Trezoreria Institutiilor DE Credit Alphabank

CAPITOLUL 1.

PREZENTARE ALPHA BANK

Cu incredere, loialitate și viziune, Alpha bank a păstrat principiile și valorile care au ghidat-o incă de la înființarea sa.Ținta Alpha bank este credibilitatea, stabilitatea și eficiența în sectorul financiar – bancar.Principala provocare fiind îmbunatațirea constantă a calitații și diversificarea produselor și serviciilor oferite, abordarea moderna și responsabila a tuturor cerințelor in domeniul bancar ale clienților Alpha bank.

Fondată în 1897, Alpha Bank este a doua bancă din Grecia ca marime.Cu aproape 550 de sucursale, grupul Alpha Bank opereaza în grecia și pe piața bancară internațională, fiind prezent în Romania, Serbia, Cipru, Bulgaria, Albania și FYROM, dar și in SUA, Marea Britanie și Insulele Canare.

În profida condițiilor competitive ale momentului și a nesiguranței din piețele internaționale, Alpha Bank își urmează principiile și își respectă valorile, continuându-și evoluția ascendentă.

Obiectivul principal al grupului pentru anii care urmează este să își consolideze poziția pe piețele locale și să își extindă activitatea din țările din Sud-Estul Europei.

Din perspectiva grupului, Alpha Bank continuă extinderea rețelelor de sucursale, fructificând oportunitățile aparute datorită prezenței societaților grecești și a dezvoltării și creșterii economiei din țările în care instituția bancară este prezentă.

Axele principale ale politicii Alpha Bank corespund unei dezvoltări constante a activitaților instituției bancare in segmentul de retail (credite pentru locuințe și de consum ) și în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii precum și atingerii unui nivel înalt de dezvoltare in domeniile consultanță în gestionarea activelor ( fonduri mutuale și private banking ), consultanță bancară și corporate banking, pentru a obține rezultate mai bune și pentru a-și îmbunătăți cota de piață.

De asemenea, Alpha Bank dorește să satisfacă cât mai bine clienții pe care îi are, punându-le la dispoziție servicii cu valoare adăugata, in directa conexiune cu întreaga gamă de produse financiar – bancare oferite de grupul Alpha Bank, să îmbunatațeasca timpul cerut de fiecare activitate și să reduca costurile implicate.În aceste sens, Alpha Bank pune accent pe exploatarea capacităților oferite de aplicațiile de Internet Banking și implementarea unor canale de distribuție a produselor și serviciilor.

1.1. SCURT ISTORIC

Alpha Bank a fost fondată în anul 1879 de către John F. Costopoulos, care a înființat o societate comercială de mici dimensiuni în orașul Kalamata.

În 1918 departamentul de banking al firmei „ J.F. Costopoulos „ a fost denumit „ Bank of Kalamata „.

În 1924 Banca și-a mutat sediul la Atena și denumirea acesteia a fost schimbată în „Banque de Credit Commercial Hellenique „.

În 1947 denumirea a fost schimbată în „Commercial Credit Bank „, iar în 1972 în „ Credite Bank „.În martie 1994, noua denumire a fost cea de „ Alpha Credit Bank „.

În 1999 banca a achiziționat 51% din acțiunile Băncii Ioniene.

La 11 aprilie 2000 fuziunea Băncii Ioniene a fost aprobată prin absorbție de către Alpha Credit Bank.Denumirea noii bănci, rezultată în urma fuziunii, este Alpha Bank.

Logo-ul Alpha Bank își are originea în istoria antică a Greciei, asa cum reiese de pe reversul unei medalii din insula Aegina, datând din 483 î.Ch..

1.2.ALPHA BANK GROUP ÎN ROMÂNIA

1.2.1.ISTORIC ȘI AVANTAJE COMPETITIVE

ALPHA BANK GROUP împreuna cu banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și un numar mic de investitori greci, au înființat in 1993 Banca București S.A., ca bancă comercială.Banca și-a început activitatea în anul 1994.

La începutul anului 2000, Banca București a fost redenumită ALPHA BANK ROMÂNIA pentru a sublinia apartenența la Grup.În același an, cea mai veche bancă din lume, înființată în anul 1472, a devenit acționar al ALPHA BANK ROMÂNIA. Prin prezența sa a contribuit la dezvoltarea relațiilor de afaceri cu companiile italiene din România.Ca rezultat al politicii de obținere al controlului total în filiale, Alpha Bank devine în anul 2005 acționar majoritar, deținand 99.43% din acțiunile ALPHA BANK ROMÂNIA.

Având în prezent peste 900 de angajați, banca oferă o gamă largă de servicii și produse, atât pentru persoane fizice cât și pentru sectorul de corporate, printr-o largă rețea de sucursale situate în București și în alte orașe mari din țară.Conform planului de dezvoltare agresivă adoptat pentru urmatoarea perioadă de timp, rețeaua de sucursale va număra 150 de puncte de prezența până la sfarșitul anului 2008.

Până în acest moment, ALPHA BANK ROMÂNIA a înregistrat o creștere excelentă și performanțe foarte bune.Succesul se datorează în principal avantajelor competitive, dintre care, unele mai importante ar fi : acționari puternici și implicați, capital puternic și un brand cu reputație internațională, inovație și creativitate, eficiență operațională, angajați profesioniști, produse variate și flexibile ce se adreseaza atât persoanelor fizice cât și companiilor mici, mijlocii sau corporațiilor.

1.2.2.PRODUSE ȘI SERVICII

ALPHA BANK ROMÂNIA oferă toate tipurile de produse și servicii care definesc activitatea unei bănci comerciale.

ALPHA BANK ROMÂNIA este specializată pe servicii financiar – bancare, furnizând clienților săi produsele de care au nevoie la calitatea pe care aceștia o asteaptă.Pentru a putea dezvolta produse și servicii personalizate pentru clienții săi, ALPHA BANK ROMÂNIA a implementat o noua organizare interna formată din două direcții mari, fiecare dintre acestea adresându-se separat celor 2 segmente principale de piața – retail si corporații.Obiectivul este însă comun – furnizarea celor mai bune servicii clienților băncii.

Ambele echipe formate din profesioniști experimentați nu doar rezolva probleme, ci și coordonează implementarea unor idei noi, a instumentelor financiare potrivite, găsesc soluții viabile, având ca rezultat final dezvoltarea unui adevarat suport pentru atingerea obiectivelor clienților.Din acest motiv, toate eforturile sunt orientate către acordarea unei atenții deosebite a scopurilor clienților și stabilirea unui dialog real astfel încât, în final să se găseasca cea mai bună soluție, oferind în același timp și un confort maxim.

ALPHA BANK ROMÂNIA oferă toate tipurile de conturi bancare ce asigură atât companiilor, cât și persoanelor fizice acces rapid la numerar, gratuitate pentru emiterea de cecuri în orice sumă de bani până la limita disponibilului, acces nelimitat la rețeaua proprie de ATM-uri, atât prin intermediul cardurilor de debit, cât și a celor de credit AlphaCard Visa și servicii de plați on-line prin Alpha Click, serviciul de Internet Banking.

ALPHA BANK ROMÂNIA se află în topul pieței de credite imobiliare și ipotecare cu pachete personalizate, multifuncționale, destinate să sprijine persoanele fizice în atingerea obiectivului de a achiziționa o locuința.Cu dobândă fixă, variabilă sau ajustabilă, rambursabile într-o periadă lungă de timp, creditele Alpha Housting se acordă împreună cu cardul AlphaCard Visa Credit cu un disponibil de 5000 EUR ( echivalent lei ), fără taxa de emitere, cu utilizarea internațională.Clienții creditelor pentru locuințe sunt de asemenea asigurați pe întreaga perioadă de creditare.

Depozitele la termen, Alpha Avans și Certificatele de Depozit cu Cupoane sunt create ca depozite la termen și pot fi constituite pe perioade de maxim 1 an.Clientul va decide care este produsul potrivit lui, alegând sigurantă pe termen lung, dobândă imediată și flexibilitate.

Alpha Click este serviciul de Internet Banking oferit de Alpha Bank, care permite companiilor și persoanelor fizice deopotrivă să efectueze toate operațiunile bancare de la birou sau de acasă, din România sau din strainătate.Oferind sigurantă și flexibilitate, Alpha Click are o interfață usor de utilizat și ajută clientul să își administreze fondurile printr-o secțiune de raportare dedicată serviciului.

ALPHA BANK ROMÂNIA oferă companiilor instrumentele necesare de care au nevoie pentru ca afacerea lor să devină mai puternică, constând într-o varietate mare de servicii de finanțare a operațiunilor de comerț și creditare, atât în monedă națională cât și în valutele importante.Creditele dedicate companiilor, printre care se numară creditul pentru capital de lucru sau creditele pe termen scurt, mediu sau lung, reprezintă în final soluții financiare flexibile adaptate la mediul de afaceri dinamic de azi.

De asemenea, ALPHA BANK ROMÂNIA se concentrează tot mai mult pe dezvoltarea celor mai bune servicii de trezorerie care să prezinte în final soluții reale.Departamentul de trezorerie este pregătit să ofere o gamă largă de produse și servicii având ca scop principal optimizarea profitului rezultat din disponibilul de trezorerie.

Transferul bancar în monedă locală sau valută constă în efectuarea de plați spre și dinspre contul clientului prin rețeaua de bănci corespondente la Alpha Bank și acoperă toate nevoile de transfer în timp real și la costuri reduse.

ALPHA BANK ROMÂNIA este pregatită să ofere un set complet de produse și servicii financiare pentru operațiuni documentare pe baza experienței internaționale, relațiilor cu corespondenți din întreaga lume și infrastructurii IT.Specialiștii în consultanță și operațiuni documentare care alcatuiesc echipa Alpha Bank sunt cei care ajută la concurarea pe piețele internaționale printr-o întreagă gamă de instrumente financiar – bancare.

Mai mult decât atât, Relationship Managerii de la Alpha Bank Romania asigură furnizarea de servicii bancare complete și consultanță financiară și bancară împreună cu filialele băncii : Alpha Finance, Alpha Leasing, Alpha Advisory.

1.2.3.STRUCTURA ACȚIONARIATULUI ȘI COORDONATELE ALPHA BANK

Instituția bancară Alpha Bank, funcționeaza potrivit normelor și reglementărilor legale în vigoare, având un capital social subscris si vărsat în sumă de 593.618.274 RON.

Potrivit structurii acționariatului, Alpha Bank prezintă urmatoarele date:

– Alpha Bank AE deține 99.43701% dintre acțiunile instituției ;

– Alpha Finance AE – înființată în 1994 ca una dintre primele societăți de brokeraj din țară, Alpha Finance este în prezent una dintre cele mai active societăți din acest domeniu în România, oferind servicii complete de consultanță și brokeraj, deținând astfel 0.46742% din acțiunile instituției bancare;

– Alpha Advisory SRL – este detinută în totalitate de catre Alpha Finance.A fost înființată în anul 1998 și ofera o gamă largă de servicii de consultanță și asistență strategică, deținand un procent de 0.00017 % din acțiunile instituției bancare.

– Alpha Leasing – oferă atât clienților Alpha Bank group cât și celor proprii, soluții alternative de finanțare, flexibile și inovative.Alpha Leasing este una dintre cele mai de încredere companii din acest domeniu din țară, deținând 0.09523 % dintre acțiunile pe care le poseda instituția bancara.

Alpha Bank România este o instituție bancară prestigioasă cu o vastă gamă de produse și servicii oferite clienților, într-o abordare modernă și responsabilă pentru a satisface nevoile cliențior săi .În ciuda impedimentelor întâlnite pe diferitele piețe locale si internaționale pe care instituția își desfasoară activitatea, Alpha Bank rămâne pe poziție, iar pe baza principiilor proprii își urmează valorile și incearcă, pe cat posibil să-și continue ascendent evoluția, insă ceea ce e mai important este consolidarea pozitiei sale pe piețele locale , dar nu în ultimul rând satisfacerea lui, Alpha Bank prezintă urmatoarele date:

– Alpha Bank AE deține 99.43701% dintre acțiunile instituției ;

– Alpha Finance AE – înființată în 1994 ca una dintre primele societăți de brokeraj din țară, Alpha Finance este în prezent una dintre cele mai active societăți din acest domeniu în România, oferind servicii complete de consultanță și brokeraj, deținând astfel 0.46742% din acțiunile instituției bancare;

– Alpha Advisory SRL – este detinută în totalitate de catre Alpha Finance.A fost înființată în anul 1998 și ofera o gamă largă de servicii de consultanță și asistență strategică, deținand un procent de 0.00017 % din acțiunile instituției bancare.

– Alpha Leasing – oferă atât clienților Alpha Bank group cât și celor proprii, soluții alternative de finanțare, flexibile și inovative.Alpha Leasing este una dintre cele mai de încredere companii din acest domeniu din țară, deținând 0.09523 % dintre acțiunile pe care le poseda instituția bancara.

Alpha Bank România este o instituție bancară prestigioasă cu o vastă gamă de produse și servicii oferite clienților, într-o abordare modernă și responsabilă pentru a satisface nevoile cliențior săi .În ciuda impedimentelor întâlnite pe diferitele piețe locale si internaționale pe care instituția își desfasoară activitatea, Alpha Bank rămâne pe poziție, iar pe baza principiilor proprii își urmează valorile și incearcă, pe cat posibil să-și continue ascendent evoluția, insă ceea ce e mai important este consolidarea pozitiei sale pe piețele locale , dar nu în ultimul rând satisfacerea cât mai bună a clienților pe care Alpha Bank îi câștigă.

1.3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SUCURSALEI APLHA BANK TIMIȘOARA

În teritoriu, unitățile subordonate centralei acționează ca reprezentante ale acesteia, aplicând politica și strategia centralei băncii. Structura organizatorică cuprinde compartimente care asigură desfășurarea activității la nivelul teritoriului unde ele acționează. Conducerea acestor unități este asigurată de director, director economic, șef agenție, contabil-șef și comitetul de credite constituit din cadrele de conducere ale unității (figura de mai jos).

Structura organizatorică a filialei, sucursalei și agenției

1.3.1 Organigrama ierarhică a băncii

1.3.2. ORGANIZAREA DEPARTAMENTULUI DE CASIERIE LA ALPHA BANK ROMANIA

Având în vedere că unul dintre cele mai importante departamente în cadrul unei instituții bancare este Departamentul Casierie, voi incerca să prezint cât mai clar cu putință organizarea Departamentului Casierie în cadrul Alpha Bank România.

Regăsindu-se în cadrul fiecarei societăți, Departamentul Casierie asigură și răspunde de coordonarea și urmarirea efectuării operațiunilor cu numerar și alte valori, în strânsă concordanță cu interesele clienților.

Departamentul Casierie intră in relații :

~ profesionale – subordonându-se Șefului Biroului Clientelă

~ funcținale – cu toate celelalte departamente din Sucursală / Centrală

ATRIBUȚII:

~ efectuează operațiuni de retragere/ eliberare de numerar, în lei și în valută pentru clienții sucursalei ;

~ asigură vanzarea către clienți de produse bancare, care au fost alocate direct casieriilor (certificate de depozit, cecuri de călătorie) ;

~ asigură alimentarea cu numerar a ATM-urilor bancii ;

~ asigură transportul de valori aferente serviciilor de colectare de numerar, împreuna cu firma de pază, efectuate de bancă în numele clientilor ;

~ răspunde de identificarea bancnotelor false, deteriorate sau retrase din circulatie, ține evidența acestora ;

~ asigură controlul în vederea prevenirii de bancnote/monede (în lei sau alte valute) retrase din circulație, false sau deteriorate ;

~ raspunde de întocmirea și ținerea la zi a registrului pentru evidența numerarului și jurnalului operațiunilor de încasări și plăți ;

~ asigură și răspunde de păstrarea și siguranța valorilor pe care le gestionează în timpul zilei ;

~ asigură păstrarea documentelor de casă privind operațiunile zilnice de încasări și plăti, în lei și valută ;

~ identifică persoanele care efectuează operațiuni cu numerar care cad sub incidența legii privind prevenirea și sancționarea spălării banilor ;

~ răspunde de acuratețea raporturilor întocmite în conformitate cu normele legale și reglementările interne ale băncii ;

~ răspunde pentru operativitatea și corectă îndeplinire a obligațiunilor efectuate, de respectarea normelor legale în vigoare precum și a reglementarilor interne ;

~ raspunde de păstrarea confidențialității privind clienții si tranzacțiile acestora ;

~ informează Șeful ierarhic superior cu privire la orice problemă aparută în derularea activității sale ;

~ urmarește realizarea sarcinilor in termenele fixate ;

~ îndeplinește orice alte sarcini de serviciu trasate pe cale ierarhică.

RESPONSABILITĂȚI :

<> raspunde de îndeplinirea la timp și în bune condiții a atribuțiilor pe care le are precum și a celorlalte sarcini atribuite de Șeful de departament ;

<> raspunde de cunoașterea și aplicarea corectă a reglementărilor interne ale băncii, în general, și celor specifice departamentului din care face parte ;

<> raspunde de pătrarea confidențalitaii si secretului bancar, conform legii bancare si deontologiei profesionale ;

<> respecta Codul de conduita, Regulamentul privind organizarea și funcționarea Băncii, Normele de protecție și stingerea incendiilor, Normele de protecție a muncii precum și celelalte norme legale în vigoare ;

<> răspunde față de Bancă și/sau terțe părți pentru prejudiciile cauzate acestora prin neîndeplinirea atribuțiilor sale sau ca urmare a nerespectării sarcinilor stabilite prin reglementări interne și/sau prin lege sau ca urmare a nerespectării regulilor de conduită bancară și a regulilor de confidențialitate ;

<> răspunde de modul în care se adresează persoanelor cu care vine in contact direct sau telefonic în desfășurarea activității sale și de comportamentul adecvat pe care o astfel de poziție o impune ;

<> răspunde de integritatea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar aparținând băncii, aflate în dotare ;

<> răspunde material, disciplinar și penal pentru orice prejudicii, inclusiv pentru prejudiciile cauzate Băncii ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor ce-i revin .

CAPITOLUL 2.

ORGANIZAREA SI STRUCTURA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

2.1. GENERALITATI

Contabilitatea, ca știință și practică economică, a apărut și s-a dezvoltat o data cu producția de mărfuri, cu necesitatea evidențierii afacerilor, în ordinea lor cronologică, pe subiecții economici.

Obiectivul contabilității presupune lămurirea cât mai precisă a domeniului ei de cercetare.

Se poate afirma că obiectivul contabilității îl reprezintă, în primul rând, bunurile economice, în forma si mișcarea parcursă de aceasta în circuitul lor economic, modificările aduse acestor bunuri, dar și drepturile și obligațiile pe care le generează deținerea lor.

De asemenea, contabilitatea sistematică și cronologică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute atat pentru necesitațile proprii ale agentilor economici cât și în relațiile acestora cu ceilalți agenți economici respectiv: clienți, furnizori, băncile, organele financiar-fiscale, acționarii, asociații, persoane fizice sau juridice. Asigură controlul operațiunilor patrimoniale efectuate de agenții economici și al procedeelor de prelucrare utilizate precum si exactitatea datelor contabile furnizate. Asigură furnizarea informațiilor necesare stabilirii patimoniului național, execuției bugetului public național precum și întocmirii balanțelor financiare și a bilanțului, pe ansamblul economiei naționale.

Activitatea bancară în România se desfășoară prin instituții de credit autorizate, în condițiile legii.

În conformitate cu OG 99/2006 privind activitatea bancara, republicata in M.OF. partea I nr.78/24.01.2005, institutiile de credit reprezinta :

a) entitatea care desfășoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și de acordare de credite în cont propriu;

b) entitatea emitentă de monedă electronică, alta decât cea prevazută la lit. a), denumită în continuare instituție emitentă de monedă electronică.
Instituțiile de credit (băncile, persoane juridice române, organizațiile cooperatiste de credit, instituțiile emitente de monedă electronică și casele/băncile de economii pentru domeniul locativ) au, potrivit art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, obligația organizării și conducerii contabilității proprii, respectiv a contabilității financiare, în conformitate cu prevederile Legii contabilității și ale prezentelor reglementări, precum și a contabilității de gestiune adaptată la specificul activității.

În baza art.1 alin.3 din Legea contabilității nr.82/1991, prevederile acesteia referitoare la organizarea și conducerea contabilității, precum și ale prezentelor reglementări, se aplică în mod corespunzător și subunităților (sucursale și alte sedii secundare) cu sediul în România, ce aparțin unor instituții de credit cu sediul în străinătate, precum și subunităților (sucursale și alte sedii secundare) cu sediul în străinătate, care aparțin unor instituții de credit cu sediul în România.

În aplicarea prevederilor art.2 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991, contabilitatea instituțiilor de credit trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Potrivit art. 5 alin(1) din Legea contabilității nr.82/1991, contabilitatea instituțiilor de credit se conduce în partidă dublă.

Conform art.8 din Legea contabilității nr.82/1991, instituțiile de credit au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv deținute la începutul activității, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționării lor, în cazul fuziunii sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Documentele oficiale de prezentare a situației economico-financiare a instituțiilor de credit sunt situațiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată.

Potrivit art.3 din Legea contabilității nr.82/1991, contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit prevederilor prezentelor reglementări. Pentru necesități proprii de informare, instituțiile de credit pot opta pentru întocmirea situațiilor financiare și într-o altă monedă.

Planul de conturi pentru instituțiile de credit și normele de utilizare ale acestuia conțin regulile generale privind utilizarea Planului de conturi în condițiile aplicării Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), conturile necesare înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare ce pot avea loc în cadrul instituției de credit, precum și conținutul acestora. La elaborarea planului de conturi pentru instituțiile de credit și normelor metodologice de utilizare a acestuia s-au avut în vedere, în principal, tratamentele contabile prevăzute de IFRS, precum și prevederile reglementărilor aplicabile pentru agenții economici, alții decât instituțiile de credit.

Contabilitatea instituțiilor de credit, deși reglementată de o lege care se adresează tuturor societăților comerciale, prezintă unele particularități determinate de specificitatea activității bancare. Astfel:

descentralizarea funcției contabile – se datorează faptului că în activitatea bancară fiecare operațiune bancară se traduce printr-o operațiune contabilă ce se înregistrează la locul producerii ei. Asta nu înseamnă că nu există un compartiment de contabilitate care să centralizeze și să prelucreze informația contabilă;

gradul de informatizare în contabilitate – ca o consecință directă a descentralizării și a numărului mare de înregistrări contabile;

finalitatea activității contabile – cuprinde în plus o serie de informații despre bancă sau clienții băncii, care sunt utilizate de către organele de supraveghere bancară sau de organele fiscale.

În conformitate cu prevederile art.11 din Legea contabilității nr.82/1991, contabilitatea instituțiilor de credit se organizează, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul financiar-contabil, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.

Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane juridice autorizate, care răspund potrivit legii. Externalizarea organizării și ținerii contabilității se face cu respectarea reglementărilor Băncii Naționale a României și a celorlalte reglementări în materie.

Directorul financiar-contabil, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție trebuie să aibă studii economice superioare, potrivit art.11, alin.2 din Legea contabilității nr.82/1991.

Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, în conformitate cu prevederile legii, revine administratorului, respectiv persoanei care are obligația gestionării instituției de credit.

În acest scop, administratorul trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru: întocmirea documentelor justificative privind operațiunile economico-financiare; organizarea și ținerea corectă și la zi a contabilității; organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia; respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, publicarea și depunerea la termen a acestora la organele în drept; păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare și organizarea contabilității de gestiune adaptată la necesitățile și specificul instituției de credit.

Atribuțiile directorului financiar-contabil, ale contabilului-șef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească această funcție, precum și a personalului din subordinea acestora, în domeniul contabilității, se stabilesc de către administrator, care are obligația gestionării instituției de credit, potrivit legii.

În cazul în care contabilitatea instituției de credit se organizează și se ține de către persoane juridice autorizate, răspunderea privind ținerea contabilității în conformitate cu normele contabile revine și acestor persoane, potrivit legii.

Relațiile dintre aceste persoane și instituția de credit privind organizarea și ținerea contabilității se stabilesc pe bază de contract scris de prestări de servicii. Lucrările de contabilitate întocmite în aceste condiții poartă semnătura persoanelor autorizate prevăzute la alineatul precedent.

În cazul în care contabilitatea instituției de credit nu se ține de către persoane autorizate, răspunderea asupra respectării reglementărilor contabile revine administratorului, respectiv persoanei care are obligația gestionării instituției de credit.

Din punct de vedere al contabilitații prin trezorerie ințelegem ansamblul obligațiilor monetare și financiare pe care le deruleaza un agent economic, pt procurarea mijloacelor circulante banești de care are nevoie.

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării investițiilor financiare, disponibilitaților în conturi la banci și în casă,creditelor bancare pe termen scurt și altor valori de trezorerie.

Contabilitatea trezoreriei este parte componenta a contabilitații financiare care asigura evidența existenței și mișcarii urmatoarelor stocuri patrimoniale:

Titluri de plasament ( investiții financire )

Conturi la banci

Casa și alte valori

Acreditive și valori de trezorerie

Viramente interrne

Provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament

Informațiile contabilității cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea trezoreriei, stabilirea acesteia la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune și determinarea capacității de plată a unității patrimoniale.

Prin calculele contabilității se urmărește:

gestionarea corectă a numeralului și a valorilor aflate în caseria unității patrimoniale;

respectarea plafoanelor de casă;

controlul asupra operațiilor ce privesc avansurile spre documentare.

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării investițiilor financiare, disponibilităților în conturi la bănci și în casă, creditelor bancare pe termen scurt și a altor valori de trezorerie.

Importanța trezoreriei a crescut în ultima perioadă, datorită modificărilor intervenite în viața economică privind evoluția rapidă și contradictorie a ratei dobânzii și a cursului de schimb valutar, precum și înzestrarea unităților economice cu tehnică modernă de calcul.

Contabilitatea trezoreriei trebuie organizată și condusă în așa fel încât să asigure următoarele obiective:

– reflectarea, urmărirea și controlul existenței corecte a elementelor de trezorerie;

– reprezentarea disciplinei financiare privind operațiile de încasări și plăți prin conturile de la

bancă;

– urmărirea modificărilor elementelor de trezorerie;

– asigurarea promptă și corectă a tuturor informațiilor privind elementele de trezorerie;

Pentru îndeplinirea în bune condiții a obiectivelor ce-i revin, trebuie să se țină seama de influența următoarelor factori:

structura elementelor de trezorerie: titluri de plasamente, disponibilități în conturi deschise la bănci în lei și în devize, creditele bancare pe termen scurt și alte valori de trezorerie;

locul unde se află valorile de trezorerie: casieria, băncile, terții. În funcție de aceste nevoi se organizează evidența operativă și analitică a valorilor de trezorerie;

apartenența valorilor de trezorerie impune folosirea conturilor de bilanț pentru valorile proprii și a conturilor în afara bilanțului pentru valorile ce nu aparțin unității și care se află temporar în păstrarea acesteia ;

formele decontărilor fără numerar prin intermediul conturilor deschise la bănci cu instrumentele de decontare adecvate, necesită nu numai folosirea de conturi sintetice ci și înregistrări contabile diferite.

Deși uneori contabilitatea operațiilor de trezorerie mai este considerată ca rutinieră prin repetabilitatea de zi cu zi a fenomenelor sale, noua ordine financiară, specifică economiei de piață, va rămâne în continuare sub atenția permanentă a teoriei și practicii economice, pentru că prudența și spiritul de economicitate manifestate constant în urmărirea finanțelor agenților economici, sunt premise sigure de care depinde eficiența activități de ansamblu ale acestora.

Relațiile de trezorerie se desfășoară între cel puțin doi agenți economici așezați față în față, din care unul ‘dă’ și altul ‘ia’. Fiecare are interesele lui specifice, astfel că un agent economic, în diversitatea relațiilor financiare se poate afla atât într-o ipostază cât și în cealaltă.

O investigare sumară a obiectivelor esențiale în contabilitatea trezoreriei ar fi execuția și coordonarea tuturor operațiilor financiare ce antrenează mijloace bănești și de plată ale agentului economic; evidența și controlul operativ al patrimoniului aflat sub forma mijloacelor bănești și în decontare; derularea și evidența relațiilor financiare de capital; respectarea cu strictețe a legislației financiare și fiscale a tuturor agenților economici.

Această cumulare ne edifică asupra faptului că trezoreria este ansamblul operațiilor financiare și monetare pe care la face sociatatea pentru procurarea mijloacelor bănești care-i sunt necesare și pentru cheltuirea acestor mijloace.

In plan contabil, trezoreria întreprinderii este definita prin prisma stocurilor si fluxurilor de numerar privind investițiile financiare pe termen scurt, disponibilitățile in conturile la bănci/casierie, creditele bancare pe termen scurt si alte valori de trezorerie.

Investițiile financiare pe termen scurt sau titlurile de plasament sunt titluri de valoare achiziționate în vederea realizării unui câștig pe termen scurt sau protejării lichidităților, după caz. Spre deosebire de titlurile de participare a căror posesiune este durabila, perioada de rotație a titlurilor de plasament nu depășește, de regula, un an. Ele se identifica cu acțiunile, obligațiunile, bonurile de tezaur sau trezorerie si alte titluri de valoare dobândite pe termen scurt. Veniturile se realizează prin diferența dintre prețul de vânzare mai mare si prețul de cumpărare si sub forma dividendelor si dobânzilor încasate.

Protejarea sau acoperirea disponibilităților bănești se face în raport cu fenomenul inflaționist, variația puterii de cumpărare a monedei (riscul de schimb) si riscul dobânzii.

Din structura titlurilor de plasament fac parte si acțiunile proprii răscumpărate temporar în vederea atribuirii salariaților societății, regularizării cursului de bursa sau reducerii capitalului societății (de obicei în perioada de prelungita recesiune economica), precum si obligațiunile emise si răscumpărate. Disponibilitățile in conturile la bănci si casierie se delimitează sub forma valorilor de încasat (cecurile si efectele comerciale depuse la bănci), disponibilitățile in lei si in valuta, cecurile unității, creditele acordate de bănci in conturile curente (creditele de acoperire), creditele bancare pe termen scurt acordate prin conturi separate de împrumut, dobânzile aferente disponibilităților si creditelor pe termen scurt si alte valori de trezorerie (acreditive, avansuri de trezorerie, alte valori).

Disponibilitățile sau depozitele create în conturile de banca pot funcționa la vedere sau la termen. Daca nu acționează la vedere este recomandabil sa se utilizeze tehnica contului curent sau a casei de credit. Prin acest cont se înregistrează toate operațiile bănești între întreprindere si banca. În situația în care încasările sunt mai mari decât plățile, soldul contului reprezintă disponibilitățile bănești, iar daca încasările sunt mai mici decât plățile, soldul exprima creditele acordate de banca. Depozitele la termen în banca reprezintă o forma de imobilizare a lichidităților până la un an, fără a fi transferabile sau utilizate înainte de termenul final. Procedând astfel, dobânda este mai mare decât în cazul disponibilităților bănești la vedere, care lipsește sau este foarte mica.

Din categoria disponibilităților bănești fac parte acreditivele si avansurile de trezorerie. Prin poziția avansuri de trezorerie sunt delimitate disponibilitățile bănești repartizate spre a fi girate de către administratori sau alte persoane împuternicite de întreprindere în vederea efectuării unor plăți în favoarea întreprinderii. La aceasta poziție se includ si avansurile acordate salariaților pentru efectuarea de cumpărări.

Acreditivul reprezintă mijloacele bănești păstrate la banca într-un cont distinct la dispoziția furnizorului din care urmează a se efectua plățile către acesta pe măsura livrării mărfurilor, executării lucrărilor sau prestării de servicii.

Structura patrimoniala denumita alte valori de trezorerie se individualizează sub forma timbrelor fiscale si poștale, tichetelor si biletelor de călătorie, biletelor de tratament si odihna si alte valori.

Descoperirile de cont sau concursurile bancare sub forma creditelor bancare pe termen scurt rambursabile la vedere sau considerate ca o componenta a trezoreriei. Ele se delimitează sub forma creditelor de acoperire (soldul conturilor la banca este descoperit) si creditelor bancare pe termen scurt acordate prin conturi separate de acoperire.

2.2.PARTICULARITATILE OPERATIUNILOR INSTITUTIILOR DE CREDIT

Fiecare domeniu de activitate din economie diferă de celelalte, prin natura serviciilor sau produselor furnizate consumatorilor și prin modalitatile specifice de realizare și comercialuzare a lor.Aceste diferențe au fost cauza pentru care s-au cristalizat mai multe sisteme contabile care să reflecte pentru fiecare, domenu în parte, cât mai fidel, realitatea economică ( contabilitatea societăților comerciale, contabilitatea instituțiilor publice, contabilitatea societaților non+profit etc.).Băncile și alte iinstituții financiare cu funcții de atragere sau repartizare de fonduri constituie in acest sens un domeniu unic.

Tratamentul contabil aferent acestui tip de activitate este în mod imperios necesar, diferit. Natura activității economice desfășurate de instituțiile financiare este atât de diferită de restul activităților, încât sunt necesare norme și metodologii de aplicare a principiilor contabile pentru sistemul bancar față de restul domeniilor economice.

Contabilitatea instituțiilor de credit, deși reglementată de o lege care se adresează tuturor societăților comerciale, prezintă unele particularități determinate de constrangerile ce impun anumite forme de evidență, de natură specifică a operațiunilor bancare și a activității bancare, precum și de destinația informațiilor contabile. Operațiunile tipice instituțiilor de credit se caracterizează în cvasitotalitatea lor, prin faptul că generează fluxuri financiare ce pot și trebuie să fie înregistrate direct, datorate existenței materiei prime bancare ce este, în același timp, unitate de masură în contabilitate, banii.Acesta este motivul pentru care subliniez câteva dintre particularitățile contabilitații bancare :descentralizarea funcției contabile, standardizarea contabilității, gradul ridicat de informatizare în contabilitate, furnizarea de informații statistice ca rezultate ale activității contabile ale instituțiilor de credit.

1.Descentralizarea funcției contabile :

Aceasta particularitate este rezultatul faptului că, în activitatea bancară, fiecare operațiune bancară se traduce printr-o operațiune contabilă, care trebuie înregistrată în momentul și la locul producerii operațiunii bancare. Ea nu determină inexistența unui departament sau compartiment de contabilitate care să centralizeze și să prelucreze informația contabilă. Mai mult, responsabilitatea compartimentului de contabilitate generală impune organizarea, la nivelul centralei instituției de credit, a unui sistem sofisticat de validare și control al operațiunilor înregistrate. Multitudinea operațiunilor derulate într-o singură zi într-o instituție de credit impune sistemelor contabile bancare să mentină, pe de o parte, soluții pentru identificarea titularului de tranzacție și pe de altă parte, să organizeze compartimente de control financiar intern și de audit intern care au ca principal obiectiv verificarea corectitudinii înregistrarilor contabile și identificarea erorilor de înregistrare.

2.Standardizarea contabilitații :

Numărul mare de tranzacții desfășurate într-o instituție de credit implică un număr mare de înregistrări contabile, care nu presupun neapărat o diversificare proporțională a acestora ci provin mai degrabă din caracterul repetabil al anumitor tipuri de tranzacții. Forma de organizare a unei bănci (de tip arborescent, cu o rețea teritorială mai mult sau mai putin întinsă) presupune formule de organizare a contabilității care să satisfacă cerințele de centralizare a informației contabile. În acest sens, operațiunile contabile dintr-o instituție de credit se pot predefini și schematiza la nivel general, în metodologii ce se asociază fiecărei operațiuni bancare cu formula contabilă aferentă, în funcție de ceea ce generează aplicarea formulei.

Realizarea metodologiei reprezintă o activitate extrem de importantă într-o instituție de credit datorită mediul financiar economic foarte diversificat și foarte activ în care „produsele și serviciile bancare” pot avea o perioadă scurtă de viață (în permanență, se creaza noi produse și servicii, care vin în întâmpinarea cerințelor clienților instituției de credit). În acest sens, reglementările după care se organizează și conduce evidența contabilă într-o instituție de credit se limitează la conturile sintetice (reglementări emise de Ministerul Finanțelor și de Banca Centrală), iar responsabilitatea enunțării instrucțiunilor de lucru asociate noilor produse si metodologia contabilă prin care se reglementează modalitățile unice de înregistrare contabilă a tranzacțiilor generate pe parcursul vieții produsului bancar revine instituției de credit, care va genera un cont analitic distinct, în care se vor reflecta toate tranzacțiile referitoare la acel produs țn toate unitațile teritoriale ale instituției de credit.

3.Gradul ridicat de informatizare în contabilitate :

Informatizarea contabilitații instituțiilor de credit trebuie privită ca o necesitate impusă, pe de-o parte, de sistemul managerial și, pe de altă parte de aspectele juridice referitoare la tranzacțiile desfășurate.

Din perspectiva managerială, fluxul informațional trebuie să circule extrem de rapid:

– dinspre conducere spre posturile de execuție, făcând cunoscute sucursalelor și compartimentelor acestora regulile și metodologiile specifice de lucru la un moment dat ;

– dar și înapoi, dinspre compartimente spre conducere, oferind managementului informații despre rezultatele activității desfășurate, informații concretizate sub formă de rapoarte ce își trag datele din evidenta contabilă.

Sub aspect juridic, instituția de credit este o entitate unică, cu o singură identitate (concretizată în numărul de înregistrare la Registrul Comertului) și cu reprezentare unitara în raporturile cu terții, aceștia intrând în raport cu reprezentanții instituției de credit ca entitate economică.Rapoartele financiare prezentate partenerilor, organismelor administrative sau de supraveghere cuprind informații centralizate care reflectă o imagine a ansamblului activității și rezultatelor instituției pe o anumită perioadă.Fără aceasta centralizare, nu este posibilă analiza performanețelor băncii și nici dimensionarea riscurilor relaționale legate de aceasta.

Mai mult, anumite înregistrări contabile nu se pot face decât pe baza documentelor centralizate.De exemplu, calculul profitului se face numai după centralizarea veniturilor și cheltuielilor tuturor sucursalelor, filialelor, prin închiderea conturilor de venituri și cheltuieli în contul de profit și pierdere, deschis numai în contabilitatea centralei instituției de credit.

4.Furnizarea de informații statistice ca rezultate ale activității contabile :

Functia statistică a instituțiilor de credit se concretizează în organizarea analitică a contabilității, astfel încât să raspundă unor cerinte de raportare impuse de statistica națională, administrația fiscală, instituțiile de prognoză. Sistemul de raportări elaborat de Banca Natională a României are rolul de a satisface nevoile de date statistice ale acesteia, precum și ale organismelor centrale de analiza și documentare la nivel național. Este vorba – de exemplu – de elemente de identificare a apartenenței unui client la un anumit grup statistic în funcție de tipul de firmș, tipul de capital, tipul de activitate sau de elemente de identificare a tipului de scadență, tipului de deviză, tipului de dobândă asociată unui cont.

Majoritatea informațiilor cerute de formularul de raportare nu reprezintă în fond date contabile, ci doar date de identificare a clientului, a categoriei de element patrimonial ori a tipului de angajament dat sau primit de instituția de credit și de acesta este motivul pentru care majoritatea instituțiilor de credit înregistrează aceste informații în baze de date speciale, fapt ce face posibilă simplificarea evidenței contabile în condițiile realizării obligațiilor de raportare statistică. Aceste date sunt păstrate în fișiere informatice dedicate, ce pot fi apelate și centralizate prin mijloace specifice informaticii, în rapoarte ce se deosebesc de formatul clasic al rapoartelor contabile.

Particularitățile contabilității bancare, caracterul analitic al evidenței contabile in instituțiile de credit, precum și creșterea numarului operațiunilor bancare și diversificarea direcțiilor fluxurilor financiare au impus o strânsa relație între contabilitatea bancară și informatică. Informatica bancară a devenit o adevarată specializare a acestui domeniu dinamic de activitate. Programele și aplicațiile informatice încorporează astăzi operațiuni contabile indiferent cărui tip de activitate sunt dedicate: trezorerie, casierie, creditare, operațiuni de transfer de fonduri.

S-au dezvoltat sisteme contabile și de comunicație care pe de o parte accelerează fluxurile informaționale și financiare și pe de altă parte centralizează activitatea contabilă a instituției de credit. Aceste sisteme informatice contabile au ca obiectiv principal furnizarea informațiilor ce permit măsurarea riscurilor și rentabilității asigurând în acest sens continuitatea activității. Ele trebuie să fie capabile să asigure în timp uniformitatea și stabilitatea informațiilor în baza unei strategii informaționale a băncii care trebuie să țină seama de :

~ cerințele de evidență contabilă primară determinate de reglementările contabile curente, raportările financiare sau statistice stabilite prin acte normative, raportările financiare interne cerute de managementul instituției ;

~ cerințele de evidentă operatională care asigură o imagine corectă, ușor auditabilă a tranzacțiilor din fiecare domeniu de activitate al insituției de credit ;

~ nivelurile și structurile de agregare a datelor în vederea efectuării raportărilor interne și externe ;

~ cerințele de analiza și sistematizare locale sau centrale.

In principal, sistemele informatice contabile ale instituțiilor de credit sunt concepute și lucreaza pe trei niveluri ce se intercondiționează :

a) nivelul operațional in care sunt gestionate informații legate de tranzacțiile efectuate pe diferite domenii de activitate: fluxuri financiare, evidența stocurilor, a mijloacelor fixe, a personalului și salarizării etc. In acest nivel, sunt incluse module de gestiune operațională dedicate domeniilor respective ;

b) nivelul de evidență contabilă generală în care se preiau informațiile specifice din modulele de gestiune operațională în modulul de contabilitate generală;

c) nivelul de analiză și raportare care centralizează informațiile de la cele două niveluri (operațional și de evidentă contabilă generală), în funcție de cerințele de analiză și raportare ale managementului instituție de credit și ale organismelor de reglementare. Complexitatea activităților și dimensiunile instituțiilor de credit (răspândirea lor într-o rețea teritorială vastă) impune acestui nivel de analiză și raportare o desfășurare pe mai multe module care sunt create în principiu în centralele institutiilor de credit.

Pe lângă aceste trei niveluri, sistemul informatic contabil trebuie să asigure legături informațional-contabile cu alte sisteme informațional-contabile ale altor instituții de credit (sistemul electronic de plăti la nivel național și internațional).

Ritmul alert de dezvoltare al economiilor contemporane impune sistemelor informatice și sistemelor contabile care le susțin, din institutiile de credit, condiționalități de adaptare la schimbări, indiferent dacă acestea sunt determinate de modificări ale reglementărilor, de apariția de noi produse sau servicii ori de modificări ale strategiilor manageriale ce implică modificări ale rapoartelor interne.

CAPITOLUL 3.

CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE TREZORERIE

Clasa 1 “Operațiuni de trezorerie și operatiuni interbancare”, cuprinde conturile utilizate în contabilitatea centralei bancare și conturile care evidentiază disponibilitățile sub forma de lichidități și din contul curent la Banca Națională a României.

“Contul curent la Banca Națională a României” (111) este destinat reflectării disponibilităților societății bancare.Acest cont figurează și în contabilitatea unităților operative, pentru reflectarea operațiunilor de încasări și plăti prin casele de compensatie și unele decontări cu furnizorii, însă la sfârșitul zilei aceste conturi se soldează, prin transferarea soldurilor debitoare sau creditoare în conturile societăților bancare deschise la Centrala Băncii Naționale a României.

Dobânzile calculate și neîncasate reprezintă venituri și se înregistrează în conturi de “creanțe atașate”, aferente fiecarui cont de credite acordate.

Dobânzile calculate și neplatite reprezintă cheltuieli și se înregistrează în conturi de “datorii atașate”, aferente fiecarui cont de împrumuturi primite.

Contabilitatea bancară face o delimitare precisă între credite și împrumuturi, și anume: creditele sunt acordate, iar conturile de evidență a lor sunt conturi de creanțe, în timp ce împrumuturile se primesc, iar conturile de evidență a lor sunt conturi de datorii.

2.1.STRUCTURA OPERAȚIUNILOR DE TREZORERIE

Operațiunile de trezorerie au o pondere însemnata în totalul operațiunilor bancare și o importanță deosebită în ceea ce privește stabilitatea monetară și a circulatiei monetare în general.

Din această cauză, ele sunt supravegheate de propriile centrale bancare și de către Banca Națională a României.

La nivelul trezoreriei, în societățile bancare se disting urmatoarele operatiuni:

operațiuni de casă în lei și devize

operațiuni cu cecuri

operațiuni privind retragerile de numerar prin cărțile de plată

2.2.CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE CASĂ

2.2.1.INTRODUCERE ÎN CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE CASĂ

În condițiile de tranzacție a economiei de piață disponibilul bănesc primește un caracter prin influența asupra situației financiare a întreprinderii, lichidității, bonității. Mijloacele bănești reprezintă mijloacele cele mai lichide ale întreprinderii, suma mijloacelor bănești reprezintă un interes pentru toți utilizatorii informației contabile interni și externi privind luarea unor decizii legate de activitatea întreprinderii, prin urmare pentru derularea tranzacțiilor schimbului de marfă este nevoie nemijlocit de bani.

Banii constituie elementul cheie al economiei de schimb monetar, rolul fiind independent de natura sistemului economic, de nivelul și structurile economice.

Banii au aparut în procesul dezvoltării societății, al schimbului de mărfuri, al schimbului dintre producători și consumatori.

Scopul principal al evidenței contabile a mijloacelor bănești, decontărilor și operațiunilor de creditare este controlul disciplinei de casă și decontărilor, corectitudinea și eficiența folosirii mijloacelor bănești, creditelor, asigurarea integrității banilor și a documentelor de casă.

Pentru cea mai mare parte a băncilor creditul ramane principala operațiune activă. Pierderile băncilor sunt cauzate de falimentele debitorilor și sunt parte integrantă a activităților de creditare. De aceea volumul de provizioane constituite de o bancă pentru portofoliul său de credite reprezintă o masură a riscului asumat de acestea.

Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea și justificarea tuturor datelor ei pe bază de acte scrise prin care se consemnează operațiunile economice în momentul efectuării lor. După consemnarea în acte, operațiunile economice sunt înregistrate în conturi pe baza datelor scrise. Nici o operațiune economică nu se poate înregistra în contabilitate fără un act scris.

Activitatea de bază a instituțiilor de credit constă în efectuarea de operațiuni în numele clientului, o mare parte a operațiunilor efectuate de bănci în numele clienților constau în efectuarea de încasari și plăți între bănci ca urmare a relațiilor comerciale și necomerciale stabilite între clienții acestora. Aceste operațiuni determină circulația unor valori foarte mari între bănci și sunt determinate de o serie de operațiuni precum:

~ operațiuni în nume propriu ;

~ operațiuni efectuate în numele clienților ;

~ constituirea de depozite la alte bănci în cadrul sistemului bancar ;

~ acordarea sau primirea de credite de la alte bănci componente a sistemului bancar.

Evidenta și circulația numerarului prin casieriile băncilor au la baza reglementări ale BNR.Conform acestor reglementări, numerarul se poate evidenția la bănci cu urmatoarea structură:

a). Fondul de rezervă este structura specifică centralelor și sucursalelor bancare la nivelul cărora se centralizează excedentul de numerar constatat în rețeaua bancară.

b). Casele de circulatie sunt specifice unităților bancare operative prin care se efectuează operațiile cu numerar ordonate de clienți.

În funcție de operațiile pe care le realizează, casele de circulatie pot fi:

– case de încasări – realizează operații de primire a numerarului și operații de primire a bancnotelor uzate sau retrase din circulație.

Aceste operații se consemnează zilnic în “Jurnalul de casă” pe baza documentelor justificative: foi de vărsămant, borderou de încasare, chitanțe, ordine de încasare.

case de plăți – realizează operații de plăți ordonate de clienții băncii.

Operațiile de plată se consemnează zilnic în “Jurnalul de casă” pe baza documentelor justificative: cecuri de numerar, ordine de plată.

La nivelul caselor de circulație, operațiile se delimitează în lei și în devize.

c). Casele speciale sunt structuri specifice sucursalelor bancare.Acestea derulează operații cu numerar între diversele componente ale rețelei bancare, vânzări de imprimate bancare și operații cu metale și pietre prețioase.

Evidența operațiilor cu metale prețioase este ținută prin “Jurnalul de casă” la care se anexează documentele justificative: ordin de plată, borderou de încasare a metalelor și pietrelor prețioase.

Organizarea și structura operațiunilor de trezorerie:

Aceste operații au o pondere însemnata în totalul operațiunilor și o importanță în stabilirea monedei și a circulației monetare și în cadrul instituțiilor de credit se disting urmatoarele tipuri de operațiuni:

~ operațiuni de casă în lei și în devize ;

~ operațiuni cu cecuri ;

~ operațiuni de retrageri de numerar cu ajutorul cărților de plată (carduri) .

Documentele primare întocmite pentru efectuarea operațiunilor de casă:

a) încasări:

– foaie de vărsământ cu chitanță – prin care clientul instituției de credit depune o sumă de bani în numerar;

– ordinul de încasare – document intern folosit pentru restituiri de avansuri spre decontare, vânzare de imprimate, contravaloarea serviciilor de telex, fax și telefon efectuate în contul clienților;

– borderou însoțitor cu chitanță – utilizat în cazul depunerii de numerar în genți sigilate, urmând ca numerarul să se numere ulterior, conform convenției încheiate.

b) plăți:

– cec pentru ridicarea numerarului – titularul de cont dispune instituției de credit plata unei sume în numerar;

– ordin de plată – document intern prin care eliberează în numerar avansuri spre decontare, salarii neridicate în termen și alte sume conform normelor interne ale fiecărei instituții de credit.

Pentru evidența operativă la sfârșitul zilei se întocmesc Jurnalele de casă pentru încasări și separat pentru plăți, deschise pe tipuri de monedă.

La casa de schimb valutar tranzacțiile se consemnează în buletinul de schimb valutar. La închiderea zilei se întocmește Registrul zilnic al tranzacțiilor punctului de schimb valutar care reprezintă centralizatorul tuturor buletinelor de schimb emise în cursul unei zile.

Contabilitatea operațiunilor de casă se ține potrivit normelor emise de instituții de credit cu respectarea reglementărilor Băncii Naționale a României.

Contabilitatea operațiunilor de casă asigură evidența existenței și mișcării valorilor în casă (bancnote, monede și cecuri de călătorie).

Bancnotele și monedele românești și străine aflate în casieriile instituției de credit trebuie să aibă curs legal.

În categoria altor valori sunt cuprinse cecurile de călătorie. Cecurile de călătorie sunt instrumente de plată emise, de regulă, de organisme specializate, pentru o sumă fixă și într-o monedă determinată. Au în general o valabilitate nelimitată în timp, sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi schimbate imediat în moneda locală.

Principalele operațiuni care se efectuează cu cecurile de călătorie sunt:

– emiterea cecurilor de călătorie și/sau darea lor în consignație pentru a fi vândute de către alte instituții de credit;

– primirea în consignație și vânzarea cecurilor de călătorie;

– cumpărarea cecurilor de călătorie de la clientelă, remiterea spre încasare și încasarea contravalorii acestora de la emitent.

Înregistrarea operațiunilor privind cecurile de călătorie în conturile de bilanț nu intervine decât în momentul vânzării sau cumpărării acestora, precum și în cadrul operațiunilor de decontare cu emitentul.

Cecurile de călătorie date și respectiv, primite, în consignație se înregistrează în conturile în afara bilanțului până la punerea lor în circulație.

Contabilitatea sintetică a operațiunilor de casă și a altor valori se ține cu ajutorul conturilor din grupa 10 „Casa și alte valori”, și anume:

– 101 „Casa”;

– 102 „Numerar în ATM-uri și ASV-uri”;

– 109 „Alte valori”.

2.2.2. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE CASĂ ÎN LEI

Existența și mișcarea numerarului din casieriile băncii se evidentiază cu ajutorul contului 101 “Casa”.

Contul 101 “Casa” este un cont de activ.

Se debitează cu sumele reprezentând încasări în lei și devize.

Se creditează cu plățile în numerar exprimate în lei și devize.

Soldul debitor exprimă numerarul în lei și devize existent în casieriile băncii.

2.2.3.CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR DE CASĂ ÎN DEVIZE

Piața valutară reprezintă sistemul de relații financiar- valutare prin intermediul căruia se desfasoară vanzarea și cumpărarea de devize ( bilete de ordin ) exprimate în monedă straină.Această activitate de vanzare-cumparare de valute/devize reprezintă un gen specific de comerț, iar în cazul acestui gen de comerț moneda este tratată ca o marfă.

Această piață valutară trebuie reprezentată și de instituțiile:

-băncile autorizate să participe la acest comerț specific( autorizarea se face de către Banca Centrală)

-casele de schimb autorizate

-alte instituții financiar valutare abilitate în acest sens

Ceea ce rezultă în urma acestui comerț este un preț (curs valutar) ce depinde de condițiile de cerere și ofertă existente pe piață, acest preț putând fi limitat din punct de vedere legal.

Această piață valutară este supusă unor reglementări naționale, dar pe langă aceste piețe valutare naționale care au o legislație specifică apar piețele valutare cu caracter internațional, ce deservesc interesele unor zone economice de mare interes.

Uneori pe piața valutară tranzacțiile se desprind de activitățile economice propriu-zise. În acest sens avem:

-speculația valutară ce reprezintă operațiunea de vânzare-cumparare care nu are o baza economică propriu-zisă realizându-se numai în scopul obținerii anumitor câștiguri (de regulă nemeritate) în acest sens se speculează diferențele de curs valutar care apar între perioade de timp diferite, caștigă cel ce apreciază corect trendul cursului valutar.

-arbitrajul valutar este o operațiune asemanatoare speculației valorii cu deosebirea că se realizează de către bănci (numai de bănci) și valorile puse în circulație și manipulate sunt mult mai mari.

-intervenția statului este tot o operațiune ce semnifică vânzarea sau cumpărarea masivă de valută în scopul menținerii cursului valutar al monedei naționale, intervenția statului trebuie facută în corelație cu politica financiar-valutară a statului și cu dezvoltarea economico-socială a țării.

Rolul piței valutare

-este determinat în primul rând de posibilitatea pe care o oferă participanților la schimburile economice pentru alegerea și obținerea mijloacelor de creditare și ale plății celei mai convenabile.

Factori care condiționează dezvoltarea unei piețe valutare sunt:

-tendința de liberalizare a comerțului mondial- duce la creșterea schimburilor economice dintre state care determină creșterea rolului piețelor valutare.

-creșterea ponderii creditului internațional și volumul tranzacțiilor comerciale externe

-creșterea ponderii anumitor valute naționale în ansamblul schimburilor economice

-creșterea penuriei de lichiditate (mai ales în țările în curs de dezvoltare) este combătută de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare)

Piețele financiar valutare internaționale devin un barometru al schimburilor economice internaționale, introducerea monedei, ca EURO, va produce profunde transformări pe piețele financiar valutare și va exista concurență între zona de influență a dolarului și cea a EURO.

Valutele neconvenționale:

pot fi schimbate doar cu autorizația instituțiilor abilitate;

pot fi schimbate doar într-un singur sens, de la valuta convertibilă la cea neconvertibilă, invers nu este posibil.

Valutele transferabile:

au un anumit grad de convertibilitate stabilit în cadrul unei înțelegeri regionale.

Operațiunile de casă în valută mai sunt denumite și operațiuni de schimb manual și constau în vânzarea și cumpărarea de valută către și de la persoane fizice. Pentru înregistrarea operațiunilor în devize care generează operațiuni în lei s-au creat conturi de legatură între cele de evidențiere a valutei și cele de evidențiere a leilor. Cu ajutorul acestora se obține legatura între balanța patrimoniului de devize și cea generală în lei.

Conturile de legatură sunt numite în planul de conturi „CONTURI DE AJUSTARE A VALORILOR BILANȚIERE”.

Contul 372 “Conturi de ajustare” se dezvoltă în patru conturi sintetice de gradul II, dupa cum urmeaza:

3721 “Poziție de schimb”

3722 “Contravaloarea poziției de schimb”

3723 “Conturi de ajustare în devize”

3729 “Conturi de ajustare privind alte elemente în afara bilanțului”

Pentru evidențierea operațiunilor în devize sunt utilizate primele doua conturi

-3721 -este cont de legatură între contabilitatea în devize și cea în lei utilizată pentru restabilirea echilibrului între active și pasive, înregistrarea în contul de rezultate a câștigurilor sau a pierderilor aferente evaluării operațiilor în devize.

-3722 -ține evidența contravalorii în lei a operațiunilor în devize

-ambele conturi sunt bifunctionale

Zona EURO are la bază anumite elemente care intervin:

-scăderea riscului valutar

-creșterea lichidității internaționale

-stabilirea piețelor financiar valutare în spațiul EURO.

-simplificarea tranzacțiilor înre statele membre sau membre UE; în aceste condiții crescând semnificativ influența EURO la nivel mondial oferind astfel stabilitate pieței unice.

Valuta se clasifica astfel:

Dupa modul în care este deținută:

-în numerar-bacnote și monezi- acea monedă sau bancnotă utilizată în strângerea creanțelor

-în cont se află numai sub formă de disponibil în cont în condițiile în care majoritatea plăților se desfașoară pe un traseu bancar și au o utilitate mai redusă decăt valutele în numerar. Ea poate fi utilizată la dispozitia titularului de cont respectiv și se poate transforma în numerar doar la dispoziția și din ordinul titularului.

Dupa modul în care poate fi utilizată valuta în cont:

-valuta depozitată la vedere

-valuta depozitată la termen

Dupa modelul de preschimbare a valutelor:

-valute convertibile

-valute transferabile

-valute liber utilizabile

-valute neconvertibile

Valutele convertibile – se schimbă liber fără restricții, schimbarea se face contra altor valute. Aceasta presupune un angajament, astfel încat moneda detinuță de o persoana la un moment dat să poată fi transferabilă în monedă nationala și invers.

Contul 3721 “Poziție de schimb” este un cont de legatură între contabilitatea în devize și contabilitatea în lei, utilizat pentru restabilirea echilibrului dintre active și pasive, prin înregistrarea în contul de rezultate a caștigurilor sau a pierderilor aferente evaluării operațiilor în devize.

Contul 3721 “Poziție de schimb” este un cont bifuncțional.

Se creditează cu operațiunile care duc la creșterea cantitativă și valorică a devizelor proprii, cu diferențele valorice pozitive rezultate din reevaluarea activelor în devize, la sfârșitul fiecărei luni, cu diferențele negative rezultate din reevaluarea pasivelor în devize, pe baza cursului, la sfârșitul lunii.

Se debitează cu operațiunile care duc la scăderea cantitativă și valorică a devizelor proprii, cu diferențele valorice negative rezultate din reevaluarea activelor în devize, cu

diferențele valorice pozitive rezultate din reevaluarea pasivelor în devize, pe baza cursului valutar, la sfârșitul lunii.

Soldul creditor al contului reflectă active nete în devize.

Soldul debitor al contului reflectă datorii nete în devize.

Contul 3722 “Contravaloarea poziției de schimb” ține evidența contravalorii în lei a operațiunilor în devize.

Este un cont bifuncțional; funcționarea sa fiind inversă contului 3721 “Poziție de schimb”.

Evaluarea în lei a operațiunilor în devize se face la cursul zilei, astfel încât soldurile de sens opus ale celor doua conturi de ajustare în cursul lunii trebuie să fie egalate, adică soldul debitor al contului 3721 “Poziție de schimb” trebuie să corespundă cu soldul creditor al contului 3722 “Contravaloarea poziției de schimb” și invers.

În cazul înregistrării suplimentare în urma evaluării disponibilităților rezultând diferențe de curs valutar, soldul real al contului 3721 “Poziția de schimb” este soldul evaluat la cursul de referință al băncii la sfârșitul lunii.

Diferențele de curs valutar rezultate prin metoda “la cursul zilei”, adoptată de bănci pentru evaluarea devizelor din stoc, se înregistrează astfel:

deferențele favorabile în creditul contului 7061 “Venituri din operațiunile de schimb și arbitraj”

diferențele nefavorabile în debitul contului 6061 “Pierderi din operațiunile de schimb și arbitraj”.

2.3.CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR CU CECURI

Cecul este un instrument de plată prin care trăgătorul dă ordin trasului să achite o suma de bani unei terțe persoane, numită beneficiar.

Cecul este o variantă a cambiei, de care se deosebește prin aceea că trasul, în cazul cecului, este întotdeauna o banca.

Termenul de prezentare la bancă variază astfel: 3 zile dacă trăgătorul și beneficiarul au sedii în aceeași localitate; 7 zile daca trăgătorul și beneficiarul au sedii în același județ; 10 zile dacă trăgătorul și beneficiarul au sedii în județe diferite.Depașirea termenului de prezentare la plată atrage anularea cecului.

Transmiterea cecurilor se realizează prin gir, iar garantarea prin avalizare.

Girul reprezintă actul prin care posesorul transferă altei personae drepturile asupra cecului.

În interiorul termenului de prezentare la plată, cecul poate fi girat de mai multe ori cu obligația ca fiecare operație de girare să fie înscrisă pe cec.

Avalul reprezintă o garanție personală prin care o persoană numită avalist garantează obligația asumată de către una dintre părțile obligate prin cec, denumită avalizat, pentru toată suma menționată pe cec sau pentru o parte din ea.

Avalul poate fi dat de o terță persoană sau de către unul din semnatarii cecului, altul decât trăgătorul.

În cazul în care avalistul este o bancă plătitoare (trasul), avem de-a face cu un cec certificat.

Tipuri de cecuri:

cec de numerar;

cec de virament;

cec de călătorie;

cec circular utilizat între societățile bancare.

Reflectarea în contabilitate a operațiilor cu cecuri depinde de tipul cecului și de circuitul acestuia, de la prezentare și până la încasare.

2.3.1.OPERATIUNI CU CECURI ÎN NUMERAR

2.3.1.1 EVIDENȚA OPERAȚIUNILOR CU CECURI

Cecul este un instrument de plată prin care persoana numită trăgător (emitentul cecului) dă ordin unui tras ( întotdeauna în cazul cecului aceasta este o bancă unde trăgătorul are un cont deschis ) să plătească în favoarea unei terțe persoane –beneficiarul- o sumă de bani de care trăgătorul dispune la momentul respectiv.

Astfel fiecare persoană cunoscându-și drepturile și îndatoririle de la început poate efectua operațiunile legate de acest instrument în nume propriu ( trăgătorul emite cecul> trasul îl plătește>posesorul (beneficiarul) îl încasează). Din punct de vedere comercial trăgătorul este cumpărătorul sau beneficiarul unui serviciu având rolul de vânzător.

Pentru a fi considerat un înscris din punct de vedere valid juridic cecul trebuie completat conform articolului din legea 59/34 asupra cecului și va cuprinde:

-numarul contului beneficiarului

-unitatea societății bancare unde are deschis contul

-contul acestuia

-numarul contului trăgătorului

-contul unității băncii trase

Schema de circulație a cecului se prezintă astfel:

În baza unui disponibil constituit la banca sa, trăgătorul primeste de la aceasta un carnet de CECURI.

Între trăgător și beneficiar se încheie un contract de vânzare-cumpărare avand ca obiect activele transferate sau serviciile prestate.

Trăgătorul emite cecul prin care dă ordin băncii sale să plătească la prezentare posesorului sau suma înscrisă în CEC.

Beneficiarul CECULUI îl emite spre încasare băncii inițiatoare urmând ca aceasta să-l trimită prin canal interbancar băncii prezentatoare.

În cadrul ședinței de verificare a instrumentelor de plată de debit, banca prezentatoare prezintă băncii destinatare cecul spre verificare.

Unitatea bancară destinată verifică disponibilul din contul trăgătorului și acceptă sau refuză plata.

Trasul debitează, în cazul acceptării contul trăgătorului comunicând apoi băncii beneficiarului informațiile privind acceptarea de plată a cecului.

Dacă trăgătorul nu are disponibil în cont, banca îl va reclama la CIP, aceasta din urmă amânând titularului de cont și interzicându-i ca timp de 1 an să nu mai completeze un CEC barat.

Banca destinatară remite cecul băncii primitoare.

Banca beneficiarului (banca prezentatoare) introduce scriptic cecul în compensare, cecul este compensat și în aceiași zi banca beneficiarului creditează contul clientului cu suma înscrisă pe CEC.

Creanța beneficiarului asupra trăgătorului se stinge cecul fiind un instrument de plată la vedere, cecul nu poate fi acceptat conform articolului 4 din legea 59/34 asupra cecului, dar poate fi certificat, astfel beneficiarul are confirmarea trasului, că trăgătorul are în cont disponibil necesar plății și că plata poate avea loc la simpla prezentare.

Particularitățile cecului:

-existența provizionului- reprezintă disponibil aflat în contul trăgătorului și din care se onorează plata menționată în cec.

-nu are scadență-va fi platit la vedere la prezentarea instrumentului

Reflectarea în contabilitate a operațiunilor cu cecuri depinde de tipul cecului și de circuitul acestuia de la prezentare până la încasare având:

operațiuni cu cecuri în numerar

operațiuni cu cecuri de virament a caror evidență se ține cu ajutorul conturilor

3712 „Valori primite la încasare”

2611 „Valori de recuperat”

Operațiunile cu cecuri în numerar se îin cu ajutorul contului 2511 “ Conturi curente”, care este un cont bifuntional.

Se creditează cu încasarea de sume reprezentând depuneri de numerar, încasări prin virament, credite obținute, valoarea devizelor vândute, diferențe nefavorabile de curs valutar.

Se debitează cu sumele ridicate în numerar, plăți efectuate prin virament, rambursarea creditelor, comisioane percepute de bancă.

Soldul creditor reprezintă disponibilitățile în lei și devize ale titularului de cont.

Soldul debitor reprezintă creditele din cont curent acordate de bancă pe timp scurt.

2.3.2.OPERAȚIUNI CU CECURI DE VIRAMENT

În funcție de circuitul cecului de virament, evidența este ținută de conturile:

371 “Valori primate la încasare “

2611 “Valori de recuperate”

Contul 371 ”Valori primite la încasare”ține evidența cecurilor și altor valori primite spre încasare.Este un cont de activ.

Se debitează cu cecuri și alte valori primate spre încasare pentru care decontarea se face imediat, în corespondență cu creditul contului 2511”Conturi curente “.

Se creditează cu cecuri și alte valori încasate prin casa de compensatie, în corespondență cu debitul contului 111” Cont current la BNR”, precum și cu cecuri refuzate a caror valoare nu a putut fi recuperată de la clientul cu cont în aceeasi bancă sau în altă unitate bancară a aceleiași societăți bancare,în corespondență cu contul 2611”Valori de recuperat”.Se mai creditează și cu cecuri refuzate a caror valoare nu a putut fi recuperată de la clientul cu cont la altă societate bancară, prin debitul contului 1611”Valori de recuperat”.

Soldul debitor reflect cecuri și alte valori primite la încasare și neîncasate.

2.3.3.OPERAȚII CU CECURI DE CĂLĂTORIE

Cecurile de călătorie reprezintă instrumente de plată sau de încasare emise de instituții specializate, pentru o suma fixă în lei sau devize.Aceste instrumente servesc la plata serviciilor turistice sau de altă natură.Cecurile de calatorie sunt acceptate ca instrument de plată sau pot fi preschimbate în monedă locală a țării în care se utilizează.

Circuitul cecurilor de călătorie este următorul:

emiterea cecurilor de călătorie;

darea în consignație;

vânzarea cecurilor;

cumpărarea cecurilor de la clientelă;

remiterea spre încasare;

onorarea cecurilor de către emitent;

încasarea contravalorii de la emitent.

Emiterea cecurilor de călătorie se poate face de către societăti bancare sau de organisme specializate.Emiterea cecurilor de călătorie constă de fapt în tipărirea lor, acesta nefăcând obiectul contabilității patrimoniale, ci al evidenței extrapatrimoniale, ele fiind imprimate de valoare.

Darea în consignație altor bănci pentru a fi vandute clientelei de asemenea nu face obiectul contabilității patrimoniale, ci se reflectă în conturi din afara bilanțului.

Cumpararea cecurilor de catre unitatile bancare de la clientelă, constă în preschimbarea cecurilor din moneda străină în lei, efectuându-se legătura dintre conturile în devize și cele în lei.

Remiterea spre încasare, onorarea cecurilor și încasarea lor se realizeaza ca la cecurile de virament.

Contabilitatea cecurilor de calatorie cumparate este ținută de contul 109”Alte valori”, cont de activ, înregistrează cecurile de calatorie cumparate și neremise la emitenți pentru încasare.

Este un cont de activ și se debitează cu valoarea cecurilor de călătorie în lei sau devize cumparate de la clientelă și se creditează cu valoarea cecurilor de călătorie cumparate și remise emitenților pentru încasare. Soldul debitor reprezintă valoarea cecurilor de călătorie cumpărate și neremise spre încasare emitenților.

Toate operațiunile legate de cecurile de călătorie sunt afectate de comisioane, înregistrate în contul 7085”Venituri privind mijloacele de plată”, pentru cecurile încasate și în contul 6081”Cheltuieli cu mijloacele de plată”, pentru cecurile plătite, în corespondență cu contul 3722”Contravaloarea poziției de schimb”.

2.4.CONTABILITATEA OPERAȚIILOR CU NUMERAR PRIN CĂRȚI DE CREDIT

Piața cardurilor ca parte integrantă a finanțării mondiale a fost supusa mai mult decât oricare activitate unui rapid proces de globalizare pe lânga cei doi mari judecători ( VISA și Master Card). Primele carduri apărute au fost din carton pe care datele erau scrise fie pe carton cu pixul, fie prin presare, au început apoi să folosească unele metalice pe care se embosau datele și au aparut cardurile plastice.

Inițial informația despre client pe card era numai în formă de date embosate. Pe masura dezvoltării ideilor științifice cardul a căpătat o banda metalica care păstrează informația despre client, apariția benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fără a embosa informația pe suprafața ei. Aceste carduri pot fi utilizate de pe banda magnetică.

Ultima etapă a evoluției tehnologice a adus pe carduri microschemele, acest lucru dă posibilitatea cardurilor să îndeplinească mai multe funcții decât cardurile cu bandă magnetică. Astfel de carduri au primit și denumirea de smart card, deoarece cardul datorită cipului este apt să îndeplinească funcțiile documentului și a cardului de credit, au o răspandire mai largă în sfera creditelor bancare.

Cărțile bancare au cunoscut o evoluție favorabilă la noi în țară datorită avantajelor, facilităților pe care le oferă: riscul furtului nu a dispărut complet deoarece și cardul poate fi furat, însă datorită nerecunoașterii codului pin – nu este atât de tentant pentru oricine.

Principalul avantaj al cardului este reprezentat de faptul că se pot efectua plăți la diverși acceptori de carduri cum ar fi:

– magazinele

– hotelurile

– agenții imobiliare

– se pot face plăți pentru furnizori și de la ATM

Asta elimină utilizarea numerarului și riscul aferent: -eliminarea factorului timp prin scutirea deplasării la toți furnizorii de servicii.

Cardul poate fi definit ca un instrument de decontare ce facilitează deținătorului achiziționarea de bunuri și servicii fără a fi nevoie de existența numerarului( cash).

Cardul oferă detinatorului accesul la cod bancar din care se efectuează plata tuturor bunurilor și serviciilor achizitionate fie pe seama disponibilului existent, fie prin apelarea la un credit.

Funcția de identificare pe care o detine cardul pune în relație doi parteneri:

– destinatarul cardului

– emitentul acestuia (banca)

Obiectul relației dintre acești parteneri îl constituie contul deschis în numele deținătorului de card, funcția de plată și de credit a cardului presupune existența a trei particularități:

– deținătorul cardului ( plătitorul-clientul)

– beneficiarul sumei (comerciantul)

– gestionarul contului platitorului (banca emitentă a cardului)

Cartea de plată este un instrument de plata fără numerar prin care posesorul autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri sau servicii cumparate de la comercianții abilitați să te accepte sau prin utilizarea căreia poate obține lichidități de la instituția de credit emitentă.

Sistemul de plată electronic de eliberare a numerarului are urmatoarele verigi:

1.Distribuitorul automat de numerar (Cash-Dispenser – CD);

2.Automatul bancar sau “trezorierul automat” (Automated Teller Machine – ATM).

1.Distribuitorul automat de numerar – CASH DISPENSER (CD) este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat să retragă numerer sub formă de bancnote și monedă metalica.

Operațiunea de eliberare a numerarului prin intermediul distribuitorului de numerar implică parcurgerea următoarelor etape:

a).deținatorul cărții de plată va introduce cartea de plată în aparat și numarul personal de identificare (PIN);

b).titularul cărții de plata va solicita, prin tastare, suma dorită care trebuie să fie cuprinsă în limita disponibilității din cont.Daca suma depășește această limită, atunci operația va fi automat anulată;

c).eliberarea de către distribuitorul automat de numerar a sumei solicitate, concomitant cu debitarea contului bancar al deținătorului;

d).dispozitivul va confirma, prin afișare, efectuarea și încheierea tranzacției și va restitui deținătorului cartea de plată.

2.Automatul bancar – ATM este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat retragerea de numerar, precum și accesul la diferite servicii: solicitarea de informații privind situația contului personal, transferul de sume.

Utilizarea cărților de plată prin intermediul ATM presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a).introducerea cărților de plată în aparat și tastarea numarului personal de identificare (PIN);

b).introducerea prin tastare a datelor cerute pe ecranul aparatului și confirmarea acțiunii sau a unei sume cerute;

c).primirea de către utilizator a unei “chitanțe justificative” privind operațiunea efectuată

d).restituirea cărții de plată deținătorului.

Contabilitatea operațiuniilor privind retragerile de numerar prin cărți de plată este ținută de conturile 101 “Casa”și 102“Numerar în ATM și AVS”.

Contul 102 “Numerar în ATM și AVS” evidențiază fluxurile de numerar din automatele bancare ATM și ASV.

Este un cont de activ.

Se debitează cu alimentarea cu numerar a automatelor de bancă.

Se creditează cu retragerile de numerar prin automatele de bancă.

Soldul debitor reflectă numerarul existent în automatele bancare.

.

CAPITOLUL 4.

ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE A PRINCIPALELOR OPERAȚIUNI ECONOMICO FINANCIARE

În luna august anul 2008, la banca ALPHA BANK au loc urmatoarele operațiuni contabile:

APLICAȚIA 1.

1).În data de 01.09.2008 Alpha Bank își alimentează casa cu numerar din contul curent deschis la BNR, în suma de 200.000 RON conform CEC.

+ A 101 „Casa” D

– A 111 „ Cont curent la Banca Națională a României „ C

APLICAȚIA 2.

2). În data de 02.09.2008 Alpha Bank primește numerar de la altă subunitate în sumă de 300.000 RON pe baza cererii de depunere .

+ A 101 „Casa” D

– A 341 „ Decontări intrabancare „ C

APLICAȚIA 3.

3).În data de 04.09.2008 se plătește din caseria Alpha Bank suma de 250.000 RON reprezentând retragerea de către clienții instituției de credit a unor sume în numerar din contul curent, pe baza CEC-ului.

– P 2511 „ Conturi curente „ D

– A 101 „ Casa „ C

APLICAȚIA 4.

4).ÎIn data de 06.09.2008 Alpha Bank cumpară 1.000 Euro în numerar de la o persoana fizica, la un curs valutar de 3,4000 lei/euro, pe baza buletinului de schimb valutar .

+ A 101 „ Casa „ D

+ P 3721 „ Poziția de schimb „ C

APLICAȚIA 5.

5).În data de 09.09.2008 se achită persoanei respective contravaloarea în lei a valutei cumparate, la cursul de 3,4000 lei/euro, pe baza buletinului de schimb valutar .

– P 3722 „ Contravaloarea poziției de schimb „ D

– A 101 „ Casa „ C

APLICAȚIA 6.

6).La data de 11.09.2008 un client al Alpha Bank își alimentează contul de cărți de plată prin depunerea la caseria instituției a sumei de 4000 RON, cererii de depuneret.

+ A 101 „ Casa „ D

+ P 2511 „ Conturi curente „ C

APLICAȚIA 7.

7). La data de 15.09.2008 Alpha Bank își alimenteaza aparatul automat bancar ( ATM ) cu numerar cu suma de 50.000 RON pe baza notei contabile nr.01.

+ A 102 „ Numerar in ATM și ASV „ D

– A 101 „ Casa „ C

APLICAȚIA 8.

8). În data de 15.09.2008 se retrage numerar în valoare de 20.000 RON din aparatele ATM și se depune la casieria Alpha Bank, pe baza notei contabile nr.02.

+ A 101 „ Casa „ D

– A 102 „ Numerar in ATM și ASV „ C

APLICAȚIA 9.

9).În data de 20.09.2008 Alpha Bank cumpără cecuri de călătorie de la un client în valoare de 500 Euro, evaluati la 3,4000 lei/euro, pe baza chitanței nr.001.

+ A 109 „ Alte valori „ D

+ P 3721 „ Poziția de schimb „ C

APLICAȚIA 10.

10). La data de 23.09.2008 se achită cecurile de călătorie, banca practicând un comision de 2% , pe baza ordinului de plată.

– P 3722 „ Contravaloarea pozitiei de schimb „ D

– A 101 „ Casa „ C

– P 3722 „ Contravaloarea pozitiei de schimb „ D

+ P 7085 „ Venituri privind mijloacele de plata „ C

APLICAȚIA 11.

11). La data de 25.09.2008 se realimentează aparatul automat al băncii, conform notei contabile nr.03, cu suma de 10.000 RON.

+ A 102 „ Numerar in ATM și ASV „ D

– A 101 „ Casa „ C

APLICAȚIA 12.

12). La data de 28.09.2008, deținătorii de cărți de plată cu cont deschis la Alpha Bank efectuează o retragere de numerar în valoare de 3.000 RON.De la aceleași aparate se fac retrageri de numerar și de către clienții altor bănci ce posesdă cărți de plată emise de către aceștia, în sumă de 1.500 RON, conform notei contabile nr.04.

– P 2511 „ Conturi curente „ D

– A 102 „ Numerar in ATM și ASV „ C

+ A 3712 „ Valori primite la incasare „ D

– A 102 „ Numerar in ATM și ASV „ C

APLICAȚIA 13.

13).La date de 30.09.2008 în urma ședinței de compensație efectuată la sediul BNR, are loc decontarea sumelor retrase prin ATM-urile băncii Alpha Bank de către alte bănci, conform notei contabile nr.05.

+ A 111 „ Cont curent la Banca Națională a României „ D

– A 3712 „ Valori primite la încasare „ C

ANEXA 14

Unitatea ALPHA BANK

REGISTRU JURNAL

Nr.pagina 1.

BIBLIOGRAFIE

Elena Zaharciuc – Contabilitatea Societăților bancare, Editura Teora, București, 2000

Camelia Hațegan, Ovidiu Megan – Contabilitatea Instituțiilor de Credit, Editura Tiporadical, 2003

Lucian C. Ionescu – Băncile și Operațiunile Bancare, Editura Economică, 1996

*** Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 99/ 6 decembrie 2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului publicată în MOF 1027/ 27 decembrie 2006

*** Legea contabilității nr. 82/ 1991, versiunea actualizată la 30.07.2007, incluzând modificarile aduse de Legea nr. 259/2007 publicată în MOF nr. 506 din 27.07.2007.

www.RegieLive.ro – Contabilitatea Operațiunilor de Casă

www.RegieLive.ro – Contabilitatea Operațiunilor de Trezorerie

www.RegieLive.ro – Contabilitate Bancară

www.ronduldesibiu.ro – economie-finante – contabilitatea institutiilor

www.alphabank.ro

=== c ===

CAPITOLUL 1

ORGANIZAREA TREZORERIEI INSTITUTIILOR DE CREDIT

Fiecare domeniu de activitate din economie difera de celelalte, prin natura serviciilor sau produselor furnizate consumatorilor si prin modalitatile specifice de realizare si comercializare a lor. Aceste diferente au fost cauza pentru care s-au cristalizat mai multe sisteme contabile care sa reflecte pentru fiecare, domeniu in parte, cat mai fidel, realitatea economica (contabilitatea societatilor comerciale, contabilitatea institutiilor publice, contabilitatea societatilor non-profit etc.). Bancile si alte institutii financiare cu functii de atragere sau repartizare de fonduri constituie in acest sens un domeniu unic.
Tratamentul contabil aferent acestui tip de activitate este in mod imperios necesar, diferit. Natura activitatii economice desfasurate de institutiile financiare este atat de diferita de restul activitatilor, incat sunt necesare norme si metodologii de aplicare a principiilor contabile pentru sistemul bancar fata de restul domeniilor economice.
Contabilitatea institutiilor de credit trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti si potentiali, creditorii financiari si comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori.
Contabilitatea institutiilor de credit, desi reglementata de o lege care se adreseaza tuturor societatilor comerciale, prezinta unele particularitati determinate de constrangerile ce impun anumite forme de evidenta, de natura specifica a operatiunilor bancare si a activitatii bancare, precum si de destinatia informatiilor contabile. Operatiunile tipice institutiilor de credit se caracterizeaza in cvasitotalitatea lor, prin faptul ca genereaza fluxuri financiare ce pot si trebuie sa fie inregistrate direct, datorate existentei materiei prime bancare ce este, in acelasi timp, unitate de masura in contabilitate, banii.
Acesta este motivul pentru care subliniem cateva din particularitatile contabilitatii bancare: descentralizarea functiei contabile, standardizarea contabilitatii, gradul ridicat de informatizare in contabilitate, furnizarea de informatii statistice ca rezultate ale activitatii contabile.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

1.Descentralizarea functiei contabile :

Aceasta particularitate este rezultatul faptului ca, in activitatea bancara, fiecare operatiune bancara se traduce printr-o operatiune contabila, care trebuie inregistrata in momentul si la locul producerii operatiunii bancare. Ea nu determina inexistenta unui departament sau compartiment de contabilitate care sa centralizeze si sa prelucreze informatia contabila. Mai mult, responsabilitatea compartimentului de contabilitate generala impune organizarea, la nivelul centralei institutiei de credit, a unui sistem sofisticat de validare si control al operatiunilor inregistrate. Multitudinea operatiunilor derulate intr-o singura zi intr-o institutie de credit impune sistemelor contabile bancare sa mentina, pe de o parte, solutii pentru identificarea titularului de tranzactie si pe de alta parte, sa organizeze compartimente de control financiar intern si de audit intern care au ca principal obiectiv verificarea corectitudinii inregistrarilor contabile si identificarea erorilor de inregistrare.

2. Standardizarea contabilitatii:

Numarul mare de tranzactii desfasurate intr-o institutie de credit implica un numar mare de inregistrari cotabile, care nu presupun neaparat o diversificare proportionala a acestora ci provin mai degraba din caracterul repetabil al anumitor tipuri de tranzactii. Forma de organizare a unei banci (de tip arborescent, cu o retea teritoriala mai mult sau mai putin intinsa) presupune formule de organizare a contabilitatii care sa satisfaca cerintele de centralizare a informatiei contabile. In acest sens, operatiunile contabile dintr-o institutie de credit se pot predefini si schematiza la nivel general, in metodologii ce se asociaza fiecarei operatiuni bancare cu formula contabila aferenta.
Realizarea metodologiei reprezinta o activitate extrem de importanta intr-o institutie de credit datorita mediul financiar economic foarte diversificat si foarte activ in care „produsele si serviciile bancare” pot avea o perioada scurta de viata (in permanenta, se creaza noi produse si servicii, care vin in intampinarea cerintelor clientilor institutiei de credit). In acest sens, reglementarile dupa care se organizeaza si conduce evidenta contabila intr-o institutie de credit se limiteaza la conturile sintetice (reglementari emise de Ministerul Finantelor si de Banca Centrala), iar responsabilitatea enuntarii instructiunilor de lucru asociate noilor produse si metodologia contabila prin care se reglementeaza modalitatile unice de inregistrare contabila a tranzactiilor generate pe parcursul vietii produsului bancar revine institutiei de credit, care va genera un cont analitic distinct, in care se vor reflecta toate tranzactiile referitoare la acel produs in toate unitatile teritoriale ale institutie de credit.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

3.Gradul ridicat de informatizare in contabilitate :

Informatizarea contabilitatii institutiilor de credit trebuie privita ca o necesitate impusa, pe de o parte, de sistemul managerial si, pe de alta parte de aspectele juridice referitoare la tranzactiile desfasurate.
Din perspectiva manageriala, fluxul informational trebuie sa circule extrem de rapid:
– dinspre conducere spre posturile de executie, facand cunoscute sucursalelor si compartimentelor acestora regulile si metodologiile specifice de lucru la un moment dat
– dar si inapoi, dinspre compartimente spre conducere, oferind managementului informatii despre rezultatele activitatii desfasurate, informatii concretizate sub forma de rapoarte ce isi trag datele din evidenta contabila.
Sub aspect juridic, institutia de credit este o entitate unica, cu o singura identitate (concretizata in numarul de inregistrare la Registrul Comertului) si cu o reprezentare unitara in raporturile cu tertii. Indiferent de sediul in care au loc tranzactiile (indiferent de sucursala) sau alte categorii de relatii cu tertii, acestia intra in raport cu reprezentantii institutiei de credit ca entitate economica. Rapoartele financiare prezentate partenerilor, organismelor administrative sau de supraveghere cuprind informatii centralizate care reflecta o imagine a ansamblului activitatii si rezultatelor institutiei pe o anumita perioada. Fara aceasta centralizare, nu este posibila analiza performantelor bancii si nici dimensionarea riscurilor relationale legate de aceasta.
Mai mult, anumite inregistrari contabile nu se pot face decat pe baza datelor contabile centralizate. De exemplu, calculul profitului se face numai dupa centralizarea veniturilor si cheltuielilor tuturor sucursalelor, filialelor, prin inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli in contul de profit si pierdere, deschis numai in contabilitatea centralei institutiei de credit.

4.Furnizarea de informatii statistice ca rezultate ale activitatii contabile:

Functia statistica a institutiilor de credit se concretizeaza in organizarea analitica a contabilitatii, astfel incat sa raspunda unor cerinte de raportare impuse de statistica nationala, administratia fiscala, institutiile de prognoza. Sistemul de raportari elaborat de Banca Nationala a Romaniei are rolul de a satisface nevoile de date statistice ale acesteia, precum si ale organismelor centrale de analiza si documentare la nivel national. Este vorba – de exemplu – de elemente de identificare a apartenentei unui client la un anumit grup statistic in functie de tipul de firma, tipul de capital, tipul de activitate sau de elemente de identificare a tipului de scadenta, tipului de deviza, tipului de dobanda asociata unui cont.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

Majoritatea informatiilor cerute de formularul de raportare nu reprezinta in fond date contabile, ci doar date de identificare a clientului, a categoriei de element patrimonial ori a tipului de angajament dat sau primit de institutia de credit si de acesta este motivul pentru care majoritatea institutiilor de credit inregistreaza aceste informatii in baze de date speciale, fapt ce face posibila simplificarea evidentei contabile in conditiile realizarii obligatiilor de raportare statistica. Aceste date sunt pastrate in fisiere informatice dedicate, ce pot fi apelate si centralizate prin mijloace specifice informaticii, in rapoarte ce se deosebesc de formatul clasic al rapoartelor contabile.
Particularitatile contabilitatii bancare, caracterul analitic al evidentei contabile in institutiile de credit, precum si cresterea numarului operatiunilor bancare si diversificarea directiilor fluxurilor financiare au impus o stransa relatie intre contabilitatea bancara si informatica. Informatica bancara a devenit o adevarata specializare a acestui domeniu dinamic de activitate. Programele si aplicatiile informatice incorporeaza astazi operatiuni contabile indiferent carui tip de activitate sunt dedicate: trezorerie, casierie, creditare, operatiuni de transfer de fonduri.
S-au dezvoltat sisteme contabile si de comunicatie care pe de o parte accelereaza fluxurile informationale si financiare si pe de alta parte centralizeaza activitatea contabila a institutiei de credit. Aceste sisteme informatice contabile au ca obiectiv principal furnizarea informatiilor ce permit masurarea riscurilor si rentabilitatii asigurand in acest sens continuitatea activitatii. Ele trebuie sa fie capabile sa asigure in timp uniformitatea si stabilitatea informatiilor in baza unei strategii informationale a bancii care trebuie sa tina seama de:
– cerintele de evidenta contabila primara determinate de reglementarile contabile curente, raportarile financiare sau statistice stabilite prin acte normative, raportari financiare interne cerute de managementul institutiei;
cerintele de evidenta operationala care asigura o imagine corecta, usor auditabila a tranzactiilor din fiecare domeniu de activitate al institutiei de credit;
– nivelurile si structurile de agregare a datelor, in vederea efectuarii raportarilor interne si externe;
– cerintele de analiza si sistematizare locale sau centrale.
In principal, sistemele informatice contabile ale institutiilor de credit sunt concepute si lucreaza pe trei niveluri ce se interconditioneaza:
a) nivelul operational in care sunt gestionate informatii legate de tranzactiile efectuate pe diferite domenii de activitate: fluxuri financiare, evidenta stocurilor, a mijloacelor fixe, a personalului si salarizarii etc. In acest nivel, sunt incluse module de gestiune operationala dedicate domeniilor respective.
b) nivelul de evidenta contabila generala in care se preiau informatiile specifice din modulele de gestiune operationala in modulul de contabilitate generala.
c) nivelul de analiza si raportare care centralizeaza informatiile de la cele doua niveluri (operational si de evidenta contabila generala), in functie de cerintele de analiza si raportare ale managementului institutie de credit si ale organismelor de reglementare. Complexitatea activitatilor si dimensiunile institutiilor de credit (raspandirea lor intr-o

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

retea teritoriala vasta) impune acestui nivel de analiza si raportare o desfasurare pe mai multe module care sunt create in principiu in centralele institutiilor de credit.
Pe langa aceste trei niveluri, sistemul informatic contabil trebuie sa asigure legaturi informational contabile cu alte sisteme informational contabile ale altor institutii de credit (sistemul electronic de plati la nivel national si international).
Ritmul alert de dezvoltare al economiilor contemporane impune sistemelor informatice si sistemelor contabile care le sustin din institutiile de credit, conditionalitati de adaptare la schimbari, indiferent daca acestea sunt determinate de modificari ale reglementarilor, de aparitia de noi produse sau servicii, ori de modificari ale strategiilor manageriale ce implica modificari ale raportarilor interne.

1.1.CONCEPTUL MODERN AL TREZORERIILOR PUBLICE

Este aproape un paradox unanim recunoscut ca una dintre institutiile majore ale vietii noastre administrative si financiare, plasata in centrul acesteia si care participa la luarea unor decizii importante – Trezoreria publica – este in acelasi timp una din institutiile financiare cel mai dificil de definit.

Toata lumea cunoaste “ Trezoreria publica “ pentru ca i-a varsat intr-una sau alta din zile o suma de bani prin intermediul unui cec.De fapt, aceasta notune in aparenta familiara, ascunde o mare complexitate.

Conceptul de trezorerie, in acceptiunea sa publica naste multiple intrebari, la care raspunsurile sunt date in maniere diferite, in functie de perioada istorica in care au fost formulate de catre autori, de interesele si teoriile care au stat la baza acestora, inclusive de scopurile pe care le-au urmarit.

Complexitatea fenomenului numit Trezorerie reiese cu prisosinta din faptul ca, in mod obisnuit, se vorbeste de acest intermediar financiar intr-un moment de continua dezvoltare a economiei de piata din Romania.

Pentru a distinge acceptiunile termenului de Trezorerie publica este necesar sa se recurga la sensul sau originar.

Numele sau vine din latinescul thesaurus (tezaur, comoara, bogatie), iar termenul de Trezorerie apare incepand cu anul 1080, in limba Latina.El este utilizat cu predilectie incepand cu secolul al XII-lea pentru a desemna ansamblul resurselor financiare aflate la dispozitia unui suveran.

De-a lungul timpului, in evolutia acestui termen, se disting trei tendinte:

1.Tendinta de identificare – a insemnat aparitia unei vointe, care a fost apoi protejata cu grija de autonomia si independenta relative a Trezoreriei.Prima problema majora era de a asigura independenta Trezoreriei, fata de puterea politica, prin folosirea unui concept care sa evite confuzia dintre Trezorerie (visteria regala) cu “ caseta personala a suveranului “ (alimentata cu veniturile domeniului regal).Aceasta confuzie, la care s-a adaugat expansiunea puterii politice si raritatea numerarului, a condos la situatia din

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

epoca feudala, cand trezoreria era definita ca fiind “ ansamblul incasarilor financiare de care dispune un suveran “.

Spre sfarsitul secolului al XIX- lea trezoreria isi castiga independenta fata de perceptori si administratori (care erau insarcinati sa colecteze impozitele) si fata de bancheri (care imprumutau fonduri)

2.Tendinta unificarii – trebuind aratat ca la inceput exista un mare numar de “ case particulare “, fiecare dintre ele dispunand de resurse proprii pentru a-si acoperi cheltuielile (adica ceea ce mai tarziua s-a numit afectarea veniturilor).Aceasta multitudine de “ case particulare “ a fost supusa unui process de centralizare, de unificare a incasarilor si cheltuielilor in aceeasi casierie centrala, conform unor reguli de drept bugetar si anume “principiul unitatii de casa”, principiu care devine din ce in ce mai important.

3.Tendinta de diversificare a functiilor – la inceput toate aceste operatii, din ce in ce mai centralizate, erau in mod essential operatii contabile.Dar, aceste multiple ramuri s-au dezvoltat pe masura interventiei crescande a statului in viata economica, ceea ce a facut ca functiile trezoreriei sa devina din ce in ce mai diverse si complexe, adesea fara vreo legatura cu cele care i-au dat nastere.Determinata de cresterea interventiei statului in viata economica, aceasta a dus la adaptarea operatiilor contabile, essential centralizate, la complexitatea si diferentierea operatiunilo financiare ale statului.

Ca atare, intr-o acceptiune generala, trezoreria reprezinta personificarea financiara a statului, indeplinind rolul unui intermediar financiar, cu ajutorul caruia statul efectueaza operatiunile financiare si de credit, activitatea sa fiind legata nemijlocit de executia bugetului public.Asadar trezoreria nu are posibilitate juridical, nu este autonoma, nu se distinge de stat.

Intr-o acceptiune mai riguroasa, trezoreria este serviciul public insarcinat cu executia operatiunilor financiare ale statului, in vederea procurarii si cheltuirii mijloacelor banesti care sunt necesare pentru indeplinirea functiilor acesteia.Deci trezoreria semnifica vocatia de “casier” si de “bancher” al statului, precum, si de “intermediar financiar public”.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

CAPITOLUL 2.

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

Clasa 1 “Operatiuni de trezorerie si operatiuni interbancare”, cuprinde conturile utilizate in contabilitatea centralei bancare si conturile care evidentiaza disponibilitatile sub forma de lichiditati si din contul current la Banca Nationala a Romaniei.

“Contul current la Banca Nationala a Romaniei” (111) este destinat reflectarii disponibilitatilor societatii bancare.Acest cont figureaza si in contabilitatea unitatilor operative, pentru reflectarea operatiunilor de incasari si plati prin casele de compensatie si unele decontari cu furnizorii, insa la sfarsitul zilei aceste conturi se soldeaza, prin transferarea soldurilor debitoare sau creditoare in conturile societatilor bancare deschise la Centrala Bancii Nationale a Romaniei.

Dobanzile calculate si neincasate reprezinta venituri si se inregistreaza in conturi de “creante atasate”, aferente fiecarui cont de credite acordate.

Dobanzile calculate si neplatite reprezinta cheltuieli si se inregistreaza in conturi de “datorii atasate”, aferente fiecarui cont de imprumuturi primite.

Contabilitatea bancara face o delimitare precisa intre credite si imprumuturi, si anume: creditele sunt acordate, iar conturile de evidenta a lor sunt conturi de creante, in timp ce imprumuturile se primesc, iar conturile de evidenta a lor sunt conturi de datorii.

2.1.STRUCTURA OPERATIUNILOR DE TREZORERIE

Operatiunile de trezorerie au o pondere insemnata in totalul operatiunilor bancare si o importanta deosebita in ceea ce priveste stabilitatea monetara si a circulatiei monetare in general.

Din aceasta cauza, ele sunt supravegheate de propriile centrale bancare si de catre Banca Nationala a Romaniei.

La nivelul trezoreriei, in societatile bancare se disting urmatoarele operatiuni:

operatiuni de casa in lei si devize

operatiuni cu cecuri

operatiuni privind retragerile de numerar prin cartile de plata

2.2.CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CASA

Evidenta si circulatia numerarului prin casieriile bancilor au la baza reglementari ale BNR.Conform acestor reglementari, numerarul se poate evidential la banci cu urmatoarea structura:

a). Fondul de rezerva este structura specifica centralelor si sucursalelor bancare la nivelul carora se centralizeaza excedentul de numerar constatat in reteaua bancara.

b). Casele de circulatie sunt specifice unitatilor bancare operative prin care se efectueaza operatiile cu numerar ordonate de clienti.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

In functie de operatiile pe care le realizeaza, casele de circulatie pot fi:

– case de incasari – realizeaza operatii de primire a numerarului si operatii de primire a bancnotelor uzate sau retrase din circulatie.

Aceste operatii se consemneaza zilnic in “Jurnalul de casa” pe baza documentelor justificative: foi de varsamant, borderou de incasare, chitante, ordine de incasare.

case de plati – realizeaza operatii de plati ordonate de clientii bancii.

Operatiile de plata se consemneaza zilnic in “Jurnalul de casa” pe baza documentelor justificative: cecuri de numerar, ordine de plata.

La nivelul caselor de circulatie, operatiile se delimiteaza in lei si in devize.

c). Casele speciale sunt structuri specifice sucursalelor bancare.Acestea deruleaza operatii cu numerar intre diversele componente ale retelei bancare, vanzari de imprimate bancare si operatii cu metale si pietre pretioase.

Evidenta operatiilor cu metale pretioase este tinuta prin “JUrnalul de casa” la care se anexeaza documentele justificative: ordin de plata, borderou de incasare a metalelor si pietrelor pretioase.

2.2.1. CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CASA IN LEI

Existenta si miscarea numerarului din casieriile bancii se evidentiaza cu ajutorul contului 101 “Casa”.

Contul 101 “Casa” este un cont de activ.

Se debiteaza cu sumele reprezentand incasari in lei si devize.

Se crediteaza cu platile in numerar exprimate in lei si devize.

Soldul debitorexprima numerarul in lei si devize existent in casieriile bancii.

2.2.2.CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CASA IN DEVIZE

Operatiunile de casa in devize mai sunt denumite si operatii de schimb manual si constau in vanzarea si cumpararea de devize de catre persoanele fizice.

Pentru inregistrarea operatiilor in devize care genereaza si operatiuni contabile in lei s-au creat conturi de legatura intre conturile in devize si cele in lei.Cu ajutorul acestor conturi se asigura legatura intre balanta patrimoniului in devize sic ea generala in lei.

Conturile de lagatura sunt denumite, prin planul de conturi, “Conturi de ajustare” a valorilor bilantiere.

Contul 372 “Conturi de ajustare” se dezvolta in patru conturi sintetice de gradul II, dupa cum urmeaza:

3721 “Pozitie de schimb”

3722 “Contravaloarea pozitiei de schimb”

3723 “Conturi de ajustare in devize”

3729 “Conturi de ajustare privind alte elemente in afara bilantului”

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

Pentru evidenta operatiilor de casa in devize se utilizeaza primele doua conturi, ultimele doua urmand a fi prezentate in capitolele urmatoare, precum problemele adecvate acestor structuri.

Contul 3721 “Pozitie de schimb” este un cont de legatura intre contabilitatea in devize si contabilitatea in lei, utilizat pentru restabilirea echilibrului dintre active si pasive, prin inregistrarea in contul de rezultate a castigurilor sau a pierderilor aferente evaluarii operatiilor in devize.

Contul 3721 “Pozitie de schimb” este un cont bifunctional.

Se crediteaza cu operatiunile care duc la cresterea cantitativa si valorica a devizelor proprii, cu diferentele valorice pozitice rezultate din reevaluarea activelor in devize, la sfarsitul fiecarei luni, cu diferentele negative rezultate din reevaluarea pasivelor in devize, pe baza cursului, la sfarsitul lunii.

Se debiteaza cu operatiunile care duc la scaderea cantitativa si valorica a devizelor proprii, cu diferentele valorice negative rezultate din reevaluarea activelor in devize, cu

diferentele valorice positive rezultate din reevaluarea pasivelor in devize, pe baza cursului valutar, la sfarsitul lunii.

Soldul creditor al contului reflecta active nete in devize.

Soldul debitor al contului reflecta datorii nete in devize.

Contul 3722 “Contravaloarea pozitiei de schimb” tine evidenta contravaloriiin lei a operatiunilor in devize.

Este un cont bifunctional; functionarea sa fiind inverse contului 3721 “Pozitie de schimb”.

Evaluarea in lei a operatiunilor in devize se face la cursul zilei, astfel incat soldurile de sens opus ale celor doua conturi de ajustare in cursul lunii trebuie sa fie egalate, adica soldul debitor al contului 3721 “Pozitie de schimb” trebuie sa corespunda cu soldul creditor al contului 3722 “Contravaloarea pozitiei de schimb” si invers.

In cazul inregistrarii suplimentare in urma evaluarii disponibilitatilor rezultand diferente de curs valutar, soldul real al contului 3721 “Pozitia de schimb” este soldul evaluat la cursul de referinta al bancii la sfarsitul lunii.

Diferentele de curs valutar rezultate prin metoda “la cursul zilei”, adoptata de banci pentru evaluarea devizelor din stoc, se inregistreaza astfel:

deferentele favorabile in creditul contului 7061 “Venituri din operatiunile de schimb si arbitraj”

diferentele nefavorabile in debitul contului 6061 “Pierderi din operatiunile de schimb si arbitraj”.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

2.3.CONTABILITATEA OPERATIUNILOR CU CECURI

Cecul este un instrument de plata prin care tragatorul da ordin trasului sa achite o suma de bani unei terte personae, numite beneficiar.

Cecul este o varianta a cambiei, de care se deosebeste prin aceea ca trasul, in cazul cecului, este intotdeauna o banca.

Termenul de prezentare la banca variaza astfel: 3 zile daca tragatorul si beneficiarul au sedii in aceeasi localitate; 7 zile daca tragatorul si beneficiarul au sedii in acelasi judet; 10 zile daca tragatorul si beneficiarul au sedii in judete diferite.Depasirea termenului de prezentare la plata atrage anularea cecului.

Transmiterea cecurilor se realizeaza prin gir, iar garantarea prin avalizare.

Girul reprezinta actul prin care posesorul transfera altei personae drepturile asupra cecului.

In interiorul termenului de prezentare la plata cecul poate fi girat de mai multe ori cu obligatia ca fiecare operatie de girare sa fie inscrisa pe cec.

Avalul reprezinta o garantie personala prin care o persoana numita avalist garanteaza obligatia asumata de catre una dintre partile obligate prin cec, denumita avalizat, pentru toata suma mentionata pe cec sau pentru o parte din ea.

Avalul poate fid at de o terta persoana sau de catre unul din semnatarii cecului, altul decat tragatorul.

In cazul in care avalistul este o banca platitoare (trasul), avem de-a face cu un cec certificat.

Tipuri de cecuri:

cec de numerar;

cec de virament;

cec de calatorie;

cec circular utilizat intre societatile bancare.

Reflectarea in contabilitate a operatiilor cu cecuri depinde de tipul cecului si de circuitul acestuia, de la prezentare si pana la incasare.

2.3.1.OPERATIUNI CU CECURI IN NUMERAR

Operatiunile cu cecuri in numerar se tin cu ajutorul contului 2511 “ Conturi curente”, care este un cont bifuntional.

Se crediteaza cu incasarea de sume reprezentand depuneri de numerar, incasari prin virament, credite obtinute, valoarea devizelor vandute, diferente nefavorabile de curs valutar.

Se debiteaza cu sumele ridicate in numerar, plati efectuate prin virament, rambursarea creditelor, comisioane percepute de banca.

Soldul creditor reprezinta disponibilitatile in lei si devize ale titularului de cont.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

Soldul debitor reprezinta creditele din cont current acordate de banca pe timp scurt.

2.3.2.OPERATIUNI CU CECURI DE VIRAMENT

In functie de circuitul cecului de virament, evidenta este tinuta de conturile:

3712 “Valori primate la incasare”

3716 “Conturi indisponibile privind valori la incasare”

2611 “Valori de recuperate”

Contul 3712 ”Valori primite la incasare”tine evidenta cecurilor si altor valori primite spre incasare.Este un cont de activ.

Se debiteaza cu cecuri si alte valori primate spre incasare pentru care deontarea se face imediat, in corespondenta cu creditul contului 2511”Conturi curente”, precum si cu cecuri si alte valori primate spre incasare, pentru care creditarea conturilor clientelei se face dupa incasarea acestora, in corespondenta cu creditul contului 3716”Conturi indisponibile privind valori la incasare”

Se crediteaza cu cecuri si alte valoriincasate prin casa de compensatie, in corespondenta cu debitul contului 111” Cont current la BNR”, cu conturile si alte valori refuzate de Casa de compensatie, prin debitul contului 3716”Conturi indisponibile privind valori la incasare, precum si cu cecuri refuzate a caror valoare nu a putut fi recuperate de la clientul cu cont in aceeasi banca sau in alta unitate bancara a aceleiasi societati bancare,in corespondenta cu contul 2611”Valori de recuperate”.Se mai crediteaza si cu cecuri refuzate a caror valoare nu a putut fi recuperate de la clientul cu cont la alta societate bancara, prin debitul contului 1611”Valori de recuperate”.

Soldul debitor reflecta cecuri si alte valori primate la incasare si neincasare.

Contul 3716 “Conturi indisponibile privind valori la incasare” este un cont de pasiv.

Se crediteaza cu valoarea cecurilor, efectelor de comert si altor valori remise spre incasare si pentru care creditarea conturilor clientelei se face dupa incasarea acestora, in corespondenta cu contul 3712 “ Valori primate la incasare”.

Se debiteaza cu valoarea cecurilor, efectelor de comert si altor valori incasate prin casa de compensatie, prin creditul contului 2511 “Conturi curente”, cu valoarea cecurilor efectelor de comert si altor valori incasate prin Casa de compensatie, pentru clientele de la alte unitati ale aceleiasi societati bancare, in corespondenta cu creditul contului 341 “Decontari intrabancare”, dar si cu valoarea cecurilor, efectelor de comert si altor valori refuzate prin Casa de compensatie si remise clientilor, prin creditul contului 3712 “Valori primite la incasare”.

Soldul creditor reprezinta valoarea cecurilor, efectelor de comert si alte valori remise spre incasare si neincasare.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

2.3.3.OPERATII CU CECURI DE CALATORIE

Cecurile de calatorie reprezinta instrumente de plata sau de incasare emise de institutii specializate, pentru o suma fixa in lei sau devize.Aceste instrumente servesc la plata serviciilor turistice sau de alta naura.cecurile de calatorie sunt acceptate ca instrument de plata sau pot fi preschimbate in moneda locala a tarii in care se utilizeaza.

Circuitul cecurilor de calatorie este urmatorul:

emiterea cecurilor de calatorie;

darea in consignatie;

vanzarea cecurilor;

cumpararea cecurilor de la clientela;

remiterea spre incasare;

onorarea cecurilor de catre emitent;

incasarea contravalorii de la emitent.

Emiterea cecurilor de calatorie se poate face de catre societati bancare sau de organisme specializate.Emiterea cecurilor de calatorie consta de fapt in tiparirea lor, acesta nefacand obiectul contabilitatii patrimoniale, ci al evidentei extrapatrimoniale, ele fiind imprimate de valoare.

Darea in consignatie altor banci pentru a fi vandute clientelei de asemenea nu face obiectul contabilitatii patrimoniale, ci se reflecta in conturi din afara bilantului.

Cumpararea cecurilor de catre unitatilr bancare de la clientela, consta in preschimbarea cecurilor din moneda straina in lei, efectuandu-se legatura dintre conturile in devize si cele in lei.

Remiterea spre incasare, onorarea cecurilor si incasarea lor se realizeaza ca la cecurile de virament.

Contabilitatea cecurilor de calatorie cumparate este tinuta de contul 109”Alte valori”, cont de activ, inregistreaza cecurile de calatorie cumparate si neremise la emitenti pentru incasare.

Este un cont de activ si se debiteaza cu valoarea cecurilor de calatorie in lei sau devize cumparate de la clientela si se crediteaza cu valoarea cecurilor de calatorie cumparate si remise emitentilor pentru incasare. Soldul debitor reprezinta valoarea cecurilor de calatorie cumparate si neremise spre incasare emitentilor.

Toate operatiunile legate de cecurile de calatorie sunt afectate de comisioane, inregistrate in contul 7085”Venituri privind mijloacele de plata”, pentru cecurile incasate si in contul 6081”cheltuieli cu mijloacele de plata”, pentru cecurile platite, in corespondenta cu contul 3722”Contravaloarea pozitiei de schomb”.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

2.4.CONTABILITATEA OPERATIILOR CU NUMERAR PRIN CARTI DE PLATA

Cartea de plata este un instrument de plata fara numerar prin care un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri sau servicii cumparate de la comercianti abilitati sa o accepte sau prin utilizarea careia poate obtine lichiditati de la banca emitenta.

Sistemul de plata electronic de eliberare a numerarului are urmatoarele verigi:

1.Distribuitorul automat de numerar (Cash-Dispenser – CD);

2.Automatul bancar sau “trezorierul automat” (Automated Teller Machine – ATM).

1.Distribuitorul automat de numerar – CASH DISPENSER (CD) este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat sa retraga numerer sub forma de bancnote si moneda metalica.

Operatiunea de eliberare a numerarului prin intermediul distribuitorului de numerar implica parcurgerea urmatoarelor etape:

a).detinatorul cartii de plata va introduce cartea de plata in aparat si numarul personal de identificare (PIN);

b).titularul cartii de plata va solicita, prin tastare, suma dorita care trebuie sa fie cuprinsa in limita disponibilitatii din cont.daca suma depaseste aceasta limita, atunci operatia va fi automat anulata;

c).eliberarea de catre distribuitorul automat de numerar a sumei solicitate, concomitant cu debitarea contului bancar al detinatorului;

d).dispozitivul va confirma, prin afisare, efectuarea si incheierea tranzactiei si va restitui detinatorului cartea de plata.

2.Automatul bancar – ATM este un dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat retragerea de numerar, precum si accesul la diferite servicii: solicitarea de informatii privind situatia contului personal, transferal de sume.

Utilizarea cartilor de plata prin intermediul ATM presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

a).introducerea cartilor de plata in aparat si tastarea numarului personal de identificare (PIN);

b).introducerea prin tastare a datelor cerute pe ecranul aparatului si confirmarea actiunii sau a unei sume cerute;

c).primirea de catre utilizator a unei “chitante justificative” privind operatiunea efectuata

d).restituirea cartii de plata detinatorului.

Contabilitatea operatiuniilor privind retragerile de numerar prin carti de plata este tinuta de conturile 101 “Casa”si 367 “Alte stocuri si asimilate”.

Contul 367 “Alte stocuri si assimilate” evidentiaza si fluxurile de numerar din automatele bancare – ATM.

TREZORERIA INSTITUTIILOR DE CREDIT

Este un cont de activ.

Se debiteaza cu alimentarea cu numerar a automatelor de banca.

Se crediteaza cu retragerile de numerar prin automatele de banca.

Soldul debitor reflecta numerarul existent in automatele bancare.