Turism Cinegetic

Introducere :

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text.

Capitolul 1: Turismul de vânătoare în România

România este o țară cu cea mai întinsă suprafață de pădure naturală de pe continentul european. Cu o mare biodiversitate și un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte. Ea posedă și numeroase culoare de migrație pentru păsările din restul Europei.

Toate aceste lucruri duc la o bogăție de peste 3500 de specii de plante, și câteva zeci de mii de specii faunistice, doar în Delta Dunării, conform celor de la Rezervația Biosferei – Delta Dunarii, sunt undeva la 5 429 specii de plante și animale.

Conform legii 407/2006 fondurile cinegetice vor avea suprafața de 5.000 ha la câmpie și în Delta Dunării, 7.000 ha la deal și 10.000 ha la munte. Gestionarii trebuie să aplice un management durabil al speciilor de interes cinegetic. Dacă în 1960, România avea o suprafață de 22 663 000 ha productivă din punct de vedere vânătoresc, în care s-au constituit 2157 de fonduri de vânătoare. După aplicarea legii 103/1996 acestea s-au împărțit în 2227.

În fiecare dintre aceste fonduri, vom întâlni o specie de vânat cu o valoare mai mare din punct de vedere cinegetic. Aceasta se numește vânat principal. Ea prezintă o valoare atât economic, cât și al practicării vânătorii. Sau cel puțin așa îl definea Vasile Cotta.

Turismul cinegetic pentru mulți reprezenta, și, reprezintă și astăzi, o aventură de vânătoare sau pescuit. Fondul cinegetic al României având ca specii principale :

Iepure pe circa 15 200 000 ha

Căprior pe circa 3 900 000 ha

Cerb pe circa 2 800 000 ha

Capră neagră pe circa 220 000 ha

Vânat de baltă pe circa 543 000 ha

Figura nr. xx. Reprezentarea grafică a speciilor principale în fondurile cinegetice

În zona montană specia principală, care prezintă un interes major, este cerbul carpatin. În aceste condiții el atrage mai mulți vânători, care apreciază naturalețea exemplarelor noastre, în ciuda ofertei venite din Ungaria, care au dezvoltat un turism de vânătoare, bine pus la punct.

1.1.Istoric al vânătorii

Vânătoare – acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate. nr.407/2006

Așa este definită prin lege vânătoarea. În sens general vânătoarea este sportul care le oferă practicanților, care urmăresc și ucid animalele sălbatice, în mod direct hrană, iar indirect, oportunitatea de a-și petrece timpul în mijlocul naturii, de a-și reface forțele fizice și intelectuale.

Acțiunea de vânătoare își are începuturile în vremurile preistorice, atunci oamenii vânau animale sălbatice pentru a se apăra și pentru a-și procura hrană pentru ei și familiile lor, și blănuri pentru a-și confecționa îmbrăcăminte (figura xx).

Figura nr. xx. Oameni preistorici la vânătoare de mistreți

După îmblânzirea unor animale și apariția agriculturii, problema hranei și a îmbrăcăminții a fost rezolvată, dar activitatea a rămas, omului îi plăcea să-și arate curajul și îndemânarea în fața semenilor săi. Așa vânătoarea a devenit una din pasiune, așa cum s-a păstrat și astăzi.

În antichitate nombilimea Egiptului, Greciei și Romei își petrecea timpul liber la vânătoare. Astfel în secolul XIII Klubai Khan împăratul mongolilor a instituit prima lege menită să protejeze animalele sălbatice, el a interzis vânătoarea în perioada de imperechere a animalelor.

Secolul XIV, odată cu inventarea prafului de puscă, a deschis drumul vânătorii cu arme. Tot în aceste vremuri au apărut și noțiunile de vânat mare, care era accesibil doar feudalilor, iar vânatul mic era accesibil și păturii de jos.

Capitalismul a schimbat accesibilitatea la vânat, deși vânătoarea era permisă oricărui cetățean, vânatul aparținea propietarului pământului, dacă propietatea depășea 100 ha la câmpie și 1000 ha la munte.

Socialismul a modificat situația total, vânatul a intrat în propietatea statului. Vânătorii au fost organizați în asociații de vânătoare.

Noul capitalism i-a păstrat statului dreptul de propietate asupra vânatului, dar a adus reglementări asupra gestionării vânatului.

1.2.Turism de vânătoare în România

România este printre puținele, dacă nu, singura țară europeană cu cea mai întinsă suprafață de pădure naturală. Cu o mare biodiversitate și un procent ridicat de ecosisteme naturale intacte, ea păstrează și astăzi unele specii rare, complet dispărute sau pe cale de dispariție în restul Europei, dar care aici se dezvoltă în condiții optime, și unele dintre ele se pot vâna cu autorizații speciale, în cantități limtitate.

Circa 2 milioane de iepuri, câteva sute de mii de păsări, câteva mii până la zeci de mii de lupi, urși, jderi, căpriori, mistreți, capre negre, cerbi carpatini, rațe și gâște au fost și mai sunt trecute în cotele de recoltă, cu ajutorul unor procedee de management bun sau nu, cu nevoia de optimizare a efectivelor sau dorința de îmbogățire rapidă a unora. Toate astea au dus la un turism de vânătoare, care a atras clienți atât din rândul demnitarilor români, cât și turiști străini care veneau și cheltuiau sume importante de bani.

Turismul de vânătoare a fost organizat în vederea atragerii turiștilor străini, și este de înțeles, dispariția unor mamifere din fauna multor țări dezvoltate, prețurile mai mici atrăgeau. Vânătorii români, în general sunt cei care au contact cu domeniul silvic, sau, apropiați ai acestora, care se înscriu în asociații de vânătoare, plătesc o cotizație anuală și beneficiază de dreptul de a avea și de a utiliza o armă de vânătoare. O altă categorie de vânători români, cu o arie mai mare de activitate, sunt oameni de afaceri și parlamentari. Startul s-a dat, încă din “Epoca de Aur“, când vânătoarea începea la semnalul șefului statului. Ulterior, în anii de după 1990, vânătoarea nu a mai avut parte de activitate prezidențială, în schimb, a prins avânt în rândul guvernanților, parlamentarilor, oamenilor de afaceri.

1.3.Fondul de vânătoare

Vânatul este reunit în fonduri de vânătoare gospodărite centralizat în ordine ierarhică de Ministerul Agriculturii, Apelor și Mediului și Regia Națională Romsilva. Dintre toate rezervațiile de vânătoare, câteva, cele care dispun de vânat protejat, au un regim special. Pădurarii Romsilva, ajutați și de specialiști în mediu și în fondul de vânătoare, asigură suplimente de hrană pentru vânatul autohton sau aclimatizat care nu dispune în anumite perioade ale anului de suficientă bază de nutriție, menținând un nivel optim pentru populațiile de animale sălbatice și un surplus de efectiv care se poate vâna. Se estimează că se recoltează anual pe teritoriul României o cantitate de circa 3 milioane kg de carne de vânat (echivalentul a circa 10.000 de vite cornute) și se colectează 1 milion de blănuri și piei, cifrele excluzând animalele prinse și exportate de vii pentru consum, pentru repopularea unor zone cinegetice din strainătate sau pentru grădini zoologice.

Principalul vânat din România este iepurele de câmp, răspândit pe circa 15,2 milioane hectare, practic pe întregul areal cuprins între golurile alpine și litoral. Efectivul optim calculat este de 1.740.000 exemplare, excedentul fiind de circa 700.000 de exemplare pe an, cantitate care este extrasă atât prin vânat cât și prin exportul în blană“ (animalele sunt capturate vii și exportate în cutii pentru a fi sacrificate și pregătite în restaurante din străinatate, predominant în Italia). Căprioara se află pe locul doi în topul răspândirii vânatului din România, cu o suprafață acoperită de circa 3,9 milioane exemplare, urmată de cerb (cu 2,8 milioane hectare), vânatul de baltă (543 mii hectare) și capra neagră (220 mii hectare).

Vânatul întâlnit în România populează toate zonele geografice și toate formele de relief. Prepelița și potârnichea sunt specifice Bărăganului și Dobrogei, în timp ce vânatul cu cea mai mare căutare în câmpie este fazanul, specie de vânat care a fost introdusă întâi în vestul țării și care s-a generalizat. Înmulțindu-se atât în crescătorii cât și natural, fazanul este un vânat de mare valoare datorită calitații sale gastronomice. Efectivele din România sunt de peste 150.000 de exemplare și acesta populează în general trupurile mici de pădure înconjurate de suprafețe agricole.

În zona deluroasă, animalele sunt cele caracteristice pădurilor de foioase, având ca principali reprezentanți căprioara și mistrețul, animale cu o pondere foarte mare în fondul cinegetic autohton, dar și iepurii și sitarii. În pădurile de munte principalul vânat este cerbul, cu o greutate medie de 240-250 kg la masculi, care populează sectorul oriental al Carpaților până în zona curburii precum și unele zone din Carpații Meridionali și Munții Apuseni până în Podișul Târnavelor. Efectivul de cerbi calculat este de circa 30.000 de exemplare și prin vânătoare se extrag anual 1-2 mii de exemplare. Dispărut din alte țări europene, este un vânat de foarte mare importanță. Similar ca zonă și ca efectiv este ursul, animal care s-a impus în topuri în special pentru blană și mai puțin pentru carne, deși pentru mulți și aceasta este o trufă. Dintre păsări, caracteristic pentru zona montană este cocoșul de munte, răspândit îndeosebi în Carpații Orientali, dar și în Argeș și Vâlcea. Dacă femela este complet protejată, masculii pot fi vânati cu autorizație specială în cursul primăverii. Cu efective reduse la numai câteva sute de exemplare, în pădurile de munte se mai intâlnește și râsul, specie ocrotită, repartizată predominant tot în zona Carpaților Orientali. Tot pentru blana de o valoare deosebită este vânat și un alt animal reprezentat în zona montană, jderul, cu efective anuale de circa 10.000 de exemplare și recolta de circa 1.500 de exemplare anual.

Vârfurile de munte, zona pășunilor și a golurilor alpine, este habitatul caprei negre, trofeu vânătoresc de un prestigiu deosebit datorită rarității acestui animal. Cotată la o populație de câteva mii de exemplare, capra neagră este ocrotită prin lege. În același etaj faunistic se situează cocoșul de mesteacăn, declarat monument al naturii.

Foarte populară pentru vânători este Delta Dunării și zona lacustră învecinată. Aici vânatul principal este cel cu pene, fie că este vorba despre păsări care locuiesc aici, fie vânat de pasaj. Gâștele sălbatice, într-o mare varietate de specii, sunt cele mai des întalnite, iar valoarea lor este dată de faptul că, hrănindu-se cu vegetație, carnea lor nu are miros de pește precum cea de rață sălbatică, un alt vânat foarte bine reprezentat în această zonă. Vidra, hermelina si bizamul reprezintă speciile vânate pentru blană în acest areal, ca în cazul tuturor animalelor cu blănuri prețioase, valoroasă fiind blana de iarnă, mai deasă și cu un colorit mai apreciat. Lupul, vulpea și mistrețul completează speciile de vânat din zona gurilor Dunării, acestea fiind răspândite aproape pe tot teritoriul țării (cu excepția etajelor alpine de mare înalțime), dar au efective care au atras atenția pentru a fi protejate după ce ani în șir au fost catalogate drept dăunători pentru vânat și pentru animalele domestice, fiind vânate până aproape de dispariție.

1.4.Agențiile de Hunting

Hunting este termenul care desemnează în engleză vânătoarea și acest cuvânt s-a impus în titulatura multor firme de turism sau de arme de vânătoare din România. Ca în majoritatea statelor, și în România turiștii străini sunt restricționați în a participa la vânătoare în fondurile cinegetice autohtone, impunându-se taxe speciale pentru vânătoare, fotografiere, expatrierea trofeelor sau închirierea armelor. Dar, întrucât taxele percepute nu se ridică la valori foarte mari raportat la veniturile unui cetățean al Uniunii Europene, turișii străini sunt prezenți în România la un nivel care asigură prosperitatea celor câteva agenții de turism și furnizori de servicii specializate care actionează în acest domeniu. Acestea asigură cazarea în hoteluri de standard 3 stele sau cabane de vânătoare cu circuit închis sau semideschis, întocmesc formalitățile și asigură închirierea armelor de vânătoare de la asociațiile de profil (singurele abilitate pentru o asemenea operațiune) și furnizează servicii de interpret și ghid atât pentru participarea la vânătoare cât și pentru excursii de profil turistic general, prin vizitarea obiectivelor turistice din apropierea locului de vânătoare.

Străinii veniți sunt în special italieni, iar numărul total al acestora este de câteva mii pe an. Totuși, nivelul acesta este considerat optim de către cei din branșă, o creștere substanțială a sa nefiind posibilă din cauza fondului cinegetic redus. Astfel, dacă domeniile românești de vânătoare vor suscita un grad și mai mare de interes în străinătate, lucru dorit de către toți cei în branșă, influența va fi aceea a creșterii tarifelor pentru vânat și nu a creșterii spectaculoase a numărului de turiști.

1.5. Etica organizatorului de vânători colective

Organizatorul de vânătoare , este mai mult decât un simplu vânător. Nimeni nu este obligat să accepte poziția aceasta, dar acela care o face, își asumă obligațiile ce îi revin, deoarece, el devine conducătorul vânătorilor, gonacilor, și al personalului asociației desemnat pentru a deservi obștea vânătorească.

El se va preocupa ca acțiunea să fie încununată de succes, ca toți colegii de vânătoare să fie mulțumiți. Sarcinile sale încep cu cel puțin 1 zi înainte. El trebuie să cunoască în prealabil terenul și starea vânatului.

Atunci când organizatorul este experimentat, și are încredere în paznicul de vânătoare, poate lua decizii în baza discuțiilor cu acesta.

Ajuns în ziua vânătorii, organizatorul, va fi punctual, și va face un instructaj profesional, nici superficial, dar nici exagerat de detailat. Acesta va veghea ca în partida de vânătoare, să nu fie comise fapte ce contravin legii și eticii vânătorești.

În mod concret, un organizator necesită :

Punctualitate;

La ora stabilită, va saluta grupul de bun venit și va face tradiționalul instructaj;

Comunicarea clară a programului zilei de vânătoare;

Stabilirea ritmului deplasării spre locul de vânătoare;

Păstrarea tăcerii în momentul deplasării;

Poziționarea și detalierea unghiurilor și distanțelor de tragere, pozițiile colegilor, și direcțiile de sosire a goanei;

Aprecierea paznicului de vânătoare, ca pe un coleg de vânătoare;

Respect asupra vânatului și insuflarea spiritului și celorlalți vânători;

Arbitrarea imparțială a litigiilor dintre vânători;

Organizarea strângerii vânatului, și organizarea tabloului de vânătoare.

Etica vânătorească impune tuturor vânătorilor o purtare civilizată față de personalul de teren și gonacii de ocazie.

1.6. Recorduri cinegetice din România

Tabelul nr. xx. Clasament național – Trofee de Căprior din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. xx. Clasament național și internațional – Blănuri de Urs brun din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. xx. Clasament național – Cranii de Urs brun din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. xx. Primele 15 trofee de Cerb carpatin din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. xx. Clasament național – Blănuri de Lup din evidența A.G.V.P.S.

Tabelul nr. xx. Clasament național – Cranii de Lup din evidența A.G.V.P.S.

Capitolul 2: Descrierea generală a zonei studiate

Zona studiată este reprezentată de fondul cinegetic nr. 23 Gârcin. Fondul se suprapune în mare parte cu UP VIII Gârcin din cadrul RPLP Săcele.

2.1. Situarea geografică

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin este situat în vecinătatea bazinului râului Tărlung. Acesta este străbătut de doi dintre cei mai importanți afluenți ai Tărlungului, pârâurile Doftana și Gârcin. O mare parte din fond intră în componența masivului Piatra Mare.

2.2. Încadrarea în organizarea administrativă

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin este gestionat de Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, ca instituție de învățământ ce are ca disciplină de studiu vânatul și vânătoarea.

2.2.1. Limite și vecinități

Fondul cinegetic nr.23 Gârcin se întinde pe toată suprafața orașului Săcele. Dacă în Nord trece nu cu mult de DJ 103B, în Nord-Est până la granița realizată de râul Tărlung între Săcele și comuna Tărlungeni, în Est până la barajul de acumulare de pe râul Tărlung, în Sud atinge granița cu județul Prahova, punctul de referință culmea Paltinul, în Sud-Vest Muntele Lacul Roșu, în Vest limita este chiar vârful Piatra Mare, iar în Nord-Vest rîul Timiș.

Vecinitățile fondului :

NORD: Fondul cinegetic nr. 20 Prejmer – Cernatu

EST: Fondul cinegetic nr. 18 Timiș

SUD: Ocolul Silvic Azuga

VEST: Fondul cinegetic nr. 25 Tărlung

2.2.2 Căi de acces

Principala cale de acces este Strada Gârcinului care leagă DN1A, care străbate orașul Săcele, de DC129A, acesta din urmă traversează tot fondul cinegetic, în partea vestică, ajungând, până în Predeal și Azuga. O altă cale de acces este DJ102I, acesta trece în partea estică a fondului.

2.3. Condiții staționale

2.3.1. Condiții geologice

Elementele geologice caracteristice acestui teritoriu, pe care îl ocupă fondul, sunt următoarele: fliș grezos-calacaros, calcare, conglomerate, depozite detritice de pantă pe fliș grezos-calcaros.

Alături de factorul climatic, specificul geologic al substratului a influențat în mare măsură formarea și evoluția solurilor care s-au constituit pe seama straturilor superioare ale depozitelor de cuvertură.

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin

2.3.2. Condiții geomorfologice

Fondul cinegetic nr. 23 Gârcin, din punct de vedere geografic este situat în vecinătatea sudică a râului Tărlung. Acesta este străbătut de pârâurile Gârcin ( Gârcinul Mic și Gârcinul Mare) și Doftana.

Din punct de vedere fizico-geografic, fondul cinegetic este situat în Unitatea carpato-transilvană A, Carpații Orientali C, Grupa de Curbură ( Munții Bârsei și Piatra Mare), subculmile Piatra Mare, Rențea, Țâlfa, Tăieturica din bazinul pârâului Gârcin și Țigăi, Rențea din bazinul Doftanei.

Ca unitate de relief caracteristică este versantul. Expoziția predominantă a versanților este N-V. Cei mai răspândiți sunt versanții cu înclinare de 16-30 g

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin

2.3.3. Condiții climatice

Teritoriul fondului analizat face parte din ținutul climei de munte, subtipul climei Carpaților Orientali, districtul climei de pădure și pajiști montane, topoclimatul complex al Carpaților de Curbură.

Climatul se caracterizează prin ierni reci, cu un strat continuu de zăpadă, very nu prea calde și cu precipitații suficiente tot timpul anului.

Regimul termic :

Temperatura aerului prezintă variații importante lunare și anuale.

Temperatura medie a aerului (medii lunare și anuale în oC) este prezentată în tabelul următor :

Tabelul nr. xx. Temperaturile medii lunare și anuale

Date extrase din clima României

Temperatura maximă absolută : 37,1 oC;

Temperatura minimă absolută : – 29,6 oC;

Temperaturile medii pe anotimpuri sunt :

– iarna: -2,5 oC;

– primăvara :8,2 oC;

– vara : 17,0 oC;

– toamna : 8,3 oC;

Numărul mediu de zile cu temperature medie mai mare de 0 oC este de 278, perioada începe la 28 februrie și se termină în jur de 2 decembrie.

Numărul medi de zile cu temperatura medie mai mare de 10 oC este de 167, perioada începe la 24 aprilie și se termină la 7 octombrie.

Primul îngheț apare în jurul datei de 21 septembrie.

Ultimul îngheț are loc în jurul datei de 24 mai.

Durata medie a intervalului fără îngheț este de 150 de zile.

Temperatura medie anuală este de +7,8 oC. Asta caracterizează un climat continental moderat. Regimul termic variază în funcție de altitudine și influențe locale, astfel generează o serie de topoclimate locale.

Temperatura medie anuală reprezintă un grad de favorabilitate ridicat pentru speciile principale : molid, brad, fag.

Regimul pluviometric :

Regimul pluviometric este definit de cantitățile de precipitații medii lunare și anuale, evapotranspirație potențială, precum și, numărul de zile cu strat de zăpadă și are o importanță deosebită asupra creșterilor și dezvoltării arboretelor, deci și, asupra faunei din cadrul fondului.

Tabelul nr. xx. Precipitațiile atmosferice (mm), medii lunare și media anuală

Date extrase din clima României

Precipitațille medii pe anotimpuri sunt :

– iarna: 102,2 mm;

– primăvara : 186,0 mm;

– vara : 312,9 mm;

– toamna : 146,1 mm;

– perioada de vegetație : 523,1 mm;

Numărul mediu anual al zilelor cu strat de zăpadă este de 70,8 zile.

Precipitațiile medii anuale sunt de circa 750 mm. După cum, regimul termic

variază în funcție de altitudine și influențele locale, și, precipitațiile sunt influențate de

relief, acestea au o repartiție neuniformă în teritoriu. În sectoarele cu altitudini de peste

1000 m, precipitațiile sunt mai bogate, ele ajung și la 1200 mm.

Media precipitațiilor lunare este foarte variată, ea atinge un maxim în lunile iunie

– iulie. Cel mai secetos anotimp este iarna. În perioada de vegetație, cantitatea de

precipitații cazută, însumează peste jumătate din totalul anual (70%).

Tabelul nr. xx. Evapotranspirația potențială (mm), medii lunare și media anuală

Date extrase din clima României

Regimul precipitațiilor atmosferice, cel al evapotranspirației, precum și

raporturile dintre ele, influențează major vegetația forestieră. Aceasta din urmă, se

resimte în prezența vânatului, din cadrul fondului. Evapotranspirația are valori nule în

lunile de iarnă, și, valori maxime în lunile de vară, media anuală este de 601 mm.

Balanța umidității solului este de + 146 mm.

Regimul eolian :

Temperaturile medii, umiditatea atmosferică și evapotranspirația sunt influențate

în mare parte de direcția, viteza și intensitatea vântului. Vânturile predominante în zonă

sunt cele din sud-vest.

Tabelul nr. xx. Frecvența vânturilor

Date extrase din clima României

Tabelul nr. xx. Viteza vânturilor

Date extrase din clima României

În total, procentul zilelor cu vânt este de 76 %, iar zilele de calm reprezintă 24 %.

Vânturile din timpul verii care sunt uscate și calde produc scăderea umidității

din aer și sol mărind în felul acesta evapotranspirația.

Figura nr. xx. Frecvența vânturilor pe direcții (%)

Figura nr. xx. Viteza vânturilor pe direcții (m/s)

2.3.4. Condiții edafice

Solurile cele mai răspândite în cadrul acestui fond cinegetic (tabelul ), sunt cele brun eumezobazic tipic, și brun acid tipic, împreună ocupă în jur de 70% din suprafața fondului.

Tabelul nr. xx. Tipuri și subtipuri de sol

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin

2.3.5. Condiții hidrologice

Fondul cinegetic nr.23 Gârcin este situat în bazinul hidrografic ale pârâului Gârcin, cu cei doi afluenți mai importanți, Gârcinul Mare și Gârcinul mic, și, al pârâului Doftana. Debitul acestor pâraie este constant, înregistrează creșteri de debit primăvara după topirea zăpezilor și vara după ploi torențiale, când gradul de turbiditate este mare și are loc un transport masiv de aluviuni. Apele sunt nepoluate, și, nu există surse poluante în zonă. Ele se scurg în acumularea de pe râul Tărlung.

2.3.6. Influența condițiilor staționale și a celor climatice asupra existenței faunei

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

Capitolul 3: Studiul faunei

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

3.1. Efectivele principalelor specii de interes cinegetic

Tabelul nr. xx. Efectivele principalelor specii de interes cinegetic pe anul 2015

Date extrase din amenajamentul UP VIII Gârcin

3.2. Ecologia și biologia principalelor specii

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

Capitolul 4: Potențialul turistic cinegetic în zona studiată

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

4.1. Infrastructura turistică în zona studiată

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

4.2. Servicii și pachete oferite în cadrul turismului cinegetic

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

Capitolul 5: Eficiența economică

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

Capitolul 6: Concluzii

Text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text text

Bibliografie :

Comșia,A-Biologia și principiile culturii vânatului. Editura Academiei, București,1961.

Cotta,V-Vânatul. Editura Ceres, București, 1982.

Alexandru Sava (1975): România Sinteză Geografică, Editura Științifică și Enciclopedică

Negruțiu,A.Popescu,V-Analiza și managementul populațiilor de interes cinegetic și salmonicol. Editura Universității Transilvania,Brasov,2006.

Amenajamentul RPLP Săcele, U.P.VIII Gârcin

Fișa fondului cinegetic 23 Gârcin

Site-ul oficial ROSILVA

Site-ul oficial al Ministerul mediului

Site-ul oficial ITRSV Brașov

Județele Patriei, Editura Sport – Turism, București, 1979

Comănescu, L-Pontențialul turistic natural al României, Editura Credis, București

Site-ul avpslebada.ro

1.2.2.Figuri

Figurile vor fi introduse ȋn text, pe cât posibil, imediat după fraza ȋn care au fost citate (referite). Citarea (referirea) ȋn text se realizează sub forma: ,,Ȋn figura x se prezintă…” sau ,,ȋnălțimea medie ponderată este de 24.5 m (figura x)”. Figurile (grafice, poze, diagrame, formule chimice, hărți) trebuie să aibă un titlu scurt și sugestiv. Unitățile de măsură se poziționează pe figură nu ȋn titlu. Pozele care prezintă detalii ce nu pot fi apreciate vor fi realizate prin includerea unui obiect uzual sau a unei mire (rigle) la momentul preluării fotografiei. Calitatea fotografiilor trebuie să fie foarte bună. Ȋn cazul ȋn care figurile nu aparțin autorului manuscriptului se face dovada obținerii drepturilor de autor. Hărțile se prezintă la scară sau se include o scară vizuală ȋn figurile ce reprezintă hărți. Hașurile și/sau coloritul figurilor trebuie realizate ȋn așa fel ȋncât să se poată distinge clar ȋntre elemente. Fișierele imagine vor fi incluse ȋn partea superioară a tabelelor în locația indicată ȋn exemplul de mai sus. Informația prezentată ȋn figuri nu se va repeta ȋn tabele. La fel, informația prezentată ȋn tabele nu se va prezenta ȋn figuri.

1.2.3.Tabele

Tabelele vor fi redactate după modelul de mai jos. Se va respecta formatul tabelului inclusiv mărimea fonturilor și modul de aliniere a acestora. Tabelele se vor introduce din meniul Insert al programului Word. Folosirea unor tabele din alte lucrări ca și a unor interpretări ale acestora fără obținerea drepturilor de autor și specificarea acestora este interzisă. Referirea tabelelor ȋn text se va realiza ȋn același mod ca și pentru figuri (tabelul x, ȋn tabelul x…).

Tabelul nr. xx. Denumirea tabelului

Apariția tabelului după text va fi la un spațiu de un rând. Ȋntre tabele și text se lasă un spațiu de un rând. La fel se procedează și ȋn cazul figurilor.

1.2.4.Ecuații și formule

Ecuațiile și formulele vor fi introduse prin folosirea secvenței Insert-Equation. Fiecare teremen al ecuației se va explica conform exemplului de mai jos. Fiecare ecuație se notează cu un număr arab ȋn ordinea de apariție ȋn text. Referirea ȋn text se va face ȋn mod similar figurilor și tabelelor. La fel se notează figurile și tabelele indiferent de poziția lor ȋn cadrul capitolelor și subcapitolelor.

(xx)

ȋn care:

E – descrierea lui E;

m – descrierea lui m;

c – descrierea lui c.

1.2.5.Unități de măsură

Pentru alcătuirea lucrării se va lucra cu Sistemul Internațional al Unităților de Măsură (SI).

1.2.6.Simboluri, diacritice și abrevieri

Simbolurile matematice sau de orice altă natură vor fi introduse utilizându-se secvența Insert-Symbol. Acronimele și abrevierile, dacă sunt puține (1-2) vor fi definite la prima apariție ȋn text sub forma prezentată mai jos. Dacă sunt mai multe, se va introduce o listă de abrevieri la sfârșitul lucrării, caz ȋn care nu se va mai recurge la descrierea lor ȋn text.

Lucrarea nu se acceptă dacă nu se folosesc diacritice și ortografie corectă. Diacriticele pot fi definite pe taste sau se poate folosi tastatura ȋn limba română.

Exemplu de abreviere: ,,conform Sistemului Internațional de Unități de Măsură (SI)”, ,,Global Positioning System (G.P.S.) este un sistem care…”

1.2.7.Citarea și referințe

Citarea (referirea) ȋn text a altor lucrări se va face ȋn acord cu regulile de etică ȋn cercetare pentru evitarea plagiatului. Modalitatea de folosire a citărilor se poate consulta în diferite resurse existente pe Internet. Fiecare resursă adăugată la lista de referințe trebuie să se regăsească cel puțin o dată sub formă citată ȋn text.

1.2.8.Salvarea fișierului conținând lucrarea

Fișierul conținând lucrarea va fi salvat ȋn două variante: .docx pentru corecturile efectuate de către cadrul didactic ȋndrumător (care se transmite periodic la termenele stabilite pentru corectare) și .pdf pentru variant finală care va fi centralizată ȋn baza de date. Denumirile sub care se salvează fișierul vor fi cele specifice informațiilor de la ȋnscriere.

Studentul va realiza un folder care va fi denumit cu numele său după exemplul: Nume_Prenume. În acesta va include, după caz, două subfoldere: unul denumit Proiect (sau Lucrare dacă este vorba de lucrarea de disertație) și unul denumit Anexe. Folderul Anexe va conține eventuale date necesare lucrării (fișiere Excel, hărți și planșe etc.) și se va întocmi numai atunci când este cazul. Dacă hărțile sau planșele au fost întocmite cu programe software specializate, este recomandată transformarea acestora în format .pdf. Folderul Proiect (după caz, Lucrare) va conține forma finală a proiectului/lucrării în format .pdf, cu denumirea Nume_Prenume_Grupa.pdf.