Tulburările de personalitate (I) [624051]

Tulburările de personalitate (I)
Conf. Dr. Horia Coman
Catedra de Psihologie clinică

Agendă
•Definiție

•Istoricul conceptului

•Clasificare

•Epidemiologie

•Etiologie

Definiție:
•Tulburările de personalitate sunt afecțiuni nedatorate
unei patologii organice sau altei boli psihice, care
întrunesc următoarele caracteristici:
–atitudini și comportament evident dizarmonice care se
validează într -o gamă largă de situații personale și sociale
–durabilitate, constând în episoade prelungite și nelimitate
în timp de boală psihică
–simptomele apar în copilărie sau adolescență, ele
persistând în viața adultă
–tulburarea determină un disconfort subiectiv care devine
evident mai ales în stadiile mai tardive ale afecțiunii
–afectarea semnificativă a performanțelor profesionale și
sociale este frecventă, dar nu obligatorie.

Istoric:
•Philip Pinel – “manie sans delire” (1801)
–O persoană se poate comporta irațional în ciuda
faptului că toate capacitățile intelectuale sunt intacte
•Esquirol – “mania instinctivă sau impulsivă” (1809)
•Morel – “folie de degeneres” (1809)
•James Pritchard – “moral insanity” (1837)
–Nebunie ce constă în:
•o pervertire morbidă a afectivității, preferințelor,
obiceiurilor, raționamentului moral și impulsurilor
•în absența oricărei afectări semnificative a judecății și
intelectului
•în absența unor simptome de tipul iluziilor sau
halucinațiilor.

•Kraepelin – descrie 4 tipuri de personalități
psihopatice (1907)
–criminalul înnăscut
–instabilul
–minciosul morbid
–pseudocverulentul
•Freud – “Character and Anal Erotism” (1908)
–Înțelegerea tulburărilor de personalitate drept datorate
factorilor de mediu și nu un defect constituțional
înnăscut
–Studiul simptomelor în paralel cu formarea caracterului
•Wilhelm Reich – “Character Analysis” (1930)
–Remarcă rezistența simptomelor caracteriale la orice
metodă de tratament
–Descrie câteva tipuri de tulburare a caracterului:
•Histrionic
•Compulsiv
•Pasiv -agresiv (masochist)

•Kurt Schneider (1934)
–Primul sistem complet de clasificare a tulburărilor de
personalitate preluat cu modificări minime atât în ICD -9
cât și în DSM -II
–Descrie 11 tipuri de psihopatii:
•hipertimicul
•depresivul
•nesigurul
–tipul senzitiv
–tipul anankast
•fanaticul
•instabilul emotiv
•megalomanul
•apaticul
•abulicul
•explozivul

Clasificare:
ICD-10 descrie două categorii
diagnostice distincte.
•Tulburările specifice ale
personalității :
–Tulburarea paranoidă
–Tulburarea schizoidă
–Tulburarea dissocială
–Tulburarea instabil –
emoțională:
•tipul impulsiv
•tipul borderline
–Tulburarea histrionică
–Tulburarea anankastă
–Tulburarea anxioasă
–Tulburarea dependentă
•Tulburările mixte ale
personalității și alte tulburări
de personalitate. DSM IV tulburările de personalitate
sunt grupate în trei subcategorii
denumite clustere.
•Clusterul A – caracterizat prin bizar
și excentricitate
–tulburarea paranoidă
–tulburarea schizoidă
–tulburarea schizotipală
•Clusterul B – caracterizat prin
teatralitate, expresie emoțională
intensă și instabilitate
–tulburarea antisocială
–tulburarea borderline
–tulburarea narcisică
–tulburarea histrionică
•Clusterul C – caracterizat prin
anxietate și îngrijorare
–tulburarea evitantă
–tulburarea dependentă
–tulburarea obsesiv -compulsivă.

Comparație între categoriile diagnostice
corespunzătoare celor două sisteme de clasificare:
•Există categorii diagnostice i dentice
–tulburarea paranoidă
–tulburarea schizoidă
–tulburarea histrionică
–tulburarea dependentă.
•Există categorii care se referă la același tip clinic însă cu denumir i
diferit e
–tulburarea antisocială din DSM corespunde tulburării dissociale din ICD
–tulburarea evitantă din DSM corespunde celei anxioase din ICD
–tulburarea obsesiv -compulsivă din DSM corespunde celei anankaste din
ICD
•Există în fiecare sistem de clasificare categorii diagnostice distincte
–În DSM există două categorii care nu își găsesc corespondentul în ICD
•tulburarea schizotipală
•tulburarea narcisică
–În ICD, tulburarea instabil -emoțională are două variante, dintre care doar
tipul borderline se regăsește în DSM, în vreme ce tipul impulsiv nu are un
corespondent.

Categorii suplimentare în DSM -IV-TR
•Tulburare mixtă de personalitate
–Prezența de elemente aparținând mai mult decât uneia
dintre tulburările specifice de personalitate dar care nu
sunt suficiente pentru diagnosticarea uneia dintre
aceste tulburări
–Când tabloul clinic corespunde unei tulburări de
personalitate neincluse în sistemul de clasificare
•Alte tulburări specifice de personalitate:
–Sunt trecute în apendix fiind definite prin criterii de
cercetare
–Statutul lor ca tulburare de personalitate specifică
distinctă nu este încă lămurit
–Sunt menționate două tipuri:
•Tulburarea de personalitate depresivă
•Tulburarea de personalitate pasiv -agresivă (negativistă)

Epidemiologie:
•Nu există date certe referitoare la prevalența
fiecărei tulburări specifice de personalitate.
–Prevalența tulburărilor de personalitate evidente clinic
în populația generală se presupune a fi între 5 și 15%
–Prevalența tulburării schizotipale a fost estimată la
3% în populația generală.
–Tulburarea antisocială are o prevalență de 3% în
rândul bărbaților și de 1% la femei.
–Prevalența tulburării bordeline este între 1 și 2% în
populația generală.
–Tulburarea histrionică și tulburarea dependentă sunt
mai frecvente la sexul feminin
–Tulburarea obsesiv -compulsivă și paranoidă sunt mai
frecvente în rândul bărbaților.

Etiologie:
•Referitor la factorii etiologici există date legate
de
–existența unei componente genetice
–rolul tipului constituțional în determinismul
tulburărilor de personalitate.
•S-au identificat câteva relații particulare între
tulburările de personalitate și anumite boli
psihice.
•În prezent, există câteva teorii psihologice care
încearcă să explice modul în care factori de
natură psihologică pot determina o tulburar e de
personalitate

Cauze genetice:
•Este dovedit că personalitatea normală este parțial
moștenită.
•Există puține dovezi despre implicarea factorilor
genetici în tulburările de personalitate
–Agregare familială
–Rată de concordanță mai mare la gemenii monozigoți
față de dizigoți
–Incidență mai mare la copiii adoptați de părinți
sănătoși cu părinți biologici cu TP față de cei cu
părinți biologic sănătoși adoptați de părinți cu TP
–Trăsături temperamentale predispozante pentru
tulburările de personalitate

•Agregare familială
–Agregarea familială este specifică fie pe cluster
de tulburări fie pe tulburarea specifică
–Se observă o agregare familială a TP atât între
ele dar și cu alte afecțiuni psihiatrice
•TP cluster A și schizofrenia
•TP antisocială și dependența alcolică
•TP borderline și tulburările depresive
•TP histrionică și tulburările somatoforme
•TP cluster C și tulburările anxioase

•Rată de concordanță mai mare la gemenii
monozigoți față de dizigoți
–Corcondanță de 2 -3 ori mai mare la MZ față de
DZ

•Incidență mai mare la copiii adoptați de părinți
sănătoși cu părinți biologici cu TP față de cei
cu părinți biologici sănătoși adoptați de părinți
cu TP
–La TP cluster A
•incidență TP schizoide sau schizotipale de
10 față de 1,5
•Incidența TP paranoide de 3,8 față de 0,7

–La TP cluster B – incidență de 2,5 față de 0,9

–La TP cluster C – nu există date

•Trăsături temperamentale predispozante pentru
tulburările de personalitate

–Pentru TP cluster A
•Retragere socială
•Suspicioziate
•Stil de comunicare ambiguu
–Pentru TP cluster B
•Impulsivitate
•Extroversie
•Abilitate de disociere a gândirii față de re acțiile
afective negative
–Pentru TP cluster C
•Neuroticism
•Evitarea traumei

Tipul constituțional:
•Krestchmer a sugerat existența unei relații între tipul
constituțional și caracteristicile psihologice.
–tulburarea schizoidă este mai frecventă la tipul astenic
–tulburarea ciclotimă este corelată cu tipul picnic
–tulburarea epileptoidă cu tipul atletic.
•Aceste date susținute de observația clinică, nu au fost
însă dovedite riguros din punct de vedere statistic.
•Mai mult, există cercetări care nu au evidențiat o
corelație directă între conformația corporală și
personalitate. Legătura cea mai probabilă între
constituție și tipul de personalitate este dată de baza
genetică a ambelor caracteristici individuale.

Relația tulburărilor de personalitate cu
bolile psihice:
•S-a considerat că unele tulburări de personalitate
sunt expresia parțială a unui proces genetic care
determină anumite boli psihice.
–Personalitatea schizoidă a fost asociată cu schizofrenia
–Personalitatea ciclotimă a fost asociată cu psihoza
maniaco -depresivă (Tulburarea afectivă bipolară) .
•În prezent se consideră că relația dintre bolile
psihice și tulburările de personalitate este
nespecifică, fapt dovedit printr -o frecvență crescută
a mai multor tipuri de tulburări de personalitate între
rudele pacienților cu schizofrenie sau tulburări
afective.

Teorii psihologice:
•Teoriile psihodinamice referitoare la comportamentul
anormal se bazează pe ideea existenței unor conflicte
mintale interne nerezolvate.
–Freud a pus accentul pe perioada primilor ani de viață
–Neofreudienii accentuează rolul factorilor sociali, acordând o
importanță mai scăzută copilăriei timpurii.
•Teoriile comportamentale consideră că atât
comportamentul normal cât și cel anormal sunt învățate,
anormalitatea fiind determinată de o modificare a
disponibilității recompenselor din mediu.
•Teoriile fenomenologice, denumite și umaniste, consideră
că personalitatea normală se dezvoltă printr -un “proces
natural de creștere”.
–Acest proces este ghidat de percepție și interpretare după
Rogers, sau de motivație după Maslow.
–Adepții acestor teorii susțin ideea că la baza
comportamentului anormal se află blocarea procesului de
creștere datorată intervenției unor diverși factori externi.