. Tudorel Butoi Ioana [603735]

Dr. PETRE BUNECI Dr. TU DOREL BUTOI

IOANA-TEODORA BUTOI

ELEMENTE SOCIO-JURIDICE DE CONTROL SOCIAL
PE TERENUL DEVIAN łEI SPECIALE

Perspectiv ă socio-juridic ă și psihologic ă
asupra lumii interlope și crimei organizate
Edi Ńia a II-a

2
Descrierea CIP a Bibliotecii Na Ńionale a României
BUNECI, PETRE
Elemente socio-juridice de control social pe terenu l
devian Ńei speciale, edi Ńia a II-a/ Petre Buneci, Tudorel Butoi,
Ioana-Teodora Butoi. – Bucure ști: Editura Funda Ńiei România
de Mâine , 2004
244 p; 20,5 cm;
Bibliogr.
ISBN 973-725-153-9

I. Butoi, Tudorel
II. Butoi, Ioana Teodora

316.334.4(075.8)
316.624(075.8)

© Editura Funda Ńiei România de Mâine , 2004

Tehnoredactor: Vasilichia IONESCU
Coperta: Stan BARON
Bun de tipar: 15.11.2004; Coli tipar: 15,25
Format: 16/61×86
Editura și Tipografia Funda Ńiei România de Mâine
Splaiul Independen Ńei nr.313, Bucure ști, s. 6, O P. 83
Tel./Fax: 410 43 80; www.spiruharet.ro
e-mail: [anonimizat]

3UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Dr. PETRE BUNECI Dr. TU DOREL BUTOI

IOANA-TEODORA BUTOI

ELEMENTE SOCIO-JURIDICE
DE CONTROL SOCIAL
PE TERENUL DEVIAN łEI
SPECIALE

Perspectiv ă socio-juridic ă și psihologic ă
asupra lumii interlope și crimei organizate
Edi Ńia a II-a

EDITURA FUNDA łIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucure ști, 2004

4

Partea I – lector univ.dr. PETRE BUNECI
Partea a II-a și a III-a – conf.univ.dr. TUDOREL BUTOI
IOANA-TEODORA BUTOI

5
CUPRINS

Prefa Ńă …………………………………………………………… 11
PARTEA I. SOCIOLOGIE JURIDIC Ă ……………………… 13
Cap. I. Sociologia juridic ă în sistemul știin Ńelor umanist -sociale ….. 15
1.1. Defini Ńia, obiectul de studiu și metodele de investi –
gare ale sociologie i juridice …………………………. 16
1.2. Accentuarea interdisciplinarit ăŃii …………………… 19
Cap. II. Geneza și fazele evolutive ale sociologiei juridice …… 22
2.1. Apari Ńia și dezvoltarea sociologiei juridice în plan
universal …………………………………………… 23
2.2. Contrib uŃii române ști la crearea și extinderea
sociologiei dreptului ………………………………. 26
Cap. III. Func Ńiile sociologiei juridice …………………………. 31
3.1. Func Ńia cognitiv ă …………………………………… 32
3.2. Func Ńia explicativ ă ………………………………… 33
3.3. Func Ńia critic ă ………………… …………………… 35
3.4. Func Ńia practic ă ……………………………………. 36
3.5. Func Ńia didactic ă …………………………………… 36
Cap. IV. Fenomenele juridice ca fenomene sociale …………… 38
4.1. Defini Ńia fenomenului juridic …………………….. 38
4.2. Tipuri de fenomene juridice ………………………. 39
4.2.1. Fenomene juridice de putere și subputere ……. 39
4.2.2. Fenomene juridice primare și secundare ….. 41
4.2.3. Fenomene contencioase și necontencioase …… 42
Cap. V. Normele juridice în sistemul normelor sociale ………. 44
5.1. Conceptul de n orm ă. Norma social ă și norma
juridic ă …………………………………………….. 44
5.2. Activitatea normat ă și ordinea de drept în cadrul
societ ăŃii …………………………………………… 46
5.3. Normele juridice și utilitatea lor practic ă în
sociologia juridic ă …………………………………. 47

Cap. VI. Controlul social din perspectiva modelelor juridice …… 51

66.1. No Ńiunea de control social ………………………… 51
6.2. Forme, mijloace și agen Ńii controlului social …….. 52
6.3. Dreptul ca instrument de control social ………….. . 54
Cap. VII. Note particulare a le acultura Ńiei juridice ca mediu
favorizant al devian Ńei speciale ……………………… 58
7.1. Fenomenul social de acultura Ńie ………………… 58
7.1.1. Acultura Ńia juridic ă ……………………….. 59
7.1.2. Tipologia acultura Ńiei juridice ……………. 62
7.1.3. Cons ecin Ńele acultura Ńiei juridice ………… 63
PARTEA a II -a. LUMEA INTERLOP Ă …………………………….. 67
Cap. I. Lumea interlop ă – no Ńiuni generale, puncte de vedere,
accep Ńii și explica Ńii ……………………………………….….. 69
1.1. Conceptul de devian Ńă ……………………………………….… 69
1.2. Delincven Ńa – devian Ńa cu caracter penal ………………… 70
1.3. Grupuri și subculturi delincvente …………………….. …… 72
1.4. Lumea interlop ă – def inire și concept …………………….. 73
1.5. Caracteristici ale lumii interlope ……….. ………………….. 74
1.6. Tipuri de devian Ńă în lumea interlop ă …………………….. 76
1.7. Componen Ńa lumii interlope ………………….. …………….. 78
1.7.1. Caracteristici psiho -sociale ale membrilor lumii
interlope ………………………………………. 78
1.7.2. Principalele categorii de infractori ce comp un
lumea interlop ă ……………………………….. 80
Cap. II. Teorii și modele de analiz ă a delincven Ńei ( școli,
curente) …………………………………………………….. 88
2.1. Teoria oportunit ăŃii diferen Ńiale …………………………. 88
2.2. Teoriile înv ăŃă rii ……………………………………….. …….. 90
2.2.1. Teoria asocia Ńiilor diferen Ńiale …………………… 90
2.2.2. Teoria înv ăŃă rii sociale …………………………….. 92
2.2.3. Teoria subculturilor delincvente ……….. ………. 94
2.3. Teoriile etichet ării sociale ………………………………… . 96
2.4. Autoconceptualizarea ……………………. …………………. 97
Cap. III. Mecanisme func Ńionale, legi și uzan Ńe ale lumii
interlope ……………………………………………….. 98
3.1. Aspecte normative în lumea interlop ă …………………. 98
3.1.1. Rolul normelor în via Ńa social ă ………………….. 98
3.1.2. Normele în lumea interlop ă ………………………. 100

73.1.3. Legi și uzan Ńe ale lumii interlope ………………. 102
3.1.3.1. Legea supercalific ării modului de
opera re ………………………………………. 103
3.1.3.2. Respectarea cuvântului dat …………… . 104
3.1.3.3. Legea t ăcerii – „omerta” ………………. 105
3.1.3.4. Legea ajutor ării de Ńinu Ńilor …………… 106
3.1.4. Justi Ńia intern ă a lu mii interlope ………………… 108
3.2. Structuri de putere în lumea interlop ă …………………. 110
3.2.1. Puterea social ă – accep Ńii, puncte de vedere ..….. 110
3.2.2. Procese de putere în lumea interlop ă ………….. 114
3.2.3. Statusuri și negocieri de statusuri ………………. 117
3.2.4. Infrastructuri și zone de influen Ńă ………………. 118
3.3. Comunicarea în lumea interlop ă ……………………..…. 120
3.3.1. Comunicarea între membrii lumii interlope …. 120
3.3.2. Rolul comunic ării persuasive în activitatea
infrac Ńional ă ……………………………………… 123
3.4. Impactul activit ăŃii lumii interlope în plan psiholo –
gic și socio -moral ……………………………………… ….…. 129
Cap. IV. Tendin Ńe și muta Ńii actuale în lumea interlop ă ……….. 131
4.1. Considera Ńii generale asupra tendin Ńelor actuale în
lumea interlop ă ……..……………………………… 131
4.2. Corup Ńia ………………………………………… ………………. 133
4.2.1. No Ńiune a de corup Ńie. Formele fenomenului
corup Ńiei …………………………………………. 133
4.2.2. Amploarea și dimensiunile fenomenului de
corup Ńie ………………………..………………… 137
4.2.3. Fenomenul corup Ńiei și lumea interlop ă ……. 140
4.3. Crima organizat ă ……………………………………………. . 142
4.3.1. Definire. Caracteristici ale crimei organiza te …. 142
4.3.2. Aspecte normative …………………………… …….. 146
PARTEA a III -a. CRIMA ORGANIZAT Ă ………….. …………….. 149
Cap. I. Concept și definiri ale crimei organizate ….…………… 151
1.1. Diferite abord ări ale conceptului de crim ă organizat ă …… 151
1.2. Definirea conceptului de crim ă organizat ă ……………… 155
1.3. Crima organizat ă î n societ ăŃile post -comuniste ……….. 165

8Cap. II. Crima organizat ă în România. Perspectiv ă socio -juri –
dic ă și psihologic ă ……………………………….………………
168
2.1. Caracterizare și tendin Ńe ……………………….. ……….…. 168
2.2. Forme și dimensiuni ale crimei organizate în sectoare
strategice …………….…………………………………. 170
2.2.1. Infrac Ńiuni în sectorul financiar -bancar ………. 170
2.2.2. Infrac Ńiuni în unele sectoare: metalurgic, si –
derurgic și al resurselor energetice …………….. 171
2.2.3. Infrac Ńiuni în domeniul petrolier ……………….. 172
2.2.4. Infrac Ńiuni în sectorul prest ări de servicii ……. 172
2.2.5. Infrac Ńiuni în domeniul flotei maritime, flu –
viale și de pescuit ocean ic ………………………… 173
2.2.6. Infrac Ńiuni privind diferitele forme de
corup Ńie ……………………………………………… 173
2.3. Tranzit, depozitare și consum de droguri pe terito –
riul României …………………………………………. 175
2.4. Falsul și traficul ilicit de moned ă ………………………… 177
2.5. Traficul ilegal cu autoturisme furate …….. …………….. 177
2.6. Traficul cu opere de art ă ……………………………………. 178
2.7. Traficul cu armament, mun iŃii, explozivi, substan Ńe
radioactive și nucleare …………………………………. …… 179
2.8. Migra Ńia ilegal ă ………………………………………….. ……. 180
2.9. Prostitu Ńia și proxenetismul interna Ńionalizat ……….. 182
2.10. Traficul ilegal de copii …………………….. ……………….. 182
2.11. Factorii care stimuleaz ă proliferarea crimei organi –
zate în România ……………………………………… 182
Cap. III. Crima organizat ă sub aspect juridic ……………….. ..….. 184
3.1. Legea penal ă român ă și crima organizat ă …………….. 184
3.2. No Ńiuni de drept comparat în func Ńie de specificul
crimei organizate în diferite Ńă ri …………………………. 191
3.2.1. Italia ……………………………. …………………….….. 191
3.2.2. Fran Ńa …………………………………………. …………. 195
3.2.3. Spania ………………………………. …………………… 197
3.2.4. Elve Ńia …………………………………….. …………….. 199
3.2.5. Germania …………………………….. …………………. 201
3.2.6. Statele Unite ale Americii …………….. ………….. 203
3.2.7. Rusia ……………………………………… ……………… 209
Cap. IV. Prevenirea și combaterea criminalit ăŃii din perspec –
tiva spa Ńiului judiciar penal european ……………… 212
CONCLUZII ………………………………….. …………………….. 219

9
1. Din perspectiva lumii interlope ……………. . ……… 219
2. Din perspectiva crimei organizate ………….. …….. 221
ANEXE ……………………………………… …………………….…. 225
1. Legea nr. 78/2000 – pentru prevenirea, descope –
rirea și sanc Ńionarea faptelor de corup Ńie …….…. 227
2. Carta de la Trieste asupra crimei organizate … … 237
3. Ini Ńiativa Central -European ă (CEI) ………………… 239

BIBLIOGRAFIE ……………………………….. ……………………………….. 242

10

11
Prefa Ńă

Societatea uman ă, în devenirea ei istoric ă, nu a evoluat haotic,
la întâmplare, chiar dac ă traiectoria ei evolutiv ă îi era necunoscut ă.
Înc ă din fazele ini Ńiale ale existen Ńei fiin Ńei umane s-au instituit, din
necesit ăŃi practice, minime reguli de conduit ă care, cu timpul, s-au
transformat în norme, devenind obligatorii pentru t o Ńi membrii unei
comunit ăŃi. În acele minimale reglement ări ale raporturilor inter-
umane, iar apoi intergrupale, î și are originea dreptul care, treptat,
într-un proces complex și de lung ă durat ă, se transform ă în știin Ńă de
sine st ătătoare și practic ă social ă. Știin Ńa dreptului, indiferent de
dezbaterile care au loc pe plan teoretic, este una dintre cele mai
importante discipline socio-umane.
Înc ărc ătura social ă a raporturilor juridice este, dincolo de orice
discu Ńie, motivul pentru care sociologia, ca știin Ńă a realit ăŃii sociale în
aceast ă perspectiv ă, mai mult sau mai pu Ńin în acord cu reprezentan Ńii
dreptului, a format o disciplin ă de ramur ă – sociologia juridic ă.
Evident, nu putem ignora dezbaterile care mai au lo c pe tema
sociologiei juridice, mai ales în ce prive ște plasarea ei în spa Ńiul
sociologiei, dar nu acest aspect este esen Ńial. În fond, accentuarea
caracterului pluridisciplinar al evolu Ńiei știin Ńelor socio-umane anihi-
leaz ă, din ce în ce mai serios, ambi Ńii sau orgolii de parcelare a știin-
Ńelor sociale, a domeniilor care tind s ă se autonomizeze sau chiar
s-au desprins din cadrul unora dintre acestea.
Obiectul cursului nostru este limpede: s ă prezent ăm, în datele
sale esen Ńiale, în limitele orelor afectate disciplinei, imag inea, cât
mai veridic ă posibil, a sociologiei juridice ca știin Ńă social ă, care î și
propune s ă descifreze mecanismele sociale ale dreptului, atât din
trecut, cât și cele actuale.
Structura cursului este astfel conceput ă încât fiecare din p ărŃile
sale și toate la un loc s ă constituie un ansamblu unitar, coerent și
echilibrat în date, informa Ńii și interpret ări, încât construc Ńia imaginii
de care vorbeam s ă fie perceput ă în îns ăș i zidirea ei treapt ă cu
treapt ă. Astfel, pornind de la definirea obiectului sociol ogiei juridice,
a metodelor și tehnicilor de investigare, a evolu Ńiei sale istorice și a
raporturilor cu alte știin Ńe umanist-sociale, vom parcurge toate
treptele necesare în Ńelegerii sale: interpretarea fenomenelor juridice
ca fenomene sociale și tipologia lor; locul, caracterul și importan Ńa
normelor juridice în sistemul normelor sociale; cum și în ce sens

12 dreptul ac Ńioneaz ă ca instrument al controlului social; care sunt
func Ńiile sociale ale dreptului ș.a.m.d.
Con Ńinutul informa Ńiilor pe care le ofer ă fiecare din componen-
tele cursului, aspectele structurate sunt proiectat e la nivelul unor
exigen Ńe maxime (pe care le raport ăm, desigur, la timpul material ce
este afectat disciplinei pe care o pred ăm). Lărgirea orizontului de
cunoa ștere, necesar ă cursan Ńilor, se poate realiza prin consultarea
bibliografiei care este recomandat ă, dar care, evident, poate fi
completat ă cu lecturi suplimentare.
Notele de subsol, ca și lucr ările citate (dintre care unele sunt
succint comentate), se constituie în instrumente aj ut ătoare cunoa șterii
mai adecvate și aprofund ării incitantelor teme abordate în curs.

Autorii

13

PARTEA I

SOCIOLOGIE JURIDIC Ă

14

15

CAP. I SOCIOLOGIA JURIDIC Ă
ÎN SISTEMUL ȘTIIN łELOR UMANIST-SOCIALE

Dup ă cum îns ăș i defini Ńia sa o arat ă, sociologia juridic ă este
plasat ă în câmpul știin Ńelor socio-umane. În Ńelegerea acestui aspect,
înainte de oricare demers analitic, este fundamenta l ă.
Rela Ńiile interumane, ca și caracterul lor sunt nu numai com-
plexe, având o arie extrem de diversificat ă, dar și facturi diferite. Se
disting, astfel, rela Ńii de natur ă economic ă, social ă, biologic ă (de
reproducere), juridic ă ș.a.m.d., fiecare cu înc ărc ătura sa specific ă, cu
obiective și finalit ăŃi deosebite. Rela Ńiile se desf ăș oar ă între indivizi
socializa Ńi, adic ă între persoane care fac parte din societate și nu sunt
plasa Ńi în afara acesteia.
De altfel, dup ă cum bine se cunoa ște, omul din momentul
na șterii sale apare ca fiin Ńă social ă, deci ca fiin Ńă integrat ă, f ără propria
sa voin Ńă , în societate. „Aderarea” la valorile societ ăŃii din care face
parte, la început se realizeaz ă peste individ, prin înse și mecanismele
de func Ńionare ale societ ăŃii. Un copil nou n ăscut, de exemplu, este în
imposibilitate biologic ă (natural ă) s ă-și exprime propria op Ńiune
asupra normelor și valorilor societ ăŃii c ărei îi apar Ńine. Copilul trebuie
crescut de p ărin Ńi pân ă la vârsta majoratului când, doar atunci, este apt
să accepte sau s ă resping ă sistemul de rela Ńii sau interrela Ńii sociale.
Exemplul dat, de altfel u șor de identificat, este de natur ă s ă
demonstreze c ă, indiferent de tipul (natura) rela Ńiilor care se stator-
nicesc și se promoveaz ă între indivizi socializa Ńi, acestea au o com-
ponent ă social ă evident ă. Acest aspect este valabil și în cazul raportu-
rilor juridice, care, normal, difer ă de alte tipuri de rela Ńii interumane,
având conota Ńii particulare importante.
De modul cum sunt organizate și cum func Ńioneaz ă raporturile
juridice depind stabilitatea și func Ńionarea mecanismelor unei socie-
tăŃi. S ă abord ăm, în continuare, acest aspect care este esen Ńial pentru
în Ńelegerea caracterului social al raporturilor juridi ce și, deopotriv ă,
importan Ńa lor deosebit ă pentru o societate sau alta, pentru un grup
uman sau altul.

16 Spuneam anterior c ă, de la apari Ńia sa fiin Ńa ra Ńional ă „ homo
sapiens ”, omul a sim Ńit nevoia și a pus în practic ă social ă reglement ări
de diverse tipuri, care au statornicit cum și în ce sens să se desf ăș oare
raporturile dintre indivizii unui grup uman și dintre indivizi și grupul
din care fac parte.
Aceste raporturi au fost judecate în dublu sens: ra porturi fire ști,
normale, în conformitate cu interesele individuale și de grup și
raporturi nefire ști (mai exact înc ălc ări ale acestor raporturi), contrare
individului și colectivit ăŃii umane în care este integrat. A șa apar
reglement ări, interdic Ńii și sanc Ńiuni, care statornicesc ordinea social ă,
prin norme care îmbrac ă tot mai frecvent caracter juridic.
Aspectul primitiv (represiv), prin aplicarea unor s anc Ńiuni (care
puteau merge pân ă la suprimarea fizic ă a persoanei g ăsit ă vinovat ă de
înc ălcarea unor norme statornicite în comunitatea respe ctiv ă) au un rol
regulator important, mai ales în epocile vechi.
Cele prezentate sunt suficiente, credem, pentru a d emonstra, pe
de o parte, caracterul social al raporturilor jurid ice, iar pe de alta, rele-
van Ńa deosebit ă a normei juridice (indiferent de tipul și importan Ńa ei)
ca factor de stabilitate social ă, f ără de care evolu Ńia unei societ ăŃi ar
deveni haotic ă, cu consecin Ńe nu greu de imaginat.
1.1. Defini Ńia, obiectul de studiu și metodele de investigare
ale sociologiei juridice
Integrat ă în sistemul știin Ńelor socio-umane, sociologia juridic ă
are un obiect propriu de cercetare, un corpus teoretico-metodologic, ce
se îmbog ăŃește progresiv, cum are, de asemenea, și rezultate concrete
care îi pun în valoare virtu Ńile știin Ńifice, teoretice și aplicative.
Înainte de a prezenta toate aspectele semnalate – d e altfel esen Ńiale
pentru descifrarea corect ă a rolului și func Ńiilor știin Ńifice și sociale ale
sociologiei juridice, s ă vedem cum este definit ă disciplina ca atare. Pare
surprinz ător, dar este real, atât sociologi, cât și juri ști redutabili, care au
contribu Ńii esen Ńiale în planul celor dou ă discipline, dar și în orizontul
sociologiei juridice, evit ă s ă se angajeze total într-o definire a
disciplinei, ca ramur ă a sociologiei. Cel mai adesea se „atac ă” obiectul
sociologiei juridice, considerându-se c ă, într-un fel sau altul, este
solu Ńionat ă și problema defini Ńiei ca atare a sociologiei juridice.
Între instrumentele știin Ńifice publicate, dup ă 1989, în România
(dic Ńionare, în principal), sociologia juridic ă (sau sociologia dreptului)
figureaz ă ca termen distinct la drept și nu la sociologie, este adev ărat
între paranteze se precizeaz ă c ă acesta (termenul) se refer ă, de fapt, la

17 sociologia dreptului sau sociologia juridic ă. Potrivit autorilor acestui
dic Ńionar defini Ńia sociologiei juridice ar fi: ansamblul „normelor și
regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de pu terea de stat, în
virtutea c ărora este impus ă ordinea social ă și asigurat ă legitimitatea
rela Ńiilor și ac Ńiunilor umane”. 1
Alte încerc ări de concepere a defini Ńiei sociologiei juridice,
pornesc de la ideea dep ăș irii unor viziuni parcelare, în tentativa g ăsirii
unui r ăspuns adecvat la aceast ă problem ă, apreciat ă de speciali ști ca
fiind dificil ă. Din aceste eforturi rezult ă c ă „sociologia juridic ă se
ocup ă cu studiul realit ăŃii sociale integrale a dreptului, precum și al
fenomenelor și proceselor acestei realit ăŃi, sub aspectul genezei,
structurii, dinamicii și func Ńionalit ăŃii lor în cadrul societ ăŃii”. 2
În sfâr șit, în Dic Ńionarul de sociologie din colec Ńia Larousse , un
termen este consacrat sociologiei institu Ńiilor judiciare, care, evident,
trateaz ă altceva decât ceea ce ne intereseaz ă pe noi. 3
Obiectul de studiu al sociologiei juridice este mul t mai bine
conturat în literatura de specialitate.
Francezul Roger Pinto considera c ă sociologia juridic ă, prioritar,
trebuie s ă se preocupe de studierea genezei si diferen Ńierii normelor
juridice, persoanelor juridice colective și individuale, aspectelor
juridice referitoare la conduitele individuale și – ceea ce define ște
aceasta a fi – „efectivitatea dreptului”. 4
Dac ă diver și autori care înscriu în preocup ările lor sociologia
dreptului se arat ă re Ńinu Ńi în ce prive ște fixarea unei defini Ńii a disciplinei,
sunt considerabil mai volubili atunci când se refer ă la obiectivele acesteia.
Diferen Ńierile care se constat ă și care sunt mai mari sau mai mici sunt
generate, în esen Ńă , de viziunile acestora asupra știin Ńelor socio-umane, în
general, precum și asupra sociologiei și dreptului în particular. Exist ă di-
feren Ńieri pe care le îmbr ăŃișeaz ă diversele comunit ăŃi știin Ńifice na Ńionale.
Sociologia juridic ă, în viziunea lui Eugen Ehrich, Emile Durkheim,
Georges Fanconnet, George Gurvitch, Jean Carbonnier , Renato Treves,
__________________
1 Dic Ńionar de sociologie, (coordonatori C ătălin Zamfir, Laz ăr
Vlăsceanu), Bucure ști, Editura Babel, 1998, p. 183.
2 Introducere în sociologia juridic ă, Ion Vl ădut, edi Ńia a II-a, Bucu-
re ști, Editura Lumina Lex, 1998, p. 13.
3 Larousse, Dic Ńionar de sociologie , Bucure ști, Editura Univers Enci-
clopedic, p. 264-265.
4 Roger Pinto, Introduction à l’étude du droit et des sciences sociales, în
Méthodes des sciences sociales, (în colaborare cu Mad eleine Growitz), Paris,
Dolloz, 1969, p. 130.

18 Manfred Rehbinder, Theodor Geiger – pentru a enumer a pe câ Ńiva
reputa Ńi speciali ști – are o mare varietate de obiective pe care treb uie s ă
le studieze și s ă le dea r ăspunsuri pertinente adecvate.
Sistematizându-le, obiectivele sociologiei dreptulu i se relev ă a fi
urm ătoarele:
a) analiza rolului normei juridice și ansamblul celorlalte norme
sociale, din punct de vedere al genezei și func Ńionalit ăŃii sale, al
condi Ńiilor și limitelor de aplicare, al tehnicilor de exerci Ńiu;
b) analiza mecanismelor de constituire a legilor și raporturile lor
cu mecanismele diferitelor institu Ńii sociale;
c) evaluarea principalelor reglement ări juridice specifice diferi-
telor tipuri de comportament social (de natur ă politic ă, economic ă,
etic ă, religioas ă, familial ă ș.a.);
d) studiul raportului și diferen Ńelor între cutum ă („obiceiul p ă-
mântului”), legisla Ńie (legea emis ă de autorit ăŃi) și jurispruden Ńă (inter-
pretarea legii în practica juridic ă);
e) evaluarea rolului grupurilor profesionale care acti veaz ă în
domeniul dreptului (legiuitori, judec ători, administratori, consilieri
juridici, avoca Ńi, exper Ńi etc.);
f) analiza rela Ńiilor care se stabilesc între reglement ările juridice
și schimb ările sociale sau economice, conduita popula Ńiei în raport cu
diverse reglement ări juridice. 5
Cum afirmam, sociologia juridic ă are propriile metode și tehnici
de cercetare . Ca disciplin ă de ramur ă a sociologiei, este de în Ńeles c ă,
prioritar, apeleaz ă la arsenalul metodologic al acesteia (observa Ńia, analiza
de con Ńinut, ancheta, sondajul de opinie, studiul de caz e tc.). Experien Ńa
demonstreaz ă c ă aplicarea acestor metode trebuie corelat ă nu numai cu
obiectivele studiilor preconizate, ci și în raport de situa Ńia concret ă care
trebuie investigat ă, apt ă sau nu aplic ării unui anume tip de metod ă. Mai
mult, exist ă uneori tendin Ńe de a se considera c ă orice metod ă care este
înscris ă în arsenalul metodelor știin Ńelor socio-umane este apt ă pentru a fi
aplicat ă și sociologiei juridice. Acest aspect nu este singul ar. Și în cazul
altor discipline de ramur ă, a disciplinelor apropiate sau a celor al c ăror
statut știin Ńific este înc ă în dezbatere se constat ă un asemenea fenomen.
Desigur, în contextul pluri și interdisciplinarit ăŃii care se mani-
fest ă în spa Ńiul știin Ńelor sociale, împrumuturile reciproce de metode
sau tehnici de cercetare nu mai constituie o noutat e. Problema nu este
împrumutul în sine, ci maniera în care se aplic ă o metod ă la un fapt
juridic sau la un șir de fapte juridice. O aplicare for Ńat ă poate periclita
rezultatul cercet ării fenomenului juridic.
__________________
5 Dic Ńionar de sociologie (edi Ńie citat ă), p. 184.

19 În general, se consider ă – așa cum a f ăcut-o și Jean Carbonnier –
că în problema metodelor cea mai ra Ńional ă pozi Ńie este adaptarea la
necesit ăŃile de studiu ale sociologiei dreptului. 6
1.2. Accentuarea interdisciplinarit ăŃii
Schimb ările care se produc în câmpul știin Ńelor umanist-sociale
nu mai surprind pe nimeni. Fenomenul s-a realizat și a dobândit
aspectul unei reac Ńii în lan Ń. În 1977, sociologul american Hariet
Zuckermann constata c ă „Frontierele știin Ńelor s-au schimbat mult
dup ă 1901”. 7 La rândul nostru, ad ăug ăm: s-au schimbat mult și din
1977 pân ă în prezent.
În esen Ńă , în ce constau aceste schimb ări? „Pe m ăsur ă ce avan-
seaz ă, vechile discipline acumuleaz ă o asemenea mas ă de cunoa ștere în
propriul patrimoniu, încât se divizeaz ă. Fiecare fragment al disciplinei
intr ă atunci în contact cu fragmente ale altor disciplin e, dincolo de
frontierele respective, și pierd astfel contactul cu alte sec Ńiuni ale
disciplinei de origine […]. O dat ă puse în contact, subdisciplinele apar-
Ńinând acelea și familii fac schimburi de concepte, de teorii, de metode.
Aceste domenii de interac Ńiune formeaz ă adesea hibrizi novatori într-un
proces devenit general în toate știin Ńele naturale și sociale”. 8
Mecanismul, aparent este simplu. În realitate, pent ru a se ajunge
la asemenea ,,fragment ări” sau ,,recombin ări” (ca s ă ne exprim ăm ca
sociologul francez de origine român ă Mattei Dogen și colaboratorul
său), știin Ńele socio-umane trebuie s ă parcurg ă perioade relative de
timp și deopotriv ă s ă ajung ă într-o asemenea faz ă a evolu Ńiei lor, încât
să justifice ,,fragment ările” respective. Într-o asemenea situa Ńie s-au
aflat raporturile dintre drept și sociologie, în principal, dar și între
drept și istorie, precum și alte discipline umanist-sociale.
Între sociologie și drept, înc ă înainte de constituirea sociologiei
ca știin Ńă autonom ă au existat confluen Ńe. Cu unele limite, știin Ńele
juridice au un anumit rol în configurarea sociologi ei ca știin Ńă atât prin
aportul teoretic datorat unor juri ști, cât și prin unele elemente de
construc Ńie ale sistemului s ău institu Ńional (cursuri de sociologie la
facult ăŃi de drept, participarea la cercet ări de teren etc.). Situa Ńia se
__________________
6 Jean Carbonnier, Sociologie juridic ă, Paris, PUF, 1978, p. 20.
7 Hariet Zuckermann, Scientific Elite. Nobel Laureates in the United
States , New York, The Free Pres, 1977, p. 51.
8 Mattei Dogen, Robert Pahre, Noile știin Ńe sociale, Interpenetrarea
disciplinelor, Bucure ști, Editura Alternative, 1997, p. 82.

20 schimb ă, îns ă, dup ă ce sociologia î și câ știg ă statutul de disciplin ă de
sine st ătătoare. Ea revendic ă și î și impune punctul de vedere potrivit
căruia normele și faptele juridice sunt expresii ale realit ăŃii sociale,
motiv pentru care reprezentan Ńi ai ei, în acord cu unii juri ști, ini Ńiaz ă
crearea unei noi discipline de ramur ă – sociologie juridic ă.
Ca ramur ă a sociologiei generale, sociologia dreptului are o anume
libertate de mi șcare, care seam ănă cu o semiautonomie. De ce este o
asemenea situa Ńie? Pentru c ă, aparent, se creeaz ă impresia c ă sociologia
general ă poate ea îns ăș i s ă studieze fenomenele juridice. În realitate îns ă,
chiar dac ă sociologia general ă este știin Ńa realit ăŃii sociale integrale
(D. Gusti) și chiar dac ă aceast ă voca Ńie îi deschide inclusiv orizontul
studierii fenomenelor juridice, ea nu este în m ăsur ă s ă suplineasc ă propria
disciplin ă de ramur ă, adic ă sociologia juridic ă. Ca știin Ńă a realit ăŃii
sociale, este adev ărat, sociologia general ă este chemat ă s ă studieze
fenomenele juridice în perspectiva social ă (nonjuridic ă și cvasijuridic ă),
pe cât ă vreme sociologia juridic ă, care, de și are aceea și voca Ńie a studierii
ansamblului social, realizeaz ă investiga Ńia numai în orizont juridic.
Oricât s-ar încerca ca sociologia general ă s ă suplineasc ă obiectul
de studiu al sociologiei juridice, efortul s-ar dov edi prea mare, sub
raportul investi Ńiei de timp, și, prin urmare, neproductiv, întrucât este
necesar ă o abordare a unuia și aceluia și fapt juridic atât în perspectiva
social ă, cât și în perspectiva raporturilor de drept, a raporturi lor juridice.
Chiar dac ă, prin absurd, juri știi ar accepta tutela sociologiei,
situa Ńia nu ar avea o finalitate benefic ă, deoarece aportul distinct al
punctului lor de vedere este indispensabil.
Raporturile fire ști între sociologie și drept presupun cooperare
interdisciplinar ă, împrumuturi reciproce, complet ări și, mai ales, studii
comune asupra unor probleme presante.
Sociologia dreptului, chiar dac ă este o ramur ă a sociologiei și este
recunoscut ă ca atare, nu poate face abstrac Ńie c ă, în acela și timp, a fost și
mai este, dup ă unii speciali ști, o component ă a știin Ńelor juridice. Din
acest punct de vedere, se pare c ă tensiunile dintre sociologie și drept s-au
diminuat considerabil, majoritatea juri știlor și sociologilor considerând c ă
sociologia juridic ă î și are locul în cadrul sociologiei. Aceast ă pozi Ńie nu
presupune abandonarea sociologiei dreptului de c ătre juri ști, și este
normal s ă fie a șa, deoarece atât dreptul, cât și sociologia juridic ă au
acela și obiect de studiu: sistemul juridic. Se admite, în general, o
autonomizare a sociologiei juridice fa Ńă de drept și o apropiere și chiar
integrare în sociologie, dar numai în perspectiva f inalit ăŃilor practice.
Știin Ńele juridice nu pot studia raporturile juridice de cât din „interiorul”
lor, pentru a da solu Ńii și pentru a reglementa aspecte noi de drept, care se

21 ivesc în dinamica evolu Ńiei societ ăŃii, situa Ńie care este asem ănătoare cu
sociologia, a șa cum am subliniat anterior.
În acest context, poate mai aproape de o pozi Ńie care s-a configurat
deja, ar fi plasarea sociologiei juridice într-un r egim de autonomie, atât în
raport cu sociologia, cât și cu dreptul. Pozi Ńia s-ar motiva și prin situa Ńia
actual ă a sociologiei care, dup ă aprecierile lui Mattei Dogen și Robert
Pahre, traverseaz ă o perioad ă de regres, de „de șertizare” 9.
„Criza” sociologiei se resimte și în spa Ńiul sociologiei juridice care
cunoa ște fragment ări succesive, determinate deopotriv ă, și specializarea
crescând ă, care antreneaz ă, la rândul ei, fragment ările relevate anterior.
Divizarea sociologiei juridice în subramuri se real izeaz ă în dou ă
modalit ăŃi:
a) în raport de ramurile dreptului (civil, penal, c onstitu Ńional,
administrativ, funciar, al muncii ș.a.m.d.) și
b) în raport de categoriile sociologiei generale.
În cazul primei modalit ăŃi de separare, se constat ă, pe de o parte, o
inegalitate evident ă între diferite subramuri ale sociologiei juridice, iar pe
de alta, o contestare a manifest ării altor subramuri ale sociologiei juridice
(este situa Ńia ingrat ă a sociologiei dreptului constitu Ńional și sociologiei
dreptului penal, datorit ă existen Ńei sociologiei politice și, respectiv, a
criminologiei). Contestarea, nu f ără unele temeiuri, îmbrac ă aspecte de re-
lativitate, deoarece ambele subramuri studiaz ă fenomenele juridice într-o
alt ă manier ă decât o fac atât sociologia politic ă, cât și criminologia.
Astfel, „Criminologia studiaz ă cauzele criminalit ăŃii”, pe cât ă vreme
„sociologia dreptului penal cerceteaz ă consecin Ńele (subl. ns. – n.n.)
acestui fenomen pe planul reac Ńiunii de ap ărare a societ ăŃii prin mijloacele
dreptului penal” 10 .
În cazul celei de a doua modalit ăŃi de separare a sociologiei
juridice se observ ă, de asemenea, unele re Ńineri, pe considerentul c ă
tendin Ńele de afirmare a subramurilor nu prezint ă suficiente și convin-
gătoare argumente, în condi Ńiile existen Ńei sociologiilor de ramur ă
(sociologia muncii, sociologia agrar ă etc.).
Separ ările îns ă î și au justificarea lor, chiar dac ă unele dintre acestea
sunt contestate sau contestabile, justificare care î și are sorgintea în chiar
procesul de adâncire a interdisciplinarit ăŃii sau pluridisciplinarit ăŃii, care
se manifest ă cu vigoare crescând ă ( și care este, de fapt, indispensabil
etapei actuale evolutive) în câmpul de ac Ńiune a știin Ńelor socio-umane.
__________________
9 Mattei Dogen, Robert Pahre, op. cit., p. 135.
10 Costic ă Bulai, Rodica Mihaela St ănoiu, Sociologia dreptului penal
și criminologia , în „Studii și Cercet ări Juridice”, nr. 1/1974, p. 1123.

22

CAP. II. GENEZA ȘI FAZELE EVOLUTIVE
ALE SOCIOLOGIEI JURIDICE

Sociologia juridic ă (sau sociologia dreptului), dup ă cum s-a
relevat, este o disciplin ă de ramur ă a sociologiei, care are propriul
corpus teoretico-metodologic, un obiect distinct de cercetare și
instrumente specifice de investigare a fenomenelor juridice. Statutul s ău
știin Ńific actual, în genere acceptat de juri ști și sociologi, s-a configurat
și a fost recunoscut într-un proces complex, contrad ictoriu, nu lipsit de
contradic Ńii și chiar de tensiuni între reprezentan Ńi ai știin Ńelor umanist-
sociale, care se desf ăș oar ă de mai bine de un secol, în paralel și
concomitent cu definirea sociologiei ca știin Ńă social ă autonom ă.
Dificult ăŃile pe care le întâmpin ă sociologia în acceptarea ei ca
disciplin ă știin Ńific ă de sine-st ătătoare în veacul al XIX-lea și chiar
mai târziu dau na ștere unui sentiment de frustrare creatorilor noii
știin Ńe, care privesc cu rezerv ă dreptul sau îl exclud din tabloul
tipologic al știin Ńelor sociale. Este o situa Ńie temporar ă, ale c ărei efecte
negative sunt relativ repede dep ăș ite, dar care, vroit sau nu au
estompat dezvoltarea știin Ńei.
Dreptul, ca știin Ńă predominant normativ ă, era evident c ă nu
putea fi analizat decât în cadrul sistemului social care-l genera și în
care se integra. Orice sistem social pentru a func Ńiona trebuie s ă se
ghideze dup ă principii, norme și forme juridice, s ă stabileasc ă regulile
de convie Ńuire, s ă precizeze drepturile și îndatoririle individuale și
colective, s ă creeze cadrul general adecvat de func Ńionare a societ ăŃii.
În aceast ă perspectiv ă, dreptul, privit ca ansamblu al manifest ărilor
juridice, are „un caracter v ădit social” 11 . Ca produs al vie Ńii sociale,
dreptul nu-și poate nega propria sorginte social ă și nu se poate declara ca
fiind în afara societ ăŃii. Din contr ă, s-a observat de timpuriu c ă dreptul
concentreaz ă, în forme juridice, experien Ńa secular ă a comunit ăŃilor uma-
ne în materie de norme, reguli și conduite, verificate în tr ăirea lor de-a
__________________
11 Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Elemente de sociologie cu aplic ări la
cunoa șterea Ńă rii și a neamului nostru . Manual pentru clasa a VIII-a
secundar ă, Bucure ști, Editura Cartea Româneasc ă, 1943, p. 226.

23 lungul timpului. Aceste adev ăruri nu puteau fi ignorate, eludate sau
estompate. Rezervele ini Ńiale ale sociologilor se risipesc, dreptul dobân-
dind treptat locul firesc în sistemul știin Ńelor sociale și deopotriv ă în
cadrul generos al sociologiei generale. De la refuz ul lui Auguste Comte,
creatorul sociologiei, se ajunge curând la recunoa șteri succesive, dublate
de contribu Ńii tot mai importante în plan teoretico-metodologic și
aplicativ, care constituie cadrul general de formar e și manifestare al noii
discipline de ramur ă: sociologia juridic ă.
2.1. Apari Ńia și dezvoltarea sociologiei juridice în plan universa l
Conceptul de sociologie juridic ă este atribuit juristului italian
D. Anzilotti, care îl lanseaz ă la sfâr șitul veacului trecut12 . Din acest
moment și pân ă în prezent, noua disciplin ă știin Ńific ă are o evolu Ńie
asem ănătoare, dac ă nu identic ă cu sociologia, pe terenul c ăreia se formeaz ă.
Mai întâi este acceptat ă ideea în sine, c ă sociologia juridic ă este
o ramur ă a sociologiei, dup ă care încep demersurile pentru identifi-
carea propriului orizont de investigare a metodelor și tehnicilor de
cercetare, precum și a conceptelor, ideilor, tezelor și teoriilor, ce
trebuiau s ă orienteze și pe baza c ărora s ă se desf ăș oare aplicarea lor în
practica știin Ńific ă și social ă. De și exist ă o mai mare deschidere spre
statuarea profilului noii discipline, marcat de int eresul explicit
manifestat de sociologi de prestigiu ( A. Comte, H. Spencer,
E. Durkheim, M. Weber) și juri ști consacra Ńi ( Rudolf van Jehring,
Theodor Geiger, Françoise Geny) , avansurile privind statutul știin-
Ńific al sociologiei juridice sunt afectate de re Ńineri și pruden Ńă .
Situa Ńia pare paradoxal ă și este asem ănătoare cu cea a unui
vehicul care are acces liber de rulare, dar merge c u vitez ă redus ă,
incomodând circula Ńia. Aparen Ńa de paradox dispare în condi Ńiile în
care se discern motiva Ńiile posturii sociologiei juridice la finele
veacului trecut și începutul secolului al XX-lea.
Sociologia dep ăș ise primele etape, dup ă revendicarea ei ca
știin Ńă social ă, dar se afl ă înc ă într-o faz ă incipient ă, important ă,
desigur, pentru destinul s ău știin Ńific, dar insuficient de conving ătoare
pentru adversarii existen Ńei ei ca disciplin ă autonom ă, nu pu Ńini, iar
unii de mare calibru profesional.
La fel de real ă, dar și neproductiv ă este situa Ńia generat ă „din
interiorul” sociologiei juridice, în proces constit utiv, de exclusivismul
__________________
12 Maria Voinea, Sociologia dreptului , Bucure ști, Editura ACTAMI,
1994, p. 15.

24 sociologilor, pe de o parte, și al juri știlor, pe de alta, care nu s-au
acomodat ideii c ă trebuie s ă studieze faptele, fenomenele și sistemele
juridice în perspectiv ă pluridisciplinar ă. Se manifest ă ceea ce sesizase
Roger Pinto : „juri știi, în general, nu întreprind cercet ări sociologice”,
iar „sociologii nu sunt totdeauna juri ști”. 13
Emile Durkheim (1858-1917) stabilea un anumit tip de raport
între societate și drept: societatea î și creeaz ă propriile structuri prin
mijlocirea sistemului juridic, iar dreptul îndeplin e ște, la rândul lui, o
important ă func Ńie social ă.
Societatea, potrivit întemeietorului sociologiei mo derne, se
structureaz ă în dou ă moduri care determin ă diferen Ńieri specifice ale
indivizilor ca rezultat al diviziunii muncii social e („Despre diviziunea
muncii sociale”, 1893).
În raport de cele dou ă moduri de structurare rezult ă și tipul de
drept care func Ńioneaz ă: solidarit ăŃii mecanice îi corespunde dreptul
represiv , iar solidarit ăŃii organice, dreptul restitutiv .
Perspectiva asupra func Ńiei sociale a dreptului, în acest orizont inter-
pretativ, este clar ă: vizeaz ă p ăstrarea ei și perpetuarea coeziunii grupului
social prin respectarea și asigurarea normelor și regulilor ce concur ă la
men Ńinerea unit ăŃii și func Ńionalit ăŃii formelor de agregare social ă.14
O dat ă cu dep ăș irea fazei constitutive, problemele cu care se
confrunt ă sociologia juridic ă dobândesc alte conota Ńii. Pe prim plan se
situeaz ă dezbaterea, cu nota Ńii polemice uneori, a problemei cadrului
teoretic al noii știin Ńe, obiectului s ău de cercetare, raportului real și
ra Ńional dintre drept și societate, func Ńiile sociologiei juridice etc.
Părerile sunt împ ărŃite, având senza Ńia unei „cer Ńi știin Ńifice” autentice.
Georges Gurvitch (1894-1965) apreciaz ă c ă sociologia juridic ă
are în obiectiv investigarea realit ăŃii sociale depline a dreptului în
interdependen Ńă cu cadrele sociale corespunz ătoare, cu schimb ările care
se înregistreaz ă în știin Ńa dreptului și în cadrul comunit ăŃii juri știlor 15 .
Sociologul francez apreciaz ă dreptul ca fapt social, motiv pentru care îi
rezerv ă rolul de a realiza justi Ńia într-un spa Ńiu social definit.
El elaboreaz ă „teoria pluralismului juridic”, conform c ăreia în
societate se manifest ă concomitent mai multe reguli sociale, profe-
__________________
13 Roger Pinto, apud: Dan Banciu, Control social și sanc Ńiuni sociale ,
Bucure ști, Editura Hyperion XXI, 1992, p. 44.
14 Dic Ńionar de sociologie , Bucure ști, Univers Enciclopedic, 1996,
p. 96-97.
15 Sofia Popescu, Sociologie juridic ă, Fascicola I, Bucure ști, Unex-
A-Z-S.R.L., 1992, p. 9.

25 sionale, juridice, morale etc. În acest context, so cietatea este privit ă ca
un multiplu de organisme sociale și forme de sociabilitate ce se
ghideaz ă dup ă reguli și norme juridice proprii, ce pot conduce la
apari Ńia unor specii noi de drept, care nu intr ă în conflict cu dreptul
promovat de stat, din contr ă, coexist ă cu acesta.
Școala sociologic ă francez ă, prin al Ńi reprezentan Ńi de marc ă,
precum Maurice Houriou, Henri Lévy-Bruhl sau Jean Carbonnier ,
are contribu Ńii notabile la dezvoltarea sociologiei juridice. Du p ă al doilea
război mondial, se configureaz ă, în esen Ńă , dou ă concep Ńii opozante ce
vizeaz ă metoda sociologic ă aplicat ă dreptului: prima , concep Ńia sociolo-
gic ă a juri știlor, conform c ăreia „dreptul pozitiv nu poate fi cunoscut
decât din <<interior>>”, sociologii „neputând cunoa ște decât fapte
juridice sau practici sociale, prin intermediul anc hetelor de opinie sau a
studiilor psihosociologice și lingvistice privind luarea deciziilor, f ără
posibilitatea de a aduce atingere dreptului” și, a doua , opus ă primei, care
a fost ini Ńiat ă de Max Weber în a doua jum ătate a veacului al XIX-lea și
care plasa dreptul în centrul investiga Ńiilor sociologice prin metodele
„sociologiei compresive” 16 , sus Ńinut ă în continuare de speciali ști francezi.
Prima, considerat ă dogmatic ă, pierde tot mai mult teren în
favoarea celei de a doua.
Henri Lévy-Bruhl (1857-1939) aprecia c ă dreptul constituie un
ansamblu de reguli obligatorii, reguli ce determin ă rela Ńiile sociale
impuse de c ătre grupul c ăreia îi apar Ńineau, iar Jean Carbonnier ,
plasând sociologia juridic ă pe acela și plan cu sociologia religiei sau a
educa Ńiei, sub raportul statutului s ău știin Ńific, consider ă c ă aceasta
(sociologia juridic ă) nu se poate limita la studiul fenomenelor al c ăror
caracter normativ este evident, ci era necesar s ă fie investigate toate
fenomenele sociale, în care „dreptul poate s ă fie cauz ă, efect sau
ocazie („fenomenele de violare, de inefectivitate, de devian Ńă ”, cu alte
cuvinte „fenomenele secundare”). 17
Unii autori, de și nu ridic ă obiec Ńii asupra statutului știin Ńific al
sociologiei juridice și nu amendeaz ă caracterul de disciplin ă social ă sunt
mai înclina Ńi s ă considere c ă aceasta nu este autonom ă complet, nu are un
obiect de studiu suficient de bine fundamentat, pla sând-o undeva între
sociologie și alte discipline care cerceteaz ă dreptul ( Renato Traves).
__________________
16 L’État des sciences sociales en France (sous la direction de Marc
Guillaume), Paris, Editions la Découverte, 1986, p. 297.
17 Jean Carbonnier, Sociologie juridique , Paris, Press Universitaires de
France, 1978, p. 396.

26 Școala american ă a jurispruden Ńei sociologice are o contribu Ńie
notabil ă în constituirea sociologiei juridice, E.A. Ross și R. Pound –
dou ă din figurile reprezentative ale acestei școli – plasându-se pe
pozi Ńia abord ării fenomenelor juridice în perspectiv ă social ă. Se
relev ă, în mod deosebit, c ă și preg ătirea unei schimb ări legislative de
esen Ńă (reforma), sociologia juridic ă are menirea s ă cunoasc ă și s ă
descrie contextul social și s ă prospecteze viitorul, sugerând posibile
modific ări sau transform ări determinate de legisla Ńia ce urma s ă fie
adoptat ă. Teoria controlului social, datorat ă lui E.A Ross, situeaz ă în
centrul acesteia dreptul ca instrument de maxim ă eficien Ńă în
prevenirea conflictelor, a înc ălc ării normelor și regulilor sociale. 18
2.2. Contribu Ńii române ști la crearea
și extinderea sociologiei dreptului
Faza constitutiv ă a sociologiei juridice, dar și fazele urm ătoare
ale evolu Ńiei ei relev ă o contribu Ńie esen Ńial ă a speciali știlor români
care, din nefericire, și din cauze ce nu ne preocup ă acum, a fost
refuzat ă sau atribuit ă str ăinilor. Primul dintre ace știa este juristul,
sociologul și omul politic Nicolae Manet de Blaramberg. 19
__________________
18 Maria Voinea, op. cit., p.19 Cf. Și Dan Banciu, Controlul social și
sanc Ńiunile sociale, Bucure și, Hyperion, 1992;
Vasile Popa, Ion Dr ăgan, Lucian Lapadat, Psiho-sociologie juridic ă,
Bucure ști, Lumina Lex, 1998.
19 Născut la 24 octombrie 1834, în Bucure ști, Nicolae Blaramberg,
provine dintr-o familie renumit ă, cu r ădăcini în România și Flandra. Dup ă
tat ă este belgian, a c ărui familie a dat numero și nobili de vaz ă, dup ă mam ă
este român, fiind nepot de sor ă cu domnitorii Grigore și Alexandru Ghica și
urma ș al altor domni (începând din 1652). Urmeaz ă gimnaziul în Bucure ști,
Școala Preg ătitoare din St. Petersburg de pe lâng ă Institutul de Cade Ńi și
Poduri și liceul la Odessa (Rusia). Dup ă revenirea în Ńar ă este pe rând șef de
birou la Ministerul de Justi Ńie, substitut la Înaltul Birou Domnesc, judec ător și
pre ședinte de tribunal, avocat și procuror la Înalta Curte de Casa Ńie și Justi Ńie
(pân ă în 1864). Timp de un an, urmeaz ă cursurile Facult ăŃii de Drept din Aix
(Fran Ńa), pe care le termin ă cu un calificativ maxim (1865). Face parte din
Comisia pentru redactarea Constitu Ńiei din 1866, devine deputat, lider al
grup ării Conservator-liberale „Juna Dreapt ă”, care a stat la originea
junimismului de mai târziu. Intelectualul erudit, o rator str ălucit, tribun al
poporului, continuator al liniei moderate și tradi Ńionale a lui I.H. R ădulescu,
are contribu Ńii notabile și în organizarea serviciului Sanitar. Înceteaz ă din
via Ńă la 25 ianuarie 1986, în Bucure ști.

27 Potrivit concep Ńiei sale sociologice, scopul institu Ńiilor este s ă
asigure exercitarea și aplicarea legilor. Institu Ńiile statale au în esen Ńă un
caracter conven Ńional sau relativ, aspect care nu trebuie s ă conduc ă la
atingerea, într-un fel, a drepturilor naturale și imprescriptibile ale omului.
Institu Ńiile politice, în viziunea sa, sunt cele mai import ante,
deoarece menirea lor este „de a încredin Ńa cârmuirea unei societ ăŃi
celor mai buni și capabili, de a asigura na Ńiunii, în tot timpul, controlul
cel mai luminat și mai eficace, fa Ńă de guvernan Ńi” 20 . Aceste idei, ca și
numeroase altele, se reg ăsesc și sunt expuse pe larg în lucrarea Essai
comparé sur les institutionis, les lois et les moer s de la Roumanie
depuis les temps les plus reculés jusqu’a nos jours , apreciat ă de
Hippolite Taine și recomandat ă ca model de monografie pentru
sociologi și juri ști, în special.
Lucrarea este o sintez ă istoric ă, juridic ă, sociologic ă, adminis-
trativ ă, religioas ă, etnologic ă și sanitar ă a societ ăŃii române ști din cele
mai vechi timpuri și pân ă în vremea existen Ńei autorului, pe baz ă de
documente scrise, norme și cutume.
Influen Ńele exercitate de Taine și Spencer sunt perceptibile, masivul
volum semnat de Blaramberg având în obiectiv tentat iva reconstruc Ńiei
istorice naturale a societ ăŃii române ști, adic ă modul cum credin Ńele,
institu Ńiile, obiceiurile, agregatele sociale s-au modifica t succesiv și cum
armonia unui edificiu social s-a ivit din armonia a ltui edificiu care i-a
succedat. Ca efect al travaliului s ău știin Ńific de a reconsidera și reface
într-o viziune global ă istoria și structura juridic ă a institu Ńiilor sociale
române ști, de a surprinde evolu Ńia structurilor sociale, de a analiza, într-o
perspectiv ă anterioar ă, institu Ńiile create con știent, ca și pe cele spontane
(bazate pe cutume) rezult ă un orizont nou sociologic, un demers știin Ńific
riguros și totalizator, în care faptele, fenomenele și sistemul juridic sunt
integrate sistemului social și sunt evaluate la fireasca lor semnifica Ńie. 21
O contribu Ńie esen Ńial ă la definirea sociologiei juridice, potrivit
unor aprecieri mai vechi și mai noi, o are și bucovineanul Eugen
__________________
20 Nicolas Blaramberg, Essai comparé sur les institutions, les lois et les
mouers de la Romanie depuis les temps les plus recu lés jusqu’à nos jours,
Bucure ști, 1886, p. 18.
21 Cf.Christodul, I. Suliotis, Nicolae Blaremberg, Omul și faptele lui ,
vol. I și II, Br ăila, 1894-1895.
D. Rosetti, Dic Ńionarul contemporanilor din România , Bucure ști,
1898, p. 30-31.
Gabriela Dr ăgoi, Dic Ńionarul literaturii române de la origini pân ă
în 1900 , Bucure ști, 1979, p. 105-106.

28 Ehrlich , care, chiar dup ă plecarea în str ăin ătate, a r ămas un fidel
cet ăŃean al statului român.
Apare ca nefiresc s ă-l deposed ăm de ceea ce a ap ărat permanent
E. Ehrlich – cet ăŃenia român ă – considerându-l str ăin, motiv pentru
care, a șa cum au procedat sociologii, îi reabilit ăm memoria,
readucându-l în rândul speciali știlor români, acolo unde îi este locul. 22
În concep Ńia lui Ehrlich, a șa cum sociologia trebuie s ă se
întemeieze pe date empirice, tot a șa și sociologia dreptului trebuie s ă
se întemeieze pe cercet ări de teren. Ideea, mai veche de altfel, o pune
în practic ă cu studen Ńii s ăi de la Facultatea de Drept din Cern ăuŃi,
înfiin Ńând Seminarul de „drept viu”. Împreun ă cu seminari știi realizea-
ză cercet ări de drept cutumiar în Bucovina, regiune istoric ă româ-
neasc ă, în care grupuri etnice distincte constituiau un t eren ideal de
investiga Ńii, dat ă fiind diversitatea sistemelor de drept obi șnuielnic.
Lucrarea care îl consacra Grundelegung der Soziologie des
Rechts (Bazele sociologiei dreptului) este publicat ă în 1913. Ideea
central ă pe care o dezvolt ă și o argumenteaz ă este astfel sintetizat ă:”
Centrul de greutate al dezvolt ării dreptului în epoca noastr ă, ca în
toate epocile nu rezid ă nici în legisla Ńie, nici în știin Ńa juridic ă sau în
jurispruden Ńă , ci în societatea îns ăș i”.
Prin orientarea studiilor sale asupra societ ăŃii, ca surs ă a
dreptului, Ehrlich sugereaz ă necesitatea adopt ării regulilor de drept la
schimb ările din via Ńa social ă. Cu alte cuvinte, „dreptul devine mobil și
perfec Ńional prin ac Ńiunile indivizilor, prin respectarea regulilor
privind via Ńa social ă a unui grup, a unei colectivit ăŃi. „Dreptul viu”
sugereaz ă dinamismul, leg ătura permanent ă cu realitatea, dep ăș irea
reglement ărilor cristalizate în legi juridice”. 23
În contrast cu reprezentan Ńii dreptului „formal”, Eugen Ehrlich
s-a preocupat s ă confere un fundament sociologic știin Ńei dreptului,
exercitând, în acest sens, o mare influen Ńă asupra unor reprezentan Ńi ai
Școlii sociologice de la Bucure ști.
__________________
22 Eugen Ehrlich s-a n ăscut la Cern ăuŃi, la 14 septembrie 1862. Studii
universitare de drept la Viena, profesor de drept l a Facultatea de Drept din
Cern ăuŃi (1897), apoi decan al aceleia și facult ăŃi și rector al Universit ăŃii din
Capitala Bucovinei, Doctor Honoris Causa al Univers it ăŃii din Groninger
(Olanda). Dup ă primul r ăzboi mondial, face eforturi s ă pun ă bazele unei
Academii de Știin Ńe Sociale la Bucure ști, sus Ńine conferin Ńe la Institutul de
Studii Sud-Est-Europene despre „dreptul viu” (publi cate în „Neamul
Românesc”). Are strânse și amicale leg ături cu personalit ăŃi ale știin Ńei și
culturii române (N. Iorga, D. Gusti s.a.). Moare la 2 mai 1922, la Viena.
23 Maria Voinea, op.cit. , 15.

29 H.H. Stahl este unul dintre ace știa și o recunoa ște deschis: „A
mai avut înrâurire asupra mea și prilejul de a afla câte ceva despre
sociologia juridic ă, de la Eugen Ehrlich, considerat, pe bun ă dreptate,
creator al acestei discipline. Tratatele lui de baz ă, mai pu Ńin cunoscute
la noi, sunt totu și retip ărite azi în America, socotite fiind înc ă
deschiz ătoare de drumuri”. 24
Contribu Ńiile celor doi autori români se înscriu în demersul
colegilor lor din Ńar ă și din str ăin ătate, sociologi sau juri ști, de a defini
cât mai clar orizontul știin Ńific al noii discipline, obiectul de studiu,
mijloacele și metodele de cercetare, modul de valorizare a info rma-
Ńiilor obŃinute și de interpretare a lor etc.
În orizontul integrator al contribu Ńiilor școlilor na Ńionale de socio-
logie (franceza, germana, italiana, americana etc.) , aportul Școlii româ-
ne ști de sociologie la fondarea și promovarea sociologiei juridice nu se
rezum ă la cele datorate personalit ăŃii inconfundabile a juri știlor și socio-
logilor Blaramberg și Ehrlich. Remarcabile sunt și cercet ările întreprinse
de Mircea Djuvara, Dimitrie Gusti, Traian Herseni, Nicolae Popa ș. a.
Mircea Djuvara (1886-1944), recunoscut de Georgio del Vecchio
ca fiind unul dintre cei mai mari gânditori contemp orani în domeniul
filosofiei dreptului, a manifestat, concomitent, vi i preocup ări și pentru
raporturile dintre drept și sociologie, consacrând acestei teme dou ă
dintre studiile sale. 25
Dreptul și sociologia, demonstreaz ă juristul român, pleac ă de la
constatarea unor ac Ńiuni reale ale unor persoane, efectuate în vederea
unor anumite scopuri. Pornind de la aceea și baz ă de date, fiecare din
cele dou ă știin Ńe, î și construie ște un domeniu propriu de ac Ńiune, având
o experien Ńă distinct ă și conturându-și un punct de vedere propriu în
studiul rela Ńiilor interumane. Dac ă sociologia studiaz ă ac Ńiunile indi-
vizilor , deci prive ște realitatea din orizontul raporturilor dintre oam eni,
dreptul studiaz ă ac Ńiunile persoanelor , stabilind drepturile și obliga Ńiile
ce trebuie respectate în contextul statornicirii ra porturilor interumane.
__________________
24 H.H.Stahl, Amintiri și gânduri din vechea școal ă a monografiei socio-
logice, Bucure ști, Editura Minerva,1981, p.119. În leg ătur ă cu E.Ehrlich și con-
tribu Ńia sa la întemeierea sociologiei juridice fac refer iri: G.Vl ădescu-Răcoasa
(La sociologie en România , în „Revue Interna Ńionale de Sociologie”, nr. 37/
1929), D. Gusti , M. Weber, R.Pound, G.Gurvich, R. Treves, J. Carbonnier s.a.
25 Este vorba de Drept și sociologie , publicat în „Arhiva pentru Știin Ńă
și Reform ă Social ă”, an. XIV, nr. 4/1936, p. 783-789 și Explica Ńii
suplimentare dintre drept și sociologie ; Bucure ști, 1943, extras din „Analele
Facult ăŃii de Drept din Bucure ști” an IV, nr. 3-4/1942.

30 De și exist ă o separa Ńie între cele dou ă discipline, îndeosebi în ce
prive ște obiectul de studiu, acesta se afl ă într-o leg ătur ă strâns ă, din
motivul temeinic c ă, în mod necesar, cuno știn Ńele juridice presupun
realit ăŃi sociale la care s ă fie raportate. Pe de alt ă parte, nu exist ă nici
drept f ără de obiect, deci f ără a fi raportat la o ac Ńiune real ă dintre
oameni, cum nu exist ă nici realitate social ă care s ă nu se încadreze
într-o apreciere juridic ă corespunz ătoare. 26
Interesul profesorului Dimitrie Gusti (1880-1955) pentru fenome-
nul juridic, în general, pentru sociologie juridic ă, în particular, este
cunoscut. Creator de sistem sociologic, Gusti are c ontribu Ńii valoroase
asupra plas ării dreptului într-un sistem de referin Ńă ra Ńional, menit s ă-i
exploateze la maximum propriile virtu Ńi și deopotriv ă s ă-l pun ă în valoare
și mai pregnant în rela Ńiile cu via Ńa social ă, cu evolu Ńia societ ăŃii.
Concep Ńia gustian ă asupra dreptului relev ă, în esen Ńă , urm ătoa-
rele aspecte fundamentale:
– dreptul se prezint ă și reprezint ă un „crâmpei” al realit ăŃii sociale;
– dreptul are caracter social, mai pregnant decât al moralei;
– „dreptul viu” reprezint ă dreptul existent efectiv în cadrul unui
grup social;
– dreptul evolueaz ă o dat ă cu „civiliza Ńia și cultura, cu regimul
politic și cu concep Ńia noastr ă despre societate și moral ă”;
– dreptul se afl ă în strânse raporturi cu morala și politica. 27
Contribu Ńiile gustiene în domeniul gândirii și ac Ńiunii sociologiei
juridice au constituit un aport masiv și valoros la fundamentarea și
consolidarea Școlii române ști de sociologie a dreptului.
Convergen Ńa sociologiei și dreptului spre o disciplin ă autonom ă,
cu obiect propriu de studiu, cu metode specifice de cercetare, au
condus la construirea sociologiei dreptului, ca dis ciplin ă de ramur ă în
cadrul sociologiei.

__________________
26 Barbu B. Berceanu, Universul juristului Mircea Djuvara , Editura
Academiei Române, 1995; Cf. și N. Bagdasar, Mircea Djuvara, în Istoria
filosofiei moderne , vol V, Bucure ști, Societatea Român ă de Filosofie, 1941,
p. 290-310; Giorgio del Vecchio, Lec Ńiuni de filosofie juridic ă, ed. a-4-a,
Bucure ști, Societatea Român ă de Filosofie, 1943, p. 174.
27 Ion Vl ădu Ń, Sociologie juridic ă în opera lui Dimitrie Gusti ,
Bucure ști, Lumina Lex, 1997, p. 96.

31

CAP. III. FUNC łIILE SOCIOLOGIEI JURIDICE

Sociologia juridic ă, ca știin Ńă socio-uman ă, î și define ște propria
identitate și func Ńiile pe care le îndepline ște atât în plan teoretic, cât și
aplicativ. Dac ă dreptul este apreciat ca fiind „instrumentul” esen Ńial al
controlului pe care îl exercit ă asupra indivizilor și grupurilor sociale,
cu scopul cre ării unui cadru comportamental înscris nu numai în
norme, ci și reclamat de înse și exigen Ńele func Ńion ării sistemului social
global, care sunt atunci func Ńiile sociologiei dreptului?
Pentru a r ăspunde la întrebare, în mod necesar, trebuie s ă avem
în vedere dou ă aspecte esen Ńiale:
a) subsistemul juridic este expresia unei realit ăŃi sociale, având
menirea de a conserva și dezvolta valorile perene ale societ ăŃii și
îns ăș i societatea ca sistem social și
b) exist ă și se manifest ă o mare diversitate de diviziuni asupra
func Ńiilor dreptului.
Așa, dup ă cum s-a relevat, calitatea inconfundabil ă a dreptului
de component ă important ă a realit ăŃii sociale se raporteaz ă la norme
juridice, teorii, concep Ńii, doctrine, raporturi și manifest ări juridice,
agen Ńi și actori sociali cu roluri distincte s.a.m.d. În ac east ă perspec-
tiv ă, func Ńiile dreptului se configureaz ă diferen Ńiat fa Ńă de cele în
orizont sociologic, pentru acestea din urm ă importante fiind prioritar
trendul, dinamica și finalitatea func Ńion ării structurilor și mecanis-
melor juridice și, desigur, ideile, teoriile, doctrinele, agen Ńii etc., dar în
alt ă ordine de importan Ńă . De aici decurge și diversitatea opiniilor –
obiectiv ă, de altfel, Ńinând seama de varietatea doctrinelor, școlilor etc.
– privind func Ńiile dreptului.
Exist ă o pleiad ă de autori români și str ăini (T. Parsons,
G. Gurvich, C.H. Cooley, L.W. Friedman, K. Llewelly n, M. Alliot,
V. Ferrari, N. Bobbino, W. Evan, N. Popa) care avan seaz ă puncte de
vedere interesante cu privire la func Ńiile dreptului, mai pu Ńin îns ă cu
privire la func Ńiile sociologiei juridice. Este posibil ca penuria de
viziuni, p ăreri, pozi Ńii etc. vizând func Ńiile sociologiei juridice s ă fie
determinat ă tocmai de aspectul semnalat anterior, cum este pos ibil ca

32 lucrarea de referin Ńă a sociologului francez Jean Carbonnier – Socio-
logie juridique –, tip ărit ă în 1978, s ă reprezinte un punct de conver-
gen Ńă între juri ști și sociologi, acceptat și de c ătre unii și de c ătre al Ńii.
Potrivit sociologului francez, sociologia juridic ă are patru func Ńii
esen Ńiale: cognitiv ă, explicativ ă, critic ă și practic ă, surprinzând, într-o
viziune de ansamblu, atât pe cele teoretice, cât și pe cele practic-aplicative.
3.1. Func Ńia cognitiv ă
Cunoa șterea, în general, și cunoa șterea social ă, în special, expri-
mă tendin Ńa fiin Ńei umane de a penetra atât universul uman, cât și natura
înconjur ătoare, pentru a r ăspunde propriei curiozit ăŃi și, deopotriv ă,
pentru a da r ăspunsuri la numeroase probleme de naturi, importan Ńe și
valori distincte. Din aceste permanente solicit ări s-au n ăscut și știin Ńele
socio-umane, centrate pe investigarea și cunoa șterea realit ăŃilor sociale.
Raymond Boudon, unul dintre cei mai cunoscu Ńi sociologi
francezi contemporani, releva „finalitatea esen Ńialmente cognitiv ă” a
știin Ńelor sociale, în Ńelegând prin aceasta „capacitatea pe care o au
(acestea – n.n.) de a produce un supliment de cunoa ștere, de a rezolva
enigme” sau „de a oferi” explica Ńii teoretice la fenomene și procese
care au loc în societate 28 .
Fiecare știin Ńă umanist-social ă î și aduce propriul s ău aport la dep ă-
șirea barierelor cunoa șterii, la solu Ńionarea unor „enigme” sociale, la
avansarea unor explica Ńii asupra anumitor procese și fenomene sociale.
Contribu Ńia fiec ărei știin Ńe sociale – și, implicit, a sociologiei
juridice – la cunoa ștere reprezint ă un patrimoniu știin Ńific incon-
fundabil, distan Ńat de cunoa șterea comun ă. Acest patrimoniu se tradu-
ce în cunoa ștere știin Ńific ă, realizat ă în urma unor îndelungi și asidue
investiga Ńii, c ăut ări și formul ări de r ăspunsuri la cele mai diverse tipuri
de provoc ări ale indivizilor și grupurilor sociale.
Cunoa șterea comun ă, de multe ori, creeaz ă falsa impresie c ă
supline ște știin Ńa, c ă experien Ńa acumulat ă este suficient ă pentru a da
interpret ări valide fenomenelor juridice. Desigur, nu pot fi subesti-
mate, omise aspectele pozitive ale cunoa șterii comune, în sensul de
experien Ńă de via Ńă , dar eludarea contribu Ńiilor pe care le aduce socio-
logia juridic ă ar fi nu numai o eroare, ci și o dovad ă de obtuzitate și
ignoran Ńă . Cunoa șterea știin Ńific ă (func Ńia cognitiv ă și în cazul socio-
logiei juridice) vizeaz ă surprinderea, în Ńelegerea și interpretarea reali-
__________________
28 Raymond Boudon, Tratat de sociologie , Bucure ști, Humanitas,
1997, p. 19.

33 tăŃilor sociale ale dreptului „cu mijloace și instrumente fundamentate
juridic și permite, deopotriv ă, depistarea unor disfunc Ńii și perturb ări
în aplicarea efectiv ă a legii. Potrivit acestei func Ńii, se pot înregistra și
descrie fenomenele juridice dintr-o societate cu ob iectivul de a depista
cauzele acestora și de a formula unele explica Ńii” 29 .
3.2. Func Ńia explicativ ă
Aceast ă func Ńie decurge, în mod logic, din prima, deoarece orice
investigare pune în eviden Ńă (constat ă) un fapt sau fenomen juridic, îl
consemneaz ă ca atare (îl înregistreaz ă) și, în mod firesc, caut ă prin
metode și cu mijloace specifice s ă-l explice. Cognosare causas
(cunoa șterea cauzelor) și explicarea lor reprezint ă un deziderat al
oric ărei știin Ńe, evident, și a sociologiei juridice.
Explica Ńia nu este un simplu exerci Ńiu intelectual, cum poate
ap ărea la prima vedere. Este un demers știin Ńific, care nu numai c ă
pune în eviden Ńă materialul empiric, dar presupune adoptarea unei
anume pozi Ńii, în raport de obiectivul urm ărit și, deopotriv ă, în raport
de perspectiva în care se eviden Ńiaz ă un fapt sau un fenomen juridic.
Atitudinea (sau pozi Ńia) este esen Ńial ă în interpretarea și identi-
ficarea unor r ăspunsuri la îns ăș i problematica supus ă investiga Ńiei.
Atitudinea vizeaz ă, în primul rând, corelarea obiectivului urm ărit (fie
el oricât de specios sau parcelar) cu însu și obiectivul de studiu al
sociologiei juridice (analiza istoric ă a modului de constituire a dreptu-
lui; evaluarea comparativ ă a sistemelor și regulilor de drept, a forme-
lor de organizare juridic ă, a tehnicilor și institu Ńiilor sale sau cerce-
tarea modului de exerci Ńiu și a eficacit ăŃii regulilor juridice) 30 . Corela-
rea, dac ă nu este înso Ńit ă de armonizarea ei cu viziunea teoretic ă, în
care trebuie analizat și interpretat faptul, fenomenul, procesul juridic
etc. respectiv, fie este compromis ă, fie conduce explica Ńia pe un teren
care se dep ărteaz ă de realit ăŃile sociale.
Dup ă unele p ăreri explica Ńia, chiar și în acest context, dat fiind
faptul c ă sociologia presupune identificarea și formularea unor ipoteze
și legi ar fi inconsistent ă știin Ńific, dac ă ipoteza nu s-ar verifica sau
dac ă faptul/faptele juridice, legea/legile analizate et c. nu s-ar putea
încadra într-o regul ă sau un sistem cu valoare general ă, având, deci,
__________________
29 Maria Voinea, Sociologia dreptului , București, Editura ACTAMI,
1994, p. 20-21.
30 Dic Ńionar de sociologie (coordonatori: C ătălin Zamfir, Laz ăr
Vl ăsceanu), Bucure ști, Editura Babel, 1998, p. 184.

34 caracter de lege. Unii autori consider ă c ă: „Identitatea de situa Ńii este
mult mai evident ă în cazul unui fenomen juridic decât în ceea ce
prive ște un fenomen social de alt ă natur ă”31 , fapt ce spore ște
posibilitatea de identificare a rela Ńiilor cauzale și de aici a legilor
specifice sociologiei juridice.
Legile sociologiei – inclusiv în domeniul sociologi ei dreptului –
se disting de legile sociale, care apar și se manifest ă independent de
cele formulate de știin Ńă . Max Weber a formulat, de pild ă, Legea
birocratiz ării crescânde a dreptului (ca lege tenden Ńial ă), potrivit
căreia dreptul contemporan tinde spre o birocratizare tot mai accen-
tuat ă, dat ă fiind superindustrializarea și ra Ńionalizarea accentuat ă pro-
gresiv. Anterior acestuia, Henry Sumner-Meine, prec ursor al lui
Tarde, atribuie caracter de lege trecerii „de la status la contractus ”
(subl. în text – n.n .): a societ ăŃilor evoluate. În viziunea „Legii lui
Maine”, „aspectul esen Ńial al societ ăŃii omene ști este caracterizat prin
<< status >> (statut – n.n. ): individul urmeaz ă automatic condi Ńia
familiei și a grupului din care face parte prin originea sa. Prin evolu Ńia
lent ă a vie Ńii juridice, individul devine tot mai mult obiect a l dreptului.
Leg ătura care tinde s ă înlocuiasc ă cu încetul vechile raporturi, care
rezult ă din condi Ńiile familiale, este contractul, voin Ńa liber ă”32 .
O lege tenden Ńial ă propune și R. von Jhering, atunci când se
ajunge la concluzia c ă nu se pot concepe ac Ńiuni f ără scop, cum nu se
poate vorbi de efect, f ără a s ăvâr și o ac Ńiune, un fapt. Faptele juridice,
sus Ńine el, sunt produse ale voin Ńei, întocmai ca toate celelalte fapte
sociale. Atunci când suntem constrân și lucr ăm (ac Ńion ăm), nu f ără a
urm ări un scop, ci select ăm din dou ă sau mai multe alternative pe cea
considerat ă mai pu Ńin costisitoare sau cu efecte negative mai pu Ńine.
Coercitiv (pedeapsa, sanc Ńiunea), în aceast ă rela Ńie și privit ă în
îndelunga ei istorie, apare ca o abolire progresiv ă33 .
În afara legilor tenden Ńiale, sociologia juridic ă, dup ă p ărerea unor
autori, poate s ă formuleze și legi de echilibru care, „f ăcând abstrac Ńie de
devenirea istoric ă a fenomenelor juridice, le surprind pe acestea înt r-un
moment al duratei lor, al evolu Ńiei pe care ele o cunosc” 34 .
__________________
31 Ion Vl ădu Ń, Introducere în sociologie juridic ă, ed. a II-a, Bucure ști,
Editura Lex, 1998, p. 204.
32 Eugeniu Sperantia, Introducere în sociologie , tomul I, Istoria
concep Ńiilor sociologice , Bucure ști, Casa Școlilor, 1944, p. 422-423.
33 Apud: P. Andrei, Sociologie general ă, Craiova, Tiparul Scrisul
Românesc S.A. Craiova, 1936, p. 187.
34 Ion Vl ădu Ń, op. cit., p. 205.

35 Descoperirea leg ăturilor cauzale este considerat ă ca fiind
esen Ńial ă pentru formularea de conexiuni, estim ări, explica Ńii sau
concluzii care, la rândul lor, s ă serveasc ă demersul de formulare a
unor legi cauzale. Se consider ă c ă, din acest punct de vedere,
sociologia juridic ă este deficitar ă35 .
3.3. Func Ńia critic ă
Se poate spune c ă fiecare știin Ńă socio-uman ă îndepline ște inclu-
siv și o func Ńie critic ă. Pe cât de real este acest aspect, pe atât de
diferen Ńiat este el de la o știin Ńă social ă la alta, dat ă fiind modalitatea
de func Ńionare a aparatului critic. Dac ă în majoritatea disciplinelor
umanist-sociale critica afecteaz ă orgoliile speciali știlor, în drept
func Ńia ei are și caracter reparatoriu.
Știut este c ă dreptul, spre deosebire de toate celelalte discipl ine
sociale, prin autoritatea lucrului judecat, impune o hot ărâre care
devine executorie. În aceast ă perspectiv ă, se apreciaz ă c ă dreptul
eman ă putere. Respectul normei și sanc Ńiunea reprezint ă o latur ă a
actului justi Ńiar. O alta o reprezint ă actul reparatoriu al p ărŃii v ătămate.
Întrucât eroare humanum est , dreptul și-a creat un sistem propriu de
analiz ă și critic ă, „un mecanism intern de contestare reprezentat de
căile de recurs” (Ion Vl ădu Ń), în care sociologia juridic ă are un rol
primordial, esen Ńial.
Experien Ńa în materie de drept relev ă c ă presiunile pe care le
exercit ă puterea, în cazul unor regimuri politice de esen Ńă dictatorial ă,
sau jocul de interese al grupurilor de presiune, in clusiv din demo-
cra Ńiile consolidate, influen Ńeaz ă fie procesul legislativ, fie actul de
justi Ńie. Asemenea fenomene nu sunt str ăine nici societ ăŃii române ști
postdecembriste. În acest context, consider ăm deosebit de important ă
func Ńia critic ă a sociologiei juridice, care poate identifica cazu rile de
inefectivitate a normelor juridice, a elud ării sau aplic ării eronate a
legii ș.a.m.d.
Aceast ă func Ńie confer ă dimensiunea social ă a disciplinei și
deopotriv ă a manifest ării sale pe terenul realit ăŃilor sociale, în sensul
ra Ńionalit ăŃii sociale, implic ării în cotidian, pentru prevenirea sau
eliminarea disfunc Ńiilor, erorilor, comportamentelor deviante din
sistemul de drept (dreptul injust) etc.

__________________
35 Maria Voinea, op. cit., p. 21.

36 3.4. Func Ńia practic ă
Faptul c ă sociologia juridic ă acord ă o importan Ńă considerabil ă
aspectelor de natur ă teoretic ă, nu presupune c ă ea desconsider ă partea
pragmatic ă. Din contr ă, se poate spune c ă acord ă aceea și aten Ńie
aspectelor practice, fiind, de fapt, o știin Ńă aplicativ ă.
Având acest caracter, sociologia juridic ă are în vedere prioritar
trei domenii: jurispruden Ńa, mecanismul legislativ (legiferarea) și
practica extrajudiciar ă (sfera de activitate a notarilor și consilierilor
juridici). În acest sens, caracterul aplicativ al știin Ńei se manifest ă prin
îmbog ăŃirea și perfec Ńionarea jurispruden Ńei, procedurilor juridice, a
legisla Ńiei și hot ărârilor judec ătore ști.
Definindu-și virtu Ńile în sfera pluralismului știin Ńific, fie interdis-
ciplinar, fie introdisciplinar (sociologiile de ram ur ă), sociologia juridi-
că se implic ă, împreun ă cu sociologia, psihologia social ă și infor-
matica într-un demers comun în procesul decizional sau, altfel spus, în
problematica complex ă și dificil ă a lu ării deciziei, inclusiv în condi-
Ńiile de incertitudine (C ătălin Zamfir 36 ).
Rolul sociologiei juridice, sub aspect aplicativ a crescut conside-
rabil în contextul nou socio-politic și juridic dup ă 1989. Implicarea ei în
procesul reformei legislative îi demonstreaz ă virtu Ńile, dar aceast ă
implicare nu trebuie confundat ă cu însu și actul decizional. S-ar
reproduce atunci situa Ńii bine cunoscute, dar anterioare momentului ’89.
Pe de alt ă parte, îns ă, func Ńia critic ă a sociologiei juridice îi
poate releva virtu Ńile predictive, în sensul identific ării unor noi
proiecte de legi care s ă înlocuiasc ă pe cele vechi sau altele care s ă aco-
pere „vidul” legislativ.
Un avantaj, pe care numai cei care lucreaz ă în domeniul
sociologiei juridice îl au, const ă în posibilitatea utiliz ării sondajelor de
opinie prin care se ob Ńin informa Ńii importante asupra oportunit ăŃii
unui demers legislativ, amendamentelor propuse la l egi în curs de
elaborare sau validare ș.a.m.d.
3.5. Func Ńia didactic ă
Orice domeniu știin Ńific, pentru a fi în m ăsur ă s ă-și perpetueze
existen Ńa, are nevoie de un corpus de speciali ști care se reînnoie ște
permanent. Infuzia cu noi cadre, indiferent de pozi Ńia pe care o ocup ă
__________________
36 Cătălin Zamfir, Incertitudinea. O perspectiv ă psihosociologic ă,
Bucure ști, Editura Știin Ńific ă, 1990.

37 în structurile sociologiei juridice, se realizeaz ă prin intermediul
înv ăŃă mântului (universitar, în primul rând, dar și școlar).
Universitatea (în sens generic), în mod deosebit, e ste „labora-
torul” unde sunt preg ăti Ńi viitorii speciali ști, studen Ńilor asigurându-se
atât o preg ătire teoretic ă, cât și aplicativ ă. În înv ăŃă mântul universitar
din România, sociologia juridic ă, ca materie de predare și examinare,
are o vechime cu pu Ńin peste dou ă decenii, primul titular de curs fiind
profesorul Nicolae Popa.
Rolul primordial al func Ńiei didactice a sociologiei juridice, dup ă
unele aprecieri calificate, const ă în stimularea spiritului critic al
studen Ńilor fa Ńă de normele juridice și fa Ńă de doctrin ă, în asigurarea
accesului nestingherit la informa Ńii și opinii diferite, încurajând
contribu Ńia cursan Ńilor la demersul cunoa șterii comportamentelor
umane și a raporturilor dintre norma juridic ă și societate 37 .
__________________
37 Sofia Popescu, Sociologia juridic ă, fascicola II , Bucure ști, UNEX
A-Z SRL, 1992, p. 1-2.

38

CAP. IV. FENOMENELE JURIDICE
CA FENOMENE SOCIALE
4.1. Defini Ńia fenomenului juridic

În sociologie, prin fenomen social se define ște o rela Ńie, un pro-
ces, un mod de organizare, suficient de conturate p entru a fi susceptibile
de descriere și cercetare juridic ă.38 Fenomenul social cuprinde o suit ă de
fapte sociale sau, dup ă formularea lui Emile Durkheim, un ansamblu de
fapte sociale, precum norme juridice și morale, obiceiul, limbajul, reguli
comportamentale, precepte religioase ș.a.m.d.
Distinc Ńia dintre fenomenul social și fapt social în spa Ńiul de
manifestare al sociologiei este mic ă, sociologii operând frecvent cu cei
doi termeni, a șa cum o fac de altfel și istoricii.
No Ńiunea de fenomen juridic , în sociologia dreptului, are un
în Ńeles particular, diferit de no Ńiunea de fapt juridic.
Prin fenomen juridic se în Ńelege un ansamblu de fenomene
sociale care au drept caracteristic ă comun ă și definitorie juridi-
citatea . Identificarea aspectelor caracteristice ce conduc la juridicitate
apar Ńine lui Jean Carbonnier, care st ă la baza definirii fenomenelor
juridice 39 , acceptat ă de c ătre majoritatea speciali știlor.
Într-o astfel de perspectiv ă, fenomenele juridice au o tr ăsătur ă
distinct ă care le particularizeaz ă în raport cu celelalte fenomene
sociale, opera Ńie f ără de care în Ńelegerea lor, precum și orice tentativ ă
de a le opera Ńionaliza este compromis ă din start.
Criteriul juridicit ăŃii este esen Ńial, pentru a identifica și constat ă,
deopotriv ă, varietatea fenomenelor juridice, eterogenitatea l or. Feno-
mene juridice se reg ăsesc practic într-o infinitate de situa Ńii, precum:
furtul intelectual, falsificarea unei semn ături, constrângere de bunuri
prin efrac Ńie, p ărerile unor subiec Ńi despre „contractul” de c ăsătorie, o
hot ărâre a unei instan Ńe judec ătore ști ș.a.m.d.
__________________
38 Dic Ńionar de sociologie (coordonatori: C ătălin Zamfir, Laz ăr
Vl ăsceanu), Bucure ști, Editura Babel, 1998, p. 246.
39 Jean Carbonnier, op.cit., p. 175.

39 Tocmai aceast ă mare diversitate a fenomenelor juridice care se
manifest ă în societate a motivat demersuri știin Ńifice pentru clasificarea
lor, astfel încât s ă se asigure nu numai distinc Ńiile necesare, dar și o
viziune mai exact ă, chiar mergându-se spre „segment ări” și detalieri.
4.2. Tipuri de fenomene juridice
În societatea contemporan ă, se poate considera c ă toate
fenomenele juridice sunt și fenomene sociale, dar nu toate fenomenele
sociale sunt juridice. Raportul dintre drept și social trebuie privit în
dinamica lui, în perspectiv ă istoric ă, pentru a fi în m ăsur ă s ă în Ńelegem
aceast ă diversitate a fenomenelor juridice ca fenomene soc iale.
Dup ă cum este cunoscut, unul și acela și fenomen social, în diferite
etape ale evolu Ńiei societ ăŃii se reg ăse ște în sfere diverse (moral ă, religie,
drept etc.) și poate fi revendicat de diverse domenii ale vie Ńii sociale. A șa
se explic ă de ce fenomene sociale care au apar Ńinut în trecut nonjuridi-
cului, în contemporaneitate se identific ă în spa Ńiul juridicului.
Diversitatea fenomenelor juridice ca fapte sociale este o realitate de
necontestat. Potrivit tipologiei propuse de J. Carb onnier, distingem ca
esen Ńiale: fenomene juridice de putere și subputere, fenomene juridice
primare și secundare și fenomene juridice contencioase și necontencioase.
4.2.1. Fenomene juridice de putere și subputere
„Modul în care este organizat ă puterea suprem ă a statului și este
reglementat exerci Ńiul s ău se nume ște Constitu Ńie . În acest sens,
fiecare stat are deci o Constitu Ńie. Dar acest termen are și un sens mai
restrâns, în Ńelegându-se prin constitu Ńie „acea organizare a puterii
publice, care con Ńine un anumit sistem de garan Ńii ale drepturilor
individuale” 40 – sus Ńine Georgio del Vecchio.
Textul citat relev ă câteva aspecte importante, și anume:
a) organizarea și exercitarea puterii nu se realizeaz ă oricum, ci
dup ă anume reglement ări sau norme;
b) expresie concentrat ă a modului în care este conceput ă,
structurat ă și distribuit ă puterea și, deopotriv ă, cum și în ce sens
func Ńioneaz ă propriile mecanisme o reprezint ă Constitu Ńia;
__________________
40 Georgio del Vecchio, Lec Ńii de filosofie juridic ă, Bucure ști, Editura
„Europa Nova”, [s.a.], p. 278.

40 c) Constitu Ńia nu este numai o form ă de organizare a puterii
publice, ci și un sistem complex de garan Ńii de drepturi individuale
(care sunt prev ăzute și definite în con Ńinutul s ău).
Simplificând, puterea este reglementat ă și se exprim ă printr-o
lege fundamental ă (constitu Ńia), cu alte cuvinte, avem de a face, chiar
de la acest nivel, cu fenomene juridice de putere s au, altfel spus, cu
fenomene juridice care îmbrac ă forme de putere sau devin purt ătoare
ale însemnelor puterii.
Când ne referim la putere, evident, avem în vedere puterea
politic ă, ca form ă distinct ă a puterii. Ea reprezint ă acel tip de putere
propriu subsistemului politic (în „calitate” de com ponen Ńă a sistemului
social global), care se manifest ă printr-un ansamblu institu Ńional, având
drept scop decizia politic ă și realizarea ei la nivelul întregii societ ăŃi prin
mijloace specifice, fie de constrângere (coerci Ńie), fie de recunoa ștere și
legitimare a voin Ńei majorit ăŃii prin forme noncoercitive. Puterea
politic ă are un rol determinant în reglarea și func Ńionarea vie Ńii sociale,
exprimând capacitatea unor indivizi și grupuri de a-și impune voin Ńa și
organizarea în conducerea societ ăŃii la nivel global.
Fenomene juridice se reg ăsesc, deci, în chiar con Ńinutul, rolul și
func Ńiile puterii politice, reclamate fiind de necesitat ea:
• respect ării normelor și regulilor sociale, juridice, politice etc.
de c ătre indivizi;
• asigur ării coeziunii societ ăŃii, a ordinii de drept;
• înfrânarea cre șterii disimetriilor și p ăstr ării unei anume
propor Ńii în plan economico-social;
• păstr ării unui climat propice func Ńion ării sistemului social
global și a subsistemelor sale 41 .
Din aspectele prezentate ar rezulta c ă dreptul este un înso Ńitor al
puterii sau c ă unde este drept este și putere. Și, totu și, exist ă și p ăreri
contrare acestui aspect, care sus Ńin c ă exist ă zone ale dreptului
(cutumiar, de exemplu) care se manifest ă independent de formele de
putere sau de influen Ńele exercitate de c ătre acestea. Chiar și în acest
caz aspectele de fond sunt discutabile. Ceea ce par e a fi mai aproape
de realitatea social ă este c ă fenomenele de putere care se pot identifica
în con Ńinutul fenomenelor juridice difer ă ca intensitate, importan Ńă și
efecte. Aceasta este și logica ierarhiz ării acestora în fenomene juridice
de putere și în fenomene juridice de subputere, ambele aprecia te ca
fiind „fenomene juridice primare” (J. Carbonnier).
__________________
41 Virgil M ăgureanu, Studii de sociologie politic ă, Bucure ști, Editura
Albatros, 1997, p. 204 și urm.

41 Fenomenele sociale de putere, cum relevam anterior, se con-
fund ă cu înse și mecanismele care eman ă puterea (statul, autoritatea
legislativ ă și cea executiv ă etc.) și care se difuzeaz ă în toate sferele
sistemului social global, generând alte fenomene, s imilare ca intensi-
tate și considerate a fi tot primare. Mai articulat pe realit ăŃile socio-
politice, fenomenele de putere se configureaz ă la nivelul genera-
torilor primari de putere, deci la nivelul structur ilor de guvernare
(sau guvernante).
Spre deosebire de acestea, fenomenele primare de subputere se
înregistreaz ă la nivelul guvernan Ńilor . Ele se caracterizeaz ă printr-o
accentuat ă not ă de subiectivitate și desemneaz ă „atitudini, conduite,
manifest ări, opinii ale cet ăŃenilor, corelative unui act de putere” 42 .
În esen Ńă , orice act de putere este practic imposibil s ă genereze
unanimitate. O hot ărâre guvernamental ă, o lege organic ă, o dispozi Ńie
luat ă de o structur ă administrativ ă central ă ș.a.m.d. sunt primite în
moduri diferite, generând reac Ńii, atitudini, comportamente distincte,
care îmbrac ă aspecte de fenomene primare de subputere. Cu atât mai
mult asemenea st ări cuprind straturi sociale mai substan Ńiale când
avem de a face cu m ăsuri prohibitive sau coercitive, unele dintre
acestea degenerând în manifest ări deviante.
Reac Ńii, care degaj ă fenomene de subputere, pot s ă apar ă și pe
fondul unor hot ărâri judec ătore ști, care sunt estompate sau mai
accentuate, mai confuze sau mai explicite, mai moti vate sau nu, în
raport de cultura juridic ă a individului/indivizilor.
4.2.2. Fenomene juridice primare și secundare
În tipologia fenomenelor juridice, primele figureaz ă fenomenele
juridice primare și secundare 43 . Primele se caracterizeaz ă prin
maxima lor generalitate , în rela Ńie cu celelalte fenomene juridice, iar
celelalte printr-un grad mai redus de generalitate . Diferen Ńa lor
fundamental ă se refer ă, în esen Ńă , la „gradul de cuprindere, la puterea
de generalitate și afectivitate” 44 .
O alt ă distinc Ńie const ă în disponibilitatea fenomenelor juridice
primare și secundare de a produce alte fenomene juridice. În timp ce
primele determin ă și genereaz ă celelalte fenomene juridice, fenome-
__________________
42 Vasile Popa, Ion Dr ăgan, Lucia Lep ădat, Psiho-sociologie juridic ă,
Bucure ști, Lumina Lex, 1999.
43 Jean Carbonnier, op. cit. , p. 159-160.
44 Maria Voinea, op. cit. , p. 80.

42 nele juridice secundare, la rândul lor, sunt deriva te din fenomenele
juridice primare.
Semnifica Ńia fenomenelor juridice primare ne apare și mai
pregnant în raport cu fenomenele de putere care, la rândul lor, au un
grad mare de generalitate și o importan Ńă care deriv ă din îns ăș i pozi Ńia
pe care o ocup ă în cadrul raporturilor socio-umane.
Gradul de generalitate al fenomenelor juridice prim are este atât
de mare, încât ele pot fi identificate cu sursele f ormale ale dreptului, în
sensul c ă configureaz ă o mare varietate de posibilit ăŃi și forme prin
care „con Ńinutul perceptiv al unei norme devine regul ă de conduită”45 .
Cu alte cuvinte, se configureaz ă o varietate practic infinit ă de modele
în raporturile interumane.
Potrivit teoriei generale a dreptului, ca și practicii din domeniu,
exist ă numeroase izvoare formale *. În afara acestora, sociologii consi-
der ă c ă trebuie incluse și judec ăŃile particulare, precum comenzi,
ordine, porunci, decizii individuale, care sunt de o varietate impresio-
nant ă (comenzi militare, porunci ale domnilor, ordin de serviciu, cu
caracter imperativ, dispozi Ńii ale administra Ńiei centrale ș.a.m.d.). De și
acest aspect, care este foarte important de altfel, rezult ă c ă, în perspec-
tiva unor astfel de tipuri de izvoare (comenzi, ord ine, porunci etc.)
fenomenele juridice primare pot fi apreciate drept fenomene de putere,
motiv pentru care am tratat accesiunea formelor de putere, pornind de
la fenomenele juridice de putere.
4.2.3. Fenomene contencioase și necontencioase
Raporturile interumane în viziunea sociologic ă sunt de diverse
tipuri, dar separate de îns ăș i natura și caracterul lor: „pa șnice” și
conflictuale. Cele a șa-zis „pa șnice” (nonconflictuale) sunt de coope-
rare, de adaptare, de compromis, de toleran Ńă etc.
Raporturi similare se întâlnesc și în drept și ele îmbrac ă inclusiv
forma litigiului, care poate fi solu Ńionat în dou ă modalit ăŃi: prin proces
sau pe calea unui proces ( fenomene juridice contencioase) sau pe cale
amiabil ă, prin negocieri, tranzac Ńii ( fenomene juridice necontencioase) .
Raportul dintre fenomenele contencioase și cele necontencioase,
dar mai ales accentuarea interesului fa Ńă de primele constituie o
__________________
45 Nicolae Popa, op. cit. , p. 121.
* Prof.N. Popa men Ńioneaz ă: cutuma, practica judec ătoreasc ă și
precedentul judiciar, doctrina, contractul normativ , actul normativ ( op. cit. ,
p. 124-135).

43 „problem ă”, a c ărei solu Ńie, de și exist ă de mult ă vreme, nu i s-a dat
aten Ńia cuvenit ă nici pân ă în prezent. Când afirm ăm acestea, avem în
vedere acea tendin Ńă înc ă puternic ă în drept de a acorda p ărŃii
contencioase o importan Ńă dispropor Ńionat ă, exagerat ă, ceea ce în
viziunea sociologiei dreptului presupune o deformar e a esen Ńei
dreptului. De ce? Pentru c ă dreptul nu poate fi redus doar la
solu Ńionarea litigiilor, apelând la proces, ci înseamn ă mult mai mult. În
acest sens, devine explicabil de ce sociologia juri dic ă acord ă mai mare
importan Ńă fenomenelor necontencioase, care nu se reduc doar la
litigiile solu Ńionate pe cale de compromis, ci presupun deopotriv ă și
„acele fenomene pe care le reg ăsim în realitatea social ă a dreptului și
care se deruleaz ă potrivit normelor stabilite, conform în Ńelegerii,
conven Ńiei p ărŃilor (contractul privind legea p ărŃilor)” 46 .

__________________
46 Ion Vl ădu Ń, op. cit., p. 114, cf. și Dic Ńionar juridic , Bucure ști,
Editura Albatros, 1985, p. 318; Maria Voinea, op. cit., p. 80-81; Vasile Popa,
Ion Dr ăgan, Lucian L ăpădat, op. cit., p. 159.

44

CAP. V. NORMELE JURIDICE ÎN SISTEMUL
NORMELOR SOCIALE

Atât dreptul, cât și sociologia acord ă o importan Ńă considerabil ă
normelor și sistemului normativ și este explicabil s ă fie a șa, deoarece
reglementarea conduitelor individuale și colective reprezint ă o
problem ă capital ă, de care depinde, în mare m ăsur ă, ordinea și stabili-
tatea unei societ ăŃi, propriile sale structuri, precum și func Ńionarea
institu Ńiilor fundamentale ale statului. Nu exist ă societate uman ă,
indiferent de faza sa evolutiv ă pe scara istoriei, s ă nu manifeste interes
pentru ordinea social ă. Evident, pe fiecare treapt ă de ascenden Ńă
uman ă, ordinea presupune un alt tip de exigen Ńe, ce se diferen Ńiaz ă de
la o perioad ă la alta, dar care au, în esen Ńă , un obiectiv fundamental:
păstrarea și perpetuarea comunit ăŃii respective.
Ordinea social ă nu este un concept abstract; aceasta presupune
un corpus de norme, reguli, prescrip Ńii și obliga Ńii, care reglementeaz ă
conduita și comportamentele individuale și colective 47 . Normele și
regulile sunt cele care dau sens și for Ńă ordinii sociale, generând un
proces intens de socializare a indivizilor.
5.1. Conceptul de norm ă.
Norma social ă și norma juridic ă
În limbajul comun, norma are în Ńeles de dispozi Ńie, regul ă
obligatorie pentru individ sau grup social din care face parte.
Pentru sociologi, conceptul de norm ă este sinonim cu cel de
regul ă48 sau de model, prescrip Ńie care regleaz ă comportamentul
indivizilor, grupurilor, organiza Ńiilor, colectivit ăŃilor 49 .
__________________
47 Dan Banciu, Control social și sanc Ńiuni sociale , Bucure ști,
Hyperion, 1992, p. 9.
48 Dic Ńionar de sociologie – Larousse, Bucure ști, Editura Univers
Enciclopedic, 1996, p. 190.
49 Dic Ńionar de sociologie , (coordonatori C ătălin Zamfir, Laz ăr
Vl ăsceanu), Bucure ști, Editura Babel, 1998, p. 389.

45 Norma juridic ă, în esen Ńă , este o norm ă social ă, dar spre
deosebire de toate celelalte norme sociale, aceasta se distan Ńeaz ă prin
caracterul s ău obligatoriu. Prin urmare, norma juridic ă poate fi
definit ă drept „regul ă social ă de comportare, obligatorie, general ă
și impersonal ă”50 , societatea fiind cea care impune amprenta social ă
asupra normei de drept. Mai mult, pentru a exista o norm ă juridic ă,
trebuie s ă fiin Ńeze societatea. F ără aceasta (f ără societate), o regul ă de
drept nu poate ap ărea și, cu atât mai mult, nu se poate exercita.
Este adev ărat, exist ă înc ă discu Ńii asupra func Ńiilor normei de
drept, asupra tr ăsăturilor sale esen Ńiale și asupra caracterului altor nor-
me, precum normele etice, morale, religioase (dac ă se poate aprecia c ă
sunt, la rândul lor, și norme sociale).
Comb ătând reprezentan Ńii Școlii naturiste, potrivit c ărora norma
poate germina și în afara societ ăŃii, individual, E. Durckheim a respins
tocmai caracterul individual al normelor, sus Ńinând c ă toate normele
(inclusiv, deci, și cele morale, etice, religioase) sunt expresie a s ocia-
lului. La aceast ă perspectiv ă, norma de drept are caracter general și
impersonal , în sensul c ă se aplic ă la un num ăr practic nelimitat de
situa Ńii. Acest caracter este dat de faptul c ă norma reprezint ă o regul ă
de comportament, desemneaz ă o conduit ă general ă, pe care trebuie s-o
adopte indivizii și grupurile sociale.
Norma juridic ă este continu ă, cu alte cuvinte nu- și epuizeaz ă
for Ńa juridic ă, indiferent de cazurile care solicit ă aplicarea ei. Ea se
aplic ă, cu aceea și for Ńă , ori de câte ori situa Ńia o reclam ă.
Caracterul de generalitate al normei juridice este îns ă flexibil, în
raport de masa colectivit ăŃii care intr ă sub inciden Ńa sa. Sunt norme cu
maxim de generalitate, precum rezolu Ńii ale Consiliului de Securitate care,
de și nu au caracter executiv (fiind considerate recoma nd ări), în unele
situa Ńii devin obligatorii, înc ălcarea lor conducând la sanc Ńiuni (exemplul
cel mai recent: Kosovo). Alte norme se circumscriu la spa Ńiul unei Ńă ri,
având for Ńă asupra întregii popula Ńii a statului respectiv (prevederi din
Constitu Ńie care sunt obligatorii pentru to Ńi cet ăŃenii). Exist ă și categorii de
norme cu adresabilitate mai sc ăzut ă (cum sunt cele care se aplic ă în cadrul
reglement ărilor din spa Ńiul familiei, ca de exemplu adop Ńia, sau cele care
privesc segmente sociale, cum sunt pensionarii, stu den Ńii, elevii etc.).
Caracterul de obligativitate al normei juridice der iv ă din îns ăș i
procedura de elaborare a acesteia, întemeiat ă pe principiile constitu-
Ńionale. Aceste principii, îns ă, exprim ă, pe de o parte, natura și esen Ńa
__________________
50 Adam Popescu, Teoria dreptului , Note de curs , Universitatea Spiru
Haret, Bucure ști, 1992, p. 22.

46 regimului politic dintr-un stat sau altul, iar pe d e alt ă parte, autoritatea
în materie legislativ ă, care genereaz ă normele de conduit ă, de
comportament etc. În cazul regimurilor democratice, pluraliste, cum
este și situa Ńia României postdecembriste, potrivit prevederilor
Constitu Ńiei, Parlamentul este unica autoritate legislativ ă. Și alte
autorit ăŃi emit acte normative, dar ele au efecte sectoriale și numai în
conformitate cu reglement ările în vigoare adoptate de c ătre Parlament.
5.2. Activitatea normat ă și ordinea de drept în cadrul societ ăŃii
În general, se poate aprecia c ă nu exist ă sfer ă de ac Ńiune uman ă
care s ă nu fie supus ă, mai mult sau mai pu Ńin, norm ării. Activitatea
normativ ă (sau normarea) presupune elaborarea de norme și
impunerea lor cu obiectivul organiz ării, men Ńinerii și perpetu ării unei
colectivit ăŃi umane.
„Crea Ńiunea de norme” (cum se exprim ă E. Sperantia cu
referire la activitatea de normare) reprezint ă „un fenomen cât se poate
de regulat și fire ște în via Ńa social ă. Aceasta decurge din legile vie Ńii în
general, apoi din legile min Ńii omene ști, în general și, în fine, din
îns ăși natura și condi Ńiile vie Ńii sociale” 51 .
Se apreciaz ă c ă ac Ńiunea uman ă absolut liber ă în cadrul unui
grup social,” adic ă independent ă de orice determinare cauzal ă,
restric Ńie, condi Ńie exterioar ă agentului”, este imposibil ă, iar ideea care
ar sus Ńine-o ar fi absurd ă.52
Ordinea social ă a reclamat dintotdeauna o activitate normativ ă
care, în raport de faza evolutiv ă a unei societ ăŃi, genereaz ă un sistem de
norme noi simplu sau mai complex, care reglementeaz ă conduite și
comportamente individuale sau de grup în cadrul sis temului social. În
acest sens, este elaborat un set cuprinz ător de reguli, prescrip Ńii, con-
strângeri, obliga Ńii, de natur ă juridic ă, politic ă, moral ă, etic ă, econo-
mic ă, religioas ă ș.a.m.d. Acest ansamblu de norme este supus perma-
nent analizei, verific ării și reverific ării pentru a fi corelat cu exigen Ńele
dezvolt ării societ ăŃii și, deopotriv ă, pentru a fi completat sau extins. Prin
urmare, activitatea normativ ă are un caracter dinamic, extensiv, se
afl ă într-o perpetu ă „mi șcare”, ca rezultat direct al diversific ării și
multiplic ării raporturilor sociale, a înse și evolu Ńiei societ ăŃii.
__________________
51 Eugeniu Sperantia, Lec Ńiuni de enciclopedie juridic ă în „Antologie
de filosofie româneasc ă”, vol. IV, Bucure ști, Editura Minerva, 1988, p. 214.
52 1. Pavel Apostol, Norma etic ă și activitate normat ă, Bucure ști, Edi-
tura știin Ńific ă, 1968, p. 68.

47 Ordinea social ă nu se poate men Ńine numai prin elaborarea și
impunerea unui tip sau a unei categorii de norme, î ntrucât ea îns ăș i este
o sum ă de ordini normative (morale, etice, politice, reli gioase etc.).
Aceast ă sum ă sau sintez ă de ordini normative – ordinea social ă –
cuprinde, în mod necesar, și ordinea juridic ă (sau ordinea de drept), în
în Ńeles de ansamblu normativ juridic, alc ătuit din norme pro-
priu-zise și raporturile juridice care rezult ă din normele juridice.
Ordinea juridic ă, ca totalitate organic ă în sistemul ordinii sociale,
reprezint ă o realitate juridic ă corespunz ătoare unei singure socie-
tăŃi (colectivit ăŃi umane) și este func Ńional ă pe o anume perioad ă
istoric ă.
Caracterul de unicitate al ordinii juridice nu treb uie în Ńeles
inflexibil, rigid. Este evident c ă exist ă suficiente norme juridice care
traverseaz ă epocile istorice și care se constituie în esen Ńa ordinii
juridice, modificând întrucâtva imaginea de unicita te a acestora. De
exemplu, dup ă 1989, în absen Ńa unui cadru legislativ adecvat noilor
realit ăŃi socio-politice s-a apelat la legisla Ńia din perioada interbelic ă.
Cu toate acestea, îns ă, perioada postdecembrist ă reprezint ă, sub aspect
juridic, un alt tip de ordine juridic ă, care se adecveaz ă progresiv noilor
cerin Ńe ale societ ăŃii și care este diferit ă de cea din perioada
interbelic ă. Caracterul de unicitate al ordinii juridice este accentuat și
prin aceea c ă ordinea juridic ă dintr-un stat este diferit ă de cea din alt
stat. Ceea ce are loc în prezent la nivelul Consili ului Europei și al
comunit ăŃilor integrate sau în proces de integrare în Comuni tatea
european ă este un proces interesant și complex, dar care va fi de lung ă
durat ă. Crearea unui cadru juridic comunitar, a unei ordi ni juridice
comunitare, cu tendin Ńe de extensie asupra întregului continent
presupune, implicit, și diminuarea progresiv ă a diferen Ńelor existente
între diversele ordini juridice na Ńionale. Se poate afirma c ă, în
perspectiva mileniului urm ător, cu tot mai accentuatele tendin Ńe de
globalizare, vom asista la perfectarea unei noi ord ini sociale interna-
Ńionale, mai apte s ă solu Ńioneze gravele probleme ale umanit ăŃii
(s ărăcie, decalajele, degradarea ecosistemului, terorism ul, SIDA etc.).
5.3. Normele juridice și utilitatea lor practic ă in sociologia juridic ă
Dup ă cum se apreciaz ă, în ansamblul normelor sociale nu intr ă
toate normele sociale, ci numai acelea care au cara cter obligatoriu și
care fiin Ńeaz ă în cadrul unei colectivit ăŃi umane la un „moment” dat.
Impunerea normelor juridice (caracterul lor obligat oriu) este expresia
unei îndelungate experien Ńe umane comunitare. Orice grup social,

48 indiferent de m ărimea și for Ńa lui, î și exercit ă controlul asupra mem-
brilor s ăi prin intermediul normelor, care asigur ă nu numai coeziunea
grupului, ci îns ăș i resursele necesare continuit ăŃii sale într-o lume a
contrastelor și insecurit ăŃii individuale și colective.
Individul, pentru a evolua în cadrul unei societ ăŃi în direc Ńia
împlinirii propriilor sale aspira Ńii, nu are decât dou ă alternative: fie
respect ă cadrul normativ, adic ă normele juridice, fie le refuz ă, adoptând
o atitudine de fraud ă, care va atrage dup ă sine sanc Ńiunea actelor sale de
către grupul din care face parte. S-ar putea repro șa cadrului normativ c ă
este prea constrâng ător în raport cu aspira Ńia fireasc ă a individului de a
se considera persoan ă independent ă sau c ă înse și drepturile individuale
înscrise în Constitu Ńie sau în reglement ări interna Ńionale sunt restric-
Ńionate de prea multele și sufocantele norme de comportament. Varie-
tatea normelor care determin ă varietatea constrângerilor datorate nor-
melor cu valoare juridic ă nu este un dat sau o inven Ńie a cuiva; ea este o
realitate impus ă de chiar via Ńa social ă, ca efect al multiplic ării și
extinderii permanente a rela Ńiilor interumane. Cu atât mai mult sistemul
constrâng ător al normelor juridice are aparent înf ăŃișarea de ansamblu
coercitiv asupra individului, cu cât se face mai si m Ńit ă ac Ńiunea concret ă
a normelor juridice, morale, etice, politice, relig ioase etc. Aspectul de
supernormare a existen Ńei unui individ de la vârsta când începe s ă
în Ńeleag ă realit ăŃile lumii înconjur ătoare și pân ă la dispari Ńia lui fizic ă
este real. Conservarea și continuitatea unui grup sunt îns ă condi Ńionate
de reac Ńiile individuale fa Ńă de grup, motiv esen Ńial și determinant ca un
grup uman s ă adopte un astfel de sistem normativ, având caracte r
preventiv, în esen Ńă , și nu coercitiv, cum se interpreteaz ă cel mai adesea.
Din acest punct de vedere, norma juridic ă nu trebuie interpretat ă,
dup ă aprecierea noastr ă, cu prioritate ca având caracter ini Ńial con-
strâng ător sau nu poate fi considerat ă aproape sanc Ńiune, chiar dac ă
așa apare în litera legii.
Ea (norma), indiferent de con Ńinutul ei și de sfera de adresabilitate
este prioritar o tentativ ă a grupului de a preveni eroarea (voit ă sau
accidental ă), deci are caracter de prevenire, de punere în evi den Ńă a
faptului c ă abaterea de la norma juridic ă atrage dup ă sine sanc Ńiunea.
Numai dup ă înc ălcarea normei (normelor), regulilor, conduitelor et c. se
poate vorbi de caracterul coercitiv al normelor jur idice.
În afara celor afirmate, mai exist ă și un alt aspect la fel de
important. În raporturile interumane respectarea și aplicarea normelor
(inclusiv a celor juridice) reprezint ă o cerin Ńă obligatorie, care se
fondeaz ă pe consim Ńă mântul majorit ăŃii membrilor grupului uman
respectiv. Dac ă privim în perspectiv ă istoric ă normele juridice, acest

49 aspect ne apare în înf ăŃișarea de cutum ă, de obicei (de aici dreptul
obi șnuielnic și norme obi șnuielnice), regul ă nescris ă, transmis ă pe
cale oral ă sau scris ă etc., care s-au impus colectivit ăŃilor umane din
trecut, prin voin Ńa majorit ăŃii, ca expresie a consensului.
Normele, în general, precum și normele juridice, în particular,
nu sunt, îns ă, acceptate de c ătre to Ńi indivizii, maniera lor de
respingere îmbr ăcând o varietate de manifest ări. Îndep ărtarea de
spiritul normei juridice și cu atât mai mult înc ălcarea, con știent ă sau
nu, a acesteia genereaz ă un comportament deviant , cum îl calific ă
sociologii. Devian Ńa, este, deci, „o form ă de comportament caracte-
rizat printr-o distan Ńare semnificativ ă de la normele sociale stabilite
prin statutul social respectiv (R.K. Merton, 1961)”53 .
Comportamentul deviant este apreciat nuan Ńat. Întrucât este
practic imposibil ca la nivelul unui grup social s ă se asigure respectarea
normelor juridice (a șa-numitul conformism, în viziunea psiho-sociolo-
gilor), exist ă „o margine de toleran Ńă social ă fa Ńă de comportamentele
deviante, aparente sau ascunse (latente), care nu p ericliteaz ă bunul mers
al societ ăŃii” 54 . În aceste dou ă ipostaze, în care comportamentul deviant
pune în pericol valorile fundamentale ale unei soci et ăŃi, devian Ńa se
transform ă în infrac Ńiune, delincven Ńă , crim ă etc. și este sanc Ńionat ă de
către societate, ori este urmare a unui comportament anormal (pato-
logic), care reclam ă alte demersuri, preponderent terapeutice.
Exist ă și alte tipuri de comportament care solicit ă reac Ńii diferite
ale societ ăŃii, cum sunt comportamentele evazioniste (evaziunea
unui grup de la respectarea normelor – copiii str ăzii, racke Ńii etc.) sau
anomia (stare general ă sau evasigeneral ă de comportament în grup,
generat ă de lipsa de coeziune, de ordine normativ ă, de sc ăderea încre-
derii în valoarea normelor etc., a șa cum definesc sociologii a fi starea
ce marcheaz ă societatea româneasc ă în prezent).
Fiecare societate dispune de o gam ă foarte larg ă și diversificat ă
de mijloace și instrumente de sanc Ńionare a abaterilor de la norme. În
genere, aceste mijloace sunt definite a fi sanc Ńiuni . Comportamentul
__________________
53 Dic Ńionar de psihologie social ă, Bucure ști, Editura Știin Ńific ă și
Enciclopedic ă, 1981, p. 79.
54 Pentru alte aspecte referitoare la problema în dis cu Ńie cf. Nicolae
Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi, Psihologie judiciar ă, Bucure ști,
Casa de Editur ă și Pres ă „ Șansa” SRL, 1992; Dan Banciu, Tendin Ńe ale
evolu Ńiei sistemului de sanc Ńiuni aplicate minorilor delincven Ńi din România
în perioada de tranzi Ńie , în Revista Român ă de Sociologie, an VII,
nr. 3-4/1996, p. 185 și urm.

50 deviant se integreaz ă, îns ă, într-o form ă distinct ă de sanc Ńiuni, anume
pedepsele (sau sanc Ńiunile negative). În afara acestora, mai exist ă un
alt tip de sanc Ńiuni – recompensele (sau sanc Ńiunile pozitive), care
constau în aprecieri, prestigiu, recompense și premieri (inclusiv
materiale) ș.a.m.d. și care se aplic ă în cazul conformit ăŃii comporta-
mentale (sau a comportamentului „normal”).
În viziunea sociologului polonez Jan Szczepa ński sanc Ńiunile
sociale se pot astfel clasifica:
a) Sanc Ńiuni negative formale (care se întemeiaz ă pe for Ńa de
coerci Ńie a institu Ńiilor investite cu atributul sanc Ńion ării actelor deviante);
b) Sanc Ńiuni negative informale (apropiate public);
c) Sanc Ńiuni pozitive formale (elogii, mul Ńumiri, recunoa șterea
public ă a unui merit etc.);
d) Sanc Ńiuni pozitive informale (aprecierea tacit ă sau expri-
marea recuno știn Ńei unor instan Ńe informale) 55 .
Sanc Ńiunile juridice constituie, a șadar, un segment, o parte spe-
cial ă a sanc Ńiunilor și, deopotriv ă, o form ă de manifestare a contro-
lului social. Ca una din componentele esen Ńiale ale dreptului, acestea,
ca și știin Ńa din care fac parte, cu sfer ă foarte larg ă de aplicabilitate în
sistemul social, asigur ă func Ńia de ordine și integrare social ă a indivi-
dului, fiind, deopotriv ă, și un mijloc esen Ńialmente eficace în protec Ńia
valorilor unei societ ăŃi, a raporturilor interumane, a func Ńion ării socie-
tăŃii ca atare. Sunt, în acela și timp, și factori care contribuie în chip
hot ărâtor la perpetuarea coeziunii și solidarit ăŃii grupurilor sociale, a
institu Ńiilor, la asigurarea proceselor de integrare, solid aritate, coope-
rare și transformare social ă.

__________________
55 Jan Szczepa ński, No Ńiuni elementare de sociologie , Bucure ști,
Editura Știin Ńific ă, 1972, p. 176, cf. și Maria Voinea, op. cit., p. 88-89; Sorin
Rădulescu, Dan Banciu, Sociologia crimei și criminalit ăŃii , Bucure ști, Casa
de Editur ă și Pres ă „ Șansa” SRL, 1996.

51

CAP. VI. CONTROLUL SOCIAL DIN PERSPECTIVA
MODELELOR JURIDICE

Evolu Ńia indivizilor și a grupurilor în cadrul sistemului social,
așa cum s-a relevat, nu este nici haotic ă și nici întâmpl ătoare. Ea se
desf ăș oar ă în conformitate cu exigen Ńele impuse de societate, care
presupun norme comportamentale și atitudinare circumscrise acestor
exigen Ńe. Întregul și complexul edificiu al unei societ ăŃi are ca
fundamente modele comportamentale, care asigur ă men Ńinerea sau
consolidarea edificiului, structurate pe spiritul c oeziv, participativ și
ra Ńional al majorit ăŃii indivizilor. Subliniem, și nu întâmpl ător, c ă
acest spirit este propriu majorit ăŃii membrilor unei comunit ăŃi umane,
întrucât exist ă și persoane care contravin normelor sociale, etice,
morale etc., fie datorit ă convingerilor politice, religioase etc. pe care le
îmbr ăŃișeaz ă, fie datorit ă comportamentelor deviante. Fa Ńă de ace știa
societatea nu poate s ă r ămân ă impasibil ă, ea trebuie s ă reac Ńioneze
pentru a se autoap ăra și pentru a se anihila pericolul care planeaz ă
asupra ei din partea indivizilor care se plaseaz ă în afara legii.
6.1. No Ńiunea de control social
Conceptul de control social este datorat sociologil or F. A. Ross
și R. Pround și el a fost lansat la începutul acestui secol (1901 ).
No Ńiunea de control social este definit ă ca fiind un „ansamblu de
institu Ńii, reguli, norme, m ăsuri, ac Ńiuni, mijloace de influen Ńare, care
au rolul de a face respectate modelele recunoscute și permise de
conduit ă în împrejur ări specifice, potrivit cu statusul și rolurile
fiec ărui individ” 56 sau „un mijloc de realizare a respect ării sistemului
de valori sociale, a ordinii societ ăŃii” 57 .
Exist ă și alte accep Ńii ale no Ńiunii de control social, datorate atât
unor autori str ăini (Georges Gurvitch, Rascoe Pround, Edward Alswor th
__________________
56 Ion Dr ăgan, Opinia public ă, comunicarea de mas ă și propaganda ,
Bucure ști, Editura Știin Ńific ă și Enciclopedic ă, 1980, p. 141.
57 Vasile Popa, Ion Dr ăgan, Lucian Lep ădat, op. cit. , p. 179.

52 Ross, William Graham Sumner, J. Dowd ș.a.), cât și unor autori români
(D. Banciu, L. Vl ăsceanu, Lisette Coznda, Florin Cunta ș.a.) pe care nu le
men Ńion ăm, dar pe care le apreciem ca fiind interesante și deopotriv ă
relevante, sub raport știin Ńific.
Prin controlul social, o societate uman ă î și asigur ă propria
existen Ńă normal ă, stabilitatea și func Ńionabilitatea, coeziunea intern ă
și continuitatea, ca și proiectarea, reproducerea și realizarea (prin
conduite adecvate ale membrilor s ăi) a modului normativ și cultural 58 .
Fiecare colectivitate social ă, apreciaz ă sociologul polonez Jan
Szczepa ński, adopt ă și între Ńine un set de m ăsuri, sugestii, modalit ăŃi
de constrângere, interdic Ńii, sisteme de persuasiune, sanc Ńiuni, precum
și sisteme de exprimare sau de manifestare, într-o f orm ă sau alta, a
recuno știn Ńei, a premierii, datorit ă c ărora comportamentul individual
sau de grup sunt dirijate spre concordan Ńa cu modelele acceptate de
ac Ńiune, de respectare a criteriilor de valoare 59 .
6.2. Forme, mijloace și agen Ńii controlului social
Prin urmare, societatea î și creeaz ă un sistem de instan Ńe și
mijloace de influen Ńare și/sau de integrare a indivizilor. Acelea și
instan Ńe și mijloace au rolul s ă promoveze și s ă conserve valorile
sociale, s ă orienteze indivizii spre realizarea aspira Ńiilor și exigen Ńelor
sociale ale grupurilor din care fac parte sau spre reprimarea și
contracararea comportamentelor deviante.
Sanc Ńiunile sociale fie pozitive, fie negative se relev ă ca fiind
mecanisme ale controlului social care p ăstreaz ă și ap ără normele,
sanc Ńioneaz ă ac Ńiunile și încurajeaz ă conformitatea. Formele de con-
trol social se identific ă și se diferen Ńiaz ă în raport de surse și mani-
fest ări sau în func Ńie de mijloacele și instrumentele utilizate . În
rela Ńie cu acestea se disting controlul social coercitiv (negativ) și
controlul social stimulativ (pozitiv).
Primul dintre acestea se realizeaz ă de c ătre institu Ńiile juridice și
cele care ap ără ordinea public ă prin amenin Ńă ri sau ac Ńiuni în for Ńă ,
proferate sau adoptate împotriva comportamentelor d eviante (delinc-
ven Ńă , criminalitate), ce reprezint ă atentate la ordinea social ă și de stat.
Controlul social coercitiv se întemeiaz ă îndeosebi pe exercitarea unei
amenin Ńă ri permanente asupra indivizilor care, dac ă încalc ă norme,
__________________
58 Sociologie. Îndrumar teoretic și practic (coordonator: Ion Dr ăgan),
Bucure ști, 1985, p. 171.
59 Jan Szczepa ński, op. cit. , P. 176.

53 reguli, regulamente etc., sunt pasibili de sanc Ńiuni, în func Ńie de gravi-
tatea abaterii s ăvâr șite. Prin urmare, are o componen Ńă psihic ă impor-
tant ă, care impune team ă fa Ńă de sanc Ńiuni (penalit ăŃi), cum ar fi
amenzi, pedepse corporale, pedepse privative de lib ertate, izolare
social ă prin manifestarea oprobiului unei colectivit ăŃi60 etc.
Controlul social stimulativ „const ă în reglementarea și coordo-
narea ac Ńiunilor individuale sau de grup cu mijloace institu Ńionale
(formale) sau informale (neinstitu Ńionalizate), cu alte cuvinte, în
rela Ńie de natura agen Ńilor de la care eman ă controlul social”.
Mijloacele controlului social reprezint ă, în esen Ńă , instrumente
de presiune institu Ńionalizate sau neinstitu Ńionalizate, organizate sau
neorganizate, con știente sau incon știente (spontane), definite cu
scopul determin ării unor conduite individuale circumscrise normelor
sociale, etice, morale etc. ale societ ăŃii.
Mijloacele sunt diverse, dup ă cum s-a relevat, precum sanc Ńiuni
pozitive sau negative, recompense, mul Ńumiri, încuraj ări, elogii, apre-
cieri, blam ări, etichet ări, respingeri, condamn ări ș.a.m.d. și se clasi-
fic ă, de asemenea, în mai multe modalit ăŃi, dup ă criterii distincte, între
acestea înscriindu-se și mijloacele institu Ńionalizate (realizate prin
institu Ńii și organiza Ńii de stat, juridice, politice, administrative) și
neinstitu Ńionalizate (reprezentate de obiceiuri, tradi Ńii, cutume,
moravuri, uzan Ńe) 61 .
Controlul institu Ńional (formal) , în definirea lui Laz ăr Vl ăsceanu,
const ă „în reglementarea și coordonarea ac Ńiunilor individuale sau de
grup cu mijloace institu Ńionale (formale) sau informale” 62 . Acest tip de
control are tendin Ńe nu numai de reglementare, ci și de standardizare a
comportamentelor productive și expresive ale oamenilor sau grupurilor,
cu obiectivul esen Ńial al ac Ńiunii generale de control. Controlul institu Ńio-
nal, și în acest sens, are în sarcin ă s ă realizeze coordonarea demersurilor
individuale sau de grup, s ă reduc ă pân ă la anihilare sursele de tensiuni sau
conflicte sociale din cadrul institu Ńionalizat și s ă creeze, astfel, condi Ńii
pentru ap ărarea și conservarea ordinii sociale (a organiza Ńiei).
Controlul social neinstitu Ńionalizat (informal) se constituie
îndeosebi în orizontul rolurilor sociale dintr-un s istem și se manifest ă
ca atare pe terenul interac Ńiunilor, al raporturilor dintre indivizi din
__________________
60 Ion Vl ădu Ń, op. cit. , p. 156.
61 Sociologie. Îndrumar teoretic și practic (coordonator: Ion Dr ăgan),
Bucure ști, 1985, p. 172.
62 Laz ăr Vl ăsceanu, Controlul social , în Dic Ńionar de sociologie ,
Bucure ști, Editura Babel, 1998, p. 137.

54 cadrul asocia Ńiei sau organiza Ńiei din care fac parte. Factorii formali
neinstitu Ńionaliza Ńi (neformali sau informali) sunt reprezenta Ńi de
anumite grupuri sociale sau de indivizi care realiz eaz ă un control
social neorganizat, nu în pu Ńine situa Ńii difuz și spontan.
Societ ăŃile contemporane tind tot mai accentuat spre cre șterea
rolului controlului informal, care s-ar releva ca fiind tot mai pregnan t
un autocontrol , cu alte cuvinte, o reglementare ra Ńional ă de c ătre
individ, prin autoeforturi con știente și voluntare de control personal
asupra propriilor comportamente, ac Ńiuni etc. Ar fi, desigur, ideal s ă se
ajung ă la o asemenea situa Ńie, în condi Ńiile în care coerci Ńia s-ar reduce
substan Ńial, fiind evitat ă prin autoimpunere individual ă, prin autocon-
strângeri, care sunt de natur ă s ă anihileze unele porniri native sau
dobândite în timpul existen Ńei unui individ sau altul. Este, f ără îndo-
ial ă, o aspira Ńie generoas ă, dar pu Ńin probabil realizabil ă integral, date
fiind varietatea condi Ńiilor istorice, socio-economice, politice, cultu-
rale, educa Ńionale etc., care creeaz ă practic o infinitate de tipuri umane
și, evident, o varietate comportamental ă impresionant ă.
Eficacitatea formelor de control social nu este dat ă numai de apli-
carea uneia dintre acestea; se constat ă – și experien Ńa social ă ne arat ă – că
numai aplicarea conjugat ă a dou ă sau mai multe forme de control social
conduce la efectele scontate. Formele de control so cial, în totalitate, implic ă
o reciprocitate interindividual ă și o ac Ńiune de coordonare a ceea ce este
exterior cu ceea ce este specific autonomiei indivi duale. Controlul social, în
aceast ă perspectiv ă, apare nu numai ca fiind de natur ă limitativ ă (restric-
tiv ă), ci și fiind de natur ă incitativ ă, „provocator” (în în Ńeles pozitiv), în
sensul resuscit ării ini Ńiativelor și stimul ării resurselor umane individuale.
Formele de control social se diferen Ńiaz ă și se constituie și în
raport de natura ideilor, idealurilor, valorilor și modelelor sociale
(control moral, juridic, politic, administrativ, fin anciar-contabil
etc.), sau dup ă cum se raporteaz ă la individ sau grupul social ( directe –
stimulente, recompense sau sanc Ńiuni explicite sau indirecte –
sugestii, zvonuri, manipul ări mediatice etc.) ș.a.m.d.
6.3. Dreptul ca instrument de control social
În aceast ă perspectiv ă, este necesar s ă analiz ăm atât aspectele
teoretice, cât și cele aplicative ale identific ării dreptului ca instrument
de control social.
În orizont teoretic, abordarea și analiza dreptului în raport cu
societatea relev ă nu numai un spa Ńiu extrem de fertil în realiz ări
știin Ńifice de mare prestan Ńă și importan Ńă (ca și numeroase altele

55 plasate nu cu mult mai jos de acestea), ci și o varietate impresionant ă
de pozi Ńii, atitudini, p ăreri, argumente etc.
Într-o formulare, de acum mult mediatizat ă, dar de mare substan Ńă
știin Ńific ă, Gaston Richard postula c ă reconcilierea contradic Ńiei dintre scopu-
rile sociale generale și cele individuale se constituie în rolul capital a l dreptu-
lui și al sistemului legislativ. Acest rol este cu atât mai important, cu cât so-
cietatea nu este un organism perfect, nu func Ńioneaz ă f ără defec Ńiuni. Din
contr ă, prin îns ăș i esen Ńa ei uman ă societatea relev ă imperfec Ńiuni, contradic-
Ńii, limite etc., care creeaz ă condi Ńii pentru acte deviante, pentru ac Ńiuni crimi-
nale, care pun în pericol existen Ńa acesteia. Tocmai aceste imperfec Ńiuni,
sus Ńine A. Bayet, sunt de natur ă s ă influen Ńeze conduite umane antisociale,
conduite care, sanc Ńionate, intr ă, îns ă, sub inciden Ńa unor interpret ări proprii
care, într-un fel, negativeaz ă rolul de control social al dreptului 63 .
Organizarea social ă, întemeiat ă pe norme și sanc Ńiuni, constituie
îns ăș i premisa esen Ńial ă a existen Ńei societ ăŃii și a perpetu ării sale. Ra Ńiunea
social ă a dreptului, și aceast ă rela Ńie, potrivit interpret ărilor unuia dintre
fondatorii sociologiei care – întâmpl ător sau nu acord ă o aten Ńie deosebit ă
dreptului – const ă în generarea și exercitarea constrângerilor, cu valoare
sanc Ńionar ă. Rolul social al dreptului const ă, deci, în veghe permanent ă
asupra raporturilor sociale și reglarea comportamentelor umane în cadrul
rela Ńiilor și interrela Ńiilor statornicite între membrii societ ăŃii
(E. Durkheim 64 ). Sociologul francez face și un pas decisiv (dup ă unii
sociologi și juri ști) în configurarea rolului de control social pe ca re îl
exercit ă dreptul, teoretizând natura și articula Ńiile dreptului represiv
(propriu societ ăŃii bazate pe solidaritatea mecanic ă) și ale dreptului
restitutiv (care se relev ă în societ ăŃile constituite în temeiul solidarit ăŃii
organice). Cu toate acestea, îns ă, contribu Ńiile teoretice ale lui Durkheim
sunt privite fie cu rezerve de c ătre unii exege Ńi ai operei sale, fie critic.
„Caracterul coercitiv al faptelor sociale, puterea de constrângere pe
care o exercit ă întotdeauna asupra noastr ă și prin care se dovede ște îns ăș i
realitatea lor obiectiv ă – releva E. Sperantia – e unul din considerentele care
au atras cele mai multe discu Ńii” 65 . Astfel, ideea de constrângere este „plin ă
de ambiguit ăŃi” (Roger Lacombe), deoarece: „1) pu și într-o anumit ă
__________________
63 Acesta sus Ńine c ă „… infractorul nefiind responsabil, sanc Ńiunea ce
se aplic ă este zadarnic ă și absurd ă” ( La morale scientifique , Paris, Librairie
Felix Alcan, 1905, p. 128).
64 Criteriul esen Ńial al socialului îl privea prin prisma constrânger ilor,
orientând, astfel, demersul s ău explicativ în sociologie spre spa Ńiul dreptului
(Apund: Ion Vl ădu Ń, op. cit., p. 178-179).
65 Eugeniu Sperantia, op. cit. , vol. I, p. 469.

56 situa Ńie, suntem constrân și să ne conducem într-un anumit mod, sub
amenin Ńarea c ă astfel n-o s ă putem izbuti; 2) c ălcând anumite reguli pe care
societatea ni le impune prin prestigiul ei, suferim o sanc Ńiune, adic ă o
pedeaps ă sau m ăcar un blam; 3) curentele de opinii sau de sentimen te care
domin ă uneori ne pot cuceri și pe noi, ne pot târî, determinându-ne la
anumite atitudini sau ac Ńiuni pe care alt ă dat ă nu le-am fi voit. Avem
impresia, în acest din urm ă caz, c ă voin Ńa noastr ă este st ăpânit ă, e for Ńat ă,
deci e constrâns ă (subl. în text – n.n.) de o putere superioar ă. Suntem
constrân și, în cazul acesta […], a șa cum piatra e constrâns ă de for Ńa
gravita Ńiei. Constrângerea, în cazul al treilea, e de aceea și esen Ńă ca aceea pe
care o suferim din partea naturii fizice, dar nu es te caracteristic ă faptului
social. Primul mod de constrângere e de aceea și natur ă cu cele pe care ni le
impune orice cuno știn Ńă practic ă a raporturilor dintre scopuri și mijloace:
dac ă nu m ă feresc de ploaie, voi fi udat și dac ă nu beau, nu-mi potolesc
setea. Singur cazul al doilea (constrângerea prin p restigiu) constituie o
constrângere cu adev ărat social ă, dar dac ă la acestea ne m ărginim pentru a
caracteriza faptul social, atunci înseamn ă c ă, de fapt, nota distinctiv ă a
societ ăŃii nu e constrângerea îns ăș i, ci ea e, la rândul s ău, reductibil ă la
prestigiu sau, mai corect, la autoritate” 66 .
Indiferent îns ă de criticile sau de rezervele exprimate vizând per spec-
tivele conturate, cele teoretice datorate lui Durkh eim, deschiderile asupra
definirii rolului de control social atribuit nu pot fi refuzate.
Importante contribu Ńii în abordarea dreptului ca mijloc de control
social aduc și T. Parson, W. Evan, L. M. Friedman, V. Aubert, E. Popa,
D. Banciu etc.
În orizont aplicativ, rolul de instrument în slujba controlului
social pe care îl are dreptul, se exercit ă pe dou ă planuri importante:
1. ca func Ńie normativ ă; și
2. ca func Ńie de transfer a sistemelor normelor juridice în re ali-
tatea social ă.
Prin func Ńia normativ ă a dreptului se în Ńelege proprietatea
(însu șirea) acestuia de a crea norme care reglementeaz ă raporturi
sociale esen Ńiale (sistemul normelor juridice) , iar prin func Ńia de
transpunere a sistemului normelor juridice în reali tate social ă se
are în vedere încadrarea comportamentelor individua le și de grup
în modele de conduit ă elaborate și instituite prin norme.
Ca rezultat al socializ ării, individul simte o mare atrac Ńie fa Ńă de
norme și valori, pe care încearc ă s ă și le apropie și s ă le respecte,
pentru a avea acces la grupul din care face parte și pentru a primi recu-
__________________
66 Ibidem , p. 469-470.

57 noa șterea (acceptarea) membrilor acestuia. Societatea, la rândul ei,
evalueaz ă indivizii în raport de acest tip de comportament și a șteapt ă
de la ace știa conduite în concordan Ńă cu normele și exigen Ńele
grupurilor sau colectivit ăŃilor sociale 67 .
Lipsa de adeziune (sau refuzul adeziunii) la grup, la modelul s ău nor-
mativ se traduce în nonconformitate, în devian Ńă . În unele situa Ńii noncon-
formitatea este încurajat ă de anumite disfunc Ńii sau limite în sistemul
normativ sau în transpunerea acestuia în realit ăŃile sociale. Între acestea, se
înscriu: absen Ńa dreptului („nondrept”, în defini Ńia lui Jean Carbonnier) în
unele din raporturile interumane, care se manifest ă în mai multe moduri:
autolimitarea sferei de ac Ńiune (de ex. dreptul de azil politic sau
inviolabilitatea domiciliului), autoneutralizarea e fectului normei de drept
(lipsa probei sau a dovezii anihileaz ă sanc Ńiunea) și rezisten Ńa faptului la
drept (fapte care nu intr ă în inciden Ńa dreptului) 68 ; lipsa de validitate și
eficacitate a dreptului ( realitatea social ă este mai dinamic ă și devanseaz ă
valabilitatea actelor normative; ineficacitatea uno r legi prin rezisten Ńa
opiniei publice fa Ńă de con Ńinutul și aplicarea lor etc. ); dreptul nedrept
(m ăsuri legislative care aduc atingere unor straturi s ociale – Leg ătura lui
Mihai Viteazu, pentru Ńă rănime; legisla Ńia din perioada de dup ă 1946 cu
privire la etatiz ările for Ńate etc.); dreptul represiv (în genere, sistemele
legislative din regimurile politice totalitare) 69 .
Dincolo îns ă de aceste situa Ńii, rolul de instrument al controlului
social pe care îl are dreptul nu poate fi pus la în doial ă. Atât prin sistemul
normelor juridice pe care le elaboreaz ă și prin care urm ăre ște instituirea
unor comportamente individuale și de grup conforme acestuia, cât și prin
finalit ăŃile sale practice, dreptul urm ăre ște s ă contribuie la progresul
societ ăŃii (ca obiectiv general și generos deopotriv ă). Contribu Ńia sa se
materializeaz ă în ap ărarea și promovarea valorilor socio-umane; ap ărarea
demnit ăŃii omului, a drepturilor și libert ăŃilor sale fundamentale; asigu-
rarea func Ńion ării și func Ńionalit ăŃii sistemului social, îndeosebi a raportu-
rilor interindividuale; prevenirea sau sanc Ńionarea faptelor antisociale;
solu Ńionarea conflictelor și restabilirea p ăcii sociale, prin realizarea
justi Ńiei; punerea în oper ă a unui proiect social a șteptat și necesar 70 .
__________________
67 Sorin R ădulescu, Dan Banciu, Sociologia crimei și criminalit ăŃii ,
Bucure ști, Casa de Editur ă și Pres ă „ Șansa” SRL, 1996, p. 14-15.
68 Sociologie francez ă contemporan ă (Antologie de texte de Ion Alua ș
și Ion Dr ăgan), Bucure ști, Editura Politic ă, 1971, p. 741-742.
69 Ibidem , p. 743-744; cf. Dan Banciu, Control social și sanc Ńiuni
sociale , Bucure ști, Editura Hyperion XXI, 1982, p. 40-44.
70 Ion Craioveanu, Itinerar metodic în studiul dreptului , Bucure ști,
Editura Ministerului de Interne, 1993, p. 25.

58

CAP.VII. NOTE PARTICULARE ALE ACULTURA łIEI
JURIDICE CA MEDIU FAVORIZANT
AL DEVIA łIEI SPECIALE

Prin acultura Ńie juridic ă se desemneaz ă interac Ńiunea dintre
dou ă sisteme juridice și modific ările care se produc în cadrul
acestora ca efect al interac Ńiunii.
Sistemele juridice – și avem în vedere, în primul rând, marile
sisteme, îndeosebi cele de rang na Ńional –, dup ă cum am relevat
anterior, nu pot s ă existe și s ă se manifeste izolat, într-un „turn de
filde ș”; ele sunt integrate sistemului social global și se afl ă în raporturi
de interac Ńiune cu structurile sau componentele acestuia.
Fenomenul de interac Ńiune se manifest ă, deci, nu numai între
dou ă sisteme juridice (distincte, în esen Ńă ), ci și între alte sisteme, ca
rezultat al îns ăș i dinamicii evolu Ńiei societ ăŃii. Aceast ă dinamic ă, care
reclam ă o permanent ă schimbare, se manifest ă nu numai la nivelul
unei singure societ ăŃi umane, ci și la nivelul tuturor societ ăŃilor. Cum
societ ăŃile nu pot tr ăi izolate, fenomenul de interac Ńiune este, practic,
generalizat la scara întregii umanit ăŃi.
Într-o „mi șcare” de asemenea anvergur ă, contactul între culturi
și apoi interac Ńiunile dintre ele este inevitabil.
7.1. Fenomenul social de acultura Ńie
Dup ă defini Ńia dat ă de Taylor la începutul lucr ării sale
Civiliza Ńia primitiv ă (1871), „cuvântul cultur ă sau civiliza Ńie (subl. în
text – n.n.), în sensul s ău etnografic cel mai r ăspândit, desemneaz ă
acel tot complex ce cuprinde știin Ńele, credin Ńele, artele, morala, legile,
obiceiurile și celelalte aptitudini și deprinderi dobândite de om, ca
membru al societ ăŃii” 71 .
Procesul de interac Ńiune între dou ă culturi sau tipuri de cultur ă,
precum și modific ările care se produc ca efect al comunic ării dintre
__________________
71 Tratat de psihologie (sub coordonarea lui Raymond Bandon),
Bucure ști, Humanitas, 1997, p. 531.

59 acestea este, în genere, definit ca fiind acultura Ńie. În viziunea sociolo-
gilor, acultura Ńia (de la termenul englezesc aculturation ) reprezint ă un
proces de interac Ńiune între dou ă culturi sau tipuri de cultur ă, aflate un
răstimp într-un contact reciproc” 72 , iar în perspectiv ă psihosocial ă este
un proces psihosocial lent și selectiv, de preluare par Ńial ă sau integral ă,
de c ătre un individ sau un grup de indivizi, a unei alte culturi” 73 .
Acultura Ńia se manifest ă prin schimb ări, fie în ambele culturi, fie
în una dintre acestea, de obicei mai pu Ńin dezvoltat ă sau mai restrâns ă
în privin Ńa ariei de desf ăș urare.
În condi Ńiile unor contacte și interac Ńiuni între dou ă culturi
vecine, ambele sunt afectate de fenomenul de acultu ra Ńie selectiv ă,
reciproc ă, fenomen ce poate conduce inclusiv la apari Ńia unei noi
culturi. De regul ă, popula Ńiile mai pu Ńin emancipate manifest ă tendin Ńe
de adoptare a formelor culturii noi dezvoltate, pe care R. Lafon (1963)
le denume ște ca procese de „germanizare”, „europenizare”, „am erica-
nizare”. Acest fenomen se întâlne ște și în rândurile emigran Ńilor, care
adopt ă cultura Ńă rii în care au emigrat (Germania, Fran Ńa, Canada,
S.U.A. etc.).
7.1.1. Acultura Ńia juridic ă
În orice cultur ă, a șa cum sesiza și Taylor, dreptul reprezint ă o
dimensiune fundamental ă. Aceast ă ipotez ă, în condi Ńiile procesului de
acultura Ńie, conduce la acultura Ńia juridic ă, a c ărei defini Ńie am dat-o,
nu întâmpl ător, mai înainte. Istoria dreptului abund ă, din cele mai
vechi timpuri, și pân ă în zilele noastre, de interac Ńiune între sisteme de
drept, cu efecte în planul unuia dintre acestea sau în ambele sisteme.
Interac Ńiunile, ca și în cazul acultura Ńiei între dou ă culturi, pot
conduce la asimil ări reciproce, cu modific ări în sistemele de drept ale
tipurilor culturale respective sau la impunerea, pr in utilizarea for Ńei, a
unui sistem de drept sau a unor elemente esen Ńiale de drept.
Prima dintre acultura Ńiile juridice se produce, de regul ă, între
dou ă sisteme de drept apar Ńin ătoare unor culturi care se afl ă în
interrela Ńii de anvergur ă istoric ă (cum sunt raporturile între culturile
europene); a doua se produce în regimuri de domina Ńie economic ă sau
politic ă, fenomen repudiat în prezent de comunitatea intern a Ńional ă.
__________________
72 Dic Ńionar de psihologie (Coordonare: C ătălin Zamfir, Laz ăr
Vl ăsceanu), Editura Babel, 1998, p. 18.
73 Dic Ńionar de psihologie social ă, Bucure ști, Editura Știin Ńific ă și
Enciclopedic ă, 1981, p. 17.

60 Acultura Ńia juridic ă fundamentat ă prin interrela Ńii istorice și
interac Ńiuni reciproce se identific ă inclusiv în culturile antice
(summeriene, ateniene, romane etc.), cum se identif ic ă și în spa Ńiul
cultural și juridic românesc în perioada de mijloc a Evului M ediu
(începând cu veacul al XIV-lea).
În epocile modern ă și contemporan ă acultura Ńia dobânde ște noi
dimensiuni, inclusiv în perimetrul culturii române, care este receptiv ă
la schimb ări. Se cunoa ște influen Ńa pe care o exercita dreptul francez
asupra łă rilor Române și apoi a Principatelor Unite, ca de altfel și
dreptul belgian (o „variant ă” a celui francez). Potrivit profesorului
Victor Dan Zl ătescu asupra dreptului românesc s-au exercitat atât
influen Ńe bizantine, franceze și romano-germanice, cât și la originile
sale, influen Ńe ale dreptului român clasic (pe trunchiul viguros al
dreptului geto-dac). 74
Acel trunchi viguros al dreptului str ămo șesc, peste care s-au
altoit alte sisteme de drept, este surprins și evocat de S.G. Longinescu,
cunoscutul profesor de drept roman de la Universita tea din Bucure ști
în nu mai pu Ńin cunoscuta sa lucrare Istoria dreptului românesc din
vremile cele mai vechi și pân ă azi . Sintetic, aspectele cele mai
semnificative ale acultura Ńiei juridice ce se relev ă din lucrarea
universitarului bucure ștean, sunt urm ătoarele:
• „Totu și, potrivit cu deprinderile asem ănătoare ale celorlalte
ramuri barbare, e îng ăduit a presupune, c ă voia c ăpiteniilor și
drepturile firii s ă fi avut puterea și t ăria legei scrise[…]. E adev ărat, c ă
atât ipotezele, cât și încheierile bizuite pe logic ă, pe care Cantemir le
face, bineîn Ńeles numai pe temeiul cuno știn Ńelor de pe vremea sa, pot
fi întregite cu ajutorul datelor istorice de ast ăzi și cu alte acelora , care
în viitor poate vor spori izvoarele noastre. Deocam dat ă, nu vom fi prea
îndep ărta Ńi de adev ăr, dac ă vom zice: dacii au fost cârmui Ńi de
obiceiurile, care s-au închegat treptat din porunci le c ăpiteniilor lor și
din regulile dreptului. Dup ă prefacerea Ńă rii în provincie roman ă, n-au
pierit nici to Ńi dacii și nici toate obiceiurile p ământului; de aceea
s-au putut înrâuri între ele obiceiurile p ământului cu obiceiurile
coloni știlor, cu regulile dreptului roman nou aduse, precu m și cu
obiceiurile care s-au ivit mai pe urm ă”75 .
__________________
74 Victor Dan Zl ătescu, Mari sisteme de drept în lumea contemporan ă,
Bucure ști Editura DE-CAR-COMPLEX, 1992, p. 9.
75 S.G. Longinescu, Istoria dreptului românesc din vremile cele mai
vechi și pân ă azi , Bucure ști, Atelierele Grafice, Socec & Cie Societate
Anonim ă, 1908, p 9-10.

61 • Dup ă sc ăderea influen Ńei romane, „regulile juridice romane au
rămas, foarte pu Ńine, primindu-se o mare c ătime de a șez ăminte
(institu Ńiuni) ale dreptului slav” 76 .
• „Fondul juridic roman, atâta cât a r ămas a fost reîmprosp ătat în
vremea rela Ńiilor cu bizantinii. R ămăș iŃa aluatului juridic de odinioar ă a
fost pl ămădit ă cu maiama dreptului bizantin. Aceasta fiind tot de
obâr șie roman ă, a fost foarte potrivit pentru acel aluat și l-a putut face s ă
creasc ă din nou. Astfel s-a întâmplat o rena ștere a dreptului roman” 77 .
• „Ar ătând c ă înainte de Alexandru cel Bun, judec ătorii de abia
se pricepeau cum s ă judece, Cantemir adaug ă: „Mi șcat de aceste
neajunsuri, Alexandru întâiu , domnitorul Moldovei, pe care ai no ștri
l-au numit cel Bun pentru virtu Ńile mari, când a primit stema regilor de
la împ ăratul constantinopolitan a luat de asemenea și legile grecilor,
care erau cuprinse în c ărŃile Basilicalelor și a f ăcut, spicuit ă din
tomurile acele mari, legea aceasta, care se aplic ă acum în Moldova
[…]. Ce era de f ăcut, spre a se pune cap ăt nedrept ăŃilor și spre a se
înt ări încrederea în drept ? În astfel de împrejur ări a trebuit s ă se
iveasc ă ideea dreptului str ăin , întocmai cum mai târziu împrejur ări
asem ănătoare au f ăcut s ă se iveasc ă ideea principelui str ăin” 78 .
• „În ce prive ște activitatea legiuitoare atât de rodnic ă și din punct
de vedere juridic în vremea lui Cuza Vod ă nu putem intra aci în am ănunte
[…]. În general, legile din aceast ă vreme sunt înrâurite de legile
franceze; Codul Civil este înrâurit și de proiectul italian de Cod
Civil; iar Codul Penal este înrâurit și de Codul Penal Prusian” 79 .
• „În r ăstimpul de la 1866 încoace rodnicia legiuitoare con tinu ă
și pe t ărâmul juridic. Pe lâng ă înrâurirea legilor franceze asupra
unora din legile române ști se adaug ă aceea a legilor italiene și
germane . Astfel, de pild ă, Codul Comercial din 1887 ie luat și
prelucrat dup ă Codul Comercial Italian, care și el, la rândul s ău,
fusese luat și prelucrat din Codul Comercial German ”80 .
Preluarea textelor din S.G. Longinescu creeaz ă, credem, o
imagine suficient de clar ă asupra fenomenului de acultura Ńie juridic ă
în spa Ńiul românesc.
Fenomene similare se produc și în alte spa Ńii europene și extra-
europene, interac Ńiunea dintre factorii interni și externi, conducând la
__________________
76 Ibidem , p. 10.
77 Ibidem , p.10-11.
78 Ibidem , p. 12-13.
79 Ibidem , p. 364.
80 Ibidem , p. 367.

62 modific ări importante: „inova Ńiile cele mai importante aduse într-un
sistem juridic provin cel mai adesea din elementele str ăine care au fost
introduse în acestea” 81 .
Potrivit universitarului francez René David, în con tempora-
neitate, se disting patru mari sisteme de drept: ro mano-germanic;
Common-law; dreptul social și familia sistemelor filosofice și
religioase. Fenomenul de acultura Ńie juridic ă se manifest ă atât la
nivelul sistemelor de drept na Ńionale, cât și în orizontul celor patru
mari sisteme (familii) de drept 82 .
Acultura Ńia juridic ă se produce în plan legislativ, în planul
practicii judiciare sau în ambele planuri concomite nt, cum se poate
produce, de asemenea, și în planul con știin Ńei juridice, ideilor,
concep Ńiilor, teoriilor juridice ș.a.m.d.
7.1.2. Tipologia acultura Ńiei juridice
Fenomenele de acultura Ńie juridic ă sunt studiate de câte o
pleiad ă întreag ă de speciali ști (Henri Lévi-Bruhl, Jeon Carbonnier,
Michel Alliot, J.P. Charnay ș.a.) care disting mai multe tipuri ale acul-
tura Ńiei juridice.
În viziunea lui Jean Carbonnier, acultura Ńia este de dou ă feluri:
global ă și par Ńial ă. Prima este mai important ă, fiindc ă produce
modific ări de substan Ńă într-un sistem juridic, dar este de mai mult ă
vreme în descensiune; a doua, de și de importan Ńă sc ăzut ă, cunoa ște, în
ultimul timp, o ascensiune considerabil ă prin relativa u șurin Ńă în care
se realizeaz ă împrumuturile dintr-un sistem sau altul de drept 83 .
Tot autorului francez men Ńionat i se atribuie și diferen Ńierea:
acultura Ńie juridic ă organizat ă și acultura Ńie juridic ă spontan ă.
În prima categorie sunt incluse, în genere, reforme le legislative
cu valoare istoric ă (cum sunt cele realizate sub domnia lui Alexandru
Ioan Cuza și a regelui Carol I, sau reformele electoral ă și agrar ă dup ă
primul r ăzboi mondial), cu alte cuvinte, actele s ăvâr șite con știent în
vederea moderniz ării, perfec Ńion ării, dezvolt ării și eficientiz ării siste-
mului juridic (statutul dezvolt ător al domnitorului Cuza, Codul Civil,
Codul Penal, Codul de procedur ă civil ă, Constitu Ńiile din 1866 și
1923, Codul Comercial român etc.).
__________________
81 Henri Lévi-Bruhl, Sociologie du droit , Paris, PUF, 1971, p. 119-120.
82 René David, Les grandes systémes du droit contemporaine , Paris,
Dolloz, 1964.
83 Jean Carbonnier, Sociologie juridique , Paris, PUF, 1978, p. 137.

63 În a doua categorie de acultura Ńie intr ă ini Ńiativele în materie
legislativ ă ale agen Ńilor priva Ńi (oferta public ă de cump ărare, leasing-
ului etc.) care nu sunt expresia unei voin Ńe con știente și orientate
proiectiv, ci rezultatul spontan și difuz al unor întreprinz ători particulari.
Acultura Ńia juridic ă, potrivit unui alt jurist francez (Michel Alliot)
cunoa ște „trei tipuri de grade”: acultura Ńia juridic ă din societ ăŃile care
trec de la mit la lege (proprie societ ăŃilor primitive integrate cu for Ńe în
imperii religioase – dreptul romano-bizantin sau dr eptul islamic);
acultura Ńia juridic ă din societ ăŃile care renun Ńă la institu Ńiile lor
juridice tradi Ńionale, adoptând un sistem juridic str ăin („de import”)
(adoptarea Codului Civil francez de c ătre numeroase state) și acultura Ńia
juridic ă ce se manifest ă în societ ăŃile care resping ideea ordinii
na Ńionale, alegând un model juridic str ăin considerat ideal 84 (socie-
tăŃile care î și dobândesc independen Ńa și caut ă s ă creeze un sistem politic
propriu și institu Ńii juridice corespunz ătoare acestuia).
Acultura Ńia juridic ă se identific ă în raport de fazele evolu Ńiei
sale: recep Ńie (în sens de percepere a altor norme de drept și judecarea
lor în raport de cele ale „receptorului”), fuziunea (în sens de asimilare
a noilor norme sau institu Ńii de drept), urmate de împrumutul și apoi
respingerea noilor achizi Ńii în materie de drept.
7.1.3. Consecin Ńele acultura Ńiei juridice
Orice acultura Ńie juridic ă, ca orice combinare între dou ă sisteme
distincte de drept, are efecte pozitive sau negativ e sau, acceptând
punctul de vedere al reputatului Jean Carbonnier, a ceasta (acultura Ńie)
„se introduce în institu Ńii și indivizi prin fenomene de psihologie
social ă, care sunt fenomene juridice.”
Efectul oric ărui implant rezult ă din asimilarea sau respingerea
implantului, în cazul acultura Ńiei juridice fiind vorba de acceptarea sau
repudierea elementelor de drept str ăin de c ătre sistemul juridic
autoritar. Aceste efecte se r ăsfrâng asupra sistemelor de drept (a),
grupurilor sociale (b) și indivizilor (c).
a) Indiferent de forma împrumuturilor juridice (numai elemente
minore, de mic ă amploare; par Ńial semnificative sau chiar a unui
întreg sistem juridic), acultura Ńia în planul dreptului, cum este firesc,
are dou ă dimensiuni: pozitiv ă și negativ ă. Cea pozitiv ă presupune
asimilarea fie a elementelor juridice, fie a instit u Ńiilor juridice str ăine,
__________________
84 Michel Alliot, L’acculturation juridique , în Ethologie générale ,
Paris, Encyclopedie de la Pléade, 1968, p. 1184-118 6.

64 fără re Ńineri și cu efecte benefice de durat ă (sufragiul universal, ca
sistem de vot, adoptat de majoritatea statelor euro pene dup ă primul
război mondial, reglementarea muncii minorilor și femeilor, interzi-
cerea sclaviei etc.). Cea negativ ă, la rândul ei, este de dou ă tipuri:
par Ńial ă sau total ă. Respingerea par Ńial ă se înregistreaz ă, de exemplu,
în ce prive ște recep Ńia Codului Civil francez din 1804 în sistemul de
drept românesc, când au fost eliminate o serie de i nstitu Ńii (tutele
oficiale, institu Ńia tutorelui subrogat etc) 85 . E șec total al împrumutului
legislativ se constat ă în abrogarea Codului napoleonean de c ătre
majoritatea statelor italiene dup ă pr ăbu șirea Imperiului Francez
(1814), creat de Napoleon I în 1804 86 .
b) Importul elementelor juridice și modific ările care survin la
nivelul sistemului juridic au efecte și asupra grupurilor sociale.
Efectele sunt fie pozitive (pot genera coeziune, ad eziune, cooperare
etc.) fie negative (pot produce rezisten Ńă , respingere, dezaprobare,
conflicte etc. și chiar apari Ńia unor grupări sociale noi). Sub inciden Ńa
acultura Ńiei juridice, societ ăŃile primitive sau „întârziate” renun Ńă la
tradi Ńii, obiceiuri, vechi structuri și forme de organizare social ă
(clanuri, triburi, caste etc.), adoptând reguli și institu Ńii juridice noi
care reformeaz ă esen Ńial societ ăŃile ce opteaz ă pentru modernism.
Sunt, de asemenea, favorizate disolu Ńia grupurilor familiale întemeiate
pe rudenia de sânge, prin separarea succesiv ă a copiilor, a fra Ńilor,
capului de familie și a altor rude, precum și abolirea unor vechi
raporturi între sexe, ce sunt înlocuite cu restric Ńii care înc ălcate conduc
la sanc Ńiuni. Acultura Ńia juridic ă uneori conduce și la apari Ńia unor
tensiuni, contradic Ńii sau conflicte între grup ări sociale, fie ca efect al
unei legisla Ńii noi, fie ca o consecin Ńă a modului defectuos al aplic ării
ei de c ătre cei chema Ńi s ă o aplice.
c) Efectul unei reguli sau institu Ńii juridice împrumutate asupra
individului și con știin Ńei sale este, fie pozitiv, fie negativ. Impactul
pozitiv este testul prin aderare a indivizilor la n oile norme sau reguli
juridice introduse în sistemul de drept autohton. E xisten Ńa a dou ă
modele normative uneori este deosebit ă, alteori este de natur ă s ă
creeze procese de con știin Ńă individual ă ca efect al ader ării la normele
de import (mai pregnant ă la popula Ńiile de rit musulman). Reac Ńia
individual ă negativ ă este cu atât mai puternic ă, cu cât legisla Ńia avea
caracter nu de import, în sens de receptare pe c ăi normale, ci de
impunere prin for Ńă , a șa cum s-a întâmplat în regimurile de domina Ńie
__________________
85 F. Sion , Curs de drept civil , Ia și, 1931, p 46-47.
86 Victor Ion Zl ătescu, op. cit. , p 70.

65 str ăin ă (legisla Ńia ungar ă și austriac ă impus ă popula Ńiei române ști
aflate în Imperiul dualist austro-ungar sau legisla Ńia ruseasc ă, apoi
sovietic ă, impus ă popula Ńiei basarabene).
Reac Ńii negative, de respingere se întâlnesc și în societ ăŃile în
care elitele politice manifest ă voin Ńa dep ăș irii unor trepte istorice prin
măsuri de modernizare rapid ă, inclusiv sub raportul sistemului juridic,
importând masiv nu numai norme, ci și sisteme de drept. Aceast ă
precipitare, de în Ńeles de altfel, înscris ă pe traiectoria progresului
socio-uman, creeaz ă îns ă dou ă tendin Ńe opozante: una care încearc ă s ă
apere și s ă conserve tradi Ńiile juridice (drepturile colective ale
triburilor, dreptul absolut al b ărbatului asupra femeii etc.) și alta care
se înscrie în noul trend istoric, generând un proce s rapid de
emancipare (îndeosebi al tinerilor, al femeilor c ăsătorite etc.).
În general, acultura Ńia juridic ă, chiar și în condi Ńiile înregistr ării
unor fenomene de respingere sau de rezisten Ńă fa Ńă de noile norme de
drept, se înscrie în procesele de integrare, de int errela Ńii între comuni-
tăŃile umane, cu tendin Ńe de globalizare, procese de altfel inevitabile în
condi Ńiile mondializ ării raporturilor umane.

66

67

PARTEA A II-A

LUMEA INTERLOP Ă

68

69

Cap. I. LUMEA INTERLOP Ă – NO łIUNI GENERALE,
PUNCTE DE VEDERE, ACCEP łII ȘI EXPLICA łII
1.1. Conceptul de devian Ńă

În orice societate exist ă și func Ńioneaz ă un ansamblu de norme
și prescrip Ńii, obiceiuri și practici sociale care asigur ă ordinea social ă,
coeziunea intern ă, continuitatea și stabilitatea societ ăŃii. În func Ńie de
acest ansamblu normativ, societatea judec ă și evalueaz ă comporta-
mentul membrilor s ăi din punct de vedere al conform ării la normele și
valorile unanim recunoscute.
Prin socializare și control social se asigur ă transmiterea mode-
lului normativ și cultural, prin care societatea faciliteaz ă integrarea
social ă a membrilor s ăi. În urma socializ ării, individul manifest ă
tendin Ńe putrnice de adeziune la normele și valorile grupului de
apartenen Ńă . Aceste norme și valori devin un etalon al propriului
comportament.
Aceast ă tendin Ńă a comportamentului de a fi în concordan Ńă cu
regulile prescrise și cu a ștept ările grupului este conformitatea 1.
Conformitatea se deosebe ște de conformism, care const ă în acceptarea
mecanic ă, f ără motiva Ńii interioare, a normelor și valorilor unui grup,
împotriva propriilor convingeri ale individului.
Opusul st ării de conformism este nonconformismul sau
devian Ńa. Devian Ńa, lipsa de adeziune la modelul normativ și axiologic
al grupului, se manifest ă printr-un comportament „atipic”, care
încalc ă prescrip Ńiile normative și violeaz ă cerin Ńele institu Ńionale.
Comportamentul deviant nu este universal și omogen, normele și
valorile culturale fiind diferite de la un grup la altul și de la o
societate la alta. Etichetarea anumitor comportamen te sau fenomene
ca fiind „normale” sau „anormale” depinde de natura normelor
sociale, gradul de toleran Ńă al societ ăŃii respective, pericolul actual
sau poten Ńial pe care îl prezint ă pentru stabilitatea vie Ńii sociale,
influen Ńa culturii și a simbolurilor evaluative ale grupurilor sociale.
__________________
1 D. Banciu, S.M. R ădulescu, Sociologia crimei și criminalit ăŃii , Ed.
„Șansa”, Bucure ști, 1996, pag. 14.

70 A nu se identifica devian Ńa cu nonconformismul. Devian Ńa presu-
pune neconformismul fa Ńă de normele sociale, dar și conformitatea
fa Ńă de normele proprii unui grup social sau unei subcu lturi .
Devian Ńa include ansamblul comportamentelor care violeaz ă a ștept ările
institu Ńionalizate, acele a ștept ări împ ărt ăș ite sau recunoscute ca legitime
în cadrul unui sistem social 2.
Comportamentele deviante genereaz ă reac Ńii puternice din
partea societ ăŃii: utilizarea formelor și mecanismelor de control social
sau aplicarea unor sanc Ńiuni sociale (de la simpla reprobare pân ă la
sanc Ńiuni severe).
Devian Ńa este definită, în concluzie, ca transgresiune, identifi-
cat ă ca atare și sanc Ńionat ă, a normelor în vigoare într-un sistem social
dat 3. Devian Ńa este, în mod fundamental, un fenomen sociologic,
manifestând o evolu Ńie spa Ńial ă și temporal ă și având un caracter
relativ și cultural.
1.2. Delincven Ńa – devian Ńa cu caracter penal
Fenomenul de devian Ńă social ă are caracter universal, fapt pus
în eviden Ńă de E. Durkheim: „Nu poate exista societate în care
indivizii s ă nu se abat ă mai mult sau mai pu Ńin de la tipul colectiv” 4.
Evaluarea devian Ńei sociale se face pornind de la procesul de elabo-
rare a normelor și regulilor de conduit ă și terminând cu intensitatea
reac Ńiei sociale fa Ńă de înc ălcarea acestor reguli.
În ansamblul formelor de devian Ńă este inclus ă și delincven Ńa (cri-
minalitatea). Aceast ă form ă de devian Ńă afecteaz ă cele mai importante
valori și rela Ńii sociale protejate de normele juridice cu caracte r penal 5.
Delincven Ńa reprezint ă ansamblul actelor și faptelor care
violeaz ă regulile penale și care impun adoptarea unor sanc Ńiuni
negative, organizate de c ătre agen Ńii specializa Ńi ai controlului
social (poli Ńie, justi Ńie, institu Ńii de recluziune etc.). Delincven Ńa
este o form ă de devian Ńă cu caracter penal.
Tr ăsăturile specifice ale delincven Ńei constau, în principal, în:
– violarea legilor și prescrip Ńiilor juridice care interzic comiterea
anumitor ac Ńiuni;
__________________
2 Idem , pag. 13.
3 Dic Ńionar de sociologie, Larousse , Ed. Univers Enciclopedic, Bucu-
re ști, 1996, pag. 82.
4 D. Banciu, S.M. R ădulescu, o p.cit. , pag. 123.
5 Ibidem , pag. 121.

71 – manifestarea unui comportament contrar regulilor morale și de
convie Ńuire social ă;
– desf ăș urarea unor ac Ńiuni antisociale care pericliteaz ă siguran-
Ńa institu Ńiilor și grupurilor sociale, producând un sentiment de tea m ă
și insecuritate indivizilor.
Delincven Ńa include acele înc ălc ări și viol ări ale normelor pena-
le și de convie Ńuire social ă care protejeaz ă ordinea public ă, drepturile
și libert ăŃile individuale, via Ńa, s ănătatea și integritatea persoanei în
societate.
În viziunea lui E.H. Sutherland, un comportament de lincvent are
urm ătoarele caracteristici :
– are o serie de consecin Ńe negative, prin faptul c ă prejudiciaz ă
interesele întregii societ ăŃi;
– face obiectul unor interdic Ńii și constrângeri formulate de legea
penal ă;
– prezint ă o inten Ńie antisocial ă deliberat ă, urm ărind un scop
distructiv;
– cuprinde fuzionarea inten Ńiei cu ac Ńiunea culpabil ă;
– fapta este probat ă juridic și sanc Ńionat ă ca atare.
Delincven Ńa este un fenomen deosebit de complex, incluzând o
serie de aspecte și dimensiuni de natur ă statistic ă, juridic ă,
sociologic ă, psihologic ă, economic ă și prospectiv ă:
a) Dimensiunea statistic ă relev ă starea și dinamica criminali-
tăŃii în timp și spa Ńiu, prin evaluarea și m ăsurarea în procente, medii,
serii de distribu Ńii și indici a diferitelor delicte și crime, precum și
corelarea acestora cu o serie de variabile și indicatori cu caracter
social, ecologic, cultural, geografic (arii geograf ice și culturale,
grupuri de popula Ńie, zone rurale sau urbane, sisteme penale etc.).
b) Dimensiunea juridic ă eviden Ńiaz ă tipul normelor juridice
violate prin acte și fapte antisociale, periculozitatea social ă a acestora,
gravitatea prejudiciilor produse, intensitatea și felul sanc Ńiunilor
adoptate, modalit ăŃile de resocializare a persoanelor delincvente.
c) Dimensiunea sociologic ă este centrat ă pe identificarea, ex-
plicarea și prevenirea social ă a delictelor și crimelor, în raport cu
multiplele aspecte de inadaptare, dezorganizare și devian Ńă existente
în societate și în formele de reac Ńie social ă fa Ńă de diferitele delicte.
d) Dimensiunea psihologic ă pune în eviden Ńă structura perso-
nalit ăŃii individului delincvent și individului normal, motiva Ńia și
mobilurile comiterii delictului, atitudinea delincv entului fa Ńă de fapta
comis ă (r ăspunderea, discern ământul etc.).

72 e) Dimensiunea economic ă sau „costul” crimei precizeaz ă con-
secin Ńele directe sau indirecte ale diferitelor delicte, din punct de
vedere material și moral, (costurile financiare acordate victimelor,
martorilor, repara Ńiei bunurilor, poli Ńelor de asigurare etc.).
f) Dimensiunea prospectiv ă contureaz ă tendin Ńele de evolu Ńie
în viitor a delincven Ńei, precum și „propensiunea” spre delincven Ńă a
anumitor indivizi și grupuri sociale.
E. Durkheim eviden Ńiaz ă, pe lâng ă normalitatea fenomenului de-
vian Ńei în orice societate, și normalitatea delincven Ńei: „… Este inevitabil
ca printre abateri s ă nu fie unele care s ă prezinte caracter criminal”.
Chiar dac ă, aparent, delictul (crima) apare ca un fenomen jur i-
dic, reglementat prin normele dreptului penal, el e ste primordial un
fenomen social, care se produce în societate, având consecin Ńe nega-
tive și distructive pentru securitatea indivizilor și grupurilor. Actul
delincvent reprezint ă expresia unui șir de ac Ńiuni și conduite care
contrasteaz ă puternic cu normele de convie Ńuire existente în cadrul
grupurilor, institu Ńiilor, societ ăŃii.
Pentru majoritatea sociologilor, delincven Ńa reprezint ă o
problem ă social ă, deoarece include o discrepan Ńă semnificativ ă între
sistemele de referin Ńă valorice și normative ale societ ăŃii și a ștept ările
indivizilor. Delincven Ńa conduce la cre șterea tensiunilor sociale și a
nesiguran Ńei între indivizi. Ea implic ă, în acela și timp, înc ălcarea
flagrant ă a modelelor și schemelor valorice și normative a șteptate și
dorite, o dislocare a tiparelor și rela Ńiilor tradi Ńionale într-o societate,
precum și o abatere sensibil ă de la ceea ce societatea define ște ca
fiind moral, decent, licit și corect.
1.3. Grupuri și subculturi delincvente
În sens sociologic , prin grup , se în Ńelege, de regul ă, un ansam-
blu de indivizi având un grad ridicat de coeziune și stabilitate, în
care leg ăturile ierarhice și substructurile de cooperare garanteaz ă
finalitatea unor activit ăŃi comune specifice, orientate în sensul
satisfacerii intereselor de grup . Evident, în cazul grupurilor delinc-
vente, activit ăŃile se realizeaz ă prin înc ălcarea normelor și legilor
penale, prezentând o gravitate și o periculozitate deosebit ă și impu-
nând o reac Ńie de ripost ă din partea societ ăŃii prin sanc Ńiunea penal ă.
Acumularea și agravarea actelor delincvente într-o societate
genereaz ă anumite forme de alienare (astfel de acte devin „n ormale”),
stres, nesiguran Ńă și demoralizare. În plus, o mare parte a indivizilor

73 implica Ńi în asemenea acte antisociale nu- și percep propria situa Ńie,
nu-i intereseaz ă opinia celorlal Ńi, retr ăgându-se într-o „subcultur ă”
specific ă.
Subculturile delincvente reprezint ă moduri de „supravie-
Ńuire” și „adaptare” a indivizilor defavoriza Ńi și marginaliza Ńi în
raport cu o societate ostil ă. Aceste subculturi grupeaz ă acei indivizi
care au o imagine diferit ă referitoare la scala valoric ă, interesele
ocrotite și comportamentele dezirabile social. Aceast ă viziune diferit ă
îi determin ă s ă recurg ă, în mod frecvent, la mijloace ilegale și
indezirabile social, pentru a- și atinge scopurile, devenind astfel poten-
Ńiale surse de devian Ńă și criminalitate.
Subculturile delincvente apar ca o reac Ńie de protest a unor
grupuri fa Ńă de normele și valorile societ ăŃii, precum și din dorin Ńa de
înl ăturare a barierelor sau interdic Ńiilor sociale și de anihilare a
anxiet ăŃilor și frustr ărilor.
Având în vedere aceste aspecte, subcultura delincvent ă
cuprinde normele, regulile, tradi Ńiile și conduitele (pattern-urile
criminale), subordonate ac Ńiunilor cu finalitate judiciar ă sau
criminogen ă, specifice grupurilor de referin Ńă 6.
1.4. Lumea interlop ă – definire și concept
În cadrul vast al fenomenului criminalit ăŃii putem distinge cu
ușurin Ńă o serie de activit ăŃi cu specific infrac Ńional, pl ănuite și
realizate în mod organizat și ra Ńional, cu scopuri clar definite și cu
caracter permanent. Pentru ducerea la îndeplinire a unor astfel de
activit ăŃi este necesar un efort colectiv, implicând, a șadar, asocierea
mai multor indivizi ale c ăror ac Ńiuni s ă se subordoneze realiz ării
scopului propus. Avem de-a face, deci, cu o form ă organizat ă și
ra Ńional ă a criminalit ăŃii. Este ceea ce în limbajul uzual și în pres ă
poart ă numele de „lume interlop ă”, denumire pe care o vom prelua în
scopul definirii și încerc ării de a explica și în Ńelege mecanismele care
stau la baza acestei forme de criminalitate.
Lumea interlop ă poate fi definit ă prin existen Ńa unor grupuri
de indivizi f ără un contur precis și de o importan Ńă variabil ă,
ac Ńionând, de regul ă, în acela și habitat și subordonându- și
activitatea unor reguli și norme care se abat, într-o m ăsur ă mai
mic ă sau mai mare, de la coeficientul de toleran Ńă moral-juridic ă
__________________
6 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei , Note de curs, an universitar
1999/2000.

74 unanim admis de restul societ ăŃii ca indice de siguran Ńă și
echilibru social 7.
Așadar, lumea interlop ă este alc ătuit ă din grupurile delincvente
men Ńionate anterior. Acestea, îns ă, nu exist ă autonom, ci fiecare în
rela Ńie cu celelalte. Rela Ńiile dintre ele pot lua diferite forme: de veci-
nătate, de colaborare, de concuren Ńă , de conflict deschis sau de subor-
donare, în func Ńie de interesele de moment. În situa Ńii excep Ńionale,
când le sunt amenin Ńate interesele comune sau chiar existen Ńa, aceste
grupuri ajung la a face front comun în fa Ńa pericolului extern.
Dup ă cum se poate vedea, lumea interlop ă nu se reduce la
simpla însumare a indivizilor care, prin ac Ńiunile lor, aduc prejudicii
ordinii și echilibrului social. Lumea interlop ă este un sistem dinamic
și complex, ale c ărui elemente interac Ńioneaz ă permanent, cu un
mecanism specific de func Ńionare și guvernat de legi specifice.
1.5. Caracteristici ale lumii interlope
Am definit anterior lumea interlop ă ca fiind un sistem dinamic
și complex, cu mecanisme specifice de func Ńionare. Acest mod de a
privi lumea interlop ă impune unele preciz ări.
Lumea interlop ă este o realitate specific ă, cu o structur ă și un
mod de organizare aparte. Complexitatea și dinamismul ce o caracte-
rizeaz ă sunt date de marea varietate a elementelor compone nte și de
numeroasele tipuri de rela Ńii existente între acestea. Între grupurile
care alc ătuiesc lumea interlop ă exist ă o permanent ă interac Ńiune și
interdependen Ńă . Modul în care se raporteaz ă unele la altele se
modific ă rapid, în func Ńie de situa Ńie și de interesele de moment.
Nu se pune problema dispari Ńiei, la un moment dat, a lumii
interlope, deoarece dispune de o mare capacitate de restructurare și
adaptare la diverse situa Ńii, asigurat ă de modul în care elementele
componente evolueaz ă, se modific ă și î și creeaz ă mecanisme specifice
de adaptare, supravie Ńuire și ap ărare. Aceste mecanisme specifice
asigur ă continuitatea spa Ńial ă și temporal ă a subculturii delincvente și,
în final, a lumii interlope ca întreg.
Caracteristica fundamental ă a existen Ńei lumii interlope este
eludarea permanent ă a normelor morale și juridice unanim admise 8.
Ob Ńinerea de venituri se realizeaz ă prin mijloace ilicite și imorale, indivi-
__________________
7 T. Butoi, Psiho-sociologia devian Ńei de tip social, Note de curs, an
universitar 1999/2000.
8 Ibidem .

75 zii sustr ăgându-se obliga Ńiilor cet ăŃene ști și oric ărui efort în favoarea unei
conduite hedonice, centrat ă pe pl ăcere, aventur ă și profit.
Preocuparea membrilor lumii interlope de a- și procura bani și
putere se subordoneaz ă, îns ă, paradoxal, dorin Ńei de a reveni în
societatea moral ă. Chiar dac ă acest lucru nu se realizeaz ă, ei încearc ă
cel pu Ńin s ă devin ă „onorabili” sau, în cel mai r ău caz, caută s ă-și
creeze acea aparen Ńă de moralitate, ascunzându-se în spatele princi-
piului: „Scopul scuz ă mijloacele”.
Societatea tolereaz ă, totu și, de multe ori lumea interlop ă, în
speran Ńa recuper ării membrilor ei în plan social. În general, lumea
interlop ă este marginalizat ă, împins ă spre periferia societ ăŃii. Cu toate
acestea, nu poate fi considerat ă un grup marginal decât din anumite
puncte de vedere.
Termenul de marginalizare 9 a fost introdus în sociologie de
R.K. Merton (1949), pentru a desemna un tip particu lar de devian Ńă . Un
individ care și-a interiorizat puternic deopotriv ă valorile, obiectivele
prescrise de cultur ă și normele ce definesc mijloacele licite ce permit
atingerea acestor obiective poate fi pus în situa Ńia de a nu reu și, folosind
mijloacele licite. Din cauza interdic Ńiilor morale pe care și le-a însu șit, el
nu poate recurge la mijloace ilicite. Astfel, apare un conflict, o
contradic Ńie între atingerea scopurilor și lipsa mijloacelor, pe care
individul o va elimina prin retragerea din mecanism ul social, respingând,
deopotriv ă, scopurile și mijloacele. R.A. Cloward și L.E. Ohlin (1960) au
prelungit aceast ă analiz ă, considerând marginalizarea ca fiind rezultatul
unei duble nereu șite: e șecul în ob Ńinerea mijloacelor licite, dar și în
accesul la mijloacele ilicite, care nu sunt întotde auna disponibile și trebuie
să fac ă obiectul unei asimil ări culturale.
Din acest punct de vedere, între un grup marginal și lumea
interlop ă apar diferen Ńe clare. Membrii lumii interlope î și ating
scopurile, în principal, prin mijloace ilicite. În urma unui e șec în
ob Ńinerea mijloacelor licite, ei nu se retrag din meca nismul social,
dimpotriv ă, continu ă s ă fie componen Ńi activi ai acestuia, dar
subordonându- și activitatea unor norme și modele comportamentale
indezirabile social. Ei resping doar mijloacele leg ale, nu și scopurile.
Similitudinile apar îns ă în cazul rela Ńiilor cu societatea.
Existen Ńa grupurilor marginale și a lumii interlope confirm ă și
consolideaz ă permanent func Ńia, pozi Ńia grupului dominant și a
sistemului de norme și valori dominante în mod ideal, sau material.
Un alt punct comun îl constituie modul în care soci etatea suprave-
__________________
9 Dic Ńionar de sociologie – Larousse , pag. 159.

76 gheaz ă, urm ăre ște, pedepse ște sau încearc ă s ă distrug ă atât grupurile
marginale, cât și lumea interlop ă.
Societatea tr ăie ște iluzia controlului asupra lumii interlope și a
sanc Ńion ării acesteia prin aparatul juridico-poli Ńienesc. Îns ă faptul c ă
lumea interlop ă continu ă s ă-și desf ăș oare nestingherit ă activitatea ar
trebui s ă ridice serioase semne de întrebare cu privire la e ficien Ńa
acestui control și a efectelor sanc Ńiunilor.
Pozi Ńia lumii interlope fa Ńă de societate este evident ă. Lumea
interlop ă î și alege din cadrul societ ăŃii victimele și complicii necesari
reu șitei opera Ńiunilor pl ănuite 10 . În acela și timp, în circuitul bog ăŃiilor
comunit ăŃii, membrii lumii interlope g ăsesc bunuri pe care consider ă
că este normal s ă și le însu șeasc ă.
O alt ă caracteristic ă de baz ă a lumii interlope este interna Ńiona-
lizarea normelor și obiceiurilor specifice 11 . Astfel, în orice Ńar ă, în
ciuda diferen Ńelor culturale și de regim politic, modul de via Ńă interlop
este acela și. Cu toate acestea, exist ă și o excep Ńie, și anume, în ceea ce
prive ște teritorialitatea. Zonele de influen Ńă și de activitate ale
grupurilor de infractori sunt strict delimitate, ac cesul intru șilor fiind
tolerat cu mare greutate. Ignorarea acestor „grani Ńe” și activit ăŃile
desf ăș urate pe „teritoriul altuia” duc la conflicte între grupurile
respective, conflicte ce degenereaz ă adesea în reglement ări de conturi
deosebit de brutale și violente.
Pentru membrii lumii interlope, o reu șit ă real ă impune un calcul
al riscurilor în raport cu posibilul profit a șteptat și grija de a-și asigura
un trai îmbel șugat.
1.6. Tipuri de devian Ńă în lumea interlop ă
Lumea interlop ă nu se reduce la simpla însumare a infractorilor.
În acela și timp, nu orice individ care a înf ăptuit acte ce cad sub
inciden Ńa legilor penale poate fi considerat membru al lumi i interlope.
În alc ătuirea lumii interlope intr ă grupuri organizate de
infractori, cu grad variabil de structurare, specia lizate în anumite
tipuri de activit ăŃi cu caracter antisocial, activit ăŃi desf ăș urate în
relativ acela și habitat.
Activitatea infrac Ńional ă a acestor indivizi nu are caracter acci-
dental sau ocazional. Este o activitate organizat ă, permanent ă, urm ă-
__________________
10 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei, Note de curs, an universitar
1999/2000.
11 Ibidem .

77 re ște scopuri foarte clar definite, ce satisfac intere sele de moment ale
grupului și se desf ăș oar ă dup ă planuri foarte atent conturate, ce au în
vedere atât atingerea scopurilor, cât mai eficient, dar și evaluarea
posibilelor riscuri în raport cu finalitatea activi t ăŃii respective.
Calitatea de membru al lumii interlope este dat ă de aparte-
nen Ńa la un grup structurat de delincven Ńi și de pozi Ńia individului
în cadrul acestui grup.
Grupurile ce alc ătuiesc lumea interlop ă sunt închise și au un
grad ridicat de coeziune, ceea ce face ca intrarea într-un astfel de grup
să se realizeze cu mare dificultate. Individul trebui e s ă adopte și s ă se
supun ă normelor și legilor specifice ce guverneaz ă activitatea
grupului, s ă se adapteze stilului de via Ńă practicat de ceilal Ńi, s ă fac ă
dovada loialit ăŃii fa Ńă de grup și s ă-și subordoneze propriile interese,
intereselor de grup. Astfel, nu orice infractor fac e parte obligatoriu
din lumea interlop ă. Pentru a face parte din lumea interlop ă și pentru
a fi recunoscut ca atare de ceilal Ńi membrii ai acesteia, infractorul
trebuie s ă îndeplineasc ă anumite condi Ńii :
a) Este foarte important ă apartenen Ńa la un grup structurat și orga-
nizat de infractori. Componen Ńii lumii interlope nu- și desf ăș oar ă activi-
tatea solitar decât foarte rar, aceste cazuri const ituindu-se ca excep Ńii;
b) Individul trebuie s ă aib ă o bogat ă experien Ńă în domeniul
infrac Ńional. În acest sens, putem folosi termenul de „car ier ă infrac-
Ńional ă”. Prin carier ă infrac Ńional ă definim activitatea infrac Ńional ă
privit ă ca preocupare principal ă a individului și ca surs ă principal ă sau
unic ă de venit, desf ăș urat ă o perioad ă cât mai îndelungat ă din via Ńa lui;
c) Prestigiul individului în grupul de delincven Ńi cre ște direct
propor Ńional cu gradul de specializare în activitatea spec ific ă
desf ăș urat ă de grup, num ărul de condamn ări și timpul petrecut în
institu Ńiile penitenciare;
d) Individul se impune în cadrul lumii interlope și prin
comportament. Agresivitatea, violen Ńa manifest ă, atitudinea fa Ńă de
institu Ńiile de control social (juridico-poli Ńienesc) sunt „calit ăŃi” care
îi faciliteaz ă individului accesul în lumea interlop ă.
Atunci când un individ îndepline ște condi Ńiile de mai sus, putem
afirma cu certitudine c ă avem de-a face cu un membru al lumii interlope.
În același timp, ne putem da seama ce categorii de infractor i nu
fac parte din lumea interlop ă. Un act infrac Ńional, indiferent de
gravitatea lui și de periculozitatea în plan social, dac ă este unic și
neinclus într-un plan bine structurat și, mai ales, dac ă nu este repetat, nu
face din autorul lui un membru al lumii interlope. De exemplu: un omor
pasional, un accident auto, urmat de fuga de la loc ul faptei, agresarea

78 unei persoane, furtul unui obiect dintr-un magazin, devastarea unui
local public sau a unei locuin Ńe în anumite circumstan Ńe ( și exemplele
pot continua) sunt delicte prev ăzute și sanc Ńionate de legile penale, dar
autorii acestora nu pot fi inclu și între membrii lumii interlope. Acela și
lucru se poate spune și despre infractorii care prezint ă diferite afec Ńiuni
psihopatologice (psihopa Ńii, maniacii, schizofrenicii etc.) și care, din
aceast ă cauz ă, sunt lipsi Ńi de discern ământul propriilor fapte și, în
consecin Ńă , nu au r ăspundere penal ă.
În lumea interlop ă predomin ă infrac Ńiunile ce necesit ă activitatea în
comun, cooperarea între grupuri „specializate” în d iferite activit ăŃi12 .
Printre cele mai frecvente tipuri de infrac Ńiuni pe care le
întâlnim în lumea interlop ă men Ńion ăm: proxenetismul, prostitu Ńia,
tâlh ăria, jaful, șantajul, traficul de valut ă, spargerile de locuin Ńe, furtul
de ma șini, impunerea a șa-numitelor „taxe de protec Ńie” și practicarea
jocurilor de noroc ilegale. Desigur, aceasta este o simpl ă enumerare.
De cele mai multe ori, acestea apar în cele mai div erse combina Ńii și
cu efecte de o gravitate și o periculozitate deosebit ă.
1.7. Componen Ńa lumii interlope
1.7.1. Caracteristici psiho-sociale ale membrilor lumii i nterlope

La nivelul întregii societ ăŃi, c ăile spre succes sunt educarea,
cultivarea și solida preg ătire profesional ă, mai întâi în cadrul familiei
și apoi în institu Ńiile de înv ăŃă mânt, în conformitate cu normele și
__________________
12 De exemplu : pentru spargerea unei locuin Ńe sunt necesari mai mul Ńi
indivizi, care se constituie într-o re Ńea, fiecare având func Ńia lui specific ă în
cadrul opera Ńiunii. Unul dintre ei furnizeaz ă „pontul” (informa Ńia),
supravegheaz ă un timp activitatea celor care locuiesc în casa/ap artamentul
respectiv, pentru a stabili momentul propice desf ăș ur ării spargerii. În acela și
timp, ceilal Ńi întocmesc planul: modul de realizare, atribu Ńiile ce revin
fiec ăruia, modul în care vor fi transportate bunurile su strase și locul în care
vor fi depozitate. De asemenea, se stabilesc și variantele de ac Ńiune alterna-
tive, în cazul c ă apar evenimente neprev ăzute. O dat ă bunurile sustrase, sunt
depozitate în anumite locuri, de obicei la persoane care nu au participat la
spargere („t ăinuitori”), urmând a fi valorificate de c ătre ace știa sau de c ătre
al Ńii experimenta Ńi în astfel de „vânz ări”. Aceasta nu a fost decât o exempli-
ficare a „muncii în echip ă”, caracteristic ă lumii interlope, cu precizarea c ă
fiecare participant la ac Ńiune î și prime ște partea de „prad ă”, în func Ńie de
presta Ńie și de gradul de risc al ac Ńiunii întreprinse.

79 valorile sociale unanim admise și respectate. Dar ce se întâmpl ă când
familia nu corespunde modelului general și când resursele materiale,
financiare nu permit realizarea procesului educa Ńional institu Ńio-
nalizat? Ce se întâmpl ă în cazul în care tân ărului dornic de afirmare i
se pun tot felul de bariere din considerente econom ice, financiare sau
culturale, care îl aduc în situa Ńia de a nu-și putea dezvolta și valorifica
aptitudinile, abilit ăŃile, talentele, capacitatea de a se realiza?
Un r ăspuns la aceste întreb ări îl dau R.A. Cloward și L.E. Ohlin
prin teoria oportunit ăŃilor diferen Ńiate (1960) 13 . Conform acestei
teorii, atunci când mijloacele legale sunt blocate de barie re ca: di-
feren Ńele culturale și de limbaj, adversit ăŃi economice, o limitat ă
disponibilitate a resurselor, oamenii sunt for ŃaŃi s ă apeleze la
mijloace ilegale, pentru a- și asigura cele necesare traiului.
De aceea, este important s ă privim membrii lumii interlope și
din aceast ă perspectiv ă. Capacitatea intelectual ă a multora dintre ei
nu trebuie pus ă la îndoial ă. Avem, îns ă, de-a face cu indivizi cu
puternice complexe psihice, generate de gravele car en Ńe afective și
educative care le-au marcat copil ăria și adolescen Ńa14 . La acestea
s-au ad ăugat atitudinea ostil ă a societ ăŃii și indiferen Ńa acesteia fa Ńă
de problemele lor.
Membrii lumii interlope nu sunt complet lipsi Ńi de calit ăŃi și
aptitudini care s ă le asigure reu șita într-un cadru normal și legal, îns ă,
din diferite motive, nu au capacitatea de a le valo rifica. Întreruperea
timpurie a preg ătirii școlare este con știentizat ă cu timpul ca handicap,
creându-se un complex de inferioritate în raport cu standardele
unanim admise și recunoscute de întreaga societate. Pentru a supli ni
acest handicap, ei recurg la adoptarea unor atitudi ni și modele
comportamentale ce le dau iluzia superiorit ăŃii. În fapt, î și dezvolt ă
mecanisme psihice specifice de ap ărare. Î și atribuie calit ăŃi care, în
viziunea lor, compenseaz ă caren Ńele educative (for Ńă , curaj, loialitate
etc.), adopt ă o ierarhie valoric ă diferit ă, care le permite s ă se consi-
dere cu mult superiori celorlal Ńi membrii ai societ ăŃii. În virtutea
acestei „superiorit ăŃi”, membrii lumii interlope consider ă c ă au
dreptul de a-și însu și bunurile altora și, mai mult, c ă modalit ăŃile
legale de a-și asigura bun ăstarea sunt degradante și umilitoare. Depo-
sedarea celor cu posibilit ăŃi materiale peste medie este v ăzut ă adesea
ca un act de dreptate, de justi Ńie.
__________________
13 N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, Psihologia judiciar ă, Ed.
„Șansa”, Bucure ști, 1994, pag. 29.
14 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei, Note de curs, 1999/2000.

80 Ceea ce ini Ńial este un gest reflex al individului de ap ărare fa Ńă
de atitudinea ostil ă a societ ăŃii vizavi de devian Ńă (abandonul școlar
fiind, de exemplu, un comportament deviant) – integ rarea în grupuri
de indivizi afla Ńi în situa Ńii asem ănătoare, în mijlocul c ărora se sim Ńea
în siguran Ńă – devine cu timpul o atitudine de respingere a soc iet ăŃii, în
spe Ńă , a normelor și valorilor ce o guverneaz ă, prin adoptarea și
respectarea unor norme și valori diferite sau chiar opuse, a unor mo-
dele comportamentale delincvente ce pun în pericol ordinea și sigu-
ran Ńa social ă. Punctul final al acestei evolu Ńii este, evident, adoptarea
modului de via Ńă interlop.
Avem de-a face, în concluzie, cu o categorie de ind ivizi cu un mod
special de a privi lucrurile și o ierarhie valoric ă diferit ă de cea a restului
societ ăŃii. Sunt indivizi cu puternice complexe psihice, ca re caut ă s ă se
impun ă prin mijloace specifice, altele decât cele dezirab ile social.
1.7.2. Principalele categorii de infractori ce compun
lumea interlop ă

Infractorii profesioni ști
Infractorii profesioni ști se reunesc în categoria cea mai specta-
culoas ă și mai primejdioas ă a delincven Ńilor. Ca indivizi distinc Ńi, se
reg ăsesc în cadrul crimei organizate.
Ace ști infractori și-au f ăcut din activitatea infrac Ńional ă o mese-
rie, fiind în permanen Ńă în c ăutare de „ponturi” și preg ătirea de „lovi-
turi”. Ca și în restul societ ăŃii, în lumea interlop ă exist ă speciali ști în
diferite tipuri de activit ăŃi, reuni Ńi în grupuri axate pe realizarea anu-
mitor tipuri de infrac Ńiuni, care activeaz ă în zone clar delimitate. De
regul ă, infractorii profesioni ști se bucur ă de prestigiu în bran șă , prin
ac Ńiunile lor îndr ăzne Ńe, reu șitele dovedindu-le ingeniozitatea și curajul.
L. Yablonski, în lucrarea Criminology. Crime and criminality
(Harper Collins Publisher, New York, 1990), pe baza unei ample
sinteze asupra literaturii de specialitate, diferen Ńiaz ă dou ă categorii de
infractori, în func Ńie de gradul de preg ătire infrac Ńional ă:
1. Criminali situa Ńionali , care, în general, sunt cei ce comit
infrac Ńiuni ocazional, întâmpl ător. În func Ńie de caracteristicile
contextuale, apar trei categorii de infractori:
a) infractori datorit ă unor situa Ńii emo Ńionale (ex. crima pasional ă);
b) infractori datorit ă unor situa Ńii financiare (ex. fraude, delapi-
dări, falsificări etc.);

81 c) infractori datorit ă unei situa Ńii politice.
2. Criminalii de carier ă, infractori ce sunt de obicei forma Ńi și
socializa Ńi în direc Ńia comiterii crimei. Sistemul de norme și valori,
reguli și modele comportamentale în cadrul c ăruia ace știa au fost
socializa Ńi este diferit de cel utilizat de c ătre societate pentru
majoritatea popula Ńiei. O caracteristic ă a acestor indivizi este tendin Ńa
lor de a lua ini Ńiativa în comiterea crimelor, chiar și în situa Ńii în care
sunt foarte vulnerabili în a fi aresta Ńi și condamna Ńi.
Cu toate c ă dezvoltarea conceptului de „criminal de carier ă” îi
apar Ńine în special lui Walter Reckless („The Crime Prob lem”,
Random House, New York, 1961), principalele tr ăsături ale crimina-
lului de carier ă au fost conturate de L. Yablonski.
Criminalul de carier ă este un individ normal, din punct de vedere
psihologic, nu prezint ă caracteristici care s ă-l diferen Ńieze de non-
criminal. Alegerea crimei ca ocupa Ńie este, în cea mai mare parte,
considerat ă ca fiind o alegere „ra Ńional ă”. Crima este mijlocul s ău
principal de a-și asigura cele necesare traiului; chiar dac ă ocazional de Ńin
unele slujbe conven Ńionale, acest lucru se întâmpl ă sub presiunea extern ă
a membrilor familiei sau a unor oficiali (de exempl u: reprezentan Ńi ai
sistemului judiciar). Majoritatea infrac Ńiunilor comise de criminalii de
carier ă sunt împotriva propriet ăŃii (spargeri, furturi, tâlh ării).
Debutul în cariera infrac Ńional ă are loc în majoritatea cazurilor
înc ă din copil ărie. Criminalul de carier ă î și dezvolt ă atitudinile
favorabile pentru infrac Ńiune și nefavorabile pentru poli Ńie și societate,
în general. El î și formeaz ă deprinderi tehnice și modalit ăŃi de ac Ńiune
folositoare pentru comiterea infrac Ńiunilor. Petrecerea unui anumit timp
în închisoare este a șteptat ă și considerat ă ceva normal în ocupa Ńia sa. În
închisoare folose ște timpul pentru a înv ăŃa noi metode de comitere a
crimei. Pentru el închisoarea este o școal ă a crimei.
Yablonski atrage aten Ńia asupra faptului c ă în interiorul
categoriei criminalilor de carier ă se poate produce o specializare. Unii
criminali de carier ă devin „profesioni ști” în comiterea anumitor
infrac Ńiuni. Infractorii profesioni ști se disting de ceilal Ńi infractori prin
anumite tr ăsături specifice. În primul rând, ei sunt speciali ști. Înalta
specializare le permite planificarea, alegerea vict imelor și comiterea
infrac Ńiunii, în a șa fel încât s ă o fac ă foarte bine sau imposibil chiar de
depistat. Infractorul profesionist este format, în sensul c ă are
deprinderi și abilit ăŃi care sunt urmarea unui proces de formare în
specialitate. „Profesorii” lui sunt, de obicei, inf ractori profesioni ști
mai vârstnici. El planific ă ac Ńiunea infrac Ńional ă mai amplu decât o

82 face criminalul de carier ă obi șnuit, studiaz ă cu aten Ńie locurile,
elaboreaz ă strategii, evalueaz ă câ știgurile în raport cu riscurile la care
se expune etc. De remarcat este faptul c ă infractorii profesioni ști nu
sunt implica Ńi decât foarte rar în comiterea unor crime ce presu pun
violen Ńa, cum ar fi omuciderea.
Integrarea acestor indivizi în lumea interlop ă nu este doar
rezultatul capacit ăŃii și al eficacit ăŃii modului lor de operare, al
preg ătirii profesionale. Ei ajung s ă ocupe un loc în aceast ă lume,
respectând cu stricte Ńe regulile nescrise, legile și uzan Ńele specifice.
Un alt factor care le asigur ă infractorilor profesioni ști nu numai
accesul, ci chiar și un anumit prestigiu în lumea interlop ă este
racolarea lor de c ătre membrii marcan Ńi, cu mare influen Ńă , ai acesteia.
Îns ă o importan Ńă deosebit ă o are dovada de loialitate pe care
infractorul o face fa Ńă de șefii pentru care opereaz ă și fa Ńa de grupul de
apartenen Ńă . Prestigiul s ău în lumea interlop ă cre ște în momentul în care,
fiind prins în urma unei ac Ńiuni foarte periculoase, din punct de vedere
social, el suport ă singur o condamnare grea, f ără a-și demasca șefii sau
complicii, acest „sacrificiu” fiind apreciat în mod deosebit și recompensat.
Statutul de membru al lumii interlope îi confer ă infractorului
profesionist anumite avantaje. În schimbul „servici ilor” și loialit ăŃii
sale, lumea interlop ă îi ofer ă protec Ńie, suport material și îi ajut ă
familia în cazul în care este nevoit s ă isp ăș easc ă o pedeaps ă privativ ă
de libertate.
Al ături de delincven Ńa profesionist ă care poate fi considerat ă
clasic ă, exist ă un alt tip de delincven Ńă , cel pu Ńin tot atât de vast ă și
mult mai pu Ńin expus ă la represiune din partea societ ăŃii și, în final,
mult mai profitabil ă. Acest tip de delincven Ńă const ă în practicarea
„traficurilor ilicite” 15 . Cei care practic ă acest gen de activitate infrac-
Ńional ă sunt cel mai adesea indivizi care au deja un trecu t de infractori
profesioni ști. Experien Ńa acumulat ă și dorin Ńa de a sc ăpa de repre-
siunea organelor poli Ńiene ști îi determin ă pe ace știa s ă dea o aparen Ńă
de „onorabilitate” activit ăŃilor pe care le întreprind, continuând s ă
tr ăiasc ă, în paralel, în modul specific lumii interlope. În general, sunt
bine organiza Ńi și lipsi Ńi de scrupule, profitul fiind scopul lor princi-
pal. Alegerea mijloacelor nu prezint ă importan Ńă , fiind rezultatul
situa Ńiei de moment, al circumstan Ńelor.
Activit ăŃile de trafic antreneaz ă trei categorii de indivizi: procura –
torii (cei care realizeaz ă efectiv activitatea de sustragere a bunurilor, pri n
diferite modalit ăŃi), mijlocitorii (intermediarii care se ocup ă de valori-
__________________
15 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei, Note de curs, 1999/2000.

83 ficarea bunurilor respective) și beneficiarii , reunind o mare varietate de
infractori: falsificatori, escroci, proxene Ńi, prostituate etc.
Activit ăŃile de trafic de Ńin locul primordial în lumea interlop ă,
asigurându-i permanent o baz ă material ă solid ă. Traficul de orice
natur ă este cea mai sigur ă surs ă de câ știg și cea mai pu Ńin riscant ă
activitate, normele legislative permi Ńându-le trafican Ńilor s ă-și desf ă-
șoare nestingheri Ńi activitatea în majoritatea cazurilor.

Proxene Ńii
Proxenetismul este cea mai comod ă și mai sigur ă form ă de trafic
ilicit. Pe lâng ă câ știgurile substan Ńiale în bani, ofer ă posibilitatea
culegerii de informa Ńii și stabilirii de contacte, rela Ńii și complicit ăŃi în
vederea urm ătoarelor lovituri.
Proxene Ńii sau, dup ă cum mai sunt numi Ńi în limbajul uzual „pe știi”,
sunt de fapt comercian Ńi. Ceea ce îi distinge îns ă de adev ăra Ńii comercian Ńi
este natura comer Ńului pe care îl practic ă (care este prev ăzut și sanc Ńionat
penal) și, mai ales, „marfa” pe care o vehiculeaz ă – sexul. Prostituatele
(femei care practic ă rela Ńii sexuale contra unei anumite sume de bani,
aceast ă activitate fiind modul lor de a- și asigura cele necesare traiului) nu
sunt decât instrumente în mâna proxenetului, ele nu sunt vândute
clientului, ci numai „închiriate”. Trebuie specific at acest lucru, pentru a
nu confunda proxene Ńii cu negustorii de sclavi din vechime. Ceea ce
cump ără clientul nu este prostituata, ci actul sexual în s ine, prostituata
fiind numai instrumentul necesar realiz ării acestui act, instrument pe care
proxenetul îl „închiriaz ă” contra cost.
Clientela prostitu Ńiei dep ăș ește de departe ca importan Ńă nume-
ric ă clientela tuturor celorlalte categorii de trafic. Clientela este foarte
ușor de g ăsit, iar „marfa” foarte u șor de oferit, spre deosebire de alte
categorii de trafic (exemplu: traficul cu arme sau cu droguri). De
asemenea, acestui gen de trafic i se poate da cu ma i mult ă u șurin Ńă o
aparen Ńă „onorabil ă”: a șa-numitele „trupe de balet”, saloane de masaj,
agen Ńiile matrimoniale etc.
Metodele pe care le folose ște proxenetul pentru a racola și
pentru a determina prostituatele s ă „lucreze” sunt cele mai diverse.
Uneori, totul depinde de for Ńa persuasiv ă a acestuia, de puterea lui de
a convinge. Dar, cel mai adesea, prostituatele sunt constrânse prin
șantaj, violen Ńă și presiune. Odat ă recrutat ă, prostituata devine „de
meserie”, fiind gata oricând s ă se ofere poten Ńialilor clien Ńi.
Proxenetului îi revine cea mai mare parte din banii ob Ńinu Ńi de
prostituat ă, acesteia r ămânându-i la dispozi Ńie doar un mic procent,

84 necesar pentru p ăstrarea aparen Ńei de lux pe care o afi șeaz ă. În
schimb, proxenetul asigur ă prostituatei protec Ńie, locuin Ńă și, nu în
ultimul rând, clien Ńi.
Proxenetul are drepturi de proprietar asupra prosti tuatelor, drept
recunoscut și de necontestat în lumea interlop ă. El le poate pedepsi
atunci când nu este mul Ńumit de presta Ńia lor, f ără ca altcineva s ă
poat ă interveni. Prostituata poate fi vândut ă altui proxenet, f ără ca ea
să aib ă un cuvânt de spus.
Fiecare re Ńea de prostituate, coordonat ă de unul sau mai mul Ńi
proxeneŃi, activeaz ă într-un anumit teritoriu. De remarcat este faptul
că proxene Ńii î și respect ă grani Ńele, orice încercare a vreunuia dintre ei
de a le înc ălca fiind sanc Ńionat ă cu brutalitate. Membrii lumii
interlope condamn ă, de asemenea, orice încercare a unui proxenet de
a racola cu for Ńa o prostituat ă ce apar Ńine altuia. Acest gen de ac Ńiuni
se soldeaz ă adesea cu veritabile r ăzboaie, cu blamul lumii interlope
sau cu servicii sau amenzi compensatorii în favoare a celui p ăgubit.
Orice proxenet are o bogat ă experien Ńă infrac Ńional ă, și ar fi
complet eronat s ă consider ăm c ă el a abandonat complet crima și
delincven Ńa clasic ă. Dimpotriv ă, prostitu Ńia îi ofer ă accesul la infor-
ma Ńii utile, baza material ă și complicii necesari preg ătirii diferitelor
„lovituri”, protec Ńie și ad ăpost, în caz de pericol. Influen Ńa proxene-
tului asupra prostituatelor sale este cu atât mai e vident ă în momentul
în care acesta este urm ărit de poli Ńie sau chiar închis. Ele îl protejeaz ă,
îi ofer ă ad ăpost, ajung pân ă la a min Ńi organele judiciare pentru a-l
ap ăra. În cazul în care el este închis, pe perioada de ten Ńiei, ele sunt
preluate temporar de un alt proxenet, îns ă continu ă s ă lucreze pentru
„pe ștele” lor.
Trebuie men Ńionat faptul c ă în bran șa proxene Ńilor întâlnim nu
numai b ărba Ńi, ci și femei. De multe ori, femeile-proxenet pot fi mai
abile și mai periculoase decât b ărba Ńii, iar în rela Ńiile cu prostituatele
mai dure și mai brutale.

Prostituatele
Prostitu Ńia este un fenomen de o amploare deosebit ă, care a
afectat și afecteaz ă în continuare întreg mapamondul, indiferent de
Ńar ă, cultur ă, tradi Ńii, legisla Ńie, perioad ă istoric ă și regim politic. Cu
toate c ă, în general, este considerat ă ilegal ă și imoral ă, practicarea
prostitu Ńiei este în unele Ńă ri tolerat ă și chiar legalizat ă. Prin
legalizarea prostitu Ńiei se urm ăre ște, de fapt, încercarea de a Ńine acest
fenomen sub control.

85 Ar fi o naivitate s ă credem c ă în Ńara noastr ă nu a existat
prostitu Ńie înainte de 1989. Regimul politic nu a reu șit s ă împiedice
practicarea „celei mai vechi meserii”, acest lucru realizându-se îns ă sub
o form ă mai mult sau mai pu Ńin mascat ă. Este, deci, eronat ă ideea c ă
prostitu Ńia a ap ărut în România dup ă 1989, în urma instal ării
democra Ńiei. Trecerea la economia de pia Ńă nu a avut rolul de
„declan șator” al fenomenului prostitu Ńiei, ci numai de „catalizator”.
Efectele secundare ale tranzi Ńiei de la o economie de tip centralizat la o
economie de pia Ńă , și anume șomajul, nesiguran Ńa veniturilor, sc ăderea
nivelului de trai, au dus, la rândul lor, la creare a unui mediu propice
evolu Ńiei și extinderii rapide a fenomenului prostitu Ńiei. În acela și timp,
libertatea și democra Ńia sunt intens exploatate de cei situa Ńi în aceast ă
„zon ă crepuscular ă” a societ ăŃii, care este lumea interlop ă.
Evident, prostitu Ńia a fost legat ă întotdeauna de existen Ńa lumii
interlope. Dup ă cum am ar ătat anterior, „comer Ńul cu sex” este una
din cele mai importante surse de câ știg ale lumii interlope, câ știg facil
situat la grani Ńa dintre legal și ilegal. Ca s ă ne putem da seama de
soliditatea bazei materiale pe care o ofer ă prostitu Ńia lumii interlope
este suficient s ă ne gândim la num ărul prostituatelor din fiecare Ńar ă,
num ăr care variaz ă între zeci și sute de mii. Câ știgul actual al unei
prostituate este fabulos, comparativ cu al unei fun c Ńionare, dar circa
2/3 din acesta este partea proxenetului.
Prostitu Ńia este legat ă de lumea interlop ă și prin faptul c ă infractorii
își aleg amantele și î și recruteaz ă complicii dintre prostituate și patroane
de bordeluri. În plus, în afar ă de strad ă, celelalte locuri în care se practic ă
prostitu Ńia, și anume, localuri, baruri de noapte, discoteci, apa r Ńin sau se
afl ă sub controlul unor membrii mai mult sau mai pu Ńin marcan Ńi ai lumii
interlope, în majoritatea cazurilor.
Astfel, se poate observa cu u șurin Ńă c ă între dezvoltarea prosti-
tu Ńiei și dimensiunile lumii interlope este o strâns ă interdependen Ńă și
propor Ńionalitate.
Mecanismele de racolare a viitoarelor prostituate s unt variate.
De multe ori, cel care le racoleaz ă este „ajutat” de naivitatea,
credulitatea, dorin Ńa de a tr ăi în lux a respectivelor tinere. Mai întâi
seduse de c ătre racoleur sau de c ătre viitorul proxenet, care le promit
mult visatul lux, multe fete sunt antrenate, încetu l cu încetul, în
angrenajul prostitu Ńiei prin sugestie, amenin Ńare, șantaj și, nu în
ultimul rând, prin violen Ńă .
Deja binecunoscutele anun Ńuri la „Mica publicitate”, care ofer ă
contracte de dansatoare sau diferite locuri de munc ă pentru tinere în

86 str ăin ătate, sau posibilitatea unor c ăsătorii cu cet ăŃeni str ăini, sunt alte
modalit ăŃi de recrutare, veritabile produc ătoare de prostituate. Cu
toate c ă substratul acestor anun Ńuri nu mai este un secret pentru
nimeni, acestea continu ă, paradoxal, s ă fac ă victime. Naivele tinere
sunt duse de „impresari” în str ăin ătate, unde sunt obligate s ă se
prostitueze. Cu toate acestea, nu trebuie s ă omitem faptul c ă o parte
din aceste fete se las ă pe mâna proxene Ńilor și pleac ă în str ăin ătate în
cuno știn Ńă de cauz ă, fiind con știente de ceea ce le a șteapt ă acolo.
Desigur, normele morale pe care fiecare dintre noi și le-a
interiorizat, ne fac s ă adopt ăm fa Ńă de prostituate o atitudine
dezaprobatoare, dispre Ńuitoare și chiar ostil ă. Dar dincolo de moral ă,
înainte de a arunca piatra, fiecare om ar trebui s ă-și pun ă întrebarea
dac ă nu cumva chiar societatea din care face parte, și implicit el, ca
roti Ńă a mecanismului, nu a contribuit la generarea, într e Ńinerea și
continua dezvoltare a acestui fenomen numit prostit u Ńie. Înainte de a
condamna, trebuie s ă încerc ăm s ă privim dincolo de atitudinea insolent ă
și sfid ătoare a prostituatei fa Ńă de organele judiciare și fa Ńă de societate,
în general. În spatele fiec ărui caz de prostitu Ńie se ascunde cel mai
adesea o veritabil ă dram ă. O familie dezorganizat ă sau, mai bine zis, un
mediu familial inadecvat dezvolt ării armonioase a personalit ăŃii tinerei,
incapacitatea de a se supune rigorilor unei meserii , un salariu mizer din
cauza necalific ării, șomajul, imposibilitatea de a- și asigura un trai
decent, sunt doar câ Ńiva din factorii ce determin ă o tân ără s ă se
prostitueze. Din nefericire, nu sunt rare cazurile în care o femeie se
prostitueaz ă pentru a-și între Ńine familia, încercând s ă le asigure copiilor
ei condi Ńii cât mai bune de via Ńă . La polul opus, întâlnim îns ă și femei
pentru care luxul reprezint ă ra Ńiunea de a fi, și consider ă prostitu Ńia cea
mai u șoar ă cale spre ob Ńinerea lui. În ambele cazuri, îns ă, tragedia este
aceea și. Umilin Ńe, disperare, singur ătate, neîmpliniri, a ștept ări în șelate,
nesiguran Ńă , la care se adaug ă brutalitatea și presiunile proxene Ńilor, iat ă
numai câteva aspecte pe care fa Ńada arogant ă, despre care aminteam, le
ascunde. Desigur, motivele care împing o femeie s ă se prostitueze sunt
numeroase și complexe. Prostitu Ńia presupune o anumit ă structur ă
psihic ă, o ierarhie a valorilor diferit ă de cea unanim acceptat ă, o viziune
aparte asupra propriei persoane în raport cu ceilal Ńi.
În urma unor studii realizate asupra lumii prostitu atelor, s-au
distins dou ă categorii de prostituate:
1. Tinere, adolescente care aleg de bun ăvoie calea prostitu Ńiei:
• fete pe care situa Ńia economic ă precar ă și mediul familial ina-
decvat le fac s ă se „salveze” în prostitu Ńie;

87 • fete dominate de dorin Ńa de a tr ăi în stil mare, în lux;
• hipereroticele.
2. Victimele unor situa Ńii specifice:
• femei obligate s ă se prostitueze de c ătre proxene Ńi sau chiar de
către so Ńii lor;
• persoane care sufer ă anumite afec Ńiuni psihice sau fizice care
le pun în situa Ńia de a nu se putea opune acestei situa Ńii.
Fenomenul prostitu Ńiei este totu și un r ău necesar și este o pierdere
de vreme, ca și în cazul lumii interlope, s ă se încerce anihilarea lui. Poate
fi redus, Ńinut oarecum sub control, dar nu poate fi anihilat.

Patronii de tripouri și case de toleran Ńă
Lumea interlop ă se fundamenteaz ă pe o vast ă baz ă economic ă,
activit ăŃile ce o caracterizeaz ă necesitând o adev ărat ă infrastructur ă:
locuri de primire și de întâlnire, depozite clandestine, mijloace de
comunicare și transport, locuri de refugiu, în caz de primejdie . Aici î și
găsesc locul barurile, cafenelele, hotelurile, localu rile de noapte,
discotecile etc., ai c ăror patroni, chiar dac ă nu fac parte din lumea
interlop ă, sunt cel pu Ńin într-o simbioz ă perfect ă cu aceasta. Îns ă cea
mai mare parte a patronilor unor astfel de stabilim ente sunt membrii
ai lumii interlope, fo ști infractori profesioni ști, fo ști sau actuali
proxene Ńi sau trafican Ńi.
Asemenea patroni ocup ă un loc foarte important în via Ńa
mediului interlop, fiind adesea depozitarii unor in forma Ńii de o
deosebit ă însemn ătate pentru organele judiciare 16 .
Patronii de localuri care accept ă clien Ńi provenind din lumea
interlop ă, cu inten Ńia de a ob Ńine profituri de pe urma acestora, se
angajeaz ă prin for Ńa lucrurilor s ă le ofere numeroase și pre Ńioase servicii.
Localurile lor devin locuri de întâlnire pentru inf ractori, unde ace știa își
organizeaz ă expedi Ńiile. Ace ști patroni devin curieri, acceptând s ă le
transmit ă mesajele, le ascund armele, îi primesc pe racoleur i și
intermediari, asigur ă depozitarea în siguran Ńă a banilor și m ărfurilor
furate. Nu în ultimul rând, împreun ă cu prostituatele, ei asigur ă
ascunz ători discrete și sigure clien Ńilor lor afla Ńi în pericol sau urm ări Ńi.
O dat ă intra Ńi în angrenajul lumii interlope în calitate de
tăinuitori, ace ști patroni nu mai pot da înapoi. Ei devin, la un mo ment
dat, și mijlocitori, cump ărând și vânzând apoi marfa furat ă, prin
aceasta fiind atra și în h ăŃișul complicit ăŃilor.
__________________
16 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei , Note de curs, 1999/2000.

88

Cap. II. TEORII ȘI MODELE DE ANALIZ Ă
A DELINCVEN łEI ( ȘCOLI, CURENTE)

De ce comit oamenii infrac Ńiuni? Ce îi determin ă s ă se dedea, în
mod con știent, la acte care, conform prescrip Ńiilor normative, atrag dup ă
ele pedepse drastice? Iat ă întreb ări care reclam ă r ăspunsuri clare. La
aceste întreb ări au încercat s ă r ăspund ă, de-a lungul timpului, numero și
oameni de știin Ńă din diferite domenii: drept penal, criminologie,
psihologie, psihiatrie, sociologie etc., elaborând teorii și modele de
analiz ă, explica Ńii știin Ńifice, mai mult sau mai pu Ńin valabile, care au
acoperit într-o m ăsur ă mai mare sau mai mic ă, dar niciodat ă complet,
vastitatea și diversitatea fenomenului numit criminalitate. Div ersitatea
domeniilor ai c ăror reprezentan Ńi concur ă la explicarea știin Ńific ă a
criminalit ăŃii este justificat ă de caracterul multidimensional al acesteia.
Îns ă când ne referim la lumea interlop ă, lucrurile se complic ă. Nu
mai avem de-a face cu un fenomen, ci cu un mecanism , un sistem de o
complexitate deosebit ă, cu o mare capacitate de adaptare și restructu-
rare, în func Ńie de diferitele situa Ńii cu care se confrunt ă.
Evident, societatea ar dori s ă anihileze lumea interlop ă, dar,
dup ă cum am ar ătat, acest lucru nu este posibil. Situa Ńia ar fi Ńinerea
lumii interlope sub control. Or, pentru a o putea c ontrola, trebuie mai
întâi s ă o cunoa ștem.
În cazul lumii interlope o serie de teorii referito are la fenomenul
criminalit ăŃii î și pierd din valabilitate și nu pot oferi explica Ńii sau
solu Ńii. Sociologia și psihologia social ă ne ofer ă, totu și, câteva teorii
și modele de analiz ă care ne ajut ă s ă în Ńelegem modul în care se
formeaz ă viitorii membri ai lumii interlope și cauzele care stau la baza
comportamentelor lor antisociale.
2.1. Teoria oportunit ăŃii diferen Ńiale
Teoria oportunit ăŃilor diferen Ńiale face parte din categoria
explica Ńiilor structurale asupra delincven Ńei. Conceptul de baz ă
cu care opereaz ă explica Ńiile structurale este inegalitatea fundamen-

89 tal ă în ceea ce prive ște oportunit ăŃile în a atinge scopurile dictate
de societate 17 .
Societatea stabile ște acelea și aspira Ńii pentru to Ńi membrii ei
(s ănătate, succes profesional, prosperitate material ă etc). În acela și
timp, sunt stabilite și mijloacele legale, dezirabile social, prin care p ot
fi atinse aceste scopuri. Îns ă nu to Ńi membrii societ ăŃii sunt capabili s ă
ating ă scopurile stabilite de societate prin mijloace leg ale. Astfel, apar
dou ă situa Ńii:
1. Indivizii în cauz ă, e șuând și în ob Ńinerea mijloacelor ilegale,
se retrag din mecanismul social, devenind marginali za Ńi;
2. Indivizii recurg cu succes la mijloacele ilegale , devenind infractori.
Teoria oportunit ăŃilor diferen Ńiale a fost formulat ă de c ătre
Cloward și Ohlin (1960). Autorii acestei teorii sus Ńin faptul c ă
indivizii apar Ńinând claselor de jos și grupurilor subculturale doresc s ă
foloseasc ă mijloace legale pentru atingerea scopurilor și ob Ńinerea
succesului în plan social, îns ă se lovesc de o multitudine de bariere,
cum ar fi: diferen Ńe culturale și de limbaj, adversit ăŃi economice, o
limitat ă disponibilitate a resurselor. În concluzie, mijloa cele legale
sunt blocate, oamenii fiind for ŃaŃi s ă recurg ă la mijloace ilegale,
ajungându-se astfel la comiterea de infrac Ńiuni.
Aceast ă teorie are, desigur, limitele ei:
• lipse ște suportul empiric pentru descrierea teoriei privi nd
delincven Ńa juvenil ă; cercetarea arat ă c ă tinerii delincven Ńi manifest ă
mai multe diferen Ńe fa Ńă de cei nedelincven Ńi, în afara oportunit ăŃilor
diferen Ńiale educa Ńional;
• nu exist ă o eviden Ńă c ă tinerii din clasa de jos sunt mult mai
frustra Ńi decât cei ce apar Ńin clasei de mijloc, în ceea ce prive ște
achizi Ńiile educa Ńionale;
• crimele sunt comise adesea de c ătre cei care n-au negat
niciodat ă oportunit ăŃile (exemplu: un pre ședinte de banc ă ce
delapideaz ă).
De asemenea, teoria nu explic ă de ce indivizii apar Ńinând
aceleia și clase și care înfrunt ă acelea și greut ăŃi reac Ńioneaz ă în mod
diferit, în sensul c ă nu devin nici marginaliza Ńi și nici infractori, ei
continuând s ă duc ă o via Ńă normal ă.
În ceea ce prive ște lumea interlop ă, aceast ă teorie nu ne ofer ă
decât o explica Ńie par Ńial ă. Evident, o mare parte a membrilor lumii
interlope corespund acestui model. Îns ă ei nu provin neap ărat din
__________________
17 N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, o p.cit. , pag. 28-29.

90 clasele de jos sau din grupurile subculturale. Memb rii lumii interlope
pot proveni din toate categoriile sociale. Barierel e despre care vorbesc
autorii acestei teorii nu sunt totdeauna reale, ci sunt folosite ca scuze
doar pentru a motiva comiterea actului infrac Ńional.
Dup ă cum am mai men Ńionat, ierarhia valorilor în lumea interlop ă
plaseaz ă mijloacele legale de atingere a scopurilor (de exe mplu: munca
cinstit ă, în condi Ńii legale) în categoria celor mai umilitoare activi t ăŃi.
Mijloacele legale sunt astfel respinse din start, m embrii lumii interlope
preferând activitatea infrac Ńional ă ca mijloc mult mai eficient și mai
sigur de ob Ńinere a profitului. Evident, în fa Ńa organelor judiciare, ei
invoc ă diverse scuze, cum ar fi, de exemplu, barierele de spre care
vorbesc autorii teoriei oportunit ăŃilor diferen Ńiale.
2.2. Teoriile înv ăŃă rii
Teoriile înv ăŃă rii se încadreaz ă în categoria abord ărilor psiho-
sociale care pun accentul pe mecanismele prin inter mediul c ărora
comportamentul criminal este înv ăŃat. Contribu Ńii importante în ceea ce
prive ște explicarea fenomenului delincven Ńei din aceast ă perspectiv ă au
avut sociologul și criminologul american E.A. Sutherland ( teoria asocia-
Ńiilor diferen Ńiale ) și Albert Banduro ( teoria înv ăŃă rii sociale concen-
trat ă în special asupra achizi Ńion ării comportamentului agresiv).
2.2.1. Teoria asocia Ńiilor diferen Ńiale
Teoria asocia Ńiilor diferen Ńiale a fost formulat ă de E.A.
Sutherland în lucrarea Principii de criminologie (1934), și reprezint ă
o particularizare a teoriei înv ăŃă rii sociale la studiul delincven Ńei.
Autorul subliniaz ă faptul c ă aceast ă teorie constituie o explica Ńie
„istoric ă sau genetic ă” a comportamentului criminal, deoarece ia în
considerare întreaga experien Ńă de via Ńă a individului 18 .
Sutherland consider ă c ă o importan Ńă deosebit ă în explicarea și
în Ńelegerea comportamentului criminal o are procesul d e comunicare
din interiorul grupurilor sociale, unde individul „ absoarbe” cultura
mediului înconjur ător și se conformeaz ă interpret ărilor ce-i sunt date
de regulile și normele sociale legale, și nu caracteristicile biofizio-
logice sau psihice ale individului. Autorul resping e, deci, teoria
„criminalului înn ăscut” a lui Lombroso, pe considerentul c ă nu poate
fi dobândit ă ereditar o anumit ă predispozi Ńie spre delincven Ńă .
__________________
18 D. Banciu, S.M. R ădulescu, o p.cit. , pag. 131.

91 În viziunea lui Sutherland, comportamentul criminal nu se
datoreaz ă nici „imita Ńiei” carierei de delincvent, a șa cum sus Ńinea
G. Tarde, și nici specializ ării constante, dar incon știente a individului
într-o anumit ă ramur ă infrac Ńional ă.
Sutherland consider ă c ă orice comportament criminal poate fi
explicat știin Ńific, în func Ńie de:
a) elementele care intr ă în joc în momentul comiterii delictului,
ceea ce reprezint ă o explica Ńie „situa Ńional ă” sau „dinamic ă”;
b) elementele care au influen Ńat anterior situa Ńia și via Ńa delinc-
ventului, ceea ce constituie o explica Ńie „istoric ă” sau „genetic ă”.
În concluzie, comportamentul criminal nu este nici dobândit,
nici imitat, ci înv ăŃat social în contactul dintre indivizi și grupuri,
printr-un proces de intercomunicare, reprezentat de gesturi, cuvinte,
exprim ări, manifest ări, îndemnuri, și mai pu Ńin prin intermediul
mijloacelor de comunicare în mas ă.
Sutherland consider ă c ă un act criminal se produce când exist ă o
situa Ńie propice, pentru un individ determinat. Explica Ńia actului
criminal, în viziunea sa, presupune urm ătoarele coordonate 19 :
1. comportamentul criminal este înv ăŃat; el nu este ereditar, iar
cel care nu a primit o „preg ătire” criminal ă nu inventeaz ă crima;
2. comportamentul criminal se înva Ńă în contact cu alte persoane
printr-un proces complex de comunicare;
3. înv ăŃarea are loc mai ales în interiorul unui grup restr âns de
persoane;
4. procesul de înv ăŃare presupune:
– asimilarea tehnicilor de comitere a infrac Ńiunilor;
– orientarea mobilurilor, a tendin Ńelor impulsive, a ra Ńionamen-
telor și atitudinilor;
5. orientarea mobilurilor și a tendin Ńelor impulsive este în func Ńie de
interpretarea favorabil ă sau defavorabil ă a dispozi Ńiilor legale;
6. un individ devine criminal dac ă interpret ările defavorabile
respectului legii domin ă interpret ările favorabile: „acesta constituie
principiul asocia Ńiilor diferen Ńiale … cei care devin criminali o fac
pentru c ă sunt în contact cu modelele criminale și nu au sub ochi
modele anti-criminale” (Sutherland);
7. asocia Ńiile diferen Ńiale pot varia în privin Ńa duratei, frecven Ńei,
intensit ăŃii etc.;
__________________
19 V. Cioclei, Criminologie etiologic ă, Ed. „Actami”, Bucure ști, 1996,
pag. 129.

92 8. forma Ńia criminal ă prin asocia Ńie nu se dobânde ște doar prin
imita Ńie;
9. comportamentul criminal este expresia unui ansam blu de nevoi
și valori, dar nu se explic ă prin acestea (ho Ńul fur ă, în genere, pentru a
avea bani, dar tot pentru a avea bani muncesc și oamenii cinsti Ńi).
Acest mecanism explic ă fenomenul criminal la nivel individual.
Prin extinderea ra Ńionamentului la nivel colectiv se poate explica și
criminalitatea: o rat ă ridicat ă a criminalit ăŃii se datoreaz ă unei „orga-
niz ări sociale diferen Ńiale”.
„Un grup poate fi organizat fie de manier ă a favoriza dezvol-
tarea fenomenului criminal, fie de manier ă a i se opune. Majoritatea
grupurilor sunt ambivalente, iar rata criminalit ăŃii este expresia unei
organiz ări diferen Ńiate a grupului. Organizarea diferen Ńiat ă a grupului,
în Ńeleas ă ca explica Ńie a varia Ńiilor ratei criminalit ăŃii, corespunde
explica Ńiei prin teoria asocia Ńiei diferen Ńiale a procesului prin care
indivizii devin criminali” (Sutherland) 20 .
2.2.2. Teoria înv ăŃă rii sociale 21
Albert Banduro a elaborat una din cele mai reprezen tative teorii
ale înv ăŃă rii sociale (1977). Teoria sa se concentreaz ă, în principal,
asupra achizi Ńion ării comportamentului agresiv.
În viziunea lui A. Banduro, în dezvoltarea diferite lor forme de
comportament, inclusiv cel agresiv, intervin o seri e de mecanisme,
precum imita Ńia și modelarea.
Eviden Ńiind tipurile de mecanisme achizitive ce intervin î n
procesul înv ăŃă rii sociale, autorul pleac ă de la premisa c ă indivizii nu
se nasc cu repertorii performante ale comportamentu lui agresiv, ci le
înva Ńă ulterior. Cele mai multe activit ăŃi agresive necesit ă deprinderi
care solicit ă o înv ăŃare extensiv ă. În cadrul schemei generale privind
înv ăŃarea social ă a comportamentului agresiv, Banduro diferen Ńiaz ă:
1. Originile agresiunii :
a) înv ăŃarea observa Ńional ă care se bazeaz ă, în principal, pe
observarea comportamentului altora, precum și a consecin Ńelor
acestor comportamente pentru ei.
Înv ăŃarea observa Ńional ă este guvernat ă de patru subprocese
interdependente:
__________________
20 Idem , pag. 130.
21 N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi, o p.cit. , pag. 36.

93 – procesele aten Ńiei;
– reprezent ările simbolice;
– procesele reproducerii motorii;
– integrarea actelor constituente în alte noi pattern -uri de r ăspuns.
Sintetizând tr ăsăturile diferitelor pattern-uri modelate în amalga-
me noi, observatorii pot dezvolta noi forme de comp ortament agresiv.
b) performan Ńă înt ărit ă;
c) determinan Ńi structurali.
În societatea modern ă, stilurile agresive comportamentale pot fi
adoptate din trei surse principale (determinan Ńi structurali):
– agresivitatea modelat ă de membrii familiei;
– subcultura în care tr ăie ște individul;
– modelele simbolice oferite de mass-media.
2. Instigatorii agresiunii
Din aceast ă categorie fac parte:
a) instigatorii modelatori;
Aceast ă teorie distinge patru procese prin care influen Ńele
modelatorii pot activa comportamentul agresiv:
– procesul instiga Ńional, facilitativ;
– procesul dezinhibitoriu;
– procesul stimul ării emo Ńionale;
– procesul de înt ărire a efectelor stimul ării.
b) tratamentul aversiv , care cuprinde:
– agresarea fizic ă;
– amenin Ńă ri verbale și insulte;
– schimb ări aversive în condi Ńiile de via Ńă ;
– contracararea comportamentului orientat spre scop.
c) persuadarea stimulativ ă (atrac Ńia din partea beneficiilor
așteptate, care este mai mare decât teama fa Ńă de tratamentul dureros);
d) instigatorii instruc Ńionali ;
În timpul procesului socializ ării, indivizii sunt forma Ńi s ă se
supun ă altora. Recompensând acordul și pedepsind insubordonarea,
directivele formulate în forma comenzilor autoritar e provoac ă agre-
siunea supusului.
e) controlul simbolic bizar (este cazul unor psihotici care
ac Ńioneaz ă în virtutea unor influen Ńe bizare).
3. Regulatorii agresiunii (mecanismele de men Ńinere)
Comportamentul, în general, cel agresiv în particul ar, este
extensiv reglat de consecin Ńele sale. Exist ă trei feluri de rezultate, care

94 interac Ńioneaz ă în cadrul unor modalit ăŃi ce sl ăbesc sau înt ăresc
efectele lor asupra comportamentului:
a) înt ărirea extern ă
Probabilitatea ac Ńiunilor particulare este crescut ă, datorit ă
beneficiilor anticipate și redus ă, datorit ă pedepsei anticipate.
Agresiunea este puternic influen Ńat ă de consecin Ńele ei.
Din categoria factorilor înt ăritori pozitivi externi fac parte:
– recompensele tangibile, materiale;
– recompensele pe linia statutului social (exemplu: b ătaia
pentru a fi recunoscut ca lider în grup);
– reducerea tratamentului aversiv;
– manifest ările prejudiciale (exemplu: r ănirea altora descarc ă
impulsul agresiv).
b) înt ărirea indirect ă are, în primul rând, o func Ńie informativ ă.
Consecin Ńele comportamentului agresiv al altora ofer ă informa Ńii
privind tipurile de ac Ńiuni care, probabil, vor fi recompensate sau
sanc Ńionate și situa Ńiile în care este potrivit a le desf ăș ura;
c) autoînt ărirea sau modul în care subiectul se raporteaz ă la
consecin Ńele propriilor sale ac Ńiuni.
Sunt posibile dou ă variante:
– autorecompensarea (mândrie, înt ărirea eului etc.);
– autodep ăș irea pentru agresiune , care poate ac Ńiona postfestum
sau în forma reac Ńiilor de autocondamnare anticipatorie.
Banduro atrage aten Ńia asupra faptului c ă este posibil ca acest control
intern s ă fie elucidat, individul folosind o serie de mecani sme, cum ar fi:
• justificarea moral ă;
• compararea paliatic ă;
• etichetarea eufemistic ă;
• redirec Ńionarea responsabilit ăŃii;
• difuzarea responsabilit ăŃii;
• dezumanizarea victimelor;
• reprezentarea defectuoas ă a consecin Ńelor.
2.2.3. Teoria subculturilor delincvente
A.K. Cohen este autorul unei tentative mai consiste nte de
interpretare sociologic ă a delincven Ńei și criminalit ăŃii. Punctul de
plecare îl constituie valorile și normele existente într-o anumit ă
cultur ă. Cohen identific ă anumite categorii și grupuri neprivilegiate
sau frustrate, denumite „subculturi delincvente”, a le c ăror norme și
valori sunt în contradic Ńie cu cele ale restului societ ăŃii.

95 Aceste grupuri sunt dominate de o stare de spirit s pecific ă (în
principal, sentimente de izolare, frustrare, insati sfac Ńie social ă și
individual ă), stare determinat ă de dezvoltarea lor economic ă mai
redus ă și de existen Ńa unor bariere și interdic Ńii sociale, care, în plus,
împing aceste grupuri în zona periferic ă, marginal ă a socialului.
Situa Ńia periferic ă și marginal ă în societate a acestor grupuri are
ca efect respingerea și contestarea par Ńial ă sau total ă a normelor și
valorilor societ ăŃii globale și adoptarea unor modele și norme proprii
de comportament și conduit ă.
În viziunea lui Cohen, „subculturile delincvente” a u ap ărut ca o
reac Ńie de protest fa Ńă de normele și valorile societ ăŃii și din dorin Ńa de
anihilare a frustr ărilor generate de statusul marginal și a anxiet ăŃii.
În urma analizei acestor subculturi delincvente, a constituirii și
evolu Ńiei lor, Cohen a identificat o serie de tr ăsături specifice,
caracteristice acestor grupuri:
a) non-utilitarismul
Scopul ac Ńiunilor ilegale nu este întotdeauna procurarea de b ani
sau bunuri, ci mai degrab ă „un mod de exprimare a solidarit ăŃii”.
Uneori, individul comite actul infrac Ńional din dorin Ńa de a fi acceptat
într-un grup sau pur și simplu pentru a înv ăŃa diferite tehnici. Astfel,
infrac Ńiunea devine „un alt mod de satisfacere a nevoii de status”, un
fel de „socializare anticipativ ă” a viitorului delincvent.
b) mali Ńiozitatea (r ăutatea)
Infrac Ńiunile sunt de mult ori o form ă de „r ăutate” aparent ă, de
„sfidare” a celorlal Ńi.
c) negativismul
Aceast ă tr ăsătur ă reprezint ă nu numai un set de reguli aflate în
conflict cu cele ale societ ăŃii globale, ci și o „polarizare negativ ă”, în
raport cu normele și modelele culturale ale societ ăŃii respective.
Conduita și comportamentul acestor grupuri va fi „conform ă” cu
„standardele” subculturii din care fac parte.
d) versatilitatea (nestatornicia)
Membrii „subculturilor delincvente” practic ă tot felul de activi-
tăŃi ilicite, f ără s ă se specializeze într-un anumit tip de infrac Ńiune.
e) autonomia grupului delincvent
Grupul delincvent manifest ă intoleran Ńă fa Ńă de presiunile altor
„subculturi” cu care vine în contact. În timp ce re la Ńiile din cadrul
grupului sunt caracterizate prin solidaritate, rela Ńiile cu alte grupuri
sau subculturi sunt ostile.

96
2.3. Teoriile etichet ării sociale
Aceste teorii pornesc de la ideea c ă devian Ńa este creat ă de
modul în care societatea eticheteaz ă anumite acte. Un act este deviant
nu atât prin calitatea lui, cât prin modul în care societatea
reac Ńioneaz ă fa Ńă de el. Teoriile etichet ării sociale fac distinc Ńia între
prima devian Ńă (comportamentul criminal) și devian Ńa secundar ă
(reac Ńia societ ăŃii asupra conduitei infrac Ńionale).
Sheley (1985) prezint ă urm ătoarele ipoteze ale acestei perspective 22 :
1. Înainte ca unele persoane s ă fie etichetate drept criminale,
comportamentul lor trebuie s ă fie observat sau cel pu Ńin presupus a fi
observat de c ătre societate;
2. Observa Ńia trebuie urmat ă de reac Ńie. Indivizii nu pot fi eti-
cheta Ńi drept criminali, dac ă societatea nu reac Ńioneaz ă la presupusele
infrac Ńiuni (un act este lipsit de în Ńeles pân ă când societatea încearc ă
să i-l ofere);
3. Încercarea societ ăŃii de a eticheta indivizii drept criminali poate
reu și sau e șua. Încercarea de etichetare nu garanteaz ă impunerea reu șit ă
a etichetei;
4. Rezultatul negocierii etichet ării între societate și indivizi im-
plic ă mai mult decât calit ăŃile actelor criminale presupuse. Caracteris-
ticile presupusului violator, cum ar fi rasa, sexul sau statutul socio-
economic, precum și climatul politic și social în care negocierea
apare, vor influen Ńa rezultatul;
5. Dac ă efectele etichet ării sunt de lung ă durat ă sau nu consti-
tuie o problem ă negociabil ă și ea depinde de reac Ńiile indivizilor, în
raport cu etichetarea lor, de percep Ńiile sociale privind aceste reac Ńii și
de amabilitatea societ ăŃii de a negocia.
Una din institu Ńiile sociale cel mai adesea vinovate de eticheta-
rea tinerilor este considerat ă a fi școala, mai ales datorit ă puternicei
influen Ńe pe care o are asupra orient ării comportamentului ulterior.
Elevii care sunt eticheta Ńi negativ în școal ă vor ajunge, probabil,
să se priveasc ă pe ei în șiși ca fiind inferiori și, totodat ă, probabilitatea
că vor reu și mai târziu în via Ńă este mic ă. Este cunoscut ă, de altfel,
tendin Ńa oamenilor de a- și modela comportamentul în func Ńie de
eticheta care le este aplicat ă de c ătre ceilal Ńi.
Tendin Ńa de a g ăsi vinovat mai mult socialul decât individualul
este deosebit de accentuat ă la unii reprezentan Ńi ai teoriilor etichet ării:
__________________
22 N. Mitrofan., V. Zdrenghea, T. Butoi, op.cit. , pag. 39.

97 „Grupurile sociale creeaz ă devian Ńa prin conturarea regulilor a
căror înc ălcare produce devian Ńă ” (S.H. Becker).
„Tân ărul delincvent devine r ău, deoarece este definit ca fiind
rău și deoarece nu este crezut dac ă este bun” (F. Tannembaum).
„Sistemul justi Ńiei criminale produce mult din devian Ńa pe care
inten Ńioneaz ă să o corecteze” (M.T. Nietzel).
2.4. Autoconceptualizarea
Concep Ńia lui L. Yablonski despre autoconceptualizare (199 0)
este inclus ă în categoria teoriilor psiho-sociale. Dup ă patru decenii de
cercetare și observa Ńie, Yablonski a ajuns la concluzia c ă factorul
cauzal al crimei și delincven Ńei este legat de autoconceptualizarea
infractorului. Acest factor are mai multe r ădăcini și mai multe
implica Ńii. Copiii maltrata Ńi fizic, psihic sau sexual, în mod frecvent,
de c ătre p ărin Ńi î și dezvolt ă o sc ăzut ă autoestimare și sunt mai ap Ńi a fi
înclina Ńi s ă comit ă acte delincvente ca adolescen Ńi și s ă devin ă
criminali ca adul Ńi. Ei se denigreaz ă, se resimt f ără valoare, și au mult
mai pu Ńin ă grij ă și preocupare fa Ńă de ceea ce se întâmpl ă cu ei.
Aceste for Ńe psiho-sociale împing pe tineri c ătre un comportament
autodistructiv, cum ar fi consumul de droguri sau c rima violent ă. Ei
dezvolt ă tendin Ńe suicidare, care îi determin ă, cu o mare probabilitate,
să comit ă acte delincvente distructive și lipsite de sens, care sunt tot la
fel de periculoase atât pentru ei în șiși, cât și pentru victime.
Trebuie men Ńionat faptul c ă teoriile prezentate anterior, luate
separat prezint ă doar o mic ă relevan Ńă pentru studiul lumii interlope.
Îns ă împreun ă, intercorelate, ofer ă o imagine de ansamblu, un
instrument teoretic util pentru cunoa șterea și în Ńelegerea atât a lumii
interlope în ansamblul ei, cât și a mecanismelor complexe care îi
asigur ă func Ńionarea.

98
Cap. III. MECANISME FUNC łIONALE, LEGI
ȘI UZAN łE ALE LUMII INTERLOPE
3.1. Aspecte normative în lumea interlop ă
3.1.1. Rolul normelor în via Ńa social ă

Stabilitatea și echilibrul oric ărei societ ăŃi sunt asigurate de
existen Ńa unui model etic, normativ și cultural, model ce are la baz ă
valori, norme, reguli, cutume și uzan Ńe specifice societ ăŃii respective.
Locul central în cadrul acestui model îl ocup ă valorile, care reprezint ă
tradi Ńiile cele mai importante ale unei societ ăŃi. Valorile sunt, îns ă,
cunoscute și concretizate în comportamente adecvate prin inter mediul
unor modele și forme prescrise de norme. Acest lucru se întâmpl ă
datorit ă faptului c ă, spre deosebire de norme, valorile nu sunt intim și
direct legate de conduite. Normele sunt, în esen Ńă , reguli de conduit ă
și comportament pe baza c ărora se deruleaz ă ac Ńiunile indivizilor,
scopul lor principal fiind acela de a impune respec tarea, conservarea
și transmiterea din genera Ńie în genera Ńie a celor mai importante valori
ale unei societ ăŃi.
Structurate sub form ă de sistem, normele reprezint ă un mod de
organizare social ă. Func Ńionarea sistemului normativ este asigurat ă de
așteptarea unor sanc Ńiuni pozitive sau negative, în func Ńie de
atitudinea indivizilor fa Ńă de norme (respectarea sau nerespectarea,
înc ălcarea acestora).
Norma social ă este o regul ă de conduit ă sau comportament
prin intermediul c ăruia sunt impuse, permise sau interzise
anumite ac Ńiuni ale indivizilor într-o societate. Obiectul principal
al reglement ării determinate de norma social ă îl constituie compor-
tamentul tipic și ac Ńiunea permis ă. Astfel, norma social ă este princi-
pala form ă de ra Ńionalizare a ac Ńiunilor și conduitelor sociale. Ea se
refer ă la cerin Ńa imperativ ă impus ă fiec ărui individ apar Ńinând unei
societ ăŃi sau unui grup social de a adopta un anumit tip de compor-
tament, de a respecta anumite reguli de conduit ă, de a îndeplini
anumite ac Ńiuni. În situa Ńii sociale specifice, norma impune alegerea
solu Ńiilor compatibile cu standardele culturale socialme nte admise
și dezirabile.

99 În viziunea lui E. Durkheim, normele sociale au urm ătoarele
func Ńii 23 :
a) asigur ă organizarea vie Ńii sociale pe baze ra Ńionale, obligând
societatea s ă func Ńioneze ca o „con știin Ńă colectiv ă”, independent ă de
voin Ńele individuale, de la care eman ă regulile și obliga Ńiile ce asigur ă
existen Ńa în comun și care fixeaz ă și transmite, de la o genera Ńie la
alta, dezirabilitatea sau indezirabilitatea unor ac Ńiuni sau conduite;
b) exercit ă asupra indivizilor o „constrângere” sau o presiune
colectiv ă care asigur ă consensul social, coeziunea și ordinea social ă,
prin stimularea solidarit ăŃii sociale și a particip ării la obiective comune.
Constituindu-se la standardele sau etaloane de comp ortament
social, normele sunt extrem de diverse, fiind elabo rate în anumite
forme și emanând de la diferite instan Ńe, agen Ńi sau grupuri sociale.
Procedura de elaborare a normelor poate fi 24 :
a) Neorganizat ă (neinstitu Ńionalizat ă), spontan ă și difuz ă.
Este cazul cutumelor, uzan Ńelor, obiceiurilor și practicilor instituite
prin interven Ńia colectiv ă, dar anonim ă a unor grupuri sociale, norme
acceptate și respectate prin for Ńa tradi Ńiei.
Avem, deci, de-a face cu norme neoficiale, informal e, a c ăror
înc ălcare atrage dup ă sine sanc Ńiuni informale, neinstitu Ńionalizate,
mergând de la simpla dezaprobare pân ă la izolarea, marginalizarea
sau alungarea deviantului din grupul respectiv. Ace ste norme
informale pot diferi semnificativ de la un grup soc ial la altul, fiecare
grup având propriul sistem normativ.
b) Organizat ă (institu Ńionalizat ă), prin intermediul unor insti-
tu Ńii, organiza Ńii sau „agen Ńi” specializa Ńi, cu respectarea anumitor
forme și proceduri de elaborare și aplicare.
Este vorba, în acest caz, despre normele oficiale, formale, a c ăror
înc ălcare impune aplicarea unor sanc Ńiuni formale, cum ar fi: avertis-
mente oficiale, concedieri, amenzi sau pedepse priv ative de libertate.
În categoria normelor elaborate în mod organizat, i nstitu Ńionalizat,
o importan Ńă deosebit ă o au normele juridice sau normele de drept.
Norma juridic ă este definit ă ca regul ă de conduit ă generat ă
și impus ă institu Ńional sau recunoscut ă de stat, a c ărui respectare
este garantat ă de interven Ńia for Ńei coercitive a statului.
__________________
23 S. R ădulescu, Homo sociologicus – ra Ńionalitate și ira Ńionalitate în
ac Ńiunea uman ă, Ed. „ Șansa”, București, 1994, pag. 32.
24 R. Pinto, M. Grawitz, Méthodes des sciences sociales , Paris, Dalloz,
1967, pag. 64.

100 Spre deosebire de normele informale, care pot difer i de la un grup
la altul, normele juridice sau de drept sunt impuse și respectate la
nivelul întregii societ ăŃi. De altfel, normele juridice sunt singurele
norme sociale care nu constituie obiect de negocier e între actorii sociali
și care au valabilitate general ă asupra întregului teritoriu al unui stat.
Orice norm ă presupune atât acceptarea, cât și suportarea (respectarea)
ei de c ătre indivizi sau grupuri. Acceptarea normei are în vedere faptul c ă
elaborarea ei este rezultatul unei ac Ńiuni comune a grupului. Respectarea ei
se impune ca o „constrângere exterioar ă, întrucât con Ńinutul ei este respins
de unele elemente ale colectivit ăŃii (norma elaborat ă nu corespunde nici
unei valori recunoscute de asemenea grupuri sau cla se)” 25 .
În viziunea lui H.L. Ross 26 , membrii unui grup social accept ă și
respect ă normele din dou ă motive:
1) pentru c ă ele sunt însu șite și interiorizate în procesul
socializ ării, indivizii dorind s ă se conformeze acestor norme, întrucât
le consider ă o parte din „eul” lor social. Nerespectarea sau vi olarea
normelor astfel interiorizate le creeaz ă un sentiment de disconfort
psihic sau vinov ăŃie;
2) membrii unui grup a șteaptă unul de la cel ălalt un anumit com-
portament, conform normelor grupului. Abaterea de l a norme genereaz ă
reac Ńii de dezaprobare din partea celorlal Ńi, manifestate în diverse
moduri. Aceste exprim ări, de aprobare sau dezaprobare, manifestate de
grupul social fa Ńă de un anumit tip de comportament individual
formeaz ă sistemul sanc Ńiunilor sociale, care pot fi pozitive sau negative.
Astfel, normele asigur ă sociabilitatea indivizilor și predictibi-
litatea comportamentelor și ac Ńiunilor sociale, permi Ńând evitarea
conflictelor și tensiunilor prin limitarea reciproc ă a drepturilor și
obliga Ńiilor indivizilor și grupurilor sociale 27 .
3.1.2. Normele în lumea interlop ă
Lumea interlop ă este alc ătuit ă, dup ă cum am afirmat în primul
capitol, din grupuri de indivizi a c ăror ierarhie valoric ă este diferit ă
sau chiar opus ă celei adoptate și respectate de restul societ ăŃii. Astfel,
în lumea interlop ă func Ńioneaz ă un sistem normativ diferit de cel care
guverneaz ă activit ăŃile, conduitele și comportamentele în societate.
__________________
25 Idem , pag. 74.
26 H.L. Ross, Perspectives on the social order. Ridings in Sociol ogy,
New York, McGraw Hill Book Company, 1968.
27 D. Banciu , Sociologie juridic ă, Ed. Hyperion, Bucure ști, 1995, pag. 78.

101 Chiar dac ă principala caracteristic ă a lumii interlope este
eludarea permanent ă a normelor juridice și morale, nu se poate vorbi
de inexisten Ńa unui sistem propriu de norme și reguli, cutume și
uzan Ńe. Însu și modul de organizare și func Ńionare, caracteristic lumii
interlope ne dovede ște existen Ńa unui ansamblu de norme foarte bine
structurate. Este vorba de norme informale, generate de grupuril e
de delincven Ńi, norme valabile numai în interiorul acestor grupu ri
și respectarea cu stricte Ńe de membrii acestora. Sunt a șa-numitele
„legi nescrise ale lumii interlope”.
Nu de pu Ńine ori, activitatea organelor juridico-poli Ńiene ști,
investigarea unor infrac Ńiuni sau urm ărirea și încerc ările de capturare
a unor membrii marcan Ńi ai lumii interlope au fost z ădărnicite de
existen Ńa acestor „legi nescrise”, care se constituie ca un zid între
lumea interlop ă și restul societ ăŃii.
De altfel, aceste legi au un rol foarte important î n func Ńionarea
acestui mecanism complex care este lumea interlop ă, deoarece:
• constituie puncte de reper la care raporteaz ă toate conduitele și
comportamentele infractorilor;
• stabilesc statusurile și rolurile fiec ărui membru component,
precum și drepturile și obliga Ńiile ce îi revin în rela Ńiile cu ceilal Ńi;
• de cunoa șterea și respectarea lor depind acceptarea și
pozi Ńionarea fiec ărui infractor în cadrul grupului;
• sunt formulate în sensul protej ării intereselor comune ale
membrilor lumii interlope;
• contribuie la cre șterea coeziunii și solidarit ăŃii în cadrul grupu-
rilor de infractori, prin înt ărirea sentimentului de apartenen Ńă la grup;
• se constituie ca mecanism de ap ărare fa Ńă de represiunile societ ăŃii.
Aceste norme informale sunt respectate cu stricte Ńe de c ătre
membrii lumii interlope din mai multe motive:
* protejeaz ă și contribuie la respectarea celor mai importante
valori ale acestora;
* le induc un sentiment de siguran Ńă , garantându-le ajutorul și
protec Ńia celorlal Ńi membrii în caz de nevoie;
* respectarea lor în condi Ńii critice spore ște prestigiul
indivizilor respectivi în cadrul grupului de care a par Ńin;
* înc ălcarea lor poate avea urm ări foarte grave pentru individ,
dintre care cea mai dur ă ar fi izolarea lui, alungarea din grup. Aceast ă
marginalizare a individului care a înc ălcat „legile nescrise” echivaleaz ă
cu un fel de condamnare la moarte. Lipsit de protec Ńia și sprijinul
grupului, individul astfel alungat se vede expus re presiunii restului
societ ăŃii (pentru care este un delincvent), pe de o parte, iar pe de alt ă

102 parte, represiunii fo știlor „colegi” (pentru care este un tr ădător). Astfel,
el sufer ă o dubl ă marginalizare: este împins la periferia societ ăŃii și, în
acela și timp, este expulzat și din lumea interlop ă, nefiind tolerat nici de
prima și nici de cea de-a doua. Teroarea unei astfel de iz ol ări este mai
puternic ă decât teama unei pedepse corporale, și uneori, chiar mai
puternic ă decât teama în fa Ńa mor Ńii.
Totodat ă, supravie Ńuirea oric ărei profesii depinde în mare m ăsur ă
de men Ńinerea unui sistem normativ la care indivizii ce o practic ă s ă
adere și la care s ă-și raporteze comportamentul. Infractorii profesioni ști,
care de Ńin ponderea în lumea interlop ă, nu fac excep Ńie de la aceast ă
regul ă. Putem vorbi, în acest sens, de o „etic ă profesional ă” a infracto-
rilor, un cod de conduit ă care trebuie respectat de to Ńi. Cei care încalc ă
aceste reguli devin obiectul batjocurii „colegilor” , fiind pedepsi Ńi în
diferite moduri și cu diferite grade de severitate.
Constat ăm, deci, c ă în lumea interlop ă exist ă reguli și norme
care se bucur ă de respectul membrilor s ăi, indivizi care, paradoxal,
și-au f ăcut din înc ălcarea legilor cu caracter penal, ce guverneaz ă
societatea, o meserie.
În fapt, „legile nescrise” ale lumii interlope se c onstituie ca
instrumente apte s ă-i asigure supravie Ńuirea, construite în efortul de a
supravie Ńui și a se perfec Ńiona.
3.1.3. Legi și uzan Ńe ale lumii interlope
Num ărul mare al grupurilor ce compun lumea interlop ă, precum
și diversitatea specializ ărilor „profesionale” ale acestora fac dificil ă
identificarea tuturor normelor, regulilor și uzan Ńelor existente, care
difer ă de la un grup la altul. Fiecare grup are un set de norme și reguli
proprii, în func Ńie de o serie de factori, cum ar fi: dimensiunea
grupului, specificul activit ăŃii infrac Ńionale, pozi Ńia în cadrul lumii
interlope etc.
Îns ă, la nivelul întregii lumi interlope exist ă câteva legi
principale, obligatorii pentru to Ńi membrii acesteia, indiferent de
grupul din care fac parte și de pozi Ńia pe care o ocup ă. Aceste reguli
generale și obligatorii, dincolo de regulile fiec ărui grup, asigur ă
stabilitatea, coeziunea, continuitatea, în esen Ńă , supravie Ńuirea lumii
interlope ca întreg.
Principalele „legi nescrise” ale lumii interlope ar putea fi
comparate, ca importan Ńă și obligativitate, cu normele juridice ce
guverneaz ă societatea.

103
3.1.3.1. Legea supercalific ării modului de operare
Supercalificarea modului de operare presupune înv ăŃarea unor
conduite și interiorizarea unor pattern-uri func Ńionale sanc Ńionate
pozitiv de-a lungul timpului (prin succese), caract erizate printr-un
anumit grad de constan Ńă și repetabilitate în finalizarea unui anumit
gen de infrac Ńiune. Este vorba de perfec Ńionarea a ceea ce, în termeni
juridici, numim „modus operandi” 28 .
De altfel, aceast ă supercalificare reprezint ă trecerea la
profesionalism în ceea ce prive ște comiterea unui anumit tip de
infrac Ńiune și este una din condi Ńiile principale pe care un infractor
trebuie s ă le îndeplineasc ă pentru a avea acces în lumea interlop ă.
Primii pa și spre a deveni un membru al tagmei infractorilor
profesioni ști se fac printr-un proces de asimilare a cuno știn Ńelor
dobândite de „veterani”. În perioada de ucenicie, n oii candida Ńi sunt
înv ăŃaŃi s ă gândeasc ă ca infractori profesioni ști. Aceasta înseamn ă c ă
ei trebuie s ă adopte acele tipuri de comportament care sunt
considerate importante pentru cei care apar Ńin deja acestei categorii.
Majoritatea cuno știn Ńelor „de specialitate” sunt asimilate ca
urmare a asocierii permanente cu profesioni știi. Experien Ńa acestora
este împ ărt ăș it ă de noii veni Ńi, inclusiv prin simpla frecventare a
locurilor în care se întâlnesc și discut ă între ei „veteranii”.
Un loc unde se mai poate realiza „specializarea” es te
închisoarea. Totu și, ce și cât de mult se poate înv ăŃa în penitenciar
depinde în mare m ăsur ă de cei care sunt în situa Ńia de a oferi astfel de
informa Ńii. „Ucenicii” sunt selecta Ńi cu mare aten Ńie, în func Ńie de
anumite criterii: dac ă sunt de încredere, dac ă pot fi un contact
folositor dup ă punerea în libertate, și, nu în ultimul rând, dac ă au
aptitudinile necesare. De multe ori, cantitatea de cuno știn Ńe acumulate
depinde de gradul de prietenie între „veterani” și „ucenic”, de tipul de
infrac Ńiune în care se realizeaz ă „specializarea” și de capacitatea de
asimilare a „ucenicului”.
Un infractor poate deveni „profesionist” nu numai p rin
înv ăŃarea deprinderilor, argoului, manierelor și modului de operare de
la profesioni ști, ci și prin experien Ńa c ăpătat ă în activitatea practic ă.
Ceea ce a înv ăŃat de la al Ńii, infractorul trebuie s ă transpun ă în
practic ă într-o asemenea manier ă, încât s ă fie și el, la rândul lui,
considerat profesionist.
__________________
28 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei , Note de curs, 1999/2000.

104 O preocupare principal ă a infractorilor profesioni ști este
realizarea actului infrac Ńional, astfel încât identificarea și capturarea
lor de c ătre organele poli Ńiene ști s ă devin ă dificil ă. În acest sens,
profesionistul încearc ă în permanen Ńă s ă-și perfec Ńioneze metodele.
Astfel, infrac Ńiunile comise de el vor impresiona comunitatea
interlop ă prin îndr ăzneal ă și spectaculozitate, ceea ce îi vor spori
considerabil prestigiul și îi vor înt ări pozi Ńia în cadrul grupului.
Aceast ă supercalificare a modului de operare este necesar ă din
ra Ńiuni practice, valabile, de altfel, și în cazul activit ăŃilor legale:
• ob Ńinerea unor beneficii maxime cu minimum de efort și resurse;
• diminuarea pe cât posibil sau chiar eliminarea ri scurilor și a
consecin Ńelor negative.
Prin aceast ă lege a supercalific ării modului de operare, lumea
interlop ă realizeaz ă o selec Ńie riguroas ă a membrilor s ăi, în urma
căreia sunt ale și și accepta Ńi numai cei mai abili și mai eficien Ńi
infractori profesioni ști.
3.1.3.2. Respectarea cuvântului dat
Legea respect ării cuvântului dat este o lege fundamental ă care
guverneaz ă lumea interlop ă.
În timp ce în restul societ ăŃii, diferitele afaceri, tranzac Ńii,
contacte sunt garantate prin înscrisuri oficiale, a cte, adeverin Ńe etc., în
lumea interlop ă nu exist ă acte scrise 29 .
Inexisten Ńa actelor scrise în lumea interlop ă este justificat ă de spe-
cificul activit ăŃilor întreprinse de membrii acesteia. Evident, infr actorii
nu întocmesc acte de vânzare-cump ărare pentru m ărfuri prohibite sau de
provenien Ńă dificil de justificat, și, cu atât mai mult, șefii de re Ńea nu
încheie contract de colaborare cu cei care opereaz ă pentru ei, orice fel
de acte scrise constituindu-se ca probe incriminato rii, în cazul în care
indivizii respectivi sunt descoperi Ńi și captura Ńi de poli Ńie.
Pentru realizarea unei tranzac Ńii între infractori, este suficient
angajamentul verbal al partenerilor. Acest angajame nt verbal se ia în
prezen Ńa a câ Ńiva martori (câte doi-trei din prietenii fiec ăruia), ocazie
cu care se stabile ște data realiz ării tranzac Ńiei, valoarea pl ăŃii, modul
în care va fi onorat ă, precum și sanc Ńiunile.
Respectarea cuvântului dat este o chestiune de onoa re pentru
membrii lumii interlope. Oricât de ciudat ar p ărea, indivizii care și-au
făcut din înc ălcarea legilor o meserie, respect ă, cu maxim ă seriozitate și
__________________
29 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei, Note de curs, 1999/2000.

105 promptitudine, o promisiune (un angajament verbal) f ăcut ă unui
„tovar ăș de breasl ă”. Obliga Ńia de a face sau de a nu face ceva este
respectat ă cu stricte Ńe, fie și numai ca urmare a unei simple promisiuni.
Nu în ultimul rând, de respectarea cuvântului dat d epinde
prestigiul și pozi Ńia respectivului individ în cadrul lumii interlope.
Înc ălcarea acestei legi nescrise are ca efect sc ăderea credibilit ăŃii
infractorului în fa Ńa „colegilor” s ăi. În consecin Ńă , respectivul nu mai
prezint ă garan Ńii, nu mai este „de încredere”, iar ceilal Ńi ezit ă s ă mai
încheie tranzac Ńii cu el, prestigiul lui în grup sc ăzând vertiginos.
De altfel, aceast ă onestitate a infractorului fa Ńă de ceilal Ńi
membrii ai lumii interlope are și o explicaŃie psihologic ă: este reac Ńia
fireasc ă a individului la satisfacerea nevoii sale de apart enen Ńă la un
grup care s ă-i împ ărt ăș easc ă modul de a privi lumea și via Ńa în
general, care s ă-i ofere sprijin și protec Ńie. Dar, în acela și timp, este și
afi șarea demonstrativ ă a unei calit ăŃi pe care societatea i-o neag ă.
Cu toate acestea, exist ă și cazuri în care cuvântul dat nu este
respectat, ceea ce duce la veritabile „procese”, de zb ătute în fa Ńa unor
„instan Ńe de judecat ă” informale. Sanc Ńiunile iau forma unor amenzi,
desp ăgubiri în bani sau/ și obiecte, pe care acuzatul este obligat s ă le
pl ăteasc ă reclamantului. De remarcat este faptul c ă toate acestea se
realizeaz ă f ără amestecul poli Ńiei sau al justi Ńiei oficiale.
3.1.3.3. Legea t ăcerii – „omerta”
Legea t ăcerii sau „omerta” este cea mai cunoscut ă lege nescris ă
a lumii interlope, numele ei fiind vehiculat adesea în presa scris ă.
Despre „omerta” s-a crezut mult timp c ă este obliga Ńia individului
de a nu denun Ńa sau acuza pe cel care a comis faptele despre care are
cuno știn Ńă . De fapt, nu este vorba de o obliga Ńie impus ă de un sistem de
ap ărare adoptat ca o necesitate vital ă pentru membrii lumii interlope.
„omerta” const ă în a p ăstra t ăcerea, în mod sistematic, îndat ă ce un
eveniment oarecare a dat na ștere la investiga Ńii poli Ńiene ști.
În nenum ărate cazuri, organele de anchet ă constat ă cu stupoare
că martorii unei infrac Ńiuni, în momentul în care sunt interoga Ńi, neag ă
că ar fi v ăzut, auzit sau știut ceva, negând îns ăș i eviden Ńa. Aceste
cazuri ne fac s ă rezum ăm legea tăcerii la urm ătoarele: „Toat ă lumea a
văzut și a auzit totul, dar nimeni nu știe nimic”.
„Omerta” se constituie ca un veritabil blocaj de co municare
între membrii lumii interlope și restul societ ăŃii (în special reprezen-
tan Ńi ai Poli Ńiei și Justi Ńiei), împiedicând scurgerea de informa Ńii
referitoare la diversele activit ăŃi cu specific infrac Ńional c ătre exterior.

106 Respectarea „omertei” este un factor care contribui e foarte mult la
cre șterea prestigiului unui infractor. P ăstrarea t ăcerii cu privire la
complicii r ăma și în libertate, rezisten Ńa opus ă la interogatoriu sunt
văzute ca un act de curaj, mai ales dac ă infrac Ńiunea este de o gravitate
deosebit ă, iar pedeapsa privativ ă de libertate este mare. Prin acestea
infractorul î și dovede ște loialitatea fa Ńă de „colegi” și fa Ńă de „ șef”.
Îns ă, uneori „omerta” este respectat ă din cu totul alt motiv. Și
anume, de fric ă. Teama de represalii, împreun ă cu inexisten Ńa unor
programe eficiente de protec Ńie a martorilor, stau la baza refuzului
martorilor de a colabora cu organele de anchet ă penal ă.
Legea t ăcerii dep ăș ește, astfel, surprinz ător grani Ńele lumii
interlope. Martorii întâmpl ători ai unei infrac Ńiuni, chiar dac ă nu
apar Ńin lumii interlope, din diferite motive (team ă, dorin Ńa de a nu fi
implica Ńi într-un scandal sau pur și simplu indiferen Ńă ) p ăstreaz ă
adesea t ăcerea cu privire la cele întâmplate, îngreunând act ivitatea
organelor de anchet ă.
În lumea interlop ă, principiul care justific ă aceast ă atitudine este
urm ătorul: răspunsul la o întrebare atrage dup ă sine o alt ă
întrebare ce necesit ă un r ăspuns, și a șa mai departe. Astfel, pas cu
pas, se ob Ńin informa Ńii de o mare importan Ńă pentru investiga Ńia
întreprins ă. În concluzie, cea mai bun ă solu Ńie este t ăcerea și
negarea tuturor acuza Ńiilor.
Acel membru al lumii interlope care încalc ă „omerta” și furni-
zeaz ă informa Ńii este calificat de c ătre „colegii” s ăi drept „turn ător”
și, în cel mai fericit caz este evitat. Cel mai ades ea, îns ă, „turn ă-
torul” este vânat cu asiduitate de întreaga lume in terlop ă și pedepsit
exemplar.
3.1.3.4. Legea ajutor ării de Ńinu Ńilor
Aceast ă lege este o expresie a modului în care membrii lum ii
interlope se solidarizeaz ă pentru a face fa Ńă represiunii organelor
îndrituite legal. Ea const ă în obliga Ńia de a-i sprijini material pe acei
membrii ai lumii interlope care ajung s ă fie aresta Ńi, judeca Ńi și
condamna Ńi la pedepse privative de libertate. Ajutorul este acordat, de
asemenea, și familiei individului aflat la nevoie.
Ac Ńiunea de ajutorare începe chiar din momentul puneri i sub
urm ărire penală a infractorului respectiv. Asist ăm la o impresionant ă
mobilizare de for Ńe în lumea interlop ă, ce are ca scop:
• procurarea de resurse atât pentru cel arestat, câ t și pentru
familia acestuia, pentru plata avoca Ńilor și a cheltuielilor de judecat ă;

107 • încercarea de a dovedi prin diferite modalit ăŃi nevinov ăŃia
individului respectiv;
• sus Ńinerea material ă a de Ńinutului și a familiei acestuia pe pe-
rioada deten Ńiei;
• preluarea „afacerilor” de Ńinutului și administrarea acestora pân ă
ce va fi în libertate.
În principiu, obliga Ńia de a-i ajuta pe cei aresta Ńi sau încarcera Ńi
revine tuturor membrilor lumii interlope, dar mai a les prietenilor apropia Ńi
ai acestora. Ei sunt cei care iau ini Ńiativa și supravegheaz ă întreaga ac Ńiune
de ajutorare. Tot în sarcina lor cade și supravegherea „femeilor” de Ńinutu-
lui, precum și a „afacerilor” acestuia. So Ńiile și amantele de Ńinu Ńilor sunt
cele care îi asigur ă acestuia leg ătura cu exteriorul, informându-l în
permanen Ńă asupra a ceea ce se petrece în lipsa lui. Astfel, de Ńinutul nu
pierde nici un moment leg ătura cu lumea de afar ă.
Totu și, dac ă deten Ńia se prelunge ște, se asist ă la abandonuri și
tr ădări. Lucru care, în mod inevitabil, în momentul elib er ării, genereaz ă
conflicte de propor Ńii, și reglement ări de conturi. Evident, cu condi Ńia ca
cel eliberat s ă fie în m ăsur ă s ă se fac ă respectat sau s ă-i pedepseasc ă pe
cei care au înc ălcat regulile. O deten Ńie îndelungat ă îngreuneaz ă
reintegrarea individului în lumea interlop ă: el îmb ătrâne ște, î și pierde
rela Ńiile, nu-și mai reg ăsește vechii tovar ăș i, iar în ceea ce prive ște
reluarea activit ăŃii infrac Ńionale, nu mai are aceea și îndemânare și
îndr ăzneal ă, prestigiul lui diminuându-se sensibil.
Dorin Ńa fiec ărui membru al lumii interlope de a-l ajuta pe un
„tovar ăș ” la nevoie, nu este o ini Ńiativ ă dezinteresat ă. Fiecare dintre ei
o face fie pentru c ă, la rândul lor, au fost ajuta Ńi în situa Ńii
asem ănătoare, fie pentru a fi sprijini Ńi în viitor, când vor avea nevoie.
În acela și timp, putem considera aceste ac Ńiuni de ajutorare a
de Ńinu Ńilor ca expresii ale solidarit ăŃii existente între membrii lumii
interlope în fa Ńa atitudinii ostile a restului societ ăŃii. Este cunoscut
faptul c ă situa Ńiile de risc, pericolul sunt factori care sporesc s olida-
ritatea și coeziunea în cadrul grupurilor. Grupurile de deli ncven Ńi ce
compun lumea interlop ă și chiar lumea interlop ă luat ă ca întreg nu fac
excep Ńie de la aceast ă regul ă.
Legea supercalific ării modului de operare, legea respect ării
cuvântului dat, „omerta” și legea ajutor ării de Ńinu Ńilor sunt principalele
legi care guverneaz ă lumea interlop ă, legi cu valabilitate general ă,
obligatorii pentru to Ńi membrii acesteia. Nerespectarea, înc ălcarea
acestor legi provoac ă conflicte și genereaz ă tensiuni ce nu mai pot fi
rezolvate prin simple discu Ńii sau negocieri. În aceste cazuri, nu se

108 apeleaz ă, cum s-ar putea crede, la institu Ńiile specializate ale statului.
Totul se rezolv ă, într-un fel sau altul, în interiorul lumii interl ope,
conform unor reguli și uzan Ńe specifice, instituite de-a lungul timpului.
3.1.4. Justi Ńia intern ă a lumii interlope
Toate legisla Ńiile penale, f ără excep Ńie, cuprind, al ături de
descrierea faptelor considerate infrac Ńiuni, și sanc Ńiunile prev ăzute în
cazul comiterii acestora, conform principiului lega lit ăŃii incrimin ării
delictului și sanc Ńiunii 30 . Conform acestui principiu, nici o fapt ă nu
este considerat ă delict dac ă nu este prev ăzut ă expres în lege („nullum
crimen sine lege”), dac ă nu este prev ăzut ă nici o pedeaps ă în cazul
comiterii ei („nullum crimen sine poena”) și dac ă nu este comis ă cu
inten Ńie/vinov ăŃie („nullum crimen sine culpa”).
Așadar, legile cuprinse în Codul Penal prescriu atât fapta a c ărei
comitere este considerat ă ca infrac Ńiune, cât și sanc Ńiunea
corespunz ătoare. Sanc Ńiunile prev ăzute de dreptul penal sunt sanc Ńiuni
negative formale, fundamentate pe for Ńa și coerci Ńia unor institu Ńii și
organiza Ńii formale. Aceste sanc Ńiuni au ca scop „amendarea”
comportamentelor sau conduitelor ilicite sau devian te în raport cu
sistemul normativ și valoric adoptat și respectat de societate.
În ceea ce prive ște lumea interlop ă, existen Ńa unui sistem
normativ propriu impune și existen Ńa unor modalit ăŃi și mijloace
specifice, prin care s ă se asigure conformarea la acesta. În acest sens,
se poate vorbi de existen Ńa unor instan Ńe și practici specifice, de o
justi Ńie intern ă a lumii interlope care sanc Ńioneaz ă abaterile de la
„legile nescrise”, pe care le-am men Ńionat anterior, și care au cel pu Ńin
aceea și eficien Ńă ca institu Ńiile specializate ale statului.
Sanc Ńiunile practicate în lumea interlop ă au caracter informal și
difer ă în func Ńie de gravitatea abaterii, de prejudiciile aduse gr upului
și de efectele pe care abaterea respectiv ă le poate avea asupra
celorlal Ńi membrii ai lumii interlope. Ele pot varia de la o simpl ă
„amend ă” sau avertisment pân ă la eliminarea fizic ă a învinuitului.
Dup ă cum am mai afirmat, membrii lumii interlope respec t ă cu
stricte Ńe „legile nescrise”, aceasta fiind una din condi Ńiile apartenen Ńei
la grup și, în plus, un factor important ce determin ă pozi Ńia și
prestigiul individului în grup. Dar se poate întâmp la, în anumite
situa Ńii, ca unii indivizi s ă încalce aceste reguli, punând astfel în
pericol siguran Ńa și stabilitatea grupului.
__________________
30 D. Banciu, Sociologia juridic ă, Note de curs, 1996/1997.

109 O gravitate deosebit ă o are înc ălcarea „omertei”, înc ălcare ce se
poate traduce ca o „scurgere de informa Ńii” din interiorul lumii interlope
către exterior, în spe Ńă , c ătre organele juridico-poli Ńiene ști. Consecin Ńele
sunt cu atât mai grave pentru membrii lumii interlo pe, cu cât informa Ńiile
vizeaz ă ac Ńiuni ilicite de anvergur ă, și deci prezint ă o importan Ńă deosebit ă
pentru organele de urm ărire penal ă. În momentul în care „informatorul”
este identificat, întreaga lume interlop ă se mobilizeaz ă pentru capturarea
și anihilarea lui. În general, se procedeaz ă la izolarea, marginalizarea
individului respectiv, marginalizare ale c ărei efecte le-am descris anterior.
Îns ă, propor Ńional cu pozi Ńia pe care individul o ocup ă în lumea interlop ă
și cu importan Ńa informa Ńiilor la care acesta are acces, se ajunge de la
ac Ńiuni de intimidare și descurajare pân ă la eliminarea fizic ă.
Nerespectarea cuvântului dat este, de asemenea, san c Ńionat ă cu
severitate. Înc ălcarea acordurilor verbale genereaz ă tensiuni și conflicte
între indivizi și grupuri. Într-o prim ă faz ă se încearc ă rezolvarea
conflictului pe cale pa șnic ă, prin întâlniri între parteneri și negocieri în
prezen Ńa unor mediatori neutri și a martorilor care au asistat la încheie-
rea tranzac Ńiei. Dac ă „acuzatul” î și recunoa ște vina și îl desp ăgube ște pe
„reclamant” totul se încheie în mod pa șnic, printr-un acord momentan
sau prin renun Ńarea p ărŃilor de a merge mai departe.
Îns ă, dac ă nu se poate ajunge la un acord, scenariul devine, în
mod inevitabil, cel clasic: a șa-numitele „ reglement ări de conturi ”31 .
Aceste reglement ări constau în confrunt ări violente, fiecare vizând
eliminarea fizic ă a adversarului. Membrii marcan Ńi ai lumii interlope
se folosesc în acest scop de uciga și profesioni ști, cunoscu Ńi ca
„speciali ști” în astfel de solu Ńii finale.
Pentru a stinge conflictul, care risc ă s ă continue la nesfâr șit, se
obi șnuie ște ca cel care a ucis sau care a dispus s ă-i fie ucis rivalul s ă
„pl ăteasc ă mortul” prin sume mari de bani sau servicii compen satorii,
fa Ńă de familia victimei. Alteori, îns ă, victimei i se confisc ă bunurile
și i se ia inclusiv so Ńia sau concubina.
Diferendul nu se încheie întotdeauna cu dispari Ńia unuia dintre
rivali. Prietenii și rudele victimei pot trece la represalii, și se asist ă la
reglement ări de conturi în lan Ń, care pot dura ani de zile și care fac
zeci de victime.
Trebuie remarcat faptul c ă pedepsirea celor care nu respect ă
„legile nescrise” ale lumii interlope se realizeaz ă strict în interiorul
acesteia, chiar dac ă este vorba de fapte care intr ă sub inciden Ńa
__________________
31 T. Butoi, Psiho-sociologia devian Ńei de tip special, Note de curs,
1999/2000.

110 Codului Penal. În paralel cu sanc Ńiunea hot ărât ă de instan Ńele oficiale,
respectivul trebuie s ă suporte și sanc Ńiunea „colegilor” s ăi, care
adesea este mult mai sever ă. Dar de cele mai multe ori cel care încalc ă
legile lumii interlope nu ajunge în fa Ńa instan Ńelor de judecat ă oficiale,
fie datorit ă rapidit ăŃii cu care reac Ńioneaz ă ceilal Ńi membrii în ceea ce
prive ște pedepsirea lui, fie din cauz ă c ă fapta lui, chiar dac ă violeaz ă
norme penale, nu este reclamat ă.
Exist ă cazuri în care lumea interlop ă î și rezerv ă în mod special
dreptul de a-i pedepsi pe vinova Ńi. În acest scop, vine în ajutorul unor
indivizi acuza Ńi de diverse infrac Ńiuni pentru a fi achita Ńi sau pentru a le
facilita evadarea. O dat ă sco și din mâna justi Ńiei oficiale, ace știa sunt pu și
la dispozi Ńia adversarilor lor, care îi pot executa în lini ște și netulbura Ńi de
nimeni. Nu trebuie uitat ă nici posibilitatea de a folosi uciga și pl ăti Ńi care
să-l elimine pe cel vizat, chiar dac ă acesta se afl ă în penitenciar.
Duritatea sanc Ńiunilor aplicate de membrii lumii interlope celor
care îi încalc ă „legile nescrise” o dep ăș ește cu mult pe cea a
pedepselor prev ăzute în Codul Penal. S-ar putea spune c ă teama
infractorilor fa Ńă de pedeapsa aplicat ă de „colegii” lor este mai mare
decât teama pricinuit ă de pedepsele privative de libertate, practicate
de institu Ńiile specializate ale statului.
3.2. Structuri de putere în lumea interlop ă
3.2.1. Puterea social ă – accep Ńii, puncte de vedere
În sens general, puterea const ă în facultatea de a ac Ńiona, proprie
fiin Ńei umane. Într-un sens deviat, puterea desemneaz ă aptitudinea unui
individ de a întreprinde ac Ńiuni eficiente. Pornind de la aceast ă accep Ńie
larg ă, de-a lungul timpului, s-au formulat o serie de de fini Ńii ale puterii.
Astfel, B. Russell (1938) consider ă c ă puterea const ă în
„producerea unor efecte c ăutate”, iar în viziunea lui Hobbes „puterea
unui om const ă în mijloacele sale actuale de a ob Ńine un viitor bun”.
Puterea nu este un simplu atribut al individului și nici nu const ă
în simpla de Ńinere a unor resurse. Evident, nu exist ă putere f ără
resurse, dar este absolut necesar ca aceste resurse s ă fie mobilizate și
utilizate pentru a se putea vorbi de putere.
Puterea are un caracter rela Ńional, manifestându-se în contextul
desf ăș ur ării rela Ńiilor dintre persoane și grupuri. Având în vedere și
necesitatea existen Ńei resurselor, puterea const ă în rela Ńiile asimetrice
între indivizi și grupurile de indivizi, exercitarea ei fiind condi Ńionat ă
de o distribu Ńie inegal ă a resurselor.

111 M. Weber (1922) a definit puterea ca fiind „ șansa cuiva de a
impune în cadrul unei rela Ńii sociale propria sa voin Ńă , chiar împotriva
rezisten Ńei altcuiva”. Exerci Ńiul puterii lui „A” poate s ă întâmpine
rezisten Ńă din partea lui „B”, ceea ce implic ă probabilitatea ca aceast ă
rezisten Ńă s ă fie învins ă. În acest sens, posibilitatea impunerii unor
sanc Ńiuni negative joac ă un rol adesea decisiv în rela Ńiile de putere.
De asemenea, puterea poate descuraja orice încercar e de rezisten Ńă
prin ac Ńiuni de prevenire sau manifestare simbolic ă32 .
Procesele de putere sunt deosebit de complexe și adesea deghizate
în societate. În consecin Ńă , în știin Ńele politice, sociologie și psihologia
social ă exist ă un num ăr mare de distinc Ńii între diferite tipuri de putere
social ă sau între procese de putere social ă calitativ diferite.
Fenomenele de putere și de influen Ńă implic ă o rela Ńie între doi
agen Ńi: „A” (agentul care exercit ă puterea) și „B” (agentul asupra
căruia „A” î și exercit ă puterea). Raportul dintre „A” și „B” se afl ă la
originea puterii, constituindu-se ca baz ă a acesteia.
Foarte rar se întâmpl ă ca un caz de putere dat s ă aibă un singur
izvor. În general, rela Ńia dintre „A” și „B” este caracterizat ă prin exis-
ten Ńa unei pluralit ăŃi de variabile, calitativ diferite, ce constituie b azele
puterii. Evident, exist ă mai multe baze ale puterii , îns ă o importan Ńă
deosebit ă și cea mai larg ă r ăspândire o au urm ătoarele cinci:
1. puterea de recompensare , bazat ă pe percep Ńia lui „B” c ă
„A” are posibilitatea s ă-i ofere recompense;
2. puterea de coerci Ńie , bazat ă pe percep Ńia lui „B” c ă „A” are
posibilitatea de a-i aplica pedepse;
3. puterea legitim ă, bazat ă pe percep Ńia lui „B” c ă „A” are, în
mod legitim, dreptul de a-i prescrie comportamentul ;
4. puterea de referin Ńă , bazat ă pe identificarea lui „B” cu „A”;
5. puterea de competen Ńă , bazat ă pe percep Ńia c ă „A” are
experien Ńă sau cuno știn Ńe speciale.
Trebuie precizat faptul c ă „A” poate fi o persoan ă, un rol, o
norm ă, un grup sau o parte dintr-un grup, care- și exercit ă puterea
asupra individului „B”.

Puterea de recompensare
Puterea de recompensare este puterea a c ărei baz ă const ă în
posibilitatea de a recompensa.
For Ńa puterii de recompensare a lui „A” asupra lui „B” cre ște
direct propor Ńional cu importan Ńa recompenselor despre care „B”
__________________
32 Dic Ńionar de sociologie – Larousse , pag. 218.

112 crede c ă „A” i le poate oferi, și depinde de probabilitatea ca „A” s ă
procure recompense, conform percep Ńiei lui „B”.
Acest tip de putere depinde de capacitatea lui „A” de a administra
valen Ńe pozitive și de a suprima sau reduce valen Ńe negative.
Folosirea de c ătre „A” a recompenselor imediate (în locul promi-
siunilor) are ca efect, dup ă un anumit timp, cre șterea atrac Ńiei resim Ńit ă
de „B” fa Ńă de „A” și, deci, a puterii de referin Ńă a lui „A” asupra lui
„B”. Aceast ă putere de referin Ńă îi permite lui „A” s ă determine
schimb ări relativ independente. Nici promisiunile și nici recompensele
nu vor îndep ărta rezisten Ńa lui „B”, doar în momentul în care acesta va
considera c ă este legitim ca „A” s ă-i procure recompense.
Sfera puterii de recompensare este specific ă pentru cazurile în
care „A” îl poate recompensa pe „B” pentru conformi smul s ău.

Puterea de coerci Ńie
Puterea de coerci Ńie a lui „A” asupra lui „B” are la baz ă
așteptarea lui „B”, potrivit c ăreia el poate fi pedepsit de „A”, dac ă nu
se conformeaz ă tentativei de influen Ńare.
For Ńa puterii de coerci Ńie depinde de importan Ńa valen Ńei nega-
tive a amenin Ńă rii cu pedeapsa, înmul Ńit ă cu probabilitatea perceput ă
ca „B” s ă scape de pedeaps ă, conformându-se (probabilitatea pedep-
sei, în cazul nonconformismului minus probabilitate a pedepsei, în
cazul conformismului).
Puterea de coerci Ńie conduce la o schimbare în dependen Ńă , iar
gradul de dependen Ńă variaz ă cu nivelul de observabilitate al confor-
mismului lui „B”.
Cu toate c ă au aceea și finalitate, puterea de recompensare nu
trebuie echivalat ă cu puterea de coerci Ńie. Conformarea la normele de
grup, pentru a fi acceptat (puterea de recompensare ), nu este acela și
lucru cu conformarea la normele de grup, pentru a e vita respingerea
de c ătre ceilal Ńi (puterea de coerci Ńie).
Men Ńinerea lui „B” în sfera puterii de coerci Ńie a lui „A” se
realizeaz ă prin extinderea valen Ńei negative a pedepsei asupra mai
multor regiuni ale spa Ńiului de via Ńă a lui „B”. Astfel, prin retragerea
lui „B” din sfera puterii de coerci Ńie a lui „A”, probabilitatea ca „B”
să primeasc ă o pedeaps ă, atunci când nu se conformeaz ă, va fi redus ă.

Puterea legitim ă
Puterea legitim ă a lui „A” asupra lui „B” este definit ă ca puterea
ce are la baz ă valorile interiorizate de „B”, valori ce indic ă faptul c ă

113 „A” are, în mod legitim, dreptul de a-l influen Ńa, și c ă „B” este obligat
să accepte aceast ă influen Ńă .
No Ńiunea de legitimitate implic ă un anumit cod sau standard, accep-
tat de individ, în virtutea c ăruia agentul exterior î și poate afirma puterea.
Bazele puterii legitime sunt urm ătoarele:
– valorile culturale : „A” are caracteristici specifice de cultur ă
ce-i dau dreptul s ă impun ă o conduit ă lui „B”, care poate s ă nu posede
acelea și caracteristici;
– acceptarea structurii sociale : acceptând structura social ă a
grupului s ău, a organiza Ńiei sau a societ ăŃii sale ca just ă, „B” accept ă,
implicit, ierarhia existent ă. Astfel, „B” va accepta autoritatea legitim ă
a lui „A”, care ocup ă un post superior în ierarhie;
– desemnarea de c ătre un agent ce poate conferi legitimitate :
„A” poate exercita asupra lui „B” o influen Ńă considerat ă legitim ă,
pentru c ă puterea i-a fost dat ă de un agent a c ărui legitimitate este
acceptat ă de „B”.
Zonele în care se poate exercita puterea legitim ă, sunt, în
general, precizate o dat ă cu atribuirea puterii. Încercarea de a aplica
puterea legitim ă în afara domeniului ei de ac Ńiune conduce la
diminuarea acesteia. În acela și timp, utilizarea non-legitim ă a puterii
va diminua atrac Ńia exercitat ă de „A”.

Puterea de referin Ńă
Puterea de referin Ńă a lui „A” asupra lui „B” se bazeaz ă pe identifi-
carea lui „B” cu „A”. Aceast ă identificare este în Ńeleas ă ca un sentiment
de unitate a lui „B” cu „A” sau dorin Ńa de a dobândi aceast ă identificare.
Dac ă „A” este un grup exercitând atrac Ńie, „B” va avea sentimentul
că este membru al grupului sau dorin Ńa de a face parte din acesta. Dac ă
„B” este deja asociat cu „A”, el va dori s ă men Ńin ă aceast ă rela Ńie.
Identificarea poate fi stabilit ă sau men Ńinut ă, dac ă „B” are
acelea și comportamente, acelea și credin Ńe și acelea și percep Ńii ca și
„A”. Astfel, „A” are posibilitatea s ă-l influen Ńeze pe „B”, chiar dac ă
„B” nu-și dă seama de aceast ă putere de referin Ńă .
Cu cât identificarea lui „B” cu „A” este mai mare, cu atât mai
mare este puterea de referin Ńă a lui „A” asupra lui „B”.
Festinger a remarcat faptul c ă, într-o situa Ńie ambigu ă, în absen Ńa
unei structuri cognitive clare (resim Ńit ă ca o amenin Ńare), conformismul
opiniilor individului în raport cu norma grupului d e referin Ńă îi va
satisface acestuia nevoia de structur ă și îi va da sentimentul unei securit ăŃi
crescute, datorit ă identific ării mai mari cu grupul.

114
Puterea de competen Ńă
Puterea de competen Ńă se bazeaz ă pe percep Ńia lui „B” c ă „A”
are experien Ńă sau cuno știn Ńe speciale.
For Ńa puterii de competen Ńă a lui „A” asupra lui „B” variaz ă în
func Ńie de sfera cuno știn Ńelor sau de percep Ńia atribuit ă de „B” lui „A”
într-un anumit domeniu. Competen Ńa lui „A” este estimat ă de „B” în
raport cu propriile cuno știn Ńe și mai pu Ńin în raport cu un etalon absolut.
Sfera puterii de competen Ńă este mai restrâns ă decât sfera puterii
de referin Ńă , deoarece, pe de o parte, este limitat ă la structurile
cognitive, iar pe de alt ă parte, persoana competent ă este considerat ă
ca având cuno știn Ńe sau capacit ăŃi superioare în domenii foarte
specifice. Astfel, puterea lui „A” se va limita la aceste domenii.
Încercarea de a exercita puterea de competen Ńă în afara domeniului de
competen Ńă va conduce la diminuarea acestei puteri.
Putem desprinde câteva tr ăsături comune ale celor cinci tipuri
de putere:
a) cu cât baza puterii este mai solid ă, cu atât puterea este mai mare;
b) pentru oricare dintre tipurile de putere sfera s au jurisdic Ńia
poate varia considerabil;
c) orice tentativ ă de a utiliza puterea, în afara jurisdic Ńiei sale
proprii, o va diminua.
3.2.2. Procese de putere în lumea interlop ă
Dup ă cum am mai afirmat, procesele de putere se manifes t ă sub
diferite forme, de cele mai multe ori deghizate, în rela Ńiile dintre
indivizi și/sau grupuri. Tipurile de putere descrise anterior rar se
întâlnesc în form ă pur ă. Într-un grup sau într-o societate procesele de
putere sunt complexe, implicând corelarea a cel pu Ńin dou ă dintre
bazele puterii men Ńionate mai sus. De multe ori, de exemplu, puterea
de referin Ńă este dublat ă de puterea de recompensare sau de coerci Ńie,
puterea de coerci Ńie de c ătre puterea legitim ă, efectele fiind
considerabil mai mari.
Ca parte component ă a societ ăŃii, lumea interlop ă nu este lipsit ă
de aceste manifest ări interne de putere. Îns ă, în acest caz, procesele de
putere sunt mult mai u șor de identificat, fiind mai pu Ńin deghizate
decât în restul societ ăŃii.
În lumea interlop ă, puterea se manifest ă pe dou ă planuri , în
func Ńie de agentul care o exercit ă și de agentul asupra c ăruia este
exercitat ă:

115 1) puterea exercitat ă de lumea interlop ă ca întreg asupra
fiec ărui membru component în parte ;
2) puterea exercitat ă de capii lumii interlope asupra grupu-
rilor pe care le conduc .
În ceea ce prive ște puterea exercitat ă de lumea interlop ă ca întreg
asupra fiec ărui individ în parte, avem de-a face cu o manifesta re a
puterii de o complexitate deosebit ă. Putem remarca îmbinarea a patru
din cele cinci tipuri principale de putere: puterea de referin Ńă , puterea de
recompensare, puterea de coerci Ńie și puterea legitim ă.
Dominant ă este puterea de referin Ńă . Individul, respins fiind de o
societate ale c ărei reguli le încalc ă, frustrat și descurajat, simte acut
nevoia de a apar Ńine unui grup care s ă-i împ ărt ăș easc ă ideile, grup a
cărui ierarhie valoric ă s ă corespund ă propriului sistem de valori. Cu
alte cuvinte, delincventul dore ște s ă apar Ńin ă unui grup cu care s ă se
identifice, ai c ărui membrii s ă aib ă preocup ări, activit ăŃi și scopuri
asem ănătoare cu ale lui. Astfel, lumea interlop ă îi satisface
individului aceast ă nevoie. Infractorul g ăse ște în lumea interlop ă nu
numai o comunitate cu care el se poate identifica, ci și protec Ńia,
sprijinul de care avea nevoie.
Lumea interlop ă mai exercit ă asupra individului, concomitent,
atât puterea de recompensare, cât și puterea de coerci Ńie. Hot ărâtoare
pentru acceptarea unui nou membru este, dup ă cum am v ăzut, adoptarea
și respectarea regulilor și normelor lumii interlope. Conformarea la
aceste norme are ca efect, în afar ă de acceptarea în grup, dobândirea
unui anumit status, cre șterea prestigiului și o serie de avantaje, cum ar fi
sprijinul în situa Ńii dificile, suport material, protec Ńie, ajutor în
desf ăș urarea activit ăŃilor cu caracter infrac Ńional. Toate acestea duc la
conturarea din ce în ce mai pronun Ńat ă a puterii legitime a lumii
interlope ca întreg, în ceea ce prive ște prescrierea comportamentelor și
conduitelor fiec ărui membru component. Individul consider ă autoritatea
exercitat ă de grup asupra lui ca fiind legitim ă.
În acela și timp, individul nu pune la îndoial ă legitimitatea pedep-
selor pe care lumea interlop ă i le aplic ă în urma înc ălc ării normelor.
Puterea de coerci Ńie a lumii interlope asupra fiec ărui membru compo-
nent este foarte mare. Teama de pedeaps ă, teama de a fi eliminat din
grup îl determin ă pe individ s ă se supun ă normelor, „legilor nescrise”
ale lumii interlope și s ă participe activ la tot ceea ce grupul întreprinde,
chiar cu riscul de a fi prins și condamnat la ani grei de închisoare.
Este interesant ă ac Ńiunea concertat ă, concomitent ă a puterii de
recompensare și a puterii de coerci Ńie. Ambele au un rol important în

116 men Ńinerea coeziunii lumii interlope, în respectarea „l egilor nescrise”
ale acesteia. Acceptarea ca membru al lumii interlo pe, în prim ă faz ă,
sprijinul și protec Ńia acordat ă ulterior, sunt recompense de care
individul se bucur ă în urma conform ării la normele și modul de via Ńă
specific interlop. Acestea sunt înso Ńite de manifest ări ale puterii de
coerci Ńie (reale sau simbolice), pe care individul le perc epe ca
avertismente și de care Ńine cont. Astfel, recompensa și pedeapsa sunt
la fel de aproape și la fel de reale pentru infractor, probabilitatea
recompens ării sau pedepsirii lui variind în func Ńie de gradul de
conformism la normele, regulile, cutumele și uzan Ńele lumii interlope.
În ceea ce prive ște liderii lumii interlope, dominant ă este
puterea de competen Ńă . Ei se eviden Ńiaz ă și î și câ știg ă autoritatea în
cadrul grupurilor, datorit ă experien Ńei infrac Ńionale vaste și spiritului
de ini Ńiativ ă. De-a lungul timpului, prin lovituri îndr ăzne Ńe, minu Ńios
preg ătite și coordonate, prin manifestarea constant ă a loialit ăŃii fa Ńă de
grup și a respectului fa Ńă de normele lumii interlope, individul
reu șește s ă-și câ știge recunoa șterea și respectul celorlal Ńi membrii ai
lumii interlope, și, în acela și timp, o pozi Ńie important ă în cadrul
acesteia. El este recunoscut ca lider al grupului d in care face parte atât
de membrii grupului, cât și de restul lumii interlope.
Puterea exercitat ă de lider în cadrul grupului î și are originea,
deci, în experien Ńa acestuia în ceea ce prive ște ini Ńierea și
întreprinderea ac Ńiunilor cu caracter infrac Ńional. Experien Ńa sa vast ă
inspir ă încredere și respect membrilor grupului, care se conformeaz ă
ordinelor și dispozi Ńiilor primite de la lider. Executarea acestor ordin e
este perceput ă ca o ac Ńiune necesar ă pentru reu șita ac Ńiunilor grupului.
Dup ă cum am v ăzut, transformarea infrac Ńiunii în profesie
duce la formarea anumitor grupuri infrac Ńionale specializate în
anumite tipuri de infrac Ńiuni. Astfel, liderul unui asemenea grup
trebuie s ă fie specializat în comiterea unei anumite infrac Ńiuni și,
mai ales, s ă fie recunoscut ca „autoritate” în domeniul respect iv.
Evident, liderul unui grup specializat în spargerea de locuin Ńe va fi
sp ărg ător „profesionist” cu o bogat ă experien Ńă , capabil s ă organi-
zeze și s ă coordoneze activitatea grupului, în mod eficient, profitabil
și cu minimum de risc.
Odat ă ocupat ă pozi Ńia de lider, puterea de competen Ńă este
dublat ă de puterea de recompensare, cea de coerci Ńie și, nu în ultimul
rând, de puterea legitim ă. Liderul unui grup de infractori, mai ales
dac ă ocup ă o pozi Ńie important ă în cadrul lumii interlope în ansamblu,
are puterea legitim ă de a-și recompensa sau pedepsi „subalternii”.

117 Legitimitatea este dat ă de recunoa șterea individului respectiv ca lider
al grupului de c ătre ceilal Ńi membrii ai lumii interlope.
Aici trebuie s ă amintim faptul c ă încercarea unui „subaltern” de
a submina autoritatea „ șefului” s ău aflat în închisoare ( și deci în
imposibilitatea de a reac Ńiona personal) este sever sanc Ńionat ă de
lumea interlop ă, fiind considerat ă „act de tr ădare”.
În afar ă de principalele tipuri de putere deja men Ńionate, în
lumea interlop ă un rol deloc neglijabil îl are for Ńa financiar ă a
membrilor ei. Astfel, puterea (indiferent dac ă este de coerci Ńie, de
recompensare, de competen Ńă , de referin Ńă sau legitim ă) este cu atât
mai mare, cu cât este mai solid ă baza material ă și financiar ă pe care
se sprijin ă agentul care exercit ă puterea.
Puterea consider ă c ă for Ńa fizic ă a unui individ joac ă un rol
minor. În general, indivizii înzestra Ńi cu for Ńă fizic ă deosebit ă sunt
folosi Ńi de c ătre lideri în scopul intimid ării sau chiar elimin ării
adversarilor. For Ńa fizic ă nu este un factor decisiv în ob Ńinerea unui
status special în cadrul lumii interlope.
În linii mari, structurile de putere ale lumii inte rlope nu difer ă
foarte mult de cele existente în societate. Îns ă în privin Ńa stabilit ăŃii
structurilor de putere, în lumea interlop ă aceasta este relativ ă. Lupta
pentru putere, pentru extinderea zonei de influen Ńă a diferitelor
grupuri, provoac ă uneori r ăsturn ări spectaculoase de situa Ńie în
peisajul infrac Ńional.
3.2.3. Statusuri și negocieri de statusuri
Prin status în Ńelegem pozi Ńia pe care un individ o ocup ă în una
din dimensiunile sistemului social, precum profesia , nivelul de
preg ătire, sexul sau vârsta. Statusul define ște identitatea social ă, rolul
explicit, drepturile și îndatoririle individului, cu dou ă dimensiuni:
I. vertical ă – traduce rela Ńii ierarhice;
II. orizontal ă – exprim ă rela Ńiile dintre indivizii egali.
Rolul este asociat statusului. Primul este dinamic, iar cel de-al
doilea este structural. Rolul și statusul constituie dou ă fe Ńe ale acele-
ia și realit ăŃi, chiar dac ă între rol și status nu exist ă o coresponden Ńă
strict ă. Este cunoscut, de altfel, faptul c ă unui status îi pot corespunde
mai multe roluri.
O pozi Ńie în ordinea statutar ă este în func Ńie de prestigiu și
onoare, care sunt evalu ări obi șnuite într-un grup social și presupun un
consens mai mult sau mai pu Ńin general, legat de norme și valori. De
la aceast ă regul ă nu face excep Ńie nici lumea interlop ă, prestigiul și

118 onoarea fiind criterii principale, în func Ńie de care indivizii ocup ă
diferite pozi Ńii ierarhice.
De altfel, acceptarea unui individ ca membru al lum ii interlope depin-
de de prestigiul pe care acesta îl are ca infractor , de onestitatea și loialitatea
de care acesta d ă dovad ă în rela Ńiile cu ceilal Ńi membrii ai lumii interlope.
Cu cât infractorul este mai bine preg ătit „profesional”, cu atât pres-
tigiul lui în „bran șă ” cre ște mai mult. Un prestigiu mare, dublat de un
comportament conform „legilor nescrise” determin ă ocuparea de c ătre
infractor a unei pozi Ńii importante în cadrul lumii interlope. Odat ă ob Ńi-
nut ă, aceast ă pozi Ńie trebuie men Ńinut ă, printr-un comportament constant,
orice abatere de la norme și orice e șec putând duce la pierderea ei.
În lumea interlop ă exist ă o regul ă general ă, în ceea ce prive ște
comportamentul individului, în func Ńie de pozi Ńia pe care o ocup ă. Fiecare
membru al lumii interlope trebuie „s ă fac ă dovada valorii”. În spe Ńă ,
trebuie s ă demonstreze permanent c ă se situeaz ă, prin calit ăŃile sale, la
în ălŃimea cerut ă de pozi Ńia pe care o de Ńine în cadrul grupului. El trebuie
să-și demonstreze curajul, capacitatea de a face fa Ńă oric ărei situa Ńii
dificile, inteligen Ńa, puterea, și, nu în ultimul rând, bun ăstarea material ă.
În general, o pozi Ńie înalt ă în ierarhia lumii interlope este asociat ă
cu o situa Ńie material ă prosper ă. Aceast ă bun ăstare trebuie demonstrat ă,
nu atât din orgoliu, cât din nevoia de a- și consolida pozi Ńia.
Individul trebuie s ă dovedeasc ă anturajului acele calit ăŃi
excep Ńionale pe care și le atribuie. El face acest lucru prin intermediul
luxului afi șat ostentativ: ma șini scumpe, îmbr ăcăminte de calitate,
costisitoare, sume mari de bani cheltuite cu priete nii prin baruri și
restaurante, de natur ă s ă impresioneze și s ă intimideze.
Totu și, doar aspectul exterior nu este suficient pentru „a face
dovada valorii”. Individul trebuie s ă-și demonstreze curajul și s ă-și
apere „onoarea”, ori de câte ori acestea îi sunt pu se la îndoial ă. În mo-
mentul în care este jignit, el trebuie s ă reac Ńioneze imediat, pedepsindu-i
pe ofensatori, altfel î și poate pierde prestigiul în fa Ńa celorlal Ńi.
În concluzie, pozi Ńia pe care un infractor o ocup ă în lumea
interlop ă poate fi identificat ă dup ă vestimenta Ńie și atitudinea pe care
o are fa Ńă de ceilal Ńi, elegan Ńa special ă afi șat ă în mod ostentativ și
conduita expresiv ă fiind foarte relevante în acest sens.
3.2.4. Infrastructuri și zone de influen Ńă
Lumea interlop ă este compus ă dintr-o multitudine de grupuri de
dimensiuni variabile, constituite prin afinitate și comoditate, având

119 acelea și interese. Aceste grupuri î și stabilesc ca loc de întâlnire unul
sau mai multe stabilimente (baruri de noapte, cazin ouri, restaurante
etc.), a c ăror clientel ă o constituie în mare m ăsur ă.
Aceste stabilimente constituie nuclee în jurul c ărora se desf ă-
șoar ă activitatea grupurilor de infractori apar Ńinând lumii interlope. Pe
lâng ă faptul c ă sunt locuri de întâlnire și de distrac Ńie, ele func Ńio-
neaz ă și ca baze operative, unde infractorii î și pl ănuiesc opera Ńiunile,
depoziteaz ă bunurile ob Ńinute ilegal și unde, în caz de nevoie, se pot
ad ăposti. Prin intermediul acestor localuri sunt de mu lte ori comercia-
lizate m ărfuri de contraband ă, de obicei alcool și Ńig ări, beneficiile
fiind apoi împ ărŃite între infractorii care furnizeaz ă aceste m ărfuri și
patronii localurilor respective.
În aceste localuri, cu acordul patronului, care, ev ident, bene-
ficiaz ă de o cot ă-parte din câ știguri, î și desf ăș oar ă activitatea și prosti-
tuatele. Proxene Ńii prefer ă astfel de aranjamente, deoarece prostitua-
tele sunt mai bine supravegheate atât în privin Ńa atitudinii fa Ńă de
clien Ńi, cât și în privin Ńa câ știgurilor pe care le realizeaz ă.
Astfel, putem observa importan Ńa deosebit ă pe care o au în
cadrul lumii interlope patronii unor asemenea stabi limente (care pot
fi, la rândul lor, infractori profesioni ști „retra și din activitate”),
precum și angaja Ńii lor (barmani, chelneri etc.). Ace știa, pe lâng ă
numeroasele servicii aduse membrilor lumii interlop e, le mai pot
furniza acestora numeroase informa Ńii (ponturi), pe baza c ărora
infractorii î și organizeaz ă activit ăŃile.
În schimbul acestor servicii, ceilal Ńi membrii ai lumii interlope
le asigur ă patronilor respectivi sprijin și protec Ńie. Astfel, ace știa
ajung treptat s ă capete o influen Ńă considerabil ă și s ă devin ă lideri
ai grupului. F ără s ă conduc ă direct, ei supravegheaz ă și iau decizii
din umbr ă, astfel încât nimic nu se întâmpl ă f ără știrea și acordul
lor. Pozi Ńia, în acest mod ob Ńinut ă, le permite, de asemenea,
să arbitreze diferitele conflicte izbucnite între cei lal Ńi membrii ai
lumii interlope 33 .
Grupurile astfel constituite pe infrastructura stab ilimentelor î și
desf ăș oar ă activitatea, de obicei, la nivel de cartier sau ac apareaz ă un
anumit domeniu infrac Ńional.
__________________
33 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńei , Note de curs, 1999/2000.

120 Prin zon ă de influen Ńă putem în Ńelege atât spa Ńiul, suprafa Ńa pe
care un grup î și desf ăș oar ă activitatea (un cartier, o strad ă sau o
anumit ă parte a unui ora ș), cât și specificul activit ăŃii infrac Ńionale 34 .
De remarcat este modul în care grupurile de infract ori î și
stabilesc și î și respect ă unii altora zonele de influen Ńă . Raporturile
dintre aceste grupuri sunt de vecin ătate. De asemenea, nu sunt rare
cazurile în care î și acord ă ajutor și asisten Ńă , pentru realizarea unor
ac Ńiuni comune sau în care se unesc, pentru a întrepri nde opera Ńiuni ce
dep ăș esc posibilit ăŃile unui grup mic.
În cazul în care domeniile de activitate sunt difer ite, zonele de
influen Ńă ale diferitelor grupuri se pot juxtapune. Astfel, în acela și spa Ńiu
pot ac Ńiona ho Ńii din buzunare, sp ărg ătorii de apartamente, proxene Ńii și
trafican Ńii de narcotice, f ără ca între ei s ă existe neîn Ńelegeri sau conflicte.
Rela Ńiile personale sau de „afaceri” existente între ind ivizii ce compun
aceste grupuri pot dep ăș i cadrul cartierului și al ora șului, creându-se
condi Ńiile unui schimb de servicii și informa Ńii mult mai vaste, inclusiv
interna Ńional. Astfel, iau na ștere re Ńele interna Ńionale de infractori.
Să nu ne imagin ăm îns ă c ă rela Ńiile între grupurile ce domin ă
anumite zone sunt întotdeauna pa șnice. Din dorin Ńa fiec ăruia de a-și l ărgi
zona de influen Ńă iau na ștere conflicte de propor Ńii, adev ărate lupte pentru
putere. Acestea depind de personalitatea mai mult s au mai pu Ńin marcant ă
a celor care caut ă s ă-și impun ă domina Ńia asupra altora. În felul acesta, se
na ște o ierarhie în vârful c ăreia se afl ă unul sau mai mul Ńi șefi, care î și
delimiteaz ă de comun acord domeniile de activitate și zonele de influen Ńă .
3.3. Comunicarea în lumea interlop ă
3.3.1. Comunicarea între membrii lumii interlope
Din punct de vedere psihologic , comunicarea este, în primul
rând, o percep Ńie. Ea implic ă transmiterea, inten Ńionat ă sau nu, de
informa Ńii menite s ă l ămureasc ă sau s ă influen Ńeze un individ sau
__________________
34 De exemplu: Un proxenet poate avea ca zon ă de influen Ńă o strad ă sau
un cartier, ceea ce înseamn ă c ă este singurul care desf ăș oar ă o astfel de
activitate în spa Ńiul respectiv, spa Ńiu care, din acest punct de vedere, îi apar Ńine
și este controlat exclusiv de el. Astfel, pe strada sau în cartierul respectiv nu este
permis accesul unor prostituate care lucreaz ă pentru un alt proxenet.
Un alt exemplu îl reprezint ă monopolizarea pie Ńei drogurilor de un
singur traficant (sau grup de trafican Ńi). Astfel, la nivelul întregului ora ș,
traficantul respectiv este singurul care desf ăș oar ă o astfel de activitate,
neexistând concuren Ńă în domeniu.

121 un grup de indivizi , dar nu se reduce numai la aceasta. În acela și
timp în care o informa Ńie este transmis ă, se produce o ac Ńiune
asupra subiectului receptor și un efect retroactiv (feed-back)
asupra persoanei emi Ńă toare care, la rându-i, este influen Ńat ă.
Sociologic , comunicarea presupune o rela Ńie între indivizi. În
fapt, comunicarea este liantul care confer ă stabilitatea și coeziunea gru-
purilor sociale. Existen Ńa în grup presupune interrela Ńionarea indivizilor
care compun acest grup, iar rela Ńiile dintre indivizi impun existen Ńa unor
procese de comunicare între ace știa. De altfel, rolul deosebit de
important pe care îl joac ă comunicarea în via Ńa social ă este evident. Prin
intermediul comunic ării, individul intr ă în rela Ńie cu ceilal Ńi, î și
însu șește normele și valorile indispensabile pentru existen Ńa sa ca fiin Ńă
social ă, prime ște și ofer ă informa Ńii, și, nu în ultimul rând, este
influen Ńat sau poate influen Ńa conduita celorlal Ńi. Comunicarea este,
într-un fel, for Ńa care pune în mi șcare mecanismele sociale.
Comunicarea social ă îmbrac ă diferite forme. Prima, spontan ă și
neaxiomatizat ă, pare s ă nu se supun ă nici unei alte reguli, cu excep Ńia
deprinderii sociale. Aceast ă form ă de comunicare se înscrie în cadrul
rela Ńiilor interpersonale, fiind limitat ă, precar ă, artizanal ă, spontan ă și
prescriptiv ă. La polul opus, întâlnim comunicarea institu Ńionalizat ă,
existent ă în cadrul rela Ńiilor inter- și intraorganiza Ńionale, rela Ńii
conduse de institu Ńii. Aceast ă form ă de comunicare define ște regimul
economic, social și politic cu care este înzestrat ă o societate.
Pentru a comunica, în afar ă de emi Ńă tor și receptor, este necesar
și un limbaj comun celor doi. Limbajul este o func Ńie de exprimare
și de comunicare a gândirii prin utilizarea de semne , care au o
valoare identic ă pentru to Ńi indivizii din aceea și specie, în limitele
unei arii determinate.
Limbajul este , în acela și timp, act și instrument de comuni-
care, bazat pe legi independente de subiec Ńii particulari . Exist ă
mai multe forme de limbaj :
• pasiv (acela pe care îl în Ńelegem);
• activ (acela pe care îl folosim, întotdeauna mai redus d ecât cel
pasiv);
• verbal ;
• neverbal (gesturi, mimic ă etc.).
Limbajul neverbal (gesturile, mimica, atitudinile) este în nume-
roase cazuri suficient pentru a exprima inten Ńiile, dispozi Ńiile indivizilor.
Instrument privilegiat de socializare, care permite comunicarea
gândirii, ac Ńionarea asupra semenului (poruncile și întreb ările cer r ăs-
punsuri), adaptarea la grup (transmiterea de norme sociale) sau punerea

122 în valoare a propriei persoane, limbajul serve ște, de asemenea, la
recunoa șterea vorbitorului ca persoan ă de c ătre ceilal Ńi sau la eliberarea
de tensiuni interioare prin injurie (când agresiune a direct ă este impo-
sibil ă), ca și prin confesiune. Limbajul completeaz ă celelalte surse de
cuno știn Ńe, anticipând experien Ńa personal ă, pe care i-o provoac ă și o
călăuze ște. El constituie, în acela și timp, instrumentul esen Ńial al gân-
dirii și baza vieŃii sociale.
În ceea ce prive ște lumea interlop ă, specificul comunic ării este
dat de specificul rela Ńiilor existente între membrii acesteia. Astfel,
comunicarea este direct ă, spontan ă, neinstitu Ńionalizat ă, neîngr ădit ă
de reguli stricte, și (aspect deloc neglijabil) verbal ă.
Dup ă cum am mai afirmat, în lumea interlop ă nu se comunic ă în
scris, ci numai pe cale oral ă. Acesta este modul în care sunt transmise
normele (tocmai de aceea mai sunt numite „legi nesc rise”) și toate me-
sajele vehiculate între membrii lumii interlope. Sp ecificul activit ăŃilor
derulate de infractori justific ă, de asemenea, neutilizarea actelor, a
contractelor scrise, totul realizându-se pe baza un or acorduri verbale.
Experien Ńa infractorilor „veterani” este transmis ă „novicilor” tot
pe cale oral ă, neexistând manuale care s ă-i ini Ńieze pe ace știa în
activitatea infrac Ńional ă.
Membrii lumii interlope se diferen Ńiaz ă de ceilal Ńi membrii ai socie-
tăŃii în ceea ce prive ște comunicarea interpersonal ă prin limbajul folosit.
Limbajul folosit de infractori mai este numit și argou . Îns ă, spre deose-
bire de argoul folosit de adolescen Ńi și tineri (care este mai degrab ă o
expresie a teribilismului caracteristic vârstei), argoul folosit de infractori
este un fel de „limbaj profesional”, a c ărui utilizare este dictat ă de
exerci-tarea „profesiei”. Reprezint ă, în esen Ńă , un limbaj codificat, menit
să fac ă de nedescifrat mesajele pe care infractorii și le transmit. În acest
scop, ei folosesc cuvinte și expresii a c ăror semnifica Ńie le este cunoscut ă
numai lor. Cu toate c ă în permanen Ńă semnifica Ńia anumitor termeni se
schimb ă, și apar expresii noi, limbajul infractorilor este în Ńeles și de
poli Ńiști, deoarece de aceasta depinde în mare m ăsur ă eficien Ńa ac Ńiunilor
de demascare și de capturare a acestora.
Termenii argotici, pe lâng ă faptul c ă le permit infractorilor s ă
comunice liber, f ără teama c ă vor fi în Ńele și, mai îndeplinesc și rolul
de „parole de recunoa ștere” . Folosind termenii argotici, infractorii
pot stabili, în numai câteva minute de conversa Ńie cu un str ăin, dac ă
acesta apar Ńine lumii interlope, în ce gen de activitate infrac Ńional ă
este specializat și pe cine cunoa ște.
Argoul are un rol special în men Ńinerea securit ăŃii și identit ăŃii
lumii interlope. Acest limbaj specific folosit de i nfractori este o

123 expresie a solidarit ăŃii acestora și faciliteaz ă comunicarea secret ă între
membrii tagmei. Folosirea argoului este important ă, în special, când
infractorii ac Ńioneaz ă, asigurând comunicarea rapid ă a ordinelor prin
intermediul unor fraze (expresii) aparent inofensiv e.
Din punct de vedere lingvistic, nu poate fi vorba d e o „limb ă a
infractorilor”. Este, practic, vorba de pres ărarea limbajului uzual cu
termeni argotici. Ceea ce o face neinteligibil ă pentru ceilal Ńi membrii ai
societ ăŃii este lipsa unei sintaxe proprii, a unor reguli g ramaticale bine
stabilite, precum și schimbarea semnifica Ńiei cuvintelor și expresiilor, în
func Ńie de contextul în care se desf ăș oar ă discu Ńia respectiv ă35 .
Folosirea acestui limbaj în comunicarea cu membrii grupului
din care face parte îi dau infractorului un sentime nt de siguran Ńă și, nu
în ultimul rând, sentimentul apartenen Ńei la un grup cu care se
identific ă. Este ceea ce îl deosebe ște pe el ca individ de ceilal Ńi
membrii ai societ ăŃii, din mijlocul c ărora a fost respins și cu care nu
se mai identific ă.
În final, putem spune c ă folosirea acestui limbaj poate fi
considerat ă o etichet ă pe care individul și-o aplic ă pentru a-și eviden-
Ńia apartenen Ńa la lumea interlop ă, al ături de alte semne distinctive:
vestimenta Ńia ostentativ ă, excesul de bijuterii, tatuajele de tot felul și
atitudinea specific ă.
3.3.2. Rolul comunic ării persuasive în activitatea infrac Ńional ă
De nenum ărate ori presa a atras aten Ńia asupra metodelor
folosite de infractori în activitatea lor, în încer carea de a spori
vigilen Ńa popula Ńiei și de a preveni comiterea anumitor infrac Ńiuni.
Este vorba de infrac Ńiuni la comiterea c ărora particip ă, în aceea și
măsur ă, și infractorul și victima: escrocherie, în șel ăciune, șantaj, și,
nu în ultimul rând, prostitu Ńia și traficul de narcotice.
Pare absurd, dar, în asemenea cazuri, nu putem acuz a în exclusi-
vitate infractorul. O parte considerabil ă din vin ă revine victimei, care i-a
oferit infractorului oportunitatea, condi Ńiile optime pentru a ac Ńiona.
În ciuda avertismentelor din pres ă, observ ăm cum num ărul acestor
infrac Ńiuni, în loc s ă scad ă, se men Ńin constant sau chiar cre ște, ca și cum
fiecare, pentru a se convinge, le experimenteaz ă pe propria persoan ă.
Avem de-a face, deci, cu o rela Ńie infractor-victim ă mai
deosebit ă, și unul și cel ălalt având partea lui de vin ă, mai mic ă sau
mai mare. Practic, infractorul profit ă de naivitatea, credulitatea
__________________
35 T. Butoi, Psiho-sociologia delincven Ńe, Note de curs, l999/2000.

124 victimei, de dorin Ńa acesteia de a câ știga ceva (bani, bunuri materiale
sau anumite avantaje) cu efort minim, iar victima s e las ă „sedus ă”,
facilitându-i infractorului ac Ńiunea și chiar având iluzia c ă-l p ăcăle ște,
când faptul s-a consumat, victima realizeaz ă nu numai c ă a fost
în șelat ă, dar și c ă a participat activ la realizarea în șel ăciunii.
Observ ăm, în concluzie, c ă infractorii specializa Ńi în comiterea acestui
gen de infrac Ńiuni au o for Ńă persuasiv ă deosebit ă, pe care o folosesc cu
abilitate. În general, ei nu se consider ă vinova Ńi, pagubele aduse fiind, în
viziunea lor, „impozite pe prostie” , obliga Ńia lor fiind s ă le „colecteze”.
De remarcat este faptul c ă infractorii î și aleg cu grij ă viitoarele
victime. Planul este minu Ńios preg ătit, fiind elaborate adev ărate strategii
și tactici de abordare a victimei și de speculare a sl ăbiciunilor acesteia.
Nimic nu este l ăsat la voia întâmpl ării, infractorul elaborând mai multe
variante, pentru a nu fi luat prin surprindere de e venimente neprev ăzute.
Asemenea infrac Ńiuni nu presupun violen Ńă , întrucât sunt bazate
aproape în întregime pe persuasiune, care este cons iderat ă
eminamente un proces comunica Ńional. Gradul de profesionalism este
cu atât mai mare, cu cât infractorul reu șește s ă-și conving ă victima s ă
„colaboreze” de bun ăvoie, creându-i chiar iluzia c ă el este cel care
pierde. De fapt, orice form ă de persuasiune este caracterizat ă de
modificarea atitudinii unui individ într-un context dat, în care acesta
își p ăstreaz ă sau crede c ă î și p ăstreaz ă o anume libertate.
Escrocheria este tipul de infrac Ńiune cel mai des întâlnit, în
care sunt folosite tactici persuasive.
Escrocii au fost întotdeauna în jurul nostru. Se po ate spune c ă
oriunde vor fi oameni care doresc ceva f ără a da nimic în schimb, se
vor g ăsi și escroci, pentru c ă ei se bazeaz ă pe o astfel de atitudine și o
speculeaz ă în folos propriu.
Escrocheriile îmbrac ă numeroase forme. Una din cele mai
răspândite se bazeaz ă pe a șa-numita „ iluzie a chilipirului ”. Escrocul
speculeaz ă vanitatea, l ăcomia și necunoa șterea victimei, l ăsându-i
impresia c ă a achizi Ńionat la un pre Ń sc ăzut obiecte de valoare. În fapt,
sunt folosite bijuterii f ără valoare (falsuri pe care escrocul le prezint ă
ca fiind din metale pre Ńioase), obiecte provenite din furturi și spargeri
(pe care le vinde la un pre Ń pu Ńin mai sc ăzut decât cel real). Victima,
de team ă s ă nu piard ă o asemenea ocazie, intr ă în jocul infractorului și
achizi Ńioneaz ă obiectele, f ără s ă ezite prea mult.
O alt ă form ă o constituie atragerea victimei într-o afacere, în
care trebuie s ă investeasc ă anumite sume și care este prezentat ă ca
fiind foarte profitabil ă. Succesul unei astfel de ac Ńiuni depinde de cel
pu Ńin trei factori:

125 1. ac Ńiunea escrocului trebuie s ă inspire încredere victimei;
2. victima trebuie s ă cread ă c ă partea cu care contribuie la aface-
rea respectiv ă, nu numai c ă va fi recuperat ă, dar c ă îi va aduce și profit;
3. capacitatea escrocului de a convinge victima s ă participe
„temporar” cu o parte din banii s ăi la realizarea afacerii.
Este necesar ă, deci, folosirea unui limbaj prietenos și putere de
convingere din partea echipei de escroci.
Nu sunt rare nici escrocheriile în domeniul imobili ar (sunt
cazuri în care au fost vândute apartamente la etaju l 10 dintr-un bloc
de 9 etaje, mai multor persoane în acela și timp), al schimbului valutar,
și chiar în afaceri (escroci care achizi Ńioneaz ă marf ă în numele unor
firme fictive, pl ătind cu cecuri false). Sunt cunoscute, de altfel,
numeroasele „ghicitoare”, „vr ăjitoare” sau „vindec ătoare”, în spatele
cărora func Ńioneaz ă adev ărate re Ńele specializate de escrocherii.
Desigur, num ărul formelor pe care le îmbrac ă escrocheria nu se
rezum ă la cele câteva exemple prezentate mai sus, infract orii
profesioni ști dovedind c ă au o imagina Ńie foarte bogat ă. Îns ă, în
general, sunt urm ărite câteva etape de a c ăror îndeplinire perfect ă
depinde succesul întregii opera Ńiuni:
1. Abordarea victimei – găsirea victimei, câ știgarea încrederii
acesteia, preg ătirea pentru etapa urm ătoare;
2. Prezentarea afacerii – i se explic ă victimei în ce const ă
afacerea și care va fi câ știgul ei;
3. Am ăgirea victimei – victimei i se ofer ă o anumit ă sum ă de
bani, sub forma unei prime tran șe din câ știgul pe care îl va realiza;
4. Trimiterea victimei dup ă bani – victima este convins ă s ă
adune banii necesari pentru a intra în afacere;
5. Deposedarea victimei de bani prin viclenie ;
6. Am ăgirea în continuare a victimei ;
7. Debarasarea de victim ă.
Mai rar întâlnite decât tacticile și strategiile persuasive folosite
în cazul escrocheriilor, dar mai complexe, mai subt ile și mai
spectaculoase sunt cele folosite pentru:
• racolarea adolescentelor și tinerelor în vederea „calific ării” lor
ca prostituate;
• compromiterea unor persoane, în scopul ob Ńinerii anumitor
avantaje ( șantajul).
În ambele cazuri, schema dup ă care se deruleaz ă ac Ńiunea este
aceea și:
1. Abordarea victimei ;

126 2. Investi Ńia:
• câ știgarea încrederii victimei;
• acordarea unor favoruri sau avantaje materiale vi ctimei de
către infractor (îndatorarea victimei);
3. Compromiterea victimei:
• implicarea victimei în diferite ac Ńiuni infrac Ńionale minore în
contul „investi Ńiei”;
4. Ob Ńinerea „profitului ” preconizat :
• odat ă compromis ă, victima nu mai poate refuza cererile infrac-
torului.
Observ ăm, deci, c ă este vorba, în esen Ńă , de tehnica „piciorului
în u șă ”: o cerere ini Ńial ă mic ă (implicarea victimei în infrac Ńiuni
minore – etapa a III-a), dificil de refuzat (datori t ă „investi Ńiei” – etapa
a II-a) este urmat ă de o cerere mai mare (ob Ńinerea unor avantaje
urm ărite de la bun început, bani sau complicitate în s ăvâr șirea unor
infrac Ńiuni de o gravitate crescut ă – etapa a IV-a).
Conformarea la a doua cerere se face din urm ătoarele motive:
• victima se simte datoare fa Ńă de infractor, având înc ă nevoie de
sprijinul lui;
• victima se teme de consecin Ńele dezv ăluirii de c ătre infractor a
ac Ńiunilor ilicite la care a participat al ături de acesta;
• victima se teme, pur și simplu, s ă-l refuze pe infractor.
Schema este adaptat ă de la caz la caz, în func Ńie de persoana
vizat ă și de context 36 .
__________________
36 De exemplu : În cazul racol ării unei tinere în vederea practic ării
prostitu Ńiei, ac Ńiunea se deruleaz ă astfel:
Etapa I :
* tân ăra este abordat ă de c ătre racoleur (individ specializat în astfel de
ac Ńiuni);
* în timpul pe care îl petrec împreun ă, acesta stabile ște acele
sl ăbiciuni ale tinerei, care urmeaz ă a fi speculate (caren Ńe afective sau
educative, dorin Ńa de a tr ăi în lux etc.).
În momentul în care de Ńine aceste informa Ńii, racolerul (finan Ńat de
proxenet) începe etapa a II-a – investi Ńia:
Etapa a II-a :
* racoleurul stabile ște o rela Ńie afectiv ă cu tân ăra, sub acoperirea
căreia îi acord ă sprijin financiar;
* simulând lipsa banilor la un moment dat, el solici t ă împrumuturi de
la proxenet în prezen Ńa fetei, bani folosi Ńi „pentru ca ea s ă se simt ă bine”;

127 Tot pe tehnici persuasive este bazat ă și ac Ńiunea de constituire a
re Ńelelor de comercializare a narcoticelor. Aceast ă ac Ńiune se
deruleaz ă în paralel cu cre șterea num ărului de consumatori.
În acest sens, este folosit ă tehnica „arunc ării de mingii joase ”,
tehnic ă asem ănătoare cu cea a „piciorului în u șă ”. Prin intermediul acestei
tehnici persuasive se ob Ńine conformarea la cerere, p ăstrându-se costurile
ascunse. Unul din factorii care stau la baza ob Ńinerii efectelor acestei
tehnici este implicarea individului în decizia de a se angaja în ac Ńiune.
Supunerea, „conformarea f ără presiune”, are proprietatea de a
conduce la comportamente al c ăror cost ar frâna realizarea lor spontan ă.
Ac Ńiunea de constituire a unor astfel de re Ńele se realizeaz ă pe etape:

I. Mai întâi are loc stimularea consumului de droguri
Viitorii consumatori sunt selecta Ńi atent, în special, din rândul
adolescen Ńilor și tinerilor, în perimetrul în care ace știa î și desf ăș oar ă
activitatea (licee, facult ăŃi etc.), sau unde î și petrec timpul liber
(baruri, discoteci etc.). Traficantul intr ă în rela Ńie cu cei viza Ńi,
ajungând s ă le câ știge prietenia și încrederea. Un conflict cu p ărin Ńii
(inevitabile la aceast ă vârst ă), o decep Ńie sentimental ă sau pur și
simplu dorin Ńa de a experimenta senza Ńii noi, sunt tot atâtea situa Ńii pe
care traficantul se gr ăbe ște s ă le speculeze. Astfel, pentru a le alunga

* rezultatul acestor manevre este evident: tân ăra se simte m ăgulit ă de
„sacrificiile” pe care „iubitul” le face pentru ea, și, în acela și timp, începe s ă
se simt ă obligat ă fa Ńă de el.
Etapa a III-a :
* tân ăra este determinat ă de c ătre racoleur s ă rup ă rela Ńiile cu familia
în favoarea lui, lipsind-o astfel de principalul sp rijin afectiv și material;
* sub motiv c ă a venit vremea s ă-și pl ăteasc ă datoria fa Ńă de proxenet,
racoleurul o convinge pe tân ără c ă numai ea îl mai poate ajuta; indicându-i
subtil calea prostitu Ńiei;
* ea sim Ńindu-se datoare fa Ńă de el, este dispus ă s ă fac ă orice pentru a-
l ajuta și consimte s ă între Ńin ă raporturi sexuale cu 1-2 indivizi contra unor
sume echivalente cu presupusa „datorie”. Acesta est e momentul în care tân ăra
cade în capcana minu Ńios preg ătit ă de c ătre proxenet. Ea este compromis ă și
nu mai are cale de întoarcere. Nu mai poate reveni la familie, de team ă sau/ și
ru șine, și astfel r ămâne la discre Ńia proxenetului.
Etapa a IV-a :
* reprezint ă „calificarea” tinerei ca prostituat ă, sub controlul strict al
pro-xenetului;
* în acela și timp, proxenetul începe s ă ob Ńin ă bani de pe urma ei, bani
ce reprezint ă profitul realizat în urma „investi Ńiei”.

128 sup ărarea sau pentru a le satisface nevoia de nou, le o fer ă mici doze
de narcotice, „gratis, ca între prieteni”, neuitând s ă-i informeze c ă
dac ă mai vor a șa ceva, le st ă la dispozi Ńie. Starea de euforie, semiin-
con știen Ńă și bun ă-dispozi Ńie creat ă de droguri îi determin ă pe ace ști
tineri s ă mai apeleze la „serviciile” traficantului.
Îns ă aici apare o diferen Ńă . De data aceasta, ei pl ătesc drogurile
cu sume relativ mici. Cu timpul apare, îns ă, dependen Ńa, fapt de care
profit ă din plin traficantul. El cere din ce în ce mai mul Ńi bani, iar
tinerii, deja dependen Ńi de consumul de droguri sunt dispu și s ă fac ă
orice pentru a avea cu ce pl ăti o doz ă.

II. În acest moment începe formarea re Ńelei de intermediari
Traficantul le propune, a șadar, „clien Ńilor” o modalitate de a
face rost de bani, pentru a-i pl ăti „marfa”: s ă devin ă, la rândul lor,
distribuitori de narcotice.
Dependen Ńa de droguri le anihileaz ă acestora instinctul de
conservare. Astfel, narcomanii se expun, f ără ezitare, la orice fel de
risc, inclusiv acela de a fi prin și și aresta Ńi de poli Ńie, fiind capabili de
orice pentru a- și asigura cantitatea necesar ă de droguri. Astfel, ei
accept ă imediat propunerea traficantului de a lucra ca „in termediari”,
ocupându-se în locul acestuia de racolarea viitoril or „clien Ńi” și de
vânzarea drogurilor în locuri publice.
Din momentul constituirii re Ńelei, traficantul se poate retrage în
umbr ă, de unde coordoneaz ă întreaga activitate, la ad ăpost de
ac Ńiunile poli Ńiei. Tinerii racola Ńi de el, prin metoda descris ă mai sus,
devin astfel simple unelte care îi asigur ă câ știguri fabuloase, victime
care fac, la rândul lor, alte victime.
Scopul urm ărit de traficant este, evident, formarea unei re Ńele de
comercializare a drogurilor. Investi Ńia f ăcut ă de el, respectiv acele doze
ini Ńiale oferite gratuit, este infinit mai mic ă în compara Ńie cu câ știgurile
realizate prin intermediul re Ńelei. Adev ăratul cost ascuns este pl ătit de
cei racola Ńi de traficant, fie intermediari, fie simpli consum atori. Este
vorba de îns ăș i via Ńa și s ănătatea lor, incomparabil mai valoroase decât
acele efemere momente de euforie generate de drog.
Am avut în vedere, în cele descrise mai sus, nu toa te tipurile de
infrac Ńiuni, în a c ăror realizare sunt utilizate metode persuasive, ci doar pe
cele mai r ăspândite și pe cele cu un grad de periculozitate crescut.
Putem observa, astfel, cum lumea interlop ă reu șește s ă prind ă în
mrejele sale și neinfractori, folosind metode non-violente și, de multe
ori, foarte conving ătoare. Efectele acestor metode persuasive nu pot fi

129 puse la îndoial ă atâta vreme cât avertismentele presei au un impact
relativ mic asupra popula Ńiei, fapt dovedit de constan Ńa cu care
oamenii se las ă jefui Ńi și manipula Ńi de membrii ai lumii interlope,
oferindu-le acestora oportunit ăŃi, facilitându-le demersurile.
3.4. Impactul activit ăŃii lumii interlope în plan psihologic
și socio-moral
De și împins ă în mod constant spre periferia societ ăŃii, lumea
interlop ă este și trebuie privit ă ca parte component ă a acesteia. Existen Ńa
și evolu Ńia lumii interlope este indisolubil legat ă de existen Ńa și evolu Ńia
societ ăŃii. Practic, nu putem studia și evalua lumea interlop ă ca entitate
autonom ă, ci numai în strâns ă leg ătur ă cu restul societ ăŃii.
Între lumea interlop ă și restul societ ăŃii exist ă un permanent
proces de interac Ńiune. Referindu-se la cele dou ă categorii de indivizi,
în care se poate împ ărŃi societatea, luând ca reper conformarea la
norme ( și anume, cei care comit abaterea de la norme și restul
societ ăŃii, care se conformeaz ă normelor), H. Becker afirm ă urm ătoa-
rele: „Cele dou ă categorii trebuie v ăzute într-o rela Ńie complementar ă.
Una nu poate exista f ără cealalt ă; într-adev ăr, ele sunt în func Ńie una
de alta în cel mai strict în Ńeles matematic” 37 .
Activitatea lumii interlope este caracterizat ă prin permanenta
eludare a normelor morale unanim admise. Menirea no rmelor fiind
cea de a asigura stabilitatea și echilibrul societ ăŃii, înc ălcarea lor
genereaz ă reac Ńia ostil ă a membrilor ei fa Ńă de indivizii devian Ńi. În
cazul de fa Ńă , ac Ńiunile membrilor lumii interlope, în general ilegal e,
sunt percepute de popula Ńie ca atacuri la adresa stabilit ăŃii și
echilibrului societ ăŃii.
Siguran Ńa și abilitatea cu care sunt s ăvâr șite infrac Ńiunile
genereaz ă un acut sentiment de nesiguran Ńă și insecuritate, nu numai
la nivel individual, ci și colectiv. Prin respingerea infractorilor spre
periferia societ ăŃii se încearc ă oarecum protejarea popula Ńiei. Îns ă
rezultatul acestei ac Ńiuni nu este cel scontat. Cea mai concludent ă
dovad ă în acest sens este existen Ńa a ceea ce numim lumea interlop ă.
Societatea este pentru membrii lumii interlope îns ăș i garan Ńia
existen Ńei lor. În circuitul bog ăŃiilor societ ăŃii, infractorii g ăsesc
bunurile pe care, dup ă o optic ă proprie, consider ă c ă este normal s ă și
le însu șeasc ă. Astfel, pentru a- și asigura bun ăstarea, infractorii nu
ezit ă s ă produc ă societ ăŃii pagube de ordin economic. Furturile,
__________________
37 Howard S. Becker, Outsiders – Studies in the Sociology of deviance
(2-nd ed.), New York, The Mac Company, 1963, pag. 2 3.

130 spargerile, jafurile, tâlh ăriile sunt infrac Ńiuni ce vizeaz ă avutul public
sau privat. Dar lucrurile nu se opresc aici. Membri i lumii interlope î și
fac sim Ńit ă prezen Ńa în activit ăŃile comerciale și, nu în ultimul rând, în
domeniul financiar. Aici amintim comercializarea m ărfurilor de
contraband ă (care implic ă sustragerea de la pl ătirea unor taxe și
impozite c ătre stat) și traficul de valut ă (faimosul „schimb la negru”).
În cadrul societ ăŃii, membrii lumii interlope î și g ăsesc victimele și,
în acela și timp, pe cei care urmeaz ă a le fi complici. Nu în ultimul rând,
tot din cadrul societ ăŃii sunt racola Ńi viitorii membri ai lumii interlope.
Activitatea lumii interlope, de fapt îns ăș i existen Ńa ei, afecteaz ă
restul societ ăŃii nu numai în domeniul economic, ci și în plan
psihologic și moral:
* În plan psihologic – este generatoarea unor sentimente de
team ă, nesiguran Ńă și frustrare. Individul î și vede amenin Ńat ă siguran Ńa
material ă și, uneori, chiar integritatea fizic ă sau via Ńa. Nu-i mai este
satisf ăcut ă complet nevoia de securitate, ceea ce-l face s ă tr ăiasc ă
într-o permanent ă nelini ște.
Sentimentul de nesiguran Ńă și frustrare este accentuat și de
faptul c ă, speculând anumite lacune sau imperfec Ńiuni ale sistemului
legisla Ńiei penale, infractorii scap ă cu u șurin Ńă de pedepse sau primesc
pedepse mult prea mici în compara Ńie cu gravitatea faptelor s ăvâr șite.
Individul ajunge, la un moment dat, la concluzia in utilit ăŃii
reac Ńiei sale fa Ńă de infrac Ńiune, ceea ce face ca treptat aceast ă reac Ńie
să scad ă în intensitate, devenind, în final, indiferen Ńă .
La nivel colectiv, aceasta duce la sc ăderea coeziunii sociale și,
implicit, a puterii de reac Ńie colectiv ă fa Ńă de comiterea unei infrac Ńiuni.
* În plan moral – activitatea lumii interlope, consecin Ńele
acesteia atât pentru victime, cât și pentru membrii lumii interlope duc
la producerea anumitor muta Ńii. Principiile morale ce guverneaz ă via Ńa
și activitatea membrilor societ ăŃii sunt serios zdruncinate. Cinstea,
onestitatea, curajul, loialitatea, dreptatea, liber tatea cap ătă, astfel,
sensuri și în Ńelesuri diferite de cele ini Ńiale. În acela și timp, scade
considerabil încrederea popula Ńiei în institu Ńiile statului, ale c ăror
datorii const ă în a proteja aceste valori.
Dar, în ciuda atâtor efecte negative, lumea interlo p ă este tolerat ă
oarecum de societate. Neputând s ă o anihileze complet, societatea
încearc ă s ă Ńin ă lumea interlop ă sub control, în speran Ńa recuper ării ei
în plan social.

131

Cap. IV. TENDIN łE ȘI MUTA łII ACTUALE
ÎN LUMEA INTERLOP Ă
4.1. Considera Ńii generale asupra tendin Ńelor actuale
în lumea interlop ă

Existen Ńa lumii interlope autohtone, și înainte de evenimentele
din decembrie 1989, nu poate fi pus ă la îndoial ă. Îns ă, pe atunci,
amploarea activit ăŃilor infrac Ńionale specifice era cu mult mai rdus ă,
precum și diversitatea acestora. Activitatea membrilor lumi i interlope
era în mare parte bazat ă pe comer Ńul „la negru”, a șa-numita „bi șni Ńă ”.
În ceea ce prive ște prostitu Ńia și proxenetismul, aceste activit ăŃi se
desf ăș urau cu mare discre Ńie, cu prec ădere în marile hoteluri, exis-
tând, totu și, și o serie de case de toleran Ńă , deghizate atent și accesi-
bile numai celor „de încredere”. Datorit ă faptului c ă de Ńinerea de
valut ă era ilegal ă, victimele predilecte ale infractorilor erau tocam i cei
care posedau valut ă. Ace știa erau foarte vulnerabili pentru c ă, în caz
de jaf sau de șantaj, reclamarea infrac Ńiunii îi expunea riscului de a
intra ei în șiși în vizorul organelor de anchet ă.
Ac Ńiunile de trafic erau, de asemenea, foarte limitate . Traficul
cu autoturisme era inexistent, iar în ceea ce prive ște traficul de
droguri, Ńara noastr ă era, pân ă acum 3-4 ani, doar Ńar ă de tranzit sau
de depozitare. România a devenit „pia Ńă de desfacere și comercia-
lizare” a narcoticelor doar de pu Ńin timp.
Membrii lumii interlope nu se puteau implica în eco nomie și
comer Ń, acestea fiind controlate exclusiv de stat.
Îns ă dup ă 1989, lumea interlop ă a cunoscut o expansiune
extraordinar ă, diversificându- și domeniile de activitate și mijloacele
de înf ăptuire a diferitelor infrac Ńiuni. Faptul c ă, din punct de vedere
juridic, vechiul înc ă nu disp ăruse, iar noul întârzia s ă se impun ă, a
creat condi Ńii optime pentru desf ăș urarea unor activit ăŃi ilegale care
au consolidat baza material ă a lumii interlope.

132 Înainte de 1989, pentru comiterea infrac Ńiunilor erau utilizate cu
predilec Ńie „arme albe”, infractorii neavând acces la arme d e foc.
Dup ă 1989, vidul legislativ a permis introducerea în Ńar ă a armelor de
foc, pe care membrii lumii interlope nu au ezitat s ă le achizi Ńioneze.
Al ături de armele de foc, în dotarea infractorilor au ap ărut și faimoa-
sele s ăbii „Ninja”, nu originale, dar la fel de periculoas e.
Exodul infractorilor români în Occident a demarat o pera Ńiunile de
trafic cu automobile furate și, nu în ultimul rând, constituirea a numeroase
filiere specializate în traficul cu narcotice pe te ritoriul românesc.
Tot din Occident, membrii lumii interlope au „impor tat” și o
serie de moduri de operare. Am asistat cu surprinde re la jafuri armate,
la r ăpiri și sechestr ări de persoane, în scopul ob Ńinerii unor anumite
sume de bani, la omoruri comise în stilul Mafiei it aliene etc. S-a
încercat și la noi impunerea „taxei de protec Ńie” agen Ńilor comerciali
particulari, îns ă f ără succes.
În peisajul infrac Ńional românesc și-au f ăcut apari Ńia și infractori
str ăini, cu predilec Ńie cet ăŃeni ai Ńă rilor arabe, asiatice sau din fosta
URSS. Ace știa și-au constituit re Ńele proprii, aflate în diferite rela Ńii cu
lumea interlop ă autohton ă: de cooperare, de concuren Ńă sau conflict.
Ace știa, pe lâng ă activit ăŃile specifice, au facilitat transformarea Ńă rii
noastre din loc de tranzit în pia Ńă de consum a narcoticelor. Acestor
grup ări de infractori str ăini li s-a dat numele generic de „mafie”: mafia
arab ă, mafia ruseasc ă, mafia chinezeasc ă etc.
Colaborarea infractorilor autohtoni cu cei str ăini a condus la
amplificarea deosebit ă a fenomenului numit contraband ă (trafic ilicit
de m ărfuri). M ărfurile de contraband ă sunt, de obicei, Ńig ările și
alcoolul, datorit ă u șurin Ńei cu care pot fi distribuite și consumate. Îns ă
exist ă cazuri de contraband ă cu mercur, arme și substan Ńe radioactive.
Dup ă cum am mai afirmat, lumea interlop ă are o mare putere de
adaptare la diferite situa Ńii. Astfel, pentru a nu fi pus ă în inferioritate
de re Ńelele de infractori str ăini, lumea interlop ă autohton ă a început
să-și modifice structura, precum și modalit ăŃile de a-și desf ăș ura
activitatea. Asist ăm, în momentul de fa Ńă , la conturarea treptat ă a unor
structuri de tip mafiot, f ără a avea îns ă amploarea și for Ńa unor
structuri mafiote autentice. Dar procesul este abia în faza ini Ńial ă, a
taton ărilor și a încerc ărilor. Pentru a reu și cu adev ărat transformarea
lumii interlope autohtone într-o grupare de genul M afiei italiene, nu
este suficient ă împrumutarea „organigramei”, a metodelor și uzan Ńelor
acesteia. Totul trebuie adaptat la realit ăŃile economice, social-politice
și culturale specifice române ști. Derularea acestui proces se realizeaz ă

133 în timp, și cu cât întârzie blocarea lui, cu atât va fi mai g reu, dac ă nu
chiar imposibil, de stopat.
Progresul tehnologic a dus la îmbun ătăŃirea condi Ńiilor de operare
a membrilor lumii interlope. Telefoanele celulare, de exemplu, asigur ă
comunicarea rapid ă între parteneri în timpul desf ăș ur ării unei ac Ńiuni
ilegale, z ădărnicind eforturile poli Ńiștilor de a-i surprinde asupra faptei.
Al ături de mijloacele de comunicare performante, autot urismele rapide
și de mare putere folosite de infractori asigur ă realizarea eficient ă și
într-o mai mare siguran Ńă a activit ăŃilor specifice.
Iat ă, deci, cum lumea interlop ă, departe de a fi afectat ă de
schimb ările sociale și politice, nu numai c ă î și continu ă nestingherit ă
activitatea, dar și evolueaz ă în pas cu timpul, devenind pe zi ce trece
mai puternic ă și mai complex ă. Și nu numai atât. Membrii lumii
interlope nu se mai mul Ńumesc cu puterea economic ă. Ei tind tot mai
mult spre puterea politic ă sau administrativ ă. Chiar dac ă nu reu șesc ei
în șiși s ă se infiltreze în structurile politice sau administ rative, cel
pu Ńin ajung s ă-și întind ă influen Ńa asupra unor persoane ce ocup ă
func Ńii importante în aceste structuri.
În cele ce urmeaz ă ne vom opri asupra a dou ă fenomene
deosebit de nocive pentru societate, dar greu de an ihilat: corup Ńia și
crima organizat ă, ambele aflate în strâns ă leg ătur ă cu ceea ce numim
lumea interlop ă.
4.2. Corup Ńia
4.2.1. No Ńiunea de corup Ńie. Formele fenomenului corup Ńiei
Un loc important între formele de delincven Ńă cu un grad sporit
de periculozitate social ă îl ocup ă delictele de corup Ńie.
Delictele de corup Ńie sunt constituite din ansamblul de
activit ăŃi ilicite, ilegale și imorale desf ăș urate de anumi Ńi indivizi,
grupuri și organiza Ńii (publice sau private), în scopul ob Ńinerii
unor avantaje materiale sau morale sau a unor pozi Ńii sociale și
politice superioare, prin utilizarea unor forme și mijloace de
mituire, fraud ă, șantaj, în șel ăciune, abuz, influen Ńă , intimidare,
escrocherie, evaziune fiscal ă etc. 38
În general, când se vorbe ște de corup Ńie, exist ă tendin Ńa de a o
limita la luarea și darea de mit ă, traficul de influen Ńă sau abuzul de
putere și func Ńie, astfel de forme ale corup Ńiei fiind cel mai des
__________________
38 D. Banciu, S.M. R ădulescu, o p.cit. , pag. 200.

134prezentate în pres ă. Dincolo de aceste aparen Ńe, prin corup Ńie mai sunt
desemnate și actele de imixtiune ale politicului în sfera priv at ă,
utilizarea func Ńiei publice în interes personal, realizarea unui vo lum
de afaceri și tranzac Ńii între indivizi, grupuri și organiza Ńii, prin
eludarea normelor de legalitate și moralitate existente în societate.
Definirea fenomenului de corup Ńie este dificil ă, acest concept
fiind de cele mai multe ori evaziv, ambiguu și reduc Ńionist, având o
serie de conota Ńii și particularit ăŃi, în func Ńie de natura regimului
politic, nivelul de dezvoltare economic ă și cultural ă al fiec ărei
societ ăŃi, sistemul etico-normativ existent în fiecare Ńar ă39 .
În general, se consider ă drept corup Ńie comportamentul care
violeaz ă sau transgreseaz ă obliga Ńiile legale ale exercit ării unui
rol public care încalc ă normele deontologice ce interzic exerci-
tarea anumitor forme de influen Ńă 40 .
Actualul nostru Cod penal nu folose ște explicit și f ără echivoc
no Ńiunea de corup Ńie, pentru a incrimina diferitele acte și fapte care
transgreseaz ă normele juridice ce reglementeaz ă comportamentul insti-
tu Ńiilor și organiza Ńiilor sociale, func Ńionarilor publici, agen Ńilor econo-
mici și persoanelor particulare între care se stabilesc r ela Ńii și se desf ă-
șoar ă activit ăŃi la nivel economic, administrativ, juridic sau pol itic.
No Ńiunea de corup Ńie este utilizat ă în mod expres doar în dou ă situa Ńii:
a) corup Ńia sexual ă, prin care sunt incriminate și sanc Ńionate
actele cu caracter obscen asupra unui minor sau în prezen Ńa acestuia
(art. 202 C.pen.);
b) corup Ńia unei persoane de a da declara Ńii mincinoase în
fa Ńa justi Ńiei (art. 261 C.pen.).
Astfel, în sfera no Ńiunii de corup Ńie, în Ńeleas ă în mod strict
juridic, sunt incluse patru categorii de delicte, i ncriminate și
sanc Ńionate prin art. 254, 255, 257 C.pen.:
1. luarea de mit ă (corup Ńie pasiv ă);
2. dare de mit ă (corup Ńie activ ă);
3. traficul de influen Ńă ;
__________________
39 În unele sisteme normative, corup Ńia este un concept prioritar juridic
și penal și desemneaz ă înc ălcarea sau transgresarea normelor referitoare la
îndatoririle func Ńionarului public, agen Ńilor economici sau persoanelor care
efectueaz ă diferite tranzac Ńii, opera Ńii sau afaceri. Pentru alte sisteme norma-
tive, corup Ńia desemneaz ă diferitele acte sau fapte ilicite și ilegale realizate
prin utilizarea abuziv ă și constrâng ătoare a puterii (politice, judec ătore ști,
administrative), în scopul ob Ńinerii unor avantaje personale.
40 Ibidem , pag. 201.

135 4. primirea de foloase necuvenite .
Elementul comun ce caracterizeaz ă aceste tipuri de delicte
considerate ca fiind acte de corup Ńie este utilizarea func Ńiei publice ca
surs ă de venituri, de ob Ńinere a unor avantaje materiale sau de
influen Ńă personal ă41 .
Denumirea general ă sub care aceste ac Ńiuni ilicite, imorale și
ilegale apar în Codul Penal este de „delicte de serviciu” . Aceasta
datorit ă faptului c ă sunt comise, de regul ă, de anumi Ńi func Ńionari
publici ori al Ńi salaria Ńi, sau chiar persoane private (în cazul d ării de
mit ă), prin înc ălcarea normelor deontologiei profesionale și abaterea
de la îndatoririle oficiale ale func Ńiei publice. Aceste persoane publice
(sau private) pretind sau primesc diferite avantaje materiale sau
morale, prin neîndeplinirea condi Ńionat ă sau întârzierea îndeplinirii
obliga Ńiilor de serviciu, ca urmare a exercit ării unei influen Ńe.
Observ ăm, deci, caracterul reduc Ńionist al criteriului normativului
penal, referitor la definirea și sanc Ńionarea actelor de corup Ńie. Acest
criteriu restrânge aria fenomenului de corup Ńie doar la delicte de
serviciu (abaterile de la prerogativele oficiale al e func Ńionarului public
și înc ălc ările normelor deontologice profesionale ale func Ńiei publice).
Actualul cadru legislativ nu ofer ă suficiente elemente pentru identifi-
carea și prevenirea actelor de corup Ńie ce se produc în societatea
noastr ă, permi Ńând, astfel, cre șterea acestui fenomen.
Cauzele corup Ńiei sunt deosebit de complexe și de o mare
diversitate. Majoritatea autorilor consider ă îns ă ca principale surse 42
ale acestui fenomen:
• perpetuarea unor structuri politice, economice și normative
deficitare;
• accentuarea dificult ăŃilor economice și sociale;
• multiplicarea tensiunilor sociale și normative între indivizi,
grupuri și institu Ńii sociale.
Corup Ńia induce o discrepan Ńă semnificativ ă între modelele
sociale, culturale și normative și a ștept ările legitime ale indivizilor și
grupurilor sociale, reprezentând un fenomen antisoc ial cu profunde
consecin Ńe negative. Corup Ńia este, în fond, expresia unor manifest ări
de dereglare legislativ ă, politic ă, economică și moral ă și a sl ăbirii
mecanismelor institu Ńionalizate de control social.
Delictele de corup Ńie presupun existen Ńa și func Ńionarea a dou ă
tipuri de rela Ńii, întemeiate pe complicitate, în șel ăciune, mit ă, fraud ă,
__________________
41 D. Banciu, op.cit., pag. 148.
42 Ibidem , pag. 144.

136 abuz și constrângere. În aceste rela Ńii sunt angrenate re Ńele de statusuri
și roluri în aparen Ńă diferite ca pozi Ńie, dar având aceea și motiva Ńie și
finalitate. Este vorba de:
a) re Ńeaua care corupe – constituit ă din indivizi, grupuri sau
organiza Ńii care utilizeaz ă mijloace imorale, ilicite și ilegale, în scopul
influen Ńă rii, mituirii sau cump ărării altor indivizi, grupuri sau organi-
za Ńii, care le faciliteaz ă realizarea rapid ă și eficient ă a scopurilor și
intereselor urm ărite;
b) re Ńeaua care se las ă corupt ă – reprezentat ă de indivizii, gru-
purile sau organiza Ńiile care accept ă sau se las ă influen Ńate (mituite,
cump ărate, șantajate) sau care încalc ă normele deontologiei profe-
sionale, în scopul ob Ńinerii unor avantaje materiale sau morale, sau a
unor pozi Ńii politice și sociale superioare.
De re Ńinut este faptul c ă aceste rela Ńii de tip „corup ător – corupt”
sunt întotdeauna reciproc avantajoase: corup ătorul î și atinge scopul pro-
pus, iar coruptul beneficiaz ă de anumite avantaje din partea celui dintâi.
Speciali știi dreptului penal, criminologiei și sociologiei crimina-
lit ăŃii consider ă c ă exist ă trei forme principale ale fenomenului de
corup Ńie 43 :
1. Corup Ńia profesional ă, care include marea majoritate a delic-
telor de serviciu sau a celor comise în timpul serv iciului de c ătre func-
Ńionarii publici sau alte persoane din sectorul publ ic: administra Ńie,
sănătate, înv ăŃă mânt, poli Ńie, justi Ńie etc. Aceste persoane încalc ă sau
transgreseaz ă normele deontologiei profesionale, prin îndeplinir ea con-
di Ńionat ă și preferen Ńial ă a atribu Ńiilor lor legale. Cei care îndeplinesc
func Ńii publice pretind sau primesc diferite avantaje ma teriale ori
accept ă tacit sau expres, direct sau indirect, promisiunea unor avantaje
materiale sau morale prin îndeplinirea sau neîndepl inirea condi Ńionat ă a
obliga Ńiilor legale sau ca urmare a exercit ării unor influen Ńe. Este vorba
aici de cazul tipic al delictelor de luare și dare de mit ă, abuzului de
func Ńie, traficului de influen Ńă , abuzului de încredere profesional ă etc.
2. Corup Ńia economic ă, denumit ă și criminalitate economico-finan-
ciar ă sau „de afaceri”, care cuprinde actele și faptele ilicite comise de indi-
vizi, asocia Ńii, societ ăŃi sau organiza Ńii în leg ătur ă cu derularea unor afaceri
și tranzac Ńii financiare, bancare, vamale, comerciale, prin ut ilizarea în șe-
lăciunii, fraudei, abuzului de încredere. În urma ace stor activit ăŃi, sunt preju-
diciate interese economice colective sau particular e. Numeroasele lacune
din legisla Ńia economic ă (na Ńional ă și interna Ńional ă) fac greu de identificat
__________________
43 D. Banciu, S.M. R ădulescu, op.cit. , pag. 203.

137 și evaluat aceste forme de criminalitate economic ă. Unele dintre ele nici nu
sunt incriminate în legisla Ńia penal ă a multor Ńă ri, ceea ce îngreuneaz ă foarte
mult depistarea, prevenirea și neutralizarea lor în timp util. Este vorba, în
acest caz, de delictele de fraud ă bancar ă, escrocherie, falsificarea cifrei de
afaceri, evaziune fiscal ă, ob Ńinerea ilegal ă de subven Ńii, bancruta fraudu-
loas ă, poli Ńe de asigurare nerambursabile, concuren Ńă și reclam ă neloial ă etc.
3. Corup Ńia politic ă, care include ansamblul de acte, fapte și
comportamente care deviaz ă moral și legal de la îndatoririle oficiale
ale unui rol public de c ătre anumite persoane sau care transgreseaz ă
normele privind interdic Ńia exercit ării anumitor forme de influen Ńă
politic ă, în scopul ob Ńinerii unor avantaje personale. Este vorba de
activit ăŃile de finan Ńare și subven Ńionare ilegal ă a campaniilor electo-
rale, cump ărarea voturilor cu ocazia alegerilor, promovarea pr eferen-
Ńial ă în func Ńii guvernamentale pe criterii politice, ac Ńiunile ilicite de
înfiin Ńare a unor partide clientelare sau de alegere și realegere a
anumitor candida Ńi etc.
Fenomenul de corup Ńie presupune, a șadar, mai multe defini Ńii,
forme și dimensiuni de manifestare. Cele mai intense și mai pericu-
loase pentru societate sunt referitoare la corup Ńia și delictele din sfera
economic ă, a politicului, administra Ńiei și a justi Ńiei.
4.2.2. Amploarea și dimensiunile fenomenului de corup Ńie
Formele și dimensiunile fenomenului de corup Ńie, odat ă identifi-
cate și analizate în mod știin Ńific, pot furniza elementele pentru o
schem ă de opera Ńionalizare adecvat ă a diferitelor acte și fapte consi-
derate drept comportamente coruptive. Dimensiunile fenomenului
corup Ńiei sunt urm ătoarele:
a) Dimensiunea statistic ă
Prin sistemul de înregistrare a delictelor de corup Ńie este
facilitat ă cunoa șterea specificului și contextului diferitelor sectoare,
ramuri și institu Ńii (publice sau private), în care se constat ă frecven Ńa
și amploarea cea mai ridicat ă a faptelor de corup Ńie.
Dimensiunea statistic ă se men Ńine la un nivel pur descriptiv. Ea
reflectă fie eficien Ńa diferitelor institu Ńii în sanc Ńionarea actelor de
corup Ńie (exist ă statistici ale poli Ńiei, ministerului public și justi Ńiei,
între ele aflându-se diferen Ńe sensibile), fie activitatea de incriminare
(sau dezincriminare) a anumitor acte care, în anumi te perioade, pot fi
considerate delicte, iar în altele ca fapte absolut normale și legale.
b) Dimensiunea normativ ă (juridic ă)

138 Aceast ă dimensiune are în vedere principalele prescrip Ńii și norme
din domeniul dreptului (în special dreptul penal, c omercial, vamal)
referitoare la abaterile și tentativele comise de diferi Ńi agen Ńi economici,
func Ńionari publici, institu Ńii sau persoane particulare, precum și
sanc Ńiunile care se aplic ă în aceste cazuri și eficien Ńa acestora.
c) Dimensiunea sociologic ă
Aceast ă dimensiune furnizeaz ă informa Ńii despre:
* cauzele și condi Ńiile care genereaz ă acte și manifest ări coruptive;
* factori de „risc” care exist ă în anumite sectoare și domenii de
activitate.
Aceste informa Ńii faciliteaz ă explica Ńia propensiunii și prolife-
rării unor activit ăŃi ilegale și ilicite comise de anumi Ńi indivizi, gru-
puri și institu Ńii sociale.
d) Dimensiunea psihologic ă (moral ă)
Dimensiunea psihologic ă sau moral ă a corup Ńiei are în vedere
structura și personalitatea indivizilor și grupurilor de corup ători și
corup Ńi, motiva Ńiile, modelurile și finalit ăŃile urm ărite prin acte de co-
rup Ńie, labilitatea atitudinal ă și comportamental ă a persoanelor impli-
cate în acte de corup Ńie, reac Ńia public ă fa Ńă de corup Ńie.
e) Dimensiunea economic ă
Aceast ă dimensiune vizeaz ă evaluarea și estimarea costurilor
economice și sociale ale diferitelor acte de corup Ńie, ca și aprecierea
cantitativ ă și calitativ ă a prejudiciilor materiale și morale generate de
acest fenomen antisocial.
f) Dimensiunea prospectiv ă
Dimensiunea prospectiv ă pune la îndemâna organelor speciali-
zate de control social o serie de date și informa Ńii privind tendin Ńele
de evolu Ńie (cre ștere, descre ștere sau stagnare) în viitor a actelor de
corup Ńie, ca și apari Ńia unor forme de corup Ńie.
łinând cont de caracterul multidimensional al fenome nului
corup Ńiei, analiza lui trebuie f ăcut ă în contextul unei defini Ńii juridice
și sociologice care s ă Ńin ă seama de complexul de factori politici,
sociali, economici, juridici și institu Ńionali, și în corela Ńie cu alte
fenomene și probleme sociale, care genereaz ă sau amplific ă actele de
corup Ńie în diverse societ ăŃi.
Corup Ńia reprezint ă în societatea contemporan ă o problem ă
social ă, modalit ăŃile ei de manifestare, consecin Ńele negative și
modurile de solu Ńionare intrând în sfera de interes a factorilor ins titu-
Ńionaliza Ńi de control social, dar și a opiniei publice. Acest fenomen
tinde s ă creasc ă în intensitate și periculozitate, fiind asociat cel mai

139 adesea cu crima organizat ă, și genereaz ă efecte negative la nivelul
organiz ării și stabilit ăŃii institu Ńiilor, grupurilor și indivizilor.
Perioada de tranzi Ńie traversat ă de Ńara noastr ă pare s ă se
constituie ca un catalizator pentru fenomenul corup Ńiei, care devine din
ce în ce mai difuz și cvasi-generalizat în majoritatea sectoarelor și
sferelor vie Ńii sociale, economice și politice. Corup Ńia este alimentat ă și
agravat ă de instalarea și manifestarea unei st ări de criz ă, institu Ńiona-
lizate în majoritatea sferelor de activitate social ă, vizibil ă în:
• sl ăbirea mecanismelor de control social și normativ;
• sc ăderea prestigiului și autorit ăŃii unor institu Ńii publice;
• toleran Ńa și permisivitatea manifestate uneori de unele instit u Ńii
cu rol de prevenire și sanc Ńionare etc.
Instalarea și men Ńinerea st ării de anomie în societatea româ-
neasc ă într-o serie de domenii ale vie Ńii sociale au influen Ńat sensibil
fenomenul corup Ńiei, determinând disfunc Ńionalit ăŃi în activitatea de
reglementare normativ ă, ceea ce duce la sc ăderea eficien Ńei legii,
justi Ńiei și poli Ńiei.
Pentru societatea româneasc ă, fenomenul corup Ńiei nu este ceva
nou, el existând și în vechiul regim și fiind caracterizat de diferite
forme de continuitate și discontinuitate. Elementele de continuitate
vizeaz ă men Ńinerea unor disfunc Ńii institu Ńionale și politice preluate
din vechiul regim și a unor factori de risc ce poten Ńeaz ă sau multiplic ă
actele de corup Ńie în diferite sfere ale vie Ńii economice, în domeniul
comer Ńului și prest ărilor de servicii, în sfera institu Ńiilor financiar-
bancare, în domeniul administra Ńiei locale, gospod ăririi comunale,
lucr ărilor publice, urbanismului și amenaj ării teritoriului. În acela și
timp, al ături de formele vechi de corup Ńie, condi Ńiile tranzi Ńiei spre
economia de pia Ńă duc la apari Ńia și proliferarea unor noi forme de
corup Ńie. Acestea se concretizeaz ă în deteriorarea treptat ă a
patrimoniului public, transferuri ilegale de capita l și bunuri, sustrageri
organizate, bancrute frauduloase, abuzuri în servic iu, falsuri în
documente contabile și financiare, trafic de influen Ńă , scoaterea din
Ńar ă a unor importante valori și bunuri economice sau apar Ńinând
patrimoniului cultural na Ńional etc.
Corup Ńia tinde s ă devin ă un fenomen organizat, specializat și
profesionalizat, ap ărând sub forma unor re Ńele formale și informale de
organiza Ńii și indivizi, care prin diferite mijloace ajung s ă corup ă
factorii de decizie pân ă la cele mai înalte nivele ale politicului,
legislativului, poli Ńiei și administra Ńiei.
Corup Ńia poate fi comparat ă cu un „seismograf” care m ăsoar ă și
evalueaz ă starea de legalitate și moralitate din societatea româ-

140 neasc ă44 . De altfel, este vizibil ă tendin Ńa de polarizare a societ ăŃii în
dou ă direc Ńii:
• pe de o parte, majoritatea indivizilor care conti nu ă s ă cread ă în
virtu Ńile legii și moralit ăŃii;
• pe de alt ă parte, cei care le ignor ă, utilizând tot felul de
mijloace ilicite și imorale pentru realizarea intereselor lor.
Corup Ńia determin ă efecte demoralizatoare pentru prima cate-
gorie de indivizi (de altfel, majoritar ă), întrucât permite ascensiunea
anumitor grupuri și indivizi (cea de-a doua categorie), care ob Ńin rapid
și u șor profituri economice și politice.
4.2.3. Fenomenul corup Ńiei și lumea interlop ă
Dup ă cum am putut vedea, din cele prezentate anterior, corup Ńia
reprezint ă un fenomen antisocial deosebit, grav și periculos, întrucât
favorizeaz ă interesele unor indivizi care de Ńin func Ńii publice sau au
atribu Ńii publice în societate, transformându-le în surse de venituri,
dar afectând interesele majorit ăŃii.
În categoria celor care corup se încadreaz ă un num ăr mare de
indivizi, Ńinând seama de numeroasele domenii ale vie Ńii sociale
afectate de corup Ńie. A-i considera pe to Ńi cei care corup ca fiind
infractori, componen Ńi ai lumii interlope, este o mare eroare. Un
cet ăŃean oarecare ce mituie ște un func Ńionar public pentru a se bucura
de o mai mare aten Ńie în ceea ce prive ște tratamentul, un student care
ofer ă bani sau bunuri pentru a trece un examen, sunt doa r câteva
exemple de acte de corup Ńie, în care cei care corup nu deruleaz ă
activit ăŃi cu specific infrac Ńional.
Îns ă, în mare parte, cei care se bucur ă de avantajele ob Ńinute
prin intermediul corup Ńiei sunt infractorii. Ace știa vizeaz ă, pe de o
parte, domeniul economic și administrativ (în vederea facilit ării
derul ării afacerilor și tranzac Ńiilor ilegale) și, pe de alt ă parte, justi Ńia
și institu Ńiile de control social.
Pentru membrii lumii interlope, corup Ńia reprezint ă, în primul
rând, calea spre reu șita afacerilor și activit ăŃilor cu profil economic pe
care le desf ăș oar ă: ob Ńinerea ilegal ă de autoriza Ńii pentru înfiin Ńarea
de societ ăŃi comerciale ce le slujesc drept paravane pentru de rularea
diferitelor tranzac Ńii, falsificarea documentelor financiar-contabil,
sustragerea de la pl ătirea taxelor și impozitelor c ătre stat etc.
__________________
44 D. Banciu, o p.cit., pag. 145.

141 O deosebit ă gravitate și periculozitate o prezint ă îns ă coruperea de
către membrii lumii interlope a unor persoane cu func Ńii de mare
răspundere, factori de decizie importan Ńi din cadrul poli Ńiei, procuraturii și
justi Ńiei. Se întâmpl ă s ă asist ăm uneori la întreruperea subit ă a unor
investiga Ńii, la respingerea în instan Ńa judec ătoreasc ă a unor dosare foarte
solid instrumentate sau chiar la achitarea de c ătre judec ător a inculpatului
împotriva c ăruia exist ă probe ce îi dovedesc în mod clar vinov ăŃia. În fa Ńa
unor astfel de fapte, popula Ńia tr ăie ște un profund sentiment de frustrare și
fiecare se întreab ă cum este posibil s ă se întâmple astfel de abateri grave
de la legile statului și de la normele morale. Și asta cu atât mai mult cu cât
abaterile sunt înf ăptuite chiar de c ătre cei care au datoria s ă le ocroteasc ă
și s ă le fac ă respectate.
Răspunsul nu poate fi decât unul singur: prin corup Ńie .
Coruperea reprezentan Ńilor legii de c ătre membrii lumii interlope
îmbrac ă mai multe forme . Una dintre ele este mituirea. O mare parte din
baza financiar ă și material ă a lumii interlope este destinat ă acestui scop.
Membrii lumii interlope, pentru a evita atât descop erirea de c ătre poli Ńiști
a afacerilor lor ilegale, cât și condamnarea la ani grei de înschisoare (ceea
ce ar d ăuna bunului mers al respectivelor afaceri), ofer ă reprezentan Ńilor
legii (poli Ńiști, procurori, judec ători) sume enorme de bani sau bunuri de
mare valoare, ace știa obligându-se, în schimb, s ă „închid ă ochii” sau „s ă-i
fac ă sc ăpa Ńi” pe infractori. Astfel, mersul firesc al justi Ńiei este împiedicat,
fapt de o gravitate deosebit ă.
O alt ă form ă o reprezint ă șantajul. Îns ă șantajul nu poate fi realizat
în toate cazurile. Cei care accept ă s ă le acorde anumite avantaje mem-
brilor lumii interlope se afl ă în una din urm ătoarele situa Ńii:
• în trecutul lor exist ă anumite fapte compromi Ńă toare (evident,
Ńinute în secret), a c ăror dezv ăluire de c ătre corup ători le-ar aduce
mari prejudicii;
• anterior au mai primit mit ă de la infractori, care, de aceast ă
dat ă, nu mai sunt dispu și s ă pl ăteasc ă și amenin Ńă cu desconspirarea,
în cazul în care li se refuz ă aceste avantaje.
Exist ă îns ă și cazuri în care reprezentan Ńii legii se v ăd nevoi Ńi s ă
cedeze în favoarea infractorilor, în urma unor amen in Ńă ri la adresa
unor membrii ai familiilor lor sau chiar la adresa persoanei lor. Cine
nu cedeaz ă când îi este amenin Ńat cu moartea copilul, so Ńia/so Ńul sau
părin Ńii? Astfel, presiunea psihic ă exercitat ă asupra reprezentan Ńilor
legii are ca rezultat, în final, satisfacerea cerin Ńelor membrilor lumii
interlope. Asemenea cazuri sunt rare în Ńara noastr ă, în alte Ńă ri îns ă

142 (Italia, de exemplu), sunt frecvente, iar amenin Ńă rile sunt duse pân ă la
cap ăt, dac ă nu se Ńine cont de ele.
Și totu și, indiferent de motivele pentru care reprezentan Ńii legii
se las ă corup Ńi, acest fapt este de o gravitate deosebit ă. În primul rând,
este un semnal de alarm ă cu privire la disfunc Ńionalit ăŃile existente în
institu Ńiile respective. În al doilea rând, este vorba de s c ăderea
încrederii popula Ńiei în aceste institu Ńii, a c ăror datorie și obliga Ńie
const ă în men Ńinerea ordinii sociale, prin asigurarea respect ării legilor
și normelor de convie Ńuire social ă.
Așadar, pentru lumea interlop ă corup Ńia reprezint ă o modalitate
de a-și asigura supravie Ńuirea în orice condi Ńii. Rela Ńiile de tipul
„corup ător-corupt”, existente între membrii lumii interlop e și
func Ńionarii publici, persoanele cu func Ńii importante în domeniul
justi Ńiei și poli Ńiei și chiar persoane cu importante func Ńii politice
conduc treptat spre ceeea ce se nume ște crima organizat ă.
4.3. Crima organizat ă
4.3.1. Definire. Caracteristici ale crimei organizate
În contextul marilor schimb ări sociale și politice contemporane,
al dezechilibrelor cu cauzalitate multipl ă și al tensiunilor provocate de
acestea, noile forme de criminalitate ap ărute în Ńă rile aflate în tranzi Ńie
la economia de pia Ńă nu pot fi ignorate.
În acest cadru, crima organizat ă, prin modul s ău de structurare,
flexibilitate și deosebita capacitate de infiltrare în zonele vita le ale
politicului și economicului, prin interna Ńionalizarea sa rapid ă, prin
recursul necondi Ńionat la violen Ńă , corup Ńie și șantaj, reprezint ă un
pericol direct și de mare actualitate, putându-se spune c ă este chiar o
sfidare la adresa societ ăŃii mondiale.
În sens larg , conceptul de crim ă organizat ă semnific ă totali-
tatea actelor de terorism politic și de drept comun, spargerile de
bănci și alte institu Ńii economice, atacurile cu mâna înarmat ă,
omorurile s ăvâr șite cu cruzime, r ăpirile și sechestr ările de
persoane în scopul extorsiunii, tâlh ăriile și furturile s ăvâr șite, în
mod organizat, din autocamioanele de transport inte rna Ńional,
fabricarea ilegal ă de arme și explozivi artizanali, traficul de arme,
droguri, valut ă și obiecte de art ă, precum și cosntituirea în

143 grupuri organizate în vederea înf ăptuirii de infrac Ńiuni similare
cu cele enumerate mai sus 45 .
În sens restrâns , prin crim ă organizat ă se în Ńelege ac Ńiunea
delictual ă profesionist ă a unor grupuri precis conturate de
indivizi, care din infrac Ńiune și-au f ăcut o meserie subordonat ă
acapar ării de bani și putere 46 .
În esen Ńă , termenul de crim ă organizat ă semnific ă activit ăŃi
infrac Ńionale ale unor grupuri constituite pe principii co nspirative, în
scopul ob Ńinerii unor importante venituri ilicite 47 .
Diferitele aspecte și forme de manifestare ale crimei organizate,
al ături de consecin Ńele destabilizatoare pe care aceasta le produce
asupra indivizilor, grupurilor și institu Ńiilor sociale au atras aten Ńia
atât a organelor specializate de control social, câ t și a criminologilor
și sociologilor. Ace știa au eviden Ńiat ra Ńionalizarea, specializarea,
organizarea și profesionalizarea anumitor acte și fapte cu un grad
ridicat de violen Ńă și periculozitate social ă.
Astfel, E. Sutherland, în celebra sa lucrare Criminalitatea
gulerelor albe (1949), a caracterizat crima organizat ă (asociat ă cu
corup Ńia) ca fiind atributul sau apanajul unor categorii de indivizi
privilegia Ńi, afla Ńi în vârful piramidei sociale și politice, care utilizeaz ă
influen Ńa, pozi Ńia, bog ăŃia și puterea lor politic ă în scopul comiterii
unor acte ilegale și ilicite, rămase nedescoperite de organele de poli Ńie
și de justi Ńie, afaceri de pe urma c ărora ob Ńin profituri uria șe48 .
Donald Cressey a preluat și dezvoltat aceste idei, ar ătând c ă
exist ă anumite „organiza Ńii criminale”, formale și informale, alc ătuite
din adev ăraŃi profesioni ști ai crimei, care desf ăș oar ă o serie de
activit ăŃi ilicite și ilegale, conspirative și continue, în scopul ob Ńinerii
de profituri maximale, practicând traficul de arme și droguri, mituirea
func Ńionarilor guvernamentali, r ăpiri și sechestr ări de persoane,
extorcare, cam ătă și evaziune fiscal ă etc.
Organiza Ńiile criminale reprezint ă modele stabile de interac-
Ńiune între anumi Ńi indivizi, ce func Ńioneaz ă pe baza identit ăŃii de
interese, scopuri și atitudini ale membrilor ce le compun. Cressey
a relevat faptul c ă aceste organiza Ńii reu șesc s ă controleze majoritatea
afacerilor bancare, financiare și comerciale. Ele de Ńin monopolul
__________________
45 T. Butoi, o p.cit .
46 Ibidem .
47 Gh. Nistoreanu, C. P ăun, Criminologie , Ed. „Europa Nova”, Bucu-
re ști, 1996, pag. 228.
48 D. Banciu, S.M. R ădulescu, o p.cit. , pag. 194-195.

144 asupra unor întreprinderi și societ ăŃi legale, ca și asupra unor re Ńele de
restaurante, baruri, hoteluri, cazinouri, corupând func Ńionari din
aparatul legislativ, executiv și juridic. Nu în ultimul rând, o mare
parte a membrilor acestor organiza Ńii sunt infiltra Ńi în diferite
forma Ńiuni politice, asocia Ńii profesionale și sindicate, unde planific ă,
organizeaz ă și execut ă numeroase ac Ńiuni ilegale și ilicite.
Premeditat ă, conceput ă pân ă la cele mai mici detalii, în ceea ce
prive ște rolul și modul de ac Ńiune al celor care o înf ăptuiesc, crima
organizat ă se deosebe ște, în chip fundamental, de ac Ńiunile unor indivizi
care se asociaz ă ocazional pentru a comite anumite infrac Ńiuni.
Prin efectele sale, crima organizat ă sec ătuie ște puterea societ ă-
Ńii, amenin Ńă stabilitatea guvern ării, determin ă cre șterea taxelor care
se adaug ă la pre Ńul m ărfurilor, pericliteaz ă siguran Ńa individuală și
colectiv ă, poate controla sindicatele și influen Ńa structurile de putere
politic ă și economic ă prin infiltrare în activitatea acestora.
Crima organizat ă are o serie de tr ăsături caracteristice 49 :
Structura:
Organiza Ńiile criminale dispun de o structur ă și organizare formal ă
oarecum birocratic ă. În aceast ă structur ă, membrii re Ńelei au sarcini și
responsabilit ăŃi în func Ńie de preg ătirea și abilitatea specific ă a fiec ăruia.
Structura îns ăș i se caracterizeaz ă prin ierarhie strict ă și autoritate.
În consecin Ńă , crima organizat ă presupune coordonarea unui
num ăr de persoane în planificarea și executarea actelor ilegale sau în
scopul realiz ării unor obiective licite prin mijloace ilicite (exemplu:
câ știgarea unei licita Ńii prin înl ăturarea violent ă a celorlal Ńi competitori).
Schematic, aceast ă structur ă se prezint ă în felul urm ător:
__________________
49 Gh. Nistoreanu, C. P ăun , op.cit. , pag. 230.

145
Ermetism și conspirativitate
Aceast ă tr ăsătur ă deriv ă atât din vechea origine socio-cultural ă a
fenomenului, cât și din necesit ăŃi obiective, determinate de nevoia de
autoprotec Ńie, de evitare a penetr ării structurii de c ătre organismele
abilitate prin lege.
Fostul procuror general adjunct al Italiei, Giovann i Falcone,
ucis de Mafia sicilian ă, considera c ă pericolul grav pe care îl prezint ă
aceast ă organiza Ńie criminal ă deriv ă din subcultura sa arhaic ă, mult
mai interiorizat ă și mai bogat ă, tradus ă prin selectarea riguroas ă a
recru Ńilor și capacitatea de a impune membrilor s ăi reguli neiert ătoare
de conduit ă, care sunt, f ără excep Ńie, respectate. Discre Ńia și
respectarea legii t ăcerii sunt calit ăŃi indispensabile pentru un mafiot.
Considera Ńi a fi „oameni de onoare”, membrii unei organiza Ńii crimi-
nale de tipul Mafiei risc ă s ă fie elimina Ńi fizic, în caz de tr ădare.
Ermetismul organiza Ńiei se manifest ă și la nivelul recrut ării de
noi membrii, printr-o severitate sporit ă a selec Ńiei.
Flexibilitate, rapiditate și capacitate de infiltrare
De-a lungul timpului, organiza Ńiile de tip mafiot au dovedit o
mare capacitate de adaptare atât în privin Ńa domeniilor predilecte de
activitate, cât și a condi Ńiilor concrete, social-politice și istorice din
Ńă rile în care s-au constituit. Având ca punct de ple care zone minore ale
economicului, crima organizat ă a ajuns s ă coordoneze cea mai mare
parte a traficului cu stupefiante pe plan mondial, a traficului de arme, s ă
fie proprietara unor mari b ănci, hoteluri, cazinouri și terenuri petroli-
fere, s ă se implice în metodele moderne ale crimei, cum ar fi frauda
financiar-bancar ă, sp ălarea banilor și criminalitatea informatic ă.
În scopul atingerii obiectivelor proprii, structuri le crimei organi-
zate s-au infiltrat în structurile pie Ńelor legale ale lumii finan Ńelor și,
nu în ultimul rând, în clasa politic ă, în justi Ńie și poli Ńie.
Caracter transna Ńional
Caracterul transna Ńional al crimei organizate este o consecin Ńă
direct ă atât a tr ăsăturilor men Ńionate anterior, cât și a evolu Ńiei socie-
tăŃii la nivel planetar. Condi Ńii optime pentru expansiunea și chiar
monopolizarea crimei organizate au fost create de c ontradic Ńia dintre:
• dorin Ńa de integrare economic ă interna Ńional ă și, în consecin Ńă ,
deschiderea larg ă a frontierelor, elaborarea unei legisla Ńii extrem de
permisive factorului extern;
• slaba dezvoltare economic ă, instabilitatea politic ă și corup Ńia
din Ńă rile s ărace.

146 În acest context, mecanismele instituite pe plan in terna Ńional
pentru controlul și prevenirea crimei au șanse reduse de reu șit ă.
Orientarea spre profit
Orinetarea spre profit este o caracteristic ă esen Ńial ă a activit ăŃii
crimei organizate. Câ știgul este realizat prin men Ńinerea monopolului
asupra bunurilor și serviciilor ilicite, cum ar fi: produc Ńia și traficul de
narcotice, jocurile de noroc, pornografia și prostitu Ńia. Mai recent, se
adaug ă traficul de arme, muni Ńii și explozibili, traficul de bunuri de
patrimoniu cultural na Ńional, precum și formele moderne de crimi-
nalitate, ca de exemplu: frauda bancar ă, falsificarea de hârtii de
valoare (bani) și criminalitatea informatic ă.
De și nu se dore ște o putere politic ă subteran ă, neavând decât
tangen Ńial leg ături cu mi șcările revolu Ńionare și cu terorismul politic,
crima organizat ă, dup ă cum am mai ar ătat, nu ezit ă s ă penetreze
structurile statului în scopul facilit ării, acoperirii și imuniz ării
prorpriilor activit ăŃi și structuri ilicite.
Utilizarea for Ńei
Utilizarea for Ńei în atingerea propriilor obiective este o
caracteristic ă important ă a crimei organizate. Intimidarea, șantajul,
corup Ńia și violen Ńa sunt utilizate în dou ă direc Ńii:
* pentru a men Ńine disciplina în interiorul propriei structuri.
Indis-cre Ńia, p ălăvr ăgeala sau tr ădarea sunt pedepsite, de regul ă, cu
moartea, în toate structurile crimei organizate, in diferent dac ă acestea se
numesc „Mafia”, „La Cosa Nostra”, „Camora”, „Yakuza ”, „Triade”
etc.;
* pentru a „pedepsi” acele persoane care, într-un fe l sau altul,
nu se supun intereselor mafiote sau, pur și simplu, ac Ńioneaz ă
împotriva lor. În acest sens, men Ńion ăm asasinarea unor personalit ăŃi
marcante ale luptei anti-mafia din Italia: generalu l Dalla Chiesa și
procurorul adjunct al Italiei, Giovanni Falcone.
Caracteristic ă crimei organizate și activit ăŃilor desf ăș urate de
organiza Ńiile criminale este violen Ńa ra Ńional ă, având ca finalitate
ob Ńinerea de profituri ilicite, la cote impresionante.
4.3.2. Aspecte normative
Supravie Ńuirea unei organiza Ńii criminale ar deveni incert ă, dac ă com-
portamentul membrilor s ăi nu ar fi nici previzibil și nici în conformitate cu
evalu ările și a ștept ările fiec ăruia dintre indivizii ce o compun. Confor-
mismul și previzibilitatea sunt asigurate de reguli de cond uit ă dublate și de
existen Ńa unor sanc Ńiuni drastice în cazul înc ălc ării lor.

147 Acest cod de conduit ă al membrilor structurilor de tip
mafiot este, ca și în cazul lumii interlope, unul informal. Principa lele
reguli cuprinse în acest cod sunt urm ătoarele 50 :
1. „Fii loial organiza Ńiei și membrilor ei! Nu te amesteca în
problemele celorlal Ńi! Nu fi tr ădător!”
Aceast ă prim ă regul ă este esen Ńial ă pentru unitatea, pacea și
stabilitatea organiza Ńiei.
2. „Fii ra Ńional! Fii membru al echipei! Nu te angaja în lupt ă
dac ă nu po Ńi s ă învingi!”
Aceasta este o cerin Ńă care deriv ă din necesitatea de a desf ăș ura
ac Ńiunile ilicite într-o manier ă lini știt ă, sigur ă și profitabil ă.
3. „Fii om de onoare! F ă ceea ce este just! Respect ă-Ńi casa și
pe cei b ătrâni!”
Aceasta este o chemare la respectarea ierarhiei în cadrul organi-
za Ńiei.
4. „Fii preg ătit! łine-Ńi urechile și ochii deschi și și gura
închis ă!”
Membrii organiza Ńiei trebuie s ă suporte, f ără crâcnire, frustrarea
și amenin Ńă rile, s ă demonstreze curaj și abilitate.
5. „Demonstreaz ă-Ńi clasa!”
Odat ă intrat în ac Ńiune, individul trebuie s ă dovedeasc ă hot ărâre,
profesionalism și st ăpânire de sine.
__________________
50 Idem , pag. 235.

148

PARTEA A III-A

CRIMA ORGANIZAT Ă

150

151
Cap. I. CONCEPT ȘI DEFINIRI
ALE CRIMEI ORGANIZATE

1.1. Diferite abord ări ale conceptului de crim ă organizat ă

Crima organizat ă a generat dintotdeauna o preocupare serioas ă în
societatea modern ă, datorit ă formelor în care se manifest ă și a modus-
ului operandi, în func Ńie de care se schimb ă constant condi Ńiile socio-
economice și politice, pe care, dealtfel, le reflect ă1. În ultima vreme a
devenit evident și deosebit de îngrijor ător faptul c ă manifest ările crimei
organizate devin din ce în ce mai mult transna Ńionale și, ocazional,
acestea amenin Ńă , chiar, securitatea global ă2. Aceast ă amenin Ńare este
înregistrat ă, de exemplu, în analizele consecin Ńelor anomice ale
dezmembr ării fostei Uniuni Sovietice 3.
În contextul noilor tehnologii și al schimb ărilor geopolitice, anii
’90 au fost martorii dezvolt ării excesive a unor activit ăŃi ale crimei
organizate, cum ar fi cele privind traficul ilicit de droguri și cel de fiin Ńe
umane, furtul de ma șini și trecerea lor peste grani Ńă , dispari Ńiile de
materiale radioactive nucleare. În anul 1994, minis terele de justi Ńie și de
interne din 22 de Ńă ri europene au adoptat „ Declara Ńia de la Berlin ”,
care propune o mai strâns ă colaborare și asisten Ńă mutual ă în privin Ńa
acestor forme de crim ă. Aceast ă ini Ńiativ ă, chiar modest ă, cum a fost
considerat ă, a subliniat o larg ă recunoa ștere a nevoii de cooperare
multina Ńional ă efectiv ă în lupta împotriva crimei organizate 4.
În ciuda multitudinii de studii privind crima organ izat ă, exist ă,
înc ă, controverse în ceea ce prive ște definirea, structura și consecin Ńele
__________________
1 H. Hess, Mafia and Mafiosi: The Structure of Power , Fawnborrough:
Saxon House, 1973; M. Booth, The Triads: The Growing Global Threath
from the Chinese Criminal Societies , New York, St. Martin’s Press, 1990.
2 D.A. Andelmann, The Drug Money Maze , Foreign Affairs , 1994;
P. Williams, Transnational Criminal Organisations and Internatio nal Secu-
rity , Survival, 1994.
3 S. Handelman, The Russian Mafia , Foreign Affairs , 1994.
4 A. Bossard, Transnational Crime and Criminal Law , Chicago: Office
of International Criminal Justice, 1990; A. Lodl, Z . Longguan (eds.),
Enterprise Crime: Asian and Global Perspectives , Chicago: Office of
International Criminal Justice, 1992.

152 sale, precum și modul în care aceasta poate fi cel mai bine contr olat ă în
zilele noastre. Senza Ńional, miturile și lipsa informa Ńiei (sau dezinfor-
marea) s-au constituit într-o tem ă mult abordat ă (chiar abuziv) în
literatur ă, atât în cea popular ă, cât și în cea academic ă. Singura certitu-
dine pare s ă fie aceea c ă manifest ările crimei organizate constituie o
serioas ă problem ă social ă care persist ă, în ciuda eforturilor deosebite
privind reglementarea și sanc Ńionarea acestor fenomene.
În SUA, atât Presidential Task Forces , cât și mass-media au
ar ătat c ă din 1950 pân ă în 1970, crima organizat ă poate fi definit ă, în
mod predominant, ca un fenomen italo-american (Pres ident’s Commi-
ssion on Law Enforcement and Administration of Just ice, 1967).
În abordarea crimei organizate s-au subliniat adese a o serie de
probleme cu care orice cercet ător al acestui fenomen se confrunt ă.
Cea mai evident ă dintre ele o constituie secretul acestor grupuri ;
este foarte greu de observat felul în care membrii grupurilor
criminale interac Ńioneaz ă în cadrul grupului, dar și cu cei din
afar ă. În plus, asocierile cu oameni importan Ńi și organiza Ńii,
tranzac Ńiile legitime și activit ăŃile filantropice ale multora dintre
aceste grup ări criminale le asigur ă un scut protector.
Îns ă, paradigma confedera Ńiei criminalilor, privi Ńi ca structur ă
foarte bine organizat ă, operând ierarhic sub reguli stricte și sub un
control centralizat, a fost discreditat ă. De asemenea, este clar c ă
activit ăŃile criminale sunt deseori angajate în afaceri lega le.
Rela Ńiile lor cu institu Ńiile de control și cu organiza Ńiile politice
sunt deseori armonioase și au beneficii reciproce. În unele cazuri,
grupurile criminale sunt ata șate parazitar întreprinderilor legale.
De aceea, precizarea acestei no Ńiuni trebuie nuan Ńat ă, deoarece
se impune o analiz ă constant ă a fenomenului crimei organizate, pentru
că rapiditatea cu care se dezvolt ă, ad ăugându-și noi mijloace tehnice,
informa Ńionale, de penetrare a cât mai multor nivele, impun e din
partea cercet ătorilor fenomenului o adaptare la aceste noi realit ăŃi5.
Folosit deseori cu variate în Ńelesuri, prin prisma unor cercet ări
sociologice, economice, criminologice sau chiar înc ercând a fi definit
de c ătre cei implica Ńi în lupta împotriva crimei organizate, termenului
de „crim ă organizat ă” i s-au ad ăugat tot timpul noi elemente, datorate
noilor forme de manifestare și a noilor tipuri de activit ăŃi ale crimei
__________________
5 N. Passas, Trands Affecting the Budget of the European Communi ty ,
Report to the Commission of the European Communitie s, Bruxelles: EC Anti
Fraud Unit (UCLAF), 1991; R. Woodward, EstablishingEuropol , European
Journal on Criminal Policy and Research, 1993.

153 organizate. Astfel, s-a definit ca fiind „crim ă organizat ă” un set de
rela Ńii în jurul organiza Ńiilor ilegale, în timp ce al Ńii folosesc acest
termen pentru a indica un grup de activit ăŃi ilegale desf ăș urate de un
grup de agen Ńi dat.
În 1967, Task Force on Organised Crime a formulat o defini Ńie
care stabile ște clar o leg ătur ă direct ă între ansamblul activit ăŃilor crimei
organizate și managementul pie Ńelor ilegale. În timp ce crima obi șnuit ă
este tipic îndreptat ă înspre o redistribuire nedreapt ă a resurselor, crima
organizat ă are ca punct de plecare ideea de a dezvolta o acti vitate pentru
care exist ă o cerere spontan ă. În plus, organiza Ńiile criminale pot folosi
violen Ńa în scopul de a ob Ńine rezultatele dorite.
În acord cu acest punct de vedere, organiza Ńiile criminale ar
ar ăta foarte mult ca ni ște structuri elaborate – firme –, ale c ăror
afaceri au ca scop producerea de bunuri și servicii legale pentru
consumatori.
Analistul T.C. Shelling 6 argumenteaz ă c ă definirea de mai sus a
crimei organizate nu poate fi acceptat ă, deoarece nu acord ă un rol
central acelor activit ăŃi care implic ă amenin Ńarea și/sau practicarea
violen Ńei. Dup ă Schelling, diferen Ńa dintre activit ăŃile criminale
obi șnuite – care pot fi foarte bine organizate – și crima organizat ă, este
aceea c ă doar ultima pare s ă guverneze și s ă controleze întreaga
structur ă economic ă interlop ă.
Argumentul lui Schelling este construit în dou ă trepte logice
distincte. În primul rând, s-a ar ătat c ă no Ńiunea exact ă de „crim ă
organizat ă” con Ńine în sine o idee de exclusivitate sau, pentru a folosi
un termen mai concentrat, de monopol .
Într-adev ăr, în acord cu Schelling, esen Ńial pentru afacerile
organiza Ńiilor criminale este s ă dobândeasc ă un rol de instan Ńă
decizional ă într-o arie dat ă (care poate fi geografic ă sau economic ă),
precum și s ă stabileasc ă reguli privind taxele și impozitele asupra
afacerilor legale și/sau ilicite, aceasta permi Ńând evitarea celor mai
multe costuri și a riscului existent în managementul direct al
afacerilor. S-a considerat c ă a-Ńi face propria regul ă implic ă, în mod
necesar, folosirea organizat ă a violen Ńei asupra unei arii date. În
aceast ă privin Ńă , ideea lui Schelling privind organiza Ńiile criminale
este mult mai aproape de cea a unui guvern ământ, ce și-a stabilit
propriile-i reguli în zonele asupra c ărora î și extinde puterea.
__________________
6 T.C. Schelling, Economics and Criminal Enterprise. The Economics
of Crime , Cambridge UA: Schenkmann and T.C. Schelling (ed.) , 1984.

154 Relativ recent (1983), Reuter stabile ște și motiveaz ă o alt ă defini Ńie
a crimei organizate care, implicit, respinge ambele abord ări deja existente:
„Crima organizat ă consist ă în organiza Ńiile care au durabilitate,
ierarhie și implicare în multiplicitatea activit ăŃilor criminale”.
S-a constatat c ă exist ă pie Ńe – atât legale, cât și ilegale – unde orga-
niza Ńiile criminale tind s ă se integreze vertical, cum ar fi: sp ălarea banilor,
distribuirea pe scar ă a narcoticelor, mai ales în pie Ńele interna Ńionale,
folosirea violen Ńei în scopuri de extorcare ș.a. În aceste pie Ńe exist ă, f ără
îndoial ă, o lupt ă pentru putere, pentru activit ăŃi competitive; în marea
majoritate a celor mai puternice organiza Ńii se fac eforturi pentru stabilirea
unei coordon ări între ele. Aceast ă idee a unui control centralizat asupra
unor p ărŃi largi ale activit ăŃilor criminale organizate a fost recent relevat ă
de c ătre procurorii italieni, care au început a șa-numitul „maxi-trial”
împotriva capilor Mafiei siciliene.
Tezele procurorilor au fost bazate pe eviden Ńa existen Ńei unei co-
misii a capilor locali și a familiilor mafia , care ac Ńioneaz ă ca un for de
decizie centralizat ă pentru cele mai multe dintre activit ăŃile lor economi-
ce. Avantajele ce rezult ă dintr-o asemenea centralizare ar fi urm ătoarele:
1. stabilirea unei clasific ări în func Ńie de bonitatea unit ăŃilor
economice, ce dezvolt ă activit ăŃi legale;
2. exercitarea pre Ńurilor de monopol pe unele pie Ńe mai pu Ńin
deschise competi Ńiei externe;
3. interna Ńionalizarea unei externalit ăŃi negative, datorit ă exce-
sului de violen Ńă ;
4. evitarea disip ării resurselor printr-un lobby competitiv și prin
corup Ńie;
5. un management mai bun asupra portofoliului activ it ăŃilor riscante;
6. un acces mai u șor la pie Ńele financiare na Ńionale și interna Ńionale.
Un alt aspect important în aprofundarea fenomenului crimei
organizate și a resorturilor sale interioare este legat de în Ńelegerea
rolului jucat de guvernele legale (ca organe creatoare de lege și care
dispun și de instrumentele necesare aplic ării ei), precum și a rela Ńiilor
dintre crima organizat ă și guvern , în ideea în care ambele
func Ńioneaz ă ca ni ște instan Ńe care dispun de for Ńa și instrumentele
necesare pentru crearea și impunerea unor reguli. Aceste rela Ńii nu
sunt, de obicei, investigate de c ătre economi ști și suport ă mai multe
abord ări pentru o analiz ă eficient ă a crimei organizate. Acest aspect
implic ă rela Ńiile de conflict, de contrast dintre organiza Ńiile criminale,
pe de o parte, și politicieni și birocra Ńi, pe de alt ă parte. Rela Ńiile de
conflict existente între organiza Ńiile criminale și institu Ńiile guverna-
mentale sunt cauzate de faptul c ă amândou ă au nevoie s ă-și dezvolte

155 func Ńiunile pentru a- și exercita controlul asupra unui teritoriu dat. În
ideea de a în Ńelege particularit ăŃile organiza Ńiilor criminale, ca tip
aparte de organizare, care dispune de mijloace de i mpunere a proprii-
lor reguli prin for Ńă , este nevoie, pe de o parte, s ă se analizeze circum-
stan Ńele în care guvernele legale î și însu șesc un monopol nedisputat
asupra puterii de a constrânge sau, pe de alt ă parte, alternativ, organi-
za Ńiile criminale succed în stabilirea controlului asu pra unei zone – fie
geografic ă, fie definitiv ă func Ńional.
Pe lâng ă conceptul de „crim ă organizat ă”, mul Ńi autori se ocup ă
de definirea no Ńiunilor de „mafie” și „corup Ńie”, în c ăutarea unor stra-
tegii eficiente de contracarare a fenomenului.
S-a remarcat c ă exist ă confuzii între fenomenul crimei
organizate și mafie, în sensul c ă unele Ńă ri nu recunosc existen Ńa unui
fenomen în sine, ci admit doar o lupt ă împotriva mafiei, de exemplu.
Majoritatea anali știlor s-au axat, astfel, pe studierea particulari-
tăŃilor specifice ale organiza Ńiilor criminale implicate în activit ăŃi legale.
1.2. Definirea conceptului de crim ă organizat ă
Un punct de referin Ńă al studiilor în domeniu l-a constituit
defini Ńia dat ă mafiei de c ătre Giuseppe Rizzoleto și Gaetano Mosca în
lucrarea Mafio Ńii din Vicaria , scris ă în 1863. Potrivit acestor autori,
„mafia reprezint ă o expresie curent ă, folosit ă pentru a desemna un
grup de indivizi arogan Ńi și violen Ńi, uni Ńi între ei prin raporturi
secrete și de temut, afla Ńi la originea unor ac Ńiuni criminale ”.
Folosirea accep Ńiunii de mafie, conform defini Ńiei date de autorii
lucr ării men Ńionate, s-a interna Ńionalizat și nici un alt teoretician nu a
încercat s ă-i dea alt ă interpretare. De altfel, acest concept nu a ridica t
probleme atât timp cât nu exista accep Ńia de crim ă organizat ă și corup Ńie,
precum și necesitatea delimit ării sferelor de cuprindere a acestora.
Majoritatea speciali știlor în domeniu încearc ă s ă caracterizeze
crima organizat ă, folosindu-se de acelea și criterii luate în calcul de
autorii lucr ării „ Mafio Ńii din Vicaria ”, astfel:
* în concep Ńia speciali știlor din Ńă rile unde crima organizat ă se
manifest ă, în mod pregnant, în via Ńa de zi cu zi, aceasta este definit ă
prin existen Ńa unor grupuri de infractori, structurate în ideea
înf ăptuirii unor activit ăŃi ilegale, conspirative, având drept scop
principal ob Ńinerea de profituri ilicite, la cote deosebit de ri dicate ;
* conform art. 16 din Constitu Ńia mexican ă, adoptat ă în 1993,
și a prevederilor Codului de procedur ă penal ă din Mexic, conceptul
de crim ă organizat ă este definit ca ac Ńiunea a trei sau mai mul Ńi

156 indivizi care se organizeaz ă în conformitate cu anumite reguli de
disciplin ă, sub o anumit ă comand ă ierarhic ă, pentru a comite
infrac Ńiuni cu violen Ńă , îndeosebi în scopuri lucrative.
La cea de-a V-a Conferin Ńă a O.N.U. privind prevenirea crimi-
nalit ăŃii și tratamentul infractorilor s-a elaborat o rezolu Ńie special ă
– „Crima ca form ă de afaceri” – în care sunt subliniate patru
criterii definitorii pentru crima organizat ă, respectiv:
* scopul : ob Ńinerea de câ știguri substan Ńiale;
* leg ături : bine structurate și delimitate ierarhic în cadrul
grupului;
* specific : folosirea atribu Ńiilor și rela Ńiilor de serviciu ale
participan Ńilor;
* nivel : ocuparea de c ătre participan Ńi a unor func Ńii superioare
în economie și societate.
Din aspectele deja prezentate, rezult ă, în mod clar, tendin Ńa de a
se atribui conceptului de crim ă organizat ă defini Ńia organiza Ńiilor crimi-
nale implicate în activit ăŃi compatibile cu acest segment infrac Ńional.
În Conven Ńia-cadru a Na Ńiunilor Unite împotriva crimei organi-
zate se men Ńioneaz ă, la art. 1:
„1. În sensul prezentei Conven Ńii, prin crim ă organizat ă se
în Ńeleg activit ăŃile unui grup de trei sau mai multe persoane, cu
leg ături de tip ierarhic sau rela Ńii personale, care permit liderilor lor s ă
realizeze profituri sau s ă controleze teritorii sau pie Ńe, interne sau
str ăine, prin violen Ńă , intimidare sau corup Ńie, atât pentru sprijinirea
activit ăŃii criminale, cât și pentru a infiltra economia legitim ă, în
special prin:
a) trafic ilicit de droguri sau substan Ńe psihotrope și sp ălarea bani-
lor, a șa cum au fost definite în Conven Ńia Na Ńiunilor Unite împotriva trafi-
cului ilicit de stupefiante și substan Ńe psihotrope, din 19 decembrie 1988;
b) trafic de persoane, a șa cum a fost definit în Conven Ńia pentru
suprimarea traficului de persoane și a exploat ării prostitu ării altor per-
soane, din 2 decembrie 1949;
c) falsificarea de moned ă, a șa cum a fost definit ă în Conven Ńia
interna Ńional ă pentru suprimarea falsului de moned ă, din 20 aprilie 1929;
d) traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale, a șa cum a fost definit
de Conven Ńia UNESCO asupra mijloacelor de interzicere și prevenire a
importului ilicit, exportului și transferului drepturilor asupra propriet ăŃii
culturale, din 14 noiembrie 1970, și de Conven Ńia UNIDROIT asupra
obiectelor culturale furate sau exportate ilegal, d in 24 iunie 1995;

157 e) furt de materiale nucleare, folosirea lor improp rie sau amenin-
Ńarea folosirii lor împotriva publicului, a șa cum au fost definite de Con-
ven Ńia privind protec Ńia fizic ă a materialelor nucleare, din 3 martie 1980;
f) acte teroriste;
g) trafic ilicit sau furt de vehicule cu motor;
h) corupere a oficialit ăŃilor publice.
2. În sensul prezentei Conven Ńii, crima organizat ă include
comiterea unui act de c ătre membrii unui grup, ca parte a activit ăŃii
infrac Ńionale a unei asemenea organiza Ńii”.
O alt ă defini Ńie care suscit ă interes este cea dat ă de speciali știi
polonezi, în 1996, și inserat ă în Proiectul Conven Ńiei Interna Ńionale
Împotriva Criminalit ăŃii Transna Ńionale Organizate . Potrivit aces-
teia, crima organizat ă reprezint ă activit ăŃile desf ăș urate de orice grup,
format din cel pu Ńin trei persoane, care permit celor afla Ńi la
conducere s ă se îmbog ăŃeasc ă sau s ă controleze teritorii ori pie Ńe
interne sau str ăine, prin folosirea violen Ńei, intimid ării, corup Ńiei,
urm ărind fie s ă desf ăș oare o activitate infrac Ńional ă, fie s ă se infiltreze
în economia legal ă.
Conceptele de criminalitate , crim ă organizat ă și mafie , re-
prezint ă segmente infrac Ńionale cu valen Ńe de fenomen, diferen Ńiate
între ele prin :
a) gradul de pericol social al activit ăŃilor infrac Ńionale
compatibile cu fiecare segment infrac Ńional în parte, de natur ă s ă
afecteze sectoare ale vie Ńii economice, sociale și politice în stat ;
b) nivelul de organizare și structurare a asocia Ńiilor crimi-
nale, care se raporteaz ă la fiecare concept în parte ;
c) metodele și mijloacele folosite de organiza Ńiile criminale
pentru atingerea scopului propus ;
d) scopul urm ărit .
Asocia Ńiile criminale reprezint ă subiec Ńi infrac Ńionali care, în
raport cu nivelul de organizare și structurare, metodele și mijloa-
cele folosite, scopul urm ărit și gradul de periculozitate social ă a
activit ăŃilor infrac Ńionale desf ăș urate, de natur ă s ă afecteze sec-
toarele vie Ńii economice, sociale și politice, se raporteaz ă la unul
din cele trei concepte enun Ńate .
Delimitarea conceptelor de criminalitate, crim ă organizat ă și
mafie, de cel de asocia Ńii criminale compatibile cu acestea, prezint ă o
importan Ńă deosebit ă pentru legiuitor.
Este dificil de incriminat, prin lege, conceptele d e criminalitate,
crim ă organizat ă sau mafie, deoarece acestea implic ă o diversitate de

158 acte și fapte infrac Ńionale, sanc Ńionate, în mod individual, de legiuitor
și au o sfer ă de cuprindere greu de delimitat cu exactitate.
În raport cu cele patru criterii enun Ńate, conceptele de crimina-
litate organizat ă și mafie ar putea fi delimitate, dup ă cum urmeaz ă:
Într-o accep Ńiune mai larg ă, criminalitatea ar putea fi definit ă
ca reprezentând totalitatea actelor și faptelor infrac Ńionale comise
într-o anumit ă perioad ă pe un spa Ńiu teritorial delimitat .
Deci, criminalitatea reprezint ă acel segment infrac Ńional care
integreaz ă activit ăŃi ilegale comise de indivizi, în mod individual,
sau care se asociaz ă relativ întâmpl ător, prin diverse metode și
mijloace, urm ărind scopuri variate .
Din cele dou ă defini Ńii prezentate, se desprind urm ătoarele
tr ăsături caracteristice :
• paleta activit ăŃilor ilegale compatibile cu acest concept este
practic nedelimitat ă;
• subiec Ńii actelor infrac Ńionale pot fi persoane care ac Ńioneaz ă,
în mod individual, sau în cadrul unor asocia Ńii criminale;
• metodele și mijloacele de ac Ńiune ale subiec Ńilor infrac Ńionali
sunt nelimitate,
• scopurile urm ărite de subiec Ńii infrac Ńionali au un caracter divers.
Din defini Ńie nu rezult ă gradul de periculozitate social ă a
delictelor compatibile cu aceste concepte și nici nu se precizeaz ă dac ă
acestea aduc sau nu atingere unor sectoare ale vie Ńii economice,
sociale și politice în stat.
Teoretic, conform acestor defini Ńii, criminalitatea include toate
actele și faptele infrac Ńionale ce se comit într-o anumit ă perioad ă de
timp, pe un spa Ńiu teritorial delimitat.
Crima organizat ă reprezint ă acel segment infrac Ńional la care
se raporteaz ă activit ăŃile ilegale de natur ă s ă afecteze grav
anumite sectoare ale vie Ńii economice, sociale și politice,
desf ăș urate prin diverse metode și mijloace, în mod constant,
planificat și conspirativ, de c ătre asocia Ńii de indivizi, cu o
ierarhie intern ă bine determinat ă, cu structuri specializate și
mecanisme de autoap ărare, în scopul ob Ńinerii de profituri ilicite,
la cote deosebit de ridicate .
Din defini Ńia conceptului de crim ă organizat ă, se desprind
urm ătoarele caracteristici esen Ńiale ale acesteia:
* activit ăŃile ilegale specifice acestui segment infrac Ńional
prezint ă un grad sporit de periculozitate, afectând grav an umite sec-
toare ale vie Ńii economice, sociale și politice;

159 * activitatea infrac Ńional ă este sistematizat ă, planificat ă,
conspirativ ă, cu caracter de continuitate.
Asocia Ńiile infrac Ńionale compatibile cu acest concept se
caracterizeaz ă prin:
* stabilitatea unit ăŃii infrac Ńionale;
* existen Ńa liderului și ierarhia subordon ării;
* specializarea membrilor asocia Ńiei, decurgând din divizarea
atribu Ńiilor ce au ca obiect ob Ńinerea de mijloace financiare, sp ălarea
banilor, prin investirea acestora în activit ăŃi economice oficiale etc.;
* existen Ńa unor mecanisme de neutralizare a controlului
social.
Ca metode și mijloace specifice asocia Ńiilor criminale , com-
patibile cu acest concept, sunt de re Ńinut, în mod deosebit, urm ă-
toarele:
* preocuparea permanent ă a membrilor asocia Ńiilor infrac Ńio-
nale de a corupe persoane influente din toate secto arele vie Ńii eco-
nomice, sociale și politice, în special, a func Ńionarilor din sistemul
justi Ńiei penale;
* informatizarea ca un indiciu al gradului avansat l a care se
situeaz ă asocia Ńiile criminale compatibile cu conceptul de crim ă
organizat ă.
Mafia reprezint ă acel segment infrac Ńional la care se rapor-
teaz ă activit ăŃile ilegale deosebit de periculoase, desf ăș urate prin
metode agresive de asocia Ńii de indivizi cu o structur ă organiza-
toric ă ierarhizat ă și un lider autoritar, având la baz ă un cod de
conduit ă obligatorie, ritualuri de admitere a membrilor și o lege a
tăcerii, în scopul instituirii controlului asupra uno r sectoare ale
economiei sau chiar asupra unor niveluri de decizie ale societ ăŃii și
a ob Ńinerii de câ știguri fabuloase .
Activit ăŃile de tip mafiot presupun , în plus, fa Ńă de cele
compatibile cu crima organizat ă, urm ătoarele caracteristici :
• se dezvolt ă în concordan Ńă cu evolu Ńia structurilor statale,
economice, politice și sociale;
• prezint ă un grad de periculozitate deosebit, deoarece urm ă-
resc instituirea controlului asupra unor sectoare e conomice și niveluri
de decizie;
• în activitatea asocia Ńiilor criminale de tip mafiot prevaleaz ă
metodele de ac Ńiuni agresive;
• scopul final al activit ăŃilor mafiei îl constituie ob Ńinerea unor
câ știguri ilicite uria șe.

160 Asocia Ńiile criminale de tip mafiot se delimiteaz ă de cele
compatibile cu crima organizat ă și prin urm ătoarele particularit ăŃi:
• modul de structurare a asocia Ńiilor mafiote urmeaz ă o linie
tradi Ńional ă, care dep ăș ește uneori un secol de vechime;
• liderul asocia Ńiei se bucur ă de o autoritate deosebit ă în rândul
membrilor acesteia, în majoritatea cazurilor, având drept de via Ńă și de
moarte asupra lor;
• admiterea noilor membri în asocia Ńie se face dup ă o perioad ă
de ini Ńiere și de testare a aptitudinilor infrac Ńionale, printr-un ritual
specific;
• to Ńi membrii asocia Ńiilor mafiote consimt s ă respecte legea
tăcerii – „omerta” – care presupune o interdic Ńie absolut ă de a cola-
bora cu autorit ăŃile, înc ălcarea acesteia atr ăgând dup ă sine pedeapsa
capital ă;
• fiecare membru al asocia Ńiei mafiote, în func Ńie de treapta
ierarhic ă pe care se afl ă, are un rol bine stabilit pentru activitatea
infrac Ńional ă pe care trebuie s ă o desf ăș oare.
În concep Ńia Interpol-ului, organiza Ńiile criminale ar putea fi
împ ărŃite în cinci grupe distincte:
1. Familiile mafiei , în care se reg ăsesc, de regul ă, structuri ie-
rarhice, norme interne de disciplin ă, un cod de conduit ă și o anumit ă
diversitate de activit ăŃi ilicite (cartelurile columbiene ale drogurilor,
bandele de motocicli ști etc.);
2. Organiza Ńiile profesionale , ai c ăror membri se specializeaz ă
în una sau dou ă tipuri de activit ăŃi criminale (traficul de ma șini furate,
laboratoarele clandestine pentru fabricarea droguri lor, imprimerii
clandestine de moned ă fals ă, răpiri de persoane pentru r ăscump ărare,
jafuri organizate etc.);
3. Organiza Ńiile criminale etnice , ca rezultat al unor determi-
nisme istorice, economico-sociale, culturale și politice, cum ar fi
imensa disparitate a nivelurilor de trai, severitat ea excesivă a procedu-
rilor de imigrare, expansiunea geografic ă, permisivitatea legilor ( Tria-
dele – societ ăŃi criminale chineze; Yakuza – mafia japonez ă; Kastafaris
– grup ări jamaicane și altele);
4. Reciclarea banilor , fenomen interna Ńional cu o clientel ă
variat ă, vânz ători stânjeni Ńi de milioane de dolari lichizi, ob Ńinu Ńi din
afaceri ilicite, oameni de afaceri care încearc ă s ă se sustrag ă de la
plata impozitelor, de Ńin ători de fonduri oculte, destinate corup Ńiei și
mituirii, oameni obi șnui Ńi care încearc ă s ă-și ascund ă capitalurile;

161 5. Organiza Ńiile teroriste interna Ńionale , care practic ă asasi-
natele, deturn ările de avioane, r ăpirile de persoane etc., sub diferite
motiva Ńii (politice, militare, religioase sau rasiale).
Terorismul interna Ńional constituie o form ă de manifestare a
crimei organizate transna Ńionale, ale c ărui consecin Ńe dramatice sunt
resim Ńite de întreaga comunitate mondial ă.
Terorismul este o amenin Ńare netradi Ńional ă, care planeaz ă
asupra Europei Centrale pentru urm ătorii ani. Viitorologii, previzio-
ni știi și speciali știi în terorism au identificat cinci mari stadii în
evolu Ńia terorismului pentru urm ătorii 15 ani. Trei noi tendin Ńe mari
ale terorismului sunt asociate cu schimb ările din sistemul interna-
Ńional – superterorismul , adic ă folosirea armelor de distrugere în
mas ă, terorismul etnic, religios și anarhic și, în sfâr șit, fenomenul
zonei cenu șii , în care coexist ă terorismul, violen Ńa insurgent ă și
lipsa legii. Europa Central ă se afl ă în apropierea epicentrului
formelor majore de terorism. Dou ă forme majore sunt cele
familiare, care continu ă s ă existe, și anume, terorismul de stat și
terorismul politic tradi Ńional.
Superterorismul const ă în folosirea de o manier ă brutal ă a
armelor de distrugere în mas ă (ADM): arme nucleare, biologice și
chimice (NBC) . Aceast ă form ă de terorism a preocupat guvernele
occidentale înc ă de la începutul organiz ării activit ăŃii lor de comba-
tere a terorismului. De aceea, superterorismul nu e ste nou. Mul Ńi
speciali ști consider ă c ă acesta a fost utilizat pe timpul r ăzboiului rece
și va continua s ă fie prezent pe durata tranzi Ńiei c ătre o nou ă ordine
mondial ă.
Analizând fenomenul crimei organizate ca un pericol social
deosebit de important, speciali știi români , având în vedere formele
de manifestare a acestuia în Ńara noastră și în corela Ńie cu evolu Ńia sa
în plan interna Ńional, definesc crima organizat ă ca fiind constituit ă
din: activit ăŃile desf ăș urate de orice grup format din cel pu Ńin trei
persoane, între care exist ă raporturi ierarhice ori personale, care
permit acestora s ă se îmbog ăŃeasc ă sau s ă controleze teritorii,
pie Ńe ori sectoare ale vie Ńii economice și sociale, interne sau
str ăine, prin folosirea șantajului, intimid ării, violen Ńei ori corup-
Ńiei, urm ărind fie comiterea de infrac Ńiuni, fie infiltrarea în
economia legal ă.
Constituie , de asemenea, acte de crim ă organizat ă, orice alte
infrac Ńiuni prev ăzute de legisla Ńia penal ă, dac ă au fost s ăvâr șite în
condi Ńiile și scopurile prev ăzute mai sus.

162 În în Ńelesul acestei defini Ńii comune, crima organizat ă include și
comiterea oric ărei infrac Ńiuni de c ătre un membru al grupului, ca parte
component ă a activit ăŃii ilicite a unei asemenea organiza Ńii.
Acest concept este inclus în proiectul Legii privind definirea și
sanc Ńionarea activit ăŃilor infrac Ńionale pe linie de crim ă orga-
nizat ă, promovat în Parlamentul României.
Ca urmare, organele judiciare din România au în ate n Ńie grupu-
rile de infractori str ăini sau autohtoni, care se disting prin urm ătoarele
tr ăsături 7:
• organizare, planificare, lider și ierarhie stabile în cadrul grupului;
• concentrarea scopului principal al activit ăŃii;
• folosirea violen Ńei, a altor forme de intimidare și preocupare
constant ă de a corupe persoane responsabile din sistemul de ap ărare a
ordinii publice și din sfera justi Ńiei;
• logistic ă și dotare tehnic ă corespunz ătoare scopului urm ărit;
• ermetism și conspirativitate, pentru a se evita p ătrunderea unor
elemente str ăine, folosirea for Ńei în interior, pentru respectarea ordinii
și ierarhiei;
• crearea și utilizarea unei re Ńele de t ăinuitori;
• cooperarea planificat ă și pe termen lung între infractori,
motivat ă de dorin Ńa de profit sau putere;
__________________
7 Tr ăsăturile sunt unanim recunoscute în cadrul Comunit ăŃii Europene,
fiind reiterate de Conven Ńia de la Strasbourg , din 8 noiembrie 1990,
Declara Ńia de la Berlin , din 8 septembrie 1994 privind înt ărirea cooper ării în
lupta împotriva criminalit ăŃii în domeniul drogurilor și criminalit ăŃii organi-
zate în Europa , a VII-a Conferin Ńă Interna Ńional ă împotriva Corup Ńiei , din
octom-brie 1995, ce s-a desf ăș urat la Beijing, Congresul Na Ńiunilor Unite
pentru prevenirea crimei organizate și tratamentul delincven Ńei , Cairo 1995,
precum și în proiectul Conven Ńiei-cadru a Organiza Ńiei Na Ńiunilor Unite
pentru combaterea crimei organizate transna Ńionale .
Astfel, Declara Ńia politic ă de la Neapole , privind Planul Global de
Ac Ńiune, enumer ă șase tr ăsături care pot caracteriza crima organizat ă (grup
organizat în scopul s ăvâr șirii de infrac Ńiuni; structurarea leg ăturilor de subor-
donare sau a rela Ńiilor personale, care permit liderilor s ă conduc ă grupul;
utilizarea violen Ńei, intimid ării și corup Ńiei, pentru ob Ńinerea de profituri, a
controlului asupra teritoriului și pie Ńelor; sp ălarea veniturilor și bunurilor
ob Ńinute din infrac Ńiuni, folosirea lor la comiterea unor noi crime sau pentru
investi Ńii în activit ăŃi economice licite; de Ńinerea poten Ńialului necesar
expansiunii în noi domenii de activitate, în afara grani Ńelor na Ńionale;
cooperarea cu alte grup ări apar Ńinând crimei organizate transna Ńionale).

163 • utilizarea de mijloace frauduloase, care vizeaz ă neutralizarea
mecanismelor controlului de stat;
• flexibilitate, rapiditate și capacitate de penetrare a altor medii,
organiza Ńii și autorit ăŃi.
În ceea ce prive ște fenomenul corup Ńiei, generalizat la nivelul
societ ăŃii moderne și acutizat în societ ăŃile estice, foste totalitare,
anali știi au c ăutat s ă descopere cauzele determinante ale corup Ńiei,
definind mediul în care aceasta ar putea lua na ștere – fie c ă este vorba
despre factori interna Ńionali, na Ńionali, fie de factori institu Ńionali
specifici – și modul în care diferi Ńi protagoni ști ai corup Ńiei interac Ńio-
neaz ă și se organizeaz ă în conducerea acestei activit ăŃi. În acela și
timp, ei încearc ă s ă identifice efectele corup Ńiei asupra dezvolt ării
economiei, în considerarea tuturor formelor corup Ńiei și asupra carac-
teristicilor acestor forme, care sunt mai important e pentru activitatea
economic ă. Se identific ă distorsiunile generate de corup Ńie în activi-
tatea economic ă, împreun ă cu modul în care aceste distorsiuni redi-
rec Ńioneaz ă activitatea în direc Ńii subop Ńionale.
În acest domeniu – al corup Ńiei – nu sunt realizate pân ă în
prezent decât ni ște studii empirice.
Evaluarea impactului corup Ńiei asupra dezvolt ării economice a
fost deseori absent ă din analizele economice, dar ast ăzi este un
subiect care necesit ă mult ă aten Ńie. De aceea, anali știi sunt preocupa Ńi
să stabileasc ă un cadru riguros pentru analizarea problemelor com –
plexe din jurul corup Ńiei. Într-un astfel de cadru s-ar putea stabili
bazele unor studii (ce trebuie f ăcute cât mai repede), aplicate concret
la specificul fiec ărei Ńă ri, fiind fundamental pentru orice analiz ă s ă
încerce s ă g ăseasc ă solu Ńii concrete.
Așadar, este necesar ă o abordare concret ă a problemelor corup-
Ńiei, pentru a se putea contura o politic ă de strategie împotriva acestui
fenomen.
Este cunoscut c ă starea proprie societ ăŃilor bulversate de revolu-
Ńii sau crize sociale de amploare o constituie disco nfortul social, mate-
rializat în insecuritatea cet ăŃeanului și a societ ăŃii.
Privit ă ca fenomen social, corup Ńia este expresia unor mani-
fest ări de descompunere moral ă și degradare spiritual ă; ea repre-
zint ă o problem ă social ă complex ă, ale cărei modalit ăŃi de mani-
festare, consecin Ńe sociale și c ăi de solu Ńionare intereseaz ă opinia
public ă și nivelul institu Ńionalizat al controlului social.
În acest context, fenomenul corup Ńiei include toate faptele și
actele unor subiec Ńi de drept care, profitând de func Ńia sau pozi Ńia

164 social ă pe care o ocup ă, ac Ńioneaz ă pentru ob Ńinerea unor avantaje
personale, prin mijloace ilicite, renun Ńând la respectul fa Ńă de lege
și moral ă, ca o reflectare a st ării de dec ădere a societ ăŃii.
Corup Ńia este perceput ă de majoritatea segmentelor popula Ńiei
ca un fenomen deosebit de grav și periculos, care submineaz ă
structurile de putere și autoritate și se refer ă, mai ales, la darea și
luarea de mit ă, primirea de foloase necuvenite și traficul de influen Ńă .
Întrucât la s ăvâr șirea acestor infrac Ńiuni, în care sunt implica Ńi uneori
demnitari sau fo ști demnitari, reprezentan Ńi ai guvernului, parlamen-
tari, magistra Ńi și cadre din institu Ńiile care trebuie s ă apere respec-
tarea legii, determin ă, în rândul popula Ńiei, o percep Ńie negativ ă
asupra credibilit ăŃii institu Ńiilor publice.
Obiectivele marii corup Ńii sunt duble – profitul și puterea – și
ele se pot realiza numai prin infiltrarea în struct urile de stat și
utilizarea canalelor interna Ńionale.
Conceput ă în cel mai popular sens al cuvântului, corup Ńia
reprezint ă folosirea abuziv ă a puterii în avantaj propriu.
În procesul tranzi Ńiei României la economia de pia Ńă , fenomenul
corup Ńiei a suferit și sufer ă modific ări cantitative și calitative, mani-
festate prin dorin Ńa avid ă a întreprinz ătorilor și investitorilor particulari
de a ob Ńine, în timp scurt, profituri uria șe, prin utilizarea unor mijloace
ilicite (mit ă, abuz etc.). Actele de corup Ńie au sporit considerabil,
implicând func Ńionari din toate domeniile vie Ńii economice și sociale,
iar pericolul social concret al acestor fapte s-a l ocalizat în cuantificarea
unor prejudicii patrimoniale enorme, produse patrim oniului public,
uneori cu consecin Ńe deosebit de grave la nivelul întregii structuri
economice, ireparabile sau imposibil de evaluat.
Pentru sistemul de drept penal românesc , corup Ńia este un con-
cept normativ prioritar, ce desemneaz ă înc ălcarea sau transgre-
siunea ilegal ă și imoral ă a normelor referitoare la îndatoririle
func Ńionarului public, agen Ńilor economici sau persoanelor care
efectueaz ă diferite opera Ńii financiare sau bancare.
Plecând de la acest în Ńeles larg, putem identifica în legisla Ńia
penal ă, chiar de la începutul ei și pân ă în prezent, o serie de
incrimin ări care au drept mobil un numitor comun, respectiv avantajul
material. Termenul de corup Ńie, cu în Ńelesul de avantaj material , a
fost introdus în legisla Ńia român ă, o dat ă cu Codul penal, intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1969, și reluat în Legea nr. 83/21 iulie 1992
privind procedura urgent ă de urm ărire și judecare pentru unele
infrac Ńiuni de corup Ńie. Astfel, prin act de corup Ńie se în Ńelege orice
fapt ă prin care o persoan ă încearc ă ori reu șește s ă determine un

165 func Ńionar aflat în exerci Ńiul atribu Ńiilor ca, în schimbul unor
foloase materiale sau al altor avantaje necuvenite, s ă comit ă un
act contrar legii ori îndatoririlor sale de servici u sau s ă
favorizeze, în orice mod, persoanele implicate.
Drept urmare, apare ca justificat ă l ărgirea sferei faptelor
incriminate în cadrul acestor categorii de infrac Ńiuni, în strâns ă
leg ătur ă cu transparen Ńa activit ăŃii economice și cu diversificarea
formelor de manifestare a lor.
Recep Ńionat ă ca un adev ărat flagel care tinde s ă erodeze chiar
bazele institu Ńiilor fundamentale ale statului de drept, corup Ńia, cu pro-
funde rezonan Ńe interna Ńionale, constituie un fenomen care, în prezent,
îngrijoreaz ă atât guvernele, cât și opinia public ă din întreaga lume.
1.3. Crima organizat ă în societ ăŃile post-comuniste
Concluzion ăm prin a ad ăuga c ă, prin amploare și consecin Ńe,
criminalitatea – și în cadrul acesteia, în mod special, crima
organizat ă – constituie în prezent o problem ă ce preocup ă în cel mai
înalt grad toate statele lumii, guvernele, organism ele interna Ńionale,
speciali știi în domeniu, inclusiv Organiza Ńia Na Ńiunilor Unite.
La Conferin Ńa Ministerial ă Mondial ă asupra Crimei Organizate,
Ńinut ă la Neapole, în noiembrie 1994, pre ședintele ONU sublinia, în
interven Ńia sa, c ă nici o Ńar ă și nici un continent nu mai sunt ocolite
de crima organizat ă, care a devenit un fenomen mondial.
Societatea uman ă se afl ă în fa Ńa unei considerabile perfec Ńion ări
și a unei organiz ări din ce în ce mai subtile a criminalit ăŃii care, în
unele privin Ńe, Ńine pasul cu modernizarea organiz ării societ ăŃii
legitime și a dezvolt ării tehnologiei.
Fenomenul infrac Ńional cunoa ște o cre ștere f ără precedent,
iar prin formele noi de manifestare, prin caracteru l tot mai orga-
nizat, pericolul sporit și interna Ńionalizarea evident ă, constituie o
amenin Ńare la adresa comunit ăŃii umane, a institu Ńiilor democratice
și chiar a statelor.
Structurile crimei organizate dovedesc ast ăzi o mare capacitate de
adaptare la schimb ările de condi Ńii și situa Ńii, alegând foarte rapid acel
teritoriu al economiei care le ofer ă câ știgurile cele mai mari și posibi-
lit ăŃile concrete de a penetra institu Ńiile sociale și ale ordinii juridice.
Acest lucru a devenit posibil, întrucât criminalita tea abordeaz ă
ast ăzi, al ături de segmentele tradi Ńionale (producerea ilegal ă și traficul
de alcool și Ńig ări, jocuri de noroc, prostitu Ńie și traficul de carne vie),
noi domenii de mare prosperitate, cum sunt: produc Ńia și traficul de

166 stupefiante, arme și materiale radioactive, contrabanda cu de șeuri
toxice, sp ălarea banilor murdari, traficul cu opere de art ă etc.
Referitor numai la criminalitatea european ă, dup ă pr ăbu șirea
comunismului, se poate afirma c ă, în majoritatea Ńă rilor, aceasta s-a
amplificat peste m ăsur ă, bandele mafiote și organiza Ńiile criminale
întronând insecuritatea și profitând enorm de pe urma comer Ńului ilicit.
De ce apare și se dezvolt ă fenomenul crimei organizate în Ńă rile
aflate în tranzi Ńie?
Pe timpul orânduirii totalitare, gradul de penetrar e a Ńă rilor cu regim
dictatorial de c ătre crima organizat ă interna Ńional ă era mult mai redus
decât în Ńă rile democratice, tocmai din cauza supravegherii ge nerale a
societ ăŃii, a economiei și datorit ă conducerii centralizate a statului, iar
despre crima organizat ă transfrontalier ă nu se punea problema în
condi Ńiile în care libera circula Ńie a cet ăŃenilor lipsea cu des ăvâr șire.
O dat ă cu pr ăbu șirea acestui tip de sistem și cu ini Ńierea perioadelor
de tranzi Ńie spre societatea democratic ă, apare fenomenul de relaxare a
controlului institu Ńiilor statului asupra societ ăŃii, îndeosebi a serviciilor
secrete asupra cet ăŃeanului, implicit asupra fenomenului crimei
organizate. Aceast ă relaxare decurge din pr ăbu șirea vechiului sistem de
control, într-un timp relativ scurt, și de incapacitatea noii societ ăŃi de a-și
construi, în acest interval, noile mecanisme de aut oprotec Ńie.
Din punct de vedere economic, sistemul centralizat trece printr-un
proces par Ńial sau total de dezintegrare. Acest proces, deoseb it de
accelerat în unele Ńă ri, se dezvolt ă, în general, în condi Ńiile unui vid
legislativ, a lipsei de transparen Ńă și experien Ńă , cauze care duc la
accentuarea fenomenului general de corup Ńie.
În aceste condi Ńii politico-economice, cine au fost și sunt cei
preg ăti Ńi s ă profite de noua situa Ńie?
Experien Ńa din Ńă rile aflate în tranzi Ńie arat ă c ă cei care s-au
acomodat cel mai bine în aceast ă perioad ă au fost îndeosebi membrii
fostei nomenclaturi comuniste, fo știi membri ai serviciilor secrete și cei
care au de Ńinut posturi cheie în structuri economico-administr ative. De și
nu au avut fondurile necesare achizi Ńion ării pe c ăi licite a propriet ăŃilor,
ei s-au bazat și uziteaz ă de un vast sistem de influen Ńă , informa Ńii și
rela Ńii, precum și pe o dorin Ńă nem ăsurat ă de acumulare a averilor în
timp foarte scurt, în aceast ă perioad ă de tranzi Ńie.
În unele cazuri, structurile create de aceste perso ane au
reprezentat primele nuclee ale sistemului de crim ă organizat ă.

167 Ulterior, aceste nuclee, bazate pe interesul recipr oc, s-au putut
conecta la sistemul crimei organizate din exterioru l Ńă rilor respective
și chiar cu organiza Ńii teroriste.
La un moment dat, interesele lor pot deveni diverge nte, creând
condi Ńii pentru conflicte violente.
Algoritmul dup ă care ac Ńioneaz ă structurile crimei organizate în
Ńă rile post-comuniste poate fi definit în urm ătorul fel: structurile
crimei organizate încearc ă s ă coopereze, ajungând la un stadiu
identificat drept corup Ńie de stat , într-un final putând s ă se ajung ă la
substituirea total ă a acestor institu Ńii, care devin doar ramifica Ńii și
tentacule ale organiza Ńiilor criminale. În aceast ă ultim ă situa Ńie,
dezintegrarea respectivului stat se desf ăș oară într-un ritm foarte rapid,
fapt ce poate s ă produc ă puternice dezechilibre interne și, în cazuri
mai grave, chiar s ă amenin Ńe arhitectura regional ă de securitate.
Cu ocazia unei conferin Ńe care a avut loc la începutul lunii mai
1996, la Manilla – Filipine, pe tema prevenirii cri mei organizate,
Eduardo Vetere, directorul Departamentului de Justi Ńie Criminal ă al
Organiza Ńiei Na Ńiunilor Unite, afirma: „Grupurile criminale î și întind
plasele pe ansamblul planetei și profiturile lor anuale însumate dep ă-
șesc cifra faraonic ă de 1000 miliarde dolari, echivalentul bugetului
federal al S.U.A.”.
Pe baza acestor date, se poate afirma c ă, ast ăzi, crima organizat ă
a ajuns s ă fie principalul inamic al stabilit ăŃii interne, iar exper Ńii în
domeniu au elaborat previziuni pertinente din care rezult ă c ă situa Ńia
se va înr ăut ăŃi considerabil, în toat ă Europa, unde criminalitatea va
avea componen Ńa și dimensiunile celei înregistrate în S.U.A., Rusia și
sudul Italiei. Dac ă nu se va ac Ńiona cu hot ărâre împotriva dezvolt ării
crimei organizate, aceasta va ajunge s ă influen Ńeze decisiv via Ńa
politic ă, mass-media, administra Ńia public ă, justi Ńia și economia, iar
bazele ordinii sociale vor fi profund afectate.
Din aceste considerente, se impune cu necesitate cu noa șterea
situa Ńiei existente în diferite Ńă ri, pentru ca, pe aceast ă baz ă, s ă se
poat ă interpreta situa Ńia din Ńara noastr ă și s ă se stabileasc ă m ăsurile
strategice de contracarare.

168

Cap. II. CRIMA ORGANIZAT Ă ÎN ROMÂNIA
PERSPECTIV Ă SOCIO-JURIDIC Ă ȘI PSIHOLOGIC Ă
2.1. Caracterizare și tendin Ńe

Presa autohton ă vehiculeaz ă tot mai des termenii de „crim ă or-
ganizat ă”, „mafie”, „lume interlop ă”, uneori punând între ei semnul
echivalen Ńei. Dar, dup ă cum am ar ătat, crima organizat ă nu este acela și
lucru cu lumea interlop ă. Exist ă diferen Ńe evidente între lumea
interlop ă și crima organizat ă:
• lumea interlop ă are un caracter local, spre deosebire de carac-
terul transna Ńional al crimei organizate;
• gradul de infiltrare în sferele înalte ale puteri i este aproape
inexistent, în ceea ce prive ște lumea interlop ă, dar foarte mare în
cazul crimei organizate;
• nivelul de profesionalism este mult mai crescut, în cazul cri-
mei organizate;
• efectele activit ăŃii organiza Ńiilor criminale în plan social sunt
cu mult mai puternice și mai nocive, comparativ cu efectele produse
de activit ăŃile specifice lumii interlope;
• de și au reguli și norme de comportament asem ănătoare, în
cazul crimei organizate acestea sunt mult mai stric te, iar sanc Ńiunile
foarte drastice;
• activit ăŃile lumii interlope au o mai mic ă anvergur ă și
periculozitate decât cele ale organiza Ńiilor criminale.

169 Se poate vorbi de crim ă organizat ă în România? R ăspunsul cel
mai apropiat de realitate ar fi acela c ă pe teritoriul României s-au
ini Ńiat, începând din 1990, opera Ńiuni tipice pentru crima organizat ă,
dar nu se poate afirma, în mod cert, existen Ńa unor structuri mafiote.
Chiar dac ă lumea interlop ă a existat și înainte de 1990, putem
spune, cu un grad foarte ridicat de certitudine, c ă în Ńara noastr ă nu au
activat organiza Ńii criminale în perioada respectiv ă. Criminalitatea
româneasc ă era împiedicat ă s ă se organizeze, datorit ă rigurozit ăŃii
coordonatelor pe care se desf ăș urau activit ăŃile economice, contabile,
financiare, de frontier ă, de ordine public ă și de justi Ńie. Din acest
motiv, tabloul infrac Ńional era destul de bine precizat, sub aspectul
prejudiciului la scar ă global ă și pe genuri de infrac Ńiuni.
Îns ă dup ă momentul decembrie 1989, criminalitatea româneasc ă
a explodat în amplitudine și intensitate, iar tabloul a devenit incoerent
și nebulos. Imaginea difuz ă a st ării infrac Ńionale actuale are cauze
multiple, între care men Ńion ăm8:
• destructurarea social ă, neurmat ă de o restructurare rapid ă, pe
principiile economiei de pia Ńă , ceea ce a determinat confuzii multiple,
inclusiv cu privire la oportunitatea interven Ńiei judiciare;
• culpabilitatea și timorarea reprezentan Ńilor institu Ńiilor abilitate
să aplice legea, ca urmare a faptului c ă ace știa au desf ăș urat aceea și
activitate și în trecut. Aceste ac Ńiuni desf ăș urate în pres ă, cu prilejul
unor manifest ări publice sau chiar în s ălile tribunalelor, au determinat
reducerea eficien Ńei activit ăŃii de impunere a legii într-o perioad ă în
care criminalitatea a crescut în ritm alert;
• insuficien Ńa și incoeren Ńa legislativ ă, care determin ă atât ambi-
guit ăŃi de interpretare și aplicare, cât și suspiciunea existen Ńei unei
criminalit ăŃi neincriminate sau dezincriminate (exemplu: abroga rea
Legii patrimoniului cultural na Ńional);
• conectarea rapid ă a Ńă rii noastre la filierele criminalit ăŃii inter-
na Ńionale a determinat un adev ărat import de tehnologie infrac Ńional ă,
insuficient cunoscut ă și, în consecin Ńă , dificil de identificat, constatat
și probat (exemplu: infrac Ńiunile financiar-bancare și informatice).
Multitudinea și diversitatea factorilor cauzali au determinat nec u-
noa șterea, neînregistrarea și neinterven Ńia judiciar ă, îndrept ăŃind ipoteza,
conform c ăreia cifra neagr ă a criminalit ăŃii are o anvergur ă considerabil ă,
iar criminalitatea real ă este mult mai mare decât cea relevat ă în statisticile
furnizate de institu Ńiile cu atribu Ńii antiinfrac Ńionale din România.
__________________
8 Gh.Nistoreanu, C. P ăun, o p.cit. , pag. 252.

170 Ca o consecin Ńă a conect ării la filierele transna Ńionale, un
anumit procent al criminalit ăŃii române ști a parcurs, din punct de
vedere organizatoric, drumul de la simpla asociere la crima
organizat ă. Semnele apari Ńiei unor activit ăŃi ale crimei organizate pe
teritoriul românesc au fost date, ini Ńial, de descoperirea unor crime
tipice pentru stilul mafiot. Aceste indicii au fost înt ărite odat ă cu
capturarea unor importante cantit ăŃi de droguri și armament,
trafican Ńii având complici în România.
În paralel, importul de tehnologie infrac Ńional ă specific ă
structurilor crimei organizate este identificabil î ntr-o serie de activit ăŃi
ilicite, precum 9:
• apari Ńia unor genuri infrac Ńionale noi, cum ar fi cel cunoscut
sub numele de „tax ă de protec Ńie”, delict cu specific mafiot, realizat în
band ă și în zone de ac Ńiune prestabilite, asupra agen Ńilor economici
priva Ńi, „furtul la comand ă”, care vizeaz ă, de regul ă, bani sau obiecte
de patrimoniu cultural na Ńional etc.;
• organizarea unor filiere pentru traficul de carne vie pe pie Ńele
din Turcia, Cipru, Italia, Austria și Germania;
• ini Ńierea unor trasee pentru trecerea ilegal ă peste frontier ă a
cet ăŃenilor din Ńă rile subdezvoltate, care doresc s ă ajung ă în Occident;
• traficarea for Ńei de munc ă autohton ă pe diverse pie Ńe ale for Ńei
de munc ă din str ăin ătate;
• organizarea filierelor de contraband ă efectuate cu trecerea prin
vam ă;
• organizarea jocurilor de noroc și de a șa-zisa întrajutorare, în
fapt, o uria șă escrocherie;
• traficul de valut ă și plasarea de valut ă fals ă;
• vânzarea copiilor pe filiere interna Ńionale deja constituite.
În concluzie, în România se desf ăș oar ă o serie de activit ăŃi
caracteristice crimei organizate, dar înc ă nu putem vorbi de existen Ńa
unor organiza Ńii criminale autohtone. Crima organizat ă se afl ă în
faza de debut, dar exist ă indicii certe c ă aceasta evolueaz ă spre
consolidare și proliferare.
Aceast ă stare de fapt determin ă, în mod imperativ, necesitatea
studierii crimei organizate și identific ării rapide a strategiilor și
mijloacelor prin care acest fenomen poate fi stopat , înainte ca el s ă se
fortifice pe teritoriul Ńă rii noastre.
__________________
9 Ibidem , pag. 253.

171 2.2. Forme și dimensiuni ale crimei organizate
în sectoare strategice
2.2.1. Infrac Ńiuni în sectorul financiar-bancar
Se poate afirma c ă o parte a sistemului bancar din România a
fost utilizat ă pentru sp ălarea banilor murdari rezulta Ńi din afacerile de
mare contraband ă și din acte de evaziune fiscal ă, trafic de droguri,
ma șini furate etc.
Au fost constatate procedee tipice de sp ălare a banilor, fluxul
acestora fiind, în acest moment, în cea mai mare pr opor Ńie dinspre
România spre alte Ńă ri ale lumii și, drept urmare, multe fonduri ale
societ ăŃilor comerciale cu capital de stat sau mixt au fost înghi Ńite de
mafia care ac Ńioneaz ă în sistemul financiar-bancar.
Analiza fenomenului infrac Ńional financiar-bancar a scos în evi-
den Ńă anumite modalit ăŃi specifice de comitere a infrac Ńiunilor în acest
domeniu, dar și unele condi Ńii ce au favorizat amplificarea acestora:
• acordarea ori facilitarea ob Ńinerii preferen Ńiale a unor credite
de c ătre diver și func Ńionari bancari, pe fondul comiterii unor acte de
corup Ńie ori al unor interese directe, pe care ace știa le aveau în socie-
tăŃile creditate;
• emiterea de documente de plat ă ale unor institu Ńii de credit ori
persoane particulare, f ără a exista garan Ńie sau acoperire real ă
necesar ă efectu ării acestor opera Ńiuni;
• folosirea creditelor bancare, acordate unor socie t ăŃi comerciale de
către administratorii acestora, în totalitate sau par Ńial, în interes personal;
• prezentarea și acceptarea, cu ocazia contract ării unor credite,
de garan Ńii, ipoteci ori gajuri cu valori supraevaluate ori deja angajate;
• inducerea în eroare a b ăncilor finan Ńatoare, prin folosirea de c ătre
administratorii unor societ ăŃi comerciale de documente fictive, referitoare
la bonitatea acestora, activitatea, veniturile sau patrimoniul social;
• acordarea de credite cu dobând ă bonificat ă, în baza unor
documente false, prin care se atesta executarea uno r opera Ńiuni productive
care, prin efectul legii, presupun o astfel de înle snire bancar ă.
2.2.2. Infrac Ńiuni în unele sectoare: metalurgic, siderurgic
și al resurselor energetice
În aceste sectoare au fost utilizate metodele contr actelor deza-
vantajoase, pe baz ă de comision confiden Ńial, apelându-se la docu-
mente fictive, ceea ce a generat mari prejudicii.

172 Infrac Ńiunile descoperite și instrumentate în aceste sectoare au
fost comise, de regul ă, prin folosirea urm ătoarelor metode ilicite:
• falsificarea datelor înscrise în documentele de e xport, privind
compozi Ńia chimic ă a materialelor;
• cre șterea artificial ă a pre Ńului la utilajele și materiile prime
importante, diferen Ńele fiind încasate în str ăin ătate, în timp ce firmele
s-au sustras de la plata unei p ărŃi însemnate a impozitului pe profit;
• sc ăderea pre Ńului produselor exportate, urm ărindu-se, prin
acelea și procedee, sustragerea de la plata unor taxe și obliga Ńii la
buget și transferuri ilegale de valut ă în str ăin ătate;
• cas ări abuzive de utilaje și instala Ńii și neluarea m ăsurilor
necesare de conservare a patrimoniului;
• concesionarea unor exploat ări naturale c ătre investitori str ăini,
cu înscrierea de date false privind calit ăŃile terenurilor;
• organizarea de licita Ńii formale pentru vânzarea de active,
angajarea unor lucr ări de investi Ńii ori cump ărarea pachetului
majoritar al ac Ńiunilor societ ăŃilor de profil;
• folosirea re Ńelelor electrice pentru importul de energie ieftin ă
și mic șorarea activit ăŃii unit ăŃilor din sistemul na Ńional, în scopul
faliment ării acestora, pentru eliminarea concuren Ńei.
2.2.3. Infrac Ńiuni în domeniul petrolier
Cazuistica instrumentat ă relev ă faptul c ă o serie de factori de
decizie din structurile teritoriale și centrale ale industriei chimice și
petrochimice au s ăvâr șit grave abuzuri și ilegalit ăŃi în sfera aprovi-
zion ării, transportului, prelucr ării și valorific ării ŃiŃeiului și produselor
derivate, în scopul ob Ńinerii de importante avantaje materiale.
În numeroase situa Ńii, în sistemul de aprovizionare și desfacere al
acestor produse s-au interpus, în mod nejustificat, verigi intermediare
(firme române ști sau str ăine), ca urmare a unor interese particulare sau de
grup din societ ăŃile comerciale de stat cu atribu Ńii în acest domeniu.
Societ ăŃi comerciale cu capital majoritar de stat au import at
mari cantit ăŃi de ŃiŃei, pe care l-au declarat ca fiind necesar pentru
prelucrare în sistem processing , în realitate, petrolul respectiv fiind
valorificat la intern, direct sau prin firme interm ediare, prin acordarea
de scutiri de impozite și neperceperea taxelor vamale, prin care
bugetul de stat a fost grav prejudiciat.
Au avut loc substan Ńiale scurgeri de venit na Ńional peste grani Ńă ,
prin exportul de produse petroliere la pre Ńuri mai mici decât cele

173 interne și sub pre Ńul bursei interna Ńionale, practic, la pre Ńuri
subven Ńionate de c ătre statul român.
Uneori, acelea și produse petroliere s-au reîntors în Ńar ă cu licen Ńa
de import, concurând, în acest mod, propriile produ se de pe pia Ńa
intern ă, iar în alte cazuri s-au schimbat destina Ńiile produselor petroliere
de export la intern, favorizându-se, astfel, o seri e de firme private, în
care factorii decizionali din sistemul petrolier er au direct interesa Ńi.
2.2.4. Infrac Ńiuni în sectorul prest ărilor de servicii
S-au comis multiple acte de corup Ńie și alte ilegalit ăŃi, în special,
cu ocazia autoriz ării și derul ării unor activit ăŃi permise numai
în anumite condi Ńii prev ăzute expres de lege și care, de regul ă, nu
sunt respectate de cei ce au solicitat și ob Ńinut autoriza Ńiile sau
avizele necesare.
Sunt tot mai frecvente cazurile de eludare a preved erilor legale,
specifice domeniilor, drepturilor de autor și drepturilor conexe,
copyright-ului, publicit ăŃii și mass-media, în sectorul caselor de
amanet, al repartiz ării de locuin Ńe din fondul locativ de stat, declar ării
și schimb ării sediilor sociale ale societ ăŃilor comerciale, legaliz ării
unor documente și acte de proprietate în sistemul notarial privat,
recrut ării și deta șă rii for Ńei de munc ă la lucru în str ăin ătate etc.
2.2.5. Infrac Ńiuni în domeniul flotei maritime, fluviale
și de pescuit oceanic
În gestionarea flotei maritime a României s-au comi s multiple și
grave ilegalit ăŃi, care au avut drept consecin Ńă anihilarea aproape total ă
a capacit ăŃii de decizie a proprietarilor legali ai imensului patrimoniu
naval și producerea unor uria șe prejudicii avu Ńiei na Ńionale.
În acela și timp, administrarea frauduloas ă, materializat ă, de
regul ă, în închirieri de nave unor firme ad-hoc constitui te, a f ăcut ca
multe nave s ă fie grevate de mari obliga Ńii financiare, determinând
statul român la interven Ńii directe și costisitoare pentru ameliorarea
situa Ńiei, ce creeaz ă efectiv premisele dispari Ńiei acestui sector econo-
mic de importan Ńă strategic ă.
Pentru punerea în practic ă a acestor opera Ńii cu poten Ńial de
subminare a economiei na Ńionale, au colaborat eficient cercuri de
interese interne și externe, organizate în structuri de tip mafiot și s-au
utilizat mijloace și metode caracteristice crimei organizate.

174 2.2.6. Infrac Ńiuni privind diferitele forme de corup Ńie
Actele de corup Ńie (luarea și darea de mit ă, primirea de foloase
necuvenite și traficul de influen Ńă ) au înregistrat, în întreaga perioad ă
parcurs ă de societatea româneasc ă dup ă decembrie 1989, o
ascenden Ńă deosebit ă, cu mult peste dinamica medie a infrac Ńiunilor
săvâr șite în economia na Ńional ă.
Aceste acte se întâlnesc în aproape toate domeniile în care se
angajeaz ă raporturi între persoanele fizice și juridice, române și
str ăine, atât în sfera rela Ńiilor economice, cât și a prest ărilor de
servicii, câ știgul personal ilicit fiind ridicat la rangul de co ncept, prin:
nerespectarea atribu Ńiilor de serviciu de c ătre unii func Ńionari publici,
transferurile ilegale de proprietate, intermedierea afacerilor econo-
mico-financiare cu eludarea legisla Ńiei în vigoare ș.a.
Majoritatea infrac Ńiunilor complexe, descoperite în economie,
privind procesul de privatizare, evaluarea și vânzarea activelor și
societ ăŃilor cu capital de stat, transferurile ilegale de c apital și patri-
moniu, organizarea și func Ńionarea societ ăŃilor cu capital privat, sus-
tragerile de mari propor Ńii au fost înso Ńite de acte de corup Ńie comise,
de cele mai multe ori, de c ătre persoane cu func Ńii de conducere și
atribu Ńii de control.
Agen Ńii economici cu capital public, mixt și privat, persoane
fizice, cet ăŃeni români și str ăini, comercian Ńi de toate categoriile,
reprezentan Ńi ai organiza Ńiilor cooperatiste, interesa Ńi în realizarea
unor profituri ilicite, prin eludarea legilor, au u rm ărit și realizat
coruperea a numero și func Ńionari publici, cu atribu Ńii în protec Ńia
consumatorilor, a intereselor cet ăŃenilor și ale statului.
Implicarea în activit ăŃi cu caracter privat a unor persoane din
conducerea unit ăŃilor de stat, prin înfiin Ńarea direct ă sau prin
intermediari, de firme cu profil similar unit ăŃilor cu capital de stat și
aprovizionarea acestora, în mod preferen Ńial, de cele mai multe ori
ilegal, cu materiale, utilaje și for Ńă de munc ă au determinat, de
asemenea, numeroase acte de abuz și corup Ńie.
Organizarea și func Ńionarea necorespunz ătoare a controlului fi-
nanciar intern și de gestiune din regiile autonome și societ ăŃile comer-
ciale cu capital de stat au generat numeroase acte de corup Ńie în
domeniul economic.
Încheierea de contracte economice între societ ăŃile comerciale
pentru aprovizionare, desfacere ori prest ări servicii și lucr ări de
construc Ńii a fost condi Ńionat ă, în numeroase cazuri, de pretinderea și
primirea unor importante sume de bani sau alte avan taje materiale, sub

175 forma comisionului (procent raportat la cifra de af aceri) care, de cele
mai multe ori, a fost depus în conturi personale în Ńar ă sau str ăin ătate.
Numeroase persoane fizice și societ ăŃi comerciale private,
profitând de imperfec Ńiunile reglement ărilor legale în vigoare, dar și
de exercitarea insuficient ă a controlului fiscal și financiar, au desf ă-
șurat ample ac Ńiuni de contraband ă și evaziune fiscal ă, fundamentate
pe acte de corup Ńie.
De asemenea, s-au diversificat formele și metodele de valorifi-
care a produselor, valorilor și avantajelor rezultate din actele de mare
criminalitate economico-financiar ă și corup Ńiei.
Fenomenul corup Ńiei s-a agravat pe fondul insuficien Ńei și
ambiguit ăŃii cadrului legislativ și al unor disfunc Ńionalit ăŃi ce persist ă
în colaborarea organelor și institu Ńiilor abilitate de lege s ă contribuie
la aplicarea acesteia.
Astfel, în toate cauzele penale privind criminalita tea economico-
financiar ă, cu componenta ei de baz ă – corup Ńia –, sistemul probator
din România, organele de justi Ńie și ale Ministerului Public impun,
înaintea începerii urm ăririi penale și a dispunerii m ăsurilor asigura-
torii de recuperare a prejudiciilor, prezentarea co ncluziilor unor veri-
fic ări de specialitate și expertize care, în general, necesit ă perioade
foarte mari de timp și eforturi financiare importante.
Corup Ńia a fost și este generat ă nu numai de criza social-
economic ă, ci și de alte multiple cauze, cum sunt: sl ăbirea autorit ăŃii
statale, degradarea nivelului de trai, alterarea ju dec ăŃii morale, lipsa
unor pârghii eficiente de control, diminuarea încre derii popula Ńiei în
institu Ńiile și valorile sociale, neadaptarea legisla Ńiei la condi Ńiile
economice și sociale etc.
Ea a fost generat ă și favorizat ă, în acela și timp, de descentra-
lizarea deciziilor și a structurilor administrative, de autonomia
func Ńional ă și liberalizarea economic ă la nivelul institu Ńiilor publice și
al agen Ńilor economici, în condi Ńiile lipsei de fermitate și de autoritate
ale organelor de control și institu Ńiilor publice, de imoralitatea unor
func Ńionari ai statului.
Afectând cu o gravitate f ără precedent aproape toate structurile
și institu Ńiile publice și private, cu implicarea și participarea prin com-
plicitate, constrângere sau șantaj a unor agen Ńi economici, func Ńionari
publici sau agen Ńi priva Ńi, crima organizat ă și criminalitatea econo-
mico-financiar ă, împreun ă cu componenta lor de baz ă – corup Ńia –,
sunt percepute de majoritatea popula Ńiei ca fenomene extrem de grave

176 și periculoase, care lezeaz ă grav normele și principiile de dreptate și
justi Ńie social ă.
2.3. Tranzit, depozitare și consum de droguri pe teritoriul României
Din analiza cazurilor descoperite și a informa Ńiilor existente, se
pot trage urm ătoarele concluzii:
a) România prezint ă un interes din ce în ce mai mare pentru
re Ńelele de traficare a ha șișului din Africa și a cocainei din America
de Sud spre statele membre ale Uniunii Europene, ma i ales Germania,
Olanda, Belgia, Austria, Italia și Spania;
b) o mic ă parte din drogurile care intr ă în România r ămâne în Ńar ă;
cantit ăŃile mari sunt valorificate de trafican Ńi în Ńă rile cu consum masiv.
România reprezint ă principalul tronson al celei de-a doua rute
balcanice de transport al drogurilor c ătre Europa Occidental ă, care
pleac ă din Turcia și sfâr șește în Germania.
Dintr-o fost ă Ńar ă de tranzit, România a ajuns, în prezent, și
teritoriu de depozitare; drogurile sunt introduse, în special, prin
frontiera de sud, sunt stocate pentru diferite peri oade de timp, iar, în
final, redistribuite spre Ńă rile cu consum ridicat. Ac Ńiunile de preg ătire
și ascundere se fac prin diverse firme ce desf ăș oar ă, în mod legal,
activit ăŃi comerciale.
În general, conduc ătorii re Ńelelor de trafican Ńi de droguri, atât
cei care dispun livrarea m ărfii, cât și cei care sunt adev ăra Ńii
destinatari ai acesteia, se afl ă în afara teritoriului României, în Ńara
noastr ă fiind depista Ńi (aresta Ńi) curierii și înso Ńitorii m ărfii (fapt
pentru care nu s-a reu șit confiscarea sumelor rezultate din vânz ări).
În ordinea particip ării la comiterea infrac Ńiunilor la regimul
drogurilor, dup ă cet ăŃenii români urmeaz ă cet ăŃenii turci și arabi.
În ceea ce prive ște consumul de droguri, în afara cet ăŃenilor str ăini
au început s ă foloseasc ă asemenea substan Ńe și cet ăŃenii români, în special
prostituatele, tinerii din licee și alte categorii socio-profesionale.
Exist ă indicii c ă organiza Ńiile criminale privesc România nu
numai ca o Ńar ă de tranzit, dar și ca o pia Ńă de desfacere a drogurilor,
într-o perspectiv ă nu prea îndep ărtat ă.
Factorii care faciliteaz ă traficul de droguri în România sunt:
a) pozi Ńia geografic ă deosebit ă a României a f ăcut ca aceasta s ă fie
luat ă în calcul de c ătre re Ńelele de trafican Ńi de droguri ca un
important cap de pod, ce face leg ătura între Orient și Occident;
b) situa Ńia conflictual ă din statele ex-iugoslave a f ăcut ca, pentru
o perioad ă de timp, centrul de greutate al traficului de drog uri s ă

177 se transfere pe cel de-al doilea segment al rutei b alcanice, care include
și România;
c) deschiderea grani Ńelor României a condus la o cre ștere
enorm ă a num ărului de mijloace de transport și m ărfuri ce intr ă și ies,
în și din Ńar ă, situa Ńie ce confer ă organiza Ńiilor criminale posibilit ăŃi
largi de camuflare a drogurilor și de tranzitare a teritoriului Ńă rii;
d) sumele tentante oferite de trafican Ńi pentru facilitarea
traficului de droguri le-a permis s ă atrag ă în aceste activit ăŃi și
cet ăŃeni români care servesc, de regul ă, drept curieri, ghizi și, mai
nou, ca distribuitori;
e) lipsa unui aparat poli Ńienesc specializat în combaterea acestei
activit ăŃi, dotarea tehnic ă necorespunz ătoare, la care s-a ad ăugat o
legisla Ńie insuficient conturat ă și prea îng ăduitoare au încurajat
traficul de droguri.

2.4. Falsul și traficul ilicit de moned ă
În lume, falsul de bani și alte titluri de valoare, precum și traficul
cu astfel de mijloace de plat ă contraf ăcute cunosc o recrudescen Ńă
îngrijor ătoare. Analiza datelor și informa Ńiilor existente atest ă faptul c ă
și în România s-au organizat și ac Ńioneaz ă re Ńele de trafican Ńi care au ca
activitate principal ă procurarea și plasarea de valut ă fals ă.
Printre factorii favorizan Ńi, amintim noile reglement ări din Româ-
nia privind permisivitatea de Ńinerii de valut ă de c ătre persoane fizice și
juridice, la care se adaug ă libertatea de deplasare în exterior și cre șterea
fără precedent a activit ăŃilor comerciale, în condi Ńiile ini Ńierii proce-
sului de privatizare. Acestea au condus la o adev ărat ă goan ă dup ă valut ă
din partea cet ăŃenilor români, cei mai mul Ńi neaviza Ńi asupra elementelor
caracteristice de protec Ńie a bancnotelor str ăine.
Schimbul de valut ă „la negru” a permis plasarea rapid ă a
bancnotelor false provenite din exterior.
Num ărul mare de fotocopiatoare color introduse în Român ia,
care au atins performan Ńa de a reproduce, aproape perfect, cu ajutorul
fasciculului laser, ambele fe Ńe ale bancnotelor, îndrept ăŃește îngrijo-
rarea organelor de poli Ńie și a serviciilor specializate bancare.
În ce prive ște moneda na Ńional ă, leul , se constat ă în ultimul
timp, o perfec Ńionare a modului de realizare a acesteia, prin intr odu-
cerea unor elemente de siguran Ńă care nu mai permit contrafacerea
prin simpla scanare pe calculator și copierea pe imprimante color. Cu
toate acestea, pe pia Ńă se mai descoper ă bancnote contraf ăcute, dup ă
vechile emisiuni care nu au fost retrase din circul a Ńie.

178 2.5. Traficul ilegal cu autoturisme furate
Aceast ă activitate a luat o amploare deosebit ă și în România,
infractorii autohtoni f ăcându-și tot mai sim Ńit ă prezen Ńa în re Ńelele
italiene, germane, poloneze, bulgare, ucrainene, un gare și din Republica
Moldova. Se constat ă existen Ńa unei colabor ări infrac Ńionale între
diferitele filiere de ho Ńi și trafican Ńi, materializate, îndeosebi, în valorifi-
carea de ma șini furate, acoperirea faptelor prin documente cont raf ăcute
ori falsificate, transportul autoturismelor furate pe diverse rute pentru
beneficiari prestabili Ńi și chiar schimburi de asemenea autovehicule.
Înlesnirile vamale privind introducerea și scoaterea, în și din
România, de diverse bunuri, cu deosebire în primii 2-3 ani post-
totalitari, au fost exploatate cu promptitudine de organiza Ńiile
criminale, care au inclus Ńara noastr ă în ruta balcanic ă de tranzitare a
autovehiculelor furate din Occident c ătre Orient, folosind-o, totodat ă,
ca o pia Ńă rentabil ă de desfacere.
Se apreciaz ă c ă aceast ă problematic ă se va extinde, ca urmare a
cre șterii plafoanelor taxelor de import la autovehicule le str ăine, pe care
mul Ńi vor încerca s ă le evite, comandând, în consecin Ńă , ma șini furate,
înso Ńite de documente false. De asemenea, trafican Ńii, prin leg ăturile
infrac Ńionale create deja în rândul unor vame și, recurg la introducerea în
Ńar ă a unor autoturisme furate pentru care ob Ńin chitan Ńe vamale ce
atest ă plata taxelor vamale pe repere mari, cum sunt caro seriile și
motoarele, iar pentru eludarea taxelor vamale vor u zita, în mod repetat,
certificate de repatriere cump ărate de la titulari ori contraf ăcute.
2.6. Traficul cu opere de art ă
Ocrotirea patrimoniului cultural a constituit o pre ocupare atent ă
a statului român, înc ă din secolul trecut România fiind printre primele
Ńă ri din Europa care, începând cu anul 1892, dispunea de o lege
privind monumentele și obiectele antice.
Ulterior, regimul juridic al valorilor patrimoniulu i na Ńional
cultural a fost mult mai bine conturat prin adoptar ea unor acte
normative. Prin Legea nr. 63/1974 și actele normative de aplicare a
acesteia, s-a legiferat în mod unitar, pe tot cupri nsul Ńă rii, identifi-
carea, eviden Ńierea, p ăstrarea, conservarea, valorificarea știin Ńific ă și
comercial ă, precum și punerea în circuitul public a tuturor bunurilor
care alc ătuiau patrimoniul cultural-na Ńional.
Abrogarea, în 1990, a Legii nr. 63/1974 și a celorlalte acte
normative elaborate pentru aplicarea acesteia a rid icat toate obstacolele

179 ce st ăteau în calea comer Ńului ilicit și a traficului ilegal cu opere de art ă
și a sporit interesul manifestat de oamenii de aface ri și colec Ńionarii
particulari din Europa Occidental ă, America de Nord și de Sud, și, în
ultima perioad ă, Japonia, în achizi Ńionarea unor astfel de obiecte.
Analiza datelor și informa Ńiilor existente pe plan european
conduce la concluzia c ă tranzac Ńiile legale cu astfel de valori au
devenit nesemnificative, fiind eclipsate de pia Ńa clandestin ă, sus Ńinut ă
și controlat ă de re Ńele specializate, cu structuri organizatorice și
ierarhice bine definite.
Profitând de vidul legislativ creat în acest domeni u, prin
abrogarea Legii nr. 63/1974, organiza Ńiile criminale din exterior, cu
deosebire cele italiene, au elaborat și pus în practic ă un adev ărat
program de achizi Ńionare și scoatere din România a unor bunuri
apar Ńinând patrimoniului cultural na Ńional.
Lipsa unei legisla Ńii în domeniu a creat mari greut ăŃi atât
organelor de poli Ńie în luarea m ăsurilor necesare de prevenire, cât și a
celor vamale care, în anumite situa Ńii, de și au depistat astfel de bunuri
asupra unor cet ăŃeni str ăini și români la ie șirea din Ńar ă, nu au putut
justifica re Ńinerea acestora în baza unei prevederi legale.
În situa Ńiile în care emisarii specializa Ńi nu au reu șit s ă g ăseasc ă
mijloacele legale de scoatere din Ńar ă a unor astfel de bunuri, s-a
apelat la metode clandestine, inclusiv prin leg ături în rândul lucr ăto-
rilor vamali ori prin utilizarea valizei diplomatic e sau a c ălăuzelor
pentru trecerea frauduloas ă a frontierei.
Expozi Ńiile itinerante prin ora șe str ăine, organizate de diver și
întreprinz ători, sub auspiciile institu Ńiilor specializate, sunt, de
asemenea, prilejuri de substituire a unor piese de valoare.
O situa Ńie cu totul aparte o constituie comer Ńul ilicit cu opere de
art ă, în care sunt implicate unit ăŃi ce efectueaz ă activit ăŃi de
comercializare, evaluare și expertizare. La numeroase case de licita Ńie
nu sunt respectate nici un fel de reguli, nu exist ă eviden Ńe ale
depun ătorilor ori cump ărătorilor și sunt folosite persoane neautorizate
sau neatestate.
În aceast ă situa Ńie, se impune adoptarea unei legisla Ńii privind
ocrotirea patrimoniului cultural-na Ńional de natur ă s ă acopere vidul
legislativ în acest domeniu și, de asemenea, afilierea României la
organismele interna Ńionale cu atribu Ńii pe linia protej ării valorilor
patrimoniale, na Ńionale și universale.

180 2.7. Traficul cu armament, muni Ńii, explozivi,
substan Ńe radioactive și nucleare
Traficul cu asemenea materiale a luat amploare în u rma destr ămă-
rii fostei Uniuni Sovietice, a desfiin Ńă rii ori precarit ăŃii mecanismelor de
control într-o serie de domenii de activitate, incl usiv cel nuclear.
Veniturile deosebit de mari realizate din comercial izarea unor
astfel de produse au determinat organiza Ńiile criminale ruse s ă
includ ă, în mod prioritar, în sfera lor de preocup ări, traficul cu
materiale strategice și cu substan Ńe radioactive.
În c ăut ările lor de cump ărători de astfel de produse, pe rela Ńiile
Germania, SUA, Ńă rile islamice, îndeosebi Iran și Libia, organiza Ńiile
criminale au apelat și la sprijinul unor cet ăŃeni români, constituindu-se
re Ńele care intermediaz ă aceste afaceri.
În acela și timp, cetăŃeni români, gestionari ai unor astfel de
produse sau cu acces la acestea, s-au integrat în m ediul comercian Ńilor
de materiale strategice și substan Ńe radioactive și au început s ă
ac Ńioneze în consecin Ńă .
Traficul cu de șeuri, reziduuri poluante și materiale radioactive
constituie, de asemenea, un pericol deosebit pentru România.
Organiza Ńiile criminale specializate din str ăin ătate ac Ńioneaz ă
concertat pentru crearea de leg ături și canale de transfer deghizat al
unor astfel de produse în Ńara noastr ă.
Traficul cu arme, muni Ńii și explozivi constituie, de asemenea,
apanajul grupurilor criminale din statele ex-soviet ice, care vizeaz ă și
Ńara noastr ă.
Adoptarea Legii nr. L7/2 aprilie 1996 privind regim ul armelor
de foc și al muni Ńiilor reprezint ă un pas important în crearea cadrului
juridic necesar pentru combaterea acestui gen de in frac Ńiuni, dar
insuficient pentru lichidarea fenomenului.
2.8. Migra Ńia ilegal ă
România se confrunt ă cu problema emigr ării ilegale a propriilor
cet ăŃeni și cu cea a intr ării în Ńar ă a unui num ăr relativ mare de
imigran Ńi, mai ales din Ńă rile africane și asiatice subdezvoltate, care se
afl ă, în majoritatea lor, în drum spre statele dezvolta te din Nordul și
Vestul Europei.
Re Ńelele de trafican Ńi descoperite s-au ocupat cu trecerea ilegal ă
prin România a unor imigran Ńi, de regul ă, din Sri Lanka, Pakistan,

181 Iran și Bangladesh, racola Ńi din Ńă rile lor de origine, iar apoi
transporta Ńi pe ruta Singapore – Moscova – Chi șin ău – România.
De asemenea, mul Ńi cet ăŃeni români ajun și ilegal în alte state fac
obiectul Acordurilor de readmisie încheiate de Româ nia. Cele mai
multe cazuri de cet ăŃeni români expulza Ńi din cauza indezirabilit ăŃii
pentru diverse acte de înc ălcare a legii s-au înregistrat în Germania.
În paralel cu acest fenomen, o conota Ńie aparte o are emigra Ńia
deghizat ă, reprezentat ă de prostituate, proxene Ńi și trafican Ńi de fiin Ńe
umane (copii), care aduce dup ă sine pericole neb ănuite, precum
răspândirea virusului HIV (SIDA), a bolilor venerice, tuberculozei și
folosirea copiilor ca banc ă de organe.
Principala form ă a crimei organizate de inspira Ńie rus ă, cu ample
tendin Ńe de amplificare și care deriv ă din vulnerabilitatea frontierei de
stat, în special Lunca Prutului, const ă în traficul ilegal de persoane.
Astfel, teritoriul Republicii Moldova a devenit pri ncipalul punct al
axei Asia de Sud-Est – Federa Ńia Rus ă – Chi șin ău, rut ă pe unde sosesc
numeroase grupuri de cet ăŃeni str ăini din spa Ńiul asiatic. Din Chi șin ău,
str ăinii sunt prelua Ńi de membrii diferitelor re Ńele de introduceri
ilegale în România, pentru tranzit spre Occident sa u pentru a solicita
azil ori permisie de ședere autorit ăŃilor de la Bucure ști.
De asemenea, la frontiera de vest și de nord sunt semnalate
tentative de trecere frauduloas ă a frontierei în Ungaria și Ucrania. În
acela și timp, este folosit ă ruta Chi șin ău – Kiev, cu tranzit prin
localit ăŃile ucrainiene de la frontiera cu România, pentru a se intra
fraudulos în Ńara noastr ă.
Totodat ă, este de men Ńionat p ătrunderea frauduloas ă prin sudul Ńă rii a
unor cet ăŃeni bulgari și sârbi în spa Ńiul na Ńional sau în apele teritoriale
române ști, în scop de braconaj și activit ăŃi de contraband ă, precum și
încerc ările sistematice ale unor cet ăŃeni turci de etnie kurd ă de a intra
fraudulos în România, prezentând documente de ident itate bulg ăre ști false.
Factorii de risc decurg și din interferarea tot mai strâns ă a
fenomenului de crim ă organizat ă cu cel de terorism interna Ńional. O
dat ă cu epuizarea resurselor sale tradi Ńionale, într-o m ăsur ă tot mai
important ă, terorismul interna Ńional se finan Ńeaz ă din rezultatele
activit ăŃilor economice cu caracter ilicit, derulate în dife rite spa Ńii,
inclusiv în România. Din acest punct de vedere, sun t indicii care
eviden Ńiaz ă preocup ările și activit ăŃile specifice din Ńara noastr ă ale
anumitor grup ări teroriste, în special arabe și kurde, dar nu este
exclus ă implicarea, de aceea și natur ă, a anumitor organiza Ńii din Ńă rile
vest-europene și din spa Ńiul ex-sovietic.

182 Participan Ńii la filierele de trafic ale cet ăŃenilor str ăini pe rela Ńia
Est-Vest încaseaz ă sume de bani care, nu în pu Ńine cazuri, sunt sp ălate
prin intermediul unor firme și agen Ńii particulare din România.
Autorit ăŃile române au luat o serie de m ăsuri de ordin legislativ,
administrativ și organizatoric, încercând s ă determine sc ăderea
num ărului de persoane care trec ilegal frontiera, în co nformitate cu
recomand ările și angajamentele semnate la cea de-a 5-a Conferin Ńă a
membrilor europeni îns ărcina Ńi cu probleme de migr ări (Atena, 1993).
În acest sens, au fost incriminate ca delicte penal e activit ăŃile de
ghidare, incitare sau complicitate la trecerea ileg al ă a frontierei și cele
de trecere frauduloas ă a frontierei de stat. Pentru Ńă rile cunoscute cu
tendin Ńe de emigrare au fost suspendate temporar acorduril e de
desfiin Ńare a vizelor și fixate condi Ńii restrictive pentru ob Ńinerea
vizelor de intrare. În acela și timp, au fost încheiate o serie de
Acorduri de readmisie și Protocoale de aplicare a acestora.
Dup ă aderarea României la Conven Ńia privind statutul refugia Ńilor
(Geneva, 1951) și la Protocolul adi Ńional (New York, 1967), a fost luat ă
ca m ăsur ă imediat ă înfiin Ńarea, printr-o hot ărâre de Guvern, a Comitetului
Român pentru probleme de Migr ări. Activitatea acestui organ
guvernamental este coordonat ă, din 1995, de c ătre Ministerul de Interne.
2.9. Prostitu Ńia și proxenetismul interna Ńionalizat
Pe teritoriul României au fost depistate forme nea șteptate de
practicare a prostitu Ńiei organizate, cu inten Ńia de a se da acestei activit ăŃi
licite o tent ă de normalitate în contextul legisla Ńiei în vigoare (s ăli de masaj,
gimnastic ă de între Ńinere, saune, societ ăŃi de impresariat artistic etc.).
Exploatând specificul unor agen Ńii și societ ăŃi comerciale din sfera
serviciilor, multe re Ńele de proxene Ńi și prostituate și-au mutat teritoriul de
ac Ńiune în alte Ńă ri, îndeosebi în Turcia, Grecia, Cipru, Austria, Un garia,
Italia, Germania etc. Uneori, în aceste activit ăŃi au fost antrenate minore
provenite îndeosebi din familii dezorganizate ori l ipsite de mijloace
materiale de subzisten Ńă , racolarea f ăcându-se pe lâng ă promiterea de
câ știguri materiale, prin șantaj și determinare for Ńat ă.
În prezent, proxene Ńii sunt în curs de realizare a unor vaste
re Ńele de prostituate, amplasate în diverse locuri din marile ora șe,
adoptând m ăsuri severe de autoprotec Ńie.
2.10. Traficul ilegal de copii

183 Înc ă din 1990, una din afacerile profitabile pentru uni i cet ăŃeni str ăini
a fost traficul ilegal de copii în vederea adop Ńiei, realizat cu concursul unor
cet ăŃeni români, în schimbul unor importante sume de ban i. În prezent, sunt
în cercetare mai multe dosare penale privind membri i unor re Ńele
transna Ńionale din Grecia, Italia, Anglia, Germania și Israel.
Aceast ă activitate este deosebit de periculoas ă, mai ales c ă, în
subsidiar, poate disimula traficul de organe. În pr ivin Ńa adop Ńiilor de
acest tip, problematica este dificil de cunoscut și de st ăpânit, având în
vedere pozi Ńia social ă, gradul de preg ătire a persoanelor implicate și
rela Ńiile deosebite pe care acestea le au în sfera s ănătăŃii,
înv ăŃă mântului, administra Ńiei locale și justi Ńiei, ceea ce îngreuneaz ă
și reduce eficien Ńa poli Ńiei.
2.11. Factorii care stimuleaz ă proliferarea crimei organizate
în România
Colapsul regimului comunist din România și, o dat ă cu acesta,
al principalelor pârghii și mecanisme de control din domeniul vie Ńii
economice, politice și sociale, au condus la apari Ńia unor anumi Ńi
factori care au favorizat și mai mult proliferarea crimei organizate:
a) declinul moralit ăŃii și solidarit ăŃii publice, schimbarea
concep Ńiilor ideologice, permisivitatea crescând ă dup ă lunga perioad ă
de îndoctrinare comunist ă;
b) lipsa unei legisla Ńii adecvate pe domenii de activitate și
num ărul insuficient de mecanisme de control al modului de aplicare a
noilor acte normative;
c) ineficacitatea sistemului de coordonare a organe lor cu atribu-
Ńii pe linie de combatere a criminalit ăŃii, dotarea necorespunz ătoare a
acestora cu aparatura tehnic ă și personal de specialitate;
d) omniprezen Ńa birocratismului, favoritismului, nepotismului,
de natur ă a favoriza extinderea fenomenului de corup Ńie la nivelul
tuturor categoriilor de func Ńionari publici;
e) crearea condi Ńiilor prielnice pentru sp ălarea banilor proveni Ńi
din economia semilegal ă, în special, în procesul privatiz ării, în lipsa
unor structuri de control eficiente și a unui cadrul legislativ adecvat;
f) intensificarea interconect ării afacerilor legale cu tranzac Ńiile
ilegale – resursele financiare ob Ńinute dintr-o tranzac Ńie ilicit ă pot fi
investite în afaceri legale, aspect ce poate fi ide ntificat, dovedit și
controlat din ce în ce mai greu;

184 g) pozi Ńia geografic ă a României între Est și Vest și implica Ńiile
crizei balcanice.

Cap. III. CRIMA ORGANIZAT Ă SUB ASPECT JURIDIC
3.1. Legea penal ă român ă și crima organizat ă

Legisla Ńia penal ă român ă în vigoare se situeaz ă ferm pe pozi Ńia
că numai persoana fizic ă ar putea fi subiect activ al unei infrac Ńiuni.
Astfel, este exclus ă posibilitatea incrimin ării și sanc Ńion ării faptelor
persoanei juridice – posibil ă rezolvare legislativ ă a problemei crimei
organizate, ce a fost luat ă în discu Ńie în cadrul Congresului al XIII-lea
și al XIV-lea al Asocia Ńiei Interna Ńionale de Drept Penal. Au fost
avute în vedere, ca obiect al incrimin ării, faptele acelor societ ăŃi,
întreprinderi care, de și func Ńioneaz ă aparent legal, realizeaz ă
scopurile unei organiza Ńii oculte, criminale; aceste societ ăŃi ar putea fi
condamnate la amenzi substan Ńiale, ori dizolvate sau împiedicate, prin
alte m ăsuri, s ă mai desf ăș oare asemenea activit ăŃi.

185 Cel de-al doilea grup de solu Ńii juridico-penale se refer ă la
răspunderea persoanei fizice. În acest sens, Legea pe nal ă român ă
dispune de urm ătoarele instrumente:
1) Incriminarea și sanc Ńionarea, în art. 323 Cod penal, a faptei
de a se asocia sau de a ini Ńia constituirea unei asocieri în scopul
săvâr șirii uneia sau mai multor infrac Ńiuni , altele decât cele
îndreptate contra siguran Ńei statului (art. 155-163, 165 și 166), ipotez ă
în care faptele ar constitui infrac Ńiunea de complot. De asemenea, este
incriminat ă aderarea sau sprijinirea , sub orice form ă, a unei
asemenea asocieri. Dac ă fapta de asociere a fost urmat ă de s ăvâr șirea
unei infrac Ńiuni, va exista un concurs real de infrac Ńiuni (a șadar,
calitatea de membru al asocierii și de coautor al infrac Ńiunii nu e
condi Ńionat ă de o activitate ilegal ă ulterioar ă).
Sanc Ńiunea prev ăzut ă de lege este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Legea mai prevede o cauz ă de limitare a pedepsei, și anume: pedeapsa
aplicat ă pentru fapta de a se asocia, de a ini Ńia constituirea unei asocieri
sau de a adera sau sprijini asocierea nu poate fi m ai mare decât pedeapsa
prev ăzut ă de lege, pentru infrac Ńiunea care intr ă în scopul asocierii.
În concep Ńia doctrinei române, fapta de a ini Ńia constituirea unei
asocieri poate fi comis ă de una sau mai multe persoane care vor avea
calitatea de autori ai infrac Ńiunii; de asemenea, vor fi autori cei care
au luat parte la constituirea asocierii, cei care a u aderat ulterior sau
care au sprijinit în orice mod asocierea. Aderarea poate fi explicit ă, în
forma unei declara Ńii exprese, orale sau scrise, ori prin depunerea un ui
jur ământ, sau poate s ă fie tactic ă, rezultând din activitatea, în fapt,
desf ăș urat ă de membrul grupului. Sprijinul poate consta, de as eme-
nea, din orice ajutor moral sau material dat asocia Ńiei. Acestei infrac-
Ńiuni, de și îmbrac ă forma unei pluralit ăŃi constituite de infractori (pe
care Legea penal ă o incrimineaz ă prin ea îns ăș i, chiar f ără o activitate
ulterioar ă), poate s ă i se al ăture și o pluralitate ocazional ă (partici-
pa Ńie), dar numai sub forma instig ării la ini Ńierea constituirii asocierii
sau la aderarea ori sprijinirea acesteia, deoarece instigarea la consti-
tuirea asocia Ńiei ar echivala cu ini Ńierea constituirii, cel în cauz ă
devenind autorul infrac Ńiunii.
Complicitatea prin sprijinire nu este posibil ă deoarece, cum am
mai ar ătat, sprijinirea sub orice form ă este asimilat ă cu s ăvâr șirea ca
autor al infrac Ńiunii, este îns ă posibil ă complicitatea moral ă prin
promisiunea de t ăinuire sau favorizare (art. 26 C. pen.).
În toate cazurile, r ăspunderea penal ă presupune existen Ńa inten Ńiei
(direct ă sau indirect ă). Apartenen Ńa la grupul criminal fiind o fapt ă

186 inten Ńionat ă, vor opera și în aceast ă materie cauzele care înl ătur ă
caracterul penal al faptei (ex.: starea de necesita te, constrângerea fizic ă,
constrângerea moral ă, eroarea de fapt, iresponsabilitatea etc.).
Întrucât infrac Ńiunea se comite numai cu inten Ńie, este necesar ca
făptuitorul s ă cunoasc ă împrejurarea c ă se asociaz ă sau c ă sprijin ă o
asociere care are drept scop s ăvâr șirea uneia sau mai multor
infrac Ńiuni. Dac ă f ăptuitorul nu a cunoscut scopul asocierii, chiar dac ă
ignoran Ńa sau eroarea ar fi rezultatul culpei sale, fapta n u va constitui
infrac Ńiune, lipsind inten Ńia; în acest caz, opereaz ă eroarea de fapt
(art. 51 alin. 1 C. pen.), cauz ă care înl ătur ă caracterul penal al faptei.
În doctrin ă se subliniaz ă c ă pericolul social al unei asemenea
asocieri const ă în existen Ńa unei anumite structuri organizatorice
(repartizarea atribu Ńiilor între membrii grup ării, reguli de disciplin ă,
existen Ńa unui program comun de activitate etc.), care spor e ște sim Ńitor
capacitatea operativ ă a grupului, amplific ă îndr ăzneala f ăptuitorilor și, sub
multe aspecte, îngreuneaz ă descoperirea și prinderea acestora.
Trebuie specificat c ă membrii unei grup ări criminale nu se
bucur ă de nici o protec Ńie constitu Ńional ă, deoarece dreptul de
asociere prev ăzut în art. 37 din Constitu Ńie presupune existen Ńa unor
activit ăŃi care func Ńioneaz ă în baza legii și conform principiilor
statului de drept (asocia Ńiile cu caracter secret sunt interzise).
De și Legea penal ă nu face nici o diferen Ńiere sub aspectul
tratamentului sanc Ńionator între participan Ńii la grupul criminal, la
individualizarea concret ă a sanc Ńiunilor instan Ńa va avea în vedere
contribu Ńia efectiv ă a fiec ăruia la ini Ńierea, constituirea și realizarea
obiectivelor asocierii (art. 27 C. pen.). Aceasta v a permite instan Ńei s ă
sanc Ńioneze cu mau mult ă severitate pe cei care au avut rol de
conducere în cadrul asocierii (au ini Ńiat planul constituirii, au realizat
proiectele de program ale grupului, au conceput și dirijat ac Ńiunile
concrete ale membrilor grupului etc.), în raport cu membrii care au
avut un rol periferic, de simpli executan Ńi ai ac Ńiunilor proiectate de
conduc ătorii grupului.
În viziunea doctrinei penale române, infrac Ńiunea de asociere
pentru s ăvâr șirea de infrac Ńiuni se consum ă prin însu și faptul asocierii
și va avea un caracter continuu , deoarece dureaz ă pân ă când
intervine o ac Ńiune contrar ă care pune cap ăt asocierii, adic ă pân ă în
momentul epuiz ării.
Dispozi Ńiile legii române prin care este incriminat ă fapta de
asociere pentru s ăvâr șirea de infrac Ńiuni satisfac numai par Ńial
cerin Ńele legate de combaterea eficient ă a crimei organizate. Aceste
dispozi Ńii au în vedere asocia Ńiile clasice în vederea s ăvâr șirii de

187 infrac Ńiuni, nu și cele care desf ăș oar ă activit ăŃile complexe pe care le
implic ă crima organizat ă.
Dispozi Ńiile din legea român ă nu relev ă c ă asemenea asocia Ńii,
indiferent de realizarea vreuneia din infrac Ńiunile care fac parte din
scopurile asocia Ńiei, sunt organiza Ńii care se bazeaz ă pe violen Ńă ,
constrângere, amenin Ńare, corup Ńie, ca modalit ăŃi caracteristice de
realizare a obiectivelor propuse. De asemenea, asoc ierea de acest tip se
constituie și func Ńioneaz ă cu respectarea unei severe discipline de grup și
a unei organiz ări ierarhice de tip paramilitar, adeseori cu ritual uri de
ini Ńiere și întotdeauna cu sanc Ńionarea brutal ă (chiar cu moartea) a oric ărei
înc ălc ări a regulilor interne ale grupului criminal (ex.: a regulii t ăcerii).
Definirea asocierii pentru s ăvâr șirea de infrac Ńiuni nu relev ă, pe
de alt ă parte, unele direc Ńii specifice de ac Ńiune, care apar în
programul acestor organiza Ńii, și anume, preluarea de întreprinderi ori
activit ăŃi economice legale, pentru a ob Ńine profituri ori pentru
reciclarea profiturilor provenite din ac Ńiuni ilicite, ca și implicarea
acestor organiza Ńii în activit ăŃi politice de ob Ńinere de voturi și de
manevrare a candida Ńilor la diferite posturi în administra Ńia de stat,
sau implicarea în activit ăŃi care, aparent, au caracter legal, dar care,
făcând parte din obiectivele organiza Ńiilor criminale și realizând
scopurile acestora, cap ătă caracter ilegal.
De asemenea, defini Ńia men Ńionat ă nu relev ă faptul c ă nu orice
infrac Ńiune ar putea constitui obiectivul acestor organiza Ńii, ci numai acele
fapte penale susceptibile s ă aduc ă profituri mari și într-un timp scurt.
2) Alt instrument pentru combaterea infrac Ńiunilor comise de un
grup criminal este constituit, în raport cu prevede rile legisla Ńiei
române, de dispozi Ńiile referitoare la participa Ńie.
Astfel, dac ă o fapt ă prev ăzut ă de Legea penal ă a fost comis ă
nemijlocit de o singur ă persoan ă, aceasta este autor al infrac Ńiunii. Fapta
este s ăvâr șit ă nemijlocit, atunci când actele de executare sunt e fectuate
fără interpunerea altei persoane. Fapta este s ăvâr șit ă nemijlocit, atât
atunci când autorul se folose ște de propria energie, cât și atunci când el
dinamizeaz ă sau se folose ște de o energie str ăin ă (arm ă de foc,
substan Ńe explozive etc.). Sunt socoti Ńi coautori la s ăvâr șirea unei
infrac Ńiuni personale care au contribuit în mod nemijlocit la s ăvâr șirea
faptei, chiar dac ă contribu Ńia lor a servit, în mod indirect, la efectuarea
ac Ńiunii ilicite (de exemplu: unul dintre coautori Ńine victima pe care
altul o love ște), deoarece sunt nemijlocite nu numai contribu Ńiile
creatoare care înf ăptuiesc ac Ńiunea, dar și contribu Ńiile care servesc la
înl ăturarea, paralizarea rezisten Ńei pe care o întâmpin ă contribu Ńiile
creatoare. La infrac Ńiunea cu subiect calificat, autor nu poate fi decât

188 persoana care are calitatea cerut ă de lege. Nu pot exista coautori în
cazul infrac Ńiunilor omisive sau care s ăvâr șesc in persona propria , iar
în cazul infrac Ńiunilor care presupun existen Ńa unui subiect calificat, to Ńi
coautorii trebuie s ă aib ă calitatea cerut ă de lege. În cazul infrac Ńiunilor
complexe, este coautor acela care s ăvâr șește numai una dintre
infrac Ńiunile care intr ă în compunerea infrac Ńiunii complexe (de
exemplu: efectueaz ă numai acte de violen Ńă sau de amenin Ńare, în cazul
tâlh ăriei, iar cel ălalt f ăptuitor s ăvâr șește furtul). Sunt considerate acte
de coautorat și cele care se completeaz ă unele pe altele într-o activitate
unic ă, indivizibil ă și indispensabil ă.
Legea penal ă român ă a respins ideea autorului mediat , adic ă a
posibilit ăŃii ca o persoan ă s ă r ăspund ă ca autor al infrac Ńiunii, atunci
când se folose ște de o alt ă persoan ă. În asemenea situa Ńii, persoana
din umbr ă va r ăspunde ca instigator ori în calitate de complice pe ntru
fapta comis ă, f ără vinov ăŃie sau din culp ă de autorul nemijlocit
(participa Ńie improprie). În acest caz, instigatorul sau compl icele
răspunde, ca și când ar fi instigat sau ajutat o persoan ă care a comis
cu inten Ńie fapta respectiv ă.
Răspunde ca instigator persoana care, cu inten Ńie, determin ă
prin orice mijloace pe o alt ă persoan ă s ă s ăvâr șeasc ă o fapt ă prev ăzut ă
de Legea penal ă (art. 25 C. pen).
Instigarea poate fi conceput ă la orice infrac Ńiune, chiar și la cele
cu subiect calificat (în acest caz, instigatorul po ate s ă nu aib ă calitatea
cerut ă de lege pentru autor). Instigarea poate fi efectua t ă de o singur ă
persoan ă sau de mai multe (coinstigatori). Legea penal ă român ă incri-
mineaz ă ca infrac Ńiune distinct ă (art. 29 C. pen.) instigarea neurmat ă
de executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desis-
tarea autorului sau de împiedicarea de c ătre acesta a producerii rezul-
tatului, dar numai la infrac Ńiunile pentru care legea prevede o pedeap-
să mai mare de 2 ani.
Este complice persoana care cu inten Ńie înlesne ște sau ajut ă în
orice mod la s ăvâr șirea unei fapte prev ăzute de legea penal ă. Este, de
asemenea, complice persoana care promite, înaintea sau în timpul
săvâr șirii faptei, c ă va t ăinui sau c ă va favoriza pe f ăptuitor, chiar
dac ă, dup ă s ăvâr șirea faptei, promisiunea nu este îndeplinit ă (art. 26
C. pen.). Actele de complicitate pot fi anterioare sau concomitente cu
săvâr șirea faptei. În cazul infrac Ńiunilor cu subiect calificat, poate fi
complice și o persoan ă care nu are calitatea cerut ă pentru autor.
Actele de instigare sau de complicitate trebuie s ă fie întotdeauna
consumate; nu exist ă tentativ ă de instigare sau de complicitate. De
asemenea, nu este posibil ă instigarea sau complicitatea din culp ă

189 (îns ă, poate fi instigare sau complicitate, în cazul în care autorul
comite o fapt ă din culp ă sau f ără vinov ăŃie – participa Ńia improprie,
art. 31 C. pen.).
Potrivit Legii penale române (art. 28 C. pen.), cir cumstan Ńele
personale nu se transmit între participan Ńi, pe când circumstan Ńele
reale se transmit în m ăsura în care participan Ńii le-au cunoscut sau
le-au prev ăzut. Întrucât complicele și instigatorul r ăspund în raport cu
fapta comis ă de autorul principal, dac ă aceasta este bine stabilit ă, nu
intereseaz ă dac ă autorul principal a fost descoperit și condamnat.
În m ăsura în care o circumstan Ńă personal ă a devenit un element
constitutiv al infrac Ńiunii, aceasta se obiectiveaz ă, astfel c ă instigatorii
și complicii r ăspund în raport cu infrac Ńiunea respectiv ă, chiar dac ă nu
au calitatea cerut ă de lege pentru autor (de exemplu: în cazul corup Ńiei
pasive, instigatorul sau complicele va r ăspunde în raport cu
infrac Ńiunea de luare de mit ă comis ă de func Ńionar, chiar dac ă aceste
persoane nu au calitatea de func Ńionar).
În ceea ce prive ște sanc Ńionarea participan Ńilor, potrivit art. 27
C. pen., instigatorul și complicele la o fapt ă prev ăzut ă de legea penal ă
săvâr șit ă cu intenŃie se sanc Ńioneaz ă cu pedeapsa prev ăzut ă de lege
pentru autor. Instan Ńa de judecat ă va Ńine seama la individualizarea
pedepsei concrete atât de criteriile generale de in dividualizare, cât și
de criteriul special prev ăzut în art. 27 C. pen., și anume, gradul în care
fiecare participant a contribuit la s ăvâr șirea infrac Ńiunii.
De regul ă, participan Ńii (instigatori și complici) sunt pedepsi Ńi
cu o sanc Ńiune mai u șoar ă decât autorul principal.
În legisla Ńia penal ă român ă, participa Ńia nu constituie o cauz ă de
agravare a pedepsei. Constituie îns ă o circumstan Ńă agravant ă legal ă
general ă s ăvâr șirea faptei de trei sau mai multe persoane împreun ă
(art. 75 lit. a C. pen.). În unele dispozi Ńii de incriminare din partea
special ă a Codului penal s-a prev ăzut, de asemenea, o agravant ă
special ă, când fapta a fost comis ă de dou ă sau mai multe persoane
împreun ă (de exemplu, în cazurile lipsirii ilegale de liber tate, violului,
furtului calificat, evad ării). S-a considerat c ă, în acest caz, prezen Ńa
mai multor f ăptuitori care ac Ńioneaz ă împreun ă m ăre ște îndr ăzneala și
periculozitatea acestora, totodat ă, spore ște teama victimei și sl ăbe ște
capacitatea ei de ap ărare. În doctrina penal ă și în practica judiciar ă s-a
admis c ă agravanta subzist ă, chiar dac ă persoanele care ac Ńionează
împreun ă nu sunt coautori, ci instigatori sau complici conc omiten Ńi.
3) Un alt instrument pentru combaterea crimei organ izate sunt
incrimin ările prev ăzute în partea special ă a Legii penale în vigoare și care
acoper ă aproape toate faptele ilicite care ar putea fi com ise de asocia Ńiile

190 criminale. Este vorba de infrac Ńiunile contra persoanei (omorul simplu,
calificat și cel deosebit de grav, v ătămările corporale, lovirile sau v ătă-
mările cauzatoare de moarte, lipsirea de libertate, î n mod ilegal, cu agra-
vante, violarea de domiciliu, amenin Ńarea, șantajul, violul), contra patri-
moniului (furtul simplu și cel calificat, tâlh ăria simpl ă și agravant ă, distru-
gerea simpl ă și calificat ă, t ăinuirea), contra autorit ăŃii, de infrac Ńiunile de
serviciu (luarea de mit ă, darea de mit ă, traficul de influen Ńă ), de cele ce
împiedic ă înf ăptuirea justi Ńiei (determinarea m ărturiei mincinoase, împie-
dicarea particip ării la proces, favorizarea infractorului, tortura, evadarea,
înlesnirea evad ării, nerespectarea hot ărârilor judec ătore ști), de infrac-
Ńiunile privitoare la regimul stabilit pentru unele activit ăŃi reglementate de
lege (nerespectarea regimului armelor și muni Ńiilor, a materialelor
nucleare sau a altor materii explozive, radioactive ), de infrac Ńiunile care
aduc atingere unor rela Ńii privind convie Ńuirea social ă (r ăspândirea de
materiale obscene, prostitu Ńia, proxenetismul, jocul de noroc).
4) Un alt instrument legal, de combatere a faptelor ilicite
săvâr șite de o asocia Ńie criminal ă îl reprezint ă prevederile din partea
general ă a Codului penal privind sistemul cauzelor de modif icare a
pedepsei de baz ă, sistem care cuprinde cauzele legale de agravare s au
st ările de agravare (recidiva, concursul, infrac Ńiunea continuat ă) și
circumstan Ńele agravante.
Așa cum Legea penal ă român ă nu cuprinde o incriminare
sintetic ă, în baza c ăreia s ă se asigure urm ărirea și sanc Ńionarea
eficient ă a complexelor fapte s ăvâr șite de organiza Ńiile criminale
moderne, tot astfel, ea nu cuprinde un sistem de sa nc Ńiuni specifice
faptelor comise de asemenea asocia Ńii criminale.
În prezent, sistemul sanc Ńionator prev ăzut de Legea penal ă
român ă, aplicabil și infrac Ńiunilor care se comit în cadrul crimei
organizate, cuprinde trei categorii de pedepse: ped epse principale,
pedepse complimentare și pedepse accesorii. Sunt pedepse principale
deten Ńiunea pe via Ńă , închisoarea de la 15 la 30 de ani și amenda de la
100.000 lei la 50.000.000 lei (art. 53 pct. 1 C. pe n.). Sunt pedepse com-
plimentare (care se adaug ă la pedepsele principale), interzicerea unor
drepturi între unu și zece ani și degradarea militar ă (art. 53 pct. 2 C.
pen.). A treia categorie de pedepse este constituit ă din cele accesorii ;
acestea constau din interzicerea tuturor drepturilo r care ar putea fi
interzise par Ńial și care opereaz ă de drept ( ope legis ) din momentul în
care hot ărârea de condamnare a r ămas definitiv ă și pân ă la terminarea
execut ării pedepsei, pân ă la gra Ńierea total ă sau a restului de pedeaps ă,
ori pân ă la împlinirea termenului de prescrip Ńie a execut ării pedepsei.

191 Potrivit Legii penale române, în cazul s ăvâr șirii unor infrac Ńiuni
grave (cum, de regul ă, sunt cele comise în cadrul crimei organizate),
și anume, infrac Ńiunile pentru care legea penal ă prevede o pedeaps ă
mai mare de 12 ani închisoare sau, în cazul infrac Ńiunilor de v ătămare
corporal ă, omor sau tortur ă, nu este posibil s ă se dispun ă suspendarea
condi Ńionat ă a execut ării pedepsei (art. 81 alin. 3 C. pen.). La fel, nu
poate fi dispus ă executarea pedepsei la locul de munc ă (art. 86¹ alin. 3
C. pen.), iar liberarea condi Ńionat ă se revoc ă, obligatoriu, în cazul
când în perioada liber ării condi Ńionate condamnatul s ăvâr șește o
infrac Ńiune de omor, o infrac Ńiune inten Ńionat ă, care a avut ca urmare
moartea unei persoane sau o infrac Ńiune prin care s-au produs
consecin Ńe deosebit de grave (art. 61 alin. 2 C. pen.).
În ceea ce prive ște pedeapsa complimentar ă a confisc ării totale
sau par Ńiale a averii, existent ă în trecut, aceasta nu mai poate fi
aplicat ă, fiind înl ăturat ă din Codul penal ca neconstitu Ńional ă. Potrivit
art. 41 alin.7 din Constitu Ńia în vigoare, averea dobândit ă licit nu
poate fi confiscat ă, iar caracterul licit al dobândirii se prezum ă; ca
urmare, confiscarea averii nu mai este posibil ă ca pedeaps ă
complimentar ă; este îns ă posibil ă confiscarea special ă ca m ăsur ă de
siguran Ńă (art. 118 C. pen.). Astfel, sunt supuse confisc ării speciale
lucrurile produse prin fapte prev ăzute de legea penal ă, lucrurile care
au servit sau care au fost destinate s ă serveasc ă la s ăvâr șirea unei
infrac Ńiuni sau pentru a r ăspl ăti pe infractor, lucrurile dobândite în
mod v ădit prin s ăvâr șirea infrac Ńiunii, dac ă nu sunt restituite
persoanei v ătămate și, în m ăsura în care nu servesc la desp ăgubirea
acesteia, și lucrurile de Ńinute în contra dispozi Ńiilor legale.
Pentru garantarea confisc ării speciale, în legea procesual ă
român ă nu se prevede posibilitatea lu ării de m ăsuri de indisponibi-
lizare a bunurilor prin sechestrarea bunurilor mobi le și imobile ce
apar Ńin unor b ănuite organiza Ńii criminale (art. 163 C. pr. pen.). Nu
exist ă în legisla Ńia român ă m ăsuri de siguran Ńă (preventive), specifice
pentru infrac Ńiunile comise în sfera crimei organizate.
Fa Ńă de intensificarea, în ultimii ani, a ac Ńiunilor criminale de tipul
celor specifice crimei organizate, se impune și în România perfec Ńionarea
legisla Ńiei penale în aceast ă materie. Se simte nevoia elabor ării unei
incrimin ări distincte de cea prev ăzut ă în art. 323 C. pen., care s ă permit ă
sanc Ńionarea activit ăŃilor ilicite complexe, caracteristice crimei organi zate,
implicit a acelor activit ăŃi care, în prezent, nu î și au o incriminare de sine
st ătătoare în Legea penal ă român ă (cum ar fi: reciclarea banilor proveni Ńi
din activit ăŃi ilicite, preluarea unor întreprinderi legale pent ru realizarea

192 de profituri ilegale, impunerea unor taxe de protec Ńie, diverse categorii de
traficuri ilegale etc.).
3.2. No Ńiuni de drept comparat în func Ńie de specificul crimei
organizate în diferite Ńă ri
3.2.1. Italia
Italia este o Ńar ă cu tradi Ńie în ceea ce prive ște crima organizat ă,
ea remarcându-se, din acest punct de vedere, pe pla n mondial prin
prezen Ńa organiza Ńiilor de tip mafiot.
Astfel, Cosa Nostra, Camorra și N’drangheta sunt fenomene
criminale care au ap ărut ini Ńial în comunit ăŃile rurale, primele mani-
fest ări ale acestora fiind legate de via Ńa s ăteasc ă, ele desf ăș urând
activit ăŃi de protec Ńie a persoanelor și bunurilor membrilor lor.
În timp, cele trei asocia Ńii criminale italiene au dep ăș it grani Ńele
regionale tradi Ńionale, respectiv Sicilia, Canpania și Calabria, iar, în
prezent, au dep ăș it chiar și frontierele na Ńionale, ac Ńiunile lor
desf ăș urându-se în Europa, America, Africa și Asia.
Cu toate c ă la baza celor trei organiza Ńii stau activit ăŃi devenite
tradi Ńionale, precum sechestr ările de persoane, traficul de droguri,
prostitu Ńia și ac Ńiunile de racket (extorcare), între ele exist ă și
diferen Ńieri de principiu.
În ceea ce prive ște Cosa Nostra, comer Ńul ilicit cu stupefiante a
constituit în ultimele decenii una din activit ăŃile preferate de c ătre
organiza Ńiile mafiote siciliene, prin aceasta ob Ńinându-se beneficii
deosebit de importante.
În jurul anilor 1950-1955, asocia Ńiile criminale nord-americane
au contactat Mafia sicilian ă, în scopul de a o cointeresa în traficul de
droguri, vizându-se, de fapt, asigurarea transportu lui prin punerea la
dispozi Ńie a curierilor și organizarea unei linii de trafic între sudul
Fran Ńei, respectiv Marsilia – în laboratoarele de aici m orfina se
transform ă în heroin ă -, și S.U.A.
Dup ă anii ’80, poli Ńia italian ă a dat numeroase lovituri acestei
asocia Ńii criminale, descoperind multe re Ńele ce aprovizionau Sicilia
cu droguri, dar și o pia Ńă înfloritoare de comer Ń cu arme, racordat ă la
traficul de stupefiante.
Camorra, ca și Mafia sicilian ă, a parcurs transform ări esen Ńiale
de-a lungul istoriei sale, de la perioada de dup ă r ăzboi, când se ocupa
intens de contrabanda cu Ńig ări str ăine și afacerile ilicite de pe pia Ńa
legumelor și fructelor, la anii ’70, când, ini Ńiindu-se primele leg ături

193 serioase cu Mafia sicilian ă, s-a implicat îndeosebi, pe lâng ă
contrabanda cu Ńig ări, și în traficul de stupefiante.
În ceea ce prive ște N’drangheta, a c ărei denumire provine de la
cuvântul grecesc „Androghetos”, care înseamn ă „om valoros și șiret”,
și care de Ńinea monopolul asupra comer Ńului cu uleiuri comestibile, a
început s ă treac ă treptat la contrabanda cu Ńig ări, extorc ări și
sechestr ări de persoane, pentru ca, dup ă anii ’70, s ă se ocupe tot mai
serios de traficul de stupefiante.
În condi Ńiile în care crima organizat ă are deja o istorie
consacrat ă în Italia, reac Ńia de ap ărare a societ ăŃii și a statului este
absolut fireasc ă și ea se reflect ă, în plan legislativ, în reglement ări
deosebit de detaliate în acest domeniu.
Acestea au în vedere, în primul rând, incriminarea, prin
dispozi Ńiile Codului penal italian, a asocia Ńiei pentru comiterea de
infrac Ńiuni și a asocia Ńiei de tip mafiot 10 .
__________________
10 Art. 416, Asocia Ńia pentru comiterea de infrac Ńiuni:
Când trei sau mai multe persoane se asociaz ă în scopul comiterii mai
multor delicte, acei care ini Ńiaz ă, constituie și organizeaz ă asocia Ńia sunt
pedepsi Ńi, numai pentru acest fapt, cu recluziune de la 3 l a 7 ani.
Pentru fapta de participare la asocia Ńie, pedeapsa este recluziunea de la
1 la 5 ani.
Conduc ătorii vor suferi aceea și pedeaps ă ca și ini Ńiatorii.
Dac ă asocia Ńii str ăbat înarma Ńi localit ăŃile sau c ăile publice, se aplic ă
recluziunea de la 5 la 15.
Pedeapsa se majoreaz ă, dac ă num ărul celor asocia Ńi este de 10
persoane sau mai mare.
Art. 416 bis, Asocia Ńia de tip mafiot:
Cine face parte dintr-o organiza Ńie de tip mafiot, format ă din trei sau
mai multe persoane, este pedepsit cu recluziune de la 3 la 6 ani.
Acei care ini Ńiaz ă, conduc sau organizeaz ă asocia Ńia sunt pedepsi Ńi,
numai pentru acest fapt, cu recluziune de la 4 la 9 ani.
O asociere este considerat ă a fi de tip mafiot, când cei care fac parte
din ea se prevaleaz ă de for Ńa de intimidare a leg ăturii dintre asocia Ńi și de
condi Ńia de supunere și t ăcere, care deriv ă din aceasta, pentru comiterea de
infrac Ńiuni, pentru ob Ńinerea, direct sau indirect, a gestiunii sau contro lului
activit ăŃii economice, ob Ńinerea de concesiuni, autoriza Ńii, antreprize și alte
avantaje legate de serviciile publice sau pentru a realiza profituri ori avantaje
ilicite, pentru sine sau pentru al Ńii, sau în scopul de a împiedica sau obstacola
libera exercitare a votului sau pentru a- și procura voturi pentru ei sau pentru
al Ńii, cu prilejul confrunt ărilor electorale.

194 Întrucât activit ăŃile ilicite desf ăș urate de organiza Ńiile de tip
mafiot italiene au devenit în timp sursa unor profi turi considerabile și
a unei cantit ăŃi impresionante de bani negri, apare, în mod logic,
necesitatea sp ălării acestor bani, astfel încât Italia devine teren de
manifestare acut ă și a acestei forme de activitate a crimei organizate ,
ceea ce a impus din partea statului italian o reac Ńie în plan legislativ,
menit ă s ă contracareze și s ă stopeze, pe cât posibil, activitatea de
sp ălare a banilor.
Cadrul legal este definit prin:
• Legea nr. 55 din 19 martie 1990 – care a modificat art. 648 bis
din Codul penal și a creat infrac Ńiunea de sp ălare a banilor;
• Decretul nr. 143 din 3 mai 1991 – convertit în Legea nr. 197
din 5 iulie 1991 , ce vizeaz ă s ă instaureze m ăsuri de limitare a folosirii
tranzac Ńiilor cu lichidit ăŃi și cu titluri la purt ător și de prevenire a
folosirii sistemului financiar în scopul sp ălării banilor;
• Legea nr. 238 din 9 august 1993 – care a autorizat ratificarea
Conven Ńiei C.E. din 1990.
Secretul bancar face parte, în mod tradi Ńional, din obliga Ńiile
bancherului.

Dac ă asocia Ńia este înarmat ă, se aplic ă pedeapsa recluziunii de la 4 la
10 ani, în cazul prev ăzut la primul alineat, și de la 5 la 15 ani, în cazurile
prev ăzute la al doilea alineat.
Asocia Ńia se consider ă ca fiind înarmat ă atunci când participan Ńii au la
dispozi Ńie, pentru realizarea scopurilor asocia Ńiei, arme, materiale explozive,
chiar ascunse sau Ńinute în depozite.
Dac ă activitatea economic ă asupra c ăreia asocia Ńii în Ńeleg s ă-și asume
sau s ă-și men Ńin ă controlul este finan Ńat ă în total sau în parte cu pre Ńul,
produsul sau profitul ob Ńinut din infrac Ńiuni, pedepsele stabilite în alineatele
precedente se majoreaz ă de la o treime la jum ătate.
În ceea ce-l prive ște pe condamnat, este întotdeauna obligatorie
confiscarea lucrurilor care au servit sau au fost d estinate la comiterea
infrac Ńiunii, precum și a lucrurilor care reprezint ă pre Ńul acestora, produsul
sau profitul care constituie folosul ob Ńinut. Pe lâng ă acestea, sunt dec ăzu Ńi din
drepturile de ob Ńinere a diferite permise, concesiuni, antreprize et c.
Dispozi Ńiile alineatului prezent se aplic ă și organiza Ńiei Camorra,
precum și altor asocia Ńii, oricum ar fi denumite pe plan local, care,
prevalându-se de for Ńa intimidant ă a leg ăturii dintre asocia Ńii, urm ăresc
scopuri asem ănătoare celor ale organiza Ńiilor de tip mafiot.
Art. 416 ter., Pedeapsa stabilit ă în primul alineat al art. 416 bis se
aplic ă și aceluia care ob Ńine promisiunea de voturi prev ăzut ă la alineatul trei,
din acela și art. 416 bis, în schimbul primirii de bani.

195 Legea nr. 197/1991 , prin constrângerea unit ăŃilor financiare la
divulgarea oric ărei prezum Ńii de sp ălare a banilor, degreveaz ă b ăncile
de obliga Ńia p ăstr ării secretului.
Legea nr. 197 a extins asupra tuturor intermediaril or financiari
obliga Ńia pentru banc ă de a identifica clientul, pentru tranzac Ńii mai
mari de 20 milioane de lire. Opera Ńia de identificare exist ă, de
asemenea, pentru opera Ńiuni frac Ńionate, al c ăror total dep ăș ește acest
plafon de 20 milioane de lire.
Se impune, totodat ă, organismelor financiare obliga Ńia de a fi
vigilente, stipulând c ă data, natura și sursa fiec ărei opera Ńiuni, ca și
dosarul general al clientului și fi șa sa de identificare și, eventual,
referin Ńele de la persoana pentru care execut ă o opera Ńiune se
arhiveaz ă în sistem informatic și se conserv ă timp de 10 ani.
Atribu Ńiile de control privind respectarea de c ătre organismele
financiare a prevederilor Legii nr.197/1991 revin B iroului italian
voluntar din subordinea trezoreriei, care este îns ărcinat s ă verifice
fiecare organism financiar.
Totodat ă, Legea nr. 197 oblig ă organismele financiare s ă
transmit ă, f ără întârziere, informa Ńiile referitoare la orice opera Ńie
suspectă prefectului de poli Ńie, care va informa, la rândul s ău, înaltul
comisariat și Nucleul special de poli Ńie monetar ă de la Guardia di
finanza.

3.2.2. Fran Ńa
În ceea ce prive ște crima organizat ă, Fran Ńa reprezint ă un caz
special, ea fiind unul dintre statele în care activ itatea organiza Ńiilor
criminale locale are o pondere mult mai mic ă în raport cu cea
desf ăș urat ă de organiza Ńiile criminale str ăine. Între acestea, primul loc
îl ocup ă organiza Ńiile mafiote italiene: Cosa Nostra, Camorra Napoli-
tana, N’drangheta Calabrez ă și, mai recent, Sacra Corona Unit ă, în
regiunea Panillas.
În principiu, se poate aprecia c ă mediul infrac Ńional francez nu
este organizat dup ă modelul mafiot, dar exist ă, totu și, câteva situa Ńii
de acest gen, specifice pentru Corsica, Paris, Mars ilia și, într-o mic ă
măsur ă, Bordeaux.
În prezent, în Fran Ńa, marea criminalitate este orientat ă spre
delincven Ńa economico-financiar ă, abandonând îns ă formele violente
și periculoase, cum ar fi spargerile de b ănci.

196 În Fran Ńa, nu exist ă reglement ări specifice pentru fiecare form ă
de manifestare a crimei organizate. Acest gen de in frac Ńiuni este
sanc Ńionat global, prin dispozi Ńiile Codului penal, care au o arie de
reglementare mult mai larg ă, dar care pot fi aplicate și în aceast ă
materie. Este vorba, în primul rând, despre dispozi Ńiile legale
referitoare la constituirea și participarea la o asocia Ńie de r ăuf ăcători
și la cele referitoare la bandele organizate 11 .
Codul penal francez concepe constituirea unei bande organizate
drept o circumstan Ńă care atrage agravarea pedepsei în cazurile
prev ăzute, în mod explicit, în partea special ă a codului 12 .
Producerea și traficul de stupefiante, ca form ă de manifestare a
crimei organizate, se bucur ă de o reglementare special ă în cadrul
Codului penal francez, prin dispozi Ńiile art. 222-34 13 .
Din punct de vedere al formelor de manifestare a cr imei organi-
zate, în Fran Ńa, ac Ńiunea de sp ălare a banilor – realizat ă prin interme-
diul jocurilor de noroc și al cazinourilor, prin folosirea ghi șeelor
automate de banc ă, tehnica dublei factur ări și în sectorul imobiliar –
este cea mai frecvent ă.
Aceast ă situa Ńie a determinat crearea unor instrumente legale
menite s ă asigure, pe cât posibil, prevenirea și reducerea fenomenului
infrac Ńional în acest domeniu.
__________________
11 Potrivit art. 450-1 din Codul penal francez, const ituie o asocia Ńie de
răuf ăcători orice grupare format ă sau în Ńelegere stabilit ă în vederea preg ătirii,
constând dintr-una sau mai multe fapte materiale, a uneia sau mai multor infrac Ńiuni.
Participarea la o asocia Ńie de r ăuf ăcători este pedepsit ă cu 10 ani
închisoare și un milion de franci amend ă.
Participarea la o grupare sau în Ńelegere ca cea definit ă în dispozi Ńiile
art. 450-1 este, potrivit art. 450-2, scutit ă de pedeaps ă dac ă, înainte de orice
urm ărire, persoana participant ă la asemenea grupare sau în Ńelegere, denun Ńă
autorit ăŃile competente gruparea sau în Ńelegerea și faciliteaz ă identificarea
celorlal Ńi participan Ńi.
Potrivit art. 450-3, persoanele fizice vinovate de infrac Ńiunea prev ăzut ă
la art. 450-1, vor suferi, de asemenea, diferite pe depse complimentare.
12 Potrivit art. 132-7, constituie o band ă organizat ă, în sensul legii, orice
grupare format ă sau orice în Ńelegere stabilit ă în vederea preg ătirii, constând
dintr-una sau mai multe fapte materiale, a uneia sa u mai multor infrac Ńiuni.
13 Art. 222-34 incrimineaz ă fapta de a conduce sau organiza o grupare
având ca obiect producerea, fabricarea, importul, e xportul, transportul,
de Ńinerea, oprirea, cedarea, achizi Ńionarea sau întrebuin Ńarea ilicit ă de
stupefiante; pedeapsa este priva Ńiunea de libertate pe via Ńă și 50 milioane
franci amend ă.

197 Sediul materiei îl constituie în prezent:
• Legea nr. 84-46 din 24 ianuarie 1984 cu privire la secretul bancar;
• Legea nr. 90-614 din 12 iulie 1990 privind participarea orga-
nismelor financiare la lupta împotriva sp ălării capitalurilor provenite
din traficul de stupefiante;
• Decretul nr. 91-160 din 13 februarie 1991 privind fixarea
condi Ńiilor de aplicare a Legii nr. 90-614 din 12 iulie 1 990;
• Legea nr. 93-122 din 29 ianuarie 1993 privind prevenirea
corup Ńiei și transparen Ńa vie Ńii economice și a procedurilor specifice;
• Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 privind lupta împotriva
sp ălării banilor și a traficului de stupefiante și privind cooperarea
interna Ńional ă în materie de sechestrare și confiscare a produselor;
• Legea nr. 96-392 din 13 mai 1996 privind lupta împotriva
sp ălării banilor și a traficului de stupefiante și privind cooperarea
interna Ńional ă în materie de sechestrare și confiscare a produselor
infrac Ńiunii, care amendeaz ă Codul penal cu un capitol intitulat
„Sp ălarea banilor”.
Legea nr. 84-46 din 24 ianuarie 1984, cu privire la secretul bancar,
con Ńine o serie de reglement ări restrictive referitoare la identificarea
clientului și înregistrarea opera Ńiunilor, care au acela și scop: de a diminua
posibilitatea desf ăș ur ării activit ăŃii de sp ălare a banilor prin b ănci. Astfel,
secretul bancar stipulat în Legea nr. 84-46/1984 nu poate fi p ăstrat „fa Ńă
de Comisia bancar ă, nici fa Ńă de Banca Fran Ńei și nici fa Ńă de autoritatea
judiciar ă ce ac Ńioneaz ă în cadrul unei proceduri penale”.
În ceea ce prive ște identificarea clientului, organismele finan-
ciare trebuie, la deschiderea unui cont, s ă se asigure de identitatea
clientului, prin prezentarea și înregistrarea unui document scris ca
mijloc de prob ă. De asemenea, trebuie s ă se informeze și despre
identitatea real ă a persoanelor în beneficiul c ărora s-a deschis un cont
sau s-a realizat o opera Ńiune financiar ă. Acelea și condi Ńii de identitate
se aplic ă și clien Ńilor ocazionali, care opereaz ă cu o sum ă mai mare de
50.000 de franci.
Totodat ă, organismele financiare sunt obligate s ă conserve, timp de
5 ani, documentele privind identitatea clien Ńilor obi șnui Ńi sau ocazionali,
ca și documentele referitoare la opera Ńiunile f ăcute de ace știa.
Fran Ńa beneficiaz ă la ora actual ă, pe lâng ă un cadru legal adecvat,
menit s ă asigure lupta împotriva crimei organizate, de dou ă organisme
speciale, cu competen Ńă în efectuarea anchetei privind sp ălarea banilor:
TRACFIN (Tratement du reaseignement action contre l es circuits
financiers clandestins), subordonat Ministerului Ec onomiei și Finan Ńelor,

198 ca și Ministerului Bugetului și OCRGDF (Office central de repression de
la grande deliqance financiere), subordonat Ministe rului de Interne.
Aceste dou ă organisme adun ă toate informa Ńiile necesare
stabilirii originii sumelor sau naturii opera Ńiunilor. De îndat ă ce aceste
informa Ńii „pun în eviden Ńă fapte susceptibile s ă dezv ăluie traficul de
stupefiante sau activit ăŃi ale organiza Ńiilor criminale, este sesizat
Procurorul Republicii”.
3.2.3. Spania
Principalele forme de manifestare a crimei organiza te cu care
Spania se confrunt ă la ora actual ă sunt traficul de droguri, traficul de
arme și sp ălarea banilor.
Sediul general al materiei cu privire la sanc Ńionarea oric ărei
forme de manifestare a crimei organizate îl constit uie art. 172-176 din
Codul penal spaniol, referitor la asocia Ńiile ilicite 14 .
În ceea ce prive ște traficul ilicit de droguri, Codul penal spaniol
incrimineaz ă separat aceast ă form ă de manifestare a crimei
organizate 15 .
În privin Ńa traficului de arme, Codul penal spaniol incrimine az ă
depozitul ilicit de arme, muni Ńie și substan Ńe explozive 16 .
Infrac Ńiunea de sp ălare a banilor, ca form ă a crimei organizate,
în Spania este în strâns ă leg ătur ă cu sumele de bani provenite din
__________________
14 Potrivit art. 174:
1. Membrii fondatori sau conduc ătorii unei asemenea asocia Ńii se
pedepsesc cu pedeapsa închisorii și amend ă între 25.000 și 250.000 pesetas;
2. Membrii activi se pedepsesc cu pedeapsa închisorii;
3. Cei care, prin suportul lor financiar sau prin oric e alt mod,
favorizeaz ă fondarea, organizarea sau activitatea unei asemene a asocia Ńii se
pedepsesc cu pedeapsa închisorii și amend ă între 10.000 și 100.000 pesetas.
15 Potrivit art. 344 persoanele care execut ă acte ilegale de cultivare,
fabricare, elaborare, transport, de Ńinere, vânzare, dona Ńie sau, în general,
trafic de droguri și stupefiante sau persoanele care, în orice mod,
promoveaz ă, favorizeaz ă sau faciliteaz ă folosirea acestora se sanc Ńioneaz ă cu
pedeapsa închisorii și amend ă între 10.000 și 500.000 pesetas.
16 Prin dispozi Ńiile art. 265 se prevede c ă atunci când se constituie un
depozit de arme, muni Ńii sau explozivi la sediul unei asocia Ńii, sunt responsabili
to Ńi angaja Ńii unit ăŃii respective, dac ă nu fac dovada c ă nu au avut cuno știn Ńă de
existen Ńa acelui depozit. Ca m ăsuri complimentare, dispozi Ńiile art. 265 prev ăd
desfiin Ńarea societ ăŃii și confiscarea depozitului de arme și muni Ńii.

199 traficul ilicit de droguri, ceea ce a dus la adopta rea unor legi penale
speciale în acest sens.
Este vorba, în primul rând, despre:
• Legea din 28 martie 1988 , care amendeaz ă Codul penal, în
ceea ce prive ște traficul ilegal de narcotice;
• Legea organic ă din 23 septembrie 1992 , care sanc Ńioneaz ă
sp ălarea banilor proveni Ńi din traficul de droguri.
La aceste dou ă legi, care constituie cadrul legal general în
materie de sp ălare a fondurilor provenite din traficul ilicit de droguri,
se adaug ă:
• Legea nr. 19 din 28 decembrie 1993 privind infrac Ńiunile refe-
ritoare la sp ălarea banilor, care transpune în dreptul spaniol Di rectiva
nr. 91/308 a Consiliului Comunit ăŃii Europene din 10 iunie 1991
privind prevenirea utiliz ării sistemului financiar în scopul sp ălării
capitalurilor;
• Decretul Regal nr. 925/1995.
Legea nr. 19/1993 cere tuturor organismelor financi are s ă
raporteze tranzac Ńiile despre care au știre c ă ar constitui opera Ńiuni de
sp ălare a banilor. Totodat ă, ea stipuleaz ă c ă organismele financiare
sunt obligate s ă-și identifice clien Ńii și s ă culeag ă informa Ńii despre
clien Ńii cu care stabilesc rela Ńii de afaceri.
Decretul nr. 925/1995 prevede c ă cererea de identificare nu se
aplic ă în urm ătoarele cazuri:
• tranzac Ńiilor inferioare sumei de 2,5 milioane pesetas sau echi-
valentul în valut ă str ăin ă;
• poli Ńelor de asigurare pe via Ńă a c ăror prim ă amend ă nu trebuie
să dep ăș easc ă 200.000 pesetas.
Unit ăŃile financiare sunt obligate s ă p ăstreze documenta Ńia
privind identificarea clientului și detalii ale tranzac Ńiei pentru o
perioad ă de minimum 6 ani.
Orice unitate financiar ă cu mai mult de 25 de salaria Ńi este obligat ă:
• s ă desemneze o persoan ă îns ărcinat ă cu urm ărirea tranzac Ńiilor
dubioase și s ă Ńin ă leg ătura cu autorit ăŃile na Ńionale competente;
• s ă dezvolte proceduri adecvate, menite s ă previn ă opera Ńiunile
de sp ălare a banilor.
Prezum Ńiile de tranzac Ńii dubioase se aduc la cuno știn Ńa
Comisiei de prevenire a sp ălării banilor și a infrac Ńiunilor monetare,
care se afl ă sub autoritatea secretarului de stat pentru econom ie.

200 3.2.4. Elve Ńia
Codul penal elve Ńian cuprinde reglement ări speciale privind
infrac Ńiunile de escrocherie, extorcare și șantaj, fabricarea, de Ńinerea
și transportul de exploziv sau gaze toxice, traficul de droguri,
prostitu Ńie și corup Ńie și care, fiecare în parte, constituie sediul
principal al materiei în momentul în care oricare d intre aceste
infrac Ńiuni tinde s ă capete amploarea și profunzimea uneia din
formele de existen Ńă a crimei organizate.
Îns ă, ceea ce diferen Ńiaz ă Elve Ńia de celelalte state este prezen Ńa
unui sistem bancar deosebit de puternic și care, datorit ă conjuncturii
istorice, a devenit nucleul și principalul mijloc de sp ălare a banilor,
provenind dintr-o multitudine de activit ăŃi ilicite și, practic, din toate
statele lumii.
În acest sens, Codul penal elve Ńian, în art. 305 bis și urm ătorul,
incrimineaz ă infrac Ńiunea de sp ălare a banilor și sanc Ńioneaz ă lipsa de
vigilen Ńă în materie de opera Ńiuni financiare. Astfel, potrivit art. 305
bis, cel care comite acte menite s ă împiedice identificarea originii,
descoperirea sau confiscarea valorilor patrimoniale , despre care știe
sau este prezumat c ă știe c ă provin dintr-o infrac Ńiune, se pedepse ște
cu închisoare sau amend ă.
În cazurile grave, pedeapsa este închisoarea. Pedea psa privativ ă de
libertate se cumuleaz ă cu amenda de un milion de franci sau mai mult.
Cazul este considerat grav în situa Ńii, precum:
• f ăptuitorul este membru al unei organiza Ńii criminale;
• f ăptuitorul este membru al unei bande, al c ărei obiect este
sp ălarea banilor;
• realizarea unei cifre de afaceri sau a unui câ știg important, prin
sp ălarea banilor.
Făptuitorul se pedepse ște chiar dac ă infrac Ńiunea a fost s ăvâr șit ă
în str ăin ătate.
În aceste condi Ńii, problema secretului bancar în Elve Ńia este
deosebit de important ă.
El este instituit prin art. 27 și 28 din Codul civil. În acela și timp,
prin Conven Ńia din 1992 s-a interzis utilizarea formularelor B ce
permit particularilor s ă depun ă, sub rezerva anonimatului, fonduri
prin intermediul de Ńin ătorilor de secret profesional.
O nou ă revizuire a Codului penal prevede c ă organismele finan-
ciare „au dreptul de a comunica autorit ăŃilor elve Ńiene competente

201 indicii ce le permit s ă stabileasc ă valorile patrimoniale, provenind
dintr-o infrac Ńiune”.
Conven Ńia din 1992 a f ăcut obligatorie verificarea identit ăŃii
clientului:
• cu ocazia deschiderii unui cont sau a unui carnet de economii,
dac ă exist ă îndoial ă c ă acel client ar fi beneficiarul de drept;
• cu ocazia stabilirii de rela Ńii de afaceri prin coresponden Ńă cu o
persoan ă fizic ă;
• dac ă partea contractant ă declar ă c ă beneficiarul de drept este
un al treilea.
Pragul pentru identificarea clientului în materie d e tranzac Ńii cu
lichidit ăŃi a fost coborât de la 100.000 la 25.000 de franci elve Ńieni.
Pentru opera Ńiuni inferioare acestei sume, identitatea clientulu i trebuie
verificat ă dac ă:
• se pare c ă verificarea este eludat ă, prin repartizarea sumelor în
mai multe tranzac Ńii;
• exist ă motive de prezum Ńie a sp ălării fondurilor.
În Elve Ńia, perioada impus ă pentru conservarea documentelor
este mult mai mare decât îm cazul altor state, b ăncile trebuind s ă-și
păstreze registrele de conturi și arhivele timp de 10 ani.
Băncile îns ărcineaz ă organele interne de revizie s ă verifice ca
dispozi Ńiile Conven Ńiei din 1992 s ă fie respectate.
Organele de revizie comunic ă Comisiei de supraveghere și
Comisiei federale a b ăncilor infrac Ńiunile pe care le constat ă sau le
bănuie ște.
Al ături de cadrul legal intern cu privire la sp ălarea banilor, ca
form ă a crimei organizate, Elve Ńia a semnat cu S.U.A., în 1973,
Tratatul de întrajutorare judiciar ă, ce permite s ă se r ăspund ă cererilor
de informa Ńii a autorit ăŃilor judiciare din cele dou ă Ńă ri, dând
posibilitatea bloc ării fondurilor.
3.2.5. Germania
Dup ă reunificarea celor dou ă state germane, situa Ńia crimi-
nalit ăŃii s-a schimbat fundamental, Berlinul devenind o co mponent ă
nu numai a criminalit ăŃii na Ńionale, ci și una din capitalele crimei
organizate interna Ńionale.

202 S-au creat astfel condi Ńii optime pentru dezvoltarea organi-
za Ńiilor de tip mafiot, cu urm ătoarele caracteristici:
• organiza Ńiile utilizeaz ă structuri profesionalizate, asem ănătoare
cu cele din afacerile economice și financiar-bancare;
• se folose ște violen Ńa sau alte mijloace pentru intimidarea și
obligarea accept ării colabor ării și a pl ăŃii taxelor de protec Ńie;
• grup ările criminale manifest ă preocup ări tot mai accentuate pentru
a influenŃa puterea politic ă, administra Ńia public ă, justi Ńia și mass-media;
• faptele penale s ăvâr șite cu predilec Ńie de organiza Ńiile
criminale pe teritoriul Germaniei sunt furturile de automobile, cifrate
anual la zeci de mii de m ărci;
• criminalitatea în leg ătur ă cu via Ńa de noapte se refer ă, în
primul rând, la prostitu Ńie și jocurile de noroc ilegale;
• traficul de droguri se practic ă tot mai intens, atât sub forma
depozit ării ori tranzit ării spre celelalte Ńă ri europene (Belgia, Olanda,
Fran Ńa, łă rile Scandinave), cât și, mai ales, pentru aprovizionarea
masei de toxicomani autohtoni, estimat ă numai în Berlin la
8.000-10.000 de persoane.
Se poate observa, din cele ar ătate, c ă Germania constituie una
din Ńă rile în care se manifest ă aproape toate formele crimei organizate.
Fiecare dintre aceste forme are un corespondent în plan
legislativ, Codul penal german incriminând fiecare dintre aceste fapte
ca infrac Ńiune de sine-st ătătoare. Îns ă, realitatea demonstreaz ă c ă
aceste mijloace legale sunt insuficiente, ele ducân d numai la
rezolvarea de moment și punctual a situa Ńiei, nereu șind, practic, s ă
înl ăture cauza.
În ultimii ani, între formele de manifestare a crim ei organizate
în Germania, s-a deta șat traficul de droguri, ceea ce a impus
necesitatea înt ăririi reglement ării legale penale cu o lege special ă –
Legea din 15 iulie 1992 referitoare la lupta împotr iva comer Ńului
ilegal de droguri și împotriva manifest ărilor crimei organizate.
Aceast ă lege a modificat Codul penal, în sensul cre ării infrac Ńiunii de
sp ălare a banilor, ea constituind, în acela și timp, cadrul legal și pentru
sanc Ńionarea activit ăŃii ilicite de sp ălare a banilor, ca form ă de
manifestare a crimei organizate.
În ceea ce prive ște activitatea de sp ălare a banilor, Germania trans-
pune în plan intern Directiva 91/308 a Consiliului Comunit ăŃii Economice
Europene, din 10 iunie 1991, vizând prevenirea util iz ării sistemului

203 financiar în scopul sp ălării capitalurilor, prin Legea din 25 octombrie
1995 privind detectarea câ știgurilor rezultate din delicte grave.
Legea pentru sp ălarea banilor impune anumite m ăsuri de protec Ńie,
menite s ă diminueze, pe cât posibil, posibilitatea de realiz are a acestei
activit ăŃi ilicite și care se refer ă la identificarea clientului, înregistrarea
opera Ńiunilor și durata de conservare a documentelor.
Legisla Ńia german ă prevede c ă orice persoan ă care deschide un
cont bancar trebuie s ă-și decline identitatea, prezentând o carte de
identitate, dac ă este vorba de o persoan ă particular ă, sau un extras din
registrul comer Ńului, dac ă este vorba de o societate.
Legea privind sp ălarea banilor prevede identificarea clientului
pentru orice depozite și retrageri de lichidit ăŃi și de titluri de cel pu Ńin
20.000 DM, chiar dac ă contul este perfect identificat.
Când exist ă o leg ătur ă manifest ă între mai multe opera Ńiuni și
suma lor total ă atinge 20.000 DM, de asemenea, este obligatorie
identificarea.
În cazul în care exist ă prezum Ńia de sp ălare a banilor,
identificarea este obligatorie, indiferent de nivel ul opera Ńiunii.
În leg ătur ă cu înregistrarea opera Ńiunilor, b ăncile sunt obligate
să Ńin ă registre de cont și s ă le conserve cel pu Ńin 6 ani.
Legea con Ńine, totodat ă, obliga Ńia pentru toate unit ăŃile financiare:
• s ă desemneze, din cadrul personalului, un func Ńionar care va
deveni interlocutorul autorit ăŃilor judiciare și al poli Ńiei;
• s ă dezvolte proceduri interne, destinate s ă previn ă opera Ńiunile
de sp ălare a banilor;
• s ă verifice dac ă cei din personalul propriu, care fac tranzac Ńii
financiare, sunt demni de încredere.
La rândul lor, b ăncile sunt supuse controlului Oficiului federal
de control a profesiunii bancare.
În caz de prezum Ńie de sp ălare a banilor, legea con Ńine obliga Ńia
pentru toate organismele financiare de a preveni im ediat Parchetul. La
rândul lui, Parchetul nu poate utiliza informa Ńiile primite decât în
lupta contra sp ălării banilor.

3.2.6. Statele Unite ale Americii

204 S.U.A. este Ńara cea mai eterogen ă, din punct de vedere al
prezen Ńei grup ărilor criminale și al spectrului activit ăŃilor desf ăș urate
de acestea.
Pe lâng ă Cosa Nostra american ă, organiza Ńie autohton ă, tipic
mafiot ă, în S.U.A. ac Ńioneaz ă în strâns ă leg ătur ă cu aceasta Cosa
Nostra sicilian ă, Camorra Napolitan ă, N’drangheta Calabrez ă și
Corona Sacra Unita, la care se adaug ă Triadele chineze ști, Yakuza
japonez ă, cartelurile columbiene, bandele criminale ruse ști, vietname-
ze, coreene, combodgiene, lao Ńiene, jamaicane etc.
Organiza Ńia mafiot ă nord-american ă este angrenat ă în întregul
spectru de activit ăŃi specifice crimei organizate, de la specul ă,
controlul prostitu Ńiei și al jocurilor de noroc pân ă la traficul de
droguri și sp ălarea banilor.
Pentru protejarea activit ăŃii sale, Cosa Nostra american ă ape-
leaz ă la resortul intimid ării și al corup Ńiei, reu șind, astfel, s ă domine
mai multe sindicate muncitore ști și s ă le determine s ă o sprijine în
afaceri, cum sunt cele privind c ărăușia, construc Ńiile, colectarea de
de șeuri, administrarea reziduurilor toxice, desfacerea benzinei, închi-
rierea de autoturisme etc.
În aceste condi Ńii, se impunea ca necesar ă elaborarea unui act
care s ă dea expresie legislativ ă realit ăŃii sociale.
Apare, astfel, The Racketeering Influenced & Corrupt Organi-
zations Act , care constituie una din legile cele mai criticate , dar și una
dintre cele care exercit ă o influen Ńă social ă deosebit ă.
În realitate, este vorba de un complex de reglement ări ale
statelor sau legi federale, în care sunt enumerate infrac Ńiunile
specifice grupului criminal și pe care procurorul trebuie s ă le
dovedeasc ă pentru a fi justificat ă urm ărirea atât pentru crima de a fi
constituit o atare organiza Ńie, cât și pentru activitatea desf ăș urat ă de
grupul criminal. Aceste infrac Ńiuni sunt urm ătoarele: amenin Ńare,
omor, r ăpire, incendiu, jocuri de noroc, spargere, jaf, sto arcere de
bani cu for Ńa sau prin amenin Ńare (extortion), corup Ńie, fals, fraudă
po ștal ă, prostitu Ńie, trafic de narcotice, delapidare.
Sec Ńiunea 1962 din Codul Statelor Unite define ște activitatea de
racket și ca: utilizarea sau investirea de bani sau de prof ituri ob Ńinute
prin activitatea de racket, pentru a dobândi o într eprindere angajat ă în
opera Ńiuni de comer Ń în statele americane sau de a ob Ńine asemenea
întreprinderi pentru desf ăș urarea activit ăŃilor de racket. Asocierea
care desf ăș oar ă activit ăŃi de racket poate fi format ă din orice individ,

205 societate de persoane sau de capitaluri sau din ori ce asocia Ńie f ără
personalitate juridic ă.
Practica judiciar ă a decis c ă subzist ă o asocia Ńie de tip racket
chiar dac ă asocia Ńia nu prezint ă absolut toate tr ăsăturile acestui tip de
asociere. Aceste asocia Ńii au un caracter de continuitate și sunt
formate din persoane care s-au asociat pe baz ă de ierarhie și
consim Ńă mânt. Persoanele care particip ă la activit ăŃile RICO sunt
socotite complici, cu condi Ńia ca ele s ă fie întreprinderi legale, care
desf ăș oar ă, totodat ă, și activit ăŃi ilegale, precum și alte organiza Ńii
ilegale sau criminale.
Un alt instrument de combatere a crimei organizate în legisla Ńia
penal ă american ă este incriminarea complicit ăŃii. În legisla Ńia
american ă se sanc Ńioneaz ă complicitatea (conspiracy) ca delict
distinct, atunci când cel pu Ńin dou ă persoane se în Ńeleg s ă comit ă un
act ilegal sau un act legal prin mijloace ilegale s au un act tinzând la
realizarea unei infrac Ńiuni. Complicitatea este, în acela și timp, o
infrac Ńiune trunchiat ă, sanc Ńionarea ei având un efect, în principal,
profilactic (preventiv), deoarece actul de complici tate apare mai
devreme chiar decât tentativa. Complicitatea se ped epse ște pentru ea
îns ăș i, sanc Ńionând pe acei care se asociaz ă în scopuri ilegale; ea nu se
confund ă cu infrac Ńiunea pl ănuit ă de complici; ace știa pot fi
sanc Ńiona Ńi distinct pentru complicitate și pentru infrac Ńiunea
săvâr șit ă.

În doctrina american ă, urm ătoarele infrac Ńiuni sunt considerate
ca fiind s ăvâr șite, de regul ă, de grupuri criminale: complicitate,
întreprinderea criminal ă continu ă (C.C.E. – Continuing Criminal
Enterprise), întreprinderea criminal ă financiar ă continu ă (C.F.C.E.),
reciclarea banilor, traficul de stupefiante, privar ea ilegal ă de libertate,
deturnarea, infrac Ńiuni comise prin calculator, infrac Ńiuni comise prin
INTERNET, infrac Ńiuni la drepturile de autor, contrafacerea fraudu-
loas ă, concuren Ńa neloial ă, frauda asupra titlurilor de valoare, jocurile
de noroc, prostitu Ńia și alte infrac Ńiuni sexuale, omor, contractul
pentru a comite un omor, incendiul, agresiunea, uti lizarea de arme sau
explozivi, furtul simplu și prin efrac Ńie, sperjurul, extorsiunea, comer-
Ńul la negru, traficul de lucruri și persoane (trafic de stupefiante, copii,
embrioni, organe, hormoni, animale, obiecte de art ă, materii nucleare
și de șeuri toxice, de persoane pentru munc ă, de persoane, împotriva
legilor de emigrare, de arme).

206În concep Ńia autorilor americani, racketeering (RICO law)
cuprinde ansamblul legilor din statele americane sau cu cara cter
federal menite s ă combat ă organiza Ńiile criminale . Este vorba de
acele organiza Ńii constituite pentru comiterea de fapte ilicite pr in
constrângere (sau încercarea de a comite asemenea f apte prin con-
strângere), în scopul ob Ńinerii de profituri sau propriet ăŃi. Amenin-
Ńarea sau violen Ńa este element constitutiv al infrac Ńiunii; amenin Ńarea
poate fi oral ă sau scris ă și s ă constea în intimidarea victimei, prin
afirma Ńii c ă se vor comite infrac Ńiuni contra persoanei (omor, r ăpire,
violen Ńe), fa Ńă de cel amenin Ńat sau fa Ńă de un membru al familiei ori o
infrac Ńiune contra propriet ăŃii (furt, incendiu etc.). Activitatea organi-
za Ńiilor criminale este îndreptat ă și spre stoarcerea de profituri de la
întreprinderile legale, prin violen Ńă și amenin Ńare, ca și prin înfiin Ńarea
de întreprinderi ilegale (jocuri de noroc, producer ea și vânzarea de
narcotice, prostitu Ńie etc.).
În afar ă de activitatea desf ăș urat ă pe plan intern, Cosa Nostra
are contacte strânse și în Ńelegeri cu mafia rus ă, activit ăŃile lor
criminale interferându-se tot mai mult în ultimul t imp.
Totodată, ea ac Ńioneaz ă și în sprijinul activit ăŃilor desf ăș urate în
Ńar ă de organiza Ńiile criminale italiene și men Ńine leg ături interna Ńio-
nale cu alte structuri de tip mafiot, în special, î n activit ăŃile de sp ălare
a banilor murdari.

În leg ătur ă cu activitatea de sp ălare a banilor murdari, trebuie
men Ńionat c ă acestea beneficiaz ă de o reglementare deosebit de
detaliat ă în Codul S.U.A.: Sec Ńiunea 1956 – „Sp ălarea instrumente-
lor financiare” 17 , Sec Ńiunea 1957 – Atragerea în tranzac Ńii monetare a
__________________
17 1956, Sp ălarea instrumentelor financiare:
(a) (1) Orice persoan ă, care știind c ă proprietatea implicat ă într-o
tranzac Ńie financiar ă reprezint ă venituri dintr-o anumit ă activitate ilegal ă,
înf ăptuie ște sau încearc ă s ă înf ăptuiasc ă o astfel de tranzac Ńie financiar ă care,
în fapt, implic ă veniturile unei activit ăŃi ilegale determinate;
(A) (i) cu inten Ńia de a sprijini desf ăș urarea unei activit ăŃi ilegale
determinate; sau
(ii) cu inten Ńia de a înc ălca prevederile sec Ńiunilor 7201 sau 7206 din
Codul venitului na Ńional; sau care
(B) știind c ă tranzac Ńia este destinat ă în totalitate sau în parte;

207
(i) s ă ascund ă sau s ă deghizeze natura, pozi Ńia, sursa, proprietatea sau
controlarea veniturilor unei activit ăŃi ilegale determinate; sau
(ii) s ă evite raportarea unei tranzac Ńii, raportare cerut ă de legisla Ńia
statal ă sau federal ă, va fi condamnat ă la o amend ă de pân ă la 500.000 dolari
sau dublul valorii propriet ăŃii implicate în tranzac Ńie, suma care este mai
mare, ori la închisoare de pân ă la 20 de ani sau ambele;
(2) Cel care transport ă, transmite sau transfer ă ori inten Ńioneaz ă s ă
transporte, s ă transmit ă sau s ă transfere un instrument monetar ori fonduri
dintr-un loc în Statele Unite spre sau prin alt loc în afara Statelor Unite
dinspre sau prin alt loc din afara Statelor Unite;
(A) cu inten Ńia de a sprijini desf ăș urarea unei activit ăŃi ilegale; sau
(B) știind c ă instrumentul monetar sau fondurile implicate în tr ansport,
transmitere sau transfer reprezint ă veniturile dintr-un anumit tip de activitate
ilegal ă și știind c ă un astfel de transport, transmiterea sau transferu l este
destinat în totalitate sau în parte:
(i) s ă ascund ă sau s ă deghizeze natura, pozi Ńia, sursa, proprietatea sau
controlarea veniturilor unei activit ăŃi ilegale determinate, sau
(ii) s ă evite raportarea cerut ă de legisla Ńia statal ă sau federal ă a unei
tranzac Ńii, va fi condamnat la o amend ă de pân ă la 500.000 dolari sau
dublul valorii instrumentului monetar sau fondurilo r implicate în transport,
transmitere sau transfer, suma care este mai mare s au la închisoare pân ă la
20 de ani, sau ambele. În cazul infrac Ńiunii descrise în subparagraful (B),
faptul c ă acuzatul a fost în cuno știn Ńă de cauz ă poate fi stabilit prin
dovedirea c ă oficialul îns ărcinat cu aplicarea legii a prezentat problematica
prezentat ă în subparagraful (B) ca fiind real ă și declara Ńiile sau ac Ńiunile
ulterioare ale acuzatului demonstreaz ă c ă acesta a crezut c ă asemenea
observa Ńii ar fi reale.

(3) Orice persoan ă care, având inten Ńia:
(A) de a sprijini desf ăș urarea unei activit ăŃi ilegale determinate;
(B) de a ascunde sau deghiza natura, pozi Ńia, sursa, proprietatea sau
controlarea unei propriet ăŃi b ănuite a fi provenit din activit ăŃi ilegale
determinate; sau
(C) de a evita raportarea unei tranzac Ńii, cerut ă de legisla Ńia statal ă sau
federal ă, înf ăptuie ște sau încearc ă s ă înf ăptuiasc ă o tranzac Ńie financiar ă ce
implic ă o proprietate prezentat ă ca provenind dintr-o activitate ilegal ă sau o
proprietate folosit ă la înf ăptuirea sau facilitarea unei activit ăŃi ilegale
determinate, va fi amendat ă sau închis ă pentru nu mai mult de 20 de ani, sau
ambele.
(b) Oricine înf ăptuie ște sau încearc ă să înf ăptuiasc ă o tranzac Ńie ca cele
descrise în subsec Ńiunea (a)(1) sau un transport, transmitere sau tran sfer
descrise în subsec Ńiunea (a)(2) este pasibil, în S.U.A., de o sanc Ńiune civil ă de
nu mai mult decât cea mai mare dintre:

208
(1) valoarea propriet ăŃii, fondurilor sau instrumentelor monetare
implicate în tranzac Ńie; sau
(2) 10.000 dolari.
(c) Aceast ă sec Ńiune nu înlocuie ște nici una din prevederile legilor
federale, statale sau altele care impun sanc Ńiuni penale sau ofer ă desp ăgubiri
în plus fa Ńă de cele prev ăzute în aceast ă sec Ńiune.
(d) Înc ălcarea prevederilor acestei sec Ńiuni poate fi investigat ă de
componen Ńii Departamentului de Justi Ńie și de ministrul de justi Ńie personal și
de componen Ńii Departamentului Trezoreriei și de Secretarul Trezoreriei
personal, în cazurile speciale, iar în delictele as upra c ărora Serviciul Po ștal al
Statelor Unite are jurisdic Ńie, de c ătre Serviciul Po ștal.
(e) Exist ă jurisdic Ńie extrateritorial ă asupra faptelor interzise în aceast ă
sec Ńiune dac ă:
(1) fapta este a unui cet ăŃean din SUA sau, în cazul cet ăŃenilor
neamericani, fapta are loc în parte pe teritoriul S UA;
(2) tranzac Ńia sau seriile de tranzac Ńii în discu Ńie implic ă fonduri sau
instrumente financiare de o valoare ce dep ăș ește 10.000 dolari.
(f) Not ă privind sanc Ńionarea institu Ńiilor financiare . Dac ă vreo
institu Ńie financiar ă sau vreun înalt func Ńionar, director sau simplu func Ńionar
dintr-o institu Ńie financiar ă a fost g ăsit vinovat de un delict prev ăzut în aceast ă
sec Ńiune, în sec Ńiunea 1957 sau 1960 din acest titlu, sau în sec Ńiunea 5322 din
titlul 31, procurorul general trebuie s ă notifice în scris o astfel de fapt ă cele
mai indicate agen Ńii de supraveghere a institu Ńiei financiare.
(g) Orice persoan ă care conspir ă s ă comit ă un delict definit în
prezenta sec Ńiune sau în sec Ńiunea 1957 va fi pasibil ă de acelea și sanc Ńiuni
ca cele prev ăzute pentru delictul a c ărui înf ăptuire o reprezint ă obiectul
conspira Ńiei.

209 bunurilor 18 . Prin „instrumente financiare” legiuitorul în Ńelege moneda
na Ńional ă a Statelor Unite sau a oric ărei Ńă ri, cecurile de c ălătorie,
cecurile personale, mandatele po ștale sau hârtiile de valoare sau
efectele de comer Ń.
Cu toate c ă SUA dispune de o cantitate destul de impresionant ă
de instrumente legislative menite s ă asigure lupta împotriva corup Ńiei,
__________________
18 1957, Atragerea în tranzac Ńii monetare a bunurilor provenite
dintr-o activitate ilegal ă determinat ă:
(a) Orice persoan ă care, într-una din circumstan Ńele enun Ńate în
subsec Ńiunea (d), cu bun ă știin Ńă atrage sau încearc ă s ă atrag ă într-o tranzac Ńie
monetar ă bunuri provenite din infrac Ńiuni, cu o valoare mai mare de 10.000
dolari, și ob Ńinute dintr-o activitate ilegal ă determinat ă, va fi pedepsit ă ca în
prevederile subsec Ńiunii (b).
(b) (1) Cu excep Ńia celor prev ăzute în paragraful (2), pedeapsa pentru
delictul din aceast ă sec Ńiune este amenda, conform titlului 18 din Codul SUA ,
sau închisoarea de pân ă la 10 ani, sau ambele.
(2) Curtea poate impune o amend ă alternativ ă cu cea impus ă în
paragraful (1), de pân ă la dublul valorii bunurilor implicate în tranzac Ńie și
care provin din infrac Ńiuni.
(c) Într-o urm ărire judiciar ă privind un delict definit în aceast ă
sec Ńiune, autorit ăŃile nu sunt Ńinute s ă probeze c ă acuzatul avea cuno știn Ńă de
faptul c ă delictul referitor la bunurile provenite din infra c Ńiuni erau ob Ńinute
dintr-o activitate ilegal ă determinat ă.
(d) Circumstan Ńele la care se face referire în subsec Ńiunea (a) sunt:
(1) delictul din aceast ă sec Ńiune s ă aib ă loc în Statele Unite sau în
jurisdic Ńia maritim ă și teritorial ă a Statelor Unite;
(2) delictul din aceast ă sec Ńiune s ă aib ă loc într-o Ńar ă din afara Statelor
Unite și cu jurisdic Ńie special ă asem ănătoare, dar acuzatul s ă fie o persoan ă
din Statele Unite.
(e) Înc ălcarea prevederilor acestei sec Ńiuni poate fi investigat ă de
membrii Departamentului de Justi Ńie, ca și de Ministrul de Justi Ńie personal și
de membrii Departamentului Trezoreriei, precum și de Secretarul Trezoreriei
personal, în cazurile particulare, și delictele asupra c ărora are jurisdic Ńie
Serviciul po ștal al SUA, de c ătre Serviciul Po ștal. Autoritatea Secretarului
Trezoreriei și a Serviciului Po ștal trebuie s ă se exercite în concordan Ńă cu un
acord, care va fi încheiat între Secretarul Trezore riei, Serviciul po ștal și
Ministrul de Justi Ńie.
1960, Interzicerea afacerilor ilegale de transmiter e a banilor:
(a) Oricine înf ăptuie ște, controleaz ă, conduce, supervizeaz ă sau
st ăpâne ște întregul sau o parte dintr-o afacere, știind c ă afacerea este o
afacere ilegal ă de transmitere de bani, va fi sanc Ńionat cu amend ă și/sau
închisoare pân ă la 5 ani.

210 cu ocazia unei ședin Ńe a Congresului Statelor Unite, în octombrie
1997, criminalitatea organizat ă a fost considerat ă o amenin Ńare împo-
triva securit ăŃii na Ńionale.
Cu prilejul prezent ării, la 28 mai 1998, a Planului strategic
împotriva criminalit ăŃii organizate interna Ńionale , pre ședintele
american Bill Clinton aprecia c ă, datorit ă legisla Ńiilor diferen Ńiate ale
statelor, poli Ńiile na Ńionale întâmpin ă greut ăŃi în cadrul cooper ării; în
plus, posibilit ăŃile tehnice și de personal ale acestora sunt de 25 de ori
mai mici decât cele ale organiza Ńiilor criminale cu care se confrunt ă.
Pre ședintele american a precizat c ă punctul central al strategiei
Casei Albe îl reprezint ă conceptul „ Nowhere to hide ”, al c ărui scop
vizeaz ă, prioritar, m ăsuri pe linia contracar ării sp ălării de bani și
înt ărirea cooper ării interna Ńionale în domeniile schimburilor de
informa Ńii și de tehnologie pentru securitatea grani Ńelor .
Totodat ă, Bill Clinton a lansat un apel c ătre na Ńiunile lumii, în
vederea cre ării unei comunit ăŃi globale a celor care lupt ă împo-
triva crimei organizate , întrucât acest fenomen impune un r ăspuns
interna Ńional.
3.2.7. Rusia
Fenomenul crimei organizate în Rusia nu a ap ărut pe un teren
arid, fiind rodul unei evolu Ńii, în timp, a activit ăŃii grup ărilor de
contrabandi ști, ho Ńi și tâlhari care au dominat lumea interlop ă a
regimurilor anterioare din Rusia.
În regimul Ńarist, bandele de proscri și reprezentau un simbol al
luptei împotriva for Ńelor de ordine. Dup ă instituirea puterii sovietice,
o serie de elemente ale bandelor criminale au fost infiltrate și folosite
ca surse de informa Ńii în rândul diziden Ńilor politici și în sistemul
gulag-urilor. Dar cea mai profitabil ă form ă de cooperare a ap ărut în
anii ’60, o dat ă cu dezvoltarea fenomenului pie Ńei negre.
Fostele autorit ăŃi sovietice au recunoscut oficial existen Ńa crimei
organizate în timpul regimului comunist numai la sf âr șitul anului
1988, când au men Ńionat cele trei stadii ale acesteia, respectiv:
primitiv ă, de nivel mediu și de tip mafiot.
Num ărul organiza Ńiilor criminale în Rusia a crescut de la 800 în
1990, la 8.000, în 1996. În 1994, lucr ările Conferin Ńei ONU asupra
crimei organizate apreciau c ă organiza Ńiile criminale din Rusia au
3 milioane de membri grupa Ńi în 6.000 de organiza Ńii.
Ministerul Afacerilor Interne rus (MVD) raporta, în 1997, c ă
40% din întreprinderile particulare, 60% din cele d e stat și peste 80%

211 din b ănci sunt controlate de grup ări mafiote. Crima organizat ă domin ă
peste dou ă treimi din economia Ńă rii. Majoritatea întreprinderilor
particulare și b ăncilor care nu apar Ńin mafiei sunt for Ńate s ă pl ăteasc ă
10-50% din venit ca „protec Ńie”.
Din datele publicate de MVD, peste 300 de organiza Ńii mafiote
din Rusia și-au extins activitatea și în exterior. Prezent ă în peste 50 de
alte Ńă ri, mafia ruseasc ă for Ńat a încheiat aranjamente cu celelalte
organiza Ńii criminale interna Ńionale pentru împ ărŃirea teritoriilor.
Activitatea criminal ă a ru șilor a fost identificat ă în peste 20 de ora șe din
SUA, fiind implicat ă în activit ăŃi, precum trafic de droguri, prostitu Ńie,
arme, șantaj, spionaj, asasinate, sp ălări de bani și fraude bancare.
În ceea ce prive ște formele de manifestare intern ă a crimei
organizate, unul din locurile cele mai importante î l de Ńine sp ălarea
banilor murdari. Spre deosebire de Occident, unde a ceast ă opera Ńie
presupune un sistem complicat și metode ultrasofisticate, în Rusia
banii ob Ńinu Ńi din activit ăŃi criminale pot fi folosi Ńi în circuitul legal,
fără nici un fel de re Ńinere.
Necesitatea recicl ării banilor apare numai când ace știa provin
din ac Ńiuni mafiote la scar ă supradimensional ă, caz în care este vorba
de fonduri „invizibile”, de ordinul miliardelor, su strase din conturi
bancare pe baz ă de documente false.
O activitate practicat ă tot mai intens, în ultimul timp, de organi-
za Ńiile criminale ruse o constituie comer Ńul ilegal cu arme, muni Ńie și
explozivi, estimându-se c ă, în prezent, în mâinile criminalilor s-ar
afla, în mod ilegal, circa 150.000 de arme.
Aceast ă activitate este strâns legat ă de corup Ńia existent ă în
cadrul structurilor militare, care, în prezent, a a tins cote îngrijor ă-
toare: peste 100 de generali și amirali sunt investiga Ńi pe motive de
furt și alte activit ăŃi criminale. Armamentul și muni Ńia din dotarea for-
Ńelor armate sunt vândute frecvent, în mod ilegal, a ltor Ńă ri. Vehicule
și convoaie militare, necontrolate de c ătre poli Ńie sau vame și, trans-
port ă ilegal m ărfuri de contraband ă peste grani Ńă , vânzând materiale
militare, arme, muni Ńii și droguri. Militarii ru și au vândut mai multe
elicoptere cartelurilor interna Ńionale de trafican Ńi de droguri la pre Ńul
de 1 milion de dolari bucata.
Traficul, consumul și producerea celor dou ă feluri de droguri,
natural și sintetic, reprezint ă, de asemenea, o surs ă important ă de
venituri pentru organiza Ńiile mafiote ruse.
Dispunând de dot ări logistice ultramoderne, superioare celor
organizate de organele de specialitate, și recurgând la mijloace și me-

212 tode din arsenalul grup ărilor teroriste și al serviciilor secrete, organi-
za Ńiile ruse de tip mafiot tind s ă-și exercite domina Ńia asupra proce-
sului de privatizare, precum și asupra sistemului financiar-bancar,
patronatului și distribu Ńiei de materii prime, materiale și resurse, în
acest sens fiind valorificate cu maxim ă eficien Ńă serviciile unor
elemente coruptibile din aparatul de stat. Servicii le oferite de oficialii
corup Ńi includ scutiri de impozite, licen Ńe de export, transport ilegal
de m ărfuri, f ără control și taxe vamale. Ei acord ă contracte guverna-
mentale și asigur ă nepedepsirea în cazul descoperirii afacerii.
Mai mult decât atât, se apreciaz ă c ă puterea real ă în Rusia este
de Ńinut ă de șefii grup ărilor criminale și de alia Ńii lor, fo ști oficiali
KGB și membri ai nomenclaturii comuniste, care s-au îmbo g ăŃit rapid
în timpul privatiz ării, pe care au manipulat-o în favoarea lor.
Ei î și promoveaz ă candida Ńii proprii în alegeri și finan Ńeaz ă
campania electoral ă, una populist ă și cu nuan Ńe anticorup Ńie. Chiar și
posturile de asisten Ńi ai Dumei sunt cump ărate de criminali prin
oamenii lor.
Aceast ă situa Ńie de fapt a determinat o reac Ńie din partea statului
care s-a materializat în modificarea Codului penal, în sensul în ăspririi
reglement ărilor referitoare la activit ăŃile ilegale care intr ă în con Ńinutul
laturii obiective a crimei organizate. Pe 24 mai 19 96, Duma adopt ă
noua form ă a Codului penal, dup ă o perioad ă de trei ani de dezbateri și
discu Ńii contradictorii, el intrând în vigoare la 1 ianua rie 1997.
Potrivit legisla Ńiei ruse, organiza Ńia criminal ă reprezint ă o comu-
nitate de pân ă la 1.000 de persoane care se ocup ă, în mod sistematic,
de activit ăŃi criminale și care se protejeaz ă în fa Ńa legii prin corup Ńie.
Departamentul pentru Controlul Crimei Organizate di n
Ministerul de Interne al Federa Ńiei Ruse define ște organiza Ńiile
criminale ca fiind grup ări care desf ăș oar ă activitate criminal ă în
scopul ob Ńinerii de profituri substan Ńiale, cu capacitatea de a sesiza și
func Ńiona pe termen lung, cu o diviziune a muncii bine c onturat ă, dar
redus ă, care dispun de mijloace de comunicare intern ă sofisticate și
capacitatea de a concentra resursele, de a asigura secretul și de a lua
măsurile de protec Ńie necesare.

213
Cap. IV. PREVENIREA ȘI COMBATEREA
CRIMINALIT Ăł II DIN PERSPECTIVA
SPA łIULUI JURIDIC PENAL EUROPEAN

În aproape 40 de ani, Consiliul Europei a elaborat un ansamblu
de conven Ńii privind cooperarea interna Ńional ă în materie penal ă care,
completate cu un mare num ăr de recomand ări, constituie un adev ărat
corp de drept european în acest domeniu.
Proiectul spa Ńiului judiciar penal european , prezentat pentru
prima dat ă în 1977, și-a g ăsit concretizarea în activitatea normativ ă a
Consiliului Europei, a c ărui oper ă penal ă este astfel conceput ă încât
să nu afecteze atributele suveranit ăŃii na Ńionale a statelor membre,
majoritatea conven Ńiilor penale con Ńinând prevederi în acest sens.
Organismul specializat al Consiliului Europei, cu a tribu Ńii în
domeniul prevenirii și combaterii criminalit ăŃii, este Comitetul euro-
pean pentru probleme criminale , creat în 1957. Acesta î și bazeaz ă
activitatea pe subcomitete și grupuri de lucru și ac Ńioneaz ă pentru
realizarea unor proiecte de conven Ńii și rezolu Ńii, transmise spre adop-
tare Comitetului Mini ștrilor. Activitatea Comitetului vizeaz ă dou ă
aspecte de mare importan Ńă : armonizarea legisla Ńiilor Ńă rilor membre
și asisten Ńa juridic ă în materie penal ă.
În domeniul clasic al asisten Ńei judiciare penale interna Ńionale
au fost adoptate o serie de conven Ńii, pe care le vom trece în revist ă.
În primul rând, este vorba de Conven Ńia european ă pentru asisten Ńă
juridic ă în materie penal ă, deschis ă spre semnare la 20 aprilie 1962.
Asisten Ńa judiciar ă se acord ă în orice procedur ă care vizeaz ă
infrac Ńiuni a c ăror reprimare este, în momentul solicit ării, de
competen Ńa autorit ăŃilor judiciare ale p ărŃii solicitante, cu excep Ńia
hot ărârilor de arestare și a infrac Ńiunilor care îmbrac ă un caracter
militar. De asemenea, asisten Ńa judiciar ă poate fi refuzat ă pentru
infrac Ńiuni politice sau atunci când partea solicitat ă apreciaz ă c ă
executarea cererii este de natur ă s ă aduc ă atingere suveranit ăŃii,
securit ăŃii, ordinii publice sau altor interese esen Ńiale ale Ńă rii sale (ale
statului și nu ale individului), incluzând și interese de ordin economic.
Conven Ńia reglementeaz ă modul de executare a comisiilor roga-
torii care vizeaz ă audierea de martori, exper Ńi și învinui Ńi, cercetarea la

214 fa Ńa locului, perchezi Ńiile și confisc ările de obiecte, instituie reguli
privind transmiterea de obiecte, remiterea actelor de procedur ă și a ho-
tărârilor judiciare, prevede o serie de imunit ăŃi pentru martorii și exper-
Ńii cita Ńi s ă compar ă în fa Ńa autorit ăŃilor judiciare ale p ărŃii solicitante și,
de asemenea, statueaz ă asupra modului de comunicare a datelor din
cazierul judiciar și a schimbului de informa Ńii vizând condamn ările.
Conven Ńia a fost urmat ă de o serie de rezolu Ńii și recomand ări,
impus ă de practica judiciar ă a statelor, și, de asemenea, de un
Protocol adi Ńional , elaborat de un comitet de exper Ńi și adoptat de
Comitetul Mini ștrilor la 14 martie 1978, ca urmare a sl ăbiciunilor, de
ordin practic, ale Conven Ńiei în privin Ńa reprim ării infrac Ńiunilor
fiscale și care provoac ă daune însemnate economiilor na Ńionale.
România a semnat și ratificat aceast ă conven Ńie.
La 17 iunie 1968, statele membre ale Consiliului Eu ropei au
semnat Conven Ńia european ă în domeniul informa Ńiei asupra
dreptului str ăin , urmat ă la 15 martie 1978, de un Protocol adi Ńional .
Problema extr ădării s-a situat în aten Ńia Consiliului Europei înc ă
de la începutul existen Ńei acestuia. Conven Ńia european ă de extr ădare
a fost semnat ă la Paris, la 13 decembrie 1957, a intrat în vigoar e la
18 aprilie 1960 și a fost semnat ă de 36 de Ńă ri, printre care și România.
Conven Ńia reglementeaz ă obliga Ńia de extr ădare, faptele pasibile
de extr ădare, cu excep Ńia infrac Ńiunilor politice, militare și fiscale,
problema extr ădării resortisan Ńilor proprii, cazurile în care extr ădarea
poate fi refuzat ă sau nu este acordat ă, condi Ńiile pe care trebuie s ă le
îndeplineasc ă o cerere de extr ădare, instituie regula specialit ăŃii extr ă-
dării, stabile ște condi Ńiile de arestare provizorie în vederea extr ădării,
ordinea de preferin Ńă în cazul concursului de cereri de extr ădare, mo-
dalitatea de predare a extr ădatului și a obiectelor, problema tranzit ării
persoanei extr ădate pe teritoriul unui stat ter Ń, precum și o serie de
reguli procedurale.
Conven Ńia a fost completat ă de dou ă Protocoale adi Ńionale :
primul la 15 octombrie 1975, cel de-al doilea la 17 martie 1978. De
asemenea, în vederea aplic ării unitare a prevederilor Conven Ńiei și a
Protocoalelor sale adi Ńionale, Comitetul Mini ștrilor a adoptat o serie
de recomand ări și rezolu Ńii.
În domeniul supravegherii și execut ării hot ărârilor
judec ătore ști , Consiliul Europei, prin organismele sale speciali zate, a
adoptat trei conven Ńii:
1. Conven Ńia european ă pentru supravegherea persoanelor
condamnate sau liberate condi Ńionat , deschis ă spre semnare la

215 30 mai 1964, urm ăre ște instituirea unui sistem de cooperare interna-
Ńional ă, susceptibil s ă permit ă, pe teritoriul unui stat semnatar, pune-
rea în aplicare a m ăsurilor condi Ńionale (suspendare, probare, liberare
anticipat ă sau m ăsuri analoage), concomitente sau posterioare con-
damn ărilor pronun Ńate într-un stat parte la Conven Ńie (prevederile
Conven Ńiei au fost completate cu o serie de recomand ări ale Comite-
tului Mini ștrilor, menite s ă faciliteze aplicarea acesteia);
2. Conven Ńia european ă asupra valorii interna Ńionale a sen-
tin Ńelor represive, deschis ă spre semnare la 28 mai 1970, consacr ă o
serie de principii fundamentale, și anume: recunoa șterea ca regul ă
general ă, a sentin Ńelor represive str ăine; considerarea in concreto a
dublei incrimin ări a faptelor; prescrip Ńia sanc Ńiunii s ă nu fie împlinit ă;
amnistia împiedic ă, în anumite condi Ńii, recunoa șterea sentin Ńelor
pronun Ńate în str ăin ătate; procedura utilizat ă în statul solicitant s ă fie
conform ă cu dispozi Ńiile Conven Ńiei Europene a Drepturilor Omului
(pentru facilitarea aplic ării Conven Ńiei, Comitetul Mini ștrilor a
adoptat o rezolu Ńie și o recomandare; România nu a semnat înc ă
aceast ă Conven Ńie).
3. Conven Ńia asupra transfer ării persoanelor condamnate , des-
chis ă spre semnare la 21 martie 1983, are ca obiect faci litarea transfe-
rului de Ńinu Ńilor str ăini c ătre Ńă rile lor de origine ( și în acest caz,
pentru facilitarea aplic ării sale, Comitetul Mini ștrilor a adoptat o serie
de recomand ări).
Ca urmare a Recomand ării Adun ării Parlamentare a Consiliului
Europei, din 22 ianuarie 1965, privind reglementare a conflictelor de
competen Ńă în materie represiv ă, la 15 mai 1972 a fost deschis ă spre
semnare statelor membre Conven Ńia european ă asupra transmiterii
procedurilor represive . Conven Ńia define ște termenii de „infrac-
Ńiune” și „sanc Ńiune”, stabile ște condi Ńiile transmiterii urm ărilor, com-
peten Ńa judiciar ă și dreptul aplicabil, efectul cererii de urm ărire asupra
statului solicitant, comunicarea între autorit ăŃile statului solicitant și
cele ale statului solicitat, valoarea cercet ării și instruc Ńiei, probleme
legate de prescrip Ńie, situa Ńia infrac Ńiunilor pentru care este necesar ă o
plângere, m ăsurile provizorii în statul solicitat, pluralitatea procedu-
rilor represive și principiul „ non bis in idem” . România nu a semnat
înc ă aceast ă Conven Ńie.
Consiliul Europei a adoptat o serie de reglement ări referitoare la
anumite infrac Ńiuni și persoanele implicate în comiterea lor.
În ceea ce prive ște combaterea terorismului interna Ńional, Con-
ven Ńia european ă pentru reprimarea terorismului a fost deschis ă
spre semnare statelor membre, la 27 ianuarie 1977. Conven Ńia modi-

216 fic ă și completeaz ă conven Ńiile de extr ădare care permiteau, limitat și
lacunar, luarea unor m ăsuri concrete împotriva criminalit ăŃii de mare
violen Ńă . Considerând c ă gravitatea și consecin Ńele actelor teroriste
sunt de a șa natur ă încât elementul lor penal primeaz ă asupra
eventualelor aspecte politice ale acestora, conven Ńia permite ca
terori știi s ă fie urm ări Ńi și pedepsi Ńi atât timp cât se afl ă pe teritoriul
statelor membre ale Consiliului Europei.
Pentru a cuprinde o arie cât mai larg ă de infrac Ńiuni grave,
conven Ńia enumer ă infrac Ńiunile care nu sunt considerate ca infrac-
Ńiuni politice, în vederea accept ării extr ădării, precum și infrac Ńiunile
conexe infrac Ńiunilor politice și cele inspirate de mobiluri politice.
Conven Ńia con Ńine o clauz ă deosebit de important ă, în sensul c ă
prevederile oric ăror tratate și acorduri de extr ădare aplicabile între
statele contractante, inclusiv Conven Ńia european ă de extr ădare, sunt
modificate, în ceea ce prive ște rela Ńiile între statele contractante, în
măsura în care ele nu sunt compatibile cu Conven Ńia european ă pentru
reprimarea terorismului. Conven Ńia a fost ratificat ă de 29 de Ńă ri
membre ale Consiliului Europei, între care și România. Anterior
adopt ării Conven Ńiei, Comitetul Mini ștrilor a formulat o serie de
recomand ări referitoare la pirateria aerian ă, la protec Ńia membrilor
misiunilor diplomatice și consulare, la cooperarea interna Ńional ă în
materie de urm ărire și reprimare a actelor de terorism.
În ceea ce prive ște protec Ńia patrimoniului cultural al popoa-
relor, în conformitate cu programul definit prin Co nven Ńia cultural ă
european ă, care consacr ă existen Ńa unui patrimoniu cultural comun al
Europei și angajamentul statelor membre ale Consiliului Euro pei de
a-l salvgarda, Comitetul Mini ștrilor a adoptat și deschis spre semnare,
la 23 iunie 1985, Conven Ńia european ă privind infrac Ńiunile care
vizeaz ă bunuri culturale.
Conven Ńia are ca obiect prezervarea bunurilor culturale de
principalul pericol care le amenin Ńă : criminalitatea organizat ă. Con-
ven Ńia stabile ște categoriile de bunuri culturale și infrac Ńiunile avute
în vedere, instituie obliga Ńia statelor de a lua m ăsurile necesare pentru
a promova în rândurile publicului con știin Ńa necesit ăŃii protec Ńiei
bunurilor culturale, precum și angajamentul general de a colabora
pentru prevenirea infrac Ńiunilor ce vizeaz ă bunuri culturale și desco-
perirea bunurilor culturale sustrase ca urmare a ac estora. Conven Ńia
clarific ă problema restituirii bunurilor culturale, prin dou ă forme de
cooperare: avizarea unui stat semnatar în leg ătur ă cu bunurile
culturale sustrase ori g ăsite, pentru a facilita descoperirea acestora sau
instituirea unei proceduri în vederea restituirii și executarea comisiilor

217 rogatorii. De asemenea, sunt reglementate reprimare a actelor care aduc
atingere patrimoniului cultural, regulile de compet en Ńă interna Ńional ă,
pentru urm ărirea și judecarea infrac Ńiunilor vizând bunuri culturale,
conflictele de competen Ńă și principiul non bis in idem .
Conven Ńia a fost semnat ă, pân ă în prezent, de șase Ńă ri, îns ă nu a
intrat în vigoare, nefiind ratificat ă de minimum trei state.
În ceea ce prive ște confiscarea produsului criminalit ăŃii, aceast ă
problem ă se pune, îndeosebi, în leg ătur ă cu combaterea unor forme
grave ale criminalit ăŃii transna Ńionale organizate, cum ar fi: traficul de
droguri, de arme și explozivi, terorismul interna Ńional. În aceast ă ma-
terie, Consiliul Europei a adoptat dou ă importante instrumente juridice:
Conven Ńia european ă privind sp ălarea banilor, depistarea,
sechestrul și confiscarea produselor infrac Ńiunii a fost adoptat ă de
Comitetul mini ștrilor și deschis ă spre semnare, la 8 noiembrie 1990.
Conven Ńia stabile ște m ăsurile ce trebuie luate la nivel na Ńional, de
statele membre: confiscarea, m ăsuri de investiga Ńie și m ăsuri provizorii.
Ea oblig ă p ărŃile s ă adopte prerogative și tehnici speciale de investiga Ńie
și instituie obliga Ńia pentru p ărŃi s ă confere caracter de infrac Ńiune unor
acte de sp ălare a banilor; conven Ńia reglementeaz ă, totodat ă, principiile
generale și m ăsurile de cooperare interna Ńional ă, asisten Ńa în scop de
investiga Ńii, m ăsurile provizorii ce trebuie dispuse la cererea alt ei p ărŃi,
confiscarea și modul de executare al acesteia, în cazul instrume ntelor
sau produselor, motivele de refuz și anulare a confisc ării. Conven Ńia
trateaz ă, de asemenea, procedura în lipsa inculpatului, not ificarea unor
documente și protejarea dreptului ter Ńilor, problema secretului bancar,
recunoa șterea hot ărârilor str ăine, regulile de procedur ă și cooperare în
aceast ă materie. Nu sunt omise dou ă aspecte importante: problema
confiden Ńialit ăŃii și problema desp ăgubirilor, în caz de responsabilitate
pentru daune provocate unei persoane. Conven Ńia a fost semnat ă de 27
de state, din care 14 au ratificat-o deja.
Acordul referitor la combaterea traficului ilicit d e droguri
desf ăș urat în marea liber ă, pentru punerea în aplicare a art. 17 din
Conven Ńia Na Ńiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupef iante și
substan Ńe psihotrope, a fost deschis spre semnare statelor membre ale
Consiliului Europei, la 31 ianuarie 1995. Acordul d efine ște termenii
utiliza Ńi în cuprinsul textului: „statul care intervine”, „ competen Ńa pre-
feren Ńial ă”, „infrac Ńiune pertinent ă” și „nav ă”. Apoi, trateaz ă proble-
mele esen Ńiale ale cooper ării interna Ńionale, în scopul reprim ării trafi-
cului de stupefiante în marea liber ă: principii generale, procedurile
navelor și executarea acestora, dispozi Ńii privind exercitarea compe-

218 ten Ńei de c ătre statul care intervine și statul pavilionului, precum și o
serie de reguli generale de procedur ă, mai precis: autorit ăŃile compe-
tente, forma cererilor și limba în care sunt redactate, con Ńinutul cere-
rilor, informarea proprietarilor și c ăpitanilor de nav ă, utilizarea res-
trâns ă a informa Ńiilor, suportarea cheltuielilor și a daunelor-interese.
Acordul a fost semnat de cinci Ńă ri, îns ă nu a intrat înc ă în vigoare.
În ceea ce prive ște cooperarea referitoare la armele de foc,
Consiliul Europei a elaborat Conven Ńia european ă asupra contro-
lului dobândirii și de Ńinerii armelor de foc de c ătre particulari ,
deschis ă spre semnare statelor membre la 28 iunie 1978. Con ven Ńia
stabile ște obliga Ńiile p ărŃilor în reprimarea traficului ilicit cu arme de
foc, acestea având libertatea deplin ă s ă elaboreze reglement ările
legale necesare. Notificarea tranzac Ńiilor cu arme de foc este
obligatorie: statul contractant pe teritoriul c ăruia o arm ă este vândut ă,
transferat ă sau cedat ă cu orice titlu unei persoane cu re ședin Ńa pe
teritoriul altei p ărŃi contractante trebuie s ă notifice acest lucru acelei
părŃi. Conven Ńia instituie și un alt sistem de control interna Ńional, cel
al dublei autoriz ări, conform c ăruia fiecare parte contractant ă ia
măsurile potrivite pentru a se asigura c ă nici o arm ă de foc aflat ă pe
teritoriul s ău nu va fi vândut ă, transferat ă sau cedat ă, sub orice titlu,
unei persoane care nu este rezident ă acolo și care nu a ob Ńinut, în
prealabil, autoriza Ńia autorit ăŃilor competente ale p ărŃii contractante
respective. Conven Ńia prevede și posibilitatea ca aceste autoriza Ńii s ă
fie înlocuite printr-un permis interna Ńional. Ulterior, Comitetul
Mini ștrilor a completat, printr-o recomandare, prevederi le Conven Ńiei.
Conven Ńia a fost semnat ă de 16 state (între care și România), dintre
care 9 au și ratificat-o deja.
În ceea ce prive ște desp ăgubirea victimelor unei infrac Ńiuni
violente , o Conven Ńie european ă a fost deschis ă spre semnare statelor
membre ale Consiliului Europei la 24 noiembrie 1983 .
De și, de principiu, desp ăgubirea victimei ar trebui s ă cad ă în
sarcina infractorului, în practic ă, acest lucru se întâmpl ă foarte rar,
mai ales c ă, de multe ori, infractorul nu este descoperit sau este
insolvabil. Scopurile Conven Ńiei sunt: armonizarea pe plan european a
principiilor directoare (dispozi Ńii minimale) relative la desp ăgubirea
victimelor infrac Ńiunilor violente; asigurarea cooper ării între p ărŃile
contractante în acest domeniu, includerea desp ăgubirii victimelor
str ăine de c ătre statul pe teritoriul c ăruia s-a comis infrac Ńiunea și
asisten Ńa mutual ă asupra tuturor problemelor referitoare la aceast ă
desp ăgubire. Specific acestei conven Ńii este faptul c ă ea nu se aplic ă
direct de c ătre state, ci p ărŃile se angajeaz ă s ă-și adapteze legisla Ńia

219 prezent ă și viitoare, precum și practica administrativ ă, la principiile
enun Ńate de Conven Ńie.
În completarea dispozi Ńiilor Conven Ńiei, Comitetul Mini ștrilor a
adoptat o recomandare în leg ătur ă cu pozi Ńia victimei în cadrul
dreptului penal și a procedurii penale. Conven Ńia a fost semnat ă de 14
Ńă ri, fiind ratificat ă de 10 state semnatare; România nu a semnat înc ă
aceast ă Conven Ńie.
Cu ocazia reuniunii sale, din 21-25 martie 1994, Co mitetul euro-
pean pentru probleme criminale a aprobat textul def initiv al Proiec-
tului Conven Ńiei europene generale asupra cooper ării interstatale
în domeniul penal , care con Ńine: dispozi Ńiile comune aplicabile celor
patru metode specifice cooper ării interstatale în domeniul penal
(extr ădarea, asisten Ńa juridic ă în materie penal ă, transmiterea proce-
durilor represive, supravegherea și executarea sanc Ńiunilor); normele
relative privind coexisten Ńa între tratatele deja existente în acest
domeniu și tratatul multilateral propus.
Cea de-a 19-a Conferin Ńă a Mini ștrilor Europeni de Justi Ńie a
recomandat Comitetului Mini ștrilor al Consiliului Europei crearea
unui Grup multidisciplinar asupra corup Ńiei , care, potrivit manda-
tului încredin Ńat, și-a alc ătuit un Program de lucru detaliat, cu
scaden Ńă în anul 2000, format din patru capitole:
1. distinc Ńia între ceea ce este permis și ceea ce este interzis în
materie de corup Ńie;
2. institu Ńii și categorii de persoane cu roluri și responsabilit ăŃi
specifice în raport cu corup Ńia;
3. prevenirea, investigarea, sanc Ńionarea corup Ńiei și cooperarea
interna Ńional ă;
4. subiecte cu caracter general, importante pentru lupta împo-
triva corup Ńiei, între care finan Ńarea partidelor politice, rolul grupu-
rilor de presiune, mass-media și lupta împotriva corup Ńiei.
În cadrul aceluia și program, Grupul multidisciplinar asupra
corup Ńiei și-a propus și realizarea unor cercet ări criminologice asupra
fenomenului corup Ńiei.
Printre preocup ările Ini Ńiativei Central-Europene se num ără și
fenomenul crimei organizate, care cap ătă conota Ńii specifice în fostele
Ńă ri totalitare și aflate în tranzi Ńie. La 25 octombrie 1997, Pre ședin Ńii
Parlamentelor Ini Ńiativei Central-Europene au lansat Carta de la
Trieste asupra crimei organizate , iar la Conferin Ńa mini ștrilor de
externe din statele membre ale organiza Ńiei men Ńionate (Trieste,
9-10 octombrie 1998) a fost adoptat ă Declara Ńia asupra crimei
organizate (cele dou ă documente sunt prezentate în anex ă).

220

CONCLUZII
1. Din perspectiva lumii interlope

Lumea interlop ă se constituie ca segment al societ ăŃii, segment
marginal și indezirabil, dar imposibil de ignorat.
Momentul apari Ńiei lumii interlope este greu de plasat în timp.
Fiind un fenomen eminamente urban, am putea avansa ideea c ă lumea
interlop ă, ca form ă de organizare a infractorilor, a ap ărut aproximativ
în aceea și perioad ă cu apari Ńia și dezvoltarea ora șelor. Desigur, nu a șa
cum ni se înf ăŃișeaz ă ast ăzi, dar având acela și specific.
De asemenea, este dificil de precizat num ărul exact al membri-
lor lumii interlope. Caracterul urban al acesteia p ermite îns ă locali-
zarea și delimitarea cu o oarecare precizie, a zonelor în care î și desf ă-
șoar ă activitatea, a șa-numitele „zone de influen Ńă ”.
Pe parcursul acestei lucr ări am încercat prezentarea și, în acela și
timp, explicarea mecanismelor ce fac posibile exist en Ńa și func Ńio-
narea, continuitatea, în timp și spa Ńiu, a lumii interlope, a șa cum apare
ea ast ăzi. De asemenea, am încercat și conturarea tendin Ńelor de
evolu Ńie în viitor și a formelor pe care le poate c ăpăta.
Astfel, din cele prezentate se pot trage o serie de concluzii:
a) Lumea interlop ă este o form ă de organizare ra Ńional ă a
grupurilor de infractori, în scopul realiz ării cât mai eficiente a
diferitelor activit ăŃi cu caracter ilegal și ilicit.
Astfel, lumea interlop ă apare ca un sistem complex și dinamic,
ale c ărui elemente componente (grupurile de infractori) i nterac Ńio-
neaz ă și se interrela Ńioneaz ă permanent în vederea atingerii unor
scopuri comune: ob Ńinerea unui profit maxim cu minimum de efort,
prin eludarea normelor morale și juridice unanim admise și respectate
la nivelul întregii societ ăŃi.
b) Lumea interlop ă prezint ă o deosebit ă capacitate de res-
tructurare și adaptare la diverse situa Ńii, care-i asigur ă supravie-
Ńuirea și continuitatea . Aceast ă capacitate îi ofer ă posibilitatea de a
trece cu relativ ă u șurin Ńă peste schimb ările socio-economice și
politice ce au loc într-o societate, reu șind s ă se adapteze cu mare
rapiditate la situa Ńii mai mult sau mai pu Ńin dificile.

221 De aceea, este pu Ńin probabil ca lumea interlop ă s ă dispar ă la un
moment dat. Dup ă cum am mai afirmat, lumea interlop ă poate fi cel
mult Ńinut ă sub un oarecare control de c ătre organele de ordine, dar în
nici un caz nu poate fi anihilat ă.
c) Lumea interlop ă se mai caracterizeaz ă și printr-un ridicat
grad de coeziune intern ă, asigurat și garantat de un sistem
normativ propriu, respectat cu stricte Ńe de to Ńi membrii s ăi.
Acest sistem normativ, sau „legile nescrise” ale lu mii interlope,
mai are și rolul de a proteja lumea interlop ă de interven Ńiile externe
(în special ale organelor poli Ńiene ști), de a-i asigura ermetismul în fa Ńa
celorlal Ńi membrii ai societ ăŃii.
În acela și timp, „legile nescrise” asigur ă func Ńionarea în condi Ńii
optime a grupurilor de infractori ce compun lumea i nterlop ă.
d) Succesul activit ăŃilor specifice lumii interlope este facili-
tat de anumite disfunc Ńionalit ăŃi existente în cadrul diferitelor
sfere ale vie Ńii sociale.
Este cunoscut faptul c ă o infrac Ńiune nu este comis ă decât atunci
când exist ă oportunitatea realiz ării acestui fapt. Un infractor, și mai
ales un infractor experimentat, nu porne ște la înf ăptuirea unei
infrac Ńiuni decât atunci când consider ă c ă exist ă cel pu Ńin o șans ă
minim ă de reu șit ă.
O u șă uitat ă deschis ă la ma șin ă sau la apartament, manevrarea
neglijent ă a banilor sau a obiectelor de valoare, receptivita tea unui
func Ńionar în ceea ce prive ște mita, lacunele sau ambiguit ăŃile
legislative, abil speculate de avoca Ńi în favoarea clien Ńilor lor, sunt tot
atâtea oportunit ăŃi create infractorilor de a- și duce la îndeplinire
activit ăŃile ilegale. Astfel, societatea are partea ei de vi n ă, în ceea ce
prive ște fenomenul infrac Ńional, prin crearea acestor oportunit ăŃi.
În acela și timp, lumea interlop ă, în rela Ńiile cu ceilal Ńi membrii
ai societ ăŃii, speculeaz ă ceea ce în limbaj uzual numim „vicii” sau
„sl ăbiciuni omene ști”. Astfel, nu ar exista escroci dac ă nu ar exista
lăcomia sau naivitatea; nu ar exista proxene Ńi și prostituate, dac ă nu ar
exista amatori de experien Ńe sexuale tarifate; nu ar exista trafican Ńi de
alcool, Ńig ări sau droguri, dac ă nu ar exista consumatori de a șa ceva.
Și exemplele pot continua.
De asemenea, socializarea inadecvat ă, împreun ă cu dificult ăŃile
materiale sunt veritabile produc ătoare de infractori.
Institu Ńia penitenciar ă are, la rândul ei, o serie de disfunc Ńio-
nalit ăŃi, care duc la situa Ńii paradoxale: o pedeaps ă privativ ă de
libertate apare pentru mul Ńi infractori mai degrab ă ca un „curs de
specializare” și „profesionalizare” în comiterea infrac Ńiunilor.

222 e) Modul de via Ńă specific lumii interlope este, în fapt, o
alternativ ă la modul de via Ńă considerat „normal”, în scopul
supravie Ńuirii . Cu alte cuvinte, este o form ă de adaptare a indivizilor
la condi Ńii percepute de ei ca dificile și imposibil de dep ăș it altfel.
De fapt, putem observa c ă scopurile urm ărite de membrii lumii
interlope coincid cu cele admise și vizate de societate, în general.
Diferen Ńa apare, îns ă, în ceea ce prive ște mijloacele utilizate pentru a
atinge aceste scopuri, lumea interlop ă folosind cu predilec Ńie mijloace
ilegale și imorale.
f) Lumea interlop ă evolueaz ă împreun ă cu restul societ ăŃii,
beneficiind în aceea și m ăsur ă de progresul tehnico- știin Ńific . Pentru
a argumenta aceast ă afirma Ńie, este deja de ajuns s ă ne gândim la
autoturismele și mijloacele de comunicare de la distan Ńă performante,
utilizate de infractori, precum și la apari Ńia unor noi tipuri de infrac Ńiuni,
cum ar fi infrac Ńiunile realizate cu ajutorul computerelor.
g) În ciuda efectelor negative în plan social ale act ivit ăŃilor
specifice lumii interlope, aceasta este oarecum tol erat ă de societate .
De altfel, impunerea ordinii și respect ării normelor de convie Ńuire social ă
necesit ă existen Ńa unui exemplu negativ, pentru a înt ări pozi Ńia sistemului
de norme și valori dominant, recunoscut de societate în ansam blul ei.
Este evident c ă aceast ă realitate, numit ă „lume interlop ă”,
oscilând pe grani Ńa dintre legal și ilegal, dincolo de aspectele juridice,
prezint ă profunde implica Ńii sociale. Dup ă cum am afirmat și în primul
capitol, interesul general este de a o controla, ia r primul pas în acest
sens este încercarea de a descifra și în Ńelege mecanismele care stau la
baza existen Ńei ei. În momentul în care vom cunoa ște aceste mecanisme
și legit ăŃi care dau via Ńă lumii interlope vom reu și, într-adev ăr, s ă o
control ăm, și nu doar s ă trăim cu iluzia acestui control.
2. Din perspectiva crimei organizate
Pe temeiul elementelor și datelor expuse pân ă acum se poate
afirma cu certitudine c ă fenomenul crimei organizate a cunoscut în
ultimii ani o expansiune f ără precedent caracterizat ă prin cre șterea de
la zi la zi a formelor sale de manifestare, acestea urcând de la
domeniile tradi Ńionale – cum sunt jocurile de noroc, cam ăta și
prostitu Ńia, la traficul interna Ńional de automobile furate, furtul
obiectelor de art ă și arheologie, fraude cu c ărŃi de credit, comer Ń cu
animale rare, trafic de arme – și culminând cu organizarea activit ăŃilor
infrac Ńionale dup ă modelul companiilor legale, cu sectoare de
achizi Ńii, produc Ńie, transport și desfacere, al ături de care se afl ă

223 sectorul de „constrângere”, care intr ă în ac Ńiune când una din roti Ńele
sistemului se blocheaz ă.
Desf ăș urarea acestor activit ăŃi criminale este legat ă întotdeauna
de nevoia de a sp ăla banii, opera Ńiune care, în prezent, se execut ă prin
metode noi și tot mai sofisticate, prin intermediul c ărora cartelurile
criminale pot prelua chiar controlul unor institu Ńii bancare.
În aceste condi Ńii, statele au încercat s ă creeze instrumente legale
cât mai eficiente și operative, prin care s ă se asigure stoparea sau cel
pu Ńin diminuarea fenomenului infrac Ńional al crimei organizate.
Este vorba, în primul rând, de incriminarea în Codu rile penale,
ca infrac Ńiuni de-sine-st ătătoare, a faptelor care pot c ăpăta comple-
xitatea și gradul de pericol social ale unei activit ăŃi de tipul crimei
organizate. În unele state, reglementarea penal ă a mers și mai în
profunzime, în sensul c ă împrejurarea c ă o persoan ă este membr ă a
unei organiza Ńii criminale este considerat ă ca o circumstan Ńă agravan-
tă, în cazul s ăvâr șirii uneia din infrac Ńiunile prezentate în partea
special ă a Codului penal și care poate forma con Ńinutul modalit ăŃii de
manifestare a crimei organizate. Mai mult decât atâ t, în alte state,
împrejurarea c ă o persoan ă este membr ă a unei organiza Ńii criminale
este incriminat ă ca infrac Ńiune de-sine-st ătătoare.
Datorit ă faptului c ă formele de existen Ńă a crimei organizate
cunosc o mare varietate și fiecare stat v ăde ște o anumit ă specificitate
în ceea ce prive ște ponderea uneia sau alteia dintre aceste forme, î n
anumite situa Ńii s-a sim Ńit nevoia ca, pe lâng ă reglementarea general ă
cuprins ă în Codurile penale, aceasta s ă fie dublat ă prin legi speciale
(Fran Ńa, Germania, Italia).
Alte state merg mai departe, înt ărind reglementarea intern ă cu
privire la crima organizat ă prin tratate bilaterale, menite s ă faciliteze
circula Ńia informa Ńiilor între organele competente în materie ale
diferitelor state și s ă m ăreasc ă operativitatea în lupta împotriva crimei
organizate, cum este Tratatul de întrajutorare judi ciar ă, semnat în
1973 de Elve Ńia și SUA.
Cu toate acestea, rapoartele prezentate și dezbaterile ce au avut
loc, în ultima perioad ă, în cadrul organismelor specializate ale ONU
și Uniunii Europene au scos în eviden Ńă faptul c ă eforturile întreprinse
de state pentru a face fa Ńă cre șterii criminalit ăŃii organizate s-au soldat
cu rezultate minime, în timp ce o multitudine de fa ctori au determinat
o rapid ă interna Ńionalizare a fenomenului, avându-se aici în vedere, în
special, Ńă rile Europei Centrale și de Est, Rusia constituind, în fapt,
unul dintre focarele cele mai importante ale crimei organizate, al ături
de SUA și Italia.

224 În cadrul problematicii generale privind crima orga nizat ă, aspec-
tul cel mai acut și cu ponderea cea mai mare la nivel mondial îl
constituie activitatea de sp ălare a banilor, care a c ăpătat, în ultimul timp
propor Ńiile unei afaceri de amploare. Este adev ărat, c ă de multe ori,
descoperirea unor activit ăŃi de acest gen este îngreunat ă de supraînc ăr-
carea sistemului financiar-interna Ńional, astfel încât este foarte dificil s ă
se urm ăreasc ă conturile, opera Ńiunile contabile și traseele întortocheate
utilizate de societ ăŃile și întreprinderile aflate sub controlul organiza Ńiei
criminale. La aceasta se adaug ă și secretul opera Ńiunilor bancare, care
este utilizat de infractori tocmai în acoperirea op era Ńiunilor ilicite și în
sp ălarea banilor, dar și faptul c ă, în acest domeniu, preg ătirea poli Ńiști-
lor, procurorilor și judec ătorilor nu a Ńinut pasul cu dezvoltarea func Ńio-
nal ă și material ă a sistemului bancar.
Al ături de aceste împrejur ări obiective, trebuie men Ńionat și
faptul c ă sp ălarea banilor nu este înc ă incriminat ă ca infrac Ńiune în
multe Ńă ri, printre care și România, de și Conven Ńia ONU împotriva
traficului de droguri și substan Ńe psihotrope din 1988 oblig ă statele
semnatare și la adoptarea unor legi și regulamente bancare mai severe,
care s ă combat ă tentativele de sp ălare a banilor proveni Ńi din activit ăŃi
infrac Ńionale, în general, și din traficul de droguri, în special.
Este unanim recunoscut de c ătre speciali știi în materie faptul c ă
omenirea va fi confruntat ă, în viitor, cu o cre ștere exploziv ă a crimi-
nalit ăŃii organizate în materie de informatic ă, situa Ńie ce impune, în
scop preventiv, adoptarea de urgen Ńă a unei legisla Ńii adecvate, preg ă-
tirea de speciali ști în domeniu, inclusiv investigatori și anchetatori,
concomitent cu îmbun ătăŃirea modului de supraveghere a sistemului
financiar-bancar. Noile prevederi legislative ce ur meaz ă a se adopta
trebuie, în mod obligatoriu, s ă reglementeze și s ă permit ă o detectare
mai rapid ă a opera Ńiunilor de sp ălare a banilor, prin instituirea unor
obliga Ńii ferme pentru func Ńionarii bancari de a supraveghea și
denun Ńa opera Ńiunile ilegale sau dubioase, precum și prin limitarea
secretului bancar, care, la ora actual ă, favorizeaz ă extrem de eficient
manoperele frauduloase de natur ă a șterge urmele surselor și originii
unor sume imense de provenien Ńă ilicit ă.
Aceste m ăsuri se impun ca o necesitate, cu atât mai mult cu cât se
pare c ă secolul XXI va aduce cu sine o înflorire f ără precedent a tuturor
activit ăŃilor considerate ca fiind forme de manifestare a cr imei
organizate. Aceasta înseamn ă c ă ea va dispune de o structur ă organiza-
toric ă mult mai sofisticat ă și un staff mult mai bine preg ătit, r ăspândite
practic în întreaga lume, ceea ce îi va da posibili tatea s ă exercite o
enorm ă influen Ńă , atât în domeniul economic, cât și în cel politic.

225 În acest sens, unul dintre cei mai celebri anali ști în domeniu,
Richter H. Moore Jr., aprecia c ă:
„Membrii structurilor criminale sunt pe punctul de a de Ńine
pozi Ńii cheie în activit ăŃi economice perfect legale, al ături de cele
de Ńinute în activit ăŃile de tip mafiot. Crima organizat ă va dispune de
cea mai performant ă tehnologie și cei mai preg ăti Ńi speciali ști, ceea
ce îi va conferi o putere f ără precedent și îi va permite s ă opereze la o
scar ă inimaginabil ă ast ăzi.
Aceast ă viziune asupra crimei organizate a secolului XXI, va
deveni curând realitate”.

226

ANEXE

1. Legea nr. 78/8 mai 2000 – pentru prevenirea, descop erirea
și sanc Ńionarea faptelor de corup Ńie

2. Carta de la Trieste asupra crimei organizate

3. Declara Ńia asupra combaterii crimei organizate adoptat ă
de mini ștrii de interne din statele membre ale Ini Ńiativei Central-
Europene

227

228 Anexa 1
LEGEA NR. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea și sanc Ńionarea
faptelor de corup Ńie

Capitolul I
Dispozi Ńii generale

Art. 1. – (1) Prezenta lege instituie m ăsuri de prevenire, descoperire
și sanc Ńionare a faptelor de corup Ńie și se aplic ă urm ătoarelor persoane:
a) care exercit ă o funcŃie public ă, indiferent de modul în care au
fost învestite, în cadrul autorit ăŃilor publice sau institu Ńiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potriv it legii, o
func Ńie sau o îns ărcinare, în m ăsura în care particip ă la luarea
deciziilor sau le pot influen Ńa, în cadrul serviciilor publice, regiilor
autonome, societ ăŃilor comerciale, companiilor na Ńionale, societ ăŃilor
na Ńionale, unit ăŃilor cooperatiste sau al altor agen Ńi economici;
c) care exercit ă atribu Ńii de control, potrivit legii;
d) care acord ă asisten Ńă specializat ă unit ăŃilor prev ăzute la lit. a) și
b), în m ăsura în care particip ă la luarea deciziilor sau le pot influen Ńa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizeaz ă, controleaz ă sau
acord ă asisten Ńă specializat ă, în m ăsura în care particip ă la luarea
deciziilor sau le pot influen Ńa, cu privire la: opera Ńiuni care antreneaz ă
circula Ńia de capital, opera Ńiuni de banc ă, de schimb valutar sau de
credit, opera Ńiuni de plasament, în burse, în asigur ări, în plasament
mutual ori privitor la conturile bancare și cele asimilate acestora,
tranzac Ńii comerciale, interne și interna Ńionale;
f) care de Ńin o func Ńie de conducere într-un partid sau într-o
forma Ńiune politic ă, într-un sindicat, într-o organiza Ńie patronal ă ori
într-o asocia Ńie fără scop lucrativ sau funda Ńie;
g) alte persoane fizice decât cele prev ăzute la lit. a) -f), în condi-
Ńiile prev ăzute de lege.

Capitolul II
Reguli speciale de comportament privind anumite cat egorii
de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corup Ńie
Art. 2. – Persoanele prev ăzute la art. 1 sunt obligate s ă îndepli-
neasc ă îndatoririle ce le revin din exercitarea func Ńiilor, atribu Ńiilor sau

229 îns ărcin ărilor încredin Ńate, cu respectarea strict ă a legilor și a normelor
de conduit ă profesional ă, și s ă asigure ocrotirea și realizarea drepturilor
și intereselor legitime ale cet ăŃenilor, f ără s ă se foloseasc ă de func Ńiile,
atribu Ńiile ori îns ărcin ările primite, pentru dobândirea pentru ele sau
pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloa se necuvenite.
Art. 3. – (1) Persoanele prev ăzute la art. 1 lit. a), precum și
persoanele care de Ńin o func Ńie de conducere, de la directori, inclusiv,
în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor na Ńionale, societ ăŃilor
na Ńionale, societ ăŃilor comerciale la care statul sau o autoritate a
administra Ńiei publice locale este ac Ńionar, institu Ńiilor publice
implicate în realizarea procesului de privatizare, B ăncii Na Ńionale a
României, b ăncilor la care statul este ac Ńionar majoritar, au obliga Ńia
să î și declare averea, în condi Ńiile prev ăzute de Legea nr. 115/1996
privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistra Ńilor,
func Ńionarilor publici și a unor persoane cu func Ńii de conducere.
(2) Nedepunerea declara Ńiei de avere de c ătre persoanele
prev ăzute la alin. (1) atrage declan șarea din oficiu a procedurii de
control al averii, în condi Ńiile Legii nr. 115/1996.
Art. 4. – (1) Persoanele prev ăzute la art. 1 lit. a) și c) au
obliga Ńia s ă declare, în termen de 30 de zile de la primire, or ice
dona Ńie direct ă ori indirect ă sau daruri manuale primite în leg ătur ă cu
exercitarea func Ńiilor sau atribu Ńiilor lor, cu excep Ńia celor care au o
valoare simbolic ă.
(2) Dispozi Ńiile Legii nr. 115/1996 referitoare la modalitatea
depunerii declara Ńiei de avere se aplic ă, în mod corespunz ător, și în
cazul prev ăzut la alin. (1).

Capitolul III
Infrac Ńiuni
Sec Ńiunea 1
Categorii de infrac Ńiuni
Art. 5. – (1) În în Ńelesul prezentei legi, sunt infrac Ńiuni de
corup Ńie infrac Ńiunile prev ăzute la art. 254-257 din Codul penal,
precum și infrac Ńiunile prev ăzute în legi speciale, ca modalit ăŃi
specifice ale infrac Ńiunilor prev ăzute la art. 254-257 din Codul
penal, în func Ńie de calitatea persoanelor care s ăvâr șesc sau fa Ńă de
care se s ăvâr șesc faptele ori în raport cu sectoarele de activita te
unde acestea se comit.

230 (2) În în Ńelesul prezentei legi, sunt infrac Ńiuni asimilate
infrac Ńiunilor de corup Ńie infrac Ńiunile prev ăzute la art. 10-13.
(3) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și infrac Ńiunilor
men Ńionate la art. 17, care sunt în leg ătur ă direct ă cu infrac Ńiunile de
corup Ńie sau cu cele asimilate acestora.

Sec Ńiunea a 2-a
Infrac Ńiuni de corup Ńie
Art. 6. – Infrac Ńiunile de luare de mit ă – prev ăzut ă la art. 254 din
Codul penal, de dare de mit ă – prev ăzut ă la art. 255 din Codul penal,
de primire de foloase necuvenite – prev ăzut ă la art. 256 din Codul
penal și de trafic de influen Ńă – prev ăzut ă la art. 257 din Codul penal
se pedepsesc, potrivit acelor texte de lege.
Art. 7. – (1) Fapta de luare de mit ă, prev ăzut ă la art. 254 din
Codul penal, dac ă a fost s ăvâr șit ă de o persoan ă care, potrivit legii,
are atribu Ńii de constatare sau de sanc Ńionare a contraven Ńiilor ori de
constatare, urm ărire sau judecare a infrac Ńiunilor, se sanc Ńioneaz ă cu
pedeapsa prev ăzut ă la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind s ăvâr-
șirea infrac Ńiunii de c ătre un func Ńionar cu atribu Ńii de control.
(2) Fapta de dare de mit ă, s ăvâr șit ă fa Ńă de una dintre persoanele
prev ăzute la alin. (1) sau fa Ńă de un func Ńionar cu atribu Ńii de control,
se sanc Ńioneaz ă cu pedeapsa prev ăzut ă la art. 255 din Codul penal, al
cărei maxim se majoreaz ă cu 2 ani.
(3) Infrac Ńiunile de primire de foloase necuvenite și trafic de
influen Ńă , dac ă au fost s ăvâr șite de una dintre persoanele men Ńionate
la alin. (1) și (2), se sanc Ńioneaz ă cu pedeapsa prev ăzut ă la art. 256
din Codul penal, respectiv la art. 257 din Codul pe nal, al c ărei maxim
se majoreaz ă cu 2 ani.
Art. 8. – Prevederile art. 254-257 din Codul penal se aplic ă și
managerilor, directorilor, administratorilor și cenzorilor societ ăŃilor
comerciale, companiilor și societ ăŃilor na Ńionale, ai regiilor autonome
și ai oric ăror al Ńi agen Ńi economici.
Art. 9. – În cazul infrac Ńiunilor prev ăzute în prezenta sec Ńiune,
dac ă sunt s ăvâr șite în interesul unei organiza Ńii, asocia Ńii sau grup ări
criminale ori ale unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influen Ńa
negocierile tranzac Ńiilor comerciale interna Ńionale ori schimburile sau
investi Ńiile interna Ńionale, maximum pedepsei prev ăzute de lege
pentru aceste infrac Ńiuni se majoreaz ă cu 5 ani.

231 Sec Ńiunea a 3-a
Infrac Ńiuni asimilate infrac Ńiunilor de corup Ńie
Art. 10. – Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani și
interzicerea unor drepturi urm ătoarele fapte, dac ă sunt s ăvâr șite în
scopul ob Ńinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte
foloase necuvenite:
a) stabilirea, cu inten Ńie, a unei valori diminuate, fa Ńă de valoarea
comercial ă real ă, a bunurilor apar Ńinând agen Ńilor economici la care
statul sau o autoritate a administra Ńiei publice locale este ac Ńionar, comi-
să în cadrul ac Ńiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzac Ńii comer-
ciale, ori a bunurilor apar Ńinând autorit ăŃilor publice sau institu Ńiilor
publice, în cadrul unei ac Ńiuni de vânzare a acestora, s ăvâr șit ă de cei
care au atribu Ńii de conducere, de administrare sau de gestionare;
b) acordarea de credite sau de subven Ńii cu înc ălcarea legii sau a
normelor de creditare, neurm ărirea, conform legii sau normelor de
creditare, a destina Ńiilor contractante ale creditelor sau subven Ńiilor ori
neurm ărirea creditelor restante;
c) utilizarea creditelor sau a subven Ńiilor în alte scopuri decât
cele pentru care au fost acordate.
Art. 11. – (1) Fapta persoanei care, în virtutea func Ńiei, a
atribu Ńiei ori a îns ărcin ării primite, are sarcina de a supraveghea, de a
controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini
pentru acesta vreo îns ărcinare, de a intermedia sau de a înlesni
efectuarea unor opera Ńiuni comerciale sau financiare de c ătre agentul
economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent
economic, dac ă fapta este de natur ă a-i aduce direct sau indirect
foloase necuvenite, se pedepse ște cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Dac ă fapta prev ăzut ă la alin. (1) a fost s ăvâr șit ă într-un inter-
val de 5 ani de la încetarea func Ńiei, atribu Ńiei ori îns ărcin ării, aceasta
se pedepse ște cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Art. 12. – Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani
urm ătoarele fapte, dac ă sunt s ăvâr șite în scopul ob Ńinerii pentru sine
sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase n ecuvenite:
a) efectuarea de opera Ńiuni financiare, ca acte de comer Ń, incom-
patibile cu func Ńia, atribu Ńia sau îns ărcinarea pe care o îndepline ște o per-
soan ă ori încheierea de tranzac Ńii financiare, utilizând informa Ńiile ob Ńi-
nute în virtutea func Ńiei, atribu Ńiei sau îns ărcin ării sale;
b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informa Ńii ce
nu sunt destinate publicit ăŃii ori permiterea accesului unor persoane
neautorizate la aceste informa Ńii.

232 Art. 13. – Fapta persoanei care îndepline ște o func Ńie de
conducere într-un partid sau într-o forma Ńiune politic ă, într-un sindicat
ori într-o asocia Ńie f ără scop lucrativ sau funda Ńie și care folose ște
influen Ńa ori autoritatea sa în scopul ob Ńinerii pentru sine ori pentru
altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite s e pedepse ște cu
închisoarea de la 1 la 5 ani.
Art. 14. – Dac ă faptele prev ăzute la art. 12 și 13 sunt s ăvâr șite în con-
di Ńiile art. 9, maximum pedepsei prev ăzute de lege se majoreaz ă cu 3 ani.
Art. 15. – Tentativa la infrac Ńiunile prev ăzute în prezenta sec Ńiu-
ne se pedepse ște.
Art. 16. – Dac ă faptele prev ăzute în prezenta sec Ńiune constituie,
potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infr ac Ńiuni mai grave,
acestea se pedepsesc în condi Ńiile și cu sanc Ńiunile stabilite în aceste legi.

Sec Ńiunea a 4-a
Infrac Ńiuni în leg ătur ă direct ă cu infrac Ńiunile de corup Ńie
Art. 17. – În în Ńelesul prezentei legi, urm ătoarele infrac Ńiuni sunt
în leg ătur ă direct ă cu infrac Ńiunile de corup Ńie sau cu infrac Ńiunile
asimilate acestora, prev ăzute la art. 10-13.
a) t ăinuirea bunurilor provenite din s ăvâr șirea unei infrac Ńiuni
prev ăzute în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a, precum și favorizarea persoa-
nelor care au comis o astfel de infrac Ńiune;
b) asocierea în vederea s ăvâr șirii unei infrac Ńiuni prev ăzute în
sec Ńiunile a 2-a și a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;
c) falsul și uzul de fals s ăvâr șite în scopul de a ascunde comiterea
uneia dintre infrac Ńiunile prev ăzute în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a sau
săvâr șite în realizarea scopului urm ărit printr-o asemenea infrac Ńiune;
d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, s ăvâr șit în rea-
lizarea scopului urm ărit printr-o infrac Ńiune prev ăzut ă în sec Ńiunile
a 2-a și a 3-a;
e) infrac Ńiunile de sp ălare a banilor, prev ăzute în Legea
nr. 21/1999 pentru prevenirea și sanc Ńionarea sp ălării banilor, atunci
când banii, bunurile sau alte valori provin din s ăvâr șirea unei
infrac Ńiuni prev ăzute în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a;
f) contrabanda cu bunuri provenite din s ăvâr șirea unei infrac-
Ńiuni prev ăzute în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a sau s ăvâr șit ă în realizarea
scopului urm ărit, printr-o asemenea infrac Ńiune;
g) infrac Ńiunile prev ăzute în Legea nr. 87/1994 pentru comba-
terea evaziunii fiscale, s ăvâr șite în leg ătur ă cu infrac Ńiunile prev ăzute
în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a;

233 h) infrac Ńiunea de bancrut ă frauduloas ă și celelalte infrac Ńiuni
prev ăzute în Legea nr. 31/1990 privind societ ăŃile comerciale, repu-
blicat ă, cu modific ările și complet ările ulterioare, s ăvâr șite în leg ătur ă
cu infrac Ńiunile prev ăzute în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a;
i) traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc
și al muni Ńiilor, traficul de persoane în scopul practic ării prostitu Ńiei, s ă-
vâr șite în leg ătur ă cu o infrac Ńiune prev ăzut ă în sec Ńiunile a 2-a și a 3-a.
Art. 18. – (1) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. a) -d) se
sanc Ńioneaz ă cu pedeapsa prev ăzut ă în Codul penal pentru aceste
infrac Ńiuni, al c ărei maxim se majoreaz ă cu 2 ani.
(2) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. e) se sanc Ńioneaz ă cu
pedepsele prev ăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea și
sanc Ńionarea sp ălării banilor, al c ăror maxim se majoreaz ă cu 3 ani.
(3) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. g) se sanc Ńioneaz ă cu
pedepsele prev ăzute în Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al
României, al c ăror maxim se majoreaz ă, în cazul contrabandei simple,
cu 3 ani, iar în cazul contrabandei calificate, cu 5 ani.
(4) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. g) se sanc Ńioneaz ă cu
pedepsele prev ăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea
evaziunii fiscale, al c ăror maxim se majoreaz ă cu 2 ani.
(5) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. h) se sanc Ńioneaz ă cu
pedepsele prev ăzute în Legea nr. 31/1990, republicat ă, al c ăror maxim
se majoreaz ă cu 2 ani.
(6) Infrac Ńiunile prev ăzute la art. 17 lit. i) se sanc Ńioneaz ă, dup ă
caz, cu pedepsele prev ăzute la art. 312, 279 sau 329 din Codul penal.

Sec Ńiunea a 5-a
Dispozi Ńii comune
Art. 19. – În cazul s ăvâr șirii infrac Ńiunilor la care se refer ă
prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte b unuri care au fost date
pentru a determina s ăvâr șirea infrac Ńiunii sau pentru a r ăspl ăti pe
infractor ori cele dobândite prin s ăvâr șirea infrac Ńiunii, dac ă nu sunt
restituite persoanei v ătămate și în m ăsura în care nu servesc la
desp ăgubirea acesteia, se confisc ă, iar dac ă bunurile nu se g ăsesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lo r în bani.
Art. 20. – În cazul în care s-a s ăvâr șit o infrac Ńiune dintre cele
prev ăzute în prezentul capitol, luarea m ăsurilor asiguratorii este
obligatorie.

234 Capitolul IV
Dispozi Ńii procedurale
Sec Ńiunea 1
Dispozi Ńii generale
Art. 21. – (1) Infrac Ńiunile prev ăzute de prezenta lege ca
infrac Ńiuni de corup Ńie sau ca infrac Ńiuni asimilate acestora ori ca
infrac Ńiuni în leg ătur ă direct ă cu infrac Ńiunile de corup Ńie, dac ă sunt
flagrante, se urm ăresc și se judec ă potrivit dispozi Ńiilor art. 465 și art.
467-479 din Codul de procedur ă penal ă.
(2) Dac ă infrac Ńiunile prev ăzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urm ă-
rirea penal ă și judecata se efectueaz ă potrivit procedurii de drept comun.
Art. 22. – În cazul infrac Ńiunilor prev ăzute în sec Ńiunea a 2-a din
cap. III, urm ărirea penal ă se efectueaz ă în mod obligatoriu de c ătre
procuror.

Sec Ńiunea a 2-a
Dispozi Ńii speciale privind descoperirea
și urm ărirea infrac Ńiunilor
Art. 23. – (1) Persoanele cu atribu Ńii de control sunt obligate s ă
în știin Ńeze organul de urm ărire penal ă sau, dup ă caz, organul de
constatare a s ăvâr șirii infrac Ńiunilor, abilitat de lege, cu privire la
orice date din care rezult ă indicii c ă s-a efectuat o opera Ńiune sau un
act ilicit ce poate atrage r ăspunderea penal ă, potrivit prezentei legi.
(2) Persoanele cu atribu Ńii de control sunt obligate, în cursul
efectu ării actului de control, s ă procedeze la asigurarea și conservarea
urmelor infrac Ńiunii, a corpurilor delicte și a oric ăror mijloace de
prob ă ce pot servi organelor de urm ărire penal ă.
Art. 24. – Persoanele prev ăzute la art. 1 lit. e), care cunosc
opera Ńiuni ce antreneaz ă circula Ńia de capitaluri sau alte activit ăŃi,
prev ăzute la art. 1, privind sume de bani, bunuri sau al te valori ce se
presupune c ă provin din infrac Ńiuni de corup Ńie sau asimilate acestora
ori din infrac Ńiuni ce au leg ătur ă cu acestea, au obliga Ńia s ă sesizeze
organele de urm ărire penal ă sau, dup ă caz, organele de constatare a
săvâr șirii infrac Ńiunii ori organele de control, abilitate de lege.
Art. 25. – (1) Îndeplinirea cu bun ă-credin Ńă a obliga Ńiilor prev ă-
zute la art. 23 și 24 nu constituie o înc ălcare a secretului profesional sau
bancar și nu atrage r ăspunderea penal ă, civil ă sau disciplinar ă.

235 (2) Dispozi Ńiile prev ăzute la alin. (1) se aplic ă chiar dac ă
cercetarea sau judecarea faptelor semnalate au cond us la neînceperea
sau încetarea urm ăririi penale ori la achitare.
(3) Sesiz ările anonime nu pot fi luate în considerare.
(4) Neîndeplinirea cu rea-credin Ńă a obliga Ńiilor prev ăzute la art.
23 și 24 constituie infrac Ńiuni și se pedepsesc potrivit art. 262 din
Codul penal.
Art. 26. – Secretul bancar și cel profesional nu sunt opozabile orga-
nelor de urm ărire penal ă, instan Ńelor de judecat ă sau Cur Ńii de Conturi.
Art. 27. – (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la s ăvâr șirea
uneia dintre infrac Ńiunile prev ăzute de prezenta lege, în scopul
strângerii de probe sau al identific ării f ăptuitorului, procurorul poate
să dispun ă pentru o durat ă de cel mult 30 de zile:
(a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor
asimilate acestora;
(b) punerea sub supraveghere sau sub ascultare a li niilor telefonice;
(c) accesul la sisteme informa Ńionale;
(d) comunicarea de acte autentice sau sub semn ătur ă privat ă de
documente bancare, financiare ori contabile.
(e) Pentru motive temeinice, m ăsurile pot fi prelungite de procuror
prin ordonan Ńă motivat ă, fiecare prelungire neputând dep ăș i 30 de zile.
(2) În cursul judec ăŃii instan Ńa poate dispune prelungirea acestor
măsuri prin încheiere motivat ă.
Art. 28. – (1) Se instituie, prin prezenta lege, Sec Ńia de
combatere a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate, care func Ńioneaz ă în
cadrul Parchetului de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie, ca
structur ă specializat ă în acest domeniu la nivel na Ńional.
(2) Se instituie, de asemenea, prin prezenta lege s ervicii de
combatere a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate în cadrul parchetelor
de pe lâng ă Cur Ńile de apel și Birouri de combatere a corup Ńiei și
criminalit ăŃii organizate în cadrul Parchetelor de pe lâng ă tribunale, ca
structuri teritoriale specializate în acest domeniu . Activitatea acestor
servicii și birouri este coordonat ă și controlat ă de Sec Ńia de combatere
a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate din cadrul Parchetului de pe
lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie.
(3) Sec Ńia de combatere a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate din
cadrul Parchetului de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie, precum și
serviciile și birourile prev ăzute la alin. (2) efectueaz ă, potrivit Codului
de procedur ă penal ă și altor legi speciale, urm ărirea penal ă privind
infrac Ńiunile de corup Ńie prev ăzute în prezenta lege, precum și infrac Ńiu-
nile s ăvâr șite în condi Ńiile crimei organizate. De asemenea, sec Ńia con-

236 duce și controleaz ă activit ăŃile procesuale efectuate de organele poli Ńiei
și de alte organe implicate în descoperirea și urm ărirea penal ă a acestor
infrac Ńiuni, supraveghind ca actele îndeplinite de aceste organe s ă fie
efectuate cu respectarea dispozi Ńiilor legale.
(4) În scopul efectu ării cu celeritate și, în mod temeinic, a
activit ăŃilor de descoperire și de urm ărire a infrac Ńiunilor de corup Ńie
și a infrac Ńiunilor asimilate acestora, prev ăzute în prezenta lege, la
cererea procurorului general al Parchetului de pe l âng ă Curtea
Suprem ă de Justi Ńie, organele care au competen Ńe legale în
descoperirea și urm ărirea acestor infrac Ńiuni vor delega, timp de un
an, num ărul necesar de persoane specializate în acest domen iu, pentru
a îndeplini, sub directa conducere, supravegherea și controlul
nemijlocit al procurorilor din Sec Ńia de combatere a corup Ńiei și
criminalit ăŃii organizate, din cadrul Parchetului de pe lâng ă Curtea
Suprem ă de Justi Ńie, actele procesuale conferite de lege.
(5) Pentru clarificarea unor probleme tehnice de sp ecialitate, pot
func Ńiona, în condi Ńiile alin. (4), pe lâng ă Sec Ńia de combatere a
corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate din cadrul Parchetului de pe
lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie, speciali ști în domeniul financiar,
bancar, vamal sau din alte asemenea domenii.
(6) Prevederile alin. (4) și (5) se aplic ă, în mod corespunz ător, și
în cazul structurilor specializate în domeniul coru p Ńiei și criminalit ăŃii
organizate, care func Ńioneaz ă la nivel teritorial.
(7) Sec Ńia de combatere a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate din
cadrul Parchetului de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie, precum și
structurile corespunz ătoare teritoriale vor efectua și opera Ńiuni de cen-
tralizare, analizare și valorificare a datelor și informa Ńiilor de Ńinute de ele
sau primite de la celelalte organisme implicate în lupta împotriva co-
rup Ńiei și criminalit ăŃii organizate, constituindu-se în felul acesta o ba nc ă
de date în domeniul faptelor de corup Ńie și al criminalit ăŃii organizate.
(8) Structura, precum și statele de personal și de func Ńii ale
Sec Ńiei de combatere a corup Ńiei și criminalit ăŃii organizate din cadrul
Parchetului de pe lâng ă Curtea Suprem ă de Justi Ńie, ale serviciilor și
birourilor teritoriale specializate, se vor stabili în condi Ńiile Legii nr.
92/1992 pentru organizarea judec ătoreasc ă, republicat ă, cu
modific ările ulterioare.
Art. 29. – (1) Pentru judecarea infrac Ńiunilor de corup Ńie și a
infrac Ńiunilor asimilate acestora, prev ăzute în prezenta lege, pot fi
constituite complete specializate, potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992
pentru organizarea judec ătoreasc ă, republicată, cu modific ările ulterioare.

237 (2) Judec ătorii care compun aceste complete specializate, pro cu-
rorii care func Ńioneaz ă în cadrul Sec Ńiei de combatere a corup Ńiei și
criminalit ăŃii organizate din cadrul Parchetului de pe lâng ă Curtea
Suprem ă de Justi Ńie, al serviciilor și birourilor teritoriale specializate,
precum și persoanele prev ăzute la art. 28 alin. (4), (5) și (6) vor primi,
pe lâng ă celelalte drepturi b ăne ști, un spor de 30% din salariul de baz ă.

Sec Ńiunea a 3-a
Dispozi Ńii comune
Art. 30. – Hot ărârea judec ătoreasc ă definitiv ă de condamnare
sau de achitare se poate publica în ziarele central e sau, dup ă caz,
locale, men Ńionate în hot ărâre.
Art. 31. – Prevederile prezentei legi se completeaz ă, în ceea ce pri-
ve ște urm ărirea și judecata, cu dispozi Ńiile Codului de procedur ă penal ă.

Capitolul V
Dispozi Ńii finale
Art. 32. – În cazul actelor juridice încheiate cu înc ălcarea
prevederilor prezentei legi sunt aplicabile dispozi Ńiile art. 14-22 din
Codul de procedur ă penal ă.
Art. 33. – Orice prevedere contrar ă prezentei legi se abrog ă.

238 Anexa 2
CARTA DE LA TRIESTE ASUPRA CRIMEI ORGANIZATE

Pre ședin Ńii Parlamentelor Ini Ńiativei Central-Europene, întruni Ńi
la Trieste pe 25 octombrie 1997.
Considerând crima organizat ă drept unul dintre cele mai se-
rioase pericole pentru drepturile fundamentale ale cet ăŃenilor, pentru
democra Ńiile moderne și pentru dezvoltarea s ănătoas ă a pie Ńelor;
Considerând că Europa Central ă și de Est și Europa de Sud-Est
sunt zone importante de risc, din motive politice și geografice și
datorit ă prezen Ńei între grani Ńele lor a unui num ăr de organiza Ńii
criminale puternice;
Reafirmând pozi Ńiile sus Ńinute de organiza Ńiile interna Ńionale,
respectiv Na Ńiunile Unite, Consiliul Baltic și Consiliul de Cooperare
Economic ă a M ării Negre;
Luând not ă de Programul de Ac Ńiune Împotriva Crimei
Organizate, adoptat de Consiliul Mini ștrilor de Justi Ńie și Mini ștrilor
de Interne pe 28 aprilie 1997 și însu șit de Consiliul Europei pe 16-17
iunie la Amesterdam;
łinând cont de Rezolu Ńia adoptat ă de Parlamentul Europei pe
12 iunie 1997 pentru crearea unei zone legislative și de impunere a
legii împotriva crimei organizate;
sus Ńine cu t ărie necesitatea ca:
a) ori de câte ori va fi posibil, Parlamentele s ă înfiin Ńeze comisii
de investigare a amplorii crimei organizate, s ă supun ă la vot
prevederile legislative și administrative corespunz ătoare și s ă
controleze implementarea ulterioar ă a acestora;
b) Parlamentele și Guvernele s ă acorde cea mai mare prioritate
prevenirii și pedepsirii corup Ńiei, acest fapt constituind un aspect
esen Ńial al luptei împotriva crimei organizate;
c) Parlamentele s ă adopte toate m ăsurile corespunz ătoare și s ă
determine Guvernele s ă fac ă efortul de a crea o zon ă interna Ńional ă de
impunere a legii, bazat ă pe o defini Ńie comună a crimei organizate, în
scopul ap ărării economiei de efectele crimei, de a combate ac Ńiunile
de sp ălare a banilor, de a confisca propriet ăŃile și bunurile de Ńinute de
crima organizat ă și a le utiliza în scopuri sociale;
d) Parlamentele s ă stabileasc ă, ori de câte ori va fi posibil,
leg ături cu școlile pentru a familiariza tinerele genera Ńii cu func Ńio-
narea institu Ńiilor democratice și în scopul de a promova ata șamentul
fa Ńă de democra Ńie și fa Ńă de responsabilit ăŃile civice;

239 e) Pre ședin Ńii Parlamentelor din Ńă rile membre CEI, împreun ă cu
guvernele s ă se preocupe de problemele referitoare la lupta împ otriva
crimei organizate și s ă asigure coordonarea necesar ă în cadrul
compartimentelor respective;
f) Guvernele s ă fie informate asupra rezultatelor acestei Confe-
rin Ńe, astfel ca, la urm ătoarea întrunire de la Sarajevo s ă fie reafirmat ă
și înt ărit ă decizia de a lupta împotriva traficului de droguri , adoptat ă
la Graz, în noiembrie 1996, avându-se în vedere sup limentarea m ăsu-
rilor și resurselor menite prevenirii și pedepsirii crimei organizate din
Europa Central ă și de Est;
g) Centrul de Informare și Documentare al CEI s ă serveasc ă sta-
telor membre drept punct focalizator al schimburilo r periodice de
informa Ńii pe acest subiect;
h) Concluziile prezentei Conferin Ńe s ă fie transmise pre ședin Ńilor
Parlamentului European, Consiliului Europei, Consil iului Baltic și
Consiliului Cooper ării Economice a M ării Negre, pentru a se promova
schimbul de informa Ńii și stabilirea de contacte mai sus Ńinute între CEI
și Uniunea European ă pe aceast ă tem ă, ca și o strâns ă cooperare cu alte
organiza Ńii interna Ńionale și grupuri de exper Ńi;
i) S ă se înfiin Ńeze un grup de lucru al pre ședin Ńilor Parlamen-
telor pentru coordonarea ac Ńiunilor mai sus-men Ńionate și care s ă
întocmeasc ă un raport la urm ătoarea Conferin Ńă a Pre ședin Ńilor de
Parlamente din Ńă rile membre CEI ce se va Ńine în Austria anul viitor.

240 Anexa 3

INI łIATIVA CENTRAL-EUROPEAN Ă (CEI)

Conferin Ńa mini ștrilor de interne din statele membre
ale Ini Ńiativei Central-Europene Trieste, 9-10 octombrie 19 98
DECLARA łIE ASUPRA COMBATERII
CRIMEI ORGANIZATE
adoptat ă de mini ștrii de interne din statele membre
ale Ini Ńiativei Central-Europene

Mini ștrii de interne (sau reprezentan Ńii) din Albania, Austria,
Belarus (Belarus nu a fost prezent ă la Conferin Ńa de la Trieste), Bosnia
și Her Ńegovina, Bulgaria, Croa Ńia, Republica Ceh ă, Ungaria, Italia,
Macedonia, Moldova, Polonia, România, Slovacia, Slo venia și Ucraina.
Întruni Ńi la Trieste, între 9-10 octombrie 1998, la prima
Conferin Ńă a mini ștrilor de interne din statele membre ale ini Ńiativei
Central-Europene (CEI) asupra crimei organizate,
RECUNOSCÂND că aceast ă crim ă
• a c ăpătat o dimensiune transna Ńional ă;
• constituie o amenin Ńare asupra statelor membre CEI;
• afecteaz ă dezvoltarea normal ă a activit ăŃilor economice și sociale
și afecteaz ă în mod negativ securitatea și calitatea vie Ńii persoanelor;
• profit ă de lipsa de armonizare dintre legisla Ńiile na Ńionale în
acest domeniu;
• nu poate fi comb ătut ă cu succes prin ac Ńiunea izolat ă a
organelor na Ńionale de impunere a legii și prin c ăile și mijloacele
aflate la îndemâna fiec ăruia dintre aceste state;
CONSIDERÂND că lupta împotriva crimei organizate
transna Ńionale este unul dintre obiectivele fundamentale de interes
comun ale statelor membre CEI;
CONFIRMÂND – în lumina concluziilor Conferin Ńei Na Ńiunilor
Unite de la Neapole asupra crimei transna Ńionale, Ńinut ă în noiembrie,
1994 – nevoia de a înt ări lupta împotriva crimei organizate transna Ńionale;
łINÂND CONT de indica Ńiile con Ńinute în Planul de Ac Ńiune
împotriva crimei organizate (doc. 7421/97 JAI 14), adoptat de
Consiliul Europei la Amsterdam, în iunie 1997;
łINÂND CONT de Declara Ńia și Planul de Ac Ńiune, adoptate la
a doua întrunire a șefilor de state și guverne din Consiliul Europei

241 (10-11 octombrie 1997) și de Programul de Ac Ńiune împotriva corup-
Ńiei al acestuia;
REAFIRMÂND ini Ńiativele de cooperare pentru combaterea
crimei organizate, promovate de „Centrul Interna Ńional al Na Ńiunilor
Unite pentru prevenirea crimei organizate” din Vien a;
URMÂND recomand ările con Ńinute în „Carta de la Trieste” asupra
crimei organizate, adoptat ă de pre ședin Ńii parlamentelor statelor membre
CEI, în octombrie 1997, ca și orient ările declarate de șefii de guverne din
statele membre CEI, întruni Ńi la Sarajevo în noiembrie 1997;
LUÂND ÎN CONSIDERARE concluziile Grupului de lucru
ad-hoc al Adun ării Exper Ńilor întruni Ńi la Roma, în aprilie 1998, și la
Bratislava, în septembrie 1998, sub pre ședin Ńia Italiei și Slovaciei, ca
și concluziile și principiile Declara Ńiei Politice pentru lupta împotriva
drogurilor narcotice, adoptat ă de Adunarea General ă a ONU, la ultima
sa întrunire Ńinut ă la New York, în iunie 1998,

DECLAR Ă
că, în vederea prevenirii și combaterii efective a crimei organi-
zate transna Ńionale, sunt necesare urm ătoarele:
1. Promovarea legisla Ńiei asem ănătoare a statelor membre CEI și exa-
minarea posibilit ăŃii de a incrimina cazuri comune în domeniul în disc u Ńie.
2. Focalizarea eforturilor de anchet ă asupra activit ăŃilor care
devin tranzit ări (fluxuri) transna Ńionale ilegale, conduse de organiza Ńii
criminale și care afecteaz ă teritoriile statelor membre CEI. Astfel,
trebuie conferit un rol major luptei împotriva:
• traficului ilegal de droguri, incluzând toate act ivit ăŃile conexe,
cum ar fi produc Ńia, transportul, depozitarea și distribu Ńia substan Ńelor
psihotropice ilicite, inclusiv a celor sintetice, c a și a precursorilor
chimici ai acestora;
• traficului de fiin Ńe umane, atât în ce prive ște organizarea și
exploatarea fluxurilor imigra Ńiei ilegale, cât și comer Ńul cu femei și
copii în scopul prostitu Ńiei;
• traficul de capital ilicit și activit ăŃii conexe de sp ălare a banilor;
• tuturor celorlalte activit ăŃi ilicite grave care implic ă grupurile
criminale transna Ńionale.
1. Asigurarea centraliz ării, la nivel na Ńional, a informa Ńiilor asupra
crimei organizate, ca și derularea unor indicatori statistici omogeni.
2. Dezvoltarea cooper ării între statele membre prin intermediul
unui schimb rapid de informa Ńii, pentru asigurarea unei cunoa șteri
comune mai bune a organiza Ńiilor criminale, a structurii lor organi-
zatorice și a activit ăŃilor acestora.

242 3. Îmbun ătăŃirea cooper ării între statele membre pe durata
anchetelor, pentru asigurarea urm ăririi penale a anchetelor crimei
organizate și depistarea profiturilor ilicite și provenite din sp ălări de
bani, în scopul scoaterii lor de sub controlul orga niza Ńiilor criminale și
prevenirii dezvolt ării lor economice.
4. Stabilirea și identificarea unor birouri na Ńionale de leg ătur ă la
nivel investiga Ńional. Anterior procesului de centralizare a inform a-
Ńiilor f ăcute de aceste birouri în cursul dimine Ńii, ar fi posibil – de
exemplu, prin canalele INTERPOL – s ă se efectueze un schimb rapid
de informa Ńii și s ă se stabileasc ă angajamente pentru demararea unor
investiga Ńii comune.
Mini ștrii de interne mandateaz ă Grupul de lucru ad-hoc al
Exper Ńilor în combaterea crimei organizate, care de acum înainte va
deveni un grup de lucru permanent al CEI, s ă înfiin Ńeze subgrupuri,
unde este necesar, pentru a stabili – prin intermed iul unor întruniri
regulate care s ă fie Ńinute de cel pu Ńin dou ă ori pe an – stadiul
cooper ării între serviciile na Ńionale abilitate cu impunerea legii, ca și
pentru a identifica viitoare domenii și noi mijloace tehnologice pentru
st ăvilirea crimei organizate.

243

BIBLIOGRAFIE

*** Dic Ńionar de sociologie , Ed. Babel, Bucure ști, 1998
Roger Pinto și
Madeleine Grawitz Introduction à l’étude du droit et des sciences
sociales , în Méthodes des sciences sociales , Paris,
Dalloz, 1969
Jean Carbonnier Sociologie juridic ă, Paris, Presses Universitaires
de France, 1978
Hariet Zuckermann Scientific Elite. Nobel laureates in the United
States , The Free Pres, 1977
Mattei Dogan,
Robert Pahre Noile știin Ńe sociale. Interpretarea disciplinelor,
Bucure ști, Ed. Alternative, 1997
Costic ă Bulai, Rodica
Mihaela St ănoiu, Sociologia dreptului penal și criminologia , în
„Studii și Cercet ări juridice”, nr. 1/1974
Dimitrie Gusti,
Traian Herseni Elemente de sociologie cu aplic ări la cunoa șterea
Ńă rii și a neamului nostru, Manual pentru clasa a
VIII-a secundar ă, Bucure ști, Cartea Româneasc ă,
1943
Maria Voinea Sociologia dreptului, Bucure ști, Ed. ACTAMI, 1994
Dan Banciu Control social și sanc Ńiuni sociale , Bucure ști,
Ed. Hyperion XXI, 1992
Dan Banciu Sociologie juridic ă, Ed. Hyperion, Bucure ști, 1995
Sofia Popescu Sociologie juridic ă, Fascicula I, Bucure ști,
Ed. Unex-A-Z, S.R.L., 1992
Vasile Popa, Ion Dr ăgan,
Lucian Lep ădat Psiho -sociologie juridic ă, Bucure ști, Lumina Lex,
1998
H.H. Stahl Amintiri și gândur i din vechea școal ă a mono-
grafiei sociologice , Bucure ști, Ed. Minerva, 1981
Barbu B. Berceanu Universul juristului Mircea Djuvara , Ed. Aca-
demiei Române, 1995
Ion Vl ădu Ń Sociologie juridic ă. Note de curs și teste de
autoevaluare, Editura Funda Ńiei România de Mâine ,
Bucure ști, 2003

244 Ion Vl ădu Ń Sociologia juridic ă în opera lui Dimitrie Gusti ,
Bucure ști, Ed. Lumina Lex, 1997
Ion Vl ădu Ń Introducere în sociologia juridic ă, Bucure ști,
Lumina Lex, Edi Ńia a II-a, 1998
Georgio del Vecchio Lec Ńiuni de filosofie juridic ă, Bucure ști, Societatea
Român ă de Filosofie, 1943
Raymond Baudon Tratat de sociologie , Bucure ști, Humanitas, 1997
Eugeniu Speran Ńia Introducere în sociologie , tomul I, Bucure ști, Casa
Școlilor, 1944
Eugeniu Speran Ńia Lec Ńiuni de enciclopedie jur idic ă în Antologie de
filosofie româneasc ă, vol. IV, Bucure ști, Ed.
Minerva, 1988
Petre Andrei Sociologie general ă, Craiova, Tiparul Scrisul
Românesc S.A., 1936
Cătălin Zamfir Incertitudinea. O perspectiv ă psihosociologic ă,
Bucure ști, Ed. Știin Ńific ă, 1990
Nicolae Popa Prelegeri de sociologie juridic ă, Centrul de
multiplicare al Universit ăŃii din Bucure ști, 1983
Pavel Apostol Norma etic ă și activitatea normat ă, Bucure ști,
Ed. Știin Ńific ă, 1968
Jan Szczepa ńscki No Ńiuni elementare de sociologie , Bucure ști,
Ed. Știin Ńific ă, 1972
Ion Craioveanu Intinerar metodic în studiul dreptului , Bucure ști,
Ed. Ministerul de Interne, 1993
Victor Dan Zl ătescu Mari sisteme de drept în lumea contemporan ă,
Bucure ști, Ed. DE-CAR-COMPLEX, 1992
Henri Lévy-Bruhl Sociologie du droit , Paris, Presses Universitaires
de France, 1971
René David Les grandes systèmes du droit contemporain ,
Paris, Dalloz, 1964
Michel Alliot L’ acculturation juridique, în Ethologie générale ,
Paris, Encyclopedie de la Pléade, 1968
F. Sion Curs de drept civil, Ia și, 1931
D. Banciu/S.M.
Rădulescu Sociologia crimei și criminalit ăŃii, Casa de Editur ă
și Pres ă „ Șansa” SRL, Bucure ști, 1996
D. Banciu/S.M.
Rădulescu Corup Ńia și crima organizat ă în România ,
Ed. „Continent XXI”, Bucure ști, 1994

245 S.M. R ădulescu Homo sociologicus – ra Ńionalitate și ira Ńionalitate
în ac Ńiunea uman ă, Casa de Editur ă și Pres ă
„Șansa” SRL, Bucure ști, 1994
A. Neculau(coord.) Psihologie social ă – aspecte contemporane ,
Ed. Polirom, Ia și, 1996
N. Mitrofan,
V. Zdrenghea, T. B utoi Psihologie Judiciar ă, Casa de Editur ă și Pres ă
„Șansa” SRL, Bucure ști, 1994
Gh. Nistoreanu, C. P ăun Criminologie , Ed. Europa Nova, Bucure ști, 1996
V.Cioclei Criminologie etiologic ă, Ed. Actami, Bucure ști,
1996
Gh. Ar ădăvoaice,
D-tru Iliescu, L.D. Ni Ńă Terorism. Antiterorism. Contraterorism , Ed. Antet,
Oradea, 1997
I. Pitulescu Al 3 -lea r ăzboi mondial. Crima organizat ă,
Ed. Na Ńional, 1996
C.W. Eskridge Criminal Justice. Concepts and Issues , Roxbury
Publishing Company, 1996
G. Fiorentini
S. Peltzman The economics of organised crime , Cambridge,
University Press, 1995
Nikos Passas Organized crime, Department of Criminal Justice,
Temple University, Philadelphia, 1995.
*** Influen Ńa social ă – texte alese , Ed. Universit ăŃii
„Al.I. Cuza”, Ia și, 1 996
*** Dic Ńionar de sociologie – Larousse , Ed. Univers
Enciclopedic, Bucure ști, 1996
*** Dic Ńionar de psihologie – Larousse , Ed. Univers
enciclopedic, Bucure ști, 1996
*** Consiliul Suprem de Ap ărare a łă rii/Consiliul
Na Ńional de Ac Ńiune Împotriva Corup Ńiei și Crimei
Organizate – Cartea alb ă a crimei organizate și a
corup Ńiei , 1998
*** Center for Strategic and International Studies –
„Global Organized Crime. The New Empire of
Evil” , editors Linnea P. Raine, Frank J. Cilluffo,
1994
*** Documentar – Parlamentul României –
Departamentul pentru informare parlamentar ă,
crim ă organizat ă, forme de manifestare și solu Ńii
legislative. Centrul pentru studii și cercet ări,
Bucure ști, 1998