Tulbura rile specifice de limba j perspective funct ionale: ghiduri de [611226]

Tulbura ̆rile specifice de limba j – perspective funct ̦ionale: ghiduri de
identificare oportuna ̆ și de dezvoltare a abilita ̆ților de limbaj
 
3.Planul de cercetare
3.1. Scopul cercetării 
Experiența  clinică  personală  de  a proape  douăzeci  de  ani  indică  variabilitatea  și 
eterogenitatea în rândul copiilor înregistrați cu diferite tulb urări specifice de limbaj. Palierul 
dificultăților  pe  care  trebuie  să  le  surmonteze  cercetătorul  es te  destul  de  vast,  de  la 
inconsistența identificării prec ise a factorilor etiologici, ma nifești sau prezumați, la utilizarea 
neunitară a unor criterii diagnostice de către specialiști din  același domeniu sau din domenii 
conexe ori complementare, dar și la lipsa folosirii consensuale  a terminologiei specifice: 
retard  de  limbaj,  întârziere  în  dezvoltarea  limbajului,  disfazi e  de  evoluție  sau  disfazie 
congenitală, tulburare specifică de limbaj, apraxie sau disprax ie de limbaj.  În literatura de 
specialitate există mai multe clasificări ale tulburărilor de l imbaj, având elemente comune 
dar și discrepanțe (de ex. V erza, 1977, 1983, 2003; DSM‐5, 2013 ; ICD‐10‐AM, 2002; Conti‐
Ramsden, Botting, 1999; Tomblin, 1997; Reilly, 2014). Optica di ferită rezidă din metodologia 
folosită: gruparea cazuistică, empirică, studiul epidemiologic,  testele și probele folosite și 
scorurile sau rezultatele obținut e la acestea, background‐ul de  formare al cercetătorilor – 
psihologic sau medical, arealul  lingvistic și socio‐cultural di n care provin subiecții, etc.  
Limbajul în sine este un fenomen extrem de complex, iar patolog ia acestuia îmbracă 
de asemenea numeroase forme. Nu există profiluri lingvistice pe rfect superpozabile, nici 
pentru dezvoltarea normală a limbajului și cu atât mai puțin în  cazul tulburărilor specifice de 
limbaj  sau  a  tulburărilor  nespecifice  de  limbaj,  unde  se  consta t ă  o  p a t o l o g i e  a s o c i a t ă ,  
cognitivă,  neurologică  sau  genet ică.  Dincolo  de  faptele  de  limb ă,  diferiți  autori  iau  în 
considerare și factorii nonverbali, cum ar fi raționamentul viz uo‐spațial, memoria tactică și 
strategică verbală și vizuo‐spațială, atenția centrată în câmp  perceptiv pe date vizuale, tactil‐
kinestezice și auditive, motricitatea și psihomotricitatea. În  plus, eventuala prezență a unor 
tulburări  cognitive  asociate,  minore  sau  de  limită,  influențeaz ă,  uneori  decisiv,  profilul 
concret al limbajului, severitatea deficiențelor acestuia și, b ineînțeles, prognosticul pe care îl 
formulează  specialistul,  în  corelație  cu  expectanțele  oferite  c elorlalți  actori  din  mediul 
educațional și / sau aparținătorilor.  
Într‐un  articol  din  Journal  of  Neurolinguistics   din  2009,  C.  Parisse  și  C.  Maillart 
evidențiază limitările definiț iilor oferite tulburărilor specif ice de limbaj. Exemplul dat de cei 
doi cercetători este elocvent: copilul de trei ani care nu și‐a  dezvoltat limbajul expresiv până 
la  această  vârstă  este  diagnosticat  cu  tulburare  specifică  de  l imbaj,  același  diagnostic 
purtând‐ul și adolescentul de 15 – 16 ani care dă dovadă de per formanțe lingvistice sub 
așteptări, în ciuda unor ani de terapie (logopedică)…  
Autorii citați susțin faptul că  atunci când se întâlnește o pro blemă complexă care pare 
imposibil de rezolvat, cel mai adesea aceasta se întâmplă deoar ece nu este clar delimitată  
sau punctele de vedere  nu sunt corect formul ate. Propunerea lor  este ca tulburările specifice 
de limbaj să nu fie considerate  ca un corp unitar, un sindrom,  ci mai degrabă ca un set de

sindroame care corespund unei anumite stări patologice a sistem ului lingvistic. Deci nu 
vorbim  de  „tulburare  specifică  de  limbaj”  ci  „tulburări”,  care  implică  tipuri  diferite  de 
patologii ale limbajului.  
Acest context eterogen sugerează  obiectivele studiului propus.  Având acces la copii 
preșcolari din grădinițe, cu program prelungit și grădinițe cu  program normal, și la școlari 
mici, din clasele pregătitoare până la clasa a patra, din județ ele Iași și Suceava, atât din 
mediul urban cât și rural,  precum și la arhiva Centrului Logop edic Interșcolar Iași, scopurile 
cercetării pot fi enunțate astfel: 
1. Validarea unei baterii de probe destinate examinării lingvistic e a copiilor din 
aceste categorii de vârstă; 
2. Clarificarea și unificarea terminologică a conceptelor analizat e; 
3. Descrierea profilurilor copiilor  diagnosticați cu tulburări spe cifice de limbaj, pe 
baza rezultatelor la probele administrate; 
4. Stabilirea existenței sau nonexistenței unei corelații între tu lburările specifice de 
limbaj și scorurile la testele no nverbale de inteligență (MP Ra ven); 
5. Implementarea unui ghid de dezvoltare a abilităților de limbaj  și cuantificarea 
efectelor acestuia în rândul c opiilor cu tulburări specifice de  limbaj. 
3.2. Etapele cercetării 
Pretestarea (Etapa constatativă) 
În această fază se urmărește eșa ntionarea, aplicarea instrument elor de evaluare și 
verificarea acestora, stabilirea unui nivel bazal al subiecțilo r, stabilirea diagnosticului pentru 
subiecții cu tulburări de limbaj (generic vorbind). 
Instrumentele folosite pentru toți participanții sunt: 
 Structura PA (profilul articulator) –  Anexa 1 
 Probele pentru determinarea intervalului dintre VPLb și VC (vâr sta psihologică a 
limbajului și vârsta cronologică) –  Anexa 2  
 LME (lungimea medie a exprimării) –  Anexa 3 
 Probele de VP și VA (vocabular ul pasiv și vocabular activ) –  Anexa 4  
 Grila de apreciere a dezvoltării psihomotrice –  Anexa 5  
Datele rezultate pot fi însumate  pentru următoarele paliere ale  dezvoltării: 
 Limbaj (receptiv și expresiv) 
 Conștientizarea corporală 
 Abilitățile motrice 
 Orientarea spațială 
 Orientarea temporală 
 Ritmul 
 Memoria 
 Prerechizitele abilităților șc olare de scriere și citire 
 Comportamentul

Rezultatele așteptate în această fază a cercetării constau în c alibrarea instrumentelor 
folosite  în  evaluarea  inițială,  identificarea  subiecților  cu  tu lburări  de  limbaj  și  gruparea 
acestora în funcție de tipul de  tulburare. Dintre copiii cu tul burări specifice de limbaj vor fi 
selectați cei care vor constitui cele două loturi, cel experime ntal și cel de control.  
Etapa experimentală  
Faza experimentală a cercetării  urmărește direcțiile reieșite d in formularea scopurilor 
studiului. Astfel, pentru toți co piii selectați, se vor alcătui  profiluri ale abilităților de limbaj, se 
va determina nivelul de dezvoltare a limbajului, din punct de v edere receptiv și expresiv (sau 
mai precis spus, având în vedere cele trei componente esențiale : conținut, formă și utilizare). 
Evaluarea  complexă  psihopedagogică  și  logopedică  va  include  și  stabilirea  scorurilor 
nonverbale la MP Raven, pentru a putea determina existența unei  eventuale corelații între 
aceste scoruri și tulburăr ile specifice de limbaj.   
Pentru  lotul  experimental  această  etapă  reprezintă  introducerea   variabilelor 
independente, în timp ce pentru l otul de control, este o etapă  de non‐intervenție.  
Subiecții lotului experimental vor beneficia de un program de i ntervenție rezultat din 
particularizarea  unui  ghid  de  abilități  esențiale  de  limbaj,  ca librat  în  funcție  de  profilul 
concret al copilului și care are în vedere: 
 Aspectul fonetic (pronunția ‐ inteligibilitatea vorbirii, conșt ientizarea fonologică) 
 Aspectul lexical (vocabularul activ și pasiv) 
 Aspectul sintactic (construcția c orectă a unei propoziții / fra ze) 
 Capacitatea inițierii și menținerii comunicării (a asculta ‐ a  vorbi) 
 Expresivitate, coerență 
 Exprimare verbală, nonverbală, paraverbală (≈ comunicarea total ă) 
Programul complex pentru dezvoltarea abilităților de limbaj și  comunicare va avea în 
vedere: 
 Limbaj receptiv și expresiv (oral) 
 Receptarea și decodarea semnelor și simbolurilor uzuale 
 Abilități de constatare a faptelor 
• Dezvoltarea abilității copilului de a povesti 
• Interpretarea informațiilor receptate 
• Utilizarea  TIC și a cărților 
• Realizarea de cone xiuni între fapte 
 Consolidarea abilităților de limbaj 
• Aspectul cantitativ / lexical 
• Aspectul logic 
• Aspectul fonetic 
Etapa post‐experimentală  
Această etapă implică retestarea participanților la studiu și m ăsurarea variabilelor 
dependente,  constituite  din  perfo rmanțele  subiecților  dintr‐o  p erspectivă  a  abilităților 
generale de limbaj.

O direcție funcțională aparte este trasată de implementarea unu i program de auto‐
monitorizare a progresului, sub forma unei aplicații care poate  fi instalată pe telefon sau 
tabletă. Această aplicație se preconizează a fi realizată prin  colaborarea cu un specialist IT 
din Toronto, Canada.  
3.3. Ipoteze de cercetare 
Complexitatea patognomonică a tulburărilor de limbaj se reflect ă și în dificultatea de 
a găsi un consens privind cauzele acestor tulburări specifice.  În ciuda eforturilor depuse de 
cercetători din  diferite  areale  culturale  pentru  mai  mult  de  tr eizeci  de  ani,  înțelegerea 
etiologiei tulburărilor specifice de limbaj rămâne astăzi o pro vocare intelectuală majoră. 
Diferitele  ipoteze  explicative  existente  până  în  prezent  se  ext ind  de  la  un  deficit  în 
perceperea  auditivă  non‐lingvistică  la  anumite  deficite  de  limb ă  vizând  dezvoltarea 
morfosintactică (Parisse & Maillart, 2009; Ziegler, Pech‐George l, George, Alario, Lorenzi, 
2005). O parte dintre aceste ipoteze au fost contestate de‐a lu ngul timpului, altele au primit 
confirmări experimentale parțiale. Pentru limba română este de  un interes major ipoteza 
deficitului gramatical, dat fiind faptul că în practica logoped ică sunt întâlnite cu o frecvență 
destul de mare (cel puțin prin raportare la cazuistica de acum  zece sau douăzeci de ani) 
cazuri de copii care acționează în limba maternă ca și cum ar f i vorba de o limbă străină, pe 
care  nu  o  stăpânesc  îndeajuns.  Susținătorii  ipotezei  etiologice  a  d e f i c i t u l u i  g r a m a t i c a l  
consideră că acești copiii cu tulburări specifice de limbaj au  dificultăți în dobândirea unor 
mecanisme specifice de limbă, cum ar fi achiziționarea de regul i gramaticale (van der Lely și 
colab., 2004). Dificultățile gram aticale sunt demonstrate în ma re măsură prin diverse analize 
și astfel se explică de ce un num ăr considerabil de cercetători  apără ipoteza unui deficit 
gramatical  la  originea  tulburărilor  specifice  de  limbaj  (van  de r  Lely &  Stollwerk,  1996). 
Analizând dezvoltarea gramaticală a copiilor cu tulburări speci fice de limbaj se constată că 
este semnificativ diferită față  de așteptările corespunzătoare  vârstei lor cronologice și vârstei 
lor mentale. Deficiențele gramaticale se referă la folosirea ap arent aleatorie a elementelor 
morfologice,  precum  și  a  celor  sintactice.  Ipoteza  unui  deficit  s p e c i f i c  î n  d e z v o l t a r e a  
gramaticală este inspirată de te oria lui N. Chomsky (1957), con form căreia dobândirea și apoi 
mânuirea pertinentă a morfologiei și sintaxei unei limbi depind e de un proces de selecție a 
unui limbaj gramatical dintr‐un set de posibilități, alegere de finită de cunoașterea înnăscută 
la copil, acel „LAD” – „Language acquisition device” conceptual izat de Chomsky încă din anii 
60. Conform acestei perspective, tulburările specifice de limba j se datorează deteriorării, 
globale sau parțiale, a competenței gramaticale înnăscute a cop ilului. Pentru alți autori, 
dificultățile gramaticale observate la acești copii s‐ar explic a prin calitatea mai slabă a intrării 
verbale auditive, evident în lipsa unui deficit perceptiv propr iu‐zis (Leonard et al., 2000) și / 
sau o limitare a resurselor cognitive sau a mecanismelor cognit ive particulare, de exemplu în 
memoria de lucru care joacă un rol important în învățarea limbi lor străine (Archibald & 
Gathercole,  2007).  Copiii  cu  tulburări  specifice  de  limbaj  au  p robleme  gramaticale  în 
contextul  unor  deficite  ale  mecanismelor  de  învățare  generală,  mai  discrete  sau  mai 
evidente.  
Presupunem că prin analiza subiecților participanți la cercetar e vom constata că 
tulburările specifice de limbaj se manifestă într‐un context în  care și alte abilități de învățare 
au o derulare sub așteptări, acești copiii având un risc mai ri dicat de a întâmpina dificultăți 
atunci când sunt puși în fața sarcinilor structurate de tip șco lar. Manifestările incipiente ale 
acestor  dificultăți  de  învățare  sunt  recognoscibile  începând  cu  v â r s t a  d e  4  a n i ,  i a r

recunoașterea oportună (timpurie ) a acestora va permite și o in tervenție eficientă, care să 
prevină ulterioare eșecuri de integrare educațională. Tulburări le specifice de limbaj îmbracă 
un caracter aparte, diferit de retardul de limbaj sau întârzier ea dezvoltării limbajului, cu o 
coloratură specifică, ceea ce  presupune măsuri diferențiate, di n faza de diagnosticare și până 
la construirea planului de interv enție educativ – recuperatorie . 
D e  a s e m e n e a ,  i n f e r ă m  p o t e n ț i a l u l  d e  d e z v o l t a r e ,  d e  p r o g r e s  ș i  d e  remediere 
cuantificabilă a problemelor acestor copii, ca urmare a aplicăr ii sistematice a unui program 
de exersare a abilităților generale de limbaj, ajustat profilur ilor concrete ale fiecărui copil. 
Progresul trebuie să fie vizibil, măsurabil, subsumat conceptul ui de „EBP” – „Evidence‐based 
practice”,  care  este  promovat  pentru  orice  tip  de  terapie,  medi cală,  psihologică  sau 
educațională.  
 
3.4. Participanții la cercetare 
Instrumentele de evaluare prezentate în anexele 1 – 5 au fost u tilizate, pe parcursul 
ultimilor doi ani școlari, pentru a identifica și diagnostica t ulburările de limbaj ale copiilor din 
mai multe unități de învățământ din municipiul Iași.  
În anul școlar 2017 – 2018 au fost examinați un număr de 1391 c opii preșcolari și 
școlari mici, dintre care 157 au  prezentat diverse tulburări de  limbaj (20 cu tulburări specifice 
de limbaj), iar în anul școlar 2018 – 2019 au fost examinați 14 10 copii, dintre care 181 aveau 
tulburări de limbaj (41 cu tul burări specifice de limbaj).  
Se  poate  considera  că  instrumentele  folosite  respectă  criteriil e  de  încredere, 
validitate și fidelitate, deoarece prin referirea datelor cules e cu ajutorul acestora către alți 
specialiști, fie din cadrul CLI Iași, fie medici, s‐a ajuns la  stabilirea acelorași diagnostice. 
Pentru prima etapă a cercetării  se are în vedere evaluarea unui  lot consistent de copii 
preșcolari și școlari mici, după cum urmează: EBPDatele 
științifice
Experiența și 
perspectiva 
familieiIntuiția 
profesională

 2000 de copii din municipiul Iași, de la grădinițe cu program n ormal și prelungit și 
din clasele pregătitoare și I; 
 100 de copii din mediul rural din județul Iași, aceleași nivelu ri de vârstă; 
 200 de copii din județul Suceava, mediul urban și rural. 
Copiii diagnosticați cu tulburări specifice de limbaj vor fi îm părțiți în două loturi, 
echivalente din punct de vedere al criteriilor vârstă, gen, niv el de școlarizare, mediu de 
proveniență și tip de tulburare  de limbaj. Estimăm dimensiunea  minimă a loturilor N=40.  
Primul lot, experimental, va parcurge un program de dezvoltare  a abilităților de 
limbaj și comunicare, bazat pe ghidul care face parte din aceas tă lucrare. Copiii din lotul de 
control vor urma traseul școlar obișnuit, însoțit de terapia lo gopedică uzuală, acolo unde 
aceasta este disponibilă. O prim ă reevaluare pentru subiecții d in ambele loturi va fi făcută la 
sfârșitul anului școlar 2019 – 2020, iar evaluarea finală va fi  făcută la sfârșitul semestrului I, 
an școlar 2020 – 2021.  
3.5. Variabilele cercetării 
Cercetarea  pornește  de  la  o  ipoteză  generală  care  ar  putea  fi  f ormulată  astfel: 
proiectarea  și  implementarea  unor  programe  de  intervenție  terap eutică  emergente 
ghidurilor  de  abilități  fundamentale  de  limbaj  poate  conduce  la   îmbunătățirea 
performanțelor verbale și școlare la copiii cu tulburări specif ice de limbaj. Aceste tulburări 
sunt diferite de cele etichetate  în literatura de specialitate  drept retard de limbaj / întârziere 
în dezvoltarea limbajului. 
Ipoteza generală este constituit ă din alte ipoteze secundare:  
1. Tulburările specifice de limbaj sunt datorate dezvoltării pe rnicioase a unor funcții 
instrumentale (psihomotrice și verbale);  
2. Identificarea oportună (timpurie) a tulburărilor specifice d e limbaj este posibilă și 
necesară; 
3.  Intervenția  timpurie  personalizată  prin  adaptarea  unor  ghidu ri  de  abilități 
fundamentale de limbaj îmbunătățește performanțele lingvistice  și școlare ale elevilor cu 
tulburări specifice de limbaj.  
Ipoteza nulă (H0) :  
Îmbunătățirea performanțelor lingvistice ale elevilor cu tulbur ări specifice de limbaj 
se datorează hazardului / remitenței spontane. 
Variabila independentă : 
A  –  tipul  de  intervenție  (stimularea  abilităților  de  limbaj  fol osind  ghidurile  de 
dezvoltare a limbajului) 
A0 – grupul de control, fără intervenție A1 – grupul experimental, supus programului de stimulare a limb ajului 
Variabila dependentă :

X – performanțele lingvistice evaluate în etapa de retestare. 
3.6. Instrumentele cercetării  
Cercetarea va presupune folosirea mai multor metode investigati ve. La începutul 
fiecărui an școlar, timp de o lună, se desfășoară o activitate  de identificare a preșcolarilor și 
școlarilor cu tulburări de limbaj  din fiecare circumscripție lo gopedică, în orașele unde există 
Centre Logopedice Interșcolare. Există desigur multe orașe în c are nu activează profesori 
logopezi, la fel și în mediul rural, complet descoperit din ace st punct de vedere. Pentru o 
relevanță sporită a studiului, eșantionarea va implica și copii  din aceste zone, astfel încât va 
fi necesară alcătuirea unor pr otocoale de acces în instituțiile  de învățământ respective.  
Conform  reglementărilor  CE  privind  General  Data  Protection  Regu lation  (GDPR), 
toate protocoalele și documentel e aferente cercetării (acorduri , date personale, etc.) vor fi 
alcătuite în așa fel încât să re specte normele impuse începând  cu 25.05.2018.  
La începutul anului școlar, în instituțiile de învățământ selec tate, se va proceda la o 
examinare inițială, de tip  screening , a tuturor copiilor. Rezultate le acestei examinări vor fi 
coroborate cu datele oferite de  cadrele didactice (profesori pe ntru învățământ preșcolar și 
primar) care vor completa un mini‐chestionar ( Anexa 6) referitor la dificultățile de limbaj ale 
copiilor, observate eventual de la începutul semestrului sau în  anul școlar anterior. Prin 
această  procedură  sunt  depistați  copiii  care  ar  putea  avea  dive rse  tulburări  de  limbaj. 
Experiența de până acum ne arată că aproximativ 15 – 20% din po pulația preșcolară și 
școlară au diverse tulburări de limbaj oral sau scris‐citit. Ac estor copii li se vor aplica probele 
specifice pentru realizarea profilului de dezvoltare a limbajul ui și stabilirea diagnosticului 
diferențial logopedic și psihopedagogic.  
O primă probă, folosită în principal pentru copiii din grupa mi jlocie (4 ani), grupa 
mare (5 ani), clasa pregătitoare (6 ani) și clasa I (7 ani) est e cea pentru  stabilirea structurii 
profilului articulator (PA)  (Anexa 1). Materialul de testare constă într‐un set de 108 imagini 
corespunzătoare fonemelor limbii  române, aflate în cele trei po ziții în structura cuvântului: 
inițială, mediană și finală. T ehnica de aplicare presupune din  partea copilului repetarea 
cuvântului care denumește imaginea, iar examinatorul are la dis poziție o fișă de înregistrare 
a PA, în care notează eventualel e manifestări de tip dislalic ( omisiuni, înlocuiri, distorsionări).  
A doua probă, pentru calcularea  vârstei psihologice a limbajului  (Anexa 2), este 
adaptată după autoarea franceză Alice Descoeudres (Le développe ment de l'enfant de deux 
à sept ans: Recherches de psychologie expérimentale, Delachaux  & Niestlé, 1946). Varianta 
folosită conține șapte itemi: 
1. Contrarii cu suport concret – intuitiv; 
2. Completarea lacunelor într‐o scurtă narațiune; 
3. Repetarea de cifre; 
4. Cunoașterea materialelor; 
5. Contrarii fără suport concret – intuitiv; 
6. Denumirea culorilor; 
7. Cunoașterea sensului verbelo r (receptiv și expresiv). 
Adaptarea  constă  în  principal  în   actualizarea  scorurilor  coresp unzătoare  fiecărei 
vârste cronologice, deoarece s‐a constatat, prin analiza probel or prezentate la diverși autori

autohtoni, că nu există o standardizare a acestora și punctajel e propuse nu corespund 
performanțelor copiilor care nu prezintă tulburări manifeste de  limbaj. În urma acestui 
demers, am obținut următoarea variantă de calculare a vârstei p sihologice a limbajului: 
CALCULAREA VÂRSTEI PSI HOLOGICE A LIMBAJULUI 
 
PROBA COEFICIENTUL CORESPUNZĂTOR VÂRSTELOR 
3 ani  4 ani  5 ani  6 ani  7 ani 
1. CONTRARII  (cu suport intuitiv )  4  8  12  16  20 
2. LACUNE  2  4  6  8  10 
3. CIFRE  2  3  4  5  6 
4. MATERII  3  4  5  6  7 
5. CONTRARII  (fără suport intuitiv )  4  5  6  7  8 
6. CULORI  2  4  6  8  10 
7. VERBE  4  6  8  10  12 
 
A  treia  probă  permite  calcularea  lungimii  medii  a  exprimării  (LME)  (Anexa  3). 
Utilizarea LME pentru identificarea tulburărilor de limbaj la c opiii preșcolari este frecventă în 
special  în  spațiul  anglo‐saxon.  Totuși,  folosirea  acestui  instr ument  nu  este  lipsită  de 
controverse. Dezbaterile se poartă în special în legătură cu no rmativele specifice pentru 
toate modalitățile de evaluare:  
 Definirea clară a scopului 
 Descrierea comprehensivă a adm inistrării și a procedurii de not are 
 Descrierea suficientă a eșantionului de normare 
 Date referențiale adecvate 
 Fiabilitatea 
 Validitatea 
Î n  c a d r u l  c e r c e t ă r i i  p r o p u s e  v o m  f o l o s i  L M E  c a  i n s t r u m e n t  c a n t i tativ,  care  să 
completeze tabloul psiholingvistic al subiecților testați. Pent ru limba română nu există în 
prezent un etalon al LME în funcție de vârsta cronologică, medi ul de proveniență și suportul 
educațional.  Într‐o  acțiune  de  pretestare  a  probei  am  folosit  s tandardele  pentru  limba 
engleză (Miller, J.F. și Chapman, R.S., 1981), pe care le‐am co mparat cu datele rezultate din 
înregistrarea producțiilor verbale ale unui lot de copii cu vâr ste cuprinse între 3 ani și 5,9 ani. 
Mărimea lotului a fost N=30, dintre care 10 copii cu vârste înt re 3 ani și 3 ani și 11 luni, 10 
copii cu vârste între 4 ani și 4 ani și 11 luni și 10 copii cu  vârste între 5 ani și 5 ani și 11 luni, 
pentru fiecare interval de vârst ă fiind un număr egal de băieți  și fete. Copiii provin de la două 
grădinițe din municipiul Iași, fiind apreciați ca având o dezvo ltare uzuală, fără tulburări de 
limbaj, cognitive sau afective.  
În tabelul următor este prezentată situația comparativă a scoru rilor pentru limba 
engleză, cele pentru lotul testat și corespondența cu vârsta cr onologică: 
LME (Miller (1981) Corespondența cu VC ( Miller 
(1981) – luniLME (Tudorean, 2017) 
1.31  18  ‐ 
1.62  21  ‐

1.92  24  ‐ 
2.54  30  ‐ 
2.85  33  ‐ 
3.16  36  2.7 
3.47  39  3.0 
3.78  42  3.2 
4.09  45  3.8 
4.40  48  4.0 
4.71  51  4.1 
5.02  54  4.3 
5.32  57  4.8 
5.63  60  5.0 
 
Față de standardele din limba engleză, pentru lotul testat am c onstatat LME ceva mai 
mici, dar dimensiunea lotului nu permite o concluzie generaliza toare. Date pertinente vor fi 
colectate în cercetarea propusă.  Totuși, din rațiuni care țin d e ușurința în folosirea clinică, se 
poate reține o corespondență a dezvoltării normale a LME în int ervalul de vârstă 2 – 5 ani, 
astfel: vârsta cronologică ar trebui să aibă același coresponde nt numeric privitor la LME 
(adică un copil de 2 ani ar trebui uzual să aibă o LME de 2, un ul de 3 ani de 3, ș.a.m.d.).  
Procedura  de  administrare  propus ă  implică  folosirea  unei  imagin i  –  stimul 
reprezentând o familie ai cărei membri sunt implicați în divers e activități. Copilul este invitat 
s ă  p o v e s t e a s c ă  c e  v e d e  î n  d e s e n ,  f i i n d  î n c u r a j a t  s ă  c o n s t r u i a s c ă  o  poveste.  Dacă  este 
necesar, este impulsionat să comunice cu ajutorul unor întrebăr i (Pe cine vezi aici?; Unde se 
află…?; Ce face…?; Ce mai vezi în cameră?; etc.). Folosirea une i imagini – stimul are avantajul 
standardizării materialului de testare și permite formularea un or comparații între subiecții 
testați. Se înregistrează ceea ce spune copilul pe parcursul a  5 minute. Fiind vorba despre 
copii mici, care nu au reprezentarea duratei, se folosește un c ronometru care va marca 
sfârșitul perioadei de înregistrare.   
O cercetare extinsă va permite o descriere mai exactă a eșantio nului de testare și va 
permite alcătuirea unui barem valid pentru limba română. Indica torul LME oferă informații 
cantitative importante pentru clinician, care vor fi coroborate  cu celelalte probe în vederea 
alcătuirii unui profil de limbaj cât mai detaliat.  
Testul de vocabular activ și pasiv (TVAP 3 – 5)  (Anexa 4)(Deltour, J.‐J., & Hupkens, D. 
(1980). Test de vocabulaire actif et passif pour enfants de 3 à  5 ans. Liège/Braine‐le‐Château: 
Editions de l’Application de Techniques Modernes.) a fost conce put de J.‐J. Deltour în 1980. 
Materialul de testare conține: 
 O foaie de înregistrare și  de cotare a răspunsurilor; 
 30 de planșe cu câte 6 imagini fiecare; 
 Lista celor 30 de cuvinte care tr ebuie identificate pe planșe. 
 Aplicarea testului durează între 10 și 20 de minute. Testul ar e două forme, pentru 3 – 
5 ani și pentru 5 – 8 ani. Testul a fost etalonat pe un eșantio n de 245 subiecți (3/5) și 300 
subiecți (5/8). Notarea se face  pe medii / abateri standard (de  3 luni) și vârstă a dezvoltării.

Obiectivul testului este de a evalua capacitatea de a exprimare  (vocabularul activ) și 
capacitatea de înțelegere a lexi cului (vocabularul pasiv). Test ul are o serie de caracteristici 
care îl recomandă: durata redusă de administrare, atractivitate a materialului de testare, 
etalonarea și cotarea de încredere.  
La aplicarea testului pot fi întâlnite următoarele situații: 
 Subiectul înregistrează scoruri apropiate pentru VP și VA; 
 Subiectul  are  scoruri  bune  pentru  VP  (apropiate  de  cele  aștepta te  la  vârsta 
cronologică) și scoruri semnif icativ mai mici pentru VA; 
 Subiectul înregistrează scoruri scăzute atât pentru VP cât și p entru VA. 
Copiii cu întârziere în dezvoltarea limbajului au un profil mai  armonios, cu un decalaj 
mai mic între VP și VA, ambele fiind mai reduse prin raportarea  la vârsta cronologică, în timp 
ce copiii cu TSL au scoruri mai  bune la VP dar mult mai mici la  VA.  
Pentru fiecare item al testului copilul primește 0, 1 sau 2 pun cte, în funcție de 
indicarea corectă a imaginii corespunzătoare cuvântului stimul  și în funcție de cât de bine 
reușește să explice ce înseamnă respectivul cuvânt. „Definiția”  oferită de copil trebuie să fie 
formulată conform schemei gen pr oxim și diferență specifică sau  să fie una pragmatică, 
bazată pe utilizare, funcție sau utilitate.  
Profilul psihopedagogic și logopedic al fiecărui subiect este c ompletat cu informațiile 
oferite prin completarea unei   grile de apreciere a dezvoltării psihomotrice  (Anexa 5). 
Această grilă este structurată pe următoarele componente asupra  cărora evaluatorul va face 
observații cantitative, raportate la frecvența apariției, precu m și observații calitative, în 
funcție de situația concretă: 
1. Conștientizarea corporală; 
a. Părțile corpului – receptiv și e xpresiv, la propria persoană; 
b. Părțile corpului – receptiv și  expresiv, la partener.  
2. Orientarea temporo‐spațială; 
a. Timpul  
i. Momentele zilei; 
ii. Zilele săptămânii 
iii. Lunile anului; 
iv. Anotimpurile; 
v. Orientarea temporală rapor tată la propria persoană; 
vi. Ordinea, succesiunea cronologică; 
b. Spațiul  
i. Orientarea în spațiul fizic; 
ii. Direcțiile, pozițiile; 
iii. Orientarea grafo‐motrică; 
c. Ritmul – receptiv și expresiv. 
3. Abilități motrice; 
a. Echilibrul;  
b. Coordonarea motorie generală; 
c. Coordonarea oculo‐motorie și  motricitatea fină manuală.

La  finalul  grilei  există  o  rubrică  destinată  înregistrării  unor   date  legate  de 
comportamentul copilului în timpul evaluării, alte observații c are pot fi făcute în legătură cu 
limbajul, memoria și atenția ace stuia (observații calitative).   
3.7. Aplicarea instrumentelor cercetării  
În perioada 15 septembrie – 15 octombrie, prima lună din anul ș colar, copiii din 
instituțiile școlare selectate (preșcolari și școlari mici) vor  parcurge un proces de screening, în 
urma  căruia  vor  fi  identificați  copiii  cu  diverse  tulburări  de  limbaj  (de  pronunție,  de 
dezvoltare a limbajului, de ritm și fluență, scris – citit). Av ând la dispoziție datele statistice 
din anii anteriori putem afirma că aproximativ 15% dintre aceșt i copii prezintă diverse 
tulburări  de  limbaj.  Pentru  aceștia  se  va  proceda  la  o  examinar e  complexă,  folosind 
instrumentele  descrise  în  subcapitolul  anterior,  în  așa  fel  înc ât  să  poată  fi  stabilit  un 
diagnostic logopedic diferențial.  
Pentru cercetarea propusă interesează copiii cu întârziere în d ezvoltarea limbajului, 
în cadrul acestei categorii trebuind să fie diagnosticați, pe d e o parte, copiii cu retard simplu 
de limbaj, pe de altă parte cei cu TSL. Principalele elemente d e diagnostic diferențial constau 
în:  
 O vârstă psihologică a limbajului mai mică cu cel puțin un an f ață de vârsta 
cronologică; 
 O diferență mai mare de  10 puncte între VP și VA; 
 Un  punctaj  scăzut  cu  mai  mult  de  1/3  la  grila  de  apreciere  a  de zvoltării 
psihomotrice; 
 Un profil articulator dizarmonic, cu manifestări dislalice acce ntuate în vorbirea 
spontană și mai reduse în vorbirea reflectată; 
 Observații  calitative  legate  de  dificultățile  de  formă,  conținu t  și    utilizare  a 
limbajului.  
Deși  toți  copiii  provin  din  învățământul  de  masă,  cei  selectați   pentru  loturile 
experimental și de control vor fi testați în vederea stabilirii  coeficientului de inteligență 
nonverbal, folosind MP Raven col or (Raven și al. 2003), deoarec e în definirea TSL dezvoltarea 
cognitivă normală este un criteriu principal.  
Pentru  fiecare  copil  se  va  completa  o  fișă  logopedică,  cu  ajuto rul  căreia  va  fi 
monitorizată evoluția pe parcursul anului școlar. Pentru copiii  din lotul experimental vor fi 
întocmite  planuri  de  intervenție   personalizate,  cu  măsuri  educa tiv  –  recuperatorii  care 
emerg din ghidurile de dezvoltare a abilităților de limbaj și c omunicare.  
3.8. Rezultate așteptate  
Pentru fiecare etapă a cercetării există o serie de rezultate p reconizate. În prima 
etapă,  constatativă,  se  va  reuși  eșantionarea,  aplicarea  instru mentelor  de  evaluare  și 
verificarea  acestora,  stabilirea  unui  nivel  bazal  al  subiecțilo r,  stabilirea  diagnosticului 
diferențial pentru subiecții cu tulburări de limbaj.  
În  etapa  experimentală  vor  fi  puse  în  aplicare  programele  de  in tervenție 
personalizate, ajustate conform profilurilor logopedice individ uale. Succesul aplicării acestor 
programe depinde de mai mulți factori, printre care pot fi amin tiți cooperarea cadrelor

didactice, implicarea familiei, complianța copiilor (mare parte  dintre activități vor avea loc în 
afara programului obligatoriu de școală).  
Etapa finală a cercetării, care î ncepe cu retestarea participan ților și evidențierea 
evoluției individuale ar trebui să  confirme două aspecte import ante: 
 Identificarea timpurie a TSL este posibilă; 
 Intervenția personalizată bazată pe ghiduri de dezvoltare a abi lităților de limbaj și 
comunicare este mai eficientă de cât măsurile terapeutice tradiț ionale, concepute 
în special pe proiectări generale, pe categorii de tulburări. 
3.9. Strategii de colectare a datelor  
P e  p a r c u r s u l  d e r u l ă r i i  c e r c e t ă r i i  v o r  f i  î n t o c m i t e  p r o t o c o a l e  d e  evaluare  și 
monitorizare  pentru  fiecare  subi ect.  Deoarece  într‐un  interval  l i m i t a t  d e  t i m p  t r e b u i e  
colectat un volum semnificativ de date, în folosirea protocolar elor și a instrumentelor de 
evaluare vor fi instruite și angrenate mai multe persoane, prof esori logopezi de la CLI Iași și 
de la CLI Suceava. Protocoalele  includ și acordurile de colabor are și cele referitoare la 
confidențialitatea datelor.  
3.10. Provocări și dificultăți  pe parcursul cercetării  
Principalele dificultăți prefigu rate pentru această cercetare d ecurg din volumul mare 
de date care trebuie analizate într‐o prima fază. Există, cel p uțin teoretic, posibilitatea ca 
prin analiza acestora să nu poată  fi făcută o diferențiere clar ă, semnificativă din punct de 
vedere statistic, între retardul  de limbaj și TSL. Experiența c linică nu conduce spre o astfel de 
desfășurare, dar ca potențialitate, această situație nu poate f i complet eliminată. 
După constituirea loturilor experimentale și de control există  de asemenea riscul 
părăsirii cercetării de către unii subiecți, din varii motive ( evoluții nedorite ale stării de 
sănătate, schimbarea școlii, retr agerea acordului părintelui de  a participa la cercetare, etc.).  
Aplicarea programelor de intervenție pentru subiecții din lotul  experimental necesită 
o bună colaborare între mai mulți actori educaționali: logoped,  cadru didactic de la clasă, 
profesor de sprijin, membri ai familiei. Această colaborare poa te să fie contaminată de o 
multitudine  de  factori  subiectivi  și  obiectivi,  de  aceea  protoc oalele  inițiale  vor  fi  bine 
alcătuite.  
Nu în ultimul rând aspectele vizând protecția datelor cu caract er personal și celelalte 
considerente deontologice fac din această cercetare o întreprin dere laborioasă.