Turism de Tranzit

introducere

Apariția turismului se pierde în negura vremurilor, dar turismul modern a apărut în secolul al XVIII-lea. Turismul este un fenomen economico-social specific civilizației moderne care aparține sectorului terțiar.

De-a lungul timpului s-au făcut publice numeroase definiții referitoare la turism, una dintre ele aparține profesorului elvețian dr. W. Hunziker și anume: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și activitate lucrativă oarecare”*.

Despre turiști se poate spune că sunt persoanele care călătoresc pentru propriile plăceri, sau alte motive în afara reședințelor de bază, fără a presta o muncă remunerată.

Turismul se manifestă pe o piață proprie, specifică dar care are tot două principale componente și anume: cererea și oferta. Noțiunea de piață turistică, în sens economic, ne arată că ea este mediul extern al sistemului de conducere și reprezintă sfera economică de întâlnire unde produsul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, în timp ce nevoile de consum turistic se materializează sub forma cererii.

Sannicolau Mare este un oras din județul Timiș, se găsește în partea de apus, fiind cel mai vestic ca pozitionare geografica, suprafața pe care acest oraș se întinde este de 13.483 ha. distanța față de cele trei capitale București, Budapesta și Belgrad este de 571km, 300km, și respectiv 150km.

Datorită pozitionarii sale langa vama Cenad, Sannicolau Mare se înscrie într-un circuit turistic, atrăgând turiști atât români cât și străini, pe durate medii și scurte, insa,

fiind o zona de tranzit, turismul practicat in unitatile de cazare din oras este in cea mai mare parte turism de tranzit.

Am ales ca tema pentru lucrare turismul de tranzit deoarece este o forma importanta a turismului, iar in tara noastra acest sector este destul de slab desii avem un potential mare de a dezvolta la maxim aceasta forma de turism. Funcția de tranzit turistic este dată de așezarea să, România asigurând legătura dintre țările Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul Apropiat și mijlociu.

CAPITOLUL 1. TURISM- ASPECTE GENERALE

CONCEPTE ȘI CLASIFICĂRI FOLOSITE ÎN TURISM

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa – în general și în Franța – în special. La  rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.

Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" și, respectiv, din cel latin „turnus" și înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat și cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

Se pune problema clarificării unor aspecte legate de termenul „turist". Profesorul englez F. W. Ogilvie, în 1933, considera că fiind turiști „… toate persoanele care satisfac cel puțin două condiții, și anume sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu depășește un an și cheltuiesc bani în acele locuri fără ca să-i câștige ". Asemănător se pronunța și compatriotul său A. C. Norwal (1936), care considera că turistul „este acea persoană care intră într-o țară străină pentru orice alt scop decât de a-și stabili o reședință permanentă sau pentru afaceri și care cheltuiește, în țară unde se stabilește temporar, banii câștigați în altă parte". Cel care a elaborat o definiție a turismului – acceptată pe plan mondial, a fost profesorul elvețian dr. W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativa oarecare" (1940).

Zece ani mai târziu The Shorter Oxford English Dictionary (Oxford, 1950) – definește turismul ca fiind „… teoria și practica din sfera călătoriilor; călătoria fiind de plăcere", iar turistul drept „… cel care face un tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel care călătorește de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele asemănătoare".

Această definiție a fost acceptată dîn 1950 și de către Uniunea Internațională a Organizațiilor Oficiale de Turism (UIOOT – în 1975 când s-a transformat în Organizația Mondială a Turismului, cea mai importantă organizație mondială de turism cu caracer neguvernamental și cu statut consultativ pe lângă ONU), care a inclus în categoria turiștilor și pe studenții și elevii care locuiesc temporar în străinătate.

Pentru turistul intern, UIOOT a adoptat următoarea definiție: “orice persoană care vizitează un loc, altul decât acolo unde are domiciliul său obișnuit, în interiorul țării sale de reșdință pentru orice fel de motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată și efectuând aici un sejur de cel puțin o noapte (sau 24 de ore), poate fi considerată ca turist național”.

În 1963, UIOOT a definit în sens general temenul de vizitator ca fiind: “oricare persoană care se deplasează într-o altă țară decât cea în care își are reședința obișnuită, pentru oricare alt scop, altul decât a exercita o activitate remunerată în altă țară dată”.

Această definiție include doi termeni:

turiști, repectiv vizitatori cu un sejour de cel puțin 24 de ore sau cel puțin o înnoptare în țara de vizită, ale căror motive de călătorie pot fi: odihă, plăcere, distracție, agrement, sănătate, studii, religie, afaceri, familie etc.

excursioniști, respectiv vizitatori temporari, al căror sejur este de mai puțin de 24 de ore în țara de vizită (inclusiv croaziere).

Dicționarul Enciclopedic Român (1966, vol. IV) propune următoarea definiție a turismului: „Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe, pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localităților, a obiectivelor culturale, economice, istorice etc."

Unii autori au încercat o tipologizare a turiștilor în funcție de nenumăratele forme de turism și de personalitatea indivizilor care călătoresc. De exemplu M. Bassand (1968) distinge patru tipuri principale de turiști:

turistul sportiv, care caută divertisment

turistul expert, amator de opere de artă

turistul singuratic, care caută contactul cu natura

turistul spectator, care caută să vadă cât mai multe locuri de interes general.

Dictionnaire Touristique International (1969) conține și el o formulare: „Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în aplicare pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizații, societăți sau agenții specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum și industria care concura la satisfacerea nevoilor turiștilor" și tot în Dicționarul turistic international (1980) se precizează că „turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de o parte, alegerea deliberată a țintei, pe de alta, preocuparea exclusiva pentru satisfacerea placerii sale".

Sintetizând cele enunțate, prin turism se înțelege:

• în primul rând, ansamblul de activități prin care omul își petrece timpul liber călătorind în alta localitate sau țara, pentru a vizita oameni și locuri, monumente și muzee, pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale, pentru a se distra și a face sport, pentru odihnă sau tratament;

• în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor și serviciilor solicitate de turiști la locul de destinație, la un înalt nivel calitativ și în condițiile protecției și conservării resurselor turistice, în special, și a mediului înconjurător, în general.

Luând în considerare rapidă schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social în care se desfășoară turismul în perioada de la ultima Conferință Internațională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferință Internațională asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism: „Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obișnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp și al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare."

 Din perspectiva acestei definiții și a normelor elaborate recent de Organizația Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat în afara reședinței obișnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni și ale cărei motive principale de călătorie sunt altele decât exercitarea unei activități remunerate în locul vizitat. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

• se deplasează în stațiunile balneo-climatice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

• călătoresc în scopuri profesionale, adică participa la conferințe internaționale,

Reuniuni științifice sau misiuni religioase etc;

• se deplasează în scopuri culturale.

J.Kipendorf sugera în 1984 o tipologie centrată pe imaginarea negativă a turistului:

turistul ridicol – poate fi recunoscut după înfățișare, îmbrăcăminte (poartă pantaloni pe creste, tocuri la fete)

turistul naiv –nu cunoaște limbi stăine și pune întrebări stupide

turistul organizat – în pericol permanent de a se rătăcii fără grup

turistul îngozitor – se comportă ca și cum lumea i-ar aparține

turistul indiferent – stă toată ziua pe plajă, nefiind interesat de țara sau regiunea pe care o vizitează

turistul bogat – vrea să cumpere orice și dorește numai servicii de bună calitate

turistul exploatator – profită de sărăcia poporului din zona vizitată

turistul needucat – diruge natura

turistul oscilant – își părăsește grupul și vizitează locuri neconoscute.

Definițiile turismului, turistului șamd variază în funcție de criteriile care sunt luate în considerare, care au puncte de plecare extrem de diferite: economice, sociologice, geografice, psihologice, juridice etc.

Poate cea mai cuprinzătoare accepțiune dată turismului, ce a fost ulterior însușită pe plan mondial, aparține prof. Elvețian, W.Hunziker. După părerea sa turismul este:, ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrătoare oarecare”.

Ca o sinteză în care luăm în considerare cele două tipuri de relații ce se stabilesc în turism (cele materiale – turiștii recurgând la sevicii plătite și cele imateriale recurgând din contactul cu populația locală, cultura, tradiția, instituțiile publice din zona vizitată) putem spune că turismul reprezintă activitatea cu caracter recreativ ce constă în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localitățiilor, sau a obiectiveor atractive. Turismul este un fenomen complex ce implică și fenomenele sociale și economice și circuitul valorilor materiale dintre țări, în procesul utilizării timpului liber.

Odată cu evoluta societății, turismul se transformă dintr-o posibilitate într-o necesitate, depinzând de timpul liber disponibil, de disponibilul de bani și de modul de viață al individului, de nivelul și gradul de dezvoltare al serviciilor șamd și devenind asfel parte integrată a sistemului de inter-relațiă în care luăm în considerare cele două tipuri de relații ce se stabilesc în turism (cele materiale – turiștii recurgând la sevicii plătite și cele imateriale recurgând din contactul cu populația locală, cultura, tradiția, instituțiile publice din zona vizitată) putem spune că turismul reprezintă activitatea cu caracter recreativ ce constă în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unor distanțe pentru vizitarea regiunilor pitorești, a localitățiilor, sau a obiectiveor atractive. Turismul este un fenomen complex ce implică și fenomenele sociale și economice și circuitul valorilor materiale dintre țări, în procesul utilizării timpului liber.

Odată cu evoluta societății, turismul se transformă dintr-o posibilitate într-o necesitate, depinzând de timpul liber disponibil, de disponibilul de bani și de modul de viață al individului, de nivelul și gradul de dezvoltare al serviciilor șamd și devenind asfel parte integrată a sistemului de inter-relații existente între diferite grupe de valori.

1.2 EVOLUȚIA TURISMULUI ÎN ROMÂNIA

Pe parcursul timpurilor omul în permanență a avut și activități turistice, care au fost impuse de anumite situații, nevoi, necesități și poate nu în ultimul rând pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiștii care se deplasează dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii și cei mai dinamici purtători de informații. În condițiile lipsei telecomunicațiilor succesele de dezvoltare în toate activitățile umane erau difuzate și prin turiști. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiștilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o distracție sau o formă de menținere sau de refacere a sănătății, iar pentru alții o activitate profesională, o necesitate vitală.

Activitățile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii nevoilor umane. Modalitățile de funcționare a turismului și a componentelor sale constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelații, forme, instrumente, pârghii economice, juridice, sociale, științifice pe baza cărora unii (turiștii) își realizează și își perfecționează propria activitate. Mecanismul turistic este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcționare și reglare, cum sunt, de exemplu, prețurile, modalitățile de deplasare, condițiile de realizare a scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcțiune latura obiectivă și cea subiectivă a activității turistice, îmbină cadrul general cu cel particular. Turismul în calitatea sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate și adaptabilitate la diferite situații economice, sociale, ecologice. Activitățile turistice nu apar și nici nu dispar, ele sunt într-o existență permanentă, își schimbă doar intensitatea, direcțiile, volumul. Activitățile turistice depind de un șir de factori: nivelul veniturilor populației, a infrastructurii turistice, a confortului, disconfortului etc. Deci problematica trebuie analizată istoric iar diversitatea turismului este și mai nuanțată, deoarece în fiecare țară au existat și mai există încă multe forme de turism. Turismul s-a schimbat, modificat, perfecționat atât în timp cât și în spațiu. Activitățile turistice contemporane sunt o componentă a vectorului calității vieții, sunt o consecință a economiilor reale de piață. În interdependență cu economia de piață (anglo-saxonă, vest-europeană, paternalistă de piață, socială de piață, nordic-europeană, orientată spre și dependentă de exterior) activitățile turistice într-un anumit mod sunt direcționate.

România, cu o experiență de peste 2000 de ani în activitățile turistice, în prezent își perfecționează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului și se află în fața adoptării unei strategii al activităților turistice, prin luarea în considerare a experienței țărilor avansate, a elaborărilor științifice din marile centre universitare și academice. ânia are posibilități universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (și nici nu trebuie) să preia un model elaborat și folosit în alte tari ale lumii. România are propriul său potențial științific și practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experiența istorică sau prin originalitatea condițiilor geografice, climaterice, tradițiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc. Activitățile turistice din România se bazează pe un șir de criterii: încadrarea în cerințele revoluției tehnico-științifice actuale, valorificarea experiențelor pozitive a țării din toate perioadele; preluarea și implementarea doar a acelor experiențe ale altor țări și popoare care se potrivesc specificului turismului din România. Astfel dezvoltarea turismului nu trebuie neapărat imitat pe cineva oricât de original și de bun ar fi. Activitățile turistice din România au caracter național ele purtând pecetea proprie a românilor motiv pentru care se pot înscrie în contextul experiențelor mondiale, cu o vie contribuție la dezvoltarea turismului internațional.

Activitățile turistice se desfășoară în ansamblul condițiilor naturale, economice, tehnice, sociale, demografice, politice, etice care asigură viața spirituală a ființei umane; ele depinzând de ambianța, starea demografică, condițiile de muncă, mărimea și structura veniturilor populației, mărimea și structura consumului neproductiv și de starea de sănătate a populației, accesul la instruire, educație, cultură, sport, mediul social-politic. Activitățile turistice sunt niște procese dinamice, influențate de o multitudine de factori: mărimea, structură, vârsta populației, calitatea bogățiilor și originalitatea așezărilor geografice, procesul tehnologic, tehnic, științific, economic, mărimea, structura și dinamica avuției naționale, a PIB pe locuitor, mărimea veniturilor diferitelor categorii ale populației, starea mediului natural, gradul de acces la drepturile și libertățile cetățenilor. Activitățile turistice se evidențiază printr-o multitudine de indici și indicatori economici și sociali care se referă la structurile ce oferă servicii turistice, la cei care profită de aceste servicii. Unii indicatori estimează factorii sau mijloacele ce contribuie la creșterea sau descreșterea numărului turiștilor, alți indicatori referindu-se la consumul pe locuitor a serviciilor turistice. Se știe, că în orice activitate economică principalul este CEREREA față de produsul final al activității respective. Turismul prin activitățile sale contribuie la creșterea cererii și la produsele finale ale altor ramuri din economia națională. Turismul are nevoie, în primul rând, de mijloacele transport, cazare, produse alimentare etc. și după aceasta își poate realiza obiectivele turistice propuse. Activitățile turistice au eficiențe triple: contribuie la satisfacerea cererii turiștilor, crează locuri de muncă în rețelele turistice; contribuie indirect la dezvoltarea economiei naționale prin actualizarea și multiplicarea cererii la cele mai diverse produse și servicii.

Numărul locuitorilor din România, care sunt dispuși să accepte turismul, este determinat de un ansamblu de condiții existențe: de nivelul prețurilor din țară sau nivelul veniturilor, nivelul prețurilor celorlalte servicii și mărfuri, preferințele populației, cantitatea și structura serviciilor turistice. Conform datelor oferite de Institutului Național de Statistică și de Banca Națională a României indicatorii statistici sunt în creștere. Numărul turiștilor-vizitatori în anul 2000 au constituit cca 5,3 milioane, în anul 2009 acest număr a depășit 7 milioane; cazările în toate tipurile de structuri de primire turistică în anii 2000-2009 s-a menționat la un nivel constant de cca 15 milioane turiști anual, adică de peste 65% din populația țării; turismul emițător în acești ani are o tendință de creștere de la cca 6,4 milioane turiști în anul 2000 până la 8,5 milioane turiști în anul 2009.

Conform studiilor, inclusiv într-un studiu PHARE, publicat în Buletinul Euroinfo, nr 3, editat de delegația Comisiei Europene din România, rezultă că România încasează din turism numai 9 dolari/locuitor, față de 115 dolari în Ungaria, 117 USD în Polonia, 151 USD în Cehia, 369 USD pe locuitor în Slovenia etc. Situația devine și mai gravă prin lipsa intențiilor fezabile de ameliorare, deși România posedă condiții naturale de o excepțională varietate din punct de vedere al resurselor balneare și a potențialului antropic.

O explicație a inerției în dezvoltarea turismului ar putea fi transformările social-economice profunde ce au urmat anului 1990 prin trecerea la economia de piață și la proprietatea privată. De exemplu, odată cu explozia de pe piața creditelor – nu numai a celor ipotecare, ci și a celor de consum – turiștii români care își permit să cheltuiască în jur de 500 de USD pentru o vacanță, își reorientează atât veniturile cât și cheltuielile. O parte dintre aceștia își reduc bugetele de vacanță de la 500-600 USD la 200-300 USD, pentru a-și putea plăti ratele la credite, iar o altă parte renunță pur și simplu la concediu, din același motiv; totodată, din cauza schimbării climei, în multe țări lunile iulie și august sunt toride, astfel că turiștii preferă concediile în extrasezon, adică în iunie și septembrie.

Evoluția altor activități din domeniul turismului s-a desfășurat sub influența unor factori. Îmbunătățirea situației actuale se face prin eforturi nu numai la nivelul intențiilor ci și prin unele acțiuni mondiale concrete realizate în ultimii ani. În viziunea Organizației Mondiale a Turismului – (OMT), aprecierile vizând evoluția unor asemenea factori în România, în ultimii ani au contribuit la dezvoltarea unor servicii turistice. Cu efect pozitiv a avut loc construirea unor noi hoteluri în București și ameliorarea unora dintre cele vechi, în majoritate aceste unități fiind private sau în cooperare internațională, realizarea unor noi amenajări pentru agroturism, dezvoltarea Asociației Naționale pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC) și a formelor de cazare pentru tineret. Referindu-ne la dezvoltarea rețelei de transport aerian, putem nominaliza, că la acest capitol cu efect pozitiv s-a efectuat inaugurarea unor linii aeriene, continuarea modernizării parcului aeronautic, creșterea numărului companiilor aeriene străine care deservesc Bucureștiul, îmbunătățirea dotărilor în unele puncte de trecere a frontierei și unele ameliorări ale transportului feroviar. Unul din factorii promotori ai turismului a devenit dezvoltarea acțiunilor de marketing și promovare, creșterea numărului de organizatori privați în turism, realizarea unor noi materiale de promovare turistică, prezența României la un număr sporit de manifestări turistice internaționale, sprijinirea Ministerului pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale de către Programul PHARE în activitatea de marketing. Unul din factorii principali, care a influențat diminuarea serviciilor de cazare o constituie inflația, care, în corelație cu declinul activității investiționale inclusiv în dotările factoriale din turism, au provocat un raport preț-calitate necorespunzător pentru activitatea produsului turistic pe piața internă și externă.

Printre măsurile de bază luate de către Guvernul României întru îmbunătățirea climatului activității turistice menționăm: reglementarea accesului, evidenței și protecției turiștilor în structuri de primire turistice (H.G. nr. 237/2001), atestarea și utilizarea ghizilor de turism (H.G. nr. 305/2001), amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement (H.G. nr. 263/2001); simplificarea procedurilor de autorizare în turism pe bază H.G. 238/2001 privind licența și brevetul de turism; aprobarea și implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighișoara (O.G. nr. 3/2001); asigurarea turiștilor

În cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 235/2001); instituirea premiilor de excelență în turism (Ordinul Ministrului Turismului nr. 320/2001). În afara acțiunilor cuprinse în Planul Ministerului Turismului s-au realizat și o serie de activități noi dintre care demn de menționat sunt: inițierea programului „Steagul Albastru" prin care plajele de pe litoralul românesc trebuie să se încadreze în normele adoptate în Uniunea Europeană; constituirea unui Comandament cu participarea mai multor ministere și autorități locale care a intervenit în rezolvarea problemelor privind calitatea serviciilor, siguranța turiștilor, etc.; extinderea sezonului estival prin inițierea unei oferte speciale pentru perioada septembrie-octombrie. În ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea produselor turistice s-au întreprins un set de măsuri, dintre care modernizarea produsului turistic de litoral se plasează pe primul loc care concentrează un efort considerabil: ameliorarea spațiilor verzi, rezervoarelor și bazinelor cu apă, ambientarea ecologică, dezvoltarea agrementului nautic în stațiunea Mamaia; realizarea sistemului de indicatoare turistice în municipiul Constanța și în stațiunea Mamaia; realizarea sistemului de iluminat public în stațiunea Neptun; reabilitarea drumurilor și aleilor în stațiunile aferente municipiului Mangalia, în Eforie, Techirghiol, Limanu.

Pe locul doi se plasează dezvoltarea produsului turistic montan de tip alb de iarnă, care a inclus Programul de Dezvoltare a domeniului schiabil Predeal-Azuga ca parte a Programului Național „Superschi în Carpați", realizat în coparticipare cu autoritățile locale din care putem enumera: finalizarea lucrărilor de amenajare la pârtia de schi „Creasta Cocoșului" și reabilitarea instalației de iluminat nocturn pe pârtia Clăbucet; achiziționarea instalațiilor de produs zăpadă artificială și lucrări de construcții-montaj aferente punerii în funcțiune a acestora; întocmirea Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona de practicare a sporturilor de iarnă Clăbucet și Orleasa.

Un alt element al Programului de dezvoltare turistică este proiectul „Dracula Park", care și-a lansat oferta publică de vânzare de acțiuni în valoare de 155 miliarde lei, din care s-au subscris 105,2 miliarde lei de către un număr de 15.061 acționari, program care în prezent este blocat.

În domeniul dezvoltării învățământului în turism au fost organizate la Centrul Național de Învățământ Turistic cursuri de calificare profesională în meseriile de bază, cursuri de perfecționare pentru promovarea în funcție, inclusiv pentru obținerea brevetului de turism. Au fost, de asemenea organizate, la cerere, cursuri de perfecționare, testarea profesională a unor salariați din societățile comerciale, verificarea cunoștințelor de limbi străine etc. Pregătirea profesională în turism se racordează tot mai mult la sistemele practicate în țările din Uniunea Europeană. În acest sens au fost stabilite relații de colaborare cu instituții similare de profil din Regatul Unit al Marii Britanii, Elveția, Finlanda, Cipru, Austria, Italia, Germania și cu Asociația Europeană a Școlilor de Turism și Hotelărie. În cadrul colaborării cu autoritățile de turism din Italia au fost alocați 600.000 de Euro pentru pregătirea a 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism, iar prin colaborare cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion – Elveția se vor organiza la București primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa Centrală și de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, dar și în meseriile de bază deficitare.

PROCEDURA PRIVIND CLASIFICAREA ÎN TURISM

Procedura clasificării unităților de turism:

–  popasuri turistice;  

–  campinguri;

– Căsuțe tip campinguri;

– Apartamente sau camere de închiriat în locuințe familiale ori în clădiri cu altă destinație.

– Nave fluviale și maritime.

– Pensiuni turistice și pensiuni agroturistice.

– Alte unități cu funcțiuni de cazare turistică.

Structuri de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publica sunt următoarele:
– Unități de alimentație din incinta structurilor de primire cu funcțiuni de cazare;
– Unități de alimentație publica situate în municipii și în stațiuni turistice.

Actul juridic care stă la baza funcționarii legale a unei structuri de primire turistica cu funcțiuni de cazare și/sau alimentație publică, înscrisă în circuitul turistic este denumit Certificat de clasificare și este eliberat de către Ministerul Turismului.

Oricare dintre cei care au calitate de Operator economic-agent economic, proprietar sau administrator de structuri de primire turistice, solicita Ministerului Turismului, clasificarea acestora cu minimum 30 de zile înainte de punerea lor în funcțiune. Documentațiile se depun la sediul reprezentantelor teritoriale ale MDRT D.G.C.A.T.
   În situația, în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă de clasificare, Ministerul Turismului comunica operatorului economic motivul pentru care structura de primire turistica nu poate fi clasificată.   Certificatul de clasificare este valabil pe o perioadă nedeterminată, acesta este schimbat doar în situația, în care au apărut modificării fata de condițiile inițiale aprobării clasificării atât ca confort și dotări minime sau superioare, urmând a se procedă la preschimbarea certificatului de clasificare, doar în situația, în care criteriile de clasificare nu mai corespund categoriei acordate.

În termen de 30 zile de la data înregistrării cererii și a documentației complete necesare, o comisie de inspectori ai Ministerul Turismului efectuează verificările cuprinse în documentație și decide după caz, eliberarea certificatului de clasificare sau respingerea documentației.

Ca și în cazul documentației de clasificare, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii operatorului economic de preschimbare a certificatului de clasificare, o comisie numită de Ministerul Turismului va proceda la reverificarea structurii de primire turistice în cauza și va elibera un nou certificat de clasificare, corespunzător criteriilor de clasificare îndeplinite de operatorul economic.

Dacă nu sunt îndeplinite criteriile pentru categoria minimă de clasificare, se procedează la retragerea certificatului de clasificare.    Continuarea desfășurării activității în structura de primire turistica după retragerea certificatului de clasificare sau refuzul prezentării, la solicitarea organelor de control, a documentelor de clasificare reprezintă contravenție și este sancționata cu amendă de la 8 000 lei la 10 000 lei.

    În ce privește pensiunile,   toate structurile  aflate în mediu rural, indiferent că sunt turistice sau agroturistice vor fi clasificate pe flori (margarete).

–  Pensiunile turistice vor avea capacitatea maximă până în 15 camere, cu un total de până în 60 de locuri de cazare;

– Pensiunile agroturistice vor avea capacitate maximă până în 8 camere.

  Cel puțin o persoană din cadrul pensiunii trebuie să fie absolvent de curs de formare în domeniu, preferabil curs de administrator pensiune turistică.

Pensiunile clasificate pot presta și servicii de alimentație publică, iar cele care nu depășesc limita a 40 locuri, nu necesită clasificare ca structură de primire turistica cu funcțiuni de alimentație publică, bineînțeles cu condiția să aibă autorizațiile legale de funcționare (sanitar și sanitar-veterinar).

Funcționarea structurilor de primire turistice fără certificate de clasificare, cu certificate de clasificare expirate sau cu o altă structură a spațiilor decât cea stabilită prin anexă la certificatul de clasificare, cât și înscrierea unor informații false privind tipul structurii de primire turistice și nivelul de clasificare, în materialele de promovare, pe firme sau pe însemnele prevăzute în certificatul de clasificare, reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 4 000 lei și 8 000 lei.

Nerespectarea criteriilor care au stat la baza clasificării se sancționează cu amendă în cuantum de la 2 000 de lei la 4000 lei.

Denumirea, tipul și însemnele privind nivelul de clasificare al structurii de primire turistice se expun la loc vizibil, în exteriorul clădirii,  iar certificatul de clasificare, numărul de telefon al Ministerului Turismului și al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor se afișează vizibil și în mod lizibil la recepție, în holul structurilor de primire turistice care nu dispun de recepție și în spațiul de la intrare în saloanele de servire a mesei, pentru a fi cunoscute de turiști.

Neafișarea certificatului de clasificare, a numărului de telefon al Ministerului Turismului și al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, reprezintă contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1 000 lei.

În ce privește nerespectarea programului de către operatori de programe artistice, a audițiilor muzicale, video, TV, organizate în aer liber, în construcții deschise, cum sunt cele care nu au toate laturile și acoperișul izolate fonic, precum și în construcții provizorii, cum sunt corturile, terasele acoperite și alte asemenea,  nu respectă nivelul maxim de zgomot stabilit prin reglementările specifice se sancționează cu amendă cuprinsă între 30 000 și 50 000 lei.

Certificatul de clasificare și anexă la acesta privind structura spatiilor se păstrează în permanență, în structura de primire turistica în cauză, pentru a fi prezentate organelor de control abilitate.

În toate structurile de primire turistice exista obligația să existe următoarele cerințe îndeplinite:

A) menținerea grupurilor sanitare în perfectă stare de funcționare și curățenie;

B) furnizarea apei calde la grupurile sanitare și în spațiile de producție din structurile de primire turistice unde acest criteriu este obligatoriu, potrivit criteriilor prevăzute la art. 6;

C) asigurarea unei temperaturi minime de 18 grade C în timpul sezonului rece în spațiile de cazare și de servire a mesei;

D) deținerea autorizațiilor: sanitara, sanitar-veterinara, de mediu și de prevenire și stingere a incendiilor – PSI, în cazul unităților pentru care, potrivit legii, este obligatorie obținerea acestora;

E) organizarea programelor artistice, a audițiilor muzicale, video, TV, organizate în aer liber, în construcții deschise, cum sunt cele care nu au toate laturile și acoperișul izolate fonic, precum și în construcții provizorii, cum sunt corturile, terasele acoperite și altele asemenea, să respecte nivelul maxim de zgomot stabilit prin reglementările specifice;

F) funcționarea structurilor de primire turistice numai în clădiri salubre, cu fațade zugrăvite și bine întreținute;

G) respectarea reglementarilor legale în vigoare ce privesc activitatea desfășurată prin structura de primire turistică;

H) expunerea la loc vizibil a firmei cu denumirea și tipul unității și însemnele privind categoria de clasificare.

Operatorii economici care administrează structuri de primire turistica clasificate de pe litoralul romanesc au obligația să asigure funcționarea structurilor de primire turistica cu funcțiuni de cazare și a celor de alimentație publica pe toată perioada sezonului turistic estival, respectiv în perioada 1 mai – 30 septembrie a fiecărui an, în caz contrar acestea urmărind a fi sancționate contravențional cu amendă cuprinsă între 10 000 lei și 50 000 lei, iar cei care nu deschid unitatea până cel târziu la data de 1 iulie a fiecărui an, pierd dreptul de a funcționa ca urmare a retragerii certificatului de clasificare.

Competența în ce privește retragerea Certificatului de clasificare și după caz declasificarea și constatarea contravențiilor se face de către personalul de specialitate al Ministerului Turismului sau de către ofițerii și agenții de poliție pentru încălcarea prevederilor prevăzute la art 10 lit. f și g, în situația, în care persoanele abilitate ale MT, sunt împiedicate să își exercite atribuțiile, agentul economic va fi sancționat cu amendă de la 30 000 la 50 000 lei.

În perioadă, în care certificatul de clasificare este retras, operatorul economic, deținător al structurii de primire turistică, nu are dreptul să desfășoare activități turistice și să încaseze venituri din exploatarea structurii de primire turistice respective. Pentru unitățile deja clasificate, acestea urmează să funcționeze în baza certificatelor deja emise, iar la data expirării, au obligația să solicite eliberarea noilor certificate de clasificare valabile pe o perioadă nedeterminată.

CAPITOLUL 2 TURISM DE TRANZIT

2.1 TIPURILE ȘI FORMELE DE TURISM

Tipul de turism definește esența fenomenului și apare ca o sumă de însușiri fundamentale ce se intercondiționează pe un anumit spațiu, pe o perioadă de timp determinată. Încercarea de diferențiere a activităților turistice și clasificarea lor în tipuri și forme este diferită în literatura de specialitate.

Poser distinge 5 tipuri de turism (de tratament, de recreere vara, de sporturi de iarnă, de recreere la distanță scurtă, de tranzit).

Pe același spațiu geografic se pot practica mai multe tipuri de turism în funcție de resursele de care dispune spațiul respectiv. Aceasta este o tendință a turismului actual.

În prezent se disting mai multe tipuri de turism:

Turism de recreere și agrement – este la îndemâna tuturor turiștilor proveniți din medii sociale diferite. În special populația urbană este atrasă de natură, în timp ce populația rurală participă mai puțin. Este un tip de turism practicat de toate grupele de vârstă, dar mai ales de populația de vârstă matură și de tineri. Durata este variabilă predominând turismul de durată scurtă (weekend) sau medie, se efectuează la distanțe diferite în funcție de posibilitățile materiale ale turiștilor. Scopul principal al turismului de recreere este schimbarea peisajului, care se poate considera și atunci când evadezi dintr-o natură în alta.

Turismul de îngrijire a sănătății (balnear sau curativ) – își are originile în timpurile antice, când oamenii cunoșteau și exploatau proprietățile curative ale apelor minerale și termale, ale curei heliomarine, nămolurilor. Este considerat cel mai vechi tip de turism, la care participă mai mult persoanele învârstă. Prin amenajările corespunzătoare, are avantajul că se practică tot timpul anului și poate fi organizat corespunzător capacităților de cazare. Se desfășoară pe distanțe medii și lungi, în strânsă legătură cu durata concediului de odihnă și eficacitatea tratamentului curativ. Are nevoie de o infrastructură specializată și de dotări speciale (săli de proceduri, de gimnastică medicală, saune, băi, nămoluri, etc.) precum și de un personal calificat, ceea ce ridică costul serviciilor.

Turismul cultural – cuprinde persoanele care vizitează obiective turistice aparținând patrimoniului cultural. Se adresează anumitor categorii de populație (elevi, studenți, intelectuali); atrage populația urbană și rurală; durata este limitată la un timp scurt său mediu. Acest tip de turism este practicat frecvent de turiștii aflați în tranzit, care nu utilizează prea mult infrastructură turistică. Fluxurile de turiști amatori de turism cultural se îndreaptă spre orașele mari ale lumii recunoscute prin arhitectura veche a clădirilor, prin muzee sau prin concentrări de obiective turistice variate (Veneția, Florența, Atena, Roma, Paris, Londra, Beijing, Tokio, Nea York).

Turism educațional – cuprinde activitățile turistice organizate în scopuri educative, în general pentru grupa de vârstă tânără.

Turismul social – reflectă stratificarea socială (veniturile diferite ale populației), pentru populația cu venituri mici (sau cu handicap) anumite organisme (sindicate, case de ajutor) sociale oferă înlesniri pentru a putea fi cuprinși în activitatea turistică. Dezvoltarea acestui tip de turism a fost posibilă datorită democratizării turismului (apariției turismului de masă organizat).

Turismul de tip complex – rezultă din asocierea pe același teritoriu a celorlalte tipuri. Este cel mai realist întâlnit în practică, cuprinzând un mare număr de turiști de toate vârstele și profesiile, fiind practicat în special în perioada vacanțelor și concediilor. Acest tip are nevoie de o ofertă foarte largă, de o infrastructură și servicii diversificate.

Un element major al atractivității îl constituie specificul gastronomic al unei regiuni. Sunt cunoscute expozițiile și festivalurile generate de sărbătoarea vinului, a berii și a altor băuturi, precum și a unor sortimente culinare. Producția de vinuri constituie pentru anumite țări o atracție turistică de sine stătătoare (Franța, Spania, Italia). Particularitățile locale ale sortimentelor de vinuri renumite oferite turiștilor în pivnițe de degustare și vânzare, creează fluxuri turistice continue.

Turismul pentru cumpărături (Shopping) – se practică în special în regiunile turistice renumite, în marele orașe cu galerii și centre comerciale, în magazine mici renumite pentru anumite produse.

Turismul se desfășoară în mai multe forme, în funcție de: aria de proveniență a turiștilor, distanța, durata șederii, tipul de transport utilizat, vârsta turiștilor, modul de organizare, modul de desfășurare, prețul plătit, particularitățile regiunii de destinație, interacțiunea turiștilor cu locul de destinație, numărul turiștilor, etc.

În dependență de:

Aria de proveniență – se individualizează:

– Turismul intern sau național – cuprinde turiștii ce călătoresc în interiorul țării lor în diferite scopuri. Din numărul total al turiștilor, acestei categorii îi revine majoritatea (peste 80 %) în Franța, Marea Britanie, SUA. Este formă de turism cea mai mult practicată datorită influențelor costului, ale timpului liber, cunoașterii unei limbi de circulație internațională. Acest tip nu aduce valută considerabilă, dar sigură o funcționare permanentă a infrastructurii și stațiunilor turistice.

– Turismul internațional – cuprinde turiștii ce călătoresc în altă țară decât cea în care locuiesc. Turiștii internaționali traversează frontiere naționale, utilizează valute diferite, vorbesc limbi diferite. Fluxurile internaționale au crescut în ultimii ani ca urmare a ridicării gradului de bunăstare, de civilizație, a mobilității mai mari legate de liberalizarea vizelor și a formalităților legate de trecerea frontierelor. Atragerea turiștilor internaționali presupune existența unor obiective turistice deosebit de atractive, infrastructură și servicii de calitate superioară, dar și o reclamă bine echilibrată care împreună formează imaginea turistică a țării. Pentru majoritatea țărilor, volumul turismului internațional este mai important decât al turismului intern, fiind o importantă sursă de venit. Dar în țările cu teritorii vaste, în care distanțele sunt considerabile, cu o mare varietate de resurse și atracții turistice, volumul turismului intern îl depășește pe cel extern (Franța -80%, SUA -90%, Anglia –85%, Olanda -50%). Din 1 ianuarie 1993, călătoriile între statele UE sunt considerate interne.

Distanța parcursă – se diferențiază 3 tipuri de turism:

– Turism de distanță mică – se limitează la deplasări scurte, cu o durată de câteva ore până la un Weekend în zona înconjurătoare orașului. Are specific recreativ (păduri, lacuri, malurile apelor, poieni…) și se practică la sfârșitul fiecărei zile de lucru și mai ales în weekend, sub formă de picnic sau masă la iarbă verde. Solicită foarte rar cazare.

– Turismul de distanță mare – presupune deplasări de durată medie și lungă, fie în interiorul său exteriorul unei țări și antrenează un număr mare de persoane spre obiective turistice renumite.

– Turism la distanță foarte mare – se desfășoară în țările mari ale globului. Cei care practică această formă de turism dispun de venituri mari și utilizează mijloace de transport rapide, în special avionul sau avionul combinat cu alte mijloace. Presupune prețuri mari ale serviciilor, indiferent de nivelul acestora.

Durata călătoriei – se disting 3 forme:

– Turism de durată scurtă – (1-3 zile) se practică la sfârșitul săptămânii și uneori în timpul concediului. Este specific turiștilor din zonele urbane care se îndreaptă la sfârșit de săptămână spre zonele periurbane. Pune accent pe latura recreativă dar și culturală.

– Turism de durată medie – se practică în timpul concediilor anuale pe distanțe mari și foarte mari. În cadrul lui se întâlnesc toate tipurile și formele de turism.

– Turism de lungă durată – considerat pe o perioadă de o lună sau mai mult, este specific grupelor de populație care beneficiază de perioade lungi de timp liber: elevi și studenți în timpul vacanțelor de vară, liber profesioniști, pensionari. Aceștia practică toate tipurile de turism, dar mai ales turismul de vizitare a rudelor și prietenilor, turism curativ, de recreere.

Tipul de transport utilizat – sunt utilizate toate mijloacele de transport: rutier, feroviar, aerian, naval, transport pe cablu, cu animale, cu bicicleta pe munte, mersul pe jos.

– Turism rutier – este utilizat de cele mai multe persoane, fiind considerat cea mai dinamică forma de turism actual. Turiștii preferă să utilizeze mașina personală care le oferă independență, dar și surprize, își pot schimba continuu traseul său pot opta pentru alte obiective în timpul călătoriei.

– Turism feroviar – asigură un confort sporit, siguranță și viteză mare, fiind utilizat pentru distanțe mari. Turiștii preferă călătoriile în circuit la prețuri mai reduse, cu dormitul în tren pentru a câștiga timp și bani, sau doar deplasarea până la o localitate de sejur.

– Turism aerian – s-a dezvoltat după 1950 pe distanțe medii și mari. Este practicat de persoanele cu venituri mari și cuprinde în mare măsură turismul de faceri. Se observă o creștere continuă a călătoriilor cu avioanele mici, particulare și cu elicopterele.

– Turismul naval – utilizează navele de pasageri fluviale și maritime, croaziere, pentru călătorii de distanțe lungi. Pentru amuzamentul turiștilor se utilizează toate tipurile de ambarcațiuni mici.

Vârsta turiștilor – în general se remarcă 3 grupe:

– Tinerii (elevi și studenți) în timpul vacanțelor practică turism de agrement și cultural.

– Persoanele mature care practică toate tipurile și formele de turism.

– Pensionarii, persoanele care s-au retras din activitate și care preferă stațiunile balneoclimatice.

Gradul de organizare:

– Turism neorganizat – este practicat de cei care doresc să aibă libertate de alegere a condițiilor călătoriei și sejurului. Este preferat de tot mai multă lume care nu utilizează serviciile turistice oferite de agenții specializate. Creșterea lui se datorează sporirii veniturilor individuale sau pe familie.

– Turismul organizat – cuprinde grupurile de turiști și chiar turiștii individuali care apelează la serviciile unor agenții specializate. El creează unele avantaje, atât celor care îl practică, cât și celor care îl organizează: oferă comoditate și siguranță turiștilor, oferă siguranță organizatorilor în ocuparea eficientă a bazelor de cazare.

– Turism semiorganizat – turiștii utilizează cazarea și uneori masa în unități specializate, dar își organizează programul individual. Această formă este preferată de tinerii cu posibilități financiare mai reduse.

Modul de desfășurare – se deosebesc:

– Turismul continuu – se practică în mările orașe, în stațiunile balneoclimaterice și pretutindeni unde există baze de cazare. Deși se practică tot timpul anului, înregistrează variații ale fluxurilor turistice în funcție de sezon.

– Turismul sezonier – este dependent de factorul climatic la care se adaugă și perioada vacanțelor. În zona temperată se observă 2 maxime ale acestei forme de turism, unul vara (turismul litoral și montan) și celălalt iarna (predominant turismul montan).

– Turismul de circumstanță – se desfășoară pe o durată scurtă, în orice perioadă a anului. Este determinat de desfășurarea unor evenimente sau manifestări de durată scurtă: competiții sportive, festivaluri, târguri, expoziții, reuniuni internaționale. În această categorie se include și turismul de afaceri sau profesional.

Scopul vizitei:

– Turism de vacanță – poate fi de „soare, mare și plajă” (în care sunt importante vremea bună și activitățile de pe plajă) și „turism de vizitare și cultural” (pentru care sunt importante noile destinații și diferitele stiluri de viață).

– Turism de interes comun – cuprinde persoanele ce călătoresc cu un scop comun atât pentru vizitator cât și pentru vizitat: vizite la rude și prieteni, motive religioase, de sănătate, în scopuri educaționale…

– Turismul de faceri – include persoanele care participă la conferințe, congrese, simpozioane, târguri, expoziții sau alte întâlniri. Spre deosebire de turiștii propriu-ziși, care își aleg locul și timpul vacanței, călătorii cu scop de afaceri sunt constrânși de locul și timpul deplasării. Este tot o activitate de recreere a oamenilor de afaceri practicată după ce și-au încheiat activitățile profesionale. Ei folosesc restaurante și hoteluri de bună calitate, participă la spectacole, vizitează obiective turistice naturale și culturale. Unele firme practică inițiativa de a-și recompensa personalul trimițându-l spre destinații turistice renumite.

Criteriul cauzal al participării – turiștii pot fi delimitați în:

– Turiști propriu-ziși

– Personalul profesional – care contribuie la desfășurarea activităților turistice (șoferi, ghizi, însoțitori de grup, etc.). se consideră că aceștia își îndeplinesc o activitate profesională, dar utilizează și baza de cazare, alimentație, vizitează obiective turistice.

Numărul turiștilor – care participă la o călătorie turistică putem vorbi de:

– Turism de grup – se caracterizează prin organizarea călătoriei de către agențiile de turism specializate având o serie de trăsături: grupurile cuprind un număr mare de persoane, oferă comoditate turiștilor neimplicați în organizarea călătoriei, oferă facilități la tarife, la obținerea vizelor; contribuie la extinderea turismului de masă.

– Turism individual – este o formă ce se dezvoltă tot mai mult în ultima perioadă pe măsură a creșterii veniturilor populației. Este practicat de persoanele cu venituri mari și timp liber. Turistul se preocupă personal de organizarea vizitei, având deplină libertate de a-și modifica opțiunile pe parcursul călătoriei.

– Turismul de masă – Marea participare a populației la mișcarea turistică, sub formă de grupuri organizate, dar și a turismului individual sau în familie a generat ceea ce în toate manualele de turism se numește „turism de masă”. Explozia turismului de masă s-a datorat relaxării legislației muncii, care a creat un timp liber mai îndelungat pentru muncitori și un venit net disponibil. Alte motive ale creșterii rapide a turismului de masă au fost legiferarea vacanțelor plătite, investițiile masive făcute de stat în infrastructura de transport în special în aeroporturi, care au favorizat călătoriile la distanță mare, și în bază de cazare, de alimentație și de agrement.

– Turismul urban – este o formă tradițională de turism ce înregistrează o dinamică sporită în funcție de renumele orașului, preferat de anumite categorii de turiști. Se remarcă prin dimensiuni culturale, istorice, sportive, de afaceri, comerțul cu amănuntul. Prin așezarea lor în lungul râurilor, lacurilor sau pe țărmurile mărilor, orașele au un grad de atracție turistică ridicat. Marile orașe ale lumii, situate la intersecții de drumuri, atrag nenumărați turiști prin obiectivele culturale, istorice, religioase, economice, de faceri.

Indiferent de motive turismul urban ocupă un loc important în turismul mondial. Se disting 2 tipuri de spații urbane turistice:

– Polinucleare și multipolare – care cuprind marile capitale istorice occidentale (Paris, Londra, New York, Roma) și est-europene (Moscova, Budapesta, Varșovia, Praga);

– Mononucleare și unipolare – cuprind orașele turistice de mărime mică și medie (sub 500 mii locuitori), dar care au un patrimoniu cultural deosebit (Florența, Pisa) renumit în turismul internațional. Aici o categorie aparte o formează și orașele centre de pelerinaj, care atrag anual milioane de pelerini din întreaga lume: Ierusalim, Mecca.

– Turismul rural – este o formă de turism care se desfășoară în spațiul rural și dispune de o structură funcțională de servicii și cazare eterogenă. Veniturile obținute din turism au un caracter permanent, iar serviciile sunt oferite de un personal angajat și specializat.

Cavaco (1995) consideră turismul rural drept „un loc de întâlnire unde cultura rurală se întâlnește cu cultura urbană, aceasta din urmă fiind extrem de sensibilă la natură și elementul bucolic”.

În ultimii ani se constată o expansiune a turismului rural. Consumatorii reevaluează valorile culturale și importanța peisajului.

Printre structurile turismului rural putem menționa: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere școlare, tabere de creație artistică, tabere pentru activități ecologice, sate de vacanță, etc.

În prezent, în cadrul turismului rural se dezvoltă formele de turism cultural și ecologic. Se organizează simpozioane, conferințe, concursuri și expoziții de interes local, care contribuie la creșterea circulației turistice locale și la ridicarea gradului de cultură, de educație și de civilizație a locuitorilor satelor.

Fără îndoială această formă de turism s-a dezvoltat valorificând caracteristicile favorabile pentru cele 3 elemente principale ce contribuie la înfăptuirea actului turistic:

spațiul rural

populația rurală

produsele naturale (bogății naturale).

Dezvoltarea turismului rural produce schimbări importante în viața satelor, și anume:

se valorifică resursele proprii specifice (balneare, naturale, gastronomice, artizanale, folclorice)

apariția diferitor construcții, puncte de informare, unități de deservire, amenajări pentru sport, echipamente igienico-sanitari.

Evitarea procesului de depopulare rurală, prin apariția unor soluții noi de ocupare a forței de muncă.

Dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primară a produselor agricole.

Valorificarea resurselor de apă locale, etc.

– Agroturismul – valorifică potențialul economic al gospodăriilor locale prin dezvoltarea unor servicii de găzduire și de valorificare a produselor din gospodăria proprie și locale. Având un caracter complex el îmbină mai multe elemente:

mediul natural utilizat ca resursă turistică;

serviciul de cazare și dotările proprii gospodăriei țărănești

serviciile agroturistice: servirea mesei, însoțire și călăuză turistică, practicarea unor sporturi (ex. Călăria).

Scopul acestei activități – este obținerea de venituri și creșterea bunăstării familiilor și a comunității locale.

Agroturismul de asemenea, oferă posibilitatea de a privi sau chiar de a participa la obiceiurile tradiționale: șezători, hore sătești, colinde, hramuri bisericești, nunți, târguri tradiționale, spectacole folclorice. Este o formă de turism care implică multă imaginație, oferă multă varietate și unicitate în realizarea serviciilor.

2.2 TURISMUL DE TRANZIT

Turismul de tranzit cuprinde turiștii care traversează o zonă sau țara pentru a ajunge la destinația aleasa. În condițiile creșterii continue a numărului de automobile, turismul de tranzit va capăta o amploare deosebită, necesitând autostrăzi, service-uri, moteluri, autotrenuri, hoteluri, dezvoltând caravaningul și turismul de camping. Aeroporturile sunt punctele unde se practica foarte mult turismul de tranzit, majoritatea persoanelor care tranzitează o tara sau o zonă au nevoie de a se opri în locul respectiv pentru a-și cumpăra o băutură, mâncare sau pentru a se odihnii.

Călătorul în tranzit este orice persoană care tranzitează o țară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 ore, opririle sunt de scurtă durată, iar motivele sunt altele decât cele turistice. Prin nevoia omului care călătorește, de a se odihnii, a luat naștere turismul de tranzit.

Consider că România dispune de un potențial turistic de o mare complexitate și valoare turistică, recunoscute pe plan mondial. Poziția geografică îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica și a teritoriului, care conturează parțial și potențialul turistic al țării: Munții Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră cu fâșia de litoral.

Funcția de tranzit turistic este dată de așezarea să, România asigurând legătura dintre țările Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul continentului și din Orientul Apropiat și mijlociu. Rețeaua de drumuri europene cu cele 7 artere rutiere și două coridoare europene (IV și IX) magistralele feroviare și fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între țările continentului evidențiază poziția geopolitică a României în bazinul Marii Negre.

CAPITOLUL 3 TURISM DE TRANZIT IN ZONA SÂNNICOLAU MARE

3.1 ZONA SÂNNICOLAU MARE. PREZENTARE GENERALA

Localitatea Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraș al României și al județului Timiș. Este situat în sud-estul Câmpiei Panonice, în nord-vestul Banatului si a județului Timis, in Câmpia Mureșului Inferior, pe râul Aranca, un vechi braț al râului Mureș. Este localizat la 90 m altitudine, la 63 km nord-vest de Municipiul Timișoara, la 25 km de granița cu Ungaria și la 19 km de frontiera cu Serbia(Ghinea,2000).

Pe aceast areal, din cele mai vechi timpuri au existat condiții naturale prielnice și o configurație a terenului adecvata desfășurării activițătii umane, situată pe vechiul drum european Timișoara – Viena, localitatea a devenit un centru nodal important pentru zona central vestică a României.

Așezarea sa îi conferă un potențial natural bogat, fiind la 5 km de Lunca și râul Mureș.

Poziția geografică este marcată de întretăierea paralelei de 46°04’46’’ latitudine nordică cu meridianul de 20°37’41’’ longitudine estică, aflându-se în fusul orar al Europei Centrale.

Din punct de vedere geomorfologic, orașul este plasat în Câmpia Mureșului, care este o forma tipică de subsidența fluvio-lacustră, cu văi puțin adânci, cu numeroase albii părăsite, rezultate în urma regularizării cursurilor de apă și a desecării, cu o altitudine cuprinsă între 80 și 85m. Partea nordică este situată în fosta luncă a Mureșului, iar partea de sud în fosta luncă a vechiului pârâu Aranca, astăzi regularizat și canalizat.

Așezarea apare menționată prima oară în 1247 în Diploma Ioaniților, apoi este consemnată în 1256 și în 1334 cu numele de Sanctus Michael. Denumirea actuală datează din secolul al XVIII- lea odată cu instaurarea stăpânirii habsburgice în Banat. În 1241 localitatea suferă mari pagube provocate de invazia tătarilor. În august 1552, cetatea de aici a fost ocupată de turci, iar întreg Banatul intră sub stăpânire habsburgică. În 1752 în această zonă au fost colonizate numeroase familii germane.Este declarat oraș în 1950(Ghinea.D, 2000).

Orașul este unicat în istoria universală, când în plină conflagrație mondială (al II- lea război mondial), o comună germană se unește cu o comună românească prin Decret lege 495/26.06.1942, formând orașul cel mai vestic al României, orașul Sânnicolau Mare.

Sânnicolau Mare se întinde pe o suprafață de 13.483 ha, deținând 1.55% din suprafața județului Timiș, dintre care 12.380 ha. reprezintă terenul agricol. Zonele agricole ale orașului au o suprafață de 12.717 de ha, din care, teren arabil 10.696 ha, pășune 1.687 ha, fânețe 48 ha, livezi 354 și vii 12 ha.

Hotarul orașului se învecinează la est cu hotarul comunei Saravale (la 7 km), la sud cu hotarul comunei Tomnatic (la 12 km distanță), în sud-vest cu hotarul satului Nerău (comuna Teremia Mare, la 13 km distanță), în vest (la 12 km distanță) cu hotarul comunei Dudeștii Vechi, iar la nord- vest (la 6 km distanță) cu hotarul comunei Cenad.

Localitatea se află la 35 km de punctul cel mai vestic al țarii, borna Triplex Confinium, borna de frontieră ce marchează granița între cele trei state: România, Serbia și Ungaria.

Orașul are un număr de 112 străzi, cu o lungime de 60,85 km, dispuse perpendicular unele pe altele. Lungimea orașului este de 4 km, iar lățimea de 3,3 km.

Sânnicolau Mare se înscrie în categoria orașelor de rangul III (conform L.489/04.07.2001), cu o populație de 14.644 locuitori, cu un număr de 13 naționalități, cu un potențial economic dezvoltat, bazat pe investiții străine de peste 150 milioane dolari, cu un buget anual de peste 95 miliarde lei vechi. Într-un clasament al celor 174 orașe sub 25.000 locuitori, Sânnicolau Mare se înscrie între primele 3 orașe.

CLIMA

Orașul Sânnicolau Mare se încadrează în condițiile climatului temperat – continental, ca o consecință a poziției geografice față de principalele componente ale circulației generale a atmosferei, la care se adaugă diversitatea condițiilor naturale.

Întregul județ se află sub influența maselor de aer polare, continentale și maritime.Masele de aer continentale sunt frecvente din noiembrie până în februarie și ajung aici prin intermediul anticiclonului siberian. În acest interval se face simțită și influența aerului polar maritim, datorată ciclonilor din nordul Oceanului Atlantic.

În unele ierni, aerul polar maritim determină o umezeală pronunțată și zăpezi abundente. La acestea se adaugă invaziile aerului dinspre Marea Mediterană (ciclonii mediteraneeni), care produc creșteri bruște ale temperaturii aerului și dezgheț general. Primăvara, teritoriul județului este dominat de prezența aerului temperat oceanic, care determină cantități bogate de precipitații.

În perioada iulie-septembrie, frecvență mare au masele de aer tropical care determină un indice mai mare de ariditate.Toamna are loc, din nou, o predominare a maselor de aer polar maritim, favorizând o ușoară creștere a cantității de precipitații (Munteanu,1998).

Tipul topoclimatic Sânnicolau Mare se caracterizează printr-un climat apropiat de cel stepic, cu temperaturi medii anuale de 10°C și cu un ridicat număr de zile tropicale (40 zile). Cantitatea medie de precipitații este redusă (544,3mm), iar numărul zilelor cu ploaie mic (<11 zile).

Repartiția precipitațiilor indică valori foarte reduse (sub 77mm) în intervalul septembrie-octombrie, sub 210mm în intervalul noiembrie-martie și sub 210mm în intervalul mai-iulie. Indicele hidrotermic este cel mai redus în toate cele patru momente caracteristice : k1< 2,75 ; k2<2 ; k3<1,75 ; k4<1,25. Toate aceste caracteristici termice și pluviometrice, în dezacord cu valorile generale pentru câmpia joasă s-au răsfrânt asupra covorului vegetal și a învelișului de sol.

Tabelul nr.3.1

Temperatura medie a aerului in Sânnicolau Mare

HIDROGRAFIA

Singura arteră hidrografică ce străbate orașul Sânnicolau Mare este Pârâul Aranca. Acesta izvorăște din lunca Mureșului (de la Felnac) și se varsă în Tisa. Bazinul hidrografic al acestui sistem se suprapune peste cursurile parazitare, vechi, ale Mureșului (holocene), care înainte de îndiguire erau inundate la ape mari. Complexul Aranca se află și azi sub influența apelor mari ale Mureșului, dar legatura se realizează hidraulic, pe cale subterană.

Izvoarele Arancăi se află lângă Felnac, de unde pornește și digul de pe partea stângă a Mureșului. Cursul lui principal traversează frontiera cu Serbia și se varsă în Tisa la sud de Senta, la Pade. Sistemul său dreneaă teritoriul pe țării noastre o suprafață de 1016km², iar cursul său principal are o lungime de 108 km până la frontieră (Ujvari,1972).

Pe teritoriul orașului, Pârâul Aranca are o lungime de 10 km și 532 m, o lățime care variază între 6 și 16 m și o adâncime cuprinsă între 1 – 3 m. Panta este de 0,1-0,15 m, cu diferența de nivel între intrare și ieșire din teritoriul localității de 2,5 m. Viteza apei este de 0,8-1,2 m/s, iar debitul maxim este de 2,5 m/s.

Pârâul Aranca trece prin mijlocul orașului Sânnicolau Mare și a fost canalizat începând cu anul 1888 după inundațiile din primăvara aceluiași an. Începând cu anii 1887-1894 s-a construit sistemul hidrotehnic Aranca ce cuprinde și suprafețele teritoriale ale orașului pentru a deservi o suprafață de 98,4 km². Sistemul a funcționat până în anul 1919 când bazinul Aranca a fost dezmembrat prin actuala frontieră.

Bazinul hidrografic al Pârâului Aranca se prezintă ca o adevărată zonă de divagare, puternic aluvionată, părăsită însă de afluxul unor ape de inundație de mare amploare (Ujvari,1972). 

Pe marea majoritate a suprafeței sale, apele freatice sunt la adâncimi de 0-2 m ; gleisolurile ocupă 316,6 km² din suprafața bazinului, aluviosolurile mai mult sau mai slab solficate 78 km², iar cernoziomurile dezvoltate pe popinele loessoide, abia 318 km². În partea dreaptă a cursului, apele freatice din bazinul hidrografic Aranca, au variații accentuat influențate de variațile de nivel ale apelor Mureșului. Nivelele apelor freatice în câmpia înaltă se găsesc între 2-5 m, iar în lunca Mureșului și câmpia joasă a Arancăi între 1-5 m, în funcție de microrelief. Apeșe freatice au un grad de mineralizare scăzut, de regulă sunt slab sălcii cu predominarea ionilor biocarbonatici și calcici.

Variația nivelelor freatice este relativ mică, dar în ultimii ani apare o tendință generală de coborâre.

În anii cu precipitații bogate, în timpul iernii, sistemul poate fi inundat și de apele interioare. În 1942 în bazinul Aranca a fost inundată o suprafață de 500 km², iar în 1932, 300 km². Aceste inundații însă, s-au produs și din cauza cantității mici de apă, care a putut fi trecută prin stăvilarele înguste de la frontieră (Ujvari,1972)

În urma proiectului din 1932, după inundațiile din același an, s-a trecut la amenajarea canalului Aranca în colaborare cu țara vecină, Serbia. Între anii 1932-1954 au existat preocupări pentru o mai bună folosire a sistemului și abia începând cu anul 1954 s-a început, propriu-zis, executarea lucrărilor în amonte și aval de oraș, finalizate spre sfârșitul anilor 1986.

Acest canal avea în trecut ca scop evacuarea apei din terenurile inundate, fiind lărgit și adâncit în anii 1959 și 1960.

Canalul Aranca are legătură cu râul Mureș prin două canale reversibile, pe fiecare fiind amplasate câte o stație de pompare. Existența acestora a dat posibilitatea de irigare a culturilor, de eliminare a apelor abundente de suprafață și au dus la o compartimentare a terenului, favorizând organizarea și aplicarea celor mai noi tehnologii agrotehnice de prelucrare a pământului și obținerea unor recolte bogate.

Alimentarea canalului cu apă se face din precipitații, izvoare de apa subterană și din ape arteziene .

Întreaga suprafață a orașului și chiar a împrejurimilor este apărată împotriva inundațiilor, generate de râul Mureș prin digul ce însoțește râul, având o siguranță de cel puțin 1m față de apele maxime ale Mureșului .

Râul Mureș străbate județul Timiș prin partea sa nordică, pe o lungime de 42 km de la Periam Port până la Cenad, fiind îndiguit pe întreaga sa lungime. La sud de Mureș, de la nord-est către sud-vest curge Aranca, pe o lungime totală de 104 km, din care 65 km în cuprinsul județului Timiș. Râul Aranca are un curs domol și se suprapune peste un vechi curs al Mureșului .

Râul Mureș izvorește din Munții Hășmașul Mare, străbate Podișul Târnavelor, Defileul Toplița – Deda, trece prin dreapta Munților Apuseni, coboară în depresiunea Alba Iulia, trece apoi printre Munții Zărandului și Dealurile Lipovei, intră în Câmpia Vestică la Lipova, trece prin orașul Arad, formează apoi frontieră cu Ungaria și se varsă în Tisa pe teritoriul Ungariei.

Are o lungime de 756 km. În vremuri îndepărtate, era o cale navigabilă ce transporta lemnul, sarea, piatra de pavaj și alte produse din centrul Transilvaniei spre Occident, fiind a doua cale comercială, de-a lungul văii Mureșului. La ora actuală nu mai este navigabil.

Acesta are limitrofe hotarele localităților Sânpetru Mare, Saravale, Sânnicolau Mare și Cenad, iar pe teritoriul maghiar, localitățile Apattfalva și Cenadul Maghiar.

Canalul Silvia este un canal construit în cadrul sistemului hidrotehnic, fiind un canal principal de distribuție a apei pompate de la stația de pompare de pe râul Mureș, borna PP55. Are o lungime de 2,7 km, cu o lățime de 25 – 30 m. și o adâncime de 3 – 5 m. Este străbătut de două poduri din ciment cu o lungime de 20 m, lățime de 6 m, înălțime de 6 m și o greutate maximă admisă de 30 t.

Celalalte canale principale și secundare de pe teritoriul orașului, sunt de dimensiuni reduse, și fac parte din Sistemul Hidrotehnic Sânnicolau Mare, din Sistemul Hidrotehnic Aranca.

VEGETAȚIA

Fiind situat în Câmpia Aranca, orașul Sânnicolau Mare adăpostește elemente de floră similare cu cele ale întregii Câmpii de Vest, (în Banat există circa 21.000 de specii, reprezentând 2/3 din flora țării).

Activitățiile umane au produs modificări majore în fizionomia covorului vegetal, prin extinderea terenurilor agricole și diminuarea vegetației naturale.

În lunca Aranca apar terenuri agricole, dar și pajiști mezofile cu: iarba câmpului (Agrostis tenuis), coada vulpii (Alopecurus pratensis), firuța ( Poa pratensis), păiușul de livadă (Festuca pratensis), specii de trifoi (Trifolium pratensis), lucernă sălbatică (Medicago arabica), iar dintre arbori: salcia ( Salix alba), plopul ( Populus nigra).

Hotarul orașului Sânnicolau Mare se poate încadra, ca tip de vegetație, la stepă și silvostepă, cu păduri de stejar. În zona de stepă, stratul ierbos este constituit din toporași (Viola odorata), viorele ( Scila bifolia), ghiocei (Galanthus nivalis). Structura floristică a silvostepei cuprinde stejar penduculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), plopul alb (Populus alba). În cadrul pădurii de stejar apar, pe lângă stejar și specii ca ulmul (Ulmus minor ) și frasinul (Fraxinus angustifolia).

În zona orașului Sânnicolau Mare sunt numeroase specii endemice ce ocupă un areal foarte restrâns: laleaua (Tulipa gesneriana), creasta cocoșului (Celosia cristata), mușcată curgătoare (Pelargonium peltatum), begonie (Begonia semperflorens), crizantema (Chrysanthemum indicum), vârdoage ( Tagetes patula).

În parcurile orașului se mai întâlnesc și specii străine precum Ginkgo biloba, originar din China, iar dintre speciile de conifere apare tisa (Taxus bacata).

FAUNA

Fauna este de tip central european cu elemente submediteraneene, cu pătrunderi și amestec de specii venite din nordul, sudul și vestul țării. Asociațiile faunistice sunt specifice silvostepei și pădurii de stejar.

Fauna stepei și silvostepei se caracterizează prin prezența rozătoarelor precum popândăul (Citellus citellus), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele de câmp (Lepus europaeus), iar dintre păsări: turturica (Streptopelia turtur), privighetoarea (Luscina megarhznchos), prepelița (Coturnix coturnix) și potârnichea (Perdix perdix).

În lunca Aranca și în mlaștinile din jurul orașului trăiesc numeroase specii de rațe sălbatice, gâște, stârci între care țigănușul (Plegadis falcinellus), buhaiul de baltă (Bombina bombina), iar dintre animalele cu blană prețioasă apare vidra (Lutra lutra).

Fauna de pădure e reprezentată prin căprioară , vulpe, iepure iar dintre păsări sunt aceleași prezente și în stepă și silvostepă.

Fauna piscicolă prezentă în canalul Aranca și în Mureș cuprinde somnul pitic (Silurus glanis), crapul (Cyprinus caprio), știuca (Esox lucius), carasul (Carassius auratus gibelio), țiparul (Angiullo) și oblețul ( Alburnus alburnus).

SOLURILE

Solurile sunt corelate cu roca, clima și vegetația și sunt foarte variate.

Solurile din cadrul zonei Aranca prezintă mai multe caractere comune : toate solurile au aceeași rocă mamă la bază – aluviunile și cu mici excepții loessul pe terenurile mai ridicate; toate solurile actuale se găsesc într-un stadiu de evoluție medie și conțin un procent ridicat de săruri ușor solubile .

În funcție de aceste caractere și de formele geomorfologice, solurile se împart în două grupe : hidromorfe de luncă și solurile antomorfe. Solurile din cadrul luncilor și a câmpiilor joase sunt formate exclusiv pe aluviuni și au evoluat sub influența directă a apei freatice. În cadrul acestei grupe se deosebesc mai multe tipuri genetice de soluri.aluviosolurile ce ocupă o suprafață de 3.800 ha și se află în imediata apropiere a văilor Aranca și Galațca ;gleiosolurile ocupă suprafețe destul de mari în perimetrul cadastral al localității, mai ales în Lunca Mureșului și a canalului Aranca. Se întâlnesc mai ales gleiosolurile cernice și molice și alcalizate.

Salsodisolurile sunt prezente prin solonețuri și diferite subtipuri aflate în diferite stadii de sodizare. Solurile antomorfe și antohidromorfe sunt situate înspre nord-est, spre Variaș. În cadrul acestei grupe apar mai multe subtipuri genetice .

Din punct de vedere agricol, aluviosolurile, sunt soluri ușor de lucrat și foarte productive, în afară de cele salinizate și cele excesiv afectate de apa freatică.

Influența și acțiunea în timp a factorilor pedogenetici (relief, rocă, climă, hidrologie,), ca și intervenția omului prin importantele lucrări hidroameliorative începute cu mai bine de 200 ani în urmă, au determinat existenta unei cuverturi de sol de o accentuată complexitate și diversitate.

Dominante sunt următoarele tipuri de soluri :

1. Cernoziomuri calcarice, 1-18 (tipice, gleizate, sărăturate): 37%

2. Cernoziomuri cambice, 19-24 (gleizate, vermice, sărăturate): 5%

3. Eutricambiosoluri, 25-43 (molice, gleizate, sărăturate): 16 %

4. Gleiosoluri, 44-63: 5%

5. Solonețuri, 64-74 (gleizate, sărăturate): 8 %

6. Aluviosoluri, 74-84 (molice, gleizate sărăturate): 8%

7. Asociații de vertosoluri, cernoziomuri și solonețuri 701-720: 20% (Țăranu și Luca,2002).

Terenul agricol al orașului se constituie din următoarele folosințe: arabil: 10.768.0 ha, pășuni 11701 ha, vii 3,3 ha și livezi387,3 ha.

Referitor la încadrarea în clase de calitate (fertilitate), categoria de folosință “arabil”, a terenurilor agricole se prezintă astfel: cl. I 480,6 ha (3,9%), cl. a-II-a 6132,0 ha (49,5%), cl. a-III-a 4355,0 ha (35,2%), cl. a-IV-a 1060,0 ha (8,6%), cl a-V-a 350,7 ha (2,8%).

Factorii limitativi care grevează asupra calității pământului în această zonă sunt dimensionați de fenomenul de sărăturare severă-moderată (salinizare 0,15% din suprafață și alcalizare 0,29%) și sărăturare redusă (salinizare 7,09%și alcalizare 18,13%) de conținutul redus în humus (7.27%), de textura argiloasă (moderată 20.22% și redusă 45.69%) și de tasare (severă 11,39%, moderată 10,43%, redusă 52,63%).

Ameliorarea și valorificarea potentialului productiv al pământului se poate realiza în condițiile abordării integrate a măsurilor hidroameliorative cu cele agropedoameliorative și culturale curente care vor viza asigurarea unui regim aerohidric în sol la parametri optimi de funcționalitate, cât și prin introducerea de noi sisteme tehnologice de conservare și de adaptare a tehnologiilor culturale curente la specificul condițiilor pedoclimatice (soiuri, hibrizi ).

Fertilitatea naturală a solului a constituit un factor de atractivitate în procesul de formare și constituire a comunității pe această vatră. Din timpurile străvechi, pământul în această zonă a fost fertil, asigurând atât hrana oamenilor și a animalelor, cât și comercializarea produselor, fie prelucrate, fie ca materie primă.

3.2 OBIECTIVE TURISTICE

In centrul orașului se gasește Castelul Nakó, construit în 1864 de Contele Nacu, Biserica Sârbeascã "Adormirea Maicii Domnului" (1783-1787) și Școala de Agriculturã. La ca.10 km nord-est de Sânnicolau Mare se găsesc ruinele mănăstirii cisterciene de la Igriș.

CASTELUL NAKO

Omul legat strans de istoria orasului Sânnicolau este groful Nako Kalman. Stramosii sai, Nako Kristof si Cziril, au cumparat domeniul Sânnicolau in 1781, cu ocazia licitarii fondului de animale si de bunuri care a urmat subordonarii localitatii la judetul Torontal. Era la moda ca familiile nobiliare din imperiu sa-si cumpere domenii intinse la tara, domenii pe care sa-si construiasca resedinte de vara, castele sau conace, in care sa-si petreaca vacantele, sa dea petreceri fastuoase sau sa unelteasca impotriva stapanirii. Abia dupa o suta de ani de la achizitionarea domeniului Sânnicolau de catre familia Nako, groful Kalman incepea constructia edificiului ce avea sa ramana in memoria locuitorilor, indiferent de destinatiile pe care le-a avut in secolul XX, drept “castelul Nako”. Ca majoritatea conacelor si castelelor construite in prima jumatate a secolului al XIX-lea in judet, Nako a fost conceput intr-un stil arhitectonic neoclasic, fiind inconjurat de un parc amplu, cu specii rare de arbori. Romantismul specific secolului XIX s-a regasit si in conceptia acestui edificiu, care ne dezvaluie dintr-o privire pasiunea fostilor sai stapani pentru un trecut mai putin pragmatic, pentru un ev mediu cu cavaleri, regi, contese aventuriere si curtezane. In constructia castelului Nako elementul central il constituie turnul de inspiratie medievala. Acest turn era esential in organizarea volumetrica a acestei cladiri de mari dimensiuni, care la inceput numara nu mai putin de 99 de incaperi. Potrivit modei vremii, castelul isi deschidea o terasa larga spre parcul cu esente rare, structurat dupa regulile artei peisagere. Petrecerile date la aceste resedinte ale nobililor maghiari, germani sau austrieci incepusera sa devina mai populare decat serbarile galante de la curte, poate si pentru ca regulile stricte de eticheta erau mai putin respectate, iar nelipsitele intrigi se puteau tese in voie, fara teama de urechi indiscrete.

Incepand cu 1920, castelul Nako isi schimba proprietarii la intervale de cel mult doua decenii, dandu-i-se diverse intrebuintari, in functie de regimurile politice care se succedau cu repeziciune. Dupa vanzarea sa, la inceputul secolului, castelul a ajuns, pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, sa fie folosit ca sediu al garzii fasciste. Soldatii nemti au adus modificari cladirii, folosite pe post de cazarma si depozit de arme. Totusi, deteriorarea interiorului castelului s-a accentuat in primii ani ai regimului comunist, cand Nako devine internat al scolii agricole. Operele de arta care “scapasera” soldatilor germani au ajuns in vilele “tovarasilor” care se puteau mandri cu un tablou de Franz Adam, pus “strategic”, pe hol, sau chiar in baie. Abia din 1974 este amenajata in incinta palatului casa de cultura, functie pe care Nako o pastreaza si astazi, gazduind expozitii, spectacole si conferinte. Incercarile de a restaura interiorul castelului si de a repara efectul a zeci de ani de distrugeri au fost in mare parte zadarnice. In prezent, in castelul Nako functioneaza Muzeul de Istorie si Arheologie. Un anunt, dintr-un afisier, in dreapta cladirii, ne anunta ca putem gasi un expert in computere intr- un birou din interiorul castelului, semn ca vremurile si oamenii s-au schimbat, iar trecutul nu mai poate fi reinviat. Fastuoasa resedinta nobiliara Nako mai supravietuieste poate doar in amintirile vreunui batran care a apucat sa vada stralucirea de odinioara a edificiului si care le povesteste nepotilor despre castel la fel cum le povesteste, poate, despre un tezaur care a luat, in marfare, drumul Siberiei si care nu s-a mai intors, vreodata, in tara…Un tezaur in miniatura.

Potrivit unei monografii a orasului Sânnicolaul Mare, monografie semnata de Ioan Romosan, castelul Nako era un adevarat muzeu, care adapostea valori inestimabile. Peste 5.000 de carti rare, datand din secolul XVIII se gaseau in marea biblioteca a familiei Nako. In salonul domnesc erau expuse picturi realizate de Bobdai Gyertyanfy Berta, o pictorita renumita a timpului, care pare sa fie uitata astazi de criticii de arta. Tot in salon, la loc de cinste, era pus si tabloul pictat de Franz Adam, imortalizand-o pe sotia grofului Nako Kalman calarind in curtea castelului Schwartzau. Erau in plus expuse picturi ale maestrilor Lenbach si Schrottsberg din anii 1840-1850, precum si dulapuri sculptate, cu incrustatii din Tarile de Jos, copii ale renumitului tezaur din Sânnicolaul Mare, o statueta Carducci din Venetia, poze stil Kecehuber din anii 1830-1840 si cateva desene originale ale lui Peterkoffen. In camera cu trofee vanatoresti erau expuse trofeele grofului, aduse din prima expeditie din Africa. Incepuse moda safari-ului, insa pieile de tigru si leu ce impodobeau aceasta incapere nu ii speriau pe argatii tarani angajati la castel, care credeau ca o blana de urs romanesc este mult mai valoroasa si mai dificil de “procurat”. In dormitorul barbatesc se afla un tablou Lenbach, un altul, din 1444, al dogelui Maurini Marogenes, alte picturi ale artistilor italieni, doua dulapuri din 1688, doua de pe vremea Mariei Tereza, precum si unul din secolul XV si un dulap de sicristie. Nici dormitorul doamnei nu era mai putin fastuos. Aici se aflau o valoroasa colectie de portelanuri, mai multe dulapuri incrustate, picturi realizate de Blaas, sotia grofului Nako Berta, Schrottsberg, si o caseta veche de bijuterii foarte valoroasa, continand scrisori originale de la Richard Wagner, Franz Liszt, Istvan Szecheny, Ferenc Deak, Jokai Mor, Mayerbeer, Leubach, Rossi, Prohesch-Osten si alte personalitati ale vremii. Salonul de primire al oaspetilor era impodobit cu obiecte de arta din argint, un giuvaer vechi german, sculpturi de bronz, dulapuri incrustate, picturi din secolul XV, un tablou al lui A. Frigyes si alte antichitati de valoare. In sufrageria castelului se gaseau, printre altele, o colectie de portelan antic japonez, picturi ale lui Neugebauer si ale grofului Nako Kalman, precum si cateva copii dupa Rembrandt si Tizian, care completau valorile muzeului. Nimeni nu stie unde sunt acum toate aceste obiecte de patrimoniu. Povestea lor, in parte, ar fi poate mai trista decat povestea castelului. Cert este ca din tot acest tezaur in castel nu a mai ramas in prezent aproape nimic.

Castelul Nako este o construcție ce datează de aproape 139 de ani și care s-a realizat pe baza planurilor unui antreprenor adus de la Viena. În perioada folosirii lui, de către groful Nako, în interiorul său se găseau valori inestimabile precum biblioteca cu peste 5.000 de volume și un altar Cinquecento. În salonul domnesc, erau expuse picturi realizate de Franz Adam, Nako Kalmane, Lembach și Schrottsberg, dulapuri sculptate, copii ale tezaurului descoperit, precum și alte valori, care după anul 1919 dispar. Castelul a avut de-a lungul timpului diferite întrebuințări, iar în prezent funcționează Casa de Cultură și Muzeul Bela Bartok.

BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI”

Biserica Ortodoxă Română  cu hramul "Nașterea Născătoarei de Dumnezeu" din Sânnicolau Mare, Protopopiatul Sânnicolau Mare, Arhiepiscopia Timișoarei, a fost zidită între anii 1898-1900.

În Parohia Ortodoxă Sânnicolau Mare, ce datează după unii istorici din anul 1333, a existat o altă biserică veche cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", care pe vremea dominației turcești ar fi fost transformată în moscheie pentru nevoile religioase ale garnizoanei și administrației turcești – mahomedane.

În timpul emigrării sârbilor biserica "Adormirea Maicii Domnului", ce a revenit din nou cultului ortodox, se dovedește a fi neâncăpătoare pentru toți ortodoxii români, greci, sârbi, motiv pentru care toți aceștia își ridică în imediata ei vecinătate o nouă biserică mult mai încăpătoare și mai frumoasă, biserică ce va  purta același hram al adormirii Maicii Domnului și care, după ce va fi folosită mai multă vreme ca lăcas de închinare al tuturor ortodocșilor din Sânnicolau Mare, care de altfel au și înălțat-o și îmfrumusețat-o, astăzi se află în proprietatea exclusivă, respectiv în folosul, sârbilor, fiind așadar vorba de Biserica Ortodoxă Sârbă din centrul orașului.

Ortodoxii români, care primesc din partea sârbilor, drept despăgubire pentru biserica veche, doar modesta sumă de 18.665 fl, vor pune umăr lângă umăr cu toții și plătind în raport cu averea de care dispunea fiecare, au reușit să-și ridice și să-și îmfrumusețeze această biserică ale cărei cheltuieli au totalizat suma de 68.500 coroane (45.000 coroane – lucrări de construcții; 10.500 coroane – sculptura; 7.200 coroane – pictura; 5.800 coroane – auritura).

Planul de construcție a fost întocmit de arhitectul Ioan Iak, care a și coordonat executarea lucrărilor.

Biserica este zidită din cărămidă arsă, în stil baroc – vienez, obișnuit în Banat. Planul bisericii este cruciform – trefiat. Turnul este construit din cărămidă și lemn, acoperit cu tablă zincată. Bolta semicilindrică "Berceaux" este din cărămidă acoperită cu țiglă solzi.

Pictura murală în ulei, executată între anii 1900-1903 este opera pictorului academic român Ioan Zaicu din Jimbolia, ultima figură marcantă a artei bănățene de dinainte de război. Iconostasul din lemn a fost sculptat de către Nestor Busuioc și fiul său Iosif, originari din Berliște, jud. Caraș de atunci, care au sculptat și întreg mobilierul din biserică. Aurirea iconostasului a fost executată de către Eugen Spang.

Biserica a fost tarnosita in ziua de 8 septembrie 1903 de către episcopul Ignatie Pap al Aradului, zi din care fruntașii Sânnicolaului Mare au făcut o zi de aleasă sărbătoare națională.

Biserica are în exterior, cu absida altarului cu tot, lungimea de 33,90 m, lățimea la vest de 14,14 m și înălțimea, de la temelie la cruce, de 40,30 m.

În turnul bisericii au fost așezate dintru început 4 clopote, turnate la o fabrică din Budapesta; dintre acestea doar cel mare – 1070 kg, se mai păstrează, celelalte 3 au fost recluzionate în anul 1916 de către comandamentul armatei austro – ungare, fiind înlocuite cu altele 3, procurate printr-o firmă din Ghiroc, aduse în biserică și sființite ca atare doar în anul 1925.

În anul 1930 a fost instalat în turnul bisericii orologiul, procurat cu suma de 70.000 lei, bani din vistreia bisericii, orologiu din care, din nefericire, astăzi nu se mai găsește nimic.

În anul 1936, pe spesele văduvei Maria Crisan, recăsătorită Petrov, biserica este racordată la rețeaua electrică.

În anul 1945 s-a reparat în exterior și refăcut turnul bisericii, care a fost bombardat de armata germană în timpul celui de-al doilea război mondial.

În anul 1966 s-a reparat pentru a doua oară turnul bisericii, dărâmat de această dată de un puternic uragan, abătut în acel an asupra orașului Sânnicolau Mare și tot atunci s-au făcut și alte reparații la exteriorul bisericii: s-a reparat acoperișul și s-a tencuit unde a fost nevoie, zugrăvindu-se întreg exteriorul.

În anul 1975, simțindu-se nevoia unor primeneli interioare, Sfântul Lăcaș este reparat aproape în întregime, spălându-se pictura, fiind vopsit mobilierul și zugrăvindu-se pereții, activități coordonate de pictorul zugrav Such Nicolae din Lovrin. Tot atunci biserica a fost reparată parțial și în exterior, așa cum dealtfel se va repara și în anul 1986.

În anul 1998, la un secol de existență, biserica "Nașterea Născătoarei de Dumnezeu" și-a pus haină nouă, făcându-i-se reparații capitale în exterior, de la crucea de pe turlă și până la trotuarul ce o împrejmuiește, biserica proaspăt tencuită este zugrăvită în totalitate cu zugrăveli tip Tiefel și praf de marmură.

Lucrările au fost binecuvântate de I.P.S.Sa Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, prezent la festivitățile prilejuite de jubileul centenar, care au avut loc cu ocazia hramului din 8 septembrie 1998.

În anul 2002-2003 se restaurează din nou pictura, se vopsește tot materialui lemnos, se repoleiește iconostasul, tronul și strănile și tot acum se plachează cu marmură soleea bisericii. Muncile n-au putut fi terminate într-u totul pentru momentul jubiliar de la 8 septembrie 2003 când biserica își jubilează 100 de ani de la târnosire, pe motiv că partea de sub turlă, ca fasul coral și chiar sub cafas prezentau multe fisuri destul de acute, situație ce necesită expertize cu totul speciale și consolidarea acestei părți din biserică, lucrări ce sperăm să le finisăm în cursul anului 2004, când avem ca plan de acțiune și acoperirea turnului bisericii cel puțin cu tablă de aramă și placarea cu marmură a întregii pardoseli.

SCOALA AGRICOLA

Scoala agricolă din Sânnicolau Mare era a treia din Imperiul Austro-Ungar, după prima unitate scolară cu profil agricol din lume de la Sarvas si a doua Academia Agricolă denumită „Geogicon”, care aparținea lui Gheorghe Festetics Detolna (1754-1919).

Scoala agricolă, inaugurată în 1802, se afla în clădirea unei vechi stații de diligență, situată la marginea de vest a localității, pe drumul Seghedinului ( Str. Victor Babes, nr. 100, fostul Electrometal, azi firma Metalzinc Com) si avea în compunere birourile si clasele, bucătăria si sala de mese, 3 clădiri pentru locuințe si magazia pentru materiale.

De-a lungul anilor , Scoala Agricolă a purtat diferite denumiri, astăzi numindu-se Grupul Scolar Agricol (Scoala de Arte si Meserii). Din 1998 Grupul Scolar Agricol, după unirea cu Scoala.

Profesinala de petrol, are în compunere:

– 22 de clase, cu 550 de elevi si 6 domenii, după cum urmează:

– mecanic (mecanici auto, mecanici agricoli, operatori extracție țiței, mecanici echipament foraj extracte, tinichigeri auto);

– electromecanic(electromecanic foraj extracție);

– electric (electricieni auto);

– agricol (agricultori pentru cultura de câmp, legumicultori, zootehnist);

– construcții(zidari, pietrari, tencuitori, dulgheri, tâmplari);

– industria textilă(confecționare îmbrăcăminte femei);

S-au solicitat si alte specializări de către firmele din zonă si anume:

– mecanic instalații hidraulice si pneumatice;

– electronist aparatură si echipamente de automatizări;

Grupul Scolar Agricol are 18 profesori pentru materiile „umane” si „reale”, un preot, 9 ingineri agricoli, 3 maistrii agricoli, 9 ingineri si 9 maistrii de diferite alte specializări, si are în proprietate 50 ha teren arabil.

În anul 2004, Scoala împlineste peste 204 ani de atestare documentară. Învățământul profesional a contribuit, substanțial, la dezvoltarea zonei si a localității Sânnicolau Mare,având un rol important în progresul vieții economice si sociale, în partea de vest a Banatului.

MANASTIREA IGRIș

Mănăstirea Igriș a fost o mănăstire de călugări cistercieni, ce a funcționat în Evul mediu în Regatul Ungariei, pe teritoriul de astăzi al județului Timiș din România.

Mănăstirea a fost distrusă la invazia tătară din 1241 și nu a mai fost reconstruită, ruinele ei putând fi văzute în apropierea comunei Igriș.

A fost ctitorită în anul 1179 de Ana de Chatillon, prima soție a regelui Béla al III-lea al Ungariei, originară din Franța. Mănăstirea a fost întemeiată ca abație-filială a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny, fiind locuită inițial de călugări veniți tot din Franța, numele maghiar atribuit mănăstirii și ulterior localității, Egres, însemnând "Poarta Cerului" sau "Poarta Raiului" (eg = cer, rai + res = deschizătură, breșă).

Aici s-a aflat nucleul primei biblioteci propriu-zise de pe teritoriul actual al României.

În anul 1202 călugării de la Igriș au înființat propria lor abație-filială, abația cisterciană Cârța, în apropiere de Sibiu.

În mănăstirea Igriș a fost înmormântat regele Andrei al II-lea al Ungariei, fiul regelui Béla al III-lea și al Anei de Chatillon, ctitorii mănăstirii.

Mănăstirea a fost distrusă de invazia tătară din anul 1241. Ruinele mănăstirii pot fi văzute în apropiere de comuna Igriș din județul Timiș, in punctul Săliște, situat la mijlocul distanței dintre Igriș și Cenad.

3.3 SÂNNICOLAU MARE- ORAS DE TRANZIT

Orasul Sânnicolau Mare se află la o distanță de 64 km NV de Timisoara si la 18 km de punctul vamal Cenad, pe drumul național DN6 si este mărginit geografic de:

Câmpia Muresului inferior,

Rîul Aranca care trece prin mijlocul orasului.

Orasul se află pe drumul european E70 (fostDN6), la 620km de km. de Bucuresti, la 64 km. de Timisoara si la 14 km de Punctul de trecere a Frontierei Cenad – Kizombor.

Poziția geografică a orasului este avantajoasa:

– poate fi accesat prin intermediul a trei căi de acces: rutieră, feroviară si aeriană;

– apropierea de granița cu Ungaria (18 km) si una din principalele căi de tranzit Est-Vest europene (autostrada maghiară se află la doar 80 km);

– Potențial ridicat de-a deveni un puternic coridor european de tranzit;

Orasul are acces la căi de transport rutiere (DN 7 – E 68 Arad – Sibiu, drumul national 6 Sânnicolau Mare – Timisoara) si feroviare (Timisoara Cenad , Arad – Valcani). Odată cu dezvoltarea economică a Banatului, localitatea a devenit un nod de cale ferată important, de unde veneau si plecau trenuri în patru direcții:

– Sânnicolau Mare – Mako (Ungaria);

– Sânnicolau Mare – Kikinda (Iugoslavia);

– Sânnicolau Mare – Arad;

– Sânnicolau Mare – Timisoara.

3.4 UNITATI DE CAZARE DIN SÂNNICOLAU MARE

HOTEL MALVINA

Hotelul Malvina este situat in orasul Sânnicolau-Mare din judetul Timis, localitate aflata la 60 km nord-vest de Timisoara. Sânnicolau-Mare, oras de frontiera, este situat la 8 km de granita dintre Romania si Ungaria, cu trecere prin punctul vamal Cenad.

Infiintat in decembrie 2006, Hotelul Malvina *** vine in intampinarea cerintelor clientilor sai prin oferta de servicii capabila sa satisfaca cele mai exigente gusturi.

In camerele hotelului dumneavoastra veti beneficia de aer conditionat, internet, cablu tv cu televizoar color, iar baile sunt dotate cu uscator de par.

Facilitati:

– Aer conditionat;

– Parcare pazita;

– Minibar;

– Internet (gratuit);

– TV (cablu);

– Baie (uscator de par).

Bucataria hotelului Malvina va ofera atat preparate culinare cu specific romanesc, cat si preparate din bucataria internationala.

Pentru ocaziile speciale din viata dumneavoastra, hotelul Malvina ofera spre inchiriere sala de evenimente cu o capacitate de 300 de locuri si terasa cu o capacitate de 100 de locuri.

HOTEL TIMISOARA

Situat in centrul orasului Sânnicolau Mare, clasificat la trei stele, Hotelul Timisoara ofera turistilor ce-i calca pragul servicii de cazare si masa ce cu siguranta ii vor satisface datorita confortului, camerelor modernizate si al serviciilor ireprosabile.

La un tarif de cazare cu mic dejun inclus, competitiv in raport cu alte hoteluri din localitate, punem la dispozitia clientilor 45 de camere cochet amenajate cu grup sanitar inclus.

Toate camerele sunt dotate cu:

– mobilier modern,

– frigider,

– televizor,

– telefon,

– internet broadband,

– sisteme de ventilatie.

In holul hotelului va oferim servicii de relatii cu publicul unde puteti beneficia de fax, conectare Internet, servicii de secretariat. Hotelul este dotat cu parcare proprie asistata video24/24h.

HOTEL EUROVITALIS

Hotelul Eurovitalis pune la dispozitia turistilor 8 spatii de cazare structurate in 6 camere duble si 2 apartamente. Toate spatiile de cazare dispun de grup sanitar, televiziune prin cablu si satelit, minibar, conexiune internet wi-fi.

Servicii:
* Restaurant (Circuit inchis);

* Telefon si Fax;

* Parcare Pazita si inchisa;

* Mic dejun inclus;

* Fax/telefon;

* Sala de conferinte .

Hotelul Eurovitalis este amplasat într-o zonã linistita si primitoare. Calitatea serviciilor fiind ireprosabila.

Servicii oferite – Hotel Eurovitalis Sânnicolau Mare:

Mic dejun inclus.

Sala de conferinte.

Internet wireless in intreg hotelul.

Telefon/Fax.

Tv si cablu tv.

Aer conditionat.

ALTE UNITATI DE CAZARE

Situat in Sânnicolau Mare, langa o importanta sursa de apa termala, intr-un loc linistit, Complexul Heaven va ofera cazare in cele mai bune conditii, restaurant cu mancaruri preparate dupa retete traditionale, sala de fitness, bazine cu apa termala si sali de tratament.

Vila Albatros este situata in centrul orasului Sinnicolau Mare. Vila Albatros dispune de 15 camere cu pat matrimonial.

CAPITOLUL 4 hOTEL MALVINA

4.1. încadrarea unității hoteliere pe categorie

Pe piața turistică, în prezent, unitățile de cazare, indiferent de forma de proprietate se clasifică de către Ministerul Turismului, conform normelor metodologice și criteriilor în vigoare. Criteriile minime pe care o unitate hotelieră de trei stele, așa cum este Hotelul Malvina, trebuie să le îndeplinească sunt cuprinse în următorul tabel.

Tabelul nr 4.2.

Criterii minime de clasificare a unei unități de trei stele

Observăm și din aceste criterii că obiectivele de cazare îndeplinesc următoarele funcții:

funcția de odihnă și igienă;

funcția de alimentație;

funcții complementare (în vederea petrecerii agreabile a timpului liber);

funcții productive;

funcții comerciale;

funcții de intermediere.

La Hotelul Malvina criteriile din tabelul sunt îndeplinite, la fel și funcțiile specifice unităților de cazare turistică.

S-au distins cinci categorii de prestații în practica industriei hoteliere și anume:

servicii „complete” de cazare și alimentație;

servicii de cazare plus demipensiune;

servicii de cazare plus micul dejun inclus;

servicii de cazare fără servicii de alimentație;

servicii de alimentație fără servicii de cazare.

În cadrul hotelului acesta funcționează și un restaurant care are un număr de 48 de locuri și a fost clasificat la categoria I. Acest lucru este în concordanță cu categoria unității de cazare.

Criteriile minime pe care trebuie să le îndeplinească un restaurant pentru a putea fi clasificat la categoria întăi se pot vedea în cele ce urmează:

Tabelul nr.4.3.

Criterii minime de clasificare a unui restaurant categoria I

Acest local public ce îmbină activitatea de producție cu cea de servire, Restaurantul Malvina pune la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare fiind considerat restaurant clasic. Categoria I care ia fost acordată dă încrederea liniștitoare turiștilor cazați în hotelul luat în discuție.

Scurta prezentare

Noile condiții economice și legislative din 1990 au permis înființarea de noi societăți comerciale.Orasul Sânnicolau Mare din judetul Timiș, prin poziția geografică, mărime, dezvoltare economico-socială și numărul populației a permis și permite înființarea unor societăți cu profil turistic și comercial.

S.C. Malvina SRL din Sânnicolau s-a înființat în anul 2006 și are ca domeniu de activitate turismul și comerțul, cazare de persoane, alimentație publică, transport persoane, organizarea de activități turistice, cumpărarea și vânzarea unor mărfuri. Numărul său de înregistrare este J35/3584/1991, iar codul fiscal RO 3040395.

Hotelul Malvina este situat pe strada Victor Babes la numărul 62, iar clădirea sa are trei etaje totalizând 44 camere , un restaurant cu bar inclus având o capacitate de 59 de locuri, sala de evenimente cu o capacitate de 300 de locuri, terasa cu o capacitate de 100 de locuri și propria parcare.

Ca amplasare, Hotelul Malvina este situat in orasul Sânnicolau-Mare din judetul Timis, localitate aflata la 60 km nord-vest de Timisoara. Sânnicolau-Mare, oras de frontiera, este situat la 8 km de granita dintre Romania si Ungaria, cu trecere prin punctul vamal Cenad, fapt care determina practicarea in acceasta zona a turismului de tranzit.

Tabelul nr.4.1

Capacitatea de cazare la S.C. Malvina SRL

Predominante, așa cum se observă din cele prezentate anterior sunt camerele cu un singur pat, ele deținând 65,90% din totalul camerelor.

4.3. resursele materiale

In cadrul resurselor materiale includem clădirea, instalațiile și dotările existente. Ca la orice hotel, parterul cuprinde holul de primire, recepția în aripa A a clădiriiși în aripa B, sala destinată desfășurării unor conferințe, ședințe având o capacitate de 50 de locuri. Corpul A al clădirii este cel din partea dreaptă în care holul de primire măsoară 42m2. Lățimea scărilor de acces este de 1,5m. Suprafața camerelor cu un pat măsoară 14 m2 iar apartamentul 36 m2, în timp ce înălțimea camerelor este de 3m. Situat în partea stângă, corpul B al clădirii comunică cu corpul A la etajul I și II printr-un culoar deosebit.

Hotelul își are propria centrală termică situată în subsolul corpului B, acolo unde se află și încăperile cameristelor. Această unitate de cazare este amplasată la șosea și prezintă o curte interioară. Accesul se face pe sub holul de legătură fie pe jos, fie cu mașina. Unitatea de cazare prezintă fundație din beton armat, adâncimea fiind de 90 m, zidăria din cărămidă și bolțari din beton.

Instalația termică cuprinde cazan tip Ariston, țevi de cupru, fitinguri și robineți cu dublu reglaj, calorifere din aluminiu teflonate. În ceea ce privește instalațiile electrice, aceste asigură iluminatul incandescent, iar în sala de baie fluorescent. Asigurarea apei reci și calde curente, a scurgerii se realizează cu ajutorul instalațiilor sanitare de bună calitate.

Tâmplăria este realizată din lemn și aluminiu, iar finisajele sunt de două feluri, exterioare și interioare. Finisajul exterior al acestui hotel la intrare din gresie bej, curtea interioară este betonată iar culoarul și soclul sunt placate cu travertin. Tencuiala este obișnuită, totul fiind zugrăvit în alb Tifel, fapt care dă o notă de simplitate și rafinament. În hotel, pardoselile unei părți din scări și holurile de la parter sunt acoperite cu plăci de marmură, restul cu plăci de gresie. Pardoselile din camere sunt realizate din gresie, în stil italian. Zugrăvelile sunt toate simple, albe. Toaletele au pardoseala din gresie, pereții sunt placați cu faianță, iar tavanul este zugrăvit. Putem spune că proiectul și construcția au fost realizate de firme competitive și materiale de foarte bună calitate.

Pentru o cât mai bună funcționare a oricărei unități hoteliere se urmărește o echipare modernă și competitivă. Clădirea beneficiază de sistem de cablare Tv, care deservește fiecare cameră, fiecare având în dotare televizor color. Fiind situat în oraș hotelul are cablaj telefonic, atât la recepție, birouri cât și în fiecare cameră există telefoane cu acces direct internațional. La recepție turiștii pot avea acces și la fax, tot aici se operează pe calculatoare .

În vederea securității acestor obiective există instalații performante antiefracție și antiincendii, obținute de la S.C. COMANDOR SRL din Timiș. Dotările unității de cazare constituie și ele resurse materiale, acestea trebuie să asigure întreg confortul cerut de numărul de stele deținute și să satisfacă cerințele turiștilor.

Hotelul Malvin are ca dotări în spațiile de circulație comună următoarele:

în holul de primire: măsuțe, fotolii, canapea, plante decorative;

comptoir-ul recepției măsoară 8m;

calculator;

telefon, fax centrală telefonică;

aparat numărat bani;

seif pentru păstrarea valorilor turiștilor;

jaluzele verticale albe reglabile;

sistem de iluminat pe toate holurile și scările de acces;

pardoseala holurilor de la etaj este acoperită cu covor persan.

Spațiile de cazare au în dotare:

în camere un pat (single): un pat, o noptieră, o masă cu un scaun, un taburet, masă pentru televizor, dulap, T.V. color, o veioză și o aplică de perete, un tablou, o saltea tip „Relaxa”, două pături, o pernă, un cearșaf pat, un pled și o față de pernă din damasc alb, perdea draperie, tavă inox, vază de flori, un pahar apă, o scrumieră, perie haine și pantofi, două carpete persan, telefon;

în apartamente, stilul de mobilă este fie Marburg, fie Olivia, restul dotărilor sunt pentru două persoane.

O mai bună imagine asupra resurselor materiale ale bazei de cazare Malvina se poate forma urmărind profilograma întocmită în acest sens.

Starea potențialului bazei materiale a hotelului Malvina, conform profilogramei este foarte bună, lucru normal datorat și faptului că unitatea este nou construită. Unitatea de alimentație integrată, Restaurantul Malvina, are în componența sa sala, terasa, barul, bucătăria, două magazii, o debara, vestiarul, toaleta, toate acestea deținând o suprafață de 240 m2.

Sala restaurantului este dreptunghiulară cu o tencuială și zugrăveală simplă, pardosită cu plăci de gresie.Aranjamentul meselor și scaunelor este simplu, masă pentru patru persoane. Așa cum am mai arătat, există 40 de locuri și zece mese. În capătul sălii este amenajat un bar a cărui tejghea măsoară 4 m. Elementele decorative

existente creează o ambianță plăcută.

Terasa restaurantului este pardosită cu mozaic, mobilierul fiind din plastic. Se mai află în dotare și cinci umbrele de soare și șapte mese a câte patru persoane. Barul este dotat cu filtru de cafea și expresso pentru cafea, un frigider și o vitrină frigorifică. Restaurantul beneficiază de instalație de aer condiționat care asigură clienților o temperatură plăcută.

Bucătăria este înzestrată cu echipamente moderne și anume: aparat pentru curățat cartofii, mașină electrică de măcinat carne, mașini de gătit, cuptoare electrice, rotiser, frigider de mare capacitate, hotă. Dotările acestui restaurant corespund criteriilor minime necesare unei unități de categoria întâi. Din punct de vedere al resurselor materiale deținute, Restaurantul Malvina este capabil să funcționeze, lucru constatat și din profilograma construită în acest scop.

4.4. resursele umane

Resursele umane au un rol deosebit în cadrul unei societăți cu activitate în domeniul serviciilor, ele fiind elementul de bază ce ajută la satisfacerea clienților. În cea mai mare parte a sa, personalul din turism intră în contact direct cu oaspeții și din acest motiv trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare, un comportament ireproșabil, un aspect plăcut și îngrijit.

Numărul și structura personalului angajat au o mare importanță în vederea realizării unor servicii de calitate. În cadrul S.C. Malvina SRL din Sânnicolau Mare în unitățile sale de cazare sunt angajați 18 lucrători.

Fig.4.1. Organigrama societății

Repartiția pe posturi a personalului acestui hotel este surprinsă în organigrama.

Personalul productiv este constituit din 18 persoane.

Ponderea personalului cunoscător de limbi străine în restaurație.

4.5. principalii indicatori economici ai activității turistice

În ceea ce privește situația financiară a unității de cazare se poate afirma că este bună, această situație este reflectată în desfășurarea activității operative. Finanțarea activităților specifice serviciului de cazare s-a realizat și se realizează din resurse proprii, deci există capacitate de autofinanțare. Resursele de finanțare sunt capitalul social propriu, fondul de amortizare constituit, fondul de investiții constituit din profiturile anuale, precum și economiile realizate datorită scăderii costurilor unor investiții executate în regie.

Existând profit și capacitate de autofinanțare se exclude angajarea unor credite fie pe termen scurt, fie pe termen lung. Condițiile actuale de acordare de credite, după cum se știe nu sunt avantajoase.

Mărimea resurselor financiare depinde de dimensionarea cheltuielilor și a veniturilor, profitul și rata profitului scot în evidență capacitatea Hotelului Malvina de a se menține pe piață și a societății ce se dezvoltă pe viitor.

Performanțele financiare ale unității de cazare sunt influențate de potențialul material, uman și comercial, de intensitatea concurenței, de poziția pe piață și de imaginea firmei.

Profitul realizat s-a repartizat în următoarele direcții:

fondul pentru reluarea activității;

fondul de salarii;

fondul pentru construirea de noi unități de cazare;

fondul pentru dotarea cu echipamente necesare, de calitate;

fondul pentru perfecționarea profesională a angajaților;

fondul pentru proprietari (patroni).

Și în cazul restaurantului Malvina situația financiară este bună, în decursul anilor de funcționare nu s-au înregistrat pierderi și a reușit să se autofinanțeze.

Activitatea întregului hotel poate fi urmărită și analizată printr-o serie de indicatori.

Indicatorii urmăriți în activitatea de cazare se calculează folosind date înregistrate în recepție, serviciul de contabilitate și personal.

Înregistrările se efectuează zilnic și se centralizează, astfel încât datele sunt ușor de folosit.

Profitul se determină ca diferența între încasările obținute dintr-o activitate și cheltuielile totale efectuate.

P = It – Cht

Acest indicator este considerat a fi unul de bază.

Coeficientul mediu de ocupare este un indicator a cărui valoare ne indică proporția în care în decursul unui an, capacitatea de cazare este efectiv ocupată.

unde: Zt = zile turist total

Nl = nr. locuri de cazare

365 = nr. zile an

Sejurul mediu reprezintă un alt indicator prin care se află numărul mediu de zile pe care un turist și-l poate petrece într-un loc.

unde: Nt = număr turiști

Încasările medii/turist se referă la valoarea medie a încasărilor de la un turist.

unde: It = încasări totale

Cheltuieli la 1 leu încasat, pune în evidență cheltuielile necesare pentru realizarea unui venit egal cu 1 leu.

Rata rentabilității este un indicator care se exprimă procentual și se calculează folosind formula:

Productivitatea muncii este raportul dintre încasările totale și numărul de angajați.

În activitatea de restaurație indicatorii urmăriți coincid într-o anumită măsură cu cei calculați în cazul activității de cazare. Astfel urmărim profitul realizat, rata profitului, cheltuieli la 1 leu încasări, gradul de ocupare, productivitatea muncii, încasarea medie pe consumator. Pe lângă aceștia se mai pot calcula:

beneficiul mediu pe lucrător

unde: Np = număr personal

valoarea desfacerilor pe loc la masă, un indicator care se calculează ca raport între desfacerile de mărfuri și numărul de locuri.

unde: D = valoarea desfacerilor.

Calculul ai principalilor indicatori economici ai activității turistice la hotelul

Malvina pentru trei ani (2007, 2008,2009) se prezintă astfel:

profitul realizat

P2007=2.047.954-2.007.143=32.107 lei

P2008=2.892.779-2.865.851=22.140 lei

P2009=2.686.798-2.323.150=304.608 lei

coeficientul mediu de ocupare

sejurul mediu:

încasări medii/turist:

cheltuieli la 1 leu încasări:

rata rentabilității:

productivitatea muncii:

Toți acești indicatori pot fi urmăriți mult mai ușor în tabelul urmator:

Tabelul nr.4.2.

Principalii indicatori economici ai activității de cazare

Numărul turiștilor a fost în ultimii trei ani constant peste două mii de persoane, în anul 2008 s-a constatat o scădere a lor la doar 2.055 persoane, dar pe fondul creșterii duratei medii a sejurului la 3,4 zile. Evoluția numărului de turiști se poate vedea și analiza mai bine în figura urmatoare:

Fig.4.4. Evoluția numărului de turiști

Fig. 4.5 Forme de turism practicate in Hotel Malvina

Asa cum se poate vedea in figura 4.5 turismul de tranzit se practica cel mai mult in hotel Malvina, acesta reprezentand 44% din totalul de turisti, fiind urmat de turismul de afaceri cu un procent de 25%, fapt care demonstreaza ca hotelul este unul de tranzit iar oamenii care se cazeaza la hotel sunt in tranzit sau cu afaceri in zona Sannicolau Mare.

Durata medie a sejurului a oscilat atingând un maxim în anul 2008 un minim în 2009, lucru surprins în fig. urmatoare:

Fig.4.6. Durata medie a sejurului

Încasările totale înregistrate in 2007 fata de 2008 au fost in crestere, insa criza economica din Romania se vede si in scaderea incasarilor hotelului.In 2009 incasarile au fost mai mici fata de 2008.

Fig.4.7 Evoluția încasărilor totale

La fel cum au oscilat incasarile totale in ultimii trei ani, 2007 mai putin ca 2008 iar 2008 mai mult ca 2009, la fel au oscilat si cheltuielile totale.

Cheltuielile la 1 leu încasări au fost situate sub valoarea de 1 leu.

Profitul înregistrat are o evolutie buna, desi in 2008 profitul a fost mai mic ca in 2007, in 2009 se vede o crestere majora a acestuia, crestere datorata reducerii cheltuielilor.

Fig.4.8. Evoluția profitului

Din analiza ratei profitului desprindem ideea că activitatea de cazare a hotelului Malvina este rentabilă.

În condițiile în care numărul angajaților în unitatea de cazare a rămas aproape același în toți acești ani, numărul încasărilor au crescut și ele, într-un ritm mai mare decât cheltuielile turiștilor a crescut, productivitatea muncii a crescut simțitor, fapt ce se observă și în figura urmatoare:

Fig.4.9. Evoluția ratei profitului

Acum, în anul 2009 prețurile practicate sau majorat, ele fiind așa cum se observă în tabelul urmator:

Tabelul nr.4.11.

Prețurile practicate în cazare

puncte forte și puncte slabe la hotelul MALVINA

Prin evidențierea atât a punctelor forte cât și a celor slabe, un bun manager poate lua decizii cele mai bune pentru eficientizarea activității unității respective, păstrarea poziției sau chiar îmbunătățirea acesteia pe piața turistică și pentru satisfacerea turiștilor (consumatorilor). Aceste puncte putem să le aflăm cu ajutorul profilogramelor și cu analiza SWOT.

Rezultatele, mai ales în ceea ce privesc profilogramele sunt influențate de cei care le realizează și au un grad destul de ridicat de subiectivism. Din profilogramele realizate anterior se desprind unele puncte forte și puncte slabe.

puncte forte MALVINA

Hotel Malvina este o construcție nouă, modernă, dotată cu echipamente de ultimă generație.

Din punct de vedere al amplasamentului putem spune că se află într-o zonă destul de centrală, ușor de găsit în orasul Sânnicolau Mare. Tot din acest motiv considerăm că turiștii se pot bucura de liniște pe perioada cazării.

Aspectul exterior se află în deplină concordanță cu design-ul interior.

Acest hotel oferă turiștilor sosiți cu mijloace proprii de deplasare o parcare păzită.

Unitatea de cazare a fost clasificată la categoria trei stele și oferă turiștilor servicii multiple.

La dispoziția turiștilor există un mijloc de transport de la și înspre aeroport.

Turiștii beneficiază de TV color și cablu satelit, iar la cerere și de serviciu internet.

Restaurantul onorează comenzile la cameră, deci există room-service.

În acest hotel turiștilor le sunt acceptate ca mijloc de plată și cărțile de credit.

Din datele statistice ale serviciului recepție reiese că în acești trei ani clientela hotelului s-a fidelizat, ceea ce, înseamnă că de-a lungul șederii lor au fost mulțumiți de serviciile oferite și calitatea acestora.

În marea lor majoritate turiștii sunt oameni de afaceri străini, și români, turisti aflati in tranzit.

Nu există o supraîncărcare a posturilor, personalul angajat fiind suficient și în cea mai mare parte calificat, tânăr, dornic de afirmare.

Promovarea hotelului Malvina se face, în special,la adresa de e.mail www.hotelmalvina.ro și cu ajutorul de pliante si panouri publicitare.

puncte slabe

Considerăm a fi puncte slabe următoarele aspecte:

capacitatea redusă de cazare;

inexistența în imediata apropiere a mijloacelor de transport în comun;

prețurile practicate, mai mari decât a unor concurenți;

amplasarea restaurantului în incintă, în partea dinspre curte și nu în frontul stradal, ceea ce duce la numărul scăzut al clienților (în special, apelând doar persoanele cazate aici);

inexistența unor dotări de agrement și divertisment.

Cele prezentate anterior spunem că punctele tari sunt mai numeroase decât cele slabe, lucru care se poate observa și într-o grilă de analiză a produsului hotelier.

Tabelul nr.12.

Grila de analiză a produsului hotelier

În analiza globală din totalul de șaisprezece elemente doar trei, adică 18,75% constituie puncte slabe.

La analiza pe activități în cazare s-au urmărit unsprezece puncte dintre care 63,63% sunt bifate ca fiind puncte tari.

Activitatea de alimentație publică din punct de vedere al dotărilor și serviciilor oferite prezintă doar un punct slab.

Activitatea de agrement o putem considera ca punct slab al produsului hotelier la Malvina.

Concluzii si propuneri

Localitatea Sânnicolau Mare este cel mai vestic oraș al României și al județului Timiș. Este situat în sud-estul Câmpiei Panonice, în nord-vestul Banatului si a județului Timis, in Câmpia Mureșului Inferior, pe râul Aranca, un vechi braț al râului Mureș. Este localizat la 90 m altitudine, la 63 km nord-vest de Municipiul Timișoara, la 25 km de granița cu Ungaria și la 19 km de frontiera cu Serbia(Ghinea,2000).

Sânnicolau Mare se întinde pe o suprafață de 13.483 ha, deținând 1.55% din suprafața județului Timiș, dintre care 12.380 ha. reprezintă terenul agricol.

Datorită pozitionarii sale langa vama Cenad, Sannicolau Mare se înscrie într-un circuit turistic, atrăgând turiști atât români cât și străini, pe durate medii și scurte, insa,

fiind o zona de tranzit, turismul practicat in unitatile de cazare din oras este in cea mai mare parte turism de tranzit.

Hotelul Malvina este parte a S.C. Malvina SRL înființat în anul 2006. Această unitate hotelieră este calificată la categoria trei stele, prezintă 44 camere un restaurant cu bar și terasă și este amplasată în judetul Timis într-o zonă considerată centrală, ferită de mari zgomote.

Datorita amplasarii hotelului la numai 8 km de vama Cenad, marea majoritate a turiștilor cazați sunt oameni aflati in tranzit si doar 13% dintre ei au ca scop principal turismul de vizitare.

Veniturile clienților care se cazează în hotelul Malvina sunt mari, iar media de vârstă se situează în jurul a 35 de ani.

Prețurile practicate sunt unice, neexistând diferențe, în acest sens între turiștii străini și români și nici pentru diferite categorii de turiști.

Spațiile, atât cele de cazare, masă cât și cele de depozitare, pregătire sunt curate și dotate cu echipamente din cele mai moderne.

Personalul angajat este tânăr, dornic de muncă, serviabil și calificat. Turiștilor străini, personalul de la recepție și alimentație li se adresează în propria limbă, cunoașterea unor limbi de circulație internațională fiind un criteriu de angajare.

Gradul de ocupare este ridicat, iar durata sejurului destul de scăzută.Despre profitabilitatea acestui hotel putem spune că există, este mare, aproape dublă față de rata dobânzii bancare.

Pentru o bună desfășurare în continuare a activității la acest hotel atât patronatul cât și managerul trebuie să mențină calitatea serviciilor și să le diversifice. În contextul actual, în care cererea pentru serviciile de cazare ale hotelurilor Malvina este crescută și propunerile sunt mai puține.

Pentru o mai mare satisfacere a turiștilor cazați în hotelul Malvina am putea face următoarele propuneri:

participarea la cursuri de perfecționare și cele de limbi străine a personalului in mod periodic pentru creșterea calificării acestuia;

diversificarea serviciilor suplimentare;

oferirea clienților a posibilității efectuării turului orașului cu ghid specializat, precum și a unor excursii în zonele limitrofe;

organizarea unor partide de vânătoare pentru turiștii fideli acestei unități de cazare;

oferirea unui meniu mai diversificat;

construirea unei baze de agrement (deoarece acesta lipsește) care să cuprindă sală de fitness, biliard, tenis de masă etc;

actualizarea pliantului de prezentare al societății;

includerea a mai multor informații pe siteul societății.

Acestea se pot realiza prin alocarea unei părți din profitul realizat în cadrul unității Malvina. De aceste facilități vor putea beneficia toți oaspeții cazați în unitățile de cazare ale acestei societăți.

ANEXA 1

bibliografie

C. Sava, R. Lazoc – Economia întreprinderii de turism – Ed. Brumar, Timișoara, 2006

Cocean, P., Dezsi, S.: Prospectare si geoinformare turistica, Editura Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca, 2001

E. Radu – Managementul firmei de comerț și turism – Ed. Metropol, București, 2004

Gh. Băileșteanu – Diagnosticul și evaluarea firmei – Ed. Mirton, Timișoara, 2005

Gh. Băileșteanu – Ghid practic pentru diagnoza unei afaceri- Ed. Mirton, Timișoara, 1995

N. Lupu – Hotelul-economie și management – Ed. All, București, 2008

R. Minciu, P. Baron, N. Neascșu – Economia turismului – Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, București, 2004

*** Legislație privind turismul, Regia Autonomă, Monitorul Oficial, București, 2008

*** Statutul S.C. MALVINA SRL Timiș