Trezoreria Intreprinderii

Trezoreria întreprinderii

INTRODUCERE

Trezoreria întreprinderii poate fi interpretată, ca fiind acel mijloc de legatură dintre mediul economic și mediul financiar datoriă faptului că nici o altă activitate nu se poate desfășura fără a se avea un suport financiar, și anume, nimic nu se poate face fără bani.

În cadrul trezoreriei unei societăți, se produce fenomenul de filtru a majorității operațiunilor ce se desfășoară prin intermediul restricțiilor impuse de acoperirea financiară a acestor operațiuni .

În cadrul întreprinderii locul trezoreriei trebuie analizat prisma mărimii acesteia, astfel că, pentru acele întreprinderi mari ce au o activitate diversificată, cu structuri organizatorice bine definite, s-au delimitat mai multe etape în evoluția funcției departamentului trezoreriei.

Datorită acestor activități Trezoreria este considerată ca fiind componenta fundamentala în gestiunea financiară a întreprinderii.

Pe parcursul timpului, a avut mai multe expresii:

una restransă, care pune semnul egalității între trezorerie și disponibilități;

alta extinsă, inclunzând pe lângă disponibilități și titlurile de plasament ce pot fi transformate în lichidități;

 a treia, destul de apropiată de conceptul de trezorerie netă, ce ia în considerare diferența dintre disponibilități și creditele bancare pe termen scurt;

a patra mărește și lărgește conținutul conceptului de trezorerie netă, adăugându-se la suma disponibilităților valoarea titlurilor de plasament, iar creditelor bancare pe termen scurt efectele scontate nescadente și creanțele cedate

trezoreria este acceptată ca fiind reprezentanța tuturor mijloacelor de plată ce sunt disponibile la nivelul unei societăți pentru a se putea face desfățura activitatea plăților scadente.

Din punct de vedere al contabilității, trezoreria se identifică cu totalitatea activelor lichide ale unei întreprinderi.

Trezoreria este definită ca fiind totalitatea acțiunilor specializate de organizare și conducere a fluxurilor de intrare și ieșire de monedă, de administrare a lichidităților și a creditelor pe termen scurt. Deci, trezoreria este definită ca sumă a elementelor constitutive ale acesteia, ca active și pasive de trezorerie

Trezoreria = Lichiditati +Active financiare de trezorerie – Pasive de trezorerie (credite de trezorerie, credite de scont)

Activele financiare de trezorerie cuprind: valori mobiliare de plasament (titluri), efecte comerciale de încasat, bilanțul de trezorerie și certificate de depozit.

Prin sintagma de trezorerie se înțelege totalitatea lichidităților monetare și a echivalentelor de numerar care este disponibilă într-o societate pentru a putea desfășura activitatea de plată.

Contabilitatea sistematică și cronologică permite strângerea datelor, prelucrarea acestora, publicarea și păstrarea informațiilor ce fac referire la situația patrimonială și rezultatele dobândite, necesare atât pentru propriile informații ale agenților economici cât și în relațiile de afaceri cu ceilalți agenți economici și anume: clienți, furnizori, bănci, de control, acționarii, asociații, persoane fizice sau juridice. Prin trezorerie se asigură controlul operațiunilor patrimoniale desfățurate de agenții economici și al metodelor și procedeelor de lucru folosite, precum și corectitudinea și exactitatea datelor contabile furnizate.

Lichiditățile monetare reprezintă mijloacele banești efective pe care le deține un agent economic, având următoarea structură:

numerar aflat în casieria unității;

disponibilități bănești aflate în conturile din bănci;

avansuri de trezorerie.

Lucrarea este structurată pe trei capitole. Primul capitol face referire la aspectele generale cu privire la contabilitatea și organizarea trezorerie. În acest capitol am prezentat structura și organizarea trezoreriei, cât și documentele de evidență primară și de raportare privind decontările din cadrul conturilor de trezorerie. Capitolul al II-lea al lucrării este o abordare practică a operațiunilor privind operațiunilor economice legate de trezorerie și prezintă modul de organizare și conducere a contabilității în cadrul societății S.C.Comvex S.A. În acest capitol am prezentat societatea S.C.Comvex S.A., sistemul său de organizare și conducere a contabilității, dar și operațiunile efectuate de unitate în contabilitate. În capitolul al III-lea prezint programul informatic utilizat de S.C.Comvex S.A. pentru conducerea contabilității curente și informaționale a decontărilor privind operațiile cu trezoreria. Am prezentat structura programului SQL, categoriile de probleme pe care le rezolvă și considerațiile personale cu privire la acesta. Necesitatea, cunoașterea și aprofundarea contabilității trezoreriei, stă la baza asigurării ansamblului de informații întocmirii balanțelor financiare și a bilanțului. Sarcina de bază a trezoreriei constă în asigurarea de lichidității, deoarece S.C.Comvex S.A fiind angajată într-un sistem complex de raporturi economice și financiare va trebui să facă față tuturor obligațiilor bănești.

CAPITOLUL I.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII VALORILOR DE TREZORERIE

1.1. Caracterizarea generală și structura trezoreriei

Prin trezorerie se înțelege totalitatea operațiunilor financiare desfășurate de un agent economic pentru a atrage disponibilitățile bănești necesare și utilizarea lor în vederea realizării obiectului său de activitate. În strînsă legătură cu activitatea agenților economici apare termenul de lichiditate care poate fi interpretată ca reprezentând capacitatea unității economice de a transforma imediat sau într-un anumit interval de timp și fără pierderi , mijloacele materiale sau creanțele de care dispune în bani de cont sau numerar. Lichiditatea este o expresie a calității desfășurate și determină solvabilitatea întreprinderii , adică aptitudinea acesteia de a-și onora în orice moment obligațiile ce decurg din relațiile cu creditorii săi.

În accepțiune globală trezoreria este privită ca fiind diferența dintre activele și datoriile a căror lichiditate și exigibilitate sunt imediate.

Cea mai restânsă definiție a acesteia: Trezorerie = Disponibilități.

Alta definiție, mai extensivă, include pe lângă disponibilități și titlurile de plasament susceptibile a se transforma în disponibilități.

Definiția acreditată de O.E.C.C.A.(Franța) extinde conținutul de trezorerie netă adăugând disponibilităților , titlurile de plasament , creditele pe termen scurt plus soldurile creditoare al conturilor curente, efectele comerciale scontate dar neajunse la scadență , precum și creanțele cedate (incluse în categoria angajamentelor în afara bilanțului).

O altă definiție de altfel mai completă este reprezentată de suma elementelor constitutive ale acesteia , adică a activelor și pasivelor de trezorerie.

Conform acesteia :Trezoreria = Lichidități (în cont curent și în casa) + Active Financiare de Trezorerie – Pasive de Trezorerie, unde :

Active financiare de trezorerie = Valori mobiliare de plasament + Efecte comerciale de încasat + bilete de trezorerie și certificate de depozit

Pasive de trezorerie = Soldul creditor al contului curent + Credite de trezorerie + Credite de scont

1.1.1. Considerații generale privind organizarea contabilității trezoreriei

La baza organizării contabilității trezoreriei se ține cont de următoarele obiective principale:

evidența și controlul operativ al operațiilor bănești în numerar ;

gestiunea și valorificarea disponibilităților bănești din conturile de la bănci, a efectelor de primit și a celor depuse la bancă ;

realizarea plăților la termenele scadente ;

valorificarea disponibilităților bănești prin plasamente de trezorerie ;

alegerea și utilizarea celor mai eficiente instrumente de trezorerie și forme de decontare ;

utilizarea judicioasă a creditelor bancare pe termen scurt pentru reglarea lichidităților bănești și menținerea capacității de plată a entității.

Pentru organizarea contabilității trezoreriei, în raport de complexitatea operațiilor desfășurate se stabilesc conturi sintetice și analitice, se întocmesc documente necesare consemnării operațiilor și modul de prelucrare, precum și înregistrarea acestora.

Contabilitatea disponibilităților bănești ce se regăsesc în bănci sau casierie, precum și a mișcării acestora datorită încasărilor și plățiilor realizate, se întocmește distinct , atât în lei, cât și în valută.

Operațiunile referitoare la încasările și plățile în valută vor fi înregistrate în contabilitate la cursul zilei, curs valutar comunicat de Banca Națională a României.

Toate tranzacțiile de vânzare-cumpărare de valută se vor înregistra în contabilitate la cursul valutar utilizat de banca comercială la care se realizează licitația în valută , aceste sume negenerând diferențe de curs valutar în contabilitatea societății ce efectuează tranzacția.

În momentul închiderii exercițiului financiar, diferențele de curs valutar ce derivă din operațiunile de evaluare a disponibilităților în valută, precum și a altor valori de trezorerie și anume, acreditive și depozite pe termen scurt în valută, se înregistrează în conturile de venituri și cheltuieli din diferențe de curs valutar , la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, la data încheierii exercițiului financiar.

Pentru a se putea achita unele obligații față de furnizori, societățile comerciale pot să ceară deschiderea de acreditive la bănci, atât în lei cât și în valută, în favoarea acestora.

Acele sume depuse la bănci și sumele în numerar, vor fi puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plați între unității , se vor înregistra în contabilitate în conturi distincte.

Operațiunile privind transferurile de disponibilități bănești între conturile la bănci, precum și între conturile la bănci și casieria societății, se va înregistra într-un cont intermediar, și anume, contul de viramente interne.

Toate operațiunile financiare în lei sau în valută se întocmesc avându-se în vedere atât respectarea regulamentelor emise de Banca Națională a României , cât și a altor reglementări emise în acest scop.

1.1.2. Structura trezoreriei

1.1.2.1. Investițiile pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sunt acele valori imobiliare de plasament care sunt achiziționate în vederea vânzării și realizării unui profit pe termen scurt.

Structura investițiilor financiare pe termen scurt cuprinde: acțiuni, obligațiuni, acțiuni proprii răscumpărate , obligațiuni emise și răscumpărate de societate , precum și alte titluri și creanțe cum sunt bonurile de tezaur pe termen scurt, certificate de depozit, etc. După sursa de proveniență și de destinația lor, acțiunile și obligațiunile se regăsesc sub două categorii:

– acțiuni și obligațiuni cumpărate în scopul vânzării și obținerii unui venit;

– acțiuni și obligațiuni proprii , ce includ acțiunile emise de societate , vândute și apoi răscumpărate în scopul revânzării la un preț avantajos sau acordării salariaților proprii, și obligațiunile emise de societate în scopul obținerii unui împrumut pe obligațiuni.

În momentul rambursării creditului obligațiunile sunt răscumpărate și anulate. Acțiunile sunt acele titluri financiare ce reprezintă drepturile deținătorului într-o societate. Acțiunile reprezintă părți indivizibile, având o valoare egală, din capitalul social al societății. Valoarea nominală a unei acțiuni emisă de o societate reprezintă banii pe care acționarii i-au depus initial, la începerea afacerii , pentru fiecare acțiune emisă. Prețul plătit efectiv pentru cumpărarea unei acțiuni reprezintă acea valoare rezultată în urma cererii și ofertei de pe piață și poate fi diferit de valorea nominală. Prin cumpărarea de acțiuni, investitorul devine acționar al societății respective, acesta având anumite drepturi specifice prin împărțirea profiturilor și a riscurilor. Un investitor poate cumpăra sau vinde acțiuni oricând dorește . El este îndreptățit să voteze politica societății , să numească sau să demită conducerea executivă a acesteia și , în cazul în care societatea obține profit, el este îndeptățit să primească o parte din acesta sub formă de dividend. Dividendul reprezintă partea din profitul societății plătit deținătorilor de acțiuni și este acordat acționarilor,nefiind fix , de el beneficiind acționarii care dețin acțiuni la o dată stabilită și făcută public prin mijloacele mass-media (numită dată de referință).

În fiecare an, în funcție de profitul rezultat la societatea respectivă , conducerea reco-mandă acționarilor, cam ce procent din profitul acesteia să fie alocat pentru dezvoltarea societății, el fiind la dispoziția societății și este reinvestit și ce procent să fie distribuit acționarilor.

Acționarii sunt cei care decid în cadrul Adunărilor Generale ale Acționarilor (AGA) dacă se acordă dividende și care este cuantumul acestora.

Există posibilitatea ca întreg profitul rezultat să fie folosit pentru dezvoltarea societății.

Bonurile de tezaur sunt acele titluri de valoare, care sunt emise de stat având reducere (discont) , termenul de scadență fiind de maximum un an. Acestea sunt emise de către Ministerul de Finanțe pe termen scurt pentru procurarea de resurse de la agenți bancari sau nebancari. Statul se poate împrumuta, dobândind calitatea de debitor față de persoanele fizice și juridice care cumpără bonurile de tezaur.

Aceste instrumente financiare sunt purtătoare de dobândă, sunt transmisibile și pot fi scontate. Au un grad ridicat de atractivitate prin garanția pe care o prezintă statul.

Certificatele de depozit cu dobândă, reprezintă un înscris negociabil, emise sub forma unor cupoane tipărite și au caracteristici de securitate ; un titlu de credit pe termen, emis de bancă, care atestă depunerea unei sume de bani. Pe baza acestei hârtii la scadență, se poate încasa atât suma depusă, cât și dobânda aferentă. Aceste instrumente sunt foarte lichide și cu risc minim, putând fi utilizate de către deținător în diverse scopuri sau operațiuni: scontare, gaj, garanție bancară (colateral) etc. Certificatele de depozit sunt purtătoare de dobândă, având o valoare nominală și un preț de emisiune care poate fi diferit. Dobânda poate fi simplă sau compusă. În cazul în care certificatul se scontează înainte de scadență, dobânda primită este cea aferentă depozitelor la vedere.

Obligațiunile reprezintă titluri de valoare de credit. Emitentul obligațiunii împrumută de la cumpărătorul ei dreptul de folosință al sumei respective, contractând astfel o datorie.

În contractul de împrumut (contractul obligațiunii) încheiat între debitor (emitent) și creditor(investitor) sunt menționate :

valoarea împrumutului – valoarea nominală, reprezintă suma pe care debitorul o restituie la scadență;

rata dobânzii –este determinată de situația de pe piață la acel moment ;

termenele de plată a dobânzii – sunt acele intervale la care se achită dobânzile (6 luni/1 an);

termenul de scadență – este data la care debitorul rambursează împrumutul creditorului;

clauza de răscumpărare , dacă există o asemenea clauză.

Emitentul își poate răscumpăra obligațiunile înainte de termenul de scadență la un preț stabilit dinainte. De regulă, prețul de răscumpărare trebuie să fie mai mare decât valoarea nominală a obligațiunii, pentru ca investiția să prezinte interes. Dacă obligațiunile sunt răscumpărate înainte de scadență , debitorul plătește creditorului o primă peste valoarea lor nominală.

Clauza de restituire – dacă este prevăzută această clauză . Investitorul poate înapoia emitentului obligațiunea înainte de termenul de scadență. Suma plătită de emitent este egală cu prețul de cumpărare a obligațiunilor plus dobânda.

Refinanțarea poate interveni dacă la termenul scadent, emitentul nu își poate achita obligațiile contractuale. El poate emite o nouă serie de obligațiuni prin care își poate plăti obligațiunile vechi sau și să le răscumpere (dacă există o asemenea clauză).

Colateralul –implică acțiunea unei alte persoane în cazul în care obligațiunile au fost garantate de un colateral.Această garanție poate fi o proprietate imobiliară, pot fi acțiuni , polițe de risc financiar ,cât și alte titluri de valoare.

Obligațiunile pot fi vândute și cumpărate pe piața bursieră , la valoarea lor nominală sau cu discount , acest lucru ducând la un preț sub valoarea nominală.

Obligațiunile reprezintă o altă formă de atragere a capitalului, care, pe lângă acțiuni și împrumuturi bancare , acestea prezentând unele avantaje.

Ratele dobânzii la obligațiuni pe care emitentul le plătește investitorului sunt mai mici decât cele pe care le-ar datora unei bănci comerciale în cazul unui împrumut. Pe de altă parte, acțiunile reprezintă titluri de participație la proprietate, cumpărătorul deținând cota din capitalul social. În acest caz, în cazul obligațiunilor, cumpărătorul doar împrumută emitentului bani , fără a avea vreun drept de proprietate.

Obligațiuni de stat sunt acele hârtii de valoare emise de stat pe un termen de 365 zile și mai mare, pentru care emitentul plătește periodic dobânzi potrivit ratei fixe sau flotante în conformitate cu condițiile emiterii fiind răscumpărate la valoarea lor nominală la scadență. Obligațiunile de stat pot fi vândute la un preț mai mic decât valoarea nominală(cu scont), la valoarea nominală sau la un preț mai mare decât valoarea nominală(cu prima).

Investițiile pe termen scurt se evaluează atunci când intră în entitate, la costul de achiziție, ce reprezintă prețul de cumpărare, sau la acea valoare negociată în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Înregistrarea depozitele bancare pe termen scurt în valută se va face atunci când se constituie la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data acelei operațiunii de constituire.

Investițiile pe termen scurt, la ieșirea din gestiune,sunt evaluate conform prevederile pct. 161, excepție făcând depozitelor bancare pe termen scurt

Operațiunea de lichidare a depozitelor ce sunt constituite în valută se întocmește la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, la data operațiunii de lichidare.

Acele diferențe de curs valutar dintre cursul de la data constituirii sau cursul la care au fost înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării depozitelor bancare se vor înregistra la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, dupa caz.

Înregistrarea deprecierii investițiilor ce sunt deținute ca active circulante, la sfârșitul exercițiului financiar, cu prilejul operațiunii de inventariere, vor fi reprezentate contabil în acele conturi privind ajustări pentru pierdere de valoare și se vor înregistra pe seama cheltuielilor.

La finalul exercițiului financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate se vor suplimenta, diminua sau anula, dupa caz. În momentul ieșirii din societate a investițiilor pe termen scurt, ajustările pentru pierdere de valoare se vor anula.

Investițiile pe termen scurt evaluate vor fi reflectate în bilanț la valoarea cea mai mică, avându-se în vedere valoarea de intrare și valoarea de pe piață.

Valoarea de bilanț a investițiilor pe termen scurt trebuie să fie determinată după una din următoarele metode:

a) în ansamblu , pe portofoliul de investiții;

b) pe categoriile investițiilor;

c) pe fiecare investiție concret.

Investițiile financiare pe termen scurt vor fi evaluate în următoarele situații:

Odată cu închiderea exercițiului financiar În acest caz, situația inventarierii la închiderea exercițiului financiar , se va prezenta astfel: valoarea de intrare se va compara cu valoarea ce va fi stabilită pe baza inventarierii, fiind numită și valoare de inventar. Toate diferențele ce vor fi constatate în plus între valoarea de inventar și cea valoarea contabilă, neînregistrându-se în contabilitate, iar pentru acele diferențe ce sunt constatate în minus se vor înregistra ținându-se seama de ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare. Acele valori mobiliare ce sunt deținute pe termen scurt, și sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul unor alte sisteme decât piețele reglementate inclusiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare din România, dintr-un stat membru sau nemembru, valoarea justă va fi calculată pe baza prețului de închidere al secțiunii de piață, ce va fi considerată piață principală sau prețul de referință furnizat în cadrul altor sisteme de tranzacționare decât piețele reglementate inclusiv sistemele alternative de către operatorul respectivului sistem de tranzacționare aferent zilei pentru care se întocmește acel calculul. Valorile mobiliare ce sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, în cadrul unui sistem alternativ sau în cadrul altor sisteme decât acele piețe reglementate, dar netranzacționate în ultimele 30 de zile de tranzacționare, valoarea justă este constituită din valoarea contabilă pe acțiune, ce se poate determina în baza ultimei situații financiare anuale a societății respective. Valoarea contabilă pe acțiune, în cazul instituțiilor de credit, se i-a în calcul ca fiind valoarea capitalului propriu ce este cuprinsă în raportările lunare transmise la BNR. Valoarea justă a acestor valori mobiliare ce sunt deținute de către societățile comerciale ce se găsesc în procedura de insolvență, de reorganizare, de lichidare judiciară sau în oricare alte forme de lichidare, cât și a celor aflate în încetare temporară sau definitivă de activitate este stabilită la valoarea zero de la data la care anunțul a fost făcut public pe site-ul web al pieței reglementate sau a sistemului alternativ de tranzacționare pe care se tranzacționează. Valorile mobiliare ce sunt deținute în urma participării la majorarea de capital social se face fără contraprestație în bani sau cu contraprestație în bani la valoarea justă.Această valoare va fi stabilită în baza prețului de închidere al secțiunii de piață ce este considerată piață principală sau a prețul de referință ce va fi furnizat în cadrul unor alte sisteme decât piețele reglementate inclusiv acele sisteme alternative ce sunt tranzacționate de către operatorul sistemului de tranzacționare, aferent acelei zile pentru care se efectuează calculul.

1.1.2.2.Mijloacele bănești aflate în caserie și în conturile deschise la bănci

Trezoreria reprezintă totalitatea acelor operațiuni financiare și monetare întocmite de entitate , cu scopul de a obține mijloace bănești, necesare pentru a face față plăților scadente.

Trezoreria cuprinde lichiditățile monetare, echivalentele de numerar și creditele bancare. Lichiditățile monetare sunt reprezentate de disponibilitățile bănești efective pe care entitatea le deține, și anume: numerarul din casierie, disponibilul aflat în conturi la bănci și avansurile de trezorerie. Echivalentele de numerar reprezintă instrumentele financiare ușor convertibile în bani, așa cum sunt valorile de încasat(efectele comerciale, cecurile), titlurile de plasament (acțiuni, obligațiuni) și alte valori de trezorerie(timbre fiscale , poștale, bonuri valorice de combustibil, tichete de masă).

În funcție de monedă, se disting disponibilități bănești în monedă națională (leul) și în devize (valută), care sunt înregistrate distinct în contabilitate.

Numerarul din casieria societăților se poate găsi în lei sau valută și alte valori(timbre fiscale și poștale , bilete de tratament și odihnă , tichete și bilete de călătorie , alte valori).

Conform Hotărârii nr.2185 din 30 noiembrie 2004 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru aplicarea prevederilor art .5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr.15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare prin plafon zilnic maxim de plați, se înțelege totalitatea plăților efectuate în numerar de o persoană juridică într-o singură zi, respectiv 10.000 lei. Plațile ce se efectuează în numerar către persoane juridice sunt limitate în baza unui plafon zilnic maxim de 10.000 lei, iar plațile către o singură persoană juridică sunt acceptate în limita unui plafon de 5.000 lei.

Se interzic plățile fragmentate în numerar către furnizorii de bunuri și servicii , pentru facturile a căror valoare este mai mare de 5.000 lei. Persoanele juridice își pot achita acele facturi cu valori care depășesc plafonul de 5.000 lei către furnizorii de bunuri și sevicii astfel: 5.000 lei în numerar , suma ce depășește acest plafon putând fi achitată numai prin instrumente de plată fără numerar.

IAS 7 ,,Situația Fluxurilor de Numerar'' prezintă noțiunea de echivalente de numerar.

Echivalentele de numerar reprezintă investițiile pe termen scurt și foarte lichide , fiind ușor convertibile în numerar și, al căror risc de schimbare este nesemnificativ. Echivalentele de numerar sunt definite de : depozite la termen cu scadență la trei luni, acțiunile, obligațiunile și alte titluri foarte lichide achiziționate pentru a fi transformate în numerar.

Depozitele la termen sunt considerate instrumente de trezorerie doar dacă scadența este mai mică de un an.

Cecul reprezintă un instrument de plată ce este întrebuințat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător în aceste conturi. Circuitul cecului său se derulează între trei persoane, trăgător – tras- beneficiar. Instrumentul va fi creat de persoana denumită trăgător, care , în baza disponibilului existent la o societate bancară, dă ordin acesteia , în calitatea sa de tras, să plătească o sumă stipulata unei terțe persoane sau însuși trăgătorului, ce poate fi definit a fi beneficiar. Cecul ce este prezentat este plătit numai la vedere (prezentare), termenele de prezentare fiind de 8 zile, atunci când cecul va fi plătit chiar în localitatea în care a fost emis și 15 zile pentru acel cec ce a fost emis în alte localități.

Cecul poate avea următoarele forme: la purtător , cecul barat , cecul certificat și cecul de călătorie. Cecul barat este acel înscris ce prezintă două linii paralele orizontale sau oblice pe fața cec-ului. Această barare reprezintă obligația beneficiarului de a recurge la serviciile unei bănci pentru încasarea sumei înscrisă pe cec, încasarea în numerar direct de la banca trăgătorului nefiind posibilă. Cecul certificat reprezintă acel document înscris, prin care banca (trasul) confirmă pe cec existența și blocarea disponibilului necesar efectuării plății. Cecul de călătorie reprezintă acel înscris prin care trăgătorul poate condiționa plata acestui document, de identitatea dintre semnătura persoanei care a primit cecul (posesorul) și semnătura persoanei care încasează cecul la prezentare. Din punct de vedere a funcționării acestor cecuri, ele funcționează în următoarele condiții: prima semnătură se pune atunci când se primește cecul,iar a doua semnătură se pune în momentul încasării, în prezența salariatului bancar sau în momentul efectuării unei plăți , în prezența beneficiarului.

Prin conturile curente la bancă se evidențiază disponibilitățiile in lei sau valută ale întreprinderii existente în conturile bancare. Cu ajutorul acestor conturi se înregistrează toate operațiunile bănești între societăți și banci. În debitul acestor conturi sunt evidențiate încasările (creanțe de la clienți sau debitori diverși , depuneri de numerar , primirea unui credit bancar , etc.) iar în creditul conturilor sunt reflectate toate plățile (datorii către furnizori , creditori diverși , bugetul statului , ridicări de numerar , rambursarea ratelor la credite , etc.).

1.1.2.3.Creditele bancare pe termen scurt

Creditele bancare pe termen scurt sunt reglementate la punctul 167 din OMFP nr. 3055/2009

Acele credite bancare ce se rambursează pe o perioadă ce nu depășește 12 luni, sunt, surse atrase de societate pentru a fi folosite în exploatare se folosesc pentru o mai bună funcționare a activității acesteia.

Acest cont este folosit pentru a se ține evidența creditelor acordate de bănci pe termen scurt.
Contul 519 “Credite bancare pe termen scurt” este un cont de pasiv.
În creditul contului 519 “Credite bancare pe termen scurt” se înregistrează:
– creditele bancare pe termen scurt, sunt acordate de bancă pentru acele nevoi temporare, și se realizează prin conturi bancare distincte, inclusiv dobânzi datorate (512, 666).
În debitul contului 519 “Credite bancare pe termen scurt” se va înregistra:
– creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv dobânzile plătite (512).
Soldul contului reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.

Operațiunile contabile care se pot efectua în legătură cu creditele bancare pe termen scurt sunt:
1. Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor ce fac referire la creditele bancare pe termen scurt, sunt acordate de bancă pentru acele nevoi temporare, prin conturi bancare distincte, în urma contractului de creditare și a graficului de rambursare: 

2. Înregistrarea în contabilitate a operațiunii referitoare la dobânzile datorate, conform contractului de creditare și a graficului de rambursare: 

3. Înregistrarea în contabilitate a operațiunii referitoare la creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv dobânzile plătite:

1.1.2.4.Acreditivele și avansurile de trezorerie

Acreditivul reprezintă o modalitate de decontare, impusă de regulă de furnizor, care asigură acestuia mijloacele bănești pe măsura livrării unor bunuri sau prestări de servicii. Acreditivul reprezintă disponibilitățile bănești ale cumpărătorului virate într-un cont distinct la dispoziția furnizorului și destinate achitării obligațiilor față de acesta, pe măsura livrării de mărfuri, executării de lucrări sau prestării de servicii. Acreditivul se poate alimenta și din credite bancare pe termen scurt, dar, doar în cazul în care cumpărătorul nu beneficiază de lichidități proprii. Deschiderea acreditivului trebuie comunicată băncii furnizorului prin intermediul băncii cumpărătorului, în același timp cu condițiile în care el se realizează. Pentru a se putea încasa sumelor prevăzute în acreditiv, furnizorul trebuie să prezinte băncii de care aparține documentele din care să rezulte îndeplinirea condițiilor din acreditiv pentru livrarea bunurilor și prestarea serviciilor. Acreditivele pot fi deschise la bancă în lei sau în devize. Dat fiind faptul că în cazul acreditivelor deschise în devize intervin active bănești în valute străine, acestora li se aplică aceleași cerințe privind evidența lor, cât și aceleași reguli ce privesc relația dintre leul românesc și unitățile monetare străine, ca și disponibilitățile bănești păstrate în devize în băncile cumpărătorilor.

 Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt:

încheierea unui contract comercial în care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv;

deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale;

livrarea bunurilor sau prestarea lucrărilor, concomitent cu întocmirea documentelor aferente;

utilizarea efectivă a acreditivului;

intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client.

Avansurile de trezorerie  sunt acele sume puse la dispoziția administratorilor sau altor salariați din unitate, având drept scop efectuarea unor plăți în favoarea societății cum ar fi:

aprovizionări de materiale și alte bunuri de valori mici;

efectuarea de plăți în cadrul unor acțiuni de protocol, reclamă și publicitate;

cheltuieli de transport, deplasări, detașări;

servicii poștale și taxe de telecomunicații.

Avansurile de trezorerie pot fi acordate în lei și devize. În cazul avansurilor în devize, la decontarea lor pot să apară diferențe favorabile sau nefavorabile de curs valutar.

Pentru a putea evidenția contabilitate avansurilor de trezorerie se va folosi contul 542 "Avansuri de trezorerie"

 Înregistrarea sumelor acordate în lei ca avansuri de trezorerie:

  Înregistrarea sumelor acordate în devize ca avansuri de trezorerie:

1.1.3.Ajustări pentru pierderea de valoare a elementelor de trezorerie

Dintre elementele de trezorerie pentru care sunt constituite ajustări pentru pierderea de valoare fac parte: investițiile pe termen scurt, dar doar în cazul în care la inventarierea de la sfârșitul exercițiului, valoarea de piață a titlurilor de plasament deținute de societatea economică (acțiuni, obligațiuni etc.) este mai mică decât valoarea de intrare a acestora. Contabilitatea sintetică a acestor ajustări se ține cu ajutorul conturilor care fac parte din grupa 59 "Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie" și anume:

 contul 591 "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate";

 contul 595 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate";

 contul 596 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor";

 contul 598 "Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate";

Conturile din această grupă sunt conturi de pasiv, încep să funcționeze prin a se credita, Soldul creditor reprezintă ajustările constituite pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, existente.

Constituirea sau majorarea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor

de trezorerie:

6864 "Cheltuieli financiare privind = %

ajustarile pentru pierderea de 591 "Ajustări pentru pierderea de

valoare a activelor circulante" valoare a acțiunilor deținute

la entitățile afiliate" 598 "Ajustări pentru pierderea de

valoare a altor investiții pe

termen scurt și creanțe asimilate"

Diminuarea sau anularea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie:

% = 7864 "Venituri din ajustari

591 "Ajustări pentru pierderea de pentru pierderea de valoare a

valoare a acțiunilor deținute la activelor circulante"

entitatile afiliate"

598 "Ajustari pentru pierderea de valoare a altor investitii pe termen scurt și creanțe

1.1.4.Organizarea sistemului informațional al trezoreriei

În ceea ce privește organizarea sistemului informațional al trezoreriei și al operațiilor de trezorerie trebuie să se țină cont de documentele primare utilizate, evidența operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai ales cea sintetică a acestora. Informațiile ce vizează fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi sunt necesare utilizatorilor situațiilor financiare pentru că, acestea oferă o bază de evaluare a întregii capacități a întreprinderii de a genera elemente de trezorerie, cât și pentru nevoile de utilizare a acestora de către întreprindere.

Documentele primare specifice elementelor de trezorerie și operațiilor efectuate sunt folosite în diferite cazuri , și anume:

Pentru încasările și plățile în numerar se folosesc:

cecuri de numerar

chitanțe

dispoziții de încasare-plată în numerar

liste de plată

Pentru operațiile de încasări și plăți fără numerar se utilizează:

ordine de plată

dispoziții de plată

cecuri cu sau fără limită de sumă

facturi fiscale

Pentru alte operații de trezorerie se pot folosi:

extrase de cont

contracte de credit

note contabile ale băncilor

facturi fiscale

1.2.Contabilitatea valorilor de trezorerie

1.2.1.Contabilitatea investițiilor pe termen scurt

Investițiile pe termen scurt sunt reprezentate de următoarele elemente: acțiunile deținute la entitățile afiliate, obligațiunile emise și răscumpărate, obligațiunile, depozitele bancare pe termen scurt precum, și alte investiții pe termen scurt și creanțele asimilate. Investițiile sunt evaluate la intrarea în societate la costul de achiziție. Costul de achiziție reprezintă prețul de cumpărare, sau valoarea stabilită potrivit contractelor. Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de constituire.

Evaluarea investițiilor la ieșirea din societatea. La ieșirea din gestiune a investițiilor pe termen scurt, cu excepția depozitelor bancare pe termen scurt, se aplică prevederile pct. 161 din OMFP nr. 3055/2009. Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, de la data operațiunii de lichidare. Diferențele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate și cursul Băncii Naționale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Ajustările de valoare pentru deprecierea investițiilor deținute ca active circulante, se întocmesc la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La ieșirea din entitate a investițiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.

Verificarea investițiilor pe termen scurt presupune compararea înregistrărilor contabile cu documentele justificative și analiza fiscală a operațiilor.

1.2.2.Contabilitatea decontărilor în numerar și a altor valori de trezorerie

Anumite decontări pot fi efectuate de către agenții economici în numerar, fie în lei sau în valută. Toate aceste operații reprezintă o pondere redusă în totalul operațiunilor privind decontările , deoarece, sumele în numerar necesită spații de depozitare mari, și prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică, pierdere, furt). În momentul când este folosit numerarul, plata se va face individual,fără a fi folosită intermedierea. Încasările și plățile în numerar se fac prin casieria unității, cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. În casieria unitatii mai pot fi păstrate și alte valori asimilate decontărilor în numerar. Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel:

încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;

plăți: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;

transferuri bănești (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers.

Operațiunile privind încasările și plățile în lei au o pondere mai redusă în totalul decontărilor. Majoritatea încasărilor în lei provin din vânzarea de produse din producția proprie, din vânzările de mărfuri, lichidarea unor debitori, ridicări de numerar de la bancă, aport de capital. Atunci când sunt necesare plăți în lei, acestea se pot face doar pentru achitarea drepturilor salariale, pentru plata ajutoarelor materiale din fondul asigurărilor sociale, a avansurilor spre decontare, a cumpărări de bunuri, și depunerilor de numerar la bancă.

Toate operațiile de casă se înscriu de către casier în "Registrul de casă". Acest document constituie evidența operativă pentru operațiile economice ce se desfășoară în cadrul casieriei. Documentele necesare ce sunt folosite în operațiile de casă în lei, sunt:

Cecul de numerar ,document ce este folosit atunci când este necesar ridicarea sumelor de la banca. Acesta trebuie să fie semnat de persoanele împuternicite să dispună plăți din conturile deschise la bancă.

Chitanța este întrebuințată la fiecare încasare în lei excepție făcând ridicările de numerar pentru care, așa cum am spus mai sus, se folosește cecul de numerar.

Chitanța fiscală este un document care se emite pentru vânzările cu plata în numerar pentru care se datorează TVA și nu se mai întocmește factura.

Foaia de vărsământ se folosește atunci când se depun sumele în lei din casieria societății la bancă.

Dispoziție de plata- încasare este utilizată fie pentru plăți în lei din casierie, fie pentru încasări în lei. Acest document se folosește atunci când nu există alte documente justificative de plăți și încasări. Atunci când este utilizată ca dispoziție de încasare, pentru sumele încasate, casierul trebuie să emită chitanța.

Anumite plăți se efectuează direct pe baza documentelor justificative și sunt întocmite anterior de diferite compartimente ale unității (ștate de salarii, liste de avans chenzinal, ordin de deplasare) fără a se mai întocmii alte documente de plată.

Contabilitatea decontărilor în numerar în lei se ține cu ajutorul contului 5311 "Casa în lei", care are funcțiunea unui cont de active.Soldul debitor reprezintă sumele în numerar ce se află în casierie.

 1.Achitarea unor cheltuieli privind transportul unor bunuri:

2.Cumpărarea timbrelor poștale:

 3.Achiziționarea bonurilor de combustibil:

Achiziționarea biletelor de tratament:

Agenții economici pot efectua, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, încasări și plăți prin casierie și în valută.

Evidența operativă a numerarului în devize se ține cu ajutorul "Registrul de casă" care va avea coloane atât pentru încasări, plăți, sold în lei, cât și pentru operații economice în devize.

Pentru înregistrarea operațiilor de încasări și plăți în devize se pot folosi una din metodele:

metoda înregistrării operațiilor la cursul pieței sau zilei;

metoda înregistrării operațiilor la un curs fix.

La finalul exercițiului financiar, în cazul ambelor metode, soldul va fi evaluat la cursul oficial, iar diferența va fi înregistrată dupa caz, la conturile de cheltuieli sau venituri din diferențe de curs valutar. În casieriile unităților economice se mai pot păstra și alte valori, categorie în care sunt incluse: timbre fiscale și postale, bilete de tratament și odihnă, tichetele și biletele de călătorie și alte valori. Operațiile sunt aeleași cu cele de la decontări în numerar în lei.

1.2.3.Contabilitatea decontărilor prin conturile la bănci

Decontările prin conturile de la bănci sunt cunoscute sub denumirea de decontări fără numerar. Ele dețin ponderea cea mai mare în cazul decontărilor între agenții economici. În acest scop, unitățile economice își păstrează disponibilitățile bănești la bănci și își deschid la ele conturi de decontare sau conturi curente.

Decontările fără numerar sunt acele operații bancare prin care atât plățile, cât și încasările se realizează prin virarea unei sume din contul debitorului deschis la o bancă în contul creditorului deschis la aceeași bancă sau la o altă bancă. Orice sumă plătită din contul debitorului către creditor, se face, cu unele excepții, numai cu consimțământul acestuia. Contabilitatea operațiilor efectuate prin conturi bancare, și anume a decontărilor fără numerar, se realizează cu ajutorul contului 512 "Conturi curente la bănci".

 Disponibilul în lei a agenților economici sunt păstrați la bancă în conturi deschise pe numele lor. Din acest disponibil, ulterior, se vor face plăți în lei, către alte persoane juridice care au deschise conturi la bănci, ori se va putea ridica numerar pentru nevoile agentului economic spre a putea face plăți prin casieria unității lui. Totalitatea operațiunilor ce se efectuează prin conturi de la bănci sunt înscrise de bancă în "extrasul de cont" al acesteia.Extrasul de cont reprezintă acel înscris, unde se trec încasările, plățile și soldul final. În baza acestui extras de cont, împreună cu anexele sale, se vor înregistra operațiunile în contabilitatea agentului economic. În cazul decontărilor fără numerar vor fi utilizate instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic sau electronic. Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt:

natura lor dublă, fiind determinată de un transfer de fonduri propriu-zis și de un flux de mesaje între părți, acestea conținând instrucțiunile de plată;

diferența în timp între momentul inițierii și cel al finalizării plății;

existența unuia sau mai multor intermediari (bănci) în procesarea acestui tip de plăți.

Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel:

încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;

plăți: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;

transferuri bănești (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie.

În anumite cazuri, în cele mai multe ori la sfârșitul exercițiului, se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. Sunt considerate sume în curs de decontare următoarele valori:

acele sume ce sunt depuse la bancă, dar înregistrarea lor neregăsindu înregistrate în extrasul de cont;

sumele ce sunt virate de către terți, dar neapărute în extrasul de cont;

sume achitate prin mandat poștal de către terți, dar neajunse la bancă;

sume consemnate în conturi separate la bănci pentru procurări de valută.

Apariția înscrisului unei sume în debitul contului de disponibil din contabilitatea agentului economic semnifică o creștere de mijloace bănești ale acestuia. În extrasul de cont al băncii apare în creditul extrasului de cont, semnificând creșterea obligațiilor băncii față de societatea comercială.

O înscriere a unei sume în creditul contului de disponibilități a societăților comerciale reprezintă o micșorare a acestora, și se va înscrie în debitul extrasului de cont, semnificând diminuarea obligațiilor băncii față de societatea comercial.

Operațiile din conturile de disponibilități păstrate la bănci în lei sunt evidențiate cu ajutorul contului 5121 " Conturi la bănci în lei".

Societățile comerciale care dețin devize le pot păstra la bănci în conturi deschise pe fiecare monedă străină. Băncile trebuie să pună la vedere existența și mișcarea de valută străine, atât în moneda străină respectivă cât și în lei.

  Corelarea dintre valutele străine și moneda românească se va face la cursul valutar ale zilei, și anume:

intrările de valută în contul bancar se transformă în lei la cursul zilei în care are loc operația bancară;

plata datoriilor în devize se face prin transformarea valutei respective în lei la cursul zilei în care are loc operația, datorită faptului că, la intrarea valutei în cont au putut exista alte cursuri ale valutei decât cele existente la data plății

diferențele de curs valutar favorabil în cazul scăderii cursului valutar reprezintă venituri financiare;

diferențele de curs valutar nefavorabil în cazul creșterii cursului valutar, reprezintă cheltuieli financiare.

Până în anul 1998 la închiderea exercițiului, disponibilitățile în devize s-au evaluat la un curs de schimb ce era în vigoare la acea dată, diferențele de curs valutar au fost înregistrate în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare. Din 1999, asemenea diferențe vor fi considerate diferențe de conversie de activ (nefavorabile) sau de pasiv (favorabile).

Operațiile din aceste conturi la bănci în devize sunt reflectate în contabilitate în contul 5124 " Conturi la banci in devize":

1. Încasări prin contul la banca în devize, cu diferențe de curs favorabile:

2. Încasări prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs nefavorabile:

  3. Plăți prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs favorabile:

  4.Plăți prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs nefavorabile:

Evidența disponibilităților în lei și devize aflate în conturi la bănci, a carnetelor de cecuri cu limită de sumă precum și mișcarea acestora se ține cu ajutorul contului 512 "Conturi curente la bănci". Aceste conturi curente pot îndeplini două funcții:

cont de disponibilități păstrate la bancă, atunci când agentul economic dispune de asemenea active bănești pe care și le pastrează la bancă;

cont de credite bancare pe termen scurt, acordate în baza unor linii de creditare care au un plafon maxim admisibil și care se acordă numai pe masura efectuării unor plăți pentru agentul economic sau ridicării de numerar de la bancă de către acesta.

Aceste funcții nu pot fi îndeplinite decât alternativ. De regulă, într-un cont curent se pot reflecta și credite acordate de bancă.

În principiu, o societate comercială poate avea deschise conturi pentru disponibil în lei, la mai multe bănci.

 La urma verificărilor și a confirmării soldului, soldul contului de disponibil confirmat de bancă prin extrasul de cont trebuie să fie egal cu cel din contabilitatea unității. În caz de diferențe se face un "punctaj" între datele din extrasul de cont și cele din evidențele unității. Reflectarea în contabilitate a disponibilului din conturile curente se realizează cu ajutorul contului 5121 "Conturi la bănci în lei", astfel:

1. Primirea creditului:

  2. Achitarea dobânzii și rambursarea creditului:

  3. Achitarea unei dobanzi restante și rambursarea unei rate restanțe:

Conturile curente la bănci în devize sunt acele disponibilități bănești în devize dacă agentul economic dispune de devize pe care le păstrează la bancă precum și creditele bancare acordate în devize , atunci când, agentul economic beneficiază de asemenea credite în valută în limita unui plafon de creditare aprobat anterior. Toate operațiile bancare în devize se evidențiază în contabilitate atât în devize cât și în lei la cursul zilei sau la un curs fix. La sfârșitul exercițiului financiar, disponibilitățile în devize existente în conturile la bănci se evaluează la cursul de schimb oficial din ultima zi. Diferențele de curs valutar se vor înregistra ori ca venituri , ori ca și cheltuieli financiare.

 1.Primirea creditului în valută:

  2. Achitarea dobânzii:

 3. Rambursarea ratei cu diferența de curs nefavorabilă:

 4. Rambursarea ratei cu diferența de curs favorabilă:

1.2.4.Contabilitatea acreditivelor și a avansurilor de trezorerie

Acreditivele sunt prezentate în contabilitate de contul 541 "Acreditive". Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor de trezorerie.

Contul 542 “Avansuri de trezorerie” este un cont de activ.
În debitul contului 542 “Avansuri de trezorerie” se înregistrează:
–avansuri de trezorerie acordate (531);
–diferențele favorabile de curs valutar ce sunt aferente avansurilor de trezorerie în valută, se vor înregistra la sfârșitul lunii, respectiv la închiderea exercitiului financiar (765).
În creditul contului 542 “Avansuri de trezorerie” se va înregistra:
– avansurile de trezorerie justificate prin achiziția de stocuri, inclusiv diferențele de preț nefavorabile aferente (301 la 303, 308, 361, 368, 371, 381, 388, 401);
– cheltuieli reprezentând valoarea materialelor nestocate, consumurilor de energie și apă, întreținere și reparații, primele de asigurare, studii și cercetare executate de terți, comisioane și onorarii, protocol, reclamă și publicitate, transport de bunuri, deplasări, poștale și telecomunicații, alte servicii executate de terți (602, 604, 605, 611 la 614, 622 la 626,628);
–sume reprezentând avansuri nejustificate (428);
–sumele reprezentând avansuri de trezorerie, nedecontate până la data bilanțului (461, 428);
– sume ce au fost restituite în numerar reprezentintă avansuri de trezorerie neutilizate (531);
–sume utilizate pentru achitarea altor valori (532);
–diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor de trezorerie în valută, se vor înregistra la finele lunii, respectiv la închiderea exercitiului financiar, sau la lichidarea acestora (665).

1.  Deschiderea acreditivului:

2. Achitarea datoriilor față de furnizori din acreditivul deschis:

3.Retragerea acreditivului neutilizat:

  4.Deschiderea unui acreditiv în devize:

5.Plata unui furnizor extern:

6. Se va înregistra diferențele de curs valutar pentru un acreditiv în devize:

1.2.5.Contabilitatea viramentelor interne

Totalitatea transferurile de disponibilități bănești efectuate între conturile de la bănci, precum și între aceste ultime conturi și casieria unității patrimoniale reprezintă viramentele interne. Pentru a se putea înregistra asemenea operații în mod distinct și separat în mai multe registre s-a introdus un cont ajutător, care oferă posibilitatea ca dintr-o formulă contabilă să se construiască doua formule contabile prin intercalarea contului ajutator 581 "Viramente interne", având funcția contabilă de activ. În principiu, contul nu prezintă sold final și nu necesită dezvoltarea analitică.

1.Virarea sumelor dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie:

581 "Viramente interne" = %

5121 "Conturi la banci în lei"

5124 "Conturi la banci în valuta"

5311 "Casa în lei"

5314 "Casa în valută"

5411 "Acreditive în lei"

5412 "Acreditive în valuta"

Intrarea sumelor într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie:

% = 581 "Viramente interne"

5121 "Conturi la bănci în lei"

5124 "Conturi la bănci în valută"

5311 "Casa în lei"

5314 "Casa în valută"

5411 "Acreditive în lei"

5412 "Acreditive în valută"

1.2.6.Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor pe termen scurt

Evidența conturilor din grupa aceasta se realizează cu ajutorul conturilor de ajustări pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entitățile afiliate, a obligațiunilor emise și răscumpărate, a obligațiunilor și a altor investiții financiare, creanțe asimilate, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora. Conturile cuprinse în această grupă sunt conturi de pasiv.

În creditul conturilor din grupa 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” se înregistrează:

– valoarea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie, constituite sau suplimentate, dupa caz (686).

În debitul conturilor din grupa 59 “Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie” se înregistrează sumele ce reprezintă micșorarea sau anularea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie (786).

591 "Ajustări pentru pierderea de valoare a acțiunilor deținute la entitățile afiliate";
595 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor emise și răscumpărate";
596 "Ajustări pentru pierderea de valoare a obligațiunilor";
598 "Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate".
Evidența conturilor din această grupă se realizează cu ajutorul constituirii ajustărilor pentru pierderea de valoare a investițiilor financiare la entități afiliate, a obligațiunilor emise și răscumpărate, obligațiunilor și a altor investiții financiare și creanțe asimilate, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora. Soldul final al conturilor reprezintă acea valoare a ajustărilor constituite pentru pierderile de valoare, ce există la sfârșitul perioadei.

 ·        Constituirea sau majorarea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

686 = %

Cheltuieli financiare privind ajustarile

Pentru pierderile de valoare activelor

591 Ajustări pentru pierderea de valoare

a acțiunilor deținute la entitățile afiliate

595 Ajustări pentru pierderea de valoare a

obligațiunilor emise și răscumpărate

596 Ajustări pentru pierderea de

valoare a obligațiunilor

598 Ajustări pentru pierderea de valoare a

altor investiții pe termen scurt și creanțe asimilate

Anularea sau diminuarea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

% = 786 Venituri din ajustări pentru pierderea

de valoare a activelor circulante

591

595

596

598

CAPITOLUL II

ABORDAREA PRACTICĂ A OPERAȚIUNILOR DE TREZORERIE ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATEA S.C.COMVEX S.A.

2.1.Succintă prezentare a S.C.Comvex S.R.L.

COMVEX SA a fost înființată în anul 1991. It is the largest bulk raw material handling terminal in the Black Sea area. Este terminalul cu cea mai mare arie de manipulare a materiei prime în vrac în zona Mării Negre. The terminal covers an area of 700,386 sqm in the south of Constanta Port. Terminalul are o întindere de 700,386 mp în partea de sud a portului Constanta. Aceste tCOMVEX terminal is the leading specialist in handling, storing and transshipment of dry bulk minerals such as iron ore, coal, coke, bauxite, etc., operating from a modern and fully equipped facility located in the Port of Constanta, Romania ttterminale aparținând COMVEX sunt specializate în manipularea, depozitarea și transbordarea minereurilor uscate în vrac, cum ar fi minereu de fier, cărbune, cocs, bauxită, și operează folosind o instalație modernă și complet echipată situată în Portul Constanța.Terminalul de la COMVEX este singurul terminal din zona Mării Negre, care are capacitatea de a deservi nave de dimensiuni de până la 220.000 tdw. In addition, COMVEX benefits geographically by having access through the waterway network such as the Danube, which runs across mainland Europe. În același timp,terminalul COMVEX este favorizat geografic având acces prin intermediul rețelei de căi navigabile, cum ar fi Dunărea, care are ca traseu și puncte de legătură cu Europa continentală. Avantajat de poziția locațieiDue to its location and excellent access potential to industrial plants in Europe and the Black Sea area, COMVEX is able to provide its customers, such as major mining companies from Australia, Brazil, India, Africa, USA and Canada with the ability to make deliveries to industrial plants in Austria, Ukraine, Bulgaria, Ungary and Serbia, on a "just in time" basis sale și de potențialul pentru instalațiile industriale din Europa și din zona Mării Negre, COMVEX este în măsură să ofere clienților săi, cum ar fi marile companii miniere din Australia, Brazilia, India, Africa, SUA și Canada, livrări pentru instalațiile industriale din Austria, Ucraina, Bulgaria, Ungary și Serbia, pe un "just in time" de bază. Portul Constanța s-a dezvoltat și modernizat în etape, încă de la sfîrșitul secolului al XIX lea , fiind cel mai important port românesc de la Marea Neagră , principalul port din zona Mării Negre și unul din cele mai importante porturi europene.
Portul Constanța este poziționat pe o axă comercială de mare deschidere și anume, Europa de Nord , Orientul Îndepartat. Construirea Canalului Dunăre – Marea Neagră , iar dezvoltarea continuă a portului a conturat necesitatea extinderii în zona Constanța Sud – Agigea , pentru a se putea asigura traficul mărfurilor în vrac cu nave de mare capacitate.
Datorită lucrărilor generale de amenajare a acvatoriului, s-au putut realiza dane de transbordare a minereurilor ce sunt aduse de navele de mare tonaj, a caror capacitate a fost proiectată la 6 mil tone / an, în același timp putându-se realiza și depozitele de minereu pe o suprafață de 60 ha, acestea fiind prevăzute ca descărcarea minereurilor să se desfășoare cu poduri cu o capacitate de 50 de tone. Deasemenea, transportul minereului pe arealul de depozitare se face cu benzi transportoare de mare capacitate. În urma acestor modernizări, și a necesității de a exista o societate care să poată desfășura astfel de activități, la 20 februarie 1991 prin HG 19 / 10.01.1991 s-a înființat S.C COMVEX S.A. având ca obiect de activitate descărcarea, depozitarea și încărcarea mărfurilor vrac și a altor produse compatibile cu dotarea societății. Sediul social se află în Constanța, Incinta Port, Dana 80-84 , având un capital social subscris și vărsat de 110.522.550 mii lei.

2.2.Conducerea contabilității curente a operațiunilor de trezorerie

la S.C. COMVEX S.A. în trimestrul IV 2013

Situațiile financiare pentru anul încheiat la 31 decembrie 2013 au fost întocmite respectându-se următoarele principii contabile, și anume:

principiul continuității activității constă în continuitatea desfășurării activității în viitor fără intenții de încetare a activității;

principiul permanenței metodelor, prin păstrarea consecvenței de aplicare a metodelor și principiilor de la un exercițiu financiar la altul;

Principiul prudenței se respectă evitând oricare transfer în viitor la incertitudinea din prezent;

Principiul independenței exercițiului presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor în exercițiile financiare;

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și datorii;

Principiul intangibilității exercițiului;

Principiul necompensării;

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului;

Principiul pragului de semnificație.

Situațiile financiare anuale au fost întocmite în conformitate cu Legea Contabilității nr.82/1991, republicată, Legea 31/1990 republicată cu toate modificările și completările ulterioare, cu prevederile cuprinse în Ordinul Ministerului de Finanțe nr.3055/2009* pentru aprobarea reglementărilor contabile cu directivele europene, completată cu OMF nr.2861/2010, OMF nr.1118/2012, precum și cu respectarea prevederilor OMF nr.2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarieii elementelor de activ și de pasiv. Serviciul financiar contabil este asigurat de un număr de 5 economiști și un contabil.

La conducerea contabilității trezoreriei s-au avut în vedere următoarele obiective:

controlul operațional și evidențierea operațiunilor bănești;

posibilitatea gestionării și valorificării disponibilităților bănești din conturile de la bănci și a efectelor de primit;

asigurarea plăților la scadență;

folosirea în termeni contractuali a creditelor bancare pe termen scurt;

menținerea capacității de plată a societății.

2.2.1. Aplicații privind decontările în numerar

Societatea S.C. COMVEX S.A., în cursul lunii decembrie 2013 a efectuat următoarele operațiuni de încasări și plăți în numerar:

a.Se achită furnizorii în sumă de 235.120 lei.

401 furnizori = 5311 casa în lei 235.120,00

b.Se plătesc salariile angajaților în sumă de 15.432 lei.

decontări privind salariații = 5311 casa în lei 15.432,00

c. Se achită avansuri spre decontare salariaților

Avans spre decontare = 5311 casa în lei 20.500,00

d. În data de 20.12.2013, se achită salariaților prime pentru sărbătorile de Crăciun, în valoare de 7.000

423 Prime acordate salariaților = 5311 Casa în lei 7.000,00

e. Administratorul, ridică de la casierie un avans de trezorerie în valoare de 2.450 lei, în baza dispoziției de plată.

Avansuri de trezorerie = 5311 Casa în lei 2.450,00

f. S-a achitat o taxă de participare la licitație, în valoare de 4.500 lei.

debitori diverși = 5311 Casa în lei 4.500,00

g. Se înregistrează în contabilitate viramente interne în valoare totală de 785.000 lei.

Viramente interne = 5311 Casa în lei 785.000,00

h.În cursul lunii se achiziționează timbre fiscale în valoare de 1.200 lei

Timbre fiscale poștale = 5311 Casa în lei 1.200,00

i.Se înregistrează consumul de timbre fiscale în valoare de 1.000 lei

626 Cheltuieli poștale și = 5321 Timbre fiscale poștale 1.000,00

taxe de telecomunicații

j. În urma deplasărilor în interes de serviciu se decontează, în baza decontului și a ordinului de deplasare sume în valoare de 13.485 lei

625 Cheltuieli cu deplasări, = 5311 Casa în lei 13.485,00

detașări și transferări

Se înregistrează în contabilitate, cheltuielile privind taxele plătite de S.C.COMVEX S.A. în timpul lunii decembrie 2013

635Cheltuieli cu alte impozite, = 5311 Casa în lei 2.425,00

taxe și vărsăminte

asimilate

Se încasează prin casieria unității:

Se încasează prin casieria unității suma de 1.088.645 lei datorată de clienți societății, în baza facturilor emise către aceștia

5311 Casa în lei = 4111 Clienți 1.088.645,00

În cursul lunii decembrie 2013, se încasează prin casieria unității sumle datorate de diverli creditori

5311 Casa în lei = 462 Creditori diverși 1.340,00

Se restituie avansul acordat ce nu a putut fi justificat

5311 Casa în lei = 542 avansuri de trezorerie 235,00

a.Se ridică numerar din contul de euro al societății în valoare de 750 Euro, cursul euro la data operațiunii este de 4,4356 lei.

Viramente interne 581= 5124 Conturi la bănci în valută 750 euro * 4.4356 = 3.340,20 lei

b.Se ridică numerar din contul de disponibil la bănci în valută suma de 1250 USD,cursul anunțat de BNR fiind de 3,2403.

Viramente interne 581 = 5124 Conturi la bănci în valută 1250 usd * 3.2403 = 4.050,37 lei

Se acordă un avans spre decontare pentru o deplasare în valoare de 7.390,57 viramente interne542 = 5314 casa în valută 7.390,57

Se contabilizează diferențele de curs valutar

542Avans spre decontare = 765 Venituri din dif.de curs valutar 64,25

2.2.2.Aplicații privind decontările bancare

a. În luna decembrie, societatea a achiziționat de la S.C. CAMINO SISTEM S.R.L.- un program informatic în valoare de 700 lei.

% = 404 Furnizori de imobilizări 700

208 Alte imob.necorporale 564,52

4426 TVA deductibil 135,48

b. Societatea cumpără de la S.C. Aems S.R.L. – articole de mobilier în valoare de 1200 lei.

% = 404 Furnizori de imobilizări 2200,00

214 Mobilier,aparatură,birotică 1.774,20

4426 Tva 425,80

c. Societatea a achiziționat instalații tehnice în valoare 3.025 lei S.C. Elco Târgu Secuiesc

% = 404 Furnizori de imobilizări 3.025,00

213 x Instalații tehnice,mijloace detransport 2.439,52

4426 Tva deductibilă 585,48

d. Furnizorii sunt achitați prin bancă, cu ordin de plată.

404 = 5121 5.925

Furnizori de imobilizari conturi la banci în lei

e. Societatea constituie un depozit colateral, reprezentând garanție de bună execuție a unui contract, obținut în urma unei licitații, având ca termen de finalizarea a contractului luna martie 2014.

267 Creanțe imobilizate = 5121 Conturi la bănci în lei 18.425

f.Se vor achita furnizori prin contul de disponibil la bancă

401 Furnizori = 5121 Conturi la bănci în lei 345.670

g. Se achită salarii, avans, prime contribuții la bugetul de stat,contribuții la bugetul de asigurări sociale, Tva și alte taxe,prin cont bancar.

% = 5121 Conturi la bănci în lei

421 Personal salarii asimilate 245.230,00

425 Avansuri acordate personalului 87.490,00

423 Personal ajutoare materiale 11.500,00

431X asigurări sociale 544.921,00

444 Impozitul pe venituri de natura salariilor 159.580,00 4423 TVA de plată 75.030,00

627 Cheltuieli cu serviciile bancare 32.245,00 666 Cheltuieli privind dobînzile 90.215,00

h.înregistreze în contabilitatea societății încasările prin bancă în lei

5121 Conturi la bănci în lei = %

4111 20.176.212,00

7581 76.475,80

4427 18.354,20

766 125.807

581 785.000

i.Încasări în devize

5124= 4111 12.389,00

5124= 765 79.320,00

2.2.3.Aplicații privind investițiile pe termen scurt

Investițiile pe termen scurt sunt reprezentate de depozitele la bănci în valută, pe termen mediu, și sunt constituite pentru a proteja disponibilitățiile bănești de riscul deprecierilor cât și în vederea obținerii de câștiguri din dobânzi.

Operațiunile tranzacționate în valută vor fi înregistrate în contabilitate în lei la cursul de schimb de la data tranzacției. Activele și datoriile monetare exprimate în valută vor fi convertite în lei, drept pentru care se va utiliza cursul de schimb ce este comunicat de BNR la fiecare dată a bilanțului.

Câștigurile sau pierderile din diferențele de curs valutar realizate sunt înregistrate , după caz la venituir sau la cheltuieli, în contul de profit sau pierdere.Cursul de schimb RON EUR și RON USD la 31 decembrie 2013 au fost după cum urmează:

Eur 4.4847

Usd 3.2551

a.In luna decembrie 2013, societatea a achiziționat două credite pe termen scurt, și anume:

1.în lei : 5121= 167 300.000,00

2.in valuta 5124= 167 100.000,00 euro * 4,4975 lei = 449.759,00 lei

3.dobânda 666=168 7.497

2.2.3.1.Existența și mișcarea investițiilor financiare pe termen scurt

Societatea deține imobilizări financiare, și sunt reprezentate de acțiunile deținute la S.C. COMVEX Grinding Blinding Facilitz SRL, în sumă de 1000 lei, reprezentând un aport de 20% din capitalul social al societății menționate.

1. Acțiunile achiziționate provin de la o entitate care nu face parte din acele părți afiliate, și care sunt cotate , achiziția realizându-se cu ajutorul unui broker care percepe un comision de 200 lei.

2. Ulterior, se va înregistra vânzarea acestora la un preț de 6.000 lei plus un comision 100 lei, iar înregistr contabilă va fi următoarea:

Operațiuni contabile privind investițiile pe termen scurt

2.2.3.2.Inventarierea, evaluarea și constituirea ajustărilor pentru pierderea de valoare a acțiunilor și obligațiunilor la finele exercitiului financiar 2013

La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt vor fi evaluate la un cost de achiziție. Prin acest cost înțelegem acel preț de cumpărare, sau acea valoarea stabilită conform contractelor încheiate. La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, cu ocazia inventarierii deprecierea investițiilor deținute ca active circulante, se vor reflecta ajustări pentru pierdere de valoare, ce vor fi înregistrate în baza cheltuielilor. La finalul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare evidențiate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La ieșirea din societate a investițiilor pe termen scurt, ajustările pentru pierdere de valoare vor fi anulate. În cazul acțiunilor deținute la părți afiliate vor apărea două cazuri :

• Acțiunile ce sunt cotate pe o piață reglementată, reprezentând acele acțiuni evaluate inițial la prețul de cumpărare, cheltuielile de achiziție fiind trecute pe cost doar în momentul achiziției, iar ulterior, în bilanț, titlurile vor fi reevaluate la prețul de pe piață de la data întocmirii bilanțului.

• Actiunile necotate pe o piață reglementată vor fi evaluate inițial la acel cost care include și cheltuielile de achiziție. Pentru acțiunile necotate neputându-se efectua o reevaluare, neexistând un preț de piață curent, dar se pot efectua ajustări de valoare. În momentul vânzării investițiilor financiare pe termen scurt , nu se va proceda la fel ca în cazul imobilizărilor financiare, și anume, nu se va trece pe venituri valoarea de vânzare a titlurilor și pe cheltuială valoarea de intrare. Aici este permisă compensarea între venituri și cheltuieli, și înregistrarea în contabilitate doar a câștigului net.

2.2.4.Aplicații privind alte valori de trezorerie

În Monitorul Oficial Nr. 276, din 16 mai 2013, a fost publicat Ordinul  Nr. 882/14 mai 2013 în care se specifică următoarele: pentru semestrul I al anului 2013, începând cu luna mai, valoarea nominală a unui tichet de masă, stabilită potrivit prevederilor art. 31 din Normele de aplicare a Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, este de 9,35 lei.Tichetele de masa, înainte de a fi distribuite angajaților, trebuie să fie plătite de către angajatori unităților emitente.

1. Se plătesc tichetele de masă prin contul de disponibil în valoare de 25.000 lei

 2. Se achiziționează tichete de masă.

3. Recepționare factură

4. Acordarea tichetelor de masa

  5. În cazul în care o parte din tichetele de masă au fost returnate la emitent, înregistrarea contabilă este urmatoarea:

  6. Înregistrarea reținerii impozitului pe venit de natura salariilor

2.3.Reflectarea valorilor de trezorerie în bilanțul contabil la 31 decembrie 2013

Când sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond de rulment. Excedentul de resurse permanente ce este degajat de ciclul de finanțare a imobilizărilor se poate folosi pentru a se reînnoi activele circulante. Fondul de rulment poate exista ca o marjă de siguranță financiară care va putea permite societății să reușească fără dificultate să reziste în fața riscurilor ce pot apărea pe termen scurt. Această marjă financiară garantează solvabilitatea întreprinderii, permițând acesteia, în caz de probleme comerciale sau la nivelul ciclului financiar al exploatării, să conserve o anumită autonomie, respectiv o independență financiară față de creanțierii săi.

Ținându-se cont de aceste interpretări economice, FRF-ul reprezintă o parte a capitalurilor permanente ce sunt degajate de etajul superior al bilanțului pentru a se putea acoperi nevoile de finanțare din partea de jos a bilanțului. Acest fond de rulment este destinat să acopere nevoile ciclice, reînnoibile permanent, din cadrul ciclului de exploatare. În această interpretare, FRF reflectă surplusul de ACR net în raport cu datoriile temporare sau partea ACR ce nu sunt finanțate de datoriile pe termen scurt.

În concluzie, fondul de rulment reprezintă acea expresie a echilibrului financiar pe termen lung,ce contribuie și menține echilibrul financiar pe termen scurt, poate influența reducerea gradului de îndatorare cât și sporirea siguranței unei societăți. Fondul de rulment nu este un capital distinct urmărit prin contabilitate, fiind o categorie frecvent întâlnită în analiza economică. Indicatorul ce indică această libertate financiară este fondul de rulment propriu, adică excedentul capitalurilor proprii corelate cu imobilizările nete.

FR= 48.313.232

Dacă în urma calculelor rezultatul este negativ, va fi denumit fond de rulment împrumutat, reflectând măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanțarea acelor nevoi pe termen scurt. Analiza echilibrului financiar pe bază de bilanț este influențată de unele inconsecvențe din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității. Astfel, dividendele datorate proprietarilor se înregistrează în categoria datoriilor de exploatare, iar stimulentele datorate salariaților din profitul net se înregistrează în categoria capitalurilor proprii. Obligațiile față de proprietari duc la scăderea FR (scad capitalurile proprii și concomitent, cresc datoriile pe termen scurt), iar sumele repartizate salariaților din profit nu modifică nivelul capitalurilor proprii, a FR și a NFR.

Necesarul de finanțare a ciclurilor de exploatare este asigurat, în primul rând, de resursele temporare. Nevoia de fond de rulment pune în evidență aspectele calitative ale ciclului de exploatare și anume, capacitatea acestuia de a-și echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea rămasă neacoperită financiar trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment, altfel, calitatea necorespunzătoare a activității de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta exercițiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor proprii.

Trezoreria netă este dată de surplusul FR față de NFR:

Ținându-se cont de anumite reguli ale analizării echilibrului contabil se va putea asigura determinarea TN și ca diferență dintre disponibilitățile bănești și creditele de trezorerie.

CAF exprimă un surplus financiar degajat, care are un caracter potențial, dar care trebuie susținut cu mijloace financiare efective (prin cash-flow pozitiv).

CAF este în primul rând o sursă stabilă care permite:

finanțarea investițiilor;

majorarea fondului de rulment;

rambursarea împrumuturilor financiare contractate anterior;

remunerarea capitalurilor investite.

Pentru determinarea CAF se pot folosi două metode:

a) Metoda deductivă

CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile

sau

CAF = EBE + Alte venituri încasabile – Alte cheltuieli plătibile

b) Metoda aditivă

CAF = RN + Cheltuieli calculate – Venituri calculate

În concluzie, autofinanțarea prezintă o serie de avantaje și dezavantaje pentru firmă:

AVANTAJE:

Asigură independența întreprinderii față de terții furnizori de fonduri;

Permite reducerea nivelului îndatorării și scăderea cheltuielilor financiare asociate împrumuturilor;

Permite elaborarea unei strategii de prețuri mai competitive și mai flexibile pentru firmă;

Determină o mai mare libertate de alegere a investițiilor, atât de expansiune, cât și de înlocuire;

Îmbunătățește siguranța finanțărilor în cazul crizelor conjuncturale (când creditul, în special cel bancar, este restrictiv și costisitor);

Duce la creșterea valorii de piață a firmei, datorită majorării capitalurilor proprii prin încorporarea profiturilor.

2.4.Analiza economico-financiară a activității societății privind valorile de trezorerie

SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR la data de 31.12.2013

Grafic nr.1 Reflectarea grafică a încasărilor din activitatea de exploatare în perioada 2012-2013

Sursa : Realizare proprie în urma situațiilor financiare

În urma reprezentării grafice, se poate observa o creștere a încasărilor în anul 2013 cu 30,97% față de 2012.

Grafic nr.2 Reflectarea grafică a plăților în urma activității de exploatare în anii 2012-2013

Sursa : Realizare proprie în urma analizei situațiilor financiare

În anul 2013, rata plăților din activitatea de exploatare a crescut față de anul 2012, cu 59,42%.

În urma centralizărilor datelor obținute din încasări și plăți se observă că, numerarul net din activitățile de exploatare a scăzut cu 7,4%.

Grafic nr.3 Reflectarea grafică a fluxurilor de trezorerie din activități de investiție

În urma activităților de investiții, se observă o creștere de 52,72%, în ceea ce privește fluxul de trezorerie în anul 2013 față de anul 2012.

Grafic nr.4 Reflectarea grafică a plăților din activități de investiție

Sursa:Realizare proprie

În urma analizei, se observă o scădere de utilizare a numerarului în activități de investiții, cu 8.75%, în 2013 față de 2012, ceea ce duce la concluzia că în aul 2013, s-au realizat mai puține investiții, fată de anul 2012.

2.5.Valorificarea informațiilor contabile și de analiză economico-financiară în managementul societății

Rata lichidității generale reflectă capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt (de exploatare) din activele de exploatare.

R Lg 2012 = 86.448.646/33.800.262= 2,56

RLg 2013 = 90.520.006/22.483.135 = 4,03

Valoarea recomandată a acestui indicator se situează în jurul valorii 2. Nivelul indicatorului este peste limita normal admisă pentru întreaga perioadă de analiză. Aceasta semnifică o pondere scăzută a datoriilor pe termen scurt angajate de firmă, în raport cu mărimea activelor cele mai lichide deținute.

Rata lichidității rapide arată capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile pe termen scurt din activele circulante care pot fi transformate relativ rapid în disponibilități.

RLr 2012 = 86448646-20763923/33800262 = 1.94

RLr 2013 = =2,76

Analiza Situației Nete

unde : SN= Situația netă

A= Activ

D= Datorii față de terți

SN2012= 86.852.209 – 33.800.262=53.051.947

SN2013=92.143.795 – 22.483.135=69.660.660

Diferența dintre activul total și datoriile totale contractate evidențiază o primă evaluare a întreprinderii la data închiderii bilanțului. Aceasta reprezintă situația netă a întreprinderi, respectiv averea netă a acționarilor.

În concluzie, situația netă poate indica o îmbogațire(o creștere a capitalurilor proprii) în cazul realizării și investirii beneficiilor sau o sărăcie(o micșorare a capitalurilor) în cazul închiderii exercițiului cu pierdere. Situația netă reprezintă tocmai estimarea contabilă a valorii drepturilor ce le posedă proprietării asupra unei întreprinderi.

Analiza rentabilității

Rata rentabilității economice măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate.

Rata rentabilității economice oferă informații asupra eficienței folosirii activelor companiei în activitatea acesteia. Valorile înregistrate pe parcursul perioadei trebuie interpretate luând în considerare domeniul de activitate al firmei, însă în general se poate spune că valori pozitive crescătoare au avut o influență pozitivă asupra situației firmei.

RRe2012 =6.306.947/86.448.646 x 100= 7,29

RRe2013=18.771.638/90.520.006 x100=20,74

Indicatori de activitate

Viteza de rotatie a debitelor-clienti(zile) 2012=

Sold mediu clienți/cifra de afaceri x365= 29 .864.230/63.216.633x 365= 172,43

Viteza de rotatie a debitelor-clienti(zile) 2013=

Sold mediu clienți/cifra de afaceri x365= 21.541.927/ 109.205.606 x365= 72

Viteza de rotatie a creditelor- furnizor(zile)2012=

Sold mediu furnizori/cifra de afaceri x365= 9.115.319/63.216.633 x 365= 52,63

Viteza de rotatie a creditelor- furnizor(zile)2013=

Sold mediu furnizori/cifra de afaceri x365=782.021/109.205.606 x365 = 26,01

Viteza de rotație a activelor imobilizate2012=

Cifra de afaceri/active imobilizate= 63.216.633/99.165.277= 0.64

Viteza de rotație a activelor imobilizate2013=

Cifra de afaceri/active imobilizate= 109.205.606/99.136.514= 1,10

Viteza de rotatie a activelor totale 2012=

Cifra de afaceri/total active=63.216.663/ 185.613.923= 0,34

Viteza de rotatie a activelor totale 2013=

Cifra de afaceri/total active= 109.205.606/189.656.520= 0,58

CAPITOLUL III

ÎMBUNĂTĂȚIREA PROGRAMELOR INFORMATICE UTILIZATE DE S.C.COMVEX S.A., PENTRU CONDUCEREA CONTABILITĂȚII CURENTE ȘI INFORMAȚIONALE A OPERAȚIUNILOR DE TREZORERIE

3.1. Prezentarea programului informatic utilizat de S.C.COMVEX S.A.

O vastă experiență în acest domeniu demonstrează că factorii principali ce pot condiționa obținerea de succese economice sau de altă natură ce au posibilitatea de a separa, ținându-se cont de performanțele lor, țări, ramuri de activitate, societăți comerciale și alte organisme sunt în management, tehnologie și capacitatea de a putea folosi inteligent resursele informaționale și umane. Această noțiune de informație este foarte variată și poate fi întâlnită în orice domeniu ce privește și are legătură cu activitățiile umane. Nu este posibilă existența unui sistem natural sau a unui sistem social fără un schimb de informații, ce provin atât din interiorul sistemului, cât și dintre componentele acestuia, dar, și între respectivul sistem și alte organizații externe. Informația este prezentată ca fiind o “resursă a resurselor”, fiind interminabilă, dar având un caracter deteriorabil. Deteriorarea informației într-o perioadă de timp poate fi influențată de anumiți factori, principali fiind: factorii fizici (aceștia pot fi: pierderea, eroziunea, distrugerea) și factorii morali – ce pot acționa datorită mediului informațional dinamic. Informația poate fi percepută ca fiind un mesaj ce are caracter de noutate despre acțiunile trecute, prezente sau cele care vor avea loc, atât în interiorul sistemului cât și în exteriorul acestuia. Informația poate fi interpretată dintr-un simbol sau grup de simboluri (mesaje verbale, scrise sau semnale de natură tehnică, fízică etc.) , necesară a se comunica date ce fac referire la anumite evenimente ce au avut loc, la stări și complexe ale sistemului interpretat. Programul Contab SQL este un sistem de contabilitate, de gestiune, financiar, distribuție, mijloace fixe, producție, salarii, și este adaptat legislației în vigoare. Se prezintă sub aspect modular pentru a ușura implementarea sa atât în întreprinderile mari cât și în cele mici. Cu ajutorul acestui program se poate lucra cu mai multe societăți în același timp. Evidența contabilă se poate prelucra atât în lei, cât și valută (salarii, gestiune, amortizare, balantă) și poate funcționa într-o versiune de rețea sau într-o versiune monoutilizator. Cu ajutorul serverului SQL ce se ridică la standarde performante (MySQL) se permite accesul simultan a mai multor utilizatori, aflați local (în rețeaua societății) cât și alți utilizatori la distanță prin intermediul internetului, dial-up, VPN. Cu ajutorul interfeței WWW a programului se pot consulta bazele de date, dar și introduce date de pe orice terminal ce este conectat la internet. Datorită acestor posibilități de accesare, utilizarea acestui program facilitează și în același timp micșorează timpul în care directori, conducători de compartimente ce doresc informații într-un timp real asupra încasărilor, vânzărilor, stocurilor, producției, etc. Agenți de vânzări ai firmelor de distribuție vor putea avea acces permanent indifferent de locul unde se află, date despre soldurile clienților, precum și posibilitatea rapidă de actualizare a viitoarelor comenzi. Având un sistem de securitate al datelor se va putea permite accesul utilizatorilor doar de la anumite stații de lucru, iar în interiorul programului doar la unele situații .

3.1.1. Categoriile de probleme pe care le rezolvă aplicația utilizată

Programul are posibilitatea creării de log-uri ce cuprind totalitatea acțiunilor utilizatorilor. Cu ajutorul acestor logo-uri, în cazul apariții unei problem de eroare sau fraudă să se poată afla stația, numele utilizatorului, data și ora evenimentului. Toate listele pot fi exportate în format Excel (XLS),HTML,PDF sau DBF și pot fi folosite în anumite raportari. Prin folosirea programului de salarii se permite exportul automat în programele Administrației financiare de CAS, șomaj, sănătate, fișe fiscale. Ștatele de salarii se vor converti automat în formatul specific băncii cu care se lucrează în cazul în care se folosește plata cu carduri. Contab SQL poate funcționa cu ajutorul următoarele sisteme de operare: Windows 95,98,98SE,ME,NT,2000,XP. Pe server poate rula orice sistem de operare acceptat de MySQL,Apache si PHP (Windows, Linux, FreeBSD, OS/2, etc.)

3.1.2. Specificul datelor introduse și situațiile obținute

Contab SQL este un sistem integrat – ERP / CRM / SFA, ce cuprinde modulele: program contabilitate, financiar, gestiune, facturare, distribuție, mijloace fixe, producție, program salarii, rezervări de marfă, urmărire contracte, comenzi, lansări, evidența centrelor de cost, antecalcul, postcalcul, interfață cu casele de marcat fiscale, cu cititoarele de coduri de bare, cu echipamente mobile pentru culegerea comezilor în teren, alte periferice (cântare electronice. Programul permite lucrul cu mai multe firme simultan, iar evidența poate fi ținută în lei și valută (salarii, gestiune, amortizare, balanță). Programul de contabilitate culege și prelucrează datele financiar – contabile oferind o situație clară a activității economice a firmei. Analizele financiare ce rezultă din prelucrarea datelor sunt vitale în contextul schimbărilor frecvente care intervin în domeniul afacerilor și al diverselor proceduri din cadrul firmei. Timpul de introducere al datelor este redus prin preluarea notelor contabile din celelalte module ale programului și, totodată, înregistrarile contabile pot fi preluate de pe o notă contabilă pe alta, făcându-se astfel economie de timp. La salvare operațiunii efectuate, programul verifică corectitudinea datelor introduse în funcție de corelațiile standard. Situațiile financiare sunt disponibile atât în lei, cât și în valută. La salvarea unei înregistrări contabile, toate situațiile financiare se actualizează automat. Programul de contabilitate folosește centrele de cost, deci, corespunde unei activități complexe. Declaratiile fiscale și situațiile financiare prevăzute de legislația în vigoare pot fi obținute din programul de contabilitate

3.1.3. Integrarea aplicației în sistemul informațional al societății

Aplicații informatice sunt activități ce folosesc persoane, echipamente informatice, programe informatice, precum și politici și practici aplicate sistemului de management. Integrarea acestor aplicații poate fi privită ca fiind o abordare de tip strategic, dându-se posibilitatea de a lega mai multe sisteme informatice, atât la nivelul informative, cât și în domeniul serviciilor.Cu ajutorul acestor conexiuni sistemele vor putea să fie capabile să ofere un schimb de informații și dă posibilitatea asigurării unei funcționări rapide a proceselor. Integrarea acestor aplicații informatice de către societate va putea permite coordonarea și sincronizarea a cât mai multe aplicații eterogene integrate atât în interiorul societății economice, cât și în exeriorul acesteia. Pentru a crea aceste legături, se va folosi aplicația Business-to-Business – B2B. În deciziile de integrare a proceselor economice trebuie să țină cont de totalitatea factoriilor ce pot influența aceste procese, putem exemplifica configurarea proceselor economice, precum și locul în care se produce schimbarea. Scopul economic al acestor programe este foarte bine conturat, realizându-se strategii de funcționare, de achiziție sau de cost, iar în același timp se preconizează creșterea eficienței. Acest lucru duce la stabilirea perspectivelor interne și externe necesarul de informații și de procese, pentru a se putea stabilii relațiile dintre societățile economice, sau între viitori partenerii comerciali.

3.2.Utilizarea aplicației în cazul concret al temei de licență

În meniul Contabilitate se gasesc submeniurile Financiar(Casa si Banca) si Note contabile. Actele de casa si banca se introduc in submeniul Financiar. Câmpul Document debitor se completează cu documentul (numar,fel) pe baza căruia se face plata, în cazul plăților. Plata facturilor către un furnizor. La document debitor se va introduce numărul facturii și data.Dacă facture a fost introdusa anterior in sectiunea Furnizori, apăsând tasta F1 se va afișa o listă de unde se poate selecta facture respectivă. În cazul încasărilor, la document debitor se va trece documentul de încasare, și anume chitanță,ordin de plată.

Câmpul Cont debitor se completează cu contul debitor în cadrul formului contabile. În cazul încasărilor, contul debitor va fi reprezentat de un cont de trezorerie.

În câmpul Document creditor se va introduce documentul prin care se face plata( în cazul plăților), sau documentul pe baza căruia se face încasarea(în cazul incasărilor).

În câmpul Valoare se va complete suma care a fost plătită sau încasată, iar în câmpul Explicații, explicațiile aferente operației efectuate.

În meniul Note contabile vom găsi toate notele contabile generate automat de program pe baza documentelor primare introduse (NC din furnizori, bonuri de consum, note de predare, clienți, mijloace fixe, salarii, închidere conturi de venituri și cheltuieli, TVA)

3.2.1.Datele care se introduc- capturi de ecrane pentru introducerea datelor

În meniul Contabilitate se găsesc submeniurile Financiar (Casa și Banca) și Note contabile. Actele de casă și bancă se introduc in submeniul Financiar. Câmpul Document debitor se completează cu documentul (numar,fel) pe baza căruia se face plata, în cazul plăților.

În cazul încasărilor, la document debitor se va trece documentul de încasare, și anume chitanță,ordin de plată.

Câmpul Cont debitor se completează cu contul debitor în cadrul formului contabile. În cazul încasărilor, contul debitor va fi reprezentat de un cont de trezorerie.

În câmpul Document creditor se va introduce documentul prin care se face plata( în cazul plăților), sau documentul pe baza căruia se face încasarea(în cazul incasărilor).

În câmpul Valoare se va complete suma care a fost plătită sau încasată, iar în câmpul Explicații, explicațiile aferente operației efectuate.

.

Se plătește o factură de la un furnizor. La rubrica de document debitor se va introduce numărul facturii și data. Dacă factura a fost introdusă anterior în secțiunea Furnizori, apăsând tasta F1 se va afișa o listă de unde se poate selecta factura respectivă. Se va introduce data plății, contul debitor, care în cazul nostru este contul 401 Furnizori, apoi se introduce contul creditor, fiind plată prin casierie acesta va fi 5311 Casa în lei, valoarea, explicație privind această operațiune, iar în final se salvează.

3.2.2.Situațiile care se obțin –capturi de ecrane pentru situații de ieșire

În meniul Note contabile vom găsi toate notele contabile generate automat de program pe baza documentelor primare introduse (NC din furnizori, bonuri de consum, note de predare, clienți, mijloace fixe, salarii, închidere conturi de venituri și cheltuieli, TVA)

În urma introducerii datelor în Meniul financiar contabil, precum și în celelalte meniuri se pot obține o serie de informații care servesc la o evidență corectă.După ce s-au plătit furnizorii putem obține Fișa analitică a furnizorilor, aceasta putând fi setată a afișa date pe o anumită perioadă, se poate obține o situație centralizată sau analitică, situația furnizorilor poate fi în lei sau în valută. Se pot obține balanțe a furnizorilor, cât și eșalonările CEC-urilor și a celorlalte instrumente de plată.

În urma introducerii de date în meniul Financiar-contabil, se obține registrul de casă.Acesta are ca elemente de identificare toate datele introduse în primul meniu.Registru de casă se ăntomește zilnic și servește la evidențierea corectă a valorilor de trezorerie, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Ca urmare a prelucrării datelor referitoare la operațiunile bancare, se obțin fișele de cont , acestea reprezentând totalitatea operațiunilor ce s-au desfășurat într-o perioadă în contul bancar. Evidența datelor bancare se ține distinct pe conturi , atât pentru cele în lei cât și a celor în valută. În urma prelucrării acestor date, se pot obține informații despre disponibilul în contul bancar, situația creditelor precum și evidența furnizorilor și clienților, în orice moment al zilei.

3.2.3.Secvența de operații care se execută pentru rezolvarea cerințelor temei de licență- opțiuni de meniu utilizate pentru obținerea situațiilor cerute.

În meniul Financiar se introduc datele referitoare la casierie și la bancă conform explicațiilor de mai sus. După terminarea operațiunii de introducere a datelor se da comanda Calcul-preluare date. Se caută în meniul liste și se selectează opțiunea care face obiectul lucrării.

În același meniu putem vizualiza și lista jurnalului de operați, care reprezintă acea listă ce cuprinde toate operațiunile.Ele sunt prezentate atât în lei cât și în valută.

3.3.Considerații personale privind îmbunățățirea programului informatic, utilizat de societate pentru conducerea contabilității curente a valorilor de trezorerie și ridicarea performanțelor informaționale ale acestuia

Datorită facilităților pe care le conține, softul Contab SQL permite ca utilizatorii care folosesc acest program să poată avea diferite specializări, nu doar strict legate de contabilitate. Programul a fost conceput astfel încât timpul de răspuns pentru diferite aplicații să fie foarte scurt, ceea ce conduce la creșterea productivității muncii în domeniul respectiv. Complexitatea programului ar impune ca utilizatorii să îsi abgradeze la intervale scurte de timp, cunoștințele vizavi de utilizarea softului, mai ales ca în acest domeniu apar în permanență noutăți.

Un aspect pozitiv al softului îl reprezintă faptul că legislația este permanent actualizată, ceea ce facillitează utilizatorilor înțelegerea corectă și completă a fenomenelor și proceselor specifice domeniului trezoreriei. Designul softului este ușor accesibil și detaliat, astfel încât nu produce confuzii în utilizarea lui.

Pentru găsirea unor soluții cât mai convenabile, cu modele flexibile, și cât mai orientate către client, este nevoie de un feed-back din partea acestora.În funcție de necesitatea și exigența clienților, acest soft se armonizează cu cerințele celor care întrebuințează programul, echipa de implementare a proiectului având o strânsă colaborare cu echipa de realizatori. Cel mai folosit tip de soft este modelul „în cascadă”, care permite iterarea fazelor, detectarea și corectarea erorilor înainte de a se trece la faza următoare și prin metodologia folosită, se impune ca în fiecare etapă să se producă un document valid. Posibilitatea corectării unor erori în fazele următoare celei în care s-au produs este foarte importantă, reducându-se astfel timpul și efortul, necreîndu-se prejudicii majore.Ținându-se cont că aplicațiile,structura datelor, aplicațiilor cât și anumite relații ce au loc între acestea sunt mult mai puțin expuse la schimbarea, în comparație cu funcționarea și organizarea sistemului, creându-se astfel o mare stabilitate pe toată durata ciclului de dezvoltare. În același timp, proprietatea de depozitare, specifică acestor softuri, cât și interfețele care maschează implementările interne ale obiectelor, sunt constituite într-un nivel de protecție sporit. Toate aceste informații reprezintă începuturile unei adoptării sistemice și prospective în ceea ce privește activitatea de management a societății. Informațiile prezentate ar trebui recepționate de către manageri ca reprezentând o parte a patrimoniului ce se află sub responsabilitate și administrarealor . Informația reprezintă o resursă primordială a societății, generând avantaje atât în mediul concurențial, cât și în plan managerial. Pentru un managementul exponențial ar trebui să se centralizeze informațiile atât din mediului intraorganizațional, cât și a mediului extraorganizațional, ponderea informațiilor fiind într-o continuă mișcare ascendentă.

CONCLUZII

Noțiunea de echilibru evidențiază ideea de armonie dintre diferitele elemente ale unui sistem. În domeniul financiar, realizarea echilibrului presupune, pe de o parte asigurarea lichidității și a solvabilității întreprinderii, fiind vorba de un echilibru financiar patrimonial, iar pe de altă parte armonizarea resurselor cu nevoile, caz în care se realizează un echilibru funcțional. Această analiză reprezintă prima fază a gestiunii financiare și prezintă importanță deoarece depistează eventualele stări de dezechilibru financiar și identifică cauzele generatoare de disfuncționalități. Fără cunoașterea relațiilor structural-funcționale și a celor cauză-efect managerii nu pot lua deciziile optime privind formarea, repartizarea și utilizarea capitalurilor, astfel încât să asigure menținerea nivelului performanței financiare, stăpânirea riscurilor existente în mediul financiar și, nu în ultimul rând, realizarea echilibrului financiar și asigurarea capacității de plată a întreprinderii. Analizând o societate din punct de vedere economico-financiar, puteam ajunge la concluzia că, această analiză reprezintă un instrument managerial, cu ajutorul acesteia se va putea cunoaște trecutul și prezentul, obiectivul principal fiind fundamentarea strategiilor de menținere și dezvoltare a societății într-un mediu concurențial, în același timp asigurându-se și o evoluție performantă pe termen lung a respectivei societăți. O întreprindere cu o activitate rentabilă este capabilă să se adapteze la timp și cu cel mai mic cost la variațiile mediului în care activează și are o structură flexibilă a surselor de finanțare, care îi asigură echilibrul financiar la cel mai mic cost al capitalului și îi permite controlarea riscului de faliment. Totodată, analiza economico-financiară a întreprinderii este importantă și pentru actualii și potențialii parteneri de afaceri ai întreprinderii. Ofertanții de capital, creditorii financiari și comerciali sunt interesați de capacitatea firmei de a genera numerar în viitor. Analiza financiară poate fi, în acest caz, orientată cu prioritate spre riscul de faliment și este ceea ce specialiștii numesc analiza echilibrului financiar-patrimonial, constând în evaluarea capacității firmei de a-și rambursa datoriile, precum și determinarea patrimoniului net al acționarilor, ca o garanție pentru creditori. Deși criza de solvabilitate nu conduce mereu la faliment, sursa fundamentală a riscului de faliment o constituie insolvabilitatea firmei. Documentele care furnizează informațiile necesare pentru efectuarea analizei echilibrului financiar și funcțional al firmei sunt bilanțul contabil și situațiile anexe ale acestuia (situația creanțelor, situația datoriilor, situația activelor imobilizate). Bilanțul este documentul de sinteză care prezintă situația financiară a întreprinderii, starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului financiar, dar poate fi privit și ca un barometru al conversiei utilizării tuturor resurselor angajate în activitatea economică a întreprinderii. Din analiza economico-financiară efectuată la S.C. COMVEX S.A. pe baza documentelor financiar-contabile de sinteză din perioada 2012-2013 au rezultat următoarele:

Societatea respectă legislația și normele contabile din România, aplicabile societăților care se încadrează în OMF 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a –IV- a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate

Controlul intern are o organizare care să-i permită menținerea echilibrului și disciplinei în activitatea economică financiară și o producție asiguratorie a patrimoniului, iar conducerea societății este preocupată de organizarea și perfecționarea sistemului de audit intern.

Managementul financiar contabil este preocupat de perfecționarea calității rapoartelor financiare și ale auditului intern, urmărind amortizarea cu cerințele profesionale în materie.

Analiza financiară reprezintă un complex de indicatori de lichiditate, gestiune, profitabilitate, risc evidențiază o poziție îmbunătățită fată de anul precedent.

Având în vedere poziția de pe piață a societății și politica prospectivă și prudențială adoptată de managementul societății apreciem că pentru perioada imediat următoare nu există un risc major de exploatare

Se poate aprecia că firma se afla intr-o situație foarte bună, conform acestui model, după ce a depășit în 2012 o situație critică, dată de mărimea cheltuielilor financiare față de cifra de afaceri, perioadă în care firma nu a rambursat la timp ratele de credit, plătind dobânzi penalizatoare.

Pentru menținerea unei situații economico-financiare corespunzătoare se recomandă următoarele măsuri:

– finanțarea investițiilor să nu fie realizată din sursele aferente exploatării;

– să se evite pierderi din exploatare;

– să se mențină posibilitatea reînnoirii creditelor;

– să se evite scăderea competitivității produselor întreprinderii;

– să se mărească gradul de reînnoire a produselor;

– să se evite luarea unor decizii strategice inadecvate;

– să se evite rigiditatea prețurilor de vânzare;

– să se evite ponderea mare a cheltuielilor financiare;

– să se reducă durata de rotație a stocurilor;

– să se reducă durata creditului – clienți;

– să se evite, pe cât posibil diminuarea duratei creditului – furnizori.

– să se evite apariția unor probleme sociale interne.

– să se îmbunătățească organizarea întreprinderii.