TULB URAREA DE PERSONALITATE OBSESIV -COMPULSIV Ă. [600941]

1
TULB URAREA DE PERSONALITATE OBSESIV -COMPULSIV Ă.
Corelații între valorile factorilor personalității în sanogeneză
și criteriile de diagnostic de pe Axa II – DSM -IV-TR
– studiu pilot –

Autor: Dan VAS ILIU

Cuvinte -cheie: tulburare obsesiv -compulsivă , factori personalitate , autoeficacitate, stima de sine,
locul controlului, robustețe, sensul coerenței, optimism, DSM IV -TR.

REZUMAT

Cercetarea urmărește evidențierea eventualelor corelații între criteriile de diagnostic al
tulburărilor de personalitate descrise pe Axa II din DSM IV -TR, în speță tulburarea de personalitate
obsesiv -compulsivă, și scorurile obținute la testele referitoare la factorii de personalitate în
sanogeneză: autoeficacitatea, stima de sine, locul controlului, robustețea , sensul coerenței și
optimismul. Pentru testare și evaluare am ales particpanții din rândul clienților care s -au prezentat
la cabinetul individua l de psihologie clinică. Cercetarea încearcă să evidențieze anumite patternuri
în ceea ce privește scorurile obținute funcție de numărul de criterii de diagnostic ale tulburării de
pesonalitate obsesiv -compulsivă. Rezultatele pot constitui baza unor recomandări privind tipuri de
intervenții suportive , ținând cont de caracteristicile factorilor de personalitate, în asistarea clienților
cu o astfel de tulburare. Cercetarea a vizat atât cazurile clinice (starea patologică) cât și participanții
care au obținut un număr de criterii subclinic (starea de normalitate).

2
INTRODUCERE

Tulburarea de personalitate obsesiv -compulsivă , conform lui Florin Tudose, Cătălina
Tudose și Letiția Dobranici1, se caracterizează prin preocup area pentru ordine, perfecționism și
control mental și interpersonal în detrimentul flexibilității, deschiderii și eficienței. Cei ce suferă de
o astfel de tulburare de personalitate militează pentru standarde înalte autoimpuse și sunt foarte
exigenți cu ceilalți. Sunt conservatori, adepți ai stabilității, sunt foarte conștiincioși și inflexibili
atunci când este vorba de valori, morală și eti că. În general refuză să delege sarcini și au tendința să
impună celorlalți propriul stil. Perfecționismul interferează cu îndeplinirea sarcinilor ducând
deseori la pierderea obiectivului major al activităților. Manifestă intoleranță față de compromisuri,
indiferență și corupție. Relațiile interpersonale sunt puține și sunt incapabili de a -și exprima
sentimentele tandre. Percep că le este amenințat ă capacitatea de control și răspund deseori într -o
manieră obstinantă și necooperantă. Se recomandă ca intervențiile psihoterapeutului să ofere
informații și impresia de control. Imaginea de sine percepută de cei cu tulburare de personalitate
obsesiv -compulsi vă2 este aceea de persoană responsabilă, de încredere, competentă și pretențioasă.
Ceilalți sunt priviți ca: iresponsabili, incompetenți și îngăduitori față de sine. Credințele principale
sunt: că știe cum este mai bine, detaliile sunt esențiale, oamenii a r trebui să încerce mai mult.
Strategia principală este de a aplica reguli, tendința spre perfecționism , de a evalua, controla și
critica. Criteriile de diagnostic DSM IV pentru această tulburare de personalitate sunt urmă toarele:
pattern pervaziv d e preoc upare cu ordinea, perfecț ionismul și controlul mintal și interpersonal, în
detrimetul flexibilitătii, deschiderii și eficienței, indicat din patru sau mai multe din urmatoarele:
1. este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe;
2. manifestă perfecț ionism car e interferează cu î ndeplinirea sarcinii;
3. este excesiv de devotat muncii și productivității, până la excluderea activității de timp
liber ș i a prieteniilor;
4. este hiperconștiincios, scrupulos și inflexibil în chestiuni de morală , etica sau valori;
5. este incapabil să arunce obiecte uzate sau lipsite de valoare;
6. ezită să delege sarcini sau să lucreze cu alții dacă aceștia nu se supun exact modului să u
de lucru;
7. adoptă un stil avar de a cheltui;
8. manifestă r igiditate și încăpățâ nare.

1 Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L. (2011). Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi , București, Tr ei,
p. 122.
2 Ibidem, pp. 125 -126.

3
Diagnosticul diferențial presupune diferențierea între tulburarea obsesiv -compulsivă și
personalitate a obsesiv -compulsivă. O persoană care are obsesii și compulsiuni iraț ionale va suferi
probabil de tulburarea obsesiv -compulsi vă în timp ce persoana care se simte perfect confortabil cu
sistemul auto -impus al regulilor ș i procedurilor are probabil o personalitate obsesiv -compulsivă.
Unel e caracteristici ale personalităț ii obsesiv -compulsive pot apare și în alte tulburări ale
personalității. De exemplu o persoană cu personalitate narcisistică poate fi preocupată de
perfecțiune și critică cu alții. Narcisiș tii sunt de obicei generoș i cu ei dar atunci când se asociază cu
tulburarea de personalitate obsesiv -compulsivă sunt auto-critici și nu vor să cheltuie resurse pe ei
însiși. Deasemenea o persoană cu tulburare de personalitate schizoidă, căreia îi lipsește capacitatea
fundamentală a intimităț ii poate semă na cu una cu personalitate obsesiv -compulsivă prin
formalitatea și d etașarea în relațiile cu alț ii. Diferența este că o persoană cu personalitate obsesiv –
compulsivă poate experimenta grija și poate dori relaț ii apropiate. Diferențierea față de tulburarea
de personalitate borderline o face capacitatea de a-și înțelege sau r egla propriile reacții emoționale
conform perspectivei comportamentale a lui Linehan3. Un astfel de diagnostic, de tulburare de
personalitate borderline, este infirmat și de absența asumpțiilor caracteristice formulărilor beckiene4
(”lumea este periculoasă și răuvoitoare”, ”eu sunt lipsit de putere și vulnerabil”, ”eu sunt
inacceptabil din fire”) sau de conceptualizarea conform modelului cognitiv a lui Young5 (originea
în copilul abuzat și extrem de înspăimântat, părăsit într -o lume răuvoitoare) .
Conceptualizarea tulburării de personalitate obsesiv -compulsivă, conform Feeman și colab.
(1990) și Pretzer și Hampl (1994)6, descrie schemele cognitive coordonatoare care sunt: „Trebuie
să evit greșelile cu orice preț” , „Există o cale/un răspuns/ un compo rtament corect pentru fiecare
situație” , „Greșelile sunt intolerabile” . Pentru a evita greșelile folosesc strategii precum: „Trebuie
să fiu atent și meticulos/atent la detalii” , „Trebuie să depistez imediat greșelile, ca să le pot
corecta” , „Dacă faci o gr eșeală meriți să fii criticat”. O distorsiune cognitivă importantă este
gândirea dihotomică reprezentată prin convingerea: „Orice îndepărtare de la ceea ce este corect
este în mod automat o greșeală” . Altă distorsiune cognitivă importantă este gândirea mag ică: „Poți
să previi dezastrele/greșelile dacă te îngrijorezi mereu” . Cuvintele cheie pentru persoanele care
suferă de această tulburare de personalitate sunt „control” și „ar trebui” . Din cauza standardelor
perfecționiste apare predispoziția la sentimente de dezamăgire, regrete și furie față de ei însiși și
față de alții. Răspunsul afectiv este anxietatea sau furia iar at unci când trăiesc un eș ec grav pot
deveni depresivi. Prevalen ța este mai mare la bărbați decât la femei, în total fiind de 2.1% – 7.9%

3 Apud. Beck, A.T., Freeman, A., Davis, D. D. și colab., (2011). Terapia cognitivă a tulburărilor de personalitate ,
Cluj-Napoca, Editura ASCR, pp. 323 -334.
4 Ibidem, pp.
5 Ibidem, pp.
6 Ibidem , pp. 323 -334.

4
conform datelor de pe Internet Mental Health7. Theodore Mill on8 a identificat cinci subtipuri ale
tulburării de personalitate obesiv -compulsiv ă. Orice persoană care suferă de această tulburare de
personalitate se poate încadra în unul sau niciunul din urmatoarele subtipuri :
– conștiincios – manifestă caracteristici ale tulbur ării de personalitate dependente ;
– puritan – manifestă caracteristici ale tulbur ării de personalitate paranoide;
– birocratic – manifestă caracteristici ale tulbur ării de personalitate narcisistice;
– avar – manifestă caracteristici ale tulbur ării de personalitate schizoide;
– cicălitor – manifestă caracteristici ale tulbur ării de personalitate pasiv -agresive .
Teoria social -cognitiv ă încearcă să ofere informații explicative despre mecanismele
psihologice ce pot determina comportamentul uman. Variabilele personale sunt derivate din
înțelegerea mecanismelor și proceselor cognitive care influențează funcționarea individului în toate
aspectele sale: motivațional, emoțional, comportamental. Psihologia social -cognitiv ă, admite că
funcționarea persoanei în lume implică, pe lângă reprezentări cognitive, procese motivaționale,
comportamente sociale învățate și mecanisme fiziologice și biochim ice. Acești factori contribuie,
alături de cei situaționali, de procesele cognitive și motivaționale, la un anumit tip de interacțiune
individ -mediu. Factorii constituționali pot intensifica răspunsul fiziologic și emoțiile negative
rezultate din percepere a stimulului ca ostil sau amenințător, după cum pot influența și procesele
cognitive de evaluare.
Autoeficacitatea influențează în mod semnificativ și pervaziv viața persoanei. Aceasta se
referă la modul în care cineva își percepe capacitatea de a se mobiliza pentru a depăși dificultățile
întâmpinate în rezolvarea sarcinilor. " Considerăm convingerile o amenilor despre eficacitatea lor
ca afectând în mod semnificativ felul de alegeri pe care le fac. În special, afectează nivelul de
motivație și perseverență în fața obstacolelor. Succesul necesită de cele mai multe ori efort
constant, auto -eficacitatea scă zută devinind în acest caz un factor de auto -limitare. Pentru a reuși,
oamenii au nevoie de un sentiment de auto -eficacitate, alături de rezistență în fața inevitabilelor
obstacole și inechități ale vieții "9. Persoanele cu o autoeficacitate crescută își st abilesc obiective
înalte și prezintă o rezistență crescută în fața dificultăților întâmpinate. În cazul unui eșec își revin
mai ușor și atribuie eșecul mai degrabă lipsei de cunoștințe sau aptitudini, decât unor eventuale
deficite în capacitățile personale . În schimb, în cazul p ersoanel or cu auto -eficacitate scăzută,
accentul cade pe deficiențe le personale, obstacolele întâlnite fiind mai greu de depășit și rata de
eșec crescând . Apare tendința de a depune mai puțin efort, de a-și asuma obiective mai mici ș i se
crează astfel o istorie personală săracă în experien țe de succes. Persoanele cu auto -eficacitate

7 http://www.mentalhealth.com/home/dx/obsessivepersonality.html (consultat în mai 2015).
8 Millon, Theodore (2004). Personality Disorders in Modern Life. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey.
9 Bandura, A. (1977). Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change . Psychological Review, 84, 191 –
215.

5
scăzută își revin mai greu în cazul unui eșec și prezintă un nivel ridicat de stres și rate ridicate de
depresie10. Auto eficacitate a afectează modul în care oamenii gândesc, alegerile pe care le fac,
țelurile pe care și le propun , efort ul depus , modul în care anticipează rezultatel e și nivelul de
rezistenț ă în fața adversit ății, calitatea vieții emoționale și nivelul de stres și de depresie pe ca re le
experi mentează11. Bandura consideră că există patru surse ale auto-eficacit ății – experien ța
succesului , modelare a socială, persuasiune a socială și stări le emoționale. Experiența succesului
într-o activitate poate servi ca factor de creștere a auto-eficacit ății. Cu cât o persoană trăiește mai
multe experiențele de succes , cu atât este mai probabil să dezvolt e un nivel ridicat de auto –
eficacitate. Modelele sociale afectează de asemenea auto -eficacita tea, p ersoanele fiind influențate
de exemplul c elor cu care consideră că se aseamănă . Astfel , cineva care se consideră similar cu o
persoană capabilă într-un domeniu se va percepe și pe sine la fel de capabil. Mecanismul
funcționează și în cazul perceperii asemănării cu o persoană cu capacitate scăzută . Persuasiune a
socială reprezintă influența celorlalți asupra auto -eficacității persoanei prin aprecierile lor despre
cât de capabil ă de sarcină este individul . Ia forma unei „contagiuni” și poate să ridice sau să
coboare auto -eficacitatea personală . Cea d e-a patra componentă a auto -eficacității sunt stările
emoționale, datorită impactului pe care e moțiile și starea de spirit le au asupra modul ui în care o
persoană percepe eficacitatea sa12.
Stima de sine este o component ă a schemei cognitive referitoare la sine și este definită în
multiple moduri. Unii autori văd stima de sine, ca reprezentând o evaluare globală a propriei
persoane13, alți cercetători sugerează că este determinată de combinația dintre evaluarea propriei
valori și abilitățile de a at inge sc opurile dorite, însoțite de sentimentele rezultate din procesele de
evaluare. Stima de sine este conceptualizată ca o caracteristică cognitivă de autoprotecție și
autoîntărire. Sunt autori care consideră stima de sine cu o structură bidimensională14 cu factorii:
autoevaluare și acceptarea de sine. Persoanele cu tendin țe de autoevaluare negativă, datorită
anticipării eșecului, tind să experiențeze afecte negative de genul depresiei, anxietății, mâniei. Dacă
depresia este o expresie a cognițiilor negat ive despre sine, în același timp poate fi considerată și un
mecanism defensiv pentru contracararea acelor cogniții negative. Adoptarea unei imagini de sine
negative oferă persoanei posibilitatea de a se elibera de încercări viitoare de a acționa în direcți a
menținerii stimei de sine. Cu alte cuvinte, convingerile negative referitoare la sine previn

10 Bandura, A. (1994). Self-efficacy . In V.S. Ramachaudran (Ed.), Encyclopedia of human behavior , Vol. 4, pp. 71 -81.
New York: Academic Press.
11 Bandura, A. (2006). Guide for constructing self -efficacy scales . In F. Pajares & T. Urdan (Eds.) Self-efficacy beliefs
of adolescents. Greenwich, CT: Information Age Publishing.
12 Bandura, A. (1994). op. cit.
13 Rosenberg, M. (1989), Society and the Adolescent Self -Image. Revised edition. Middletown, CT: Wesleyan
University Press.
14 Robu, V., Evaluarea stimei de sine în rândul adolescenților. Proprietăți psihometrice pentru scala Rosenberg .
Revista Psihologie, Asociația Psihologilor Practicieni din Moldova, Nr. 2, 3 -13, 2013.

6
dezamăgiri viitoare și minimalizează impactul eșecurilor. Stima de sine crescută se asociază cu
expectanțe pentru succes, cu optimism privind performanțele viito are, cu lupta pentru atingerea
scopului și perseverență în depășirea obstacolelor. Stima de sine este v ăzută ca o variabilă
individuală, cu relevanță în procesul stresului și bolii. Se asumă că stima de sine influențează
evaluarea stimulilor, a resurselor de coping și modelează efectele confruntării cu circumstanțele
stresante.
Conceptul de locul controlului (LOC) este introdus de Julian Rotter în 1966. Autorul
argumenteaz ă că atitudinile și convingerile privind relația cauzală dintre comportament și efec t se
conturează ca o caracteristică de personalitate globală și relativ stabilă. Conceptul își are originea în
teoria învățării sociale și definește modul în care o persoană își explică succesul sau eșecul prin
cauze de tip intern sau extern, controlabile sau necontrolabile. Locul controlului intern implic ă
convingerea că puterea și controlul personal pot influența evenimentele, că succesele proprii se
datorează aptitudinilor și muncii depuse. Locul controlului extern se refer ă la convingerea că
puterea pe rsonală are un efect minim asupra evenimentelor, acestea fiind cauzate de destin, șansă
sau puterea altora. Rotter, relaționează conceptul de LOC cu alte variabile din psihologia
personalității cum sunt: alienarea, competența, autonomia, nevoia de succes, atribuirea. Autorul
descrie LOC ca o trăsătură unidimensională, privind controlul personal asupra unei arii largi de
domenii ale vieții. Alte studii, utilizând analiza factorială , interpretează LOC ca fiind o trăsătură
bidimensională. Cercet ări experimentale subliniază importanța includerii LOC în studiul stresului,
sugerându -se rolul de factor protector al LOC intern. Mecanismul ipotetic prin care LOC extern
devine o formă maladaptativă în condițiile de stres se referă la modificările de la nive l biologic,
subiectiv și comportamental pe care perceperea incapacității de control le poate induce .
Externalitatea poate fi defensivă (când persoana atribuie eșecul factorilor externi, protejându -se
astfel pe sine) și pasivă (care este expresia percepției lipsei de control, cu efecte negative).
Internalitatea, de asemenea se poate manifesta în două moduri: responsabilă (exprimând dorința de
a-și asuma controlul și responsabilitatea pentru succes și eșec) și culpabilizantă (subiectul
autoblamându -se pentru eșecuri dar în același timp neacordând suficientă importanță succeselor). O
persoană cu orientare internă poate deveni rezistentă la stres prin: receptivitatea la informațiile utile
furnizate de mediu; preocuparea asupra aptitudinior sale pentru succes și eșec; rezistența la
încercările externe de a fi influențtă ; luând inițiativa de a -și îmbunătăți condițiile de mediu.
Conceptul de robustețe se referă la un model de caracteristici ale personalității și a fost
introdus pentru prima dată de către Suzanne C. Kobasa în 1979 în articolul „ Stressful life events,
personality, and health: An inquiry into hardiness” (Journal of Personality and Social Psychology,

7
Vol. 37 (1), pp : 1-11)15. Acest model de caracteristici vizeaz ă rezistența la stres, diferențiind
persoan ele care rămân sănătoase sub stres de cele care dezvoltă probleme de sănătate. De
asemenea, persoanele cu robustețe crescută au performanțe mai bune în condiții de stres. Ca
structură de personalitate, robustețea cuprinde trei dispoziții generale legate de Angajare , de
Control și Provocare , care funcționează ca o resursă pentru rezistența la stres. Angajarea se
definește ca o tendință de implicare în activități, precum și ca prezența unui interes real și
curiozitate despre lumea înconjurătoare. Implică conv ingerea că evenimentele au sens și
semnificație. Controlul reprezintă credința persoanei că poate influența evenimentele care au loc în
jurul ei prin propriul efort și tendința de a acționa ca atare. Această convingere nu implică
expectații naive privind u n control total al evenimentelor ci mai degrabă perceperea abilităților
proprii de a se raporta activ la mediu, de a -și asuma cu responsabilitate propria soartă. Provocarea
este convingerea că schimbarea, nu stabilitatea, este modul normal de viață și că s chimbarea
reprezintă o oportunitate pentru creșterea personală, nu o amenințare. Provocarea se exprimă și prin
tendința orientării spre viitor. Constructul de robuste țe a fost elaborat pe baza rezultatelor unui
studiu prospectiv ce a urmărit timp de șapte ani peste 900 de subiecți din punctul de vedere al
relației dintre nivelul stresului și incidența bolilor. Datele cercetării susțin că anumiți subiecți rămân
sănătoși în ciuda stresului intens la care sunt supuși datorită unor particularități de personalit ate
descrise de autori sub numele de robustețe.
Sensul coerenței este definit de Antonovsky ca „ o orientare globală care exprimă măsura
în care cineva are o senzație de încredere omniprezentă, de durată deși dinamică, conform căreia :
(1) stimulii care decurg în cursul vieții din mediile interne și externe persoanei sunt structurate,
previzibile și explicabile; (2) resursele sunt disponibile persoanei pentru a satisface cererile
prezentate de stimuli ; (3) cererile sunt provocări, demne de investiție și angajament ”16. Persoanele
la care aceasta caracteristic ă este întâlnită prezintă o mai bună rezistență la stres, putând să facă față
(și să rămână sănătoase) provocărilor întâlnite. Sensul coerenței este compus din trei factori:
Înțelegere , Control și Scop . Înțelegerea17 se refer ă la gradul în care persoana poate înțelege situația
prin care trece și îi poate atribui un sens. Informația generată de situație este decodificată la nivel
cognitiv ca fiind clară, structurată, consistentă și nu haotică, redundantă, accidentală sau
inexpl icabilă. Controlul18 este definit ca fiind, capacitatea persoanei de a percepe existen ța unor
resurse disponibile în vederea confruntării cu evenimentele stresante. ,,Resursele disponibile" nu se
referă doar la capacitățile personale de a face față situație i, în această categorie se includ toate

15 http://www.hardiness -resilience.com. (consultat în decembrie 2014).
16 Antonovsky, A. ( 1987 ). Unraveling the Mystery of Health. How People Manage Stress and Stay Well , Jossey -Bass
Publishers, San Francisco, p. 19.
17 Sîrbu, M. (2014 ). Psihologia sănătății – note de curs . București, Universitatea Hyperion, 2014 .
18 Ibidem.

8
resursele la care persoana poate apela în caz de nevoie Scopul19 se refer ă la percepția unei finalități
necesare sau dorite. Scopul subliniază importanța implicării individului în procesul de decizie și
modelare a sit uațiilor de zi cu zi , sau a celor care determină destinul personal. Evenimentele care se
includ în categoria celor cu scop perceput, tind să fie văzute ca incitante și demne de implicare.
Antonovsky consideră cei trei factori componenți ai sensului coerenț ei ca fiind interrelaționați. În
analiza acestora, propu ne următoarele predicții (Tabel 1) cu privire la cele opt posibile variante de
relaționare20:

Tabel 1. Predicții funcție de variantele de relaționare între factori.

Tip Componentele sensului coerenței
Predicție Înțelegere Control Scop
1 Crescută Crescut Crescut Tip stabil
2 Scăzută Crescut Crescut Tip rar
3 Crescută Scăzut Crescut Tendință de creștere
4 Scăzută Scăzut Crescut Tendință de creștere
5 Crescută Crescut Scăzut Tendință de scădere
6 Crescută Scăzut Scăzut Tendință de scădere
7 Scăzută Crescut Scăzut Tip rar
8 Scăzută Scăzut Scăzut Tip stabil

Tipurile unu și opt apar evident stabile, având toate cele trei componente fie ridicate, fie
scăzute. Tipuri doi și șapte sunt considerate de Antonovsky rare, ca urmare a improbabilității
coexistenței unei comprehensiuni scăzute cu un sentiment al controlului ridicat și viceversa. În
cazul celorlalte tipuri, acestea sunt instabile, generând o presiune de schimbare. Direcția d e
schimbare este dată de componenta Scop. Astfel, tipurile trei și patru prezintă o presiune de
creștere a sentimentului de coerență, în timp ce pentru tipurile cinci și șase tendința este de scădere.
Scheier și Carver21 definesc dispoziția spre optimism ca tendință generală, relativ stabilă, în
a avea o concepție pozitivă asupra viitorului și experiențelor vieții. Conceptul este derivat din teoria
autoreglării comportamentului în funcție de anticiparea efectelor. În aces t sens, optimismul mai este
definit ca structură cognitiv -motivațională caracterizată prin reprezentări mentale și expectanțe
pozitive privind atingerea scopurilor propuse. Persoanele care privesc viața cu optimism își

19 Ibidem.
20 Antonovsky, A. , op. cit., p.20.
21 Scheier, M. F., & Carver, C. S. (1992). Effects of optimism on psychological and physical well -being: The influence
of generalized outcome expectancies . Health Psychology, 16, 201 –228.

9
evaluează pozitiv mediul social și fizic, investesc mai mult efort pentru a preveni problemele sau
pentru a le transforma, savurează mai mult viața, se ajustează mai eficient la stres și boală. În
contrast cu optimismul este descris pesimismul – caracteri zat prin expecta ții negative privind
efectul acțiunilor întreprinse. Pesimiștii reacționează la situații problematice și dezamăgiri prin
renunțare, evitare și negare. Repercusiunile pesimismului, sunt accentuate prin asocierea cu un stil
atribuțional int ern, stabil și global. Pesimismul din perioada de tinerețe s -a dovedit a corela cu
deteriorarea stării de sănătate la adultul de vârstă medie și înaintată prin mecanisme imunologice.
S-au pus în evidență mai multe căi prin care optimismul influențează sănă tatea fizică și psihică. În
primul rând se sugerează că optimismul influențează efortul oamenilor de a evita bolile prin atenția
acordată informațiilor despre factorii de risc; în al doilea rând se afirmă că optimismul este un
predictor pentru copingul act iv în situațiile de stres și pentru utilizarea redusă a formelor de coping
evitativ, prin negare și retragere; de asemenea, optimismul poate influența starea de sănătate și prin
tendința de a -și menține dispoziția afectivă pozitivă chiar în situații de str es acut. Optimismul poate
corela cu efecte negative în cel puțin două situații22: când optimismul determină un comportament
pasiv iar efectul pozitiv este așteptat de la șansă, divinitate sau ajutorul unui prieten; sau în situațiile
care deși sunt netransfo rmabile, optimistul persistă cu tenacitate în schimbarea lor.

OBIECTIVUL CERCETĂRII

Obiectivul principal al cercetării la constituit identificarea corelațiilor între scorurile
obținute de participanți la scalele de personalitate în sanogeneză și numărul de criterii de diagnostic
al tulburării de personalitate obsesiv -compulsivă conform DSM -IV-TR (A xa II) . Cercetarea a
urmărit identificarea unor patternuri datorate factorilor de personalitate în sanogeneză specifice
tulburării de personalitate vizată în studiu. Rezultatele pot folosi la identificarea unor recomandări
privind tipuri de intervenții suportive, ținând cont de aceste patternuri , în asistarea clienților cu
tulburare obsesiv -compulsivă .

22 Sîrbu, M. (2014 ), op. cit.

10
IPOTEZE ȘI VARIABILE

Ipoteza de lucru : „Există corelații semnificative între numărul de criterii de diagnostic (caz
clinic sau subclinic) al tulburării de personalitate obsesiv -compulsivă conform DSM -IV-TR (axa II)
și scorurile obținute de participanți la scalele de personalitate în sanogeneză” .
Variabilele supuse analizei sunt NC TPOC – numărul de criterii de diagnostic pentru
tulburarea de personalitate obsesiv -compulsivă și SCOR TEST – scorul obținut la fiecare scală care
măsoară factorii de personalitate în sanogeneză în parte.

METOD E DE CERCETARE

Participanții au fost selectați dintre clienții care s -au prezentat la cabinetul individual de
psihologie clinică . Pentru evaluarea factorilor de perso nalitate în sanogeneză am constr uit bateria
de teste FCSPS care cuprinde: Self-Efficacy Scales23 (SES) pentru evaluarea autoeficacității,
adaptată populației adulte din Român ia24; Rosenberg self -esteem scale25 (RSES) pentru evaluarea
stimei de sine; Locus of Control Scale26 (LOC) pentru evaluarea locului controlului; Dispositional
Resilience Scale27 (DRS -15) pentru evaluarea robusteții, adaptată populației adulte din România28;
Sense of Coherence S cale29 (SOC -13) pentru evalua rea sensului coerenței, adaptată populației
adulte din România30; Life Orientation Test31 (LOTR) pentru evaluarea optimismului.
Pentru evaluarea criteriilor în diagnosticarea Tulburarării de personalitate obsesiv –
compulsivă, conform clasificării de pe Axa II din DSM IV -TR, am folosit Chestionarul de
personalitate și interviul clinic SCID -II.

23 Schwarzer, R., & Jerusalem, M. (1995). Generalized Self -Efficacy scale. In J. Weinma n, S. Wright, & M. Johnston,
Measures in health psychology: A user’s portfolio. Causal and control beliefs (pp. 35 -37). Windsor, England: NFER –
NELSON.
24 Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea autoeficacității . Proprietăți psihometrice pentru Self
Efficacy Scales : SES , Sesiune comunicări, Hyperion, 2015.
25 Rosenberg, M., (1989) . Society and the Adolescent Self -Image. Revised edition. Middletown, CT: Wesleyan
University Press.
26 Rotter, J. B. (1966). Generalized expectancies for internal versus external control o f reinforcement. Psychological
Monographs, 80, 609 -6 11.
27 Copyright © by Paul T. Bartone, 2 005-2014; all rights reserved.
28 Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea R obusteții . Proprietăți psihometrice pentru D ispositional
Resilience Scale DRS-15, Sesiunea de comunicări, Hyperion, 2015.
29 Antonovsky, Aron, op. cit. , 1987.
30 Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea sensului coerenței. P roprietăți psihometrice pentru Sense of
Coherence Scale: SOC -13, Sesiunea de comunicări, Hyperion, 2015.
31 Scheier, M.F., Carver, C.S., and Bridges, M.W. (1994). Distinguishing optimism from neuroticism (and trait anxiety,
self-mastery, and self -esteem): A re -evalua tion of the Life Orientation Test . Journal of Personality and Social
Psychology, 67, 1063 -1078.

11
DESIGN EXPERIMENTAL

Participanții au fost testați și evaluați cu două instrumente. În această etapă a cercetării am
adoptat strategia unui design corelațional non -experimental .

R1 O O1 O2
R2 O O1 O2

unde: „O” reprezintă faza de instruire a participanților; „O1” reprezintă faza de evaluare a factorilor
de personalitatea în sanogeneză cu bateria FCSPS și „O2” reprezintă determinarea numărului de
criterii obținut e pentru Tulburarea obsesiv -compulsivă conform DSM IV -TR folosind Chestionarul
de personalitatea și interviul clinic structurat SCID II. Participanții au fost dispuși în două grupe:
cei care au prezentat un număr subclinic de criterii de diagnostic (R 1) și cei care au prezentat un
număr clinic de criterii de diagnostic (R 2).

PROCEDURA

Am selectat un număr de 16 participanți dintre care 11 de gen masculin și 5 de gen feminin.
Vârsta a fost cuprinsă între 24 și 53 de ani.
În prima fază am instruit participanții cu privire la obiectivele urmărite, la instrumentele
utilizate pentru evaluare și testare precum și asupra procedurilor folosite în cercetare. În cea de -a
doua fază am trecut la testarea și evaluarea propriuzisă folosind pentru înregistrare metoda creion –
hârtie. Am aplicat bateria de teste FCSPS pentru determinarea scorurilor fiecărui participant la
scalele privind factorii de personalitate în sanogeneză. Pentru fiecare scală am informat participanții
asupra modul ui de completare și a semnificației factorului măsurat. Scalele au fost completate
individual de către fiecare participant. Am aplicat chestionarul de personalitate SCID -II după ce
fiecare participant a fost instruit asupra cerințelor privind completarea a cestuia. Chestionarul a fost
completat de fiecare participant individual prin metoda creion -hârtie. Ulterior am aplicat interviul
clinic structurat SCID -II pentru a determina relevanța răspunsurilor la chestionarul de personalitate.
La final am interpretat scorurile obținute și am oferit un feed -back fiecărui participant.

12
REZULTATE

Din analiza frecvențelor (Tabel 2) pentru numărul de criterii de diagnostic al tulburării de
personalitate obsesiv -compulsivă am constatat o distribuție ușor platicurtică (kurtosis = -0.232) și o
asimetrie (skewness= -0.138) care nu se depărtează semnificativ de valoarea zero. Curba poate fi
asimilată cu una normală (Fig. 1).

Tabel 2. Distribuția frecvențelor numărului de criterii de diagnostic.
NC TPOC
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid 0 1 6.3 6.3 6.3
2 2 12.5 12.5 18.8
3 3 18.8 18.8 37.5
4 4 25.0 25.0 62.5
5 2 12.5 12.5 75.0
6 1 6.3 6.3 81.3
7 3 18.8 18.8 100.0
Total 16 100.0 100.0

Fig. 1. Histograma privind numărul de criterii de diagnostic observate la grupul de participanți.

În urma s tudiu lui diagnostic pentru scala autoeficacității SES (Tabel 3) au rezultat :
sensibilitate a 0.60, specificitatea 0.83, valoarea predictivă pozitivă (VPP=0.86) și valoarea
predictivă negativă (VPN=0.55). Există posibilitatea ca 60% dintre persoanele care obțin un scor

13
mediu și submedie la scala SES să fie diagnosticate cu tulburare de personalitate obsesiv –
compulsivă (TPOC) și ca 83% dintre cei ce obțin un scor peste medie s ă nu fie diagnosticați cu
TPOC . Probabilitatea ca cei cu scor mediu sau submediu să prezinte întradevăr TPOC este de 86%
iar probabilitatea ca cei cu scor peste medie să nu aibă TPOC este de 55%. În această etapă a
cercetării nu se pot emite predicții la nivel individual.

Tabel 3 . Studiu diagnostic NC TPOC – scala SES.
SCOR SES Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(autoeficacitatea) prezentă NC TPOC ≥ 4 absentă NC TPOC < 4 Total
mediu și sub medie 1 6 1 7
peste medie 2 4 5 9
Total 10 6 16

Pentru scala stimei de sine RSES (Tabel 4) nu este relevant un studiu diagnostic în această
etapă a cercetării deoarece marea majoritate a participanților prezintă scoruri înalte indifere nt de
prezența sau absența TPOC.

Tabel 4. Studiu diagnostic NC TPOC – scala RSES.
SCOR RSES Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(stima de sine) prezentă NC TPOC ≥ 4 absentă NC TPOC < 4 Total
scăzut 1 0 0 0
mediu 2 3 1 4
înalt 3 7 5 12
Total 10 6 16

Pentru scala stimei de sine LOC (Tabel 5) nu este relevant un studiu diagnostic în această
etapă a cercetării deoarece marea majoritate a participanților prezintă scoruri scăzute (locul
controlului intern) indiferent de prezența sau absența TPOC.

Tabel 5. Studiu diagnostic NC TPOC – scala LOC.
SCOR LOC Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(locul controlului) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
intern 1 9 5 14
extern 2 1 1 2
Total 10 6 16

14
În urma studiului diagnostic pentru scala robusteții DRS15 – factorul angajare (Tabel 6) au
rezultat: sensibilitatea 0.8 0, specificitatea 0.83, valoar ea predictivă pozitivă (VPP=0.89 ) și valoar ea
predictivă negativă (VPN=0.71 ). Există posibilitatea ca 8 0% dintre p ersoanele care obțin un scor
mediu sau peste medie la scala DRS15 -angajare să fie diagnosticate cu TPOC și ca 83% dintre cei
ce obțin un scor mediu sau sub medie să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau peste medie să prezin te întradevăr TPOC este de 8 9% iar probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau sub medie să nu aibă TPOC este de 71 %. În această etapă a cercetării nu se pot emite
predicții la nivel individual.

Tabel 6. Studiu diagnostic NC TPOC – scala DRS15 -angajare.
SCOR DRSA Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(robustețe – angajare) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
mediu sau peste medie 1 8 1 9
mediu sau sub medie 2 2 5 7
Total 10 6 16

În urma studiului diagnostic pentru scala robusteții DRS15 – factorul control (Tabel 7) au
rezultat: sensibilitatea 0.7 0, specificitatea 0.83, valoar ea predictivă pozitivă (VPP=0.88 ) și valoar ea
predictivă negativă (VPN=0.63 ). Există posibilitatea ca 70% dintre persoanele care obțin un scor
mediu sau sub medie la scala DRS15 -control să fie diagnosticate cu TPOC și ca 83% dintre cei ce
obțin un scor mediu sau peste medie să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau sub medie să prezinte întradevăr TPOC este de 88% iar probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau peste medie să nu aibă TPOC este de 63%. În această etapă a cercetării nu se pot emite
predicții la nivel individual.

Tabel 7. Studiu diagnostic NC TPOC – scala DRS15 -control.
SCOR DRSC Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(robustețe – control) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
mediu sau sub medie 1 7 1 8
mediu sau peste medie 2 3 5 8
Total 10 6 16

În urma studiului diagnostic pentru scala robusteții DRS15 – factorul provocare (Tabel 8) au
rezultat: sensibilitatea 0.60, specificitatea 1.00 , valoar ea predictivă pozitivă (VPP=1.00 ) și valoar ea
predictivă negativă (VPN=0.60 ). Există posibilitatea ca 60% dintre persoanele care obțin un scor
mediu sau sub medie la scala DRS15 -control să fie diagnosticate cu TPOC și ca 100% dintre cei ce

15
obțin un scor mediu sau peste medie să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau sub medie să prezinte întradevăr TPOC este de 100% iar probabilitatea ca cei cu scor
mediu sau peste medie să nu aibă TPOC este de 60%. În această etapă a cercetării nu se pot emite
predicții la nivel individual.

Tabel 8. Studiu diagnostic NC TPOC – scala DRS15 -provocare.
SCOR DRSP Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(robustețe – provocare) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
medie sau sub medie 1 4 6 10
medie sau peste medie 2 6 0 6
Total 10 6 16

În urma studiului diagnostic pentru scala robusteții DRS15 (Tabel 9) au rezultat: sensibilitatea
0.50, specificitatea 0.67 , valoar ea predictivă pozitivă (VPP=0.71 ) și valoa rea predictivă negativă
(VPN=0.44 ). Există posibilitatea ca 50% dintre persoanele care obțin un scor mediu sau sub medie
la scala DRS15 să fie diagnosticate cu TPOC și ca 67% dintre cei ce obțin un scor mediu sau peste
medie să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea ca cei cu scor med iu sau sub medie să
prezinte întradevăr TPOC este de 71% iar probabilitatea ca cei cu scor mediu sau peste medie să nu
aibă TPOC este de 44%. În această etapă a cercetării nu se pot emite predicții la nivel individual.

Tabel 9. Studiu diagnostic NC TPOC – scala DRS15.
SCOR DRS15 Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(robustețe) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
medie sau sub medie 1 5 2 7
medie sau peste medie 2 5 4 9
Total 10 6 16

În urma studiului diagnostic pentru scala sensului coerenței SOC13 – factorul înțelegere
(Tabel 10) au rezultat: sensibilitatea 0. 50, specificitatea 0.67 , valoar ea predictivă pozitivă
(VPP=0.71 ) și valoar ea predictivă negativă (VPN=0.44 ). Există posibilitatea ca 50% dintre
persoanele care obțin un scor scăzut la scala SOC13 – înțelegere să fie diagnosticate cu TPOC și ca
67% dintre cei ce obțin un scor înalt să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea ca cei cu scor
scăzut să prezinte întradevăr TPOC este de 71% iar probabilitatea ca cei cu scor înalt să nu aibă
TPOC este de 44%. În această etapă a cercetării nu se pot emite predicții la nivel individual.

16
Tabel 10. Studiu diagnostic NC TPOC – scala SOC13 -înțelegere.
SCOR SOCI Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(sensul coerenței – înțelegere) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
înalt 2 5 4 9
scăzut 1 5 2 7
Total 10 6 16

În urma studiului diagnostic pentru scala sensului coerenței SOC13 – factorul flexibilitate și
control (Tabel 11) au rezultat: sensib ilitatea 0.60, specificitatea 0.50 , valoar ea predictivă pozitivă
(VPP=0.67 ) și valoar ea predictivă negativă (VPN=0.43 ). Există posibilitatea ca 60% din tre
persoanele care obțin un scor înalt la scala SOC13 – flexibilitate și control să fie diagnosticate cu
TPOC și ca 50% dintre cei ce obțin un scor scăzut să nu fie diagnosticați cu TPOC. Probabilitatea
ca cei cu scor înalt să prezinte întradevăr TPOC est e de 67% iar probabilitatea ca cei cu scor scăzut
să nu aibă TPOC este de 43%. În această etapă a cercetării nu se pot emite predicții la nivel
individual.

Tabel 11. Studiu diagnostic NC TPOC – scala SOC13 -flexibilitate și control .
SCOR SOCFC Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(sensul coerenței – flexibilitate și control) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
înalt 2 6 3 9
scăzut 1 4 3 7
Total 10 6 16

Pentru scala sensului coerenței SOC13 – factorul sens și rost (Tabel 12) nu este relevant un
studiu diagnostic în această etapă a cercetării deoarece marea majoritate a participanților prezintă
scoruri înalte indiferent de prezența sau absența TPOC.

Tabel 12. Studiu diagnostic NC TPOC – scala SOC13 -sens și rost.
SCOR SOCSR Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(sensul coerenței – sens și rost) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
înalt 2 7 5 12
scăzut 1 3 1 4
Total 10 6 16

Pentru scala sensului coerenței SOC13 (Tabel 13) nu este relevant un studiu diagnostic în
această etapă a cercetării deoarece marea majoritate a participanților prezintă scoruri înalte
indiferent de prezența sau absența TPOC.

17
Tabel 13. Studiu diagnostic NC TPOC – scala SOC13.
SCOR SOC13 Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(sensul coerenței) prezenta NC TPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
înalt 2 7 4 11
scăzut 1 3 2 5
Total 10 6 16

Pentru scala optimismului LOTR (Tabel 14) nu este relevant un studiu diagnostic în această
etapă a cercetării deoarece marea majoritate a participanților prezintă optimism indiferent de
prezența sau absența TPOC.

Tabel 14. Studiu diagnostic NC TPOC – scala LOTR.
SCOR LOTR Tulburare de personalitate obsesiv -compulsivă
(optimism) prezenta NCTPOC ≥ 4 absenta NC TPOC < 4 Total
optimist 2 7 6 13
pesimist 1 3 0 3
Total 10 6 16

DISCUȚII. CONCLUZII

În această etapă a cercetării, datorită numărului mic de participanți, nu am putut verifica
ipoteza nul . Din aceste motive considerăm acest demers ca un studiu -pilot. Fiind o cercetre non-
experimentală corelațională nu putem infera concluzii de tip cauză -efect. Interpretarea rezultatelor
se bazează pe analiza descriptivă a datelor avute la dispoziție și pe un proces decizional rezultat în
urma observației și al studiu lui-diagnostic . Există însă posibilitatea ca eventualele corelații
prefigurate să fie rezultatul unor variabile confundate cum ar fi incidența numărului de cri terii de
diagnostic pentru alte sau p entru toate celelalte tulburări de personalitate , în afară de TPOC,
manifestate de participanții la studiu. Totodată o analiză ținând cont de tipurile de TPOC
evidențiate de Theodore Millon (conștiincios, puritan, birocratic, avar, cicălitor) ar putea să
coreleze diferit cu scorurile factorilor de personalitate. Exist ă posibilitatea ca diagnosticarea sau nu
a anumitor criterii ale TPOC să influențeze scorurile obținute la anumite scale de măsurare ale
factorilor de personalitate. În acest caz analiza ar trebui făcută funcție de apariția sau nu a unui
criteriu de diagnostic și nu funcție de NC TPOC. Rezultate interesante privind corelațiile dintre
NC TPOC și scorurile obinute de participanți la scala sensului coerenței SOC13 ar putea să apară dacă

18
ținem cont de cele opt variante de relaționare , evidențiate de Aaron Antonovsky, între factori i:
înțelegere, flexibilitate/ control și sens/rost.
În concluzie încă nu putem sprijini cu dovezi empirice validitatea statistică, validitatea
internă și validitatea de construct a teoriei enunțată prin ipoteza de cercetare .

BIBLIOGRAFIE

1. Antonovsky, A., Unravelling the mystery of health : How people manage stress and stay well .
San Francisco, CA: Jossey -Bass, 1987.
2. Baban, A. (1998). Stres și personalitate . Cluj, Ed. Presa Universitară Clujeană.
3. Bandura, A ., Self-efficacy: Toward a unifying theory of behavioral change . Psychological
Review, 84, 191-215, 1977 .
4. Bandura, A ., Self-efficacy mechanism in human agency . American Psychologist, 37(2), 122-147,
1982 .
5. Bandura, A ., Self-efficacy . In V.S. Ramachaudran (Ed.), Encyclopedia of human behavior (Vol.
4, pp. 71 -81). New York: Academic Press, 1994 .
6. Bandura, A. , Guide for constructing self -efficacy scales . In F. Pajares & T. Urdan (Eds.) , Self-
efficacy beliefs of adolescents . Greenwich, CT: Information Age Publishing, 2006 .
7. Bartone, P.T., Test-retest reliability of the Dispositional Resilience Scale -15, a brief hardiness
scale. Psychological Reports, 101, 943 -944, 2007 .
8. Beck, A.T., Freema n, A., Davis, D. D. și colab. . Terapia cognitivă a tulburărilor de
personalitate , Cluj -Napoca, Editura ASCR , 2011 .
9. Kiss, C., Psihologia adultului și v ârstnicului – note de curs . București, Universitatea Hyperion,
2013.
10. Millon, T ., Personality Disorders in Modern Life. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New
Jersey. 2004 .
11. Rizeanu, S., Psihodiagnoza și e valuarea clinică a copilului și a dolescentului . Note de curs.
Ediția a II -a revizuit ă și ad ăugită. București: Universitară, 2014 .
12. Robu, V., Evaluarea stimei de sine în rândul adolescenților. Proprietăți psihometrice pentru
scala Rosenberg . Revista Psihologie, Asociația Psihologilor Practicieni din Moldova, Nr. 2, 3 -13,
2013.
13. Rosenberg, M., Society and the Adolescent Self -Image. Revised edition. Middletown, CT:
Wesleyan University Press, 1989 .

19
14. Rotter, J. B. , Generalized expectancies for internal versus external control of reinforcement.
Psychol ogical Monographs, 80, 609 -6 11, 1966 .
15. Sava, F.A., Psihologia validată științific . Iași, Editura Polirom, 2013.
16. Sîrbu, M., Psihologia sănătății – note de curs . București, Universitatea Hyperion, 2014.
17. Scheier, M. F., & Carver, C. S., Effects of optimism on psychological and physical well -being:
The influence of generalized outcome expectancies . Health Psychology, 16, 201 –228, 1992 .
18. Scheier, M.F., Carver, C.S., and Bridg es, M.W., Distinguishing optimism from neuroticism
(and trait anxiety, self -mastery, and self -esteem): A re -evaluation of the Life Orientation Test .
Journal of Personality and S ocial Psychology, 67, 1063 -1078, 1994 .
19. Schwarzer, R., & Jerusalem, M. , Generalized Self -Efficacy scale. In J. Weinman, S. Wright, &
M. Johnston, Measures in health psychology: A user’s portfolio. Causal and control beliefs (pp.
35-37). Windsor, England: NFER -NELSON , 1995 .
20. Tudose, F., Tudose, C., Dobranici, L., Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi .
București, Trei, 2011.
21. Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea autoeficacității . Proprietăți
psihometrice pentru Self-Efficacy Scales : SES , Sesiune comunicări, Hyperion, 2015.
22. Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea R obusteții . Proprietăți psihometrice
pentru D ispositional Resilience Scale DRS-15, Sesiunea de comuni cări, Hyperion, 2015.
23. Vasiliu, D., Marinescu, D.A., Marinescu, G., Evaluarea sensului coerenței. P roprietăți
psihometrice pentru Sense of Coherence Scale: SOC -13, Sesiunea de comunicări, Hyperion, 2015.
24. http://www.hardiness -resilience.com. (consultat în decembrie 2014).
25. http://www.mentalhealth.com/home/dx/obsessivepersonality.html (consultat în mai 2015).