigură o gamă largă de sortimente, minuturi, preparate reci, băuturi alcoolice, bere), berăria (specific pentru consumarea berii dar și pentru servirea unor preparate adecvate: cremwuști, cârnați, mititei), grădina de vară (terasă în aer liber, se servesc diferite preparate), barul (este un local public de zi sau de noapte, se servesc băuturi alcoolice sau ne-alcoolice, produse culinare reduse, programe artistice; café-bar, disco-bar).
Din păcate, stațiunea Băile Băița, dispune o rețea de unități destinate cazării foarte mică, în consecință, nici unitățile de servire a mesei nu sunt mai numeroase. De aceea este nevoie ca turiștii care doresc să meargă în stațiunea Băile Băița să se cazaze sau să servească masa în Gherla. Gherla care nu dispune nici ea de o infrastructură turistică deosebită, un număr mic de unități de cazare, clasificate totuși la *** și un număr rezonabil de unități de servire a mesei, în consecință voi prezenta în tabelul 3.2 unități de servire a mesei, denumire, imagine, și o scurtă descriere a serviciilor. Pe măsură ce avansez în cercetarea stațiunii Băița, observ starea precară a dotărilor turistice, de fapt, se pare că, stațiunea nu mai este funcțională de o bună bucată de timp, lucru regretabil, pentru că există resursele corespunzătoare turismului balnear.
Tabel 3.2 Unități de servire a mesei din stațiunea balneoclimaterică Băița și Gherla, județul Cluj
Sursa:www.gherlainfo.ro
3.3 STRUCTURI TURISTICE DE AGREMENT ȘI TRATAMENT
Timpul liber nu mai este considerat interval rezidual al timpului de lucru, ci, bine folosit duce la o îmbunătățire a calității vieții. Omul este, în general, ocupat cu activități productive, materiale care solicită foarte mult organismul și slăbește prin stress, puterea de rezistență în fața bolilor.
Agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a prestației turistice. De altfel, acest punct de vedere este frecvent argumentat în literatura de specialitate și întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din țările cu tradiție în acest domeniu .
Conform legii turismului (anul 2005), agrementul turistic este acea activitate organizată de către operatori economici, care dețin structuri de primire turistică cu funcțiuni de agrement, respectiv ambarcațiuni nautice, cluburi, cazinouri, instalații, echipamente și dotări specifice agrementului turistic și practicării sporturilor de iarnă, parcuri de distracții și altele asemenea. Se observă activități extrem de importante pentru încasările din turism, cluburi, cazinouri, sporturi de iarnă, parcuri de distracții.
Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice. Totodată, agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor. În consecință, el stimulează circulația turistică, fiind o sursă importantă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității. De asemenea, dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivității stațiunilor turistice.
Creșterea rolului agrementului în caracterizarea localiăților turistice, în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu-zisă, conducând la apariția unor noi tipuri de produse turistice: vacanța de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural etc.
Pe alt plan, agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se țină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbește – în procesul de amenajare – de o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare în ansamblu și pe termen lung a raporturilor om-natură, să asigure o dimensionare ponderat-rațională a dotărilor, o adaptare a acestora la configurația spațiilor și peisajelor. Se poate afirma că dezvoltarea activităților de agrement influențează direct orientarea fluxurilor turistice și implicit în desfășurarea unei activități eficiente.
Ca parte a produsului turistic, agrementul vine în întâmpinarea cererii clientelei turistice interne și internaționale, printr-un grad de adecvare cât mai apropiat nivelului acesteia ca volum, structură, nivel de diversificare, grad de satisfacție obținut în timpul liber. Acestea reprezintă un factor important în atragerea unui număr cât mai mare de turiști de pe piața internă și internațională.
Intensificarea preocupărilor pentru realizarea dezideratului de odihnă activă a dus treptat la stimularea eforturilor de dezvoltare a acelor prestații care să contribuie la satisfacția nevoilor fizice și psihice ale turistului.
Agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor devenind astfel o componentă de bază a prestației turistice, lucru argumentat în literatura de specialitate și întâlnit în limbajul organizatorilor de turism din state cu tradiție în domeniu.
Importanța agrementului, vizează destinderea și reconfortarea fizică a acestuia și acoperirea nevoilor fizice (sport, plimbare) și psihice (cultural-educative, instructiv-educative) ale turistului.
Obiectivul principal este crearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, îmbogățirea bagajului de cunoștințe și formarea unei culturi generale cât mai vaste.
Din punct de vedere economic, are în vedere următoarele aspecte cu impact asupra economiei locale dar și naționale:
creșterea atractivității stațiunilor turistice;
individualizarea ofertei turistice;
diversificarea produsului turistic;
stimularea circulației turistice;
sursă importantă de încasări.
Dacă cazarea este asigurată în vile și în căsuțe de zid, cu încălzire central și grup sanitare propriu, iar masa poate fi asigurată în restaurantele din Gherla dar și Băița, în bufete, baruri de zi și magazine tip mini-market, agrementul implică mai multe activități: sală de televizor, închirieri de jocuri distractive, terenuri de sport (tenis, volei), strand, în sezon cu apă minerală, din păcate în ultimii ani nu mai este funcțional, plimbări în împrejurimi, orașul Gherla cu săli de spectacole, cinematografe, terenuri de sport, parcuri, pescuit în Someșul Mic.
În cele de mai sus, am prezentat posibilitățile de agrement existente înainte de anul 1989, din păcate, dintre acestea, multe nu mai sunt de actualitate, mai există restaurantul și magazinele mici, care asigură strictul necesar puținilor vizitatori ai stațiunii. Terenurile de sport nu sunt amenajate, nu există un control asupra celor care le utilizează, iar serviciul de închiriere jocuri distractive este limitat numai la șah, table sau remy, care pot fi luate de la recepție.
Tabel 3.3 Posibilități de agrement și pentru tratament din Băile Băița și Gherla, sursa: www.gherlainfo.ro
În oras există mai multe terenuri sintetice private, unele dintre ele dotate cu nocturnă: pe str. Gârlei, în curtea liceului "Ana Ipătescu", lângă stadionul "Olimpia" (Escape), la Tehnomedical.
Pescarii amatori au mai multe opțiuni la îndemână: lacul Știucii de la Săcălaia (10 km de la Gherla, pe șoseaua care iese din estul orașului spre Nicula – Bonț); lacurile de la Sântioana, Țaga, Geaca, Cătina (la 15-25 km distanță, pe șoseaua spre Fizeșu Gherlii). Posibilități de cazare se găsesc la Săcălaia, Sântioana și Țaga.
Schi se poate practica în sezonul de iarnă pe pârtia (neamenajată) de pe dealul de lângă șoseaua ce duce la Nicula.
Tenis de câmp – pe terenul amenajat din spatele stadionului "Olimpia"; pe terenul din apropierea părculețului copiilor, lângă aleea centrală din parc care duce spre dig.
Bowling – la Club "Escape", amenajat în parc, lângă stadionul "Olimpia"
Bodybuilding – la sala de la liceul "Petru Maior"; la sala de pe strada George Cosbuc; la sala AB GYM din incinta restaurantului Cola
Tae-bo, fitness, kick-boxing – la sala Clublui Firekick Boxing de pe strada Clujului, în apropiere de Petrom.
3.4 CĂILE DE COMUNICAȚII
Teritoriul administrativ al municipiului Gherla este traversat de drumul național european DN – E 576 dinspre sud-vest spre nord, din direcția Cluj-Napoca spre municipiul Dej. Totodată, adiacent drumului național, se află și cartierul Baița în partea nord-estică a teritoriului administrativ. Drumul național traversează pe teritoriul municipiului.
Din cauza profilului îngust (doar două fire de circulație) a drumului național, traversarea municipiului (mai ales a circulației de tranzit) este îngreunată și lentă.
Drumul comunal DC 172 (drumul roman în curs de modernizare) scoate circulația de tranzit din zona centrală a municipiului, astfel traversarea teritoriului administrativ al municipiului se va scurta la jumătate și totodată se va diminua și traficul pe cele două poduri existente peste râul Someșul Mic.
Din drumul național în partea nord-estică a municipiului pornește drumul județean DJ spre reședința de comună Mintiul Gherlii, iar în partea estică a municipiului pornește drumul judetean DJ spre reședința de comună Fizeșul Gherlii.
În partea sudică a municipiului, din drumul național se ramifică drumul comunal DC 37, care traversând cartierul Hașdate ajunge până în cartierul Silivaș. Înainte de intrarea în municipiu a drumului național, se ramifică drumul comunal DC 172 care leagă Baile Baița cu localitatea Bunești, ajungând înapoi la drumul național (practic traseul drumului roman).
Calea ferată normală dublă electrificată, traversează municipiul (inclusiv intravilanul municipiului Gherla) de la sud-vest spre nord (de spre Dej).
După cum rezultă și din harta de mai jos, din municipiul Gherla se desprinde un drum asfaltat care merge spre Băile Băița, care intersectează vechiul drum roman, pe care se află castrul roman.
Fig.3.1 Drumul roman cu albastru și șoseaua modernă care leagă Gherla de Băile Băița cu roșu, sursa: www.gherlainfo.ro
Căile de comunicație sunt foarte importante pentru conexiunea orașului Gherla de localitățile din imediata vecinătate, aceste fapt duce la creșterea importanței turismului periurban.
În afară de Băița, alte localități din zona periurbană a Gherlei sunt: satul Nicula, la 4 km de Gherla (mănăstire din sec.XVI-XVII, centru de pictură pe sticlă din sec.XVIII, desen simplu, naiv dar de mare expresivitate și viu colorat, predominând roșul); Valea Fizeșului, la circa 35 km de Gherla (Țaga- Geaca, zonă de iazuri și lacuri pe o lungime de 25 km); comuna Dabâca, la 23 km de Gherla (situată la poalele Dealului Carol, de 528 m altitudine, urme de viețuire antică, cetate inelară, atribuită voievodului Gelu din sec.IX, fortificație suprapusă din piatră din sec.XI-XIII, numită Urben Dobuka, după Anonymus, centru de comitat la 1164 și edificii de cult din sec.X-XV.
Toate aceste obiective turistice natural sau antropice, istorice și culturale, se pot constitui în zone de interes pentru turiștii care vor vizita Gherla sau Băița.
Capitolul IV CIRCULAȚIA TURISTICĂ
4.1 DINAMICA ACTUALĂ A CIRCULAȚIEI TURISTICE DIN ZONĂ
4.1.1.Numărul de sosiri turistice. Sezonalitatea turistică
În analiza numărului de sosiri turistice, voi lua în calcul și sosirile turistice din cadrul orașului Gherla, pentru că Băița este parte componentă a municipiului. Datele au fost colectate prin intermediului Institutul Național de Statistică, site-ul specializat tempo-online INSSE.
Grafic 3.1 Numărul de sosiri turistice pentru zona Gherla- Băița, perioada 2001-2014
Sursa: Tempo-online INSSE
Datele colectate pentru perioada 2001-2014, referitoare la zona Gherla- Băița, relevă un trend ascendent pentru perioada respectivă, cu creștere accentuată începând cu anul 2011. Astfel, între 2011 și 2013, creșterea sosirilor în interes turistic a crescut aproape dublu, iar între 2013-2014, a creșterea a fost spectaculoasă, de la peste 5 000 sosiri turistice la peste 12 000. Această evoluție se datorează mai ales promovării obiectivelor turistice din municipiul Gherla și mai puțin stațiunii Băița.
Promovarea turistică a orașului Gherla, trebuie să cuprindă și stațiunea Băile Băița dar acestea trebuiesc cumva reabilitate. Situația băilor este una precară în acest moment, fiind preferată numai de către locuitorii din Gherla și foarte puțin de către cei din afara orașului. Această situație trebuie remediată și salvată astfel și resursa balneară. Intervenâia autorităților trebuie să se facă rapid pentru ca zona să nu ajungă la un număr insignifiant de vizitatori.
Grafic 3.2 Numărul de sosiri turistice pentru zona Gherla- Băița, pe luni, pentru anul 2014
Sursa: Tempo-online INSSE
Analiza graficului de mai sus, indică o sezonalitate foarte interesantă pentru anul 2014. Se observă, faptul că, cei mai mulți dintre turiștii care vizitează Gherla- Băița, sosesc în prima parte a anului, atunci când numărul de turiști se apropie de 2 500. Imediat însă, numărul scade brusc la peste 500, pentru luna mai și doar se apropie de 1 000 sosiri turistice pentru lunile de vară, în timp ce va continua să scadă spre lunile de toamnă și iarnă chiar la 276 sosiri pentru luna decembrie.
4.1.2. Numărul de înnoptări
Numărul de înnoptări este un indicator foarte important în privința circulației turistice, mai ales în privința încasărilor din turism, element foarte important pentru bugetul comunității.
Grafic 3.3 Numărul de sosiri turistice pentru zona Gherla- Băița, perioada 2001-2014; INS
Numărul de înnoptări turistice pentru localitatea Gherla- Băița, corespunzător perioadei 2001- 2014, urmează fidel numărul de sosiri turistice pentru aceeași perioadă. Se observă din graficul ce mai sus o creștere lentă până în anul 2007, de la 886 înnoptări (anul 2001) la peste 6 500 de înnoptări pentru anul 2007. Urmează o perioadă de regres, astfel pentru anul 201, se vor înregistra puțin peste 4 200 înnoptări turistice și o creștere spectaculoasă la peste 7 000 înnoptări pentru anul 2013 și peste 16 000 pentru anul 2014.
Grafic 3.4 Numărul de înnoptări turistice pentru zona Gherla- Băița, pentru anul 2014, pe luni
Sursa: Tempo-online INSSE
Analiza datelor numărului de înnoptări pe luni, corespunzător anului 2014, reflectă destul de aproape numărul de sosiri. Cu toate acestea cifrele sunt modeste, chiar dacă vorbim de un centru urban nu foarte mare din punct de demografic sau spațial dar care are un potențial turistic important, prezentat în capitolele anterioare. În luna aprilie a fost întregistrată cea mai mare cifră în privința înnoptărilor, de aproape 3 500, iar luna martie este singura în care se mai depășește cifra de 3 000 înnoptări.
Trebuie elaborată o strategie de încurajare a turiștilor să înnopteze în Gherla- Băița. În acest sens trebuiesc concepute programe turistice care să țină turistul ocupat cel puțin două zile, programe în care să fie prezentate principalele obiective turistice din oraș dar și activități specifice turismului activ.
În paralel trebuie modernizate unitățile de cazare, pentru ca acestea să nu se constituie în element de respingere, la fel și pentru unitățile de servire a masei sau pentru diversificarea serviciilor de agrement.
Grafic 3.4 Numărul de înnoptări turistice pentru zona Gherla- Băița, pentru anul 2014, pe unități de cazare
Sursa: Tempo-online INSSE
Graficul de mai sus prezintă situația înnoptărilor pe unitățile de cazare preferate de către turiști. Conform datelor obținute prin intermediul Institutului Național de Statistică, turiștii au preferat în cazul zonei Gherla- Băița, trei tipuri de unități de cazare. Hotelurile sunt pe primul loc cu aproximativ 8 800 de înnoptări pentru anul 2014 iar pe locul secund se află pensiunile turistice situate la o distanță destul de mică de hoteluri cu aproximativ 7 000 înnoptări.
4.1.3. Durata medie a sejurului
Acest indicator turistic este foarte important în observare gradului de atractivitate pe care orașul Gherla, împreună cu stațiunea Băița îl exercită asupra vizitatorilor. Se calculează prin împărțirea numărului de înnoptări la numărul de sosiri turistice pentru o anumite perioadă, fie an, fie lună, fie săptămănă.
Grafic 3.5 Durata medie a sejurului pentru localitatea Gherla- Băița, pentru perioada 2001-2014.
Pentru perioada analizată, cea mai lungă durată medie a sejurului s-a înregistrat în anul 2007, fiind de fix 2 zile. În rest valorile su scăzut spre 2014, chiar dacă numărul sosirilor a crescut, durata sejurului a scăzut. În acest sens, trebuie elaborată o strategie foarte serioasă, în anul 2014, durata sejurului a fost de numai 1,33, chiar mai puțin decât în anul 2001, când s-a înregistrat 1,39 zile, durata medie a sejurului.
4.1.4. Structura și zona de proveniență a fluxurilor turistice
Structura fluxurilor turistice care vizitează zona Gherla- Băița, este una relativ simplă, pentru că majoritatea celor care vizitează Băița sunt chiar din Gherla. Cu toate acestea există și turiști care vin din țară dar nu din zone îndepărtate. Astfel, sunt turiști din Cluj-Napoca sau Bistrița. Ponderea turiștilor străini este foarte mică. Majoritatea turiștilor vin pe cont propriu, cu mijloace persoanale de transport. Elevii și studenții reprezintă o categorie de turiști care vizitează Gherla, vizitarea obiectivelor turistice istorice fiind de altfel principala formă de turism.
Datorită distanței dar și lipsei, până în acest moment a unei campanii de publicitate turistică, există puțini turiști care vin din București sau din alte orașe mari din România. Așa cum am precizat, numărul turiștilor străini este și mai redus, cu toate că, Gherla ar putea prin obiectivele sale să facă față cu succes unor fluxuri de turiști din străinatate. Cu siguranță că turiștii străini ar aprecia valorile istorice ale municipiului.
Capitolul V TIPURI ȘI FORME DE TURISM PRACTICATE
Frecvent, în literatura de specialitate sunt menționate ca tipuri: turism de recreere și agrement, de îngrijire a sănătății (balnear sau curativ), cultural, social, educațional, de afaceri. Pe același spațiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism în funcție de resursele de care dispune spațiul respectiv.
Turismul de recreere și agrement valorifică calitățile estetice, de mare atractivitate ale peisajelor naturale, scopul principal al turismului de recreere fiind schimbarea peisajului. El are, în România, caracter sezonier, cu două vârfuri ale cererii turistice în cele două sezoane extreme. Durata este variabilă, predominând turismul de durată scurtă (week-end) sau de durată medie. Se efectuează la distanțe diferite, în funcție de posibilitățile materiale ale turiștilor și este practicat de turiști proveniți din cele mai diferite clase și medii sociale și de toate grupele de vârstă.
Turismul de îngrijire a sănătății (balnear) este considerat cel mai vechi tip de turism,care necesită o infrastructură specializată și dotări speciale, un personal calificat și prezența obligatorie a unor elemente de potențial balnear (ape minerale și/sau termale, mofete, nămoluri, aerosoli, saline etc.). Datorită amenajărilor existente se poate practica pe tot parcursul anului, polarizând, în general, persoanele vârstnice, dar și adulte, numărul acestora fiind mai redus, condiționat de capacitatea de cazare și posibilitățile de tratament ale stațiunilor.
Turismul cultural este generat de obiective turistice aparținând patrimoniului cultural, concentrate cu precădere în orașele mari ale țării. Specificul acestui tip de turism este dat de faptul că se adresează anumitor categorii ale populației (elevi, studenți, intelectuali); atrage populația urbană și populația rurală; durata este limitată la un timp scurt sau mediu; se desfășoară pe distanțe variabile, în funcție de cererea și poziția spațială a obiectivului turistic. Acest tip de turism este practicat frecvent de turiștii aflați în tranzit, care nu utilizează prea mult infrastructura turistică. (Dinu Mihaela, 2003, pg.256). El cuprinde și călătoriile și participările la festivaluri de artă, răspunzând motivației de cunoaștere, contactării marilor galerii sau colecții etc.
Turismul social este destinat celor cu venituri modeste și celor care beneficiază de sistemul asigurărilor sociale, prin care este subvenționat costul unor produse turistice. La ultima întrunire a Adunării Generale și a Congresului B.I.T.S. (Biroul Internațional al Turismului Social) de la Montreal, din 9 – 15 septembrie 1996, tema principală dezbătută a fost turismul social, care a demonstrat că acesta este forma cea mai accesibilă pentru cele mai largi segmente de turiști, care se adresează mai ales familiilor cu copii, cu venituri modeste, persoanelor de vârsta a treia, tinerilor cuprinși în diferite forme de învățământ, sau aflați în primii ani de activitate profesională, persoanelor cu handicap sau nevoi speciale.
Turismul educațional cuprinde activitățile turistice organizate în scopuri educative, în general pentru grupa de vârstă tânără, aflată la vârsta la care trebuie să învețe (elevi, studenți). Turismul are însă o latură educativă la orice vârstă ți pentru toate categoriile de turiști.
Turismul pentru cumpărături (shopping) se practică, în special, în regiunile transfrontaliere și cele turistice renumite, în marile orașe cu galerii și centre comerciale, în magazine mici, renumite pentru anumite produse și chiar la comercianții ambulanți. A luat un avânt deosebit după 1990, fiind un tip de turism nou în cazul României.
După criteriul volumului de participanți, formele de turism practicate în zona Gherla- Băița pot fi:
Turismul individual este practicat de persoane particulare cu posibilități materiale mai bune, de familii sau în grupuri de 2 – 4 persoane. Turiștii folosesc, de cele mai multe ori, mijloacele de transport proprii. Aceștia se preocupă de a-și cumpăra toate pachetele de servicii de care au nevoie în derularea programului propus. În aceste situații costurile vacanțelor și a sejururilor este cu mult mai ridicat și, în unele cazuri, implică și suportarea unor riscuri legate de siguranța călătoriilor.
Motivația poate fi diferită: tratament, odihnă, cunoaștere, practicarea unor sporturi, agrement etc. În general, turismul particular apelează la unități de cazare cu confort sporit și la servicii „personalizate”; acestei forme de turism îi aparține și turismul de lux, practicat de oamenii de afaceri și demnitari.
Turismul de grup este mult mai solicitat, fiind practicat de un număr mai mare de turiști, care pot beneficia de o serie de înlesniri financiare. Există un control mult mai eficient asupra derulării fluxurilor turistice, care sunt continue și mai bine conduse, determinând o mai bună exploatare a structurilor turistice. Turiștii sunt degrevați de preocuparea de a-și organiza și planifica derularea programului turistic, beneficiind de multe comodități în petrecerea vacanței.
După criteriul sezonalității turistice, forme de turism care sunt practicate sau ar putea fi practicate în zona Gherla- Băița sunt următoarele:
Turismul permanent – care este practicat în stațiunile balneare cu dotări ce permit un regim permanent și în marile centre urbane, unde spațiul citadin oferă toate facilitățile de vizitare și sejur. Există solicitări mai mari din partea turiștilor pentru perioada concediilor și a vacanțelor școlare și studențești;
Turismul sezonier – care este practicat îndeosebi în stațiunile montane pentru sporturi de iarnă (1 noiembrie – 30 aprilie), în cele balneare de interes local cu regim sezonier, cele de litoral (15 mai – 15 septembrie) și este, de fapt, împărțit într-un turism de vară și unul de iarnă, fiecare cu particularitățile sale. Intensitatea fluxurilor turistice are fluctuații la nivelul celor două sezoane. Astfel, vara lunile cele mai solicitate sunt iulie și august, iar iarna, decembrie și ianuarie.
Durata sejurului este în funcție de timpul liber al turiștilor, veniturile acestora și atractivitatea și accesibilitatea destinației turistice. Pe baza acestui criteriu se pot deosebi trei forme de turism:
Turism de lungă durată care se practică în stațiunile balneare și montane îndeosebi, de turiștii de vârsta a treia sau de către tineri și copii în cadrul vacanțelor. El poate să includă serjuri de 30 zile și mai mult. Această formă de turism presupune servicii de foarte bună calitate, la prețuri atractive, care să permită fidelizarea clientelei;
Turism de durată medie – se practică pe o durată de până la treizeci de zile, dar cel mai des de 21 de zile, care corespunde tratamentelor balneare sau de punere în formă (fitness). La nivelul celorlalte tipuri de stațiuni turistice sau localități există posibilitatea unor serjuri mai lungi, cu condiția ca serviciile de agrement și divertisment, animația să fie foarte variate și bine organizate;
Turism de scurtă durată – se desfășoară pe perioada de 2 – 3 zile, îndeosebi, la sfârșit de săptămână, sau cu prilejul unor manifestări culturale, sportive, sărbători religioase (în forme de pelerinaj) etc.
Transportul reprezintă una din componentele de bază ale prestației turistice; el asigură, în principal, deplasarea turiștilor de la locul de reședință la locul de petrecere a vacanței, asigură mobilitatea turiștilor în teritoriul de sejur și contribuie (transporturile speciale mai ales) la împlinirea actului turistic. Rolul căilor de comunicație, de toate tipurile, în turism este deosebit, deoarece prin ele și cu ajutorul lor se valorifică potențialul turistic, este stimulată sau inhibată activitatea turistică și amenajarea turistică a spațiilor geografice.
Turismul rutier polarizează o mare parte a turismului intern și internațional, fiind deosebit de dinamic. Transporturile rutiere au revoluționat mobilitatea geografică a omului. Era automobilului se manifestă și în fenomenul turistic. Pentru turism sunt semnificative mijloacele de transport individuale (autoturisme până la 8 locuri), autobuzele (mărimi diferite) și microbuzele (14-20 locuri). Transporturile rutiere au prezentat pentru turism noi posibilități de manifestare și diversificare a formelor de activitate: prin amplificarea turismului de distanță mică, a celui de week-end și a turismului itinerant și accesibilitate spre cele mai greu accesibile locuri și dezvoltarea turismului internațional.
Turismul feroviar se sprijină pe transporturile feroviare care au devenit principalul mijloc de transport în preajma celui de-al doilea război mondial și își păstrează și azi acest loc. Utilizarea trenului ca mijloc de transport a avut și are pentru turiști, o însemnătate majoră din următoarele motive: a condus la apariția și dezvoltarea turismului de masă, lărgirea orizontului turistic intern și internațional, prin apariția unor noi zone de destinație, localizate, în special, în vecinătatea căilor ferate, creșterea vitezei de deplasare și la amplificarea fluxului de circulație, a volumului de pasageri și aplicarea unor tarife sociale.
Pelerinajul la Mănăstirea Nicula se efectuează în fiecare an de către sute de mii de credincioși care vin cu credință să se închine la icoana făcătoare de minuni.
După gradul de mobilitate al turiștilor:
Turismul de sejur, când turiștii își petrec în același loc mai multe zile de vacanță sau concediu (care se poate desfășura de la peste 30 zile – până la o săptămână) pentru odihnă, tratament balnear, urmărirea unor manifestări artistice, cultural – sportive, practicarea unui sport etc. În funcție de durata sejurului se conturează ca subtipuri: turismul de sejur lung, cu o durată de peste 30 zile, practicat în cazul balneoturismului medical, sau de către turiștii cu venituri mari; turismul de sejur mediu, cu caracter de masă și o durată de 8 – 30 zile, practicat în timpul concediului de odihnă și turismul de sejur scurt, practicat – cu precădere – în week-end-uri, în zonele periurbane sau în zonele de influență ale orașelor (până la circa 120 km de oraș);
Turismul de circulație (itinerant) se poate practica tot în timpul anului, cu un maxim evident în timpul verii, constând în deplasarea succesivă a turiștilor în diferite centre turistice sau localități, cu popasuri de 1 – 5 zile în acestea. Programul este mai complex deoarece include diferite circuite, excursii tematice etc.;
Turismul de tranzit cuprinde turiștii care traversează o anumită regiune sau țară pentru a ajunge la destinație. În prezent cunoaște o dezvoltare deosebită, datorită creșterii „mobilității” populației cu automobile proprii.
După structura pe grupe de vârstă și starea civilă se pot deosebi următoarele forme de turism:
Turismul pentru copii are în vedere: organizarea unor excursii tematice specifice diferitelor contingente de vârstă (preșcolari, elevi, liceeni) cu caracter recreativ și cognitiv, de cunoaștere; organizarea de tabere și cantonamente, la care se adaugă – în ultimii ani – și schimburile internaționale reciproce între școli, familii, orașe înfrățite etc.
Turismul pentru tineret (18 – 30 ani) se află în atenția organismelor O.N.U. și Consiliului Europei deoarece turismul înseamnă educație, cunoaștere, cultură, sănătate, coordonate ce nu pot lipsi experienței tinerei generații (Ionescu I., pg.67) de asemenea el impune cultivarea moțiunilor de protecția mediului, a acțiunilor de ecologizare.
Dacă turismul pentru adulți (31 – 60 de ani) îmbracă cele mai diferite forme, fiind practicat cu precădere în sezon (perioada concediilor de odihnă), turismul pentru vârstnici (peste 60 de ani) se axează, predominant, pe îngrijirea sănătății și îmbracă forma turismului balnear.
După criteriul particularităților sociale ale cererii turistice:
Acesta ține cont de posibilitățile financiare ale turiștilor și în funcție de acestea turiști își stabilesc bugetul alocat activităților turistice. Conform acestui criteriu se conturează:
Turismul particular include persoanele cu venituri mari, care solicită servicii turistice de lux sau cu înalt grad de confort și care practică forme mai deosebite de turism (vânătoare, safari, croaziere, artă și cultură);
Turismul social este practicat de contigentele de populație cu venituri mici și foarte mici (familii cu venituri modeste, elevii, studenții, pensionarii etc.), parțial fiind finanțate de sindicate, asigurările sociale, diferite compartimente guvernamentale. S-a dezvoltat cu precădere după 1950 și se derulează sub forme organizate, bucurându-se de anumite facilități și chiar gratuități;
Turismul de masă este practicat în zilele de sfârșit de săptămână, în concedii sau vacanțe, în unități de confort modest sau mai redus, pe toată durata unui an, de către segmentele cu venituri medii și submedii ale populației.
În ultimul deceniu o dezvoltare deosebită cunoaște turismul de reuniuni (conferințe, congrese, sesiuni științifice, seminarii) pe cele mai variate teme (politică, cultură, artă, știință etc.) și turismul de afaceri – considerat „întâlnirea cererii cu oferta” în cadrul târgurilor și expozițiilor naționale și internaționale, a tranzacțiilor și negocierilor, al întâlnirilor de afaceri. Aceste forme de turism modern se desfășoară tot timpul anului, necesită spații special amenajate și dotări de înalt nivel tehnic, precum și servicii prestate la cel mai înalt nivel etc.
Capitolul VI PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE
Starea actuală a stațiunii Băița nu permite momentan, asigurarea unui flux turistic important. Nu mai există ștrandurile și tratamentele din perioada anterioară anului 1990. Acum se oferă cazare și masă, rezonabil ca preț și calitate, vechile vile unde se făceau tratament fiind transformate în vile ce asigură cazare în trei camere, cu baie comună. Din vechea stațiune au rămas ștrandul gol, căsuțe părăginite și parcul care a fost candva frumos.
În consecință, perspectivele de dezvoltare nu se arată optimiste, este nevoie de o strategie coerentă și realizabilă în acest sens.
În primul rând trebuie rezolvată problema drepturilor de proprietate a terenului pe care se află stațiunea, astfel încât aceasta fie să se afle în proprietatea statului sau a altei persoane dispusă să investească în revitalizarea stațiunii.
Trebuie revitalizate resursele balneare, se pot face noi foraje sau se pot reactiva vechile izvoare. Ștrandurile amenajate astfel încât să ofere condiții normale pentru tratament și agrement, sporturi acvatice. Amenajarea plajelor artificiale și crearea unor posibilități de petrecere activă a timpului liber.Construirea unor spații noi (băi,bazine interioare și/sau exterioare)pentru tratamentul persoanelor bolnave.Amenajarea unei locații pentru utilizarea acestor ape și pe timpul rece,în spații încălzite.Obținerea atestatelor din partea Institutului Național de Recuperare,Medicină Fizică și Balneoclimatologie pentru utilizarea acestor ape în scop terapeutic și introducerea lor într-un circuit hotelier,balnear,etc.
Este foarte adevărat că pentru toate acestea trebuie resurse financiare importante dar altfel nu se poate face nimic pentru această stațiune. Banii pot să fie accesați din fonduri europene, de la autoritatea centrală sau locală.
Odată repuse în valoare resursele balneare, este timpul ca infrastructura turistică să fie refăcută, construite unități de cazare de toate categoriile dar și de mai multe tipuri: hoteluri de **, *** sau chiar ****, pensiuni și vile turistice de ** sau *** margarete, camping și bungalouri.
Imediat ce și problema căilor de acces va fi rezolvată, este nevoie de o publicitate turistică prin mai multe mijloace.
– publicitate locală, pentru început, în presa locală dar și clipuri de prezentare la televiziunile locale, la posturile de radio, panouri de prezentare expuse în locuri cu trafic intens din orașele Cluj- Napoca, Gherla, Sibiu, Brașov, Tg.Mureș, Baia Mare etc;
– extinderea promovării pe internet și la televiziunile centrale și participarea stațiunii la târgurile de turism interne, care au loc primăvara și toamna;
– înscrierea stațiunii în cataloagele agențiilor de turism interne pentru început.
Pe de altă parte,stațiunea Băile Băița își poate eficientiza oferta prin diversificarea dotărilor cu funcție curativă,cum ar fi construirea unui spațiu de recreere și tratare a unor afecțiuni respiratorii.Terapia cu sare sau salinoterapia reprezintă un procedeu terapeutic foarte simplu de aplicat,cu o eficiență recunoscută în ameliorarea și tratarea unor afecțiuni respiratorii,prin inhalarea de aerosoli salini.
Într-o salină artificială trebuie urmăriți trei parametri:
-salinitatea aerului(4-22 mg NaCl/m3)
-umiditatea(55-70%)
-temperatura interioară cea de confort uman(18-220C).
Construcția unui asemenea spațiu presupune:
-existența unui spațiu care după tratarea tehnică se tapetează cu blocuri de sare,
-asigurarea unui iluminat corespunzător,
-asigurarea unui ambient plăcut,
-amenajarea unor locuri de citit,a unor zone de joacă pentru copii,
-supravegherea permanentă a vizitatorilor printr-un cadru medical.
Acest tratament cu aerosoli se poate completa cu tratament în bazin cu apă sărată,saună,etc.
Funcție de spațiul existent se poate amenaja o fântână în zona de relaxare sau un perete de sare pe care să curgă apa,aceasta are un efect relaxant asupra vizitatorilor prin” muzica apei” în mișcare și produce o reîncărcare salină a aerului din interiorul încăperii.
Utilizarea sării în scopuri terapeutice sau profilactice are un impact pozitiv asupra sănătății fiecăruia dintre noi.
Capitolul VII COMPONENTA METODICĂ A STUDIULUI
Scopurile generale ale educației vizează sub aspect formal dezvoltarea potențialului nativ din punct de vedere intelectual,etnic,profesional,moral, estetic și fizic,iar sub aspect informal,asimilarea valorilor culturale acumulate de omenire.Pentru a atinge aceste scopuri este necesar ca obiectivele educaționale să se adapteze permanent la cerințele sociale,iar cadrele didactice să fie deschise restructurării,reorganizării,acționării în mediul științific și tehnologic al exploziei informaționale.
Competențele generale ale geografiei cuprind,pe lângă achiziția unui sistem de cunoștințe, formarea unei gândiri geografice,dezvoltarea unor capacități intelectuale,practice,afective,motivaționale și atitudinale.În prezent,învățarea se centrează pe dobândirea de competențe și pe trecerea de la geografia de tip descriptiv la înțelegerea relevanței geografiei pentru viața cotidiană.Elevii trebuie stimulați să cunoască direct,să investigheze și să înțeleagă faptul geografic și importanța protecției mediului înconjurător pentru o viață sănătoasă.Studiul geografiei ar trebui să depășească,ori de câte ori este nevoie,spațiul sălii de clasă,realitatea înconjurătoare fiind orizontul cel mai potrivit de înțelegere a faptului geografic.
Tema lucrării de față și în general capitolele de Așezări urbane și Turism de la clasa a V-a și a X-a se pretează cel mai bine la o desfășurare în afara sălii de clasă,prin diferite forme de activități școlare:plimbarea,vizita, drumeția, excursia.
7. 1. APLICAȚII METODICE ÎN ARIA EXTRACURRICULARĂ
Excursia este o călătorie de durată de cel puțin o zi, efectuată în afara localității de domiciliu,cu un mijloc de transport și care are ca scop recreerea și refacerea fizico-psihică,culegerea informațiilor prin observare directă,cunoașterea mediului în care trăim.Este necesară întocmirea unui dosar ce va fi depus spre aprobare administrațiilor taberelor,la solicitarea conducerii unității de învățământ.
Pentru exemplificare se poate oferta un program turistic unei școli partenere într-un proiect de promovare turistică a localității Gherla.Această școală este din județul Satu-Mare, din localitatea Carei,cu care colaborăm de mai mulți ani.
Oferta și programul pentru un anumit produs nu sunt similare, ele se completează reciproc.
Oferta unui produs turistic constituie forma cea mai simplă de indicare a unui tip de acțiune și capătă frecvent aspectul unor afișe în care sunt menționate: destinația, prețul și perioada precum și serviciile de bază incluse în preț. Oferta turistică este diferită în funcție de tipul de activitate turistică dar componentele de bază rămân aceleași.
Programul turistic, presupune redarea detaliată a desfășurării produsului turistic pe zile și chiar ore, locurile de cazare și alimentație publică, precum și activitățile de agrement oferite. În mod normal, orice activitate turistică are o ofertă turistică. Programul turistic însoțește oferta turistică în majoritatea situațiilor. Sunt și excepții precum cele legate de formele de turism individual.
În realizarea programului și a ofertei, pentru o activitate turistică trebuie să se țină cont de mai multe elemente conform tabelului de mai jos:
Tabel 7.1 Caracteristicile comparative ale ofertei și programului pentru activitatea turistică
Sursa: Ielenicz,M.(2007)
În cazul unei excursii este necesar a urmări:
stabilirea itinerariului (durata de timp, activități propuse, etape de deplasare, obiective urmărite și punctele de înnoptare);
gradul de atractivitate al obiectivelor turistice, se impune vizitarea în fiecare zi a 2-3 obiective importante (cel puțin un obiectiv major iar celelate sunt opționale), se recomandă a se evita cuprinderea în program, dacă nu are caracter tematic, a mai multor obiective de același fel, de exemplu, mănăstiri sau biserici, o zi plină poate fi completată cu un tur de oraș, sau un timp lăsat la dispoziția turiștilor.
alegerea mijlocului de transport (frecvent este cel auto), și stabilirea agrementului.
Se are în vedere organizarea unei aplicații practice pentru zona Gherla- Băița, în care să fie implicații elevii de gimnaziu, aplicație care să aibă în vedere un program turistic, vizitarea obiectivelor turistice din zonă și studiu științific.
Plan de excursie- aplicație practică, Gherla- Băița
Istorie și Sănătate într-un singur oraș
Programul aplicației practice și activitățile zilnice propuse pot fi structurate astfel:
16.06.2015- Sosirea în Gherla și efectuarea unei plimbări de relaxare în parcul localității cu studierea și fotografierea elementelor floristice interesante;
17.06.2015- Zi dedicată exclusiv orașului Gherla, vizitarea Cetății Gherla, identificarea aspectelor militare ale clădirii și culegerea de date și informații privind istoricul acestui obiectiv turistic; descrierea stilurilor arhitectonice ale caselor din Gherla și efectuarea unor schițe simple pe caietul de practică; vizitarea Muzeului de Istorie din Gherla, identificarea celor mai valoroase exponate și studiu științific în biblioteca acestuia; vizitarea bisericii armeano-catolice, studio și fotografie asupra picturii lui Rubens iar ultima vizita are în vedere castrul roman, studierea și explicarea locației acestuia.
18.06.2015- Se va face deplasarea pentru început la Mănăstirea Nicula, concurs de fotografie, fiecare elev va preciza în scris, pe caietul de practică, modul în care obiective periurbane municipiului Gherla pot crește atractivitatea orașului; vizitarea Băile Băița, aprecierea stării generale a stațiunii, situația resurselor balneare, infrastructura turistică, fiecare elev va face o propunere pentru revitalizarea stațiunii;
19.06.2015- Înainte de revenirea la Carei, elevii vor completa un chestionar în care vor răspunde la întrebări privind condițiile în care au fost cazați, calitatea serviciilor de cazare și masă, propuneri pentru diversificarea agrementului în localitate și modalități de atragere a turiștilor.
Evaluarea:
Se va face prin următoarele instrumente:
– fiecare elev va avea caiet de practică în care va nota și desena lucrurile interesante și în care își va realiza temele;
– concurs de fotografie;
– concurs de cultură generală, legat de obiectivele turistice vizitate;
– identificare a cel puțin o locație, fie ea naturală sau antropică care se poate constituie prin anumite caracteristici în obiectiv turistic și poate crește valoarea turistică a orașului.
Exerciții de apreciere a potențialului turistic:
Stabilirea importanței turistice pentru un obiectiv, o localitate, un centru turistic și o zonă turistică, este o necesitate în contextul dorinței de valorificare și a stabilirii ierarhizării valorice și economice a acestora. Dificultatea este determinată de factori diferiți, între care:
Multitudinea tipurilor de obiective ce au valențe pentru turism;
Gradul diferit al cunoașterii acestora și al rolului pe care-l au sau îl pot avea în dezvoltarea unei regiuni;
Accesibilitatea și nivelul serviciilor ce sunt asigurate.
Sunt identificate numeroase elemente care pot fi incluse în fondul turistic ca obiective dar cu posibilități diferite ca grad de interes și grad de valorificare.
Astfel, trebuie să se plece de la aprecierea fiecărui gen de obiectiv turistic, fiind stabilite în baza unor criterii valoarea pentru diferite forme de practicare a turismului și prin cuantificare să se ajungă la anumite ierarhizări ale gradului de atractivitate.
7.2. APLICAȚII METODICE ÎN ARIA CURRICULARĂ
Pentru a realiza partea metodică a prezentului studiu am considerat că cele mai potrivite teme se studiază în clasa a X-a,în cadrul capitolelor de geografie umană și geografie economică, respectiv Organizarea spațiului urban și Turismul.Pornind de la premisele că în cadrul școlii la care predau,elevii au specializarea de turism și alimentație,am considerat că este potrivit și facil de realizat o investigație cu scop didactic în orizontul local.Am încercat să formez elevilor competența de a analiza turismul în localitatea de domiciliu,implicându-i în diverse situații de învățare,în cadrul unei lecții dezbatere.
În cadrul acestui capitol voi descrie metodele și tehnicile utilizate pe parcursul desfășurării activităților instructiv-educative aferente temelor.
Dintre metodele expozitiv-perceptive de predare –învățare am utilizat expunerea și problematizarea;
Dintre tehnicile de evocare a cunoștințelor și experiențelor anterioare am folosit brainstormingul;
Dintre metodele de explorare a realității mi s-au părut adecvate observarea și investigația bazată pe studiu de caz;
Dintre metodele, procedeele și instrumentele de evaluare am folosit organizatorul de tip situație-problemă-explicație și examenul de power-point.
7.2.1. Expunerea
“Metoda expunerii constă dintr-o prezentare orală de tip monolog,neîntreruptă a unui volum mare de cunoștințe cu caracter unitar,înlănțuite logic în cadrul unei teme și susținute prin argumente și exemple detaliate.”(Maria-Eliza Dulamă,Metodologie didactică,2008,pag.16).Această metodă are
câteva caracteristici,atât puncte tari,cât și puncte slabe.Dintre avantajele metodei pot fi menționate următoarele:
“-expunerea poate incita curiozitatea elevilor,determinându-i să se angajeze în activități proprii de descoperire;
-urmărind expunerea profesorului,elevii pot învăța să comunice elevat și expresiv;
-elevii vin în contact cu un model coerent de gândire,de abordare sistematică a unei teme;
-asigură suportul conceptual necesar aprofundării studiului unei teme.”(I.Albulescu,Pragmatica predării,2004,pag.51).
Dintre punctele slabe ale acestei metode se menționează:
-conținutul transmis elevilor de către professor este unul abstract-general;
-profesorul acoperă cea mai mare parte din timpul desfășurării lecției,îndeplinind multiple roluri:sursă și emițător de informații,model de expunere,controlor al demersului didactic;
-elevii au o atitudine pasiv-reproductivă;
-învățarea se face prin memorare mecanică sau logică;
-conținutul este memorat în forma sa finală,pentru a fi reprodus întocmai data următoare;
-capacitățile dezvoltate la elevi sunt a asculta,a înregistra,a memora,a reproduce;
-feed-back-ul este,în general,slab.
Pentru a fi de calitate,orice expunere trebuie să îndeplinească o serie de condiții:
Conținutul:
să respecte subiectul abordat;
să fie autentică și convingătoare;
să aibă succesiune logică;
să aibă succesiune cronologică;
ideile abordate să fie argumentate și exemplificate;
cantitatea informațiilor să fie adecvată vârstei.
Limbajul:
să fie expresiv;
să fie simplu și clar;
să fie concis;
să fie exprimat în cuvinte cunoscute elevilor;
să se evite expresiile stereotipe,arhaismele,regionalismele,jargonul,cuvintele polisemantice,termenii necunoscuți.
Intonația:
să fie nuanțată în funcție de importanța ideilor expuse;
fiecare frază să urmărească o linie melodică adecvată;
propozițiile-cheie și conceptele-cheie să fie rostite accentuat.
d) Intensitatea vocii-se știe că este importantă,întrucât o voce puternică sau stridentă obosește auditoriul,iar o voce slabă provoacă plictiseală,neatenție,somnolență și indisciplină.
e) Dicția-toate cuvintele trebuie rostite clar,răspicat,cu voce tare și cu pauze între ele.
f) Viteza vorbirii:
la începutul expunerii este preferabil o viteză mică,o viteză mai mare în partea centrală a expunerii și din nou o viteză mica spre sfârșitul expunerii;
pauzele să aibă lungimea potrivită,adică scurte-pentru respirație,medii pentru secvenționarea expunerii și lungi,pentru efectele retorice;
debitul lent este enervant,cel rapid împiedică înțelegerea sensului comunicării(10 silabe pe secundă),fiind preferat debitul mediu de 5-6 silabe pe secundă.
g) Feed-back-ul pentru a fi observat,profesorul va privi tot timpul spre elevi.
Tipuri de expuneri
“După mijloacele de învățământ utilizate există următoarele tipuri de expuneri:
-expuneri pe baza unui text;
-expuneri pe baza foliilor proiectate cu retroproiectorul;
-expuneri pe baza imaginilor prezentate pe calculator;
-expuneri pe baza imaginilor proiectate cu videoproiectorul;
-expuneri pe baza unor desene schematice sau a hărților;
-expuneri cu demonstrații simbolice etc.
După interacțiunea cu auditoriul există mai multe tipuri de expuneri:
-expunerea propriu-zisă;
-expunerea cu oponent/oponenți;
-expunerea-dezbatere;
-expunerea interactivă”.(Maria-Eliza Dulamă,Metodologie didactică,2008,pag.23-24).
7.2.2. Problematizarea
Această metodă didactică este utilizată tot mai frecvent în demersul instructiv-educativ, deoarece tendința învățământului este de a se apropia de demersul științific și de viața reală.
Problematizarea se utilizează fie ca metodă didactică independentă,în acest caz profesorul expune elevilor situații-problemă,intercalate în activitate printre situații de învățare bazate pe alte metode și procedee didactice;fie prin crearea unui cadru de învățare problematizat,în acest caz lecția fiind constituită dintr-o succesiune de situații-problemă propuse elevilor spre rezolvare.
Avantajele utilizării acestei metode sunt numeroase.Pot fi amintite câteva:
-problematizarea este o metodă de cercetare științifică;
-demersul didactic de rezolvare a unei situații-problemă de către elev este asemănător celui științific;
-este o metodă valoroasă deoarece conduce la dezvoltarea capacităților intelectuale la elevi.
Metoda problematizării operează cu conceptul de situație-problemă.Situația-problemă este o “situație conflictuală ce rezultă din trierea simultană a două realități(de ordin cognitiv și de ordin emoțional)incompatibile între ele;pe de o parte experiența trecută,iar pe de altă parte,elementul de noutate și de surpriză,necunoscutul cu care este confruntat elevul”.(Ioan Cerghit,Perfecționarea lecției în școala modernă,1983,pag.130).
Atunci când îi este expusă situația-problemă,elevul se confruntă cu o stare de contradicție,de conflict interior,constatând că are lacune în cunoștințe.Acest lucru îl incită la căutare și declanșează pe plan afectiv trebuința de cunoaștere.Situația-problemă conține o “problemă“.ea poate fi o chestiune teoretică sau practică care ,pe baza anumitor ipoteze,se cere a fi rezolvată pe baza anumitor cunoștințe și raționamente pentru a se obține un anumit rezultat.
Situația-problemă este alcătuită din două componente:”datele problemei”,care introduc elevul în temă și “întrebarea-problemă”,care induce tensiunea și declanșează eforturile de cunoaștere.Întrebarea-problemă se construiește în jurul unui obiectiv-obstacol,astfel încât rezolvarea situației-problemă să le permită elevilor să realizeze un salt cognitiv.
Caracteristicile situației-problemă sunt:
gradul de dificultate-trebuie să fie adecvat nivelului de cunoștințe ale elevilor,nivelului de dezvoltare a gândirii,a abilităților practice și a intereselor elevilor;
gradul de nedeterminare,adică problema poate avea mai multe căi de abordare și de soluționare;
caracterul atipic,se referă la faptul că problema nu se poate rezolva prin procedee clasice,ci necesită combinarea mai multor tehnici;
gradul de complexitate,care diferă de la caz la caz;
caracterul opac-problema nu permite observarea imediată a modalităților de rezolvare și nici anticiparea rezultatelor,fiind necesare colectarea de date noi,prelucrarea acestora,verificarea ipotezelor,cercetarea,descoperirea,creația;
rezolvabilitatea-problema propusă trebuie să aibă cel puțin două modalități de rezolvare;
rezultatul-în rezolvarea situației-problemă este mai important drumul parcurs până la găsirea rezolvării,nu rezultatul în sine.
Pentru rezolvarea situației-problemă se formulează ipoteze.Situațiile-problemă nu se rezolvă doar prin una sau mai multe reguli învățate anterior,ci necesită descoperirea unui ansamblu de reguli noi,aplicabile situației prezente,deoarece contextul este unul nou.
Operațiile mentale pe care le presupune rezolvarea situației-problemă sunt: identificarea, analiza, comparația, explicația, anticiparea, etc. Privit prin prisma psihologică problematizarea dezvoltă gândirea divergentă, lărgește aptitudinile creatoare, imaginația. În concluzie, este o metodă foarte eficientă de a-i motiva pe elevi să studieze.
7.2.3. Brainstormingul
Brainstormingul este o tehnică simplă,eficientă și foarte des utilizată pentru a stimula creativitatea unui grup și pentru a produce idei noi.
Termenul”brainstorming”provine din cuvintele englezești”brain”=creier și “storm”=furtună,adică o “furtună în creier”de idei noi și creative generate de un process de gândire foarte intens.
Brainstormingul are la bază două principii(Maria-Eliza Dulamă,Modele,strategii și tehnici didactice activizante,2002,pag.46):
1.“Principiul asigurării calității prin cantitate”-s-a constatat că la început elevii emit idei banale,dar pe măsura colaborării,încep să emită idei viabile,fie pornind de la cunoștințele anterioare,fie ca rezultat al asocierii spontane dintre cunoștințele lor și ideile emise de ceilalți.Cu cât sunt emise mai multe idei,cu atât probabilitatea de a găsi mai multe idei viabile printre acestea este mai ridicată.Creativitatea grupului este net superioarăcreativității individuale.
2.’’Principiul amânării judecății ideilor-pornește de la ideea osbornianăa imposibilității realizării simultane a creației și a analizei critice”.În faza de producție a ideilor fiecare individ produce idei referitoare la subiect fără a se preocupa de cenzură.
Sunt acceptate toate ideile,chiar și cele mai bizare sau absurde.Pregătirea grupului de brainstorming se face prin prezentarea temei în prealabil și prin gruparea participanților după bunul plac,pentru a evita neînțelegerile în grupuri.
Brainstormingul se poate aplica în practică în două variante:
-varianta deschisă,în care membrii grupului comunică între ei;
-varianta închisă,în care participanții nu comunică între ei și prezintă în scris soluțiile găsite.
Profesorul coordonator al grupului de brainstorming are o serie de atribuții:
-stabilește data și locul ședinței;
-selectează membrii grupului;
-propune subiectul discuției;
-formulează o listă personală de sugestii;
-coordonează ședința;
-dacă este cazul,ajută grupul aflat în impas prin idei personale;
-se asigură de participarea la discuție a tuturor membrilor grupului;
-comunică modul în care au fost utilizate ideile propuse.
Ca oricare altă metodă didactică,brainstormingul are avantaje și dezavantaje.
Avantajele se referă la faptul că se face un schimb foarte amplu de idei între elevi,dar și între elevi și profesor;elevii deprind anumite comportamente dezirabile,cum ar fi să-i asculte atent și cu respect pe ceilalți sau să comunice calm și cu încredere propriile idei,sau să aibă mai multă încredere în sine,să devină mai curajoși și să colaboreze,să compare informațiile,să emită păreri,să argumenteze și să contraargumenteze,să decidă,să facă judecăți de valoare.
Dezavantajele se referă la faptul că brainstormingul este doar o etapă a procesului de rezolvare a unei probleme,el nu înlocuieștecercetarea clasică.Soluțiile propuse nu sunt întotdeauna aplicabile.Dacă nu este gestionat în mod corespunzător,brainstormingul devine obositor,incoerent și ineficient.
7.2.4. Cercetarea
Este o tehnică de realizare a sensului bazată pe investigație.Elevii vor realiza un proiect individual în care vor evidenția anumite aspecte ale realității.Se realizează în mai multe etape(Maria-Eliza Dulamă,Modele,strategii și tehnici didactice activizante,2002,pag.144-145):
a)”alegerea și explorarea unei situații-problemă”-pentru a facilita munca elevilor unele întrebări pot fi sugerate de către profesor.Elevii au sarcina să reflecteze la întrebarea care le este adresată,să-și exprime opinia în legătură cu modul în care îi afectează problema studiată și să identifice aspectele cunoscute,dar și pe cele necunoscute ale problemei;
b)”elaborarea planului de cercetare”-Elevii vor concepe un plan având în vedere că trebuie să identifice metodele de investigație potrivite,persoanele de la care speră să obțină informații și ce anume doresc să afle de la aceste persoane.Metodele de cercetare pot fi:interviul,chestionarea,studiul unor lucrări,vizionarea unor filme documentare,accesarea unor site-uri de pe Internet,ș.a.
c)”cercetarea și înregistrarea datelor”-elevii vor fi instruiți cum să formuleze întrebările unui chestionar;cum să realizeze un interviu;cum să selecteze datele de pe Internet;cum să găsească informații la bibliotecă.
d)”redactarea lucrării”-În lucrarea pe care o vor elabora trebuie să urmeze anumite etape.Mai întâi vor preciza întrebarea la care doresc să răspundă și motivația pe care o au pentru studierea problemei.Apoi vor descrie etapele cercetării,precum și reușitele dar și dificultățile întâmpinate.Urmează prezentarea concluziilor la care au ajuns în urma studiului,iar la final prezentarea surselor bibliografice.
e)”prezentarea referatelor”;
f)”evaluarea referatelor”.
7.2.5.Observarea
Observarea este o metodă didactică de explorare directă,atentă și sistematică a realității prin diverse moduri de percepere a acesteia.Prin observare ființa umană reușește să cunoască mediul în care trăiește și să se adapteze la acesta.De asemenea,observarea este primul pas în diverse procedee de investigare a realității,cum ar fi descrierea,experimentul,modelarea,cartografierea,descrierea științifică,etc.
Spre deosebire de descriere,care are un produs final bine precizat,prezentat oral sau în scris,produsul observării nu este exprimat întotdeauna print-un text,desen sau schemă,ci poate avea multiple aspecte:răspunsuri la întrebări,scheme și organizatori grafici,schițe,desene,profile,etc.
Avantajele metodei observării se referă la următoarele aspecte:
-observarea asigură trecerea de la învățarea concretă la cea abstractă;
-prin intermediul observării se dezvoltă capacități de cunoaștere,precum aceea de a observa,de a analiza,de a compara,de a presupune,de a formula întrebări,ipoteze și concluzii,de a investiga,de a sintetiza,de a generaliza;
-asigură dobândirea unor procedee și competențe specifice cercetărilor;
-stârnește curiozitatea,motivația pentru învățare și interesul pentru cunoaștere din partea elevilor;
-stă la baza altor metode didactice,precum conversația,studiul de caz,problematizarea,prin informațiile pe care le oferă.
Scopurile pentru care observarea este introdusă în lecții se referă la următoarele aspecte:
-elevii vor deprinde percepția polimodală,atentă,directă și sistematică a realității,
-realitatea va fi reprezentată astfel prin imagini mentale foarte elocvente;
-în acest fel se adună materiale necesare altor metode didactice;
-pentru ca toate datele colectate să fie înregistrate unitar.
7.2.6. Investigația
Investigația este un studiu atent asupra realității cu scopul de a descoperi ceva. Finalitatea investigației elevilor este eliminarea disfuncțiilor odată descoperite și comunicarea rezultatelor și altora. Există mai multe tipuri de investigații: ”În funcție de gradul de independență în investigare al elevilor,există investigație autonomă și investigație dirijată. În funcție de finalitatea investigației:investigație completă și investigație incompletă”. (Maria-Eliza Dulamă, Metodologie didactică, 2008, pag.297).
Avantajele metodei investigației sunt numeroase, se pot aminti câteva dintre acestea:
Crește motivația pentru învățare prin diminuarea speculării notelor;
Stimulează creativitatea, spiritul de inițiative, colaborarea și implicarea activă în învățare;
Aplică în mod creativ cunoștințele dobândite, în context noi și variate;
Conduce la formarea de capacități, precum acelea de a analiza, de a compara, de a argumenta, de a rezolva probleme;
Dezvoltă perseverența, concentrarea atenției, constanța, gândirea flexibilă, gândirea logică, încrederea în sine, deschiderea spre nou;
Se face diferența dintre păreri și fapte;
Este o metodă care reduce stresul din timpul lecției.
Dezavantajele acestei metode constau în faptul că necesită mult timp, evaluarea implică un grad mare de subiectivitate și aplicarea sa necesită un nivel înalt de competență a profesorului.
Etapele investigației cu scop didactic sunt următoarele:
Pregătirea investigației de către professor-acum se allege aspectul care va fi investigat,metodologia uzată în investigație,materialele necesare,forma de organizare a elevilor,momentul și locul investigației,precum și planul de investigație.
Prezentarea elevilor a aspectului care va fi investigat,alegerea metodologiei și a materialelor necesare împreună cu aceștia,prezentarea momentului,a locului și a planului de investigație.
Explorarea –în această etapă elevii colectează informații și emit ipoteze despre subiect.
Explicarea și identificarea soluțiilor-elevii aleg una sau două soluții acceptabile pentru rezolvarea sarcinii de lucru.
Aplicarea –elevii scriu un raport privind rezultatele investigației pe care îl prezintă în clasă.
Transferul,care se referă la aplicarea noilor cunoștințe în alte domenii.
7.2.7. Lecția – formă fundamentală de organizare a procesului de învățământ
Lecția este forma fundamentală de organizare a procesului de învățământ în care se desfășoară activitatea elevilor sub conducerea cadrului didactic într-o unitate de timp delimitată. În literatura de specialitate lecția este definită astfel:”o microstructură pedagogică care reunește, într-o unitate funcțională, totalitatea acțiunilor și a mijloacelor implicate în procesul de instruire la o oră școlară”.(Oprea Olga,Tehnologia instruirii,Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, pag.313).
Lecția este concepută drept o entitate didactică de sine stătătoare, ”o celulă care stă la baza procesului de învățământ și conține toate elementele și caracteristicile acestuia”(Cerghit Ioan, coordonator, Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983,pag.13). Abordată într-o perspectivă sistemică, lecția prezintă” trei categorii de variabile:
-funcționale (scop, obiective);
-structurale(resurse umane și materiale, conținut, metode, mijloace, forme de grupare a elevilor,timp, spațiu școlar);
-operaționale (desfășurarea practică: strategii de instruire și evaluare).
Aceste variabile se află în raporturi de intercondiționare(fiecare influențându-le pe celelalte);de aceea se cer a fi privite în unitatea lor.Fundamentale și orientând configurația celorlalte variabile rămân însă scopul și obiectivele lecției.” (Cerghit Ioan,coordonator, Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983, pag.21). În funcție de acestea se aleg conținuturile, strategiile de instruire, tehnicile de evaluare, etc.
Tipuri de lecții
Lecția se desfășoară într-o succesiune de etape, care-i conferă o anumită structură. Tipul de lecție se referă la structura comună a lecțiilor care urmăresc aceleași finalități. Tipul de lecție se stabilește în funcție de obiectivul general al lecției. Principalele tipuri de lecții sunt:
Lecția de transmitere sau însușire de cunoștințe;
Lecția de formare de priceperi și deprinderi;
Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor,priceperilor și deprinderilor;
Lecția de evaluare a performanțelor școlare;
Lecția mixtă (combinată).
Fiecărui tip de lecție îi este proprie o anumită structură generală, care nu este obligatorie și rigidă. Tipurile de lecții se regăsesc în realitate în practica școlară sub forma unor variante concrete. Constituirea variantelor de lecții este determinate de: specificul obiectului de învățământ, particularitățile elevilor, condițiile material locale, competențele cadrului didactic. Se prezintă în continuare structura generală, orientativă a fiecărui tip de lecție.
Lecția de transmitere/însușire de cunoștințe
Prin acest tip de lecție se urmărește atât achiziția de cunoștințe (date concrete,noțiuni,principii,legi),cât și formarea la elevi a capacităților de a opera cu aceste a(de a le interpreta, aplica, analiza, sintetiza și evalua).Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
Momentul organizatoric,prezent în orice lecție și prin care se asigură condițiile unei bune desfășurări a lecției;
Pregătirea pentru tema nouă care constă în actualizarea, de regulă prin conversație, a unor cunoștințe anterioare, necesare noii învățări;
Anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției,vor fi prezentate elevilor într-o formă accesibilă în vederea motivării și cointeresării lor pe parcursul lecției;
Transmiterea cunoștințelor:este etapa de bază a lecției, care ocupă cea mai mare parte a timpului. Prin strategii specifice,profesorul prezintă noul conținut și dirijează învățarea elevilor, asigurând o participare activă a acestora, până la obținerea performanței vizate;
Fixarea cunoștințelor,care se poate realiza prin conversații sau aplicații practice;
Anunțarea și explicarea temei pentru acasă.
Variante ale lecției de transmitere de cunoștințe: lecția prelegere, lecția dezbatere, lecția introductivă, lecția vizită.
Lecția de formare de priceperi și deprinderi
Se întâlnește la o varietate de obiecte de învățământ care au ca obiectiv formarea și exersarea deprinderilor intelectuale (matematică, gramatică), deprinderilor motorii (educație fizică, tehnologică, lucrări de atelier) sau capacităților creatoare (muzică, desen, compunere). Acest tip de lecție are următoarea structură generală:
Momentul organizatoric, care capătă o importanță sporită în cazul în care exersarea se bazează pe utilizarea unor mijloace de învățământ specific (în atelier, laborator, etc.);
Anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției;
Actualizarea/prezentarea, prin explicații sau conversație, a unor cunoștințe, ce reprezintă suportul teoretic al exersării;
Explicarea și demonstrarea modelului acțiunii de executat, realizate de regulă de profesor, în vederea formării la elevi a modelului intern al acțiunii respective;
Exersarea propriu-zisă, care se realizează mai întâi sub îndrumarea profesorului și apoi independent, sub forma unor exerciții variate, dozate și gradate;
Evaluarea rezultatelor obținute.
Adesea deprinderile nu pot fi formate într-o singură lecție, exersarea lor realizându-se pe parcursul mai multor ore, care se pot desfășura chiar succesiv, în aceeași zi. Printre variantele acestui tip de lecție, determinate de natura diversă a deprinderilor de format cât și de varietatea resurselor materiale implicate, se numără: lecția în atelier, lecția în laborator, lecția de rezolvare de probleme, lecția de educație fizică (lecția de formare de deprinderi motrice).
Lecția de recapitulare
Prin acest tip de lecție se urmărește consolidarea, sistematizarea, aprofundarea și uneori chiar completarea cunoștințelor și deprinderilor elevilor. Se organizează la sfârșitul semestrului și al anului școlar (recapitulare finală), înaintea lucrărilor scrise sau la începutul anului școlar. Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
Enunțarea subiectului și a obiectivelor lecției;
Recapitularea propriu-zisă, care se poate face în următoarele variante: conversație pe baza unui plan (anunțat elevilor din timp); efectuarea de către elevi a unei teme cu caracter aplicativ (rezolvare de probleme, lucrări de laborator); prezentarea și discutarea unor referate, proiecte; expunere-sinteză a cadrului didactic;
Aprecierea rezultatelor.
Lecția de evaluare pune în evidență în special funcțiile de diagnoză și de conexiune inversă ale evaluării. Structura generală a acestui tip de lecție este următoarea:
Anunțarea obiectivelor;
Evaluarea propriu-zisă (în funcție de metodele folosite, notele sunt anunțate pe loc sau comunicate în orele următoare);
Aprecieri generale, concluzii, recomandări vizând ameliorarea activității.
Acest tip de lecție se concretizează în diferite variante: lecția de evaluare orală; lecția de evaluare prin probe scrise; lecția de evaluare prin probe practice; lecția de evaluare cu ajutorul calculatorului.
Lecția mixtă (combinată), denumirea este dată de urmărirea concomitentă a mai multor obiective didactice: transmiterea de cunoștințe sau fixare și evaluare. Este tipul de lecție cel mai răspândit în practica școlară, în special la clasele primare și generale, unde volumul cunoștințelor de transmis este mai mic. Are următoarea structură generală:
Momentul organizatoric;
Verificarea cunoștințelor și deprinderilor anterioare dobândite,verificarea temei pentru acasă;
Pregătirea pentru tema nouă;
Anunțarea subiectului și a obiectivelor lecției;
Transmiterea noilor cunoștințe;
Fixarea cunoștințelor;
Anunțarea și explicarea temei pentru acasă.
Acest tip de lecție poate îmbrăca un număr mare de variante, determinate de: succesiunea etapelor (verificarea poate fi făcută concomitant cu transmiterea cunoștințelor sau, în etapa de dobândire de cunoștințe pot fi intercalate momente de fixare partială), de strategie dominant, de mijloacele de învățământ folosite. Alegerea, în cadrul fiecărui tip de lecție, a variantei optime este, în ultimă instant, o expresie a creativității profesorului. Indiferent de tipul căruia îi aparține, o lecție modernă întrunește următoarele trăsături esențiale: accentul este pus pe activitatea elevilor;elevii sunt coparticipanți în activitatea didactică; se realizează, în diferite etape ale lecției, tratarea diferențiată a elevilor; evaluarea este predominant formativă.
Moduri de organizare a activității elevilor în cadrul lecției
După numărul elevilor care participă la realizarea sarcinii, activitatea elevilor poate fi organizată: frontal, pe grupe sau individual.
Activitatea frontală desemnează modul de organizare în care profesorul lucrează direct cu întreaga clasă.Accentul cade, în acest caz,pe activitatea cadrului didactic, care dirijează și îndrumă activitatea elevilor (ȚîrcovnicuVictor,Învățământ frontal, învățământ individual, învățământ pe grupe, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981). Elevii au mai mult un rol pasiv și nu există posibilități de diferențiere a instruirii.
Activitatea pe grupe. Acestea sunt constituite prin divizarea colectivului clasei și funcționează doar pe parcursul realizării unei sarcini. Fiecare grupă își desfășoară activitatea independent de celelalte, prin cooperarea dintre membrii săi. În funcție de componența lor, grupele pot fi: omogene (alcătuite din elevi de același nivel de pregătire); eterogene (alcătuite din elevi de nivele diferite de pregătire). Opțiunea pentru un anumit tip de grupă este determinată de obiectivele urmărite, căci fiecare tip de grupă prezintă atât avantaje cât și dezavantaje. Organizarea pe grupe a elevilor se realizează în anumite momente ale lecției, de exemplu dobândirea sau consolidarea cunoștințelor, prin efectuarea de experimente, de observații, elaborare de proiecte, analiză de caz, etc.Sarcina de lucru poate fi comună pentru toate grupele sau diferențiată de la o grupă la alta. Condiția esențială a eficienței activității grupelor este inițierea elevilor în tehnicile colaborării.
Activitatea individuală presupune ca fiecare elev din clasă să realizeze sarcini școlare independent de colegii săi, să rezolve exerciții, probleme, studiază un text, lucrează la calculator, efectuează un experiment, etc.Sarcinile de lucru pot fi în acest caz:comune pentru toți elevii din clasă, diferențiate pe categorii de elevi, individualizate. În cadrul aceleași lecții, pot fi întâlnite două sau chiar trei modalități de organizare a activității elevilor. Deși activitatea frontală predomină în practica școlară, date fiind dezavantajele pe care acesta le prezintă,se impune alternarea ei, ori de câte ori condițiile concrete o permit, cu activitatea pe grupe sau individuală.
PROIECTE DIDACTICE
PROIECT DIDACTIC 1
CLASA : a X- a
OBIECTUL – Geografia umană
SUBIECTUL LECTIEI – ORGANIZAREA SPAȚIULUI URBAN ȘI RURAL
TIPUL LECTIEI – mixtă
COMPETENȚE GENERALE
1 Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic utilizând limbaje diferite.
2.Raportarea elementelor semnificative din societate, știință și tehnologie la mediul înconjurător ca întreg și sistemele sale componente
5. Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode și tehnici generale de învățare (inclusiv TIC) care să faciliteze o pregătire permanentă asumată.
6. Dobândirea unor competențe sociale, interpersonale, interculturale, civice și antreprenoriale pe baza studierii geografiei.
COMPETENȚE SPECIFICE VIZATE
1.1. Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte, noțiuni) pentru prezentarea unei informații referitoare la geografia așezărilor
1.2. Argumentarea unui demers explicativ
5.3. Utilizarea unor metode de analiză directă sau imediată a așezărilor umane
6.1. Dezvoltarea interesului pentru cercetarea științifică a comunității OBIECTIVE OPERATIONALE. La sfârșitul lecției toți elevii vor fi capabili :
O1 să definească conceptul de Organizarea spațiului urban analizând informațiile din manual
O2 să numească doi factori care influențează organizarea spațiului urban
O3 să identifice pe harta municipiului Gherla principalele zone funcționale urbane
O4 să prezinte 2 avantaje și 2 dezavantaje ale localizării zonei industriale în raport cu teritoriul locuit folosind imaginile din manual pagina 68
O5 să explice importanța zonelor verzi pentru o așezare urbană de mari dimensiuni
O6 să completeze corespunzător itemii fișei de evaluare.
STRATEGII DIDACTICE – dirijată, cognitivă, euristică.
METODE ȘI PROCEDEE – expunerea și explicația, conversația, comparația, lucru cu
harta si manualul
MATERIALUL DIDACTIC – Harta Municipiului Gherla, planiglobul,atlasul geografic, manualul
MATERIAL BIBLIOGRAFIC – manualul “ Geografia ” cls. X a , autori George Erdeli, Gheorghe Vlăsceanu, Cătălin Șerban.- editura Economica Preuniversitaria-2004
– manualul “ Geografia ” cls. X a , autori Silviu Neguț, Mihai Elenicz, Gabriela Apostol – editura Humanitas-2004
Desfășurarea lecției
Schema lecției
Schema lecției se va nota pe tablă
ORGANIZAREA SPAȚIULUI URBAN ȘI RURAL
Organizarea spațiului urban constituie totalitatea acțiunilor necesare pentru a crea un cadru material, în care viața urbană să se desfășoare normal din punct de vedere economic, social, estetic și funcțional.
Spațiul urban este organizat în funcție de următorii factori locali:
Profilul economic și social al regiunii
Relief, unități hidrografice
Teorii privind organizarea spațiului urban
Teoria zonelor concentrice
Teoria organizării pe sectoare
Teoria organizării pe mai multe centre secundare
Structura internă a spațiului urban: Zonele funcționale
Teritoriul intern al orașului nu este omogen, are unități teritoriale și funcționale numite “zone urbane”;
Principalele zone urbane:
1 zona rezidențială ( de locuit ) – cuprinde spațiul destinat locuințelor
în cadrul acestei zone se includ
Casele de locuit , clădirile anexe pentru nevoile gospodărești
Spațiile pentru plantații
Terenurile de sport și aleile
Instituțiile culturale și sociale
Întreprinderile industriale sau grupări industriale
Zona rezidențială se poate diviza in:
– locuința individuală, cartierul, microraionul , sectorul
Intravilanul ( perimetrul construibil )
zona de locuit
zona administrativă
zona culturală și de servicii
zona comercială
zona de transport ( străzi, magistrale, intersecții,etc)
zona industrială se conturează în codițiile dezvoltării orașelor prin industrializare, acestea pot fi:
în prelungirea teritoriului locuit
situate în balanță – specifice orașelor mari unde industria nu este concentrată într-o singură zonă
dispuse în bandă – amplasate în imediata apropiere a orașului cu tendința de a înconjura orașul
situate în alternanță , teritoriul locuit este fragmentat în zone locuite și zone industriale
paralel cu teritoriul locuit
sub formă de pană
zona de agrement și a spațiilor verzi este importantă pentru:
Atenuarea poluării atmosferice
Regularizarea umidității aerului și a temperaturii
Extravilanul – restul teritoriului administrativ – alte localități , sate componente , localitati suburbane , terenuri destinate economiei agricole,se mai numește zona periurbană.
ORGANIZAREA SPAȚIULUI RURAL
Constă în rearanjarea componentelor spațiului rural : vatra, moșie , populație și redimensionare a relațiilor dintre acestea
– are un pronunțat caracter spontan;
– rar, ruralul e organizat pe baza unui plan regional sau național;
– se interferează cu sistemele urbane, dar are pe întinderi foarte mari o pregnanță rurală și agricolă;
– organizarea e influențată de elemente socio-economice, tipul de agricultură, religie sau habitat.
Fișa de lucru – Locarea spațială a funcțiilor în cadrul orașului
Orașele, în evoluția lor,pornesc de la un nucleu central,în jurul căruia spațiul construit se ordonează spontan sau dirijat în funcție de destinație(industrie, producție, comerț, recreere,etc.).
Cum credeți că se dispune această structură în spațiu în orașul în care locuiți?
Ce este zona rezidențială?Unde sunt situate zonele rezidențiale în orașe?Ce diferențe există în poziția și fizionomia zonelor rezidențiale?
Zonele rezidențiale ocupă spațiile cele mai extinse din suprafața orașului.Se clasifică astfel:
a) zonele rezidențiale ale celor săraci-situate la periferie,ei nu sunt proprietarii terenului,locuințele sunt construite din materiale refolosibile,lipsite de canalizare,apă,energie electrică,rezultând cartiere numite în franceză”bidonvilles”.
b) zonele rezidențiale ale clasei de mijloc sunt situate,de obicei,în jurul fabricilor,au confort redus,pentru muncitori.
c) cartierele populației înstărite cuprind construcții de tip vilă pe terenuri plasate favorabil,ferite de poluare și cu extinse spații verzi.
Zonele industriale se amplasează în oraș în funcție de tipul și de dimensiunea producției.
Unde se amplasează așa-zisele industrii curate (industria textilă, industria cosmetică)? Unde se pot amplasa industriile intens poluante? Care sunt tipurile de localizare a zonei industriale în raport cu zona de locuit? Ce caracteristici are fiecare tip de localizare?
-localizarea în prelungire: zona de locuit este continuată cu zona industrială;
-localizarea în paralel :include un spațiu de protecție format din vegetație între zona industrială și cea rezidențială;
-localizarea în balanță: zonele industriale sunt de o parte și de alta a zonei de locuit;
– localizarea de tip pană:zona industrială este înconjurată puțin de zona de locuit;
-localizarea în alternanță: cele două zone sunt intercalate;
-localizarea de tip bandă: zona industrială este situată la exteriorul zonei rezidențiale.
Analizați harta municipiului Gherla.
Identificați forma orașului și factorii care au condiționat-o.
Identificați zonele funcționale din oraș.
Analizați caracteristicile zonelor funcționale și modul de amplasare al acestora.
Identificați aspectele pozitive și negative în organizarea spațiului urban studiat.Propuneți soluții de rezolvare a problemelor identificate.
PROIECT DIDACTIC 2
Clasa a X-a A
Obiectul: Geografie economică
Subiectul: Turismul local. Tipologia formelor de turism din localitatea natală
Tipul lecției: dezbatere bazată pe studiu de caz
Motivația: Această lecție este importantă deoarece este necesară cunoașterea caracteristicilor economice ale orașului natal, acesta fiind spațiul în care ne desfășurăm zilnic activitatea. Elevii își dezvoltă capacitățile cognitive, de înțelegere, analiză, sinteză, comparație prin integrarea cunoștințelor despre turism în geografia umană.
COMPETENȚE GENERALE
1.Utilizarea corectă a terminologiei specifice pentru explicarea mediului geografic, folosind limbaje diferite.
2.Raportarea elementelor semnificative din societate, știință și tehnologie la mediul înconjurător ca întreg și sistemele sale componente.
3.Integrarea aspectelor din natură și societate într-o structură obiectivă (mediul înconjurător) și o disciplină de sinteză (geografia).
4.Relaționarea elementelor și fenomenelor din realitate (natură și societate) cu reprezentările lor cartografice și grafice, pe imagini satelitare sau modele.
5.Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode și tehnici generale de învățare (inclusive TSI) care să faciliteze o pregătire permanentă asumată.
6.Dobândirea unor competențe sociale, interpersonale, interculturale, civice și antreprenoriale pe baza studierii geografiei.
COMPETENȚE SPECIFICE
Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte, noțiuni) pentru prezentarea unei informații referitoare la geografia economică.
Argumentarea unui demers explicativ.
3. Utilizarea unor metode de analiză directă sau imediată a așezărilor umane.
4. Dezvoltarea interesului pentru cercetarea științifică a comunității.
5.Explicarea unor sisteme și structuri naturale și umane ,pe baza unor informații obținute prin diferite mijloace de documentare.
ATITUDINI ȘI VALORI
1.Atitidinea pozitivă față de educație, cunoaștere, societate, cultură, civilizație.
2.Interes pentru cunoașterea României, a localității natale.
3.Respectul pentru diversitatea naturală și umană a lumii contemporane.
4.Conservarea și ocrotirea mediului de viață din România, din Europa și din lume.
5.Disponibilitatea pentru învățarea permanentă.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Cognitive:
1.să definească în cuvinte proprii noțiunea de turism;
2.să precizeze principalele obiective turistice din municipiul Gherla;
3.să caracterizeze formele de turism, precizând avantajele și dezavantajele acestora;
4.să observe modificările în timp a caracteristicilor activității turistice, să identifice cauzele;
5.să identifice soluții de îmbunătățire a fenomenului turistic local.
Metodologice:
1.să localizeze pe hartă diferite obiective turistice din localitate și din zona periurbană;
2.să manifeste interes pentru cunoașterea și dezvoltarea turistică a localității de domiciliu,prin participare conștientă și activă la lecție.
Nivel inițial:elevii au cunoștințe elementare despre principalele categorii de turism și despre echipamente turistice.
Strategia didactică:conversativ-explicativă-aplicativă cu elemente de observare și descoperire.
Resurse procedurale:conversația euristică, descoperirea, problematizarea, explicația, argumentarea, lucrul cu harta.
Resurse materiale:Harta economică a României,hărți ale județului Cluj,planuri ale orașului, lucrarea de față, retroproiector, fișe de lucru.
Organizare:frontală, individuală, pe grupe.
Evaluare:Ce dovezi există că elevii au învățat lecția?
A.De conținut:răspunsuri la întrebări orale, analiza hărților, rezolvarea cerințelor.
B.De utilizare a operațiilor gândirii:analiza și comparația după anumite criterii a formelor de turism, efectuarea analogiilor, sintetizarea informațiilor.
DESFĂȘURAREA SITUAȚIILOR DE ÎNVĂȚARE
1.Conexiuni cu cunoștințele anterioare ale elevilor.
-Care sunt ramurile economiei? Cum definim serviciile? Ce ramuri economice cuprinde? Ce este turismul? Ați fost turiști? Exemplificați. Ce factori au determinat apariția turismului? Enumerați tipurile de turism după scopul deplasării.
2. . Pregătirea aperceptivă și anunțarea temei
Orice elev trebuie să cunoască caracteristicile mediului în care trăiește,atât din punct de vedere fizico-geografic, cât și economico-geografic. Pentru aceasta m-am gândit că ar fi de folos să analizăm împreună potențialul turistic natural și antropic, echipamentele turistice pe care le deține orașul nostru și să găsim soluții de îmbunătățire a fenomenului turistic local.
Dirijarea-învățării
O1.Scrieți individual,ce știți despre turism,definiție,tipuri,timp de două minute.
O2.Profesorul expune pe baza unui slideshow imagini cu cele mai importante obiective antropice din oraș, pe care elevii le recunosc și unii chiar le-au vizitat.
Elevii se împart în patru grupe și primesc următoarea sarcină de lucru: fiecare grup va formula argumente pro sau contra pentru a susține poziția față de moțiunea”Dezvoltarea turismului ar trebui să fie prioritate pentru orașul nostru”.
O3.Formele de turism pot fi clasificate după mai multe criterii: distanță, durată, proveniența turiștilor, numărul turiștilor, particularitățile regiunii de destinație și activitățile practicate.
Lectură:pasaje sugestive din lucrarea de față
O4. Precizați tipurile de turism practicate în prezent în oraș. Cum s-au modificat în timp caracteristicile activității turistice? Unde se practica în trecut turismul balnear? Ce cauze au determinat degradarea acestei stațiuni?
O5.Analiza cu scop turistic pe care v-am propus-o vizează mai multe direcții: mediul natural și socio-economic (așezare, căi de acces, număr de locuitori, funcțiile orașului, dezvoltarea economică), obiectivele și activitățile turistice, dotările, infrastructura, informații despre autoritățile locale și despre firmele de turism. Vă propun în continuare să căutați răspunsuri la următoarele întrebări, care vor fi utile pentru a realiza o analiză SWOT a dezvoltării turistice a orașului Gherla.
Sarcina de lucru: Fiecare grup va studia un aspect referitor la turismul în municipiul Gherla:
grupul I-prezentarea punctelor tari ale municipiului Gherla favorabile pentru dezvoltarea turismului;
grupul II-prezentarea punctelor slabe în dezvoltarea turistică a municipiului Gherla;
grupul III-prezentarea de beneficii aduse comunității prin dezvoltarea turismului în municipiul Gherla;
grupul IV-prezentarea riscurilor în dezvoltarea turismului în orașul Gherla.
4. Organizarea informațiilor
-elaborarea schemei pe tablă: un elev din fiecare echipă va completa pe tablă o parte a schemei pe care o vom stabili împreună; verificarea schemelor din caiet și lămurirea unor probleme.
Rezultat
Grupul I-puncte tari
rețeaua de comunicații este bine dezvoltată
avantajele climatice atrag turiști în toate anotimpurile
valorificarea potențialului turistic al municipiului
amenajarea unor zone de agrement:ștranduri.parcuri
înfrumusețarea orașului
Grupul II-puncte slabe
slaba promovare a potențialului turistic al municipiului Gherla
accesul dificil la informație și la produsul turistic
investiții reduse realizate în turismul local
lipsa mijloacelor financiare
slaba diversificare a ofertei turistice
folosirea insuficientă a potențialului turistic local
slaba dezvoltare a infrastructurii turistice
Grupul III-beneficii comunitare
creșterea veniturilor directe din turism
crearea de noi locuri de muncă
atragerea turiștilor prin îmbunătățirea ofertei turistice și a modalităților de promovare
crearea unei baze de date pusă la dispoziția factorilor interesați
Grupul IV-riscuri
imaginea nefavorabilă a României în străinătate,prejudecățile care există
migrația forței de muncă
utilizarea ineficientă a fondurilor destinate dezvoltării turismului local
costul ridicat al investiției
starea precară a unor căi de acces în municipiu
folosirea insuficientă a potențialului turistic
implicarea slabă a agenților de turism în promovarea turistică a orașului.
5. Obținerea performanței și asigurarea transferului cunoștințelor (6 min.)
-completarea fișei de evaluare
6. Temă (1 min.)
– căutați în mass-media informații și încercați să realizați o prezentare power-point cu cele mai reprezentative obiective turistice din următoarele regiuni turistice ale Terrei,la alegere:litoralul Mării Mediterane,Munții Alpi,America de Nord,Asia,Africa,Orașele europene .
Clasa a X-a A
Nume elev……………..
FIȘA DE EVALUARE
I. Formulați răspunsurile pentru următoarele cerințe:
1. Clasificați formele de turism după motivația călătoriei.
2. Precizați care sunt diferențele dintre turismul particular și turismul social.
II. Bifați răspunsul corect în variantele propuse:
1. După gradul de mobilitate al turistului distingem:
a. turismul de sejur, turismul itinerant (de circulație), turismul de tranzit.
b. turism național (intern), turism internațional, turismul de tranzit
c. turismul organizat, turismul neorganizat, turismul mixt.
2. După caracteristicile prestației turistice, turismul poate fi:
a. turism de litoral;turism montan;turism în stațiuni balneo-climaterice;turism cu caracter special.
b. turismul de sejur, turismul itinerant (de circulație), turismul de tranzit
c. turism cu caracter special, turism național (intern), turism internațional
I. Completați formele de turism :
CONCLUZII
Deși dispune de resurse balneare demne de luat în seamă, stațiunea Băile Băița, a avut după anul 1989, soarta altor stațiuni balneare din România. Lăsată în paragină pentru mulți ani, stațiunea a devenit ținta hoților și a indiferenței autorităților locale și centrale. Consider că pentru starea în care se află în prezent stațiunea sunt de vină în primul rând autoritățile locale din Gherla care nu au reușit să gestioneze corespunzător un potențial balnear aflat la îndemână care ar fi putut fi lesne valorificat cel puțin prin intermediul turismului de week-end, destinat locuitorilor municipiului, dacă nu pentru alte fluxuri turistice mai depărtate.
Resursele balneare s-au degradat în timp dar cu o bună amenajare turistică, totuși, acestea pot fi puse în valoare. Momentan, ștrandul este dezafectat, izvoarele minerale, forajele nu mai sunt funcționale iar baza de cazare numără numai unități de tipul căsuțelor turistice, și un restaurant, acesta din urmă fiind de altfel, cel mai apreciat obiectiv turistic din Băița în acest moment.
Stadiul momentului de față al zonei periurbane scoate în evidență câteva disfuncții:
-neutilizarea în scopuri curative a surselor hidrominerale clorosodice cu conținut sulfuros,
-degradarea peisajului din apropierea stațiunii datorită construirii unei șosele de centură a municipiului Gherla,
-lipsa unei inventarieri riguroase a obiectivelor din zona periurbană,
-lipsa unei strategii eficiente de dezvoltare a turismului zonal.
Municipiul Gherla cu resursele sale turistice de natură istorică și Băița cu potențialul său balnear pot să atragă un flux important de turiști, dar ca acest lucru să fie realizat se impune restructurarea infrastructurii turistice existente și punerea în valoare a obiectivelor turistice. Accesarea fondurilor europene, pentru ca obiectivele turistice istorice să poată fi renovate și apoi înscrierea lor în cadrul circuitelor turistice sunt necesități pentru dezvoltarea turismului în această zonă.
BIBLIOGRAFIE
Albulescu I.(2004), Pragmatica predării, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Antonescu D.,(2003), Dezvoltarea regională în România, Ed.Oscar Print, București
Beaujeu-Garnier,Jaqueline,Chabot,G.(1971), Geografia urbană, Ed.Științifică,București
Cocean P.,(2004-Coordonator),Planul de amenajare a teritoriului regiunii de NV.Coordonate majore, Ed.Presa Universitară Clujeană
Cocean P.,(2005), Geografie regională, Ed.Presa Universitară Clujeană
Cândea M., Cimpoieru I., Bran F.,(2006), Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Ed. Universitară, București.
Cândea Melinda, Simon T, Erdeli G, (2001), România.Potențial turistic și turism, Edit. Universității din București.
Câmpean I. și colab., (2004), Gherla, pe treptele istoriei.Oameni, locuri, fapte. Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Cerghit I.(1983), Perfecționarea lecției în școala modernă, Editura Didactică și Pedagogică, București
Cristureanu C., (1992), Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București
Dulamă Maria Eliza(2008), Metodologie didactică, Editura Clusium, Cluj-Napoca
Dulamă Maria Eliza, Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium,Cluj-Napoca
Gâștescu P. (2010), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București
Grange A., Michelot J.- L. “Espaces Naturels Périurbains (ENP): Typologie et Politiques Métropolitaines”, Florence Balandras – Parc Nature Miribel- Jonage (Rhône-Alpes, France)
Gusti G.,(1974), Forme noi de așezare, Ed. Tehnică București
Ianoș I.,(2000), Sisteme teritoriale, Ed.Tehnică București
Ielenicz M, Comănescu L. (2006), România- potențial turistic și turism, Editura Universității, București.
Ielenicz, Mihai, Smaranda Simoni, (2011), Antropositurile – concept și cuantificare , Lucrări Științifice, seria I, vol. XIV(4)
Ielenicz, Mihai, Săftoiu, Luminița, De la obiectiv turistic la turistosituri, Terra, vol. I, Editura CD Press, București
Ielenicz M.,(2007), România-geografie fizică, vol.II, Editura Universitară, București
Munteanu L., Stoicescu Ctin.(1978), Ghidul stațiunilor balneare din România, Editura Sport-Turism, București
Oprea Olga(1979),Tehnologia instruirii,Editura Didactică și Pedagogică,București
Surd V.,Bold I.,Zotic V.,Chira C.,(2005),Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice,Ed. Presa Universitară Clujeană
Turcu D., Janeta Weisz, (2008) Economia turismului, Editura Stampa, Timișoara
Țîrcovnicu V.(1981), Învățământ frontal, învățământ individual, învățământ pe grupe, Editura Didactică și Pedagogică, București
Vincze Maria, (2000), Dezvoltarea regională și rurală.Idei și practici, Ed.Presa Universitară Clujeană
Documentații de urbanism și amenajarea teritoriului, Consiliul Local Gherla, Planul de Urbanism General(PUG) al localității Gherla,Planul de Amenajare a Teritoriului Interjudețean (PATIJ)
Directiva Consiliului Europei nr.147 din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor;
Eunis.eea.europa.eu – Lacul Știucilor – Rezervație naturală;
Eunis.eea.europa.eu – Padurea Ciuasului (general information)
Ghid de promovare turistică, Primăria Gherla, 2015
Monumente istorice din județul Cluj- Ministerul Culturii, Cultelor și Patromoniului Cultural, Institutul Național al Patrimoniului
Plan de analiză și acoperire a riscurilor Municipiului Gherla, Primăria Gherla, 2007
Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 și 2011 – populația unităților administrative pe etnii
www.booking.com
www.creștinortodox.ro
www.ecotransilvania.ro
www.ghidvideoturistic.ro
www.gherleanu.ro, www.gherlainfo.ro, www.primaria-gherla.ro
www.hartacluj.ro
www.locuridepescuit.net
www.pro-faber.ro
www.protopopiatulortodoxgherla.ro
www.voceatransilvaniei.ro
http://www.fotogherla.ro/category/baile-baita/
http://www.mie.ro/_documente/transparenta/consultari_publice/consultare135/lege_turism.pdf http://www.turismland.ro/statiunea-baile-baita-cluj/
http://apmcj.anpm.ro – Agenția pentru Protecția Mediului Cluj, Tempo-online, INSSE
ANEXE
Imagini sugestive din timpul activităților cu elevii
Parcul Grădina Elisabeta din Gherla
Planul orașului cu principalele obiective turistice
FIȘĂ FINALĂ DE AUTOEVALUARE A ACTIVITĂȚII
În urma lecției, mi-am dat seama că
știu bine / foarte bine:
am probleme când / nu știu bine:
aș dori să știu mai multe despre:
Am înțeles mai bine lecția datorită:
explicațiilor primite
modului de introducere a noilor cunoștințe
discuțiilor cu colegii
Activitatea de azi a fost:
Interesantă
Utilă
Neplăcută
Inutilă
Plictisitoare
Foarte plăcută
În timpul lecției starea mea a fost:
A) B) C) D)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Turismul Ariilor Periurbane. Studiu de Caz Statiunea Baita (ID: 124658)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.