Turism, Industrie, Revitalizare, Demografie, România, Dezindustrializare [308948]

Rezumat

Lucrarea de față analizeză diferite modalități de valorificare a patrimoniului turistic industrial din România.În prima parte a lucrării este prezentată situația industriei din prezent și efectele negative pe care le-a produs tranziția de la un regim comunist la unul capitalist.Pe parcursul lucrării de față vor fi analizate diferite orașe și se vor studia modalitățile de dezvoltare turistică a orașului Galați prin prisma valorificării potențialului turistic industrial.Ulterior, vom oferi propuneri concrete prin care ar putea fi amenajate orașele industriale din România și ar putea fi revitalizate din punct de vedere economic și turistic.

Summary

The present paper analyzes different ways of capitalizing on the industrial tourism patrimony in Romania. The first part of the paper presents the current situation of the industry and the negative effects that the transition from a communist regime to a capitalism led to. In the course of this paper will be analized different cities and studied the ways of tourism development of Galati city in terms of capitalizing on the industrial tourism potential.Fortunately, we will offer concrete proposals through which the industrial cities of Romania could be set up and could be revitalized economically and tourism.

Cuvinte-[anonimizat], Revitalizare, Demografie, România, [anonimizat], Industry, Revitalization, Demography, Romania, Dezindustrialisation

I.Introducere

Această lucrare are ca scop găsirea de noi modalitați de a ne promova țara și de a revitaliza economia acesteia care este mereu într-o continuă căutare de resurse pentru a asigura bunul trai al cetațenilor săi.

Am ales să analizez o ramură turistică mai puțin cunoscută : [anonimizat], din păcate sau din fericire pentru unii.

România ,țară așezată la limita estică a [anonimizat].

Vorbim în prezent despre o țară cu profil consumatorist,o [anonimizat] a [anonimizat] a fost atrasă de un trai mai bun oferit de țările occidentale.

[anonimizat] a țării noastre.[anonimizat] o „mină de aur” la propriu si la figurat.

[anonimizat].

[anonimizat]. Ulterior voi prezenta sumar povestea unui oraș de tip industrial din Germania care și-a dezvoltat economia și a [anonimizat]. In finalul lucrării voi exemplifica câteva modalități prin care acest tip de turism se poate dezvolta în România si beneficiile pe care le poate aduce economiei noastre.

II.Prezentare generală a industriei din România

II.1.Scurt istoric

Până la momentul celui de-al Doilea Război Mondial, România era cunoscută drept o țară preponderant agrară, datorită resurselor funciare de calitate, cu o suprafață extinsă de terenuri arabile care alcatuiesc practic cea mai mare bogăție a țării noastre.

Cu toate acestea, în perioada interbelica încep să se dezvolte și ramuri industriale importante, precum prelucrarea petrolului la care devenim fruntași în Europa în acea perioadă.

Este important de menționat faptul că in 1857 apare una dintre primele instalații de rafinare a petrolului din Europa în apropiere de orașul Ploiești.

De asemenea, industria alimentară și industria ușoară se dezvoltă întrucat materia prima necesară provenea din producția internă ,fapt care creștea semnificativ profiturile obținute.

Odată cu instalarea regimului comunist este introdus un sistem centralizat de planificare, economia fiind aproape in totalitate etatizată.Sectorul industrial crește accelerat și forțat, fapt care este in contradicție cu resursele naturale ale țării și are drept consecință apariția unei crize puternice a materiilor prime folosite in industria grea.

Momentul cel mai important in istoria noastra recentă, anul 1989 marchează revenirea la o economie de piață, deschisă, capitalistă care iși va pune totuși amprenta într-o maniera negativă asupra industriei românești.

Efectele sunt imediate:privatizarea întreprinderilor industriale, stimularea dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, stimularea expansiunii serviciilor, consolidarea gospodăriilor țărănești și nu in ultimul rând atragerea investițiilor străine devine o prioritate.

O hartă economică a României în anul 2013 ne arată faptul că peste 80% din companiile de pe teritoriul județelor țării noastre au capital străin iar industria majoritară care se evidențiaza este cea a comerțului(supermarket-uri ,hypermarket-uri,malluri,etc.)

Fig. 1: Economia pe județe

Sursa: http://www.zf.ro/

Se contureaza astfel o imagine sumbră asupra viitorului industriei in România ,o imagine care poate fi îmbunatațită în viitor prin dezvoltarea turismului acesta fiind un domeniu foarte ofertant și care are potențial în abosult toate regiunile țării noastre.

II.2.Impactul pozitiv și negativ al industriei asupra demografiei

În prezent, România are o populație de 19.8 milioane locuitori din care aproximativ 3 milioane au emigrat temporar în țări precum:Italia, Anglia ,Spania,Germania,etc. in căutarea unui trai mai bun.Unii dintre aceștia aleg sa se stabileasca definitiv in aceste țări întrucat economia acutală a țării nu oferă un trai decent pentru clasa medie si mijlocie.

Situația de acum este influențată puternic de faptul că în ultimele două decenii economia țării a scăzut drastic, majoritatea întreprinderilor industriale au intrat in faliment sau au fost preluate de investitori străini.Putem spune ca există o legatură directă între nivelul de dezvoltare economică a unei țări și harta demografica a acesteia.

Fig.2.Evoluția populației în România

Sursă: http://turambarr.blogspot.ro/2009/03/tranzitia-demografica-in-romania.html

Dupa recensământul din 1992 , populația României era de 22 milioane de locuitori iar in cel din 2011 arată o scădere de 2 milioane.În doar doua decenii am pierdut aproximativ 10% din populația țării.

Explicațiile sunt variate pentru aceasta scădere drastică dar in acest context dispariția locurilor de muncă odata cu închiderea fabricilor au constrans populația să se adapteze la un nivel de trai mai scazut, la un ritm de viața stresant în care prioritatea este de a își asigura nevoile de baza și nu cea de a iși întemeia familii.

De asemenea, turismul a decazut foarte mult în acest context devenind una dintre ultimele priorităti pentru omul de rând , cât și pentru cei care se ocupa de servicii și de promovare , care nu au propus inovații și nici nu au căutat soluții pentru dezvoltarea acestui domeniu.

Ne aflăm într-o perioada de declin demografic care este provocată de numeroși factori și care va efecte negative asupra economiei țării.Putem spori totuși veniturile prin atragerea de turiști străini, investind in potențialul turistic iar in cazul acesta putem transforma dezavantajul lipsei industriei prin exploatarea potențialului turistic al fostelor orașe industriale.

II.3.Principalele orașe industriale din România

România are un patrimoniu industrial extins și divers, care nu beneficiază de atenția ce o merită. Acesta este neglijat, în cel mai bun caz, dacă nu distrus, pentru a construi noi clădiri, pierzându-se astfel repere ale arhitecturii industriale definitorii pentru identitatea urbană pe care a generat-o într-un moment istoric.

În perioada comunistă numeroase orașe din România contribuiau la economia țării noastre, orașe în care majoritatea locuitorilor era angajată în sectorul industrial.Printre cele mai reprezentative orașe erau:Galați, Constanța, Iași, Călărași, Craiova, Timișoara, Reșița, Clujul, Câmpia Turzii, Copșa Mică, Codlea, Brașov și orașele de pe Valea Jiului(Petroșani, Vulcani, Petrila, etc.).

Iașul, reședință de județ, capitala regiunii de Nord-Est și fosta capitală a României, a pierdut în doar două decenii majoritatea brandurilor industriale pentru care era recunoscută:Fortus, Tepro, Fabrica de Țigarete, Terom, Nicolina,etc.Acest proces a avut loc prin privatizări rău-intenționate și prin implementarea rapidă a unui sistem capitalist.Zona cunoscută de ieșenii sub numele de “Zona industrială” prezintă acum o imagine dezolană cu fostele clădiri ale fabricilor ce nu cu mulți ani în urmă aveau sute sau chiar mii de angajați.Unele dintre acestea au rămas în paragină, iar altele s-au transformat în hypermarketuri și spații comerciale

Fig.3.Imagine din zona industrială

Sursa: http://arhitectura-1906.ro

Fig.4.Fabrica de bere Coroana

Sursa: http://arhitectura-1906.ro

Copșa Mică, oraș din județul Sibiu, a fost recunoscut mulți ani ca cel mai poluat oraș din Europa.Acesta a devenit cunoscut odată cu industrializarea masivă care a avut loc aici din momentul descoperirii unor resurse de gaz metan la începutul secolului trecut.Două din cele mai cunoscute fabrici din Transilvania, Sometra și Carbosin care produceau negru de fum(folosit la producerea cauciucului) și aveau mii de angajați sunt pentru tinerii de astăzi doar o legendă.În urma închiderii celor două fabrici foarte mulți locuitori au rămas fară locuri de muncă și au fost nevoiți sa emigreze în alte orașe sau chiar în afara țării.

Fig.5.Ruinele fostei platforme ale fabricii Carbosin

Sursa: http://www.lensbeyond.com/photos/romania/3/copsa-mica-most-polluted-town-europe

Județul Alba este reprezentativ pentru falimentul industriei comuniste.Câteva dintre cele mai mari uzine din epoca ceaușistă au fost vândute la prețuri derizorii. UPSOM Ocna Mureș, Montana Cîmpeni, Resial Alba Iulia, Capris Sebeș, Stratusmob Blaj sunt doar câteva din brandurile care contribuiau la economia acestui județ și erau recunoscute chiar și la nivel european.

Fig.6.Combinatul UPSOM Ocna Mureș

Sursa: http://adevarul.ro

Din punct de vedere economic, Brăila este printre orașele care au avut foarte mult de pierdut în urma tranziției de la comunism la capitalism.Din acest loc au plecat în afara granițelor țării tone de hârtie, fibre și celuloză și tot aici erau construite faimoasele exacavatoare de la “Promex”.

Călărași, un oraș recunoscut ca fiind un centru siderurgic important, poate chiar cel mai mare din estul Europei, în prezent este abandonat.Componentele combinatului au fost vândute la prețuri derizorii, rămânand activă doar o secție care mai produce oțel și laminor.

Vasluiul este astăzi considerat cea mai săraca regiune din România, dar nu cu mult timp în urmă fabrica FEPA asigura numeroase locuri de muncă și contribuia intens la economia județului.Apărută în contextul industrializării forțate din perioada comunistă în orașul Bârlad, fabrica mai are astăzi doar 200 de angajați și realizeaza cu greutate normele de producție.

Combinatul Pheonix, cunoscut ca singurul rafinator de aur din Europa este în ruine,iar despre Baia Mare, cunoscută ca o zona puternic industrializată in perioada comunistă specializată pe minerit, metalurgie și filatură se poate spune în prezent că este un oraș epuizat , piața de locuri de muncă fiind foarte restrânsă iar majoritatea locuitorilor sunt nevoiți sa emigreze în alte orașe sau chiar în afara țării.

Fig.7.Combinatul Pheonix din Baia Mare

Sursa: https://gandeste.org/adevaruri/

În urmă cu două decenii, Teleormanul era un oraș în care industria era în floare.Produse alimentare, dar și produse din industria grea se produceau în cantități foarte mari.Economia era funcțională, iar rata șomajului era foarte scăzută.

Combinatul de prelucrare al lemnului din Târgul Jiu a avut aceiași soartă ca majoritatea fabricilor din întreaga țară odată cu trecerea la un sistem capitalist.Rata de export era foarte ridicată, iar contractele cu parteneri externi erau din ce in ce mai numeroase.

Fig.8.Combinatul ROSTRAMO

Sursa: http://adevarul.ro/locale/targu-jiu/

Aceste orașe menționate sunt doar câteva exemple în care tranziția de la comunsim la capitalism a fost defectuoasă și a avut consecințe negative asupra bunăstării locuitorilor.În toate exemplele de mai sus în momentul de față investitorii străini sunt cei care beneficiază de profiturile obținute din puținele uzine care mai funcționează.Fostele hale ale fabricilor sunt acum abandonate, iar sute de hectare sunt împanzite de ruine care aduc aminte de timpuri prospere .Investițiile pentru amenajarea acestor spații sunt minime sau chiar inexistente, deși acestea ar putea fi transformate în zone de agrement care ar putea genera profit pentru economia orașelor și ar putea atrage numeroși turiști.

O hartă realizată de Ziarul Financiar în anul 2012 ne arată consecințele crunte ale prăbușirii industriei din România.Peste 3.5 milioane de români si-au pierdut locurile de munca în urma desființării, privatizării și falimentării a numeroase fabrici, uzine și combinate.

Fig.9.Analiză număr salariați în perioada 1990-2012

Sursa: http://www.zf.ro/analiza

Dacă analizăm situația demografică a României în ultimele două decenii, prezentată anterior, putem spune ca exista o legatură foarte stransă între scaderea populației și nr. de salariați.Astfel, pierderea a două milioane de locuitori poate fi interpretată ca o emigrare masivă a forței de muncă înspre Occident, întrucat piața din România nu oferă un număr suficient de locuri de muncă.În momentul de față singurele soluții pentru revitalizarea economiei sunt în directă legatură cu modernizarea infrastructurii rutiere, încurajarea afacerilor mici si mijlocii, scăderea numărului de produse importate, iar nu în ultimul rând modernizarea infrstructurii turistice și crearea de noi spații de agrement, noi circuite turistice de calitate care să atraga atât turiști străini , cât și autohtoni.

III.Studiu de caz asupra orașului Galați

III.1.Date generale

Județul Galați face parte din regiunea de dezvoltare Sud-Est,fiind situat în partea central-estică a țării noastre și se înscrie în aria județelor pericarpatice-dunărene.Se află la confluența a trei mari fluvii importante:Dunărea, Prutul și Siretul și se învecinează la sud-vest cu județul Brăila și la nord-vest cu județul Vrancea, având o suprafață de 4466,32 kmp și reprezentând 1,9% din suprafața totală a României.

De-a lungul istoriei,aici a fost punctul de tranzit al civilizației române înspre Moldova și țările din nordul Mării Negre.În cateva secole zona s-a transformat într-un important nod comercial , iar orașul Galați a devenit un oraș-port menținându-se liber pe o perioadă îndelungată.

Fig.10.Hartă județ Galați

Sursă: http://pe-harta.ro

Din punct de vedere geografic, regiunea în sine prezintă un relief tabular cu o fragmentare mai accentuată în nord și mai slabă în sud în care se disting cinci unități geomorfologice:Podișul Covurluiului, Câmpia Tecuciului, Câmpia Covurluiului, Lunca Siretului inferior și Lunca Prutului de Jos.Pe întreg teritoriul județului se individualizează climatul continental cu very foarte calde și uscate și ierni geroase.

Din punct de vedere demografic, la recensământul din 2012, populația județului Galați era de 604556 locuitori din care 297211 bărbați și 307345 femei, iar in municipiul Galați totalul era de 287182 din care 163421 bărbați și 176581 femei.

Orașul Galați se înscrie în categoria orașelor siderurgice românești, construit pe baza importurilor din fosta U.RS.S și cu o așezare favorabilă pentru dezvoltarea industriei, pe cursul inferior al Dunării.Industrializarea forțată din perioada comunistă a avut un puternic impact asupra structurii demografice, Galațiul fiind situat pe primul loc într-un top al orașelor siderurgice care s-au bucurat de o creștere explozivă a populației.

Fig.11.Tabel evoluție demografică a orașelor românești dezvoltate pe baza siderurgiei

Sursa:Radu Sageată-Geografie urbană

Dupa cum se observă în tabel în anul 1966 are loc o creștere spectaculoasă a populației, favorizată de începerea construcției celui mai mare combinat siderurgic din țară în 1961.Într-un regim politic puternic influențat de Rusia, se dorește o independență din punct de vedere industrial a țării.Amplasarea combinatului siderurgic la Galați este motivată în primul rând de poziționarea orașului cu deschdere la Dunăre și datorită faptului ca Galațiul era deja un oraș cu o infrastructură industrială.

Extinderea continuă a combinatului în perioada 1961-1989 a condus la triplarea populației într-o perioadă foarte scurtă, fapt care a avut consecințe asupra terenului intravilan.Un numar din ce în ce mai mare de locuitori obliga autoritățile sa le ofere spații de locuit, spații care apar în partea de vest a orașului și se concretizeaza prin apariția unor cartiere noi de blocuri (Țigulina, Micro, Siderurgiștilor,etc.)

Fig.12.Evoluția demografică a județului Galați în perioada 1961-1989

Sursa:Radu Săgeată-Geografie Urbană

III.2.Consecințele negative ale dispariției industriei

Una dintre cele mai grave consecințe ale dispariției industriei pentru orașul Galați este de natură demografică.Astfel, Galațiul este pe primul loc al orașelor depopulate din România.În doar nouă ani, între 2002 și 2011, populația scade cu 16,46%, principalul motiv fiind privatizările din domenilul industrial rău-intenționate care au adus ca efect disponibilizarea a mii de anagajați din sectorul industrial.Din 1989 pană în prezent aproximativ 125.600 de locuri de muncă au dispărut.

Dacă în primii ani ai decăderii industriei, angajații care iși pierdeau locurile de muncă se retrageau în mediul rural pentru a realiza diferite activității de subzistență, în anii urmatori majoritatea dintre aceștia au ales sa emigreze în Occident.

De asemenea, rata persoanelor căsatorite a scăzut cu aproape 12%, întrucât întemeierea unei familii nu a mai fost o prioritate în rândul locuitorilor.Nivelul de trai foarte scăzut și veniturile foarte mici nu au încurajat cuplurile tinere să întemeieze familii tradițioanale.Din punct de vedere etnic, se observă o creștere a populației de etnie rromă în orașul Galați, dar și la nivel de județ și o scădere de aproximativ 1% a populației române.

Un alt parametru important este rata șomajului care se menține foarte ridicată în ciuda tuturor investițiilor noi realizate prin capital străin.Majoritatea locurilor de muncă disponibile sunt în domeniul serviciilor și oferă venituri mici spre medii(ospătari,frizeri,vânzători,etc.).

Fig.13.Harta șomajului la nivel național în 2013

Sursă: http://www.gandul.info/financiar/

După cum observăm în harta de mai sus, Galțiul este în top orașelor cu șomaj foarte ridicat, un șomaj pe termen lung care nu poate fi redus decât prin modernizarea infrastructurii și crearea de noi locuri de muncă în diferite domenii care nu sunt exploatate în acest oraș ,precum turismul.

III.3.Date generale despre fluxurile turistice din Galați

Turismul reprezintă un potențial de importanță pentru municipiul Galați, nu atât prin patrimoniul turistic neutilizat pe măsură ci, mai cu seamă, prin funcția pecare ar putea să o aibă în atragerea și redistribuirea componentelor fluxului turistic. O bună parte a fluxului turistic național și internațional care se îndreaptă spre Litoralul Mării Negre și Rezervația Naturală Delta Dunării ar putea trece prin Galați. Municipiul Galați dispune de monumente și situri arheologice, rezervații naturale, numeroase monumente arhitecturale din secolele XIX – XX, biserici și ansambluri bisericești din sec. XVIII – XIX, precum și numeroase parcuri urbane cu valoare dendrologică amenajate peisagistic.

Fondul turistic oferă oportunități de valorificare a fondului piscicol (iazuri, râurile Prut și Siret, lacul Brateș, fluviul Dunărea) și a resurselor cinegetice (zona luncilor Prutului, Siretului, Dunării și în rezervații naturale).

Totuși,în prezent, turismul este foarte puțin dezvoltat în orașul Galați sau aproape inexistent.Lipsa infrastructurii este cea mai mare cauză pentru care zona este evitată de turiștii români dar și de cei străini.Lipsa autostrăzii ,aeroportului, lipsa modernizării domeniului serviciilor și a proiectelor de dezvoltare urbană sunt cei mai importanți factori care mențin orașul izolat și neatractiv din punct de vedere turistic.

Fig.14.Structuri de cazare în jud.Galați 2008

Sursă: : http://www.galati.insse.ro/

Dispariția industriei din oraș ,odată cu efectele negative prezentate anterior reprezintă un dezavantaj, însa potențialul orașului este ridicat și zonele abandonate în prezent pot fi valorificate turistic cu idei bune și proiecte de calitate.

Fluxul de turiști este foarte scăzut în raport cu alte regiuni din țară după cum este prezentat în tabelul de mai jos.

Fig.15.Număr turiși pe județe

Sursă: http://statistici.insse.ro/

Prin comparație cu alte orașe numarul de turiști din Galați este foarte scăzut întrucât potențialul turistic nu este valorificat și stretegiile de marketing nu sunt productive.

III.4.Revitalizarea orașului prin turismul industrial

Fostele situri industriale nu trebuie privite ca pe o povară, ci ca o modalitate de dezvoltare culturală și economică, prin integrarea într-un circuit turistic bine organizat și promovat.

Punerea în valoare a patrimoniului turistic național, al unei zone, stațiuni, localități, este strâns condiționată de conținutul prestațiilor turistice, de formele de diversificare și nivelul calitativ al serviciilor oferite de organizatorii de turism și de prestatorii de servicii pentru turiști.

În prezent, dezvoltarea turismului industrial este o alternativă pentru creșterea economiei orașului Galați, pentru apariția a noi locuri de muncă și pentru modernizare întregii regiuni de Sud-Est a țării.

Turismul industrial se exprimă prin turismul generat de fostele centre industriale, fie în contextul arhitecturii care este un martor important la nivel istoric, fie de dorința marilor companii de a atrage publicul pentru a le prezenta oferta lor de produse și modul în care sunt realizate sau in ideea de a reutiliza spațiile abandonate în care se desfășurau activități cu profil industrial.

Turismul cultural include turismul industrial care are ca scop valorificarea tehnologiilor vechi ,arhitecturii unor foste spații industriale,evidențierea istoriei sociale ale muncii și nu în ultimul rând reintegrarea acestor zone in potențialul cultural și turistic al zonei.

Astăzi, în lumea întreagă se practică refuncționalizarea clădirilor industriale, multe dintre ele devenind centre culturale, iar prin înglobarea în circuitul cotidian al orașelor a zonelor industriale părăsite, se obține o integrare armonioasă a acestor clădiri abandonate în țesutul urban. Procesul reintegrării siturilor industriale în oraș se aseamănă cu realizarea muzeelor în aer liber. Aceste clădiri sunt restaurate și refuncționalizate, iar curțile lor, care până atunci poate că erau doar niște spații reziduale, rămânând deschise accesului public, devin veritabile spații publice destinate expunerii și manifestării artelor. Aceste operațiuni de arhitectură și urbanism pot să fie factori importanți care să contribuie la regenerarea orașului și la îmbogățirea, sau în unele cazuri, la apariția, traseelor culturale.

Natura generoasă a spațiilor industriale și lipsa compartimentărilor stricte permit soluții de schimbare a funcțiunii foarte diferite, precum comerț, industrie, locuințe, birouri, cultură, muzee, divertisment. În societățile postindustriale, timpul alocat divertismentului și învățării a crescut, iar multe dintre fabricile dezafectate au devenit centre culturale, muzee, sau monumente de arhitectură, ce nu permit schimbarea funcțiunii, dar care sunt păstrate datorită valorii lor educaționale. Restaurarea și modernizarea clădirilor nu este doar o problemă economică sau funcțională, ci în același timp o problemă de istorie a clădirii, a orașului, a contextului.

În ceea ce privește orașul Galați, turismul industrial poate fi valorificat in principal in zona portului care în prezent nu este amenajat turistic. Orașul Galați, amplasat pe malul stâng al Dunării, la 80 km de Delta Dunării, are patru porturi, un port pentru transportul de persoane și trei pentru transportul de mărfuri. Galațiul este al doilea port al României, cu posibilitate de conectare la Marea Neagră, de la Galați Dunărea fiind maritimă. Prin porturile sale se realizează cea mai importantă parte a exportului de cherestea a României. Cel mai important port la Dunăre, construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de servicii: facilități de încărcare, descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oțel, aluminiu, cherestea, bușteni, cereale, mașini și alte încărcături.

În schița prezentată mai jos în fig.16 se observă amplasarea portului și se disting câteva dintre atracțiile turistice ale orașului, precum:Palatul Navigației, Muzeul de Istorie,etc.Pe faleza portului este amplasat Hotelul Galați, fiind cel mai cunoscut dintre cele prezentate pe hartă.În apropierea portului infrastructura turistică este foarte slab dezvoltată.Amenjarea unor restaurante sau taverne cu specific pescăresc este primul lucru care ar atrage atât locuitorii din oraș, cât și turiștii.Principala dorință a unui excursionist este să se identifice cu tradițiile locale.Posibilitatea de a degusta exact pe malul Dunării preparate pescărești tradiționale reprezintă o strategie de succes din punct de vedere al promovării turistice.

Fig.16.Schița Centru-Port- Oraș Galați

Sursă: http://anunturigalati.ro/harti-galati.php

De asemenea, dezvoltarea unor activități pentru turiști prin care ar putea sa observe sau sa ia parte la rutina de zi cu zi a unui pescar poate reprezenta un element de atracție întrucât excursioniștii sunt mereu interesați sa se identifice cu îndeletnicirile locale.

Parcul Industrial Galați, amplasat pe malul Dunării și cu o suprafață imensa de 22 hectare este în prezent o zonă abandonată.Deși are o poziționare favorabilă pentru realizarea comerțului exterior și este amenjat în scopul activităților industriale, investitorii nu au fost atrași să investească în acestă zonă.O reamenajare a unei părți din suprafața disponibila, în scop turistic, ar putea crea numeroase locuri de muncă și ar dezvolta economia zonei în mod concret.Împadurirea zonei și construirea unui parc de agrement sau tip Aventura-Parc ar putea aduce numeroase beneficii orașului.Din această zonă ar putea pleca mini-croaziere pe Dunăre în care turiștii pot admira peisajele din împrejurimi și li se pot propune numeroase activități turistice.În figura de mai jos putem observa amplasarea parcului și zona care este hașurată cu roșu în care numeroase parcele de teren sunt neutilizate și practic nu produc nici un venit pentru bugetul orașului.

Fig.17.Schiță Parc industrial Galați

Sursă: http://www.parculindustrialgalati.ro/atuuri-parc-industrial/

Combinatul siderurgic Sidex, cândva principalul motiv de mândrie a gălățenilor este în prezent în paragină.Din cele șase furnale care funcționau astăzi doar unul singur mai este activ.Combinatul a fost privatizat în 2002, fiind cumpărat de colosul indian Arcelor Mittal, insă privatizarea s-a dovedit a fi o afacere păguboasă pentru statul român.Mii de angajați și-au pierdut locurile de muncă în anii ce au urmat iar o parte din zona respectiva a fost abandonată sau devastată de către hoții de fier vechi.

Spațiul în care era amplasat cândva cel mai mare combinat siderurgic din întreaga Europă este unul imens de 1600 ha din care astăzi nu mai este utilizată nici macar 25% din această suprafață.

Această zonă poate fi reamenajată și modernizată în scop turistic, tocmai în ideea creării unui traseu al turismului industrial în România.Se pot organiza ateliere în care turiștii pot vedea cum sunt produse anumite materiale , care sunt procesele de prelucrare ale acestora și la ce pot fi folosite aceste materiale.De asemenea, acest circuit poate include și diferite panouri turistice în care sa fie rezumată istoria industrială a orașului și în care sa fie amintite momentele de glorie ale zonei.În final, turiștii pot încheia traseul cu o vizită scurtă la furnalul 5 care este încă activ și ulterior se pot relaxa în zonele de agrement care pot fi create în acest imens spațiu.Tot acest proiect trebuie sa respecte normele de protecție atât pentru turiști cât și pentru persoanele care oferă aceste servicii.

Fig.18.Amplasare Combinat siderurgic SIDEX

Sursă: http://www.digi24.ro/

Patrimoniul turistic industrial al orașului Galați este foarte ofertant pentru oricine dorește să investească în turism și în dezvoltarea zonei.Ideile prezentate anterior pot crea numeroase locuri de muncă pentru locuitorii orașului, aceștia având posibilitatea să se specializeze în domenii noi de activitate.De asemenea, odată cu implementarea acestor proiecte vor fi necesarea noi structuri de primire pentru turiști cu servicii de cazare și de alimentație și numeroase agentii de turism vor fi interesate să realizeze pachete turistice pentru acestă zonă.

IV.Exemplu pozitiv de revitalizare economică a unui oraș industrial: ESSEN

Essen este un oraș din Germania, amplasat în landul Renania de Nord-Westfalia, are o populație de 589.000 de locuitori, care îl situeaza pe locul 9 ca marime la nivelul țării.Fondat în anul 845, Essen a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai importante centre de extragere a cărbunelui și oțelului din bazinul Ruhr și s-a bucurat de o creștere demografică uluitoare în în secolul XX, ajungând să fie al cincilea oraș, ca marime, din Germania.

Fig.19.Hartă amplasare oraș Essen

Sursă: https://uk.pinterest.com/explore/essen-germany/

La începutul anilor 1980, declinul industriei marchează și acestă zona foarte productivă din Germania.Majoritatea angajaților sunt disponibilizați și partea de nord a orașului în care se desfașurau activitățile industriale intră într-un regres economic foarte puternic.Se creaza astfel o divizare a orașului, în partea de sud realizându-se investiții și urmarindu-se o modernizare accelerată a infrastructurii, pe cand în partea de nord, nivelul de trai este foarte scăzut, chiriile scad foarte mult, locurile de muncă sunt din ce în ce mai puține și zona devine favorabilă pentru instalarea imigranților sau a unor categorii etnice foarte sărace.

Fig.20.Zonă industrială abandonată în Essen

Sursă: http://www.alamy.com/stock-photo/abandoned-industrial-areas.html

În acest context nefavorabil, turismul industrial a fost cea mai potrivită alegere ca modalitate de revitalizare a orașului și de modernizare a infrastructurii existente.În anul 2010, orașul Essen câștigă titlul de Capitală Culturală Europeana și centrul de extracție a cărbunelui, Zollverein, intră în patrimoniul mondial UNESCO în anul 2001 , fiind premiat pentru arhitectura industrială modernă și simpla, care a fost fotografiată și analizată în peste 50 de reviste de specialitate.

Zollverein este transformat într-un muzeu care amintește de mecanismele utilizate pentru extracția cărbunelui cu multe decenii în urmă.Turiștii pot vizita întregul complex și pot păși practic pe ruta culturii industriale din zona baznilui Ruhr.Sunt amenajate aici piscine, parcuri de agrement și diferite servicii de divertisment și relaxare pentru turiști.

Unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din această zonă este muzeul Ruhr, amplasat intr-o fostă clădire de curățare a carbunelui, care are o expoziție permanentă de peste 6000 de exponate ce amintesc de istoria fascinantă a uneia dintre cele mai mare regiuni industriale din lume.Muzeul Ruhr are numeroase colecții de geologie, arheologie, istorie industrială și socială, cât și numeroase fotografii ale regiunii Ruhr.Turiștii pot participa la diferite workshopuri, tururi ghidate, excursii, seri de film și seri tematice.

Regiunea Ruhr și orașul Essen au oragnizat peste 300 de evenimente în care oferă turiștilor posbilitatea de a înțelege istoria industrială a regiunii prin expoziții interactive care descriu viața muncitorilor din industria extractivă și au reușit să creeze un nouă ramură a turismului cultural prin valorificarea patrimoniului industrial.În anul 2008, 3.4 milioane de turiști au vizitat acestă regiune iar ulterior dupa implementarea tutuor acestor proiecte de dezvoltare se așteaptă o creștere de peste 15% a fluxlui turistic.

Fig.21.Monument UNESCO-Zollverein

Sursă: http://www.deutschlandistschoen.com/

V.Propuneri pentru dezvoltarea turistică a României prin intermediul fostelor orașe industriale

V.1.Zone industriale din regiuni montane

Majoritatea regiunilor industriale din România se află în zone montane sunt privite în prezent ca o moștenire împovărătoare a unui trecut în care toate aceste zone erau productive din punct de vedere economic.Aceste zone ar trebui privite ca o șansă culturală și economică de a valorifica patrimoniul turistic existent, păstrând monumentele industriale existente și utilizandu-le ca resursă pentru un turism modern durabil, promovat la nivel înalt.

Fig.22.România-Zonele defavorizate declarate între 1998-2002

Sursă:Radu Săgeată,Turismul industrial

Zonele montane dispun de o cultură industrială specifică, rezultată din dezvoltarea activităților tradiționale pâna la nivelul de mici industrii, fie din importul tehnologic oferit de anumite popoare care au imigrat în aceste regiuni cu scopul de a exploata anumite resurse naturale.S-au dezvoltat în aceste zone cu câteva secole în urma, vechi edificii industriale precum:Nădrag, Baia-Mare, Reșița, Călan ,etc.Aceste zone au păstrat pâna în prezent tehnologiile pe care le foloseau acum căteva decenii, specifice pentru cultura industrială vest-europeană din acea perioadă.Căteva exempe se regăsesc în urmatoarele zone: prima mașină cu abur din Transilvania(Zlatna,1838), galeriile de mină din epoca dacică și din timpul stăpânirii romane(Roșia Montană), școala de minerit(Zlatna, sec.XVII), ruinele unui castru roman cu unele de minerit din perioada romană(Bucium), un furnal de la începutul secolului al XIX-lea (Govădia), stație de flotație a minereurilor neferoase(Cavnic,1810), clădirea fostului sediu al Oficiului Minelor (Baia Sprie,1733), cuptoare pentru topirea minereului de fier (Bocșa,1719).

Caracteristica generală a acestor zone este faptul ca au intrat într-un colaps economic, în principal motivat de faptul că activitățile umane au degradat și poluat mediul înconjurător și acesta nu a mai permis dezvoltarea altor activități aducatoare de profit.Alți factori care au influențat acest colaps sunt: izolarea din punct de vedere geografic, dezvoltarea pe o singur domeniu, care odată ce nu mai este profitabil aduce cu sine disponibilizarea a mii de angajați și nu în cele din urmă rata șomajului care se menține foarte ridicată în toate aceste regiuni.

În acest context, turismul industrial pare o alternativă viabila pentru revitalizarea acestor zone din punct de vedere economic.Acesta va pune accent pe valorificarea vechilor tehnologii, promovarea istoriei sociale a muncii în funcție de tipicul fiecărei regiuni, evidențierea arhitecturii industriale prin transformarea anumitor situri în obiective turistice(ex:muzee).Muzeele reprezintă o alternativă sigură în ideea în care oferă turistului posibilitatea de a întelege istoria zonei respective, îi oferă posibilitatea de a se identifica cu locuitorii din zonă prin activități interactive, iar multe din aceste zone pot fi transformate cu certitudine în zone de agrement prin construirea de parcuri tematice și zone verzi.

V.2. Orașe industriale din România

Principalele orașe industriale prezentate anterior în capitolul II au un patrimoniu turistic industrial valoros și ar putea să se dezvolte în acest sens prin implementarea unor proiecte de reamenajare și modernizare.

Orașul Iași are numeroase spații abandonate in fostele zone industriale ale orașului.Având în vedere faptul ca spațiile verzi și zonele de agrement încep sa se restrângă treptat, odată cu construirea masiva de locuințe de tip complex rezidențial și dezvoltarea centrelor de bussines, aceste zone ar putea fi reamenajate atât pentru ieșenii cât și pentru turiștii care sunt interesați sa viziteze capitala Moldovei.Astfel, în cartiere precum Zona Industriala-Țuțora, cartierul CUG în zona fostului combinat de utilaj greu FORTUS sau pe Bulevardul Chimiei gasim spații generoase neutilizate care pot fi amenajate în zone verzi (parcuri,spații de joacă pentru copii) și zone de agrement (piscine, parcuri tematice,etc.) sau în spații pentru desfășurarea de diferite evenimente (festivale, concursuri,etc.).

Fig.23.Zona industrială Țuțora

Sursă: https://www.google.ro/maps

Fig.24.Cartier CUG

Sursă: https://www.google.ro/maps

Fig.25.Bulevardul Chimiei

Sursă: https://www.google.ro/maps

Orașul Petrila din județul Hunedoara era cunoscut ca un important centru de extracție minieră în perioada comunistă, însă odată cu procesul dezindustrializării întreg orașul a traversat o perioadă de depresie și de discomfort financiar.În anul 2015 a avut loc închiderea minelor și foarte mulți locuitori și-au pierdut locurile de muncă, fiind nevoiți să se orienteze pe o piață a muncii care nu este foarte ofertantă.Întreaga zonă reprezintă o resursă puternică pentru dezvoltarea turismului industrial prin crearea de trasee turistice care să contureze activitățile pe care le aveau locuitorii și modul lor de viață.Locuitorii din această zona s-ar putea specializa pe activități specifice turismului și domeniul serviciilor pentru a-și spori veniturile și pentru dezvoltarea zonei în sine.

Elemente din situl industrial precum Atelierele Mecanice, Clădirea Compresoarelor și Termocentrala cu coșul de fum, Puțul Deak, Puțul cu Schip, Puțul Centru sau Preparația Veche pot fi integrate într-un traseu turistic tematic ghidat, mina de la Petrila fiind singura care păstrează elemente importante din toate etapele dezvoltării indusriei în România.

Fig.26.Exploatarea minieră Petrila

Sursă: https://www.google.ro/maps

Copșa Mica, considerat foarte mulți ani la rând cel mai poluat oraș din România are în prezent o situație economică instabilă.Pentru revitalizarea zonei au fost propuse numeroase proiecte de ecologizare prin utilizarea unor plante hiperacumulatoare care să absoarbă metalele grele din sol și sa permită reutilizarea terenurilor din zonă.Odată finalizate aceste proiecte potențialul turistic al zonei devine unul ridicat și întreaga regiune poate profita din punct de vedere economic.

Fig.27.Ruine Copșa Mică

Sursă: https://www.123rf.com/photo

Orașul Reșița se confruntă cu aceleași probleme menționate anterior din cauza fenomenului de dezindustrializare.Combinatul Metalurgic Reșița nu mai există decât în amintirile localnicilor, ultimele turnuri din Mociur fiind demolate in 2015 întrucât acestea nu mai reprezentau elemente de patrimoniu industrial ci doar ruine care necesitau costuri de întreținere foarte ridicate.În urma demolării, spațiul a rămas abandonat și nefolosit,deși are o poziție favorabilă fiind amplasat pe malul drept al râului Bârzava ,reamenajarea într-un spațiu verde sau de agrement pentru locuitorii orașului ar fi putea fi un prim pas pentru dezvoltarea turistică a regiunii.

Fig.24.Ruine Combinat metalurgic Reșița

Sursă: https://www.google.ro/maps/place/Resita+Steel+Plant

Orașul Zlatna din județul Alba a fost dintotdeauna un oraș minier, în urma cu 200 de ani fiind centrul aurifer din Munții Apuseni.Închiderea minelor din acestă zonă a cauzat o puternica scădere a economiei și o depopulare a orașului.În anul 2004 combinatul a fost închis lăsând peste 1000 de locuitori fără locuri de muncă.Având o așezare geografică favorabilă, fiind o depresiune aflată între două lanțuri muntoase ,peisajul natural din zonă și patrimoniul industrial reprezintă o importantă resursă turistică.Turiștii pot practica aici diferite activități turistice de agrement ,dar pot opta și pentru un turism cultural-industrial în zona fostei extracții miniere.Prin amenjarea zonei cu panouri informative și crearea unor tururi ghidate aceștia pot înțelege trecutul istoric al zonei și parcursul în exploatarea unei mari bogății:aurul.

V.3.Obiectivele urmărite prin aplicarea acestor propuneri și avantajele sociale și economice obținute

Obiectivele urmărite prin analiza acestui subiect al dezvoltării turismul industrial în România țin în principiu de revitalizarea acestor zone din punct de vedere economic și de transformarea țării noastre într-o destinație turistică cunoscută la nivel european.

În principiu, majoritatea acestor zone au spații industriale abandonate sau nefolosite care pot fi transformate în spații verzi, zone de agrement sau pot fi introduse în circuite turistice culturale.

Odată cu realizarea acestor obiective este urmărită și o creștere demografică întrucât locuitorii nu vor mai fi nevoiți sa iși parăsească orașele natale în căutarea de locuri de muncă, iar noile proiecte vor putea crea numeroase oportunități pentru tineri și aceștia vor fi încurajați să își întemeieze familii și gospodării.

Din punct de vedere economic, o dezvoltare durabilă a turismului în țara noastra ar putea însemna o creștere considerabilă a PIB-ului prin faptul că atât românii vor participa mai intens în activități turistice, cât și turiștii străini vor fi atrași de obiectivele turistice și facilitățile pe care le putem oferi.

Numeroase regiuni din cele prezentate sunt amplasate într-o regiune montană, sau sunt situate pe litoralul Mării Negre sau lângă un curs de apă important, această amplasare fiind foarte atractivă și ofertantă în ceea ce privește desfășurarea de activități turistice.Totodată, pentru a putea fi realizate aceste proiecte este nevoie și de modernizarea infrastructurii rutiere și aeriene pentru a putea reduce durata de timp petrecută pentru a ajunge la anumite destinații și pentru a facilita schimburile comerciale.

Regiunea de dezvoltare Nord-Est în care în prezent nivelul de trai nu este foarte ridicat se poate alinia la nivelul celorlalte regiuni prin implementarea acestor proiecte și prin valorificarea acestei resurse turistice analizate în lucrarea de față.

VI.Concluzii

În concluzie, în această lucrare am dorit analizarea unei tematici importante la nivelul țării noastre, acea de a valorifica potențialul turistic al fostelor orașe industriale din România.Consider că am subliniat cele mai importante aspecte în ceea ce privește subiectul ales,oferind o imagine de ansamblu asupra industriei din România înainte și dupa anul 1989, am evidențiat cele mai importante orașe care se confruntă cu dezechilibre economice și demografice din cauza dezindustrializării.De asemenea, am aprofundat problemele ridicate printr-un studiu asupra unuia dintre orașele siderurgice de pe teritoriul României, oferind alternative și propuneri pentru dezvoltarea unui turism de calitate în acestă zona cu scopul de a crește atractivitatea și nivelul de trai din acest județ.Ulterior, am tratat succint un exemplu pozitiv dintr-un oraș tipic industrial care a reușit să devina o destinațe turistica tocmai prin valorificarea turismului industrial, și în final, am oferit propuneri pentru dezvoltarea turismului în România și beneficiile pe care le putem avea în urma exploatării resurselor turistice pe care le avem la dispoziție, fie antropice sau naturale.

Bibliografie

Site-uri web consultate:

1. https://republica.ro/o-arhitecta-a-mers-in-60-de-orase-romanesti-abandonate-ca-sa-caute-un-tratament-la-depresia-postcomunista

2. http://expertforum.ro/en/files/2011/06/viitorul-oraselor-mici-in-romania-1.pdf

3. http://whc.unesco.org/en/list/975/video

4. http://www.route-industriekultur.ruhr/

5. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2006/11/061114_copsa_mica.shtml

6. http://industrializarearomaniei.blogspot.ro/2013/08/copsa-mica-orasul-negru.html

7.https://www.researchgate.net/publication/281966805_Turismul_industrial_ca_alternativa_de_reconversie_functionala_a_unor_centre_industriale_destructurate

8. https://galateni.net/forum/topic/17675-economia-galatiului-a-pierdut-125600-de-locuri-de-munca/

9. https://www.google.com/maps

10. http://statistici.insse.ro

Publicații consultate:

Județele Patriei-Galați (monografie),(1980), Editura Sport-Turism, București;

Radu Săgeată, Geografie urbană, Editura Universității,Sibiu,2010

Chelcea,L.(2008),Bucureștiul postindustrial.Memorie, dezindustrializare și regenerare urbană, Edit.Polirom, Iași

Dumitrescu, Bianca (2008), Orașele monoindustriale din România, între industrializare forțată și declin economic, Edit.Universitară, București

Erdeli,G., Cucu, V.(2005), România.Populație, așezări, economie, Edit.Transversal, București

Erdeli G., Istrate I.(1996), Amenajări turistice, Ed.Universității București, București

Iațu C., Muntele I., 2002, Geografia economică, Editura Economica, București.

Ungureanu Al., Muntele I.,2006, Geografia populației, Sedcom Libris, Iași.

Groza, Octavian, Căpitan, Radu, Istrate, Marinela, – Geografia industriei, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza“

Volekr Wollman,2017,Patrimoniu pre-industrial și industrial în România,Edit.Honterus

Gheorghe Rafael-Ștefănescu,2005,Amintiri din România Socialistă: de la înflorire la faliment,Edit.Mirador,Arad

Nicolae Neacșu,2000,Turism și dezvoltare durabilă,Edit.Expert,București

Bran Florina,1998,Turismul industrial, articol apărut în Tribuna Economică

Sabău Cristina,2011,Patrimoniul industrial, o resursă valoroasă,articol apărut în Observatorul Cultural

Jifcu Gabriel,2001, Evoluția favorabilă a activității din industrie,apărut în Tribuna Economică