Tulburari le afective [620121]

Tulburari le afective
Tulburarea bipolară I
Episodul maniacal
Episodul hipomaniacal
Episodul depresiv major
Distimia

Episodul maniacal

În timpul perioadei de perturbare a dispoziției și energie sau activitate crescută, trei (sau
mai multe) din următoarele simptome (patru dacă dispoziția este doar iritabilă) , sunt prezente la
un grad semnificativ și reprezintă o schimbare de comportament o bișnuit:
– stimă de sine exagerată sau grandoare.
– scăderea necesității de a dormi (de ex., se simte refăcut după doar 3 ore de somn).
– mai comunicativ decât de obicei sau presiune de a vorbi.
– fugă de idei sau experiență subiectivă că gândurile s unt accelerate.
– distractibiliate (de ex., atentia este prea ușor atrasă de stimuli externi neimportanți sau
irelevanți), raportate sau observate.
– creșterea activității orientate spre un scop (fie social, la locul de muncă sau școală, sau sexual)
sau agitație psihomotorie (adică, activitate neorientată spre un scop intenționat).
– implicarea excesivă în activități care au un potențial ridicat pentru consecințele dureroase (de
ex., angajarea în cumpărături excesive indiscreții sexuale, sau investiț ii în afaceri nesăbuite).

Forme clinice ale starilor maniacale
a) Mania acuta , caracterizata prin o stare de excitatie psihomotorie generala cu debut brusc si
durata scurta. Ea se poate repeta periodic intr -o forma simpla sau alternind cu crize depresiv –
melancoliforme. Exista doua forme:
– mania acuta tipica este o psihoza ce intereseaza atit sfera psihica cit si pe cea somatica
– mania subacuta este o stare de excitatie maniacala moderata ca intensitate, hipomania.
Tulburarile de limiteaz a la o simpla stare de euforie cu exaltarea imaginatiei, hipemnezie,
logoree.
b) Mania cronica este tulburarea afectiva continua ce urmeaza maniei acute. Se caracterizeaza
prin excitatie psihomotorie dezordonata, logoree, neliniste, instabilitate. Forme:
– mania cronica simpla cu excitatie psihomotorie dezordonata, logoree, asociatii de idei
superficiale pina la incoerenta si acte de violenta.
– mania cronica deliranta care asociaza simptomelor si idei delirante difuze, nesistematizate.
Uneori poate a pare un delir sistematizat tematic ce seamana cu dezvoltarile paranoice.

Mania fără simptome psihotice

• Stima de sine este crescută, există tendința de a fi mereu în centrul atenției anturajului.
Există pornirea de a cheltui excesiv, fără nicio limită, cu achiziționarea unor lucruri
inutile.
• Ținuta vestimentară este marcată de excentrici tăți, culori vii, mimica este bogată,
machiajul excesiv. Pot apare tulburări perceptuale în care aprecierea culorilor este mult
mai intensă și mai frumoasă (calopsii).
• Debutul este acut sau subacut cu euforie sau stare iritabi lă, perturbarea activității motorii
prin hiperactivitate, iar vârsta de debut este între 15 -30 ani.
Mania cu simptome psihotice
• În cadrul acestei tulburări simptomatologia este centrată pe dispoziția expansivă, care este
crescută constant, ideile de intensitate psihotica sunt congruente cu starea de fond: autoa –
preciere excesivă, grandoare, însoțite de sentimente de mărire. Apar și halucinații al căror
conținut este de asemeni congruent cu starea timic ă.
• Apar modificări ale ritmului, fluxului ideativ precum și a coerenței în sensul accelerării
lor: apare fuga de idei, mergând până la salata de cuvinte unde incoerența este totală.
• Dintre simptomele întâlnite amintim tulburări de atenție cu imposibilitate a menținerii
concentrării atenției un timp îndelungat asupra unei activități, iritabilitate, agresivitate
(adesea heteroagresivitate), hiperactivitate cu polipragmazie, scăde rea necesarului de
somn; în schimb apare creșterea apetitului.
• Instinctul sexua l este exacerbat, are relații sexuale întâmplătoa re cu diverși parteneri, fără
măsuri de protecție.
• Ținuta vesti mentară este inadecvată, marcată de culori vii, stridente, componentele ținutei
sunt nepotrivite. întreaga viață psihică este marcată de tahi psihie.
Perturbarea dispoziției este suficient de gravă pentru a provoca depreciere marcată în
functionarea socială sau profesională sau pentru a necesita spitalizarea pentru a preveni
autodaune sau altora sau există caracteristici psihotice.

Episodul Hipomaniacal

În timpul perioadei de perturbare a dispoziției și energie i sau activitate crescută, simptome le sunt
prezente la un grad semnificativ și reprezintă o schimbare de comportament obișnuit – vezi
episodul maniacal.
Deși episoadele maniacale și hipomaniacale au liste identice de simptome caracteristice,
perturbarea din episoadele hipomaniacale nu este suficient de severă pentru a determina o
deteriorare semnificativă în funcționarea profesională sau socială ori pentru a necesita
spitalizarea. Unele simptome hipomaniacale pot evolua în episoadele maniacale complexe.

Episodul depresiv major

Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza din punct de vedere psihopatologic prin prezenta
sindromului depresiv, iar din punct d e vedere evolutiv se descriu doua forme:
– tulburarea depresiva majora – episod unic;
– tulburarea depresiva majora recurenta.
Simptome
1) dispozitie depresiva cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, indicata fie prin relatare
subiectiva (de ex, se simte trist), ori observatie facuta de altii (de ex, pare inlacrimat) ;

2) diminuarea marcata a interesului sau placerii pentru toate sau apro ape toate activitatile, cea mai mare
parte a zilei, aproape in fiecare zi (fie prin relatarea subiectului, fie prin observari facute de altii) ;
3) pierdere semnificativa in greutate, desi nu tine dieta, ori luare in greutate (de ex, o modificare de mai
mult de 5% din greutatea corpului intr -o luna) ori scadere sau crestere a apetitului aproape in fiecare zi
4) insomnie sau hipersomnie aproape in fiecare zi ;
5) agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi (observabila de catre altii, nu numa i senzatiile
subiective de neliniste sau de lentoare) ;
6) fatigabilitate sau lipsa de energie aproape in fiecare zi ;
7) sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare
zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind) ;
8) diminuarea capacitatii de a gandi sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (fie prin
relatarea subiectului, fie observata de altii) ;
9) ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume.
Ori o tentativa de suicid sau un plan anume pentru comiterea suicidului.

Tulburari asociate :
Anxietate
Tulburari fobice
Expresivitate panto -mimica caracteristica
Somatic: constipatie, acuze somatice multiple
Ideatie deliranta mai ampla – de saracie, de ruina, negare, pierdere
Simptomele determina o deteriorare semnificativa clinic cu consecinte în activitatea sociala, profesionala
sau în alte domenii importante de functionare;
Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex., abuz de drog sau
medicament ) ori al unei conditii generale medicale (de ex., hipotiroidism);
Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adica patologie determinata de pierderea un ei fiinte
iubite.
Evolutie si prognostic
In 50% din cazuri depresia majora este recurenta. Unii bolnavi prezinta episoade izolate, separate prin
multi ani fara nici un fel de simptome depresive, in timp ce altii au agregari de episoade, evolutia cronica
fiind mai rara.
In evolutia sa, tulburarea depresiva majora se poate asocia cu o serie de conditii de natura psihiatrica, cum
ar fi tulburarile anxioase, toxicomaniile, cel mai frecvent alcoolismul sau cu tulburarile somatice
Complicatia cea mai de temut este suicidul care survine in circa 15% din cazuri.
Acesta apare ca urmare a ideatiei depresive cu scaderea marcata a stimei de sine, lipsa totala de
perspectiva, gandu ri recurente de moarte. Trebuie mentionat faptul ca o data cu inceperea tratamentului si
activarea survenita ca urmare a acestuia, poate avea loc comiterea suicidului.
Epidemiologie
Ratele de prevalenta pentru tulburarile afective sunt :
– tulburarea depresiva majora – 10-25% pentru femei, 10 -12% pentru barbati.
• In tulburarea depresiva majora se inregistreaza rate de prevalenta de doua ori mai mari la sexul feminin
fata de cel masculin

Ciclotimia

Definitie
Ciclotimia este o tulburare afectiva caracterizata prin perioade de simptome depresive care nu
indeplinesc criteriile unui episod depresiv major si perioade cu simptome afective ce constituie
episodul hipomaniacal.
Epidemiologie

• Prevalenta ciclotimiei este cuprinsa i ntre 0,4 -1%.
• Tulburarea ciclotimica debuteaza de regula insidios in adolescenta sau precoce in viata adulta.
Etiopatogenie
• Factori genetici
Diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv al ciclotimiei se intemeiaza pe baza urmatoarelor informatii:
– anamneza (antecedente, istoric – perioadele cu simptome depressive si simptome apartinand
episodului hipomaniacal);
– examen fizic (nu indica modificari specifice);
– examen psihiatric (simptome depresive, simptome apartinand episodului hipomaniacal);
– investigatiile de laborator: nu exista modificari caracteristice.

Simptome
Timp de cel putin 2 ani, prezenta a numeroase perioade de simptome hipomaniacale si a numeroase
perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
Nici un episod depresiv major, episod maniacal ori episod mixt nu a fost prezent in cursul primilor
ani ai perturbarii
Evolutie
• Evolutia boli este cronica.
• Exista un risc de 15 -50% ca persoanele respective sa dezvolte ulterior o tulburare bipolara I sau II.

Distimia
Definitie
Distimia este o tulburare afectiva caracterizata printr -o stare depresiva cronica, ce dateaza de foarte
multi ani, timp in care nu au fost niciodata criteriile de diagnostic ale episodului depresiv major.
Epidemiologie
• Rata de prevalenta a distimiei este de 2 -5%.
• Cel mai adesea, debutul afectiunii are loc in adolescenta sau chiar in copilarie, debutul la varsta
mijlocie sau mai tarziu, la batranete este mai neobisnuit.
• In distimie se inregistreaza rate de prevalenta mai mare la sexul feminin decat la sexul mas culin.
Etiopatogenie
• Factori psihologici:
– trasaturi de personalitate ce predispun la dezvoltarea distimiei: dependenta, pasivitate, tendinta de
ruminatie excesiva, de a se invinovati, etc;
– dezvoltarea inadecvata a mecanismelor de adaptare in fata diferitelor situatii de viata.
Diagnostic pozitiv
Se stabileste pe baza informatiilor furnizate de:
– anamneza;
– examen fizic: semne si simptome ale unor afectiuni medicale (de cele mai multe ori severe);
– simptomelor psihice (dispozitie depresiva, anxietate, disforie, tulburari de memorie si concentrare,
idei depresive, oboseala, tulburari de somn, tulburari ale alimentatiei);
– scale de evaluare: CDRS ( Cornell Dysthymia Rating Scale).
– investigatii de laborator: polisomnografia indica crestere a somnului REM;
reducerea somnului cu unde lente).
Simptome
1) Apetit redus sau mancat excesiv ;
2) Insomnie sau hipersomnie ;

3) Energie scazuta sau fatigagilitate ;
4) Stima de sine scazuta ;
5) Capacitate de concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii ;
6) Sentimente de disperare.
Simptomele cauzeaza o deteresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional,
sau in lte domenii importante de functionare.
Diagnostic diferential
• Tulburarea depresiva majora – consta dintr -unul sau mai multe episoade depresive majore separate
care pot fi distinse de modul uzual de functionare a persoanei. Se diferentiaza de cea tulburarea
depresiva majora cronica prin faptul ca la aceasta criterii le pentru un episod depresiv major sunt
satisfacute complet si de tulburarea depresiva majora in remisiune partiala daca criteriile nu mai sunt
complet satisfacute.
• Schizofrenia, tulburarea schizoafectiva, tulburarea deliranta – exista simptome psihotic e.
• Dementa – exista un istoric premorbid de declin al functiei cognitive.
• Tulburari de personalitate – exista trasaturi de personalitate anterior imbolnavirii.
• Tulburare afectiva datorata unei conditii medicale generale – perturbarea de dispozitie este
considerata a fi consecinta fiziologica directa a unei conditii medicale generale (scleroza multipla,
ictusul, hipotiroidismul).
• Tulburare afectiva indusa de o substanta – o substanta (drog, medicament) este considerata a fi
etiologic in relatie cu perturbarea afectiva.
Evolutie si prognostic
• Evolutia este cronica, durata medie a episoadelor este de circa 5 ani, pe fondul carora se pot
suprapune si alte afe ctiuni psihiatrice cum ar fi tulburarea depresiva majora (dubla depresie),
tulburarile anxioase, tulburarile de personalitate (borderline, dependenta, evitanta), alcoolismul.
Deseori, tulburarea distimica insoteste tulburarile somatice, mai ales la varstni ci lucru explicabil prin
faptul ca depresia slabeste organismul si acesta nu mai poate sa lupte eficient impotriva injuriilor de
tot felul.
• Nivelul de functionare profesionala este relativ multumitor, distimicul concentrandu -si intreaga
energie asupra m uncii, ceea ce se constituie si intr -un fel de autodistrugere. Activitatea sociofamiliala
este insa mult diminuata, rata mare de divorturi inregistrate stand marturie pentru aceasta deficienta.
• Suicidul poate surveni destul de frecvent in tulburarea dis timica.
• Prognosticul este bun, daca boala este recunoscuta si tratata din timp.

Episodul depresiv major
Depresia majora presupune o combinatie de simptome care interfera cu abilitatea de a lucra, studia,
dormi, mânca si a se bucura de activitati care altadata îi placeau. Astfel de episoade care dizabiliteaza o
persoana pot avea loc o data sau de mai multe ori în timpul vietii.

Completare
Tulburarea bipolara I este o tulburare afectiva in care apar episoade maniacale pe langa episoade
depresive, hipomaniacale sau mixte.
Un episod depresiv va avea simptome similare cu cel din tulburarea depresiva majora.

Episodul maniacal este caracterizat de o perioada de o saptamana (sau mai putin daca este spitalizat) de
dispozitie elevata, expansiva sau iritabi la. Pacientul este vesel, exuberant sau din contra mereu artagos,
intr-un mod care nu este caracteristic persoanei.
Pe langa aceaste simptome mai prezinta:
– grandoare sau stima de sine exagerata
– nevoie scazuta de somn
– locvacitate sau presiune de a vo rbi (vorbeste intr -una, nu poate fi oprit)
– fuga de idei sau experienta subiectiva de accelerare a gandurilor (gandurile "alearga in cap", nu se
intelege ceea ce spune, incepe cu ceva si apoi divagheaza pana cand fraza devine ilogica)
– distractibilitate (toate ii atrag atentia, nu s epoate concentra)
– agitatie psihomotorie sau implicare crescuta in activitati (face curat noapte in casa sau zile in sir,
munceste fara incetare in proiecte, se agita fara rost, face planuri, nevoie crescuta de sex etc)
– implicare excesiva in activitati placute cu potential periculos )cumparaturi excesive, condus cu viteza,
indiscretii sexuale etc.)
Pot aparea si simptome psihotice, deliruri congruente sau nu cu dispozitia (pacienti pot crede ca sunt cei
mai bogati oameni de pe Pamant, ca sunt rude cu mari celebritati, ca au facut inventii deosebite, ca au
puteri paranormale etc )si halucinatii (aud voci, au vedenii etc.). Modificarile de comportament sunt atat
de severe incat necesita spitalizare sau afecteaza grav viata pers oanei pe plan social, profesional sau
familial.
Episodul mixt este o combinatie de depresie si manie in aceeasi perioada de timp (de cel putin o
saptamana), iar episodul hipomaniacal este o simptomatologie maniacala mai blanda , care nu necesita
spitalizar e.

Tulburarea bipolara II este definita de existenta de episoade depresive si de episoade hipomaniacale.
Debutul este in general in jur de 30 de ani si este de de obicei printr -un episod depresiv. Tulburarea este
recurenta, cu alternata variata intre epis oade diferite: maniacale, depresive, hipomaniacale, mixte. Initial
in cursul bolii intervalul dintre episoade este mai mare, chiar cativa ani, cu scurtarea acestora pe masura
ce boala se agraveaza.
Pacientii cu tulburare bipolara I au un prognostic mai rez ervat decat cei cu tulburare depresiva majora, dar
acesta s -a imbunatati simtitor de la introducerea tratamentului profilactic cu litiu.
Factorii genetici au un rol mai mare decat in tulburarea depresiva recurenta:
– 50% din pacientii bipolari au un parint e cu tulburare de dispozitie
– copilul cu un parinte bipolar are un risc de 25% de a face boala
– copilul cu ambii parinti bipolari are un risc de 50 -75% de a face boala
– rata de concordanta la gemenii MZ bipolari ( in cate cazuri au gemenii identici acee asi boala, ei avand
gene identice): 40 -70% (dupa unii autori 40 -90%)
Tratamentul este in primul rand medicamentos, cu administrarea de stabilizatoare de dispozitie (denumite
si ortotimizante) si uneori antipsihotice.