Trezoreria Finantelor Publice In Romania .importanta Si Necesitatea

Capitolul 1 . TREZORERIA FINANȚELOR PUBLICE ÎN ROMÂNIA .IMPORTANTA SI NECESITATEA. PRINCIPII ORGANIZATORICE

1.1,Definirea trezoreriei………………………………………………………..

1.2. Necesitatea ,importanta și premisele înființării trezoreriei ………………………

1.3.Organizarea si functionarea Trezoreriei Finantelor Publice.Planul de conturi pentru activitatea ei . . 1.4.Funcțiile de bază ale trezoreriei ………………………………………………………… .

Capitolul 2 ELEMENTE TEORETICE PRIVIND FLUXURILE OPERATIONALE EXISTENTE IN TREZORERIE. FLUXURI PRIVIND INCASARILE ,DOCUMENTELE SI PLATILE

2.1.Conceptul de flux de trezorerie…………………………………………………………

2.2.Tipuri de flux de trezorerie……………………………………………………………………….

2.3.Metode de stabilire a fluxului de trezorerie……………………………………………..

2.4. Măsurarea și interpretarea fluxurilor de de trezorerie ………………………………. 2.5. Tabloul fluxurilor de trezorerie și evoluția lichidității entității economice ….. 2.6 .Degajarea informației contabile privind situația financiară prin tabloul de trezorerie……………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL 3. 1STUDIU PRIVIND FLUXURILE OPERATIONALE DERULATE PRIN TREZORERIA ORAVITA.

3.1.Prezentarea organigramei unei sarcini

3.2 Operatiuni facute intr-o zi

Capitolul 1. Trezoreria finantelor publice in Romania .importanta si necesitatea. Principii organizatorice

1.1,Definirea trezoreriei

Trezoreria reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt,valorile de încasat,diponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare,disponibilitățile bănești aflate în conturi bancare, disponibilitățile bănești aflate în caseria societăților comerciale,creditele bancare pe termen scurt,disponibilitățile bănești separate sub formă de acreditive la societățile bancare și alte valori de trezorerie.Noțiunea de trezorerie cuprinde toate instrumentele de decontare pe care le folosește întreprinderea prin mai multe moduri:în numerar sau prin bancă,folosind ordine de plată,cecuri sau alte instrumente de trezorerie.

1.2Necesitatea ,importanta și premisele înființării trezoreriei

Trezoreria finanțelor publice din România s-a înființat în anul 1992 având ca temei legal HG 78/1992 ca instituție financiară de interes public prin intermediul căreia se realizează execuția operațiunilor ce reprezintă gestiunea finanțelor publice.Instituțiile publice sunt obligate să efectueze prin trezorerie toate operațiunile de încasări și plăți care privesc fondurile publice asupra cărora statul (prin Ministerul Finanțelor Publice) exercită controlul financiar și fiscal preventiv.Înființându-se trezoreria finanțelor publice s-a adăugat cadrul instituțional din România prin care statul reușește să-și desfășoare activitatea financiară atât la nivel central cât și în teritoriu.Aceasta a reprezentat una din coordonatele reformei sistemului financiar din țara noastră.

În același timp și-a dovedit posibilitatea de a stabili și a executa politica de venituri și cheltuieli cu caracter public.Astfel, a devenit s-a realizat creșterea răspunderii în folosirea banilor publici și asigurarea finanțării obiectivelor și acțiunilor aprobate de interes public.Trezoreria finanțelor publice facilitează folosirea de către Ministerul Finanțelor Publice, a instrumentelor de analiză de bază și de control a realizării echilibrului financiar, monetar și valutar și a datoriei publice pe sistemul economiei, cu ocazia întocmirii, aprobării și execuției bugetelor autonome,publice,centrale și locale. Premisele înființării trezoreriei finanțelor publice în țara România au fost:

-Reorganizarea sistemului bancar cu consecințe asupra execuției finanțelor publice. Momentele importante sunt:

* Banca Națională Română este bancă centrală și supraveghează activitățile băncilor comerciale,

*Înființarea Băncii Comerciale Române care preia conturile agenților economici împreună cu conturile bugetare de la BNR.

*Înființarea Trezoreriei Statului în anul 1992

– Schimbarea concepțiilor privind administrarea și utilizarea resurselor financiare publice;

-Nevoia de asigurare a echilibrului bugetar

– Autonomia bugetului asigurărilor sociale de stat;

-Întărirea autonomiei finanțelor publice locale

– Înființarea și funcționarea unor fonduri speciale prin autonomizarea bugetelor acestora;

– Creșterea și diversificarea sistemului veniturilor proprii.

În baza legii, Ministerul Finanțelor Publice a proiectat un sistem unitar de organizare și funcționare a trezoreriilor finanțelor publice atât la nivel central, cât și la nivelul organelor financiare teritoriale, prin care se asigură execuția de casă a bugetului public precum șl urmărirea acestuia, execuția de casă a bugetului public urmând a se efectua prin trezoreria finanțelor publice, realizându-se costuri mai reduse comparativ cu cea efectuată prin sistemul bancar.

1.3. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA. CONTABILITĂȚII TREZORERIEI. PLANUL DE CONTURI PENTRU ACTIVITATEA TREZORERIEI Contabilitatea trezoreriei se organizează atât la nivelul Direcției Generale a Trezoreriei statului și a Direcției Contabilității Publice din cadrui Ministerului Finanțelor Publice, cât și în cadrul Trezoreriilor județene, și a municipiului București, a trezoreriilor municipale, orășenești și comunale din cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București.Contabilitatea trezoreriei se efectuează cu ajutorul Planului de conturi pentru activitatea trezoreriei ,fiind elaborat de către Ministerul Finanțelor Publice.

Organizarea Trezoreriei prezintă următoarele avantaje:

-Organizarea Trezoreriei în cadrul Ministerului de Finanțe reduce riscurile operaționale;

-Permite soluționarea urgentă a unor probleme financiare;

-Permite cunoașterea necontenită a nivelului resurselor publice disponibile

Organizarea piramidală în cadrul structurilor Ministerului de Finanțe:

*La nivel național :Direcția Generală de Trezorerie și Contabilitate Publică;

*La nivel de județ :Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publcă;

*La nivel local:unități operative de trezorerie Planul de conturi al trezoreriei cuprinde conturi sintetice de gradul I, II și III, grupate pe clase.Planul de conturi specific pentru trezoreria statului include următoarele clase de conturi:

Clasa 1 – Mijloace bănești și alte valori

Clasa 2 – Venituri și chetuieli bugetare

Clasa 3 – Disponibil din fonduri cu destinație specială

Clasa 4 – Titluri și certificate de trezorerie

Clasa 5 – Disponibilități și depozite

Clasa 6 – Decontări

Clasa 7 – Venituri și cheltuieli din activitatea de trezorerie

Clasa 8 – Excedente / Deficite

Clasa 9 – Conturi în afara bilanțului.

Grupele de conturi dețin o structură logică și reflectă într-un procedeu specific întregul flux de operațiuni care se derulează în cadrul trezoreriei. Datorită planului de conturi se garantează înregistrarea operațiunilor specifice activității de trezorerie printre care amintim:

– intrările și ieșirile de valori prin contul curent al trezoreriei;

– intrările și ieșirile de numerar prin casieria trezoreriei;

– încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare;

– constituirea și utilizarea fondurilor cu destinație specială;

– gestionarea împrumuturilor de stat și a datoriei publice (interne și externe);

– disponibilitățile și depozitele instituțiilor publice;

– încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor care privesc activitatea proprie a trezoreriei;

– deschiderea creditelor pe seama ordonatorilor de credite și repartizarea lor pe instituțiile publice din subordine;

– încheierea execuției financiare la finele anului prin stabilirea excedentelor sau deficitelor bugetare.

Conturile reflectate în planul de conturi pentru trezorerie garantează înregistrarea operațiunilor executate atât la nivelul trezoreriilor teritoriale cât și la nivelul trezoreriei centrale din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.Conturile din planul de conturi specific trezoreriei se pot modifica, adapta și îmbunătăți numai de către Direcția Generală a Trezorerie și Direcția Contabilității Publice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, iar funcțiunea conturilor nu este limitativă.Trezoreria centrală, trimestrial și anual, pe baza datelor din contabilitatea proprie și din cea a trezoreriilor teritoriale din subordine cât și a documentelor întocmite și prezentate de ordonatorii principali de credite întocmește, bilanțul general al trezoreriei, contul de execuție al bugetului de stat, al bugetelor locale, al bugetului asigurărilor sociale de stat, al fondurilor speciale

1.4.Funcțiile de bază ale trezoreriei

Trezoreria finanțelor publice a fost gândită ca o instituție financiară prin care sectorul public își efectuează operațiunile de încasări și plăți, asupra cărora Ministerul Finanțelor Publice exercită controlul fiscal și financiar preventive

Funcțiile de bază ale trezoreriei finanțelor publice sunt următoarele:

a. casier (casierie) al sectorului public prin care se realizează încasarea veniturilor bugetare, efectuarea plăților în numerar sau pe calea decontărilor cât și păstrarea disponibilităților;

b. asigurarea execuției de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor locale, a bugetelor fondurilor speciale, a mijloacelor extrabugetare, reflectate în încasarea veniturilor din impozite și taxe de la agenții economici și contribuabili precum și în efectuarea plăților dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare aprobate;

c. exercitarea operativă a controlului financiar preventiv asupra încasării veniturilor cât și a încadrării cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în conformitate cu prevederile și destinația aprobată prin bugetele de venituri și cheltuieli;

d. efectuarea operațiunilor de decontare în contul instituțiilor publice precum și păstrarea disponibilităților acestora, în urma constituirii șj utilizării mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale;

e. atragerea disponibilităților din economie pe calea constituirii de depozite cât și prin împrumuturi de stat lansate în vederea asigurării resurselor financiare pentru reabilitarea și retehnologizarea unor sectoare din economie, pentru acoperirea deficitului bugetar;

f. efectuarea de plasamente financiare pe termen a disponibilităților statului existente în mod temporar în conturile trezoreriei finanțelor publice;

g. gestionarea datoriei publice, reflectată atât în primirea împrumuturilor interne și externe cât și în folosirea acestora conform destinației prevăzute în contractele încheiate, precum și în rambursarea la scadență a creditelor și plata dobânzilor aferente:

h. asigură evidența operativă și contabilă privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți, cu ajutorul conturilor sintetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare și pe plătitori;

i. asigură funcționarea corespunzătoare a sistemului informațional contabil privind raportarea execuției bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, fondurilor speciale și extrabugetare,

Din punct de vedere al politicii financiare impusă de partidul de guvernământ, instrumentul operativ solicitat să pună în aplicare politica financiară este trezoreria. Aceasta , cu administrația publică și cu cea locală în special reprezintă factorii care aplică politica financiară. Discreția, caracterizând operațiunile trezoreriei, se datorează unor rațiuni de ordin și de necesitate politică.

În vederea realizării politicii financiare, trezoreria statului dispune de mijloace considerabile și foarte diversificate, prin care asigură o "confidențialitate" deosebit de complexă pe linia circuitelor financiare private și publice, găsite într-o evoluție permanentă .Plecând de la aceste considerente de ordin general,trezoreriei, ca instrument operativ al politicii financiare a statului, i se pot conferi următoarele funcții principale:

1. TREZORERIA, GARANT AL STATULUI Această funcție oglindește denumirea trezoreriei legată de "mișcarea generală a fondurilor". Trezoreria este solicitată, în acest caz, să fie capabilă a pune la dispoziția statului resurse superior disponibile pe termen scurt, fiind în stare să facă față oricăror nevoi neprevăzute. Trezoreria, ca și garant al statului, oblgă să se facă o distincție între echilibrul bugetar și echilibrul trezoreriei. Chiar și așa, există diferite decalaje temporare, iar trezoreria, are rolul de rezolvare a nevoilor de finanțe ale statului, ridicând resursele pe piața capitalului, ceea ce indică un împrumut pe termen lung.În accepțiunea clasică de trezorerie a statului, ea este structurată pe împrumuturi pe termen scurt de pe piața monetară, pe împrumuturi pe termen mijlociu, prin emiterea bonurilor de tezaur și pe împrumuturi pe termen lung, prin împrumuturi de stat de pe piețele financiare. Trezoreria recurge rar la împrumuturi pe termen scurt și doar atunci când există un excedent temporar de lichidități.

2. INTERMEDIAR FINANCIAR, DISTRIBUITOR DE CAPITAL În această funcție, trezoreria este o,, placă turnată a finanțărilor", împrumutând nu numai pentru a acoperi un deficit, ci și pentru a înlesni fluxul fondurilor între îrnprumu-tători și împrumutați. Trezoreria va împrumuta pe unii agenți financiari, avînd rolul de intermediar.Acest rol trebuie să fie real obiectiv și să ajute, împreună cu celelalte instituții financiare, la funcționarea corespunzătoare a "tabloului de finanțare al economiei".

3. EXRCITAREA ROLULUI DE PUTERE PUBLICĂ Trezoreria execută numeroase misiuni de autoritate, concepute de stat în sectoarele financiare și economice și deține participațiuni în aceste sectoare, ținând cont și de tendințele contemporane de intervenționism a statului în sectoarele sau domeniile prioritare. Trezoreria poate prelua și rolul de tutore al unor instituții financiare, obținute din dezmembrarea puterii publice, odată cu creșterea autonomiei locale, practicând o influență pe măsură.Trezoreria este tutore asupra instituțiilor de credit și sub acest titlu, să vegheze la buna funcționare, reprezentând pentru puterea publică, un adevărat executant în înfăptuirea politicii sale .Ea poate fi asociată și ca reprezentant al statului în relațiile cu instituțiile financiare economice internaționale :FMI, BERD, jucând un rol important, alături de BNR, în aplicarea unei discipline economice și financiare în țara noastră.

4. ADMINISTRATOR AL INSTRUMENTELOR DE INTERVENȚIE FINANCIARĂ PUBLICĂ ÎN FAVOAREA UNITĂȚILOR ECONOMICE Pentru a stimula dezvoltarea economică, trezoreria se cuvine să joace nu numai rolul de împrumutător și beneficiar de împrumut, ci să pună în aplicare și alte mijloace care să faciliteze accesul pe piață, respectiv, să ia o parte din posibilul risc al agenților economici care solicită împrumuturi. Garantarea unor împrumuturi ale agenților economici de către stat, prin organele Ministerului Finanțelor Publice, respectiv subvenționarea unei anumite părți a unor cheltuieli prin intermediul Trezoreriei, pot influența dezvoltarea regională.Prin acest procedeu, Trezoreria se poate substitui debitorului, în caz de declin economic al acestuia, dar această substituire poate însemna un dublu avantaj. Pe de o parte, realizarea unei siguranțe pentru instituția financiară care acordă împrumutul, pe de altă parte realizarea unei siguranțe pentru agentul economic care, girat fiind de trezorerie, are un câmp mai mare de acțiune și de folosire a împrumutului contractat.În astfel de condiții, trezoreria acordă avansuri rambursabile, mai ales în domeniul cercetării sau al unor domenii prioritare.Prin asumarea rolului de administrator al unor instrumente de intervenție financiară publică în favoarea agenților economici, trezoreria vizează o serie de obiective, care pot să conducă la: dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului; creșterea "chiriei sociale" și a accesului de proprietate; susținerea unor ramuri în procesul de restructurare aflate în declin financiar; finanțarea investițiilor din domeniul public, susținerea inovației prin intermediul societăților financiare de inovare sau al ajutorului pentru cercetare; dezvoltarea exporturilor și, în general, ameliorarea soldului balanței de plăți.

5. GARDIAN AL MARILOR ECHILIBRE Această funcție a trezoreriei este socotită ca o încununare a celorlalte funcții menționate precedent. Marile echilibre sunt prezentate ca raporturi de egalitate între nevoile și capacitățile de finanțare, expunând obiectul politicii financiare a unui stat.În primul rând, echilibrul trezoreriei publice constă în asigurarea unei situații speciale – aceea că bugetele și conturile speciale ale acesteea trebuie să aibă, suficiente resurse și posibilități de împrumut pentru a închide circuitul fondurilor publice. Echilibrul piețelor de capitaluri impune ca economia să fie capabilă pentru finanțarea investițiilor. CEC- ul alături de trezorerie contribuie la dobândirea acestui circuit, pentru bunul mers al pieței financiare, programarea și realizarea investițiilor publice realizând obiective prioritare ale politicii financiare.Echilibrul circuitelor monetare este supravegheat și de către trezorerie, aceasta fiind chemată, alături de BANCA NAȚIONALĂ, să supravegheze ca moneda emisă să fie în cantitate suficientă, nu și excesivă, pentru funcționarea economiei și ca aceasta să circule, în bune condiții, între agenții economici.Echilibrul plăților exterioare presupune ca trezoreria, prin intermediul împrumuturilor, al contractelor de împrumuturi din exterior, să poată finanța un deficit sau să poată utiliza eficient un excedent al balanței de plăți.Echilibrul pieței de schimb presupune, pentru trezorerie, posibilitatea supravegherii, alături de BNR, a valorii exterioare a monedei naționale, acoperind astfel diferențele de curs valutar nefavorabil ale acesteia. Toate aceste echilibre trebuie să fie asigurate de către trezorerie în condițiile realizării politicii economice a statului de drept, trezoreria trebuind să se situeze în centrul "pilotajului macroeconomic" . "Trezoreria este un organism financiar de stat care asigură menținerea marilor echilibre financiare și monetare, efectuând operațiunile de casă, bancă și contabilitate necesare finanțelor publice și exercitând o activitate de tutelă, finanțare și impuls în materie economică și financiară".Reuniunea acestor elemente într-o acțiune coordonată realizează politica financiară a unui stat bine structurat și bine stabilizat, cu toate instituțiile sale financiare într-o funcționalitate apropiată de necesitățile obiective ale perioadei pe care acesta o parcurge.