Trezirea con științei umane [610160]

Eckhart TOLLE

Un pământ nou
Trezirea con științei umane

Traduce re din limba englez ă de
Carmen Neac șu

BUCURE ȘTI, 2008

ECKHART TOLLE este considerat unul dintre cei mai originali și mai inspira ți
călăuzitori spirituali ai timpului nostru. S-a n ăscut în Germania, unde și-a petrecut primii
13 ani din via ță. După ce a absolvit Universitat ea din Londra, a devenit cercet ător și
îndrumător la Universitatea Cambridge. La 29 de ani, în urma unei transform ări spirituale
profunde, vechea sa identitate a fost literalmente dizolvat ă și viața i s-a schimbat radical.
Următorii ani și i-a dedicat în țelegerii, integr ării și aprofund ării acestei transform ări,
care a marcat începutul unei pasionante experien țe spirituale.
Eckhart Toile nu s-a aliniat niciunei tradi ții sau religii, dar nici nu a respins vreuna.
învățăturile sale transmit un mesaj simplu și în acela și timp profund, cu claritatea și
simplitatea vechilor mae ștri spirituali: exist ă o cale către eliberarea de suferin ță și dobân-
direa păcii interioare.
De același autor, la Curtea Vech e Publishing a mai ap ărut Puterea prezentului
(2004). în curând vor mai ap ărea: Stillness Speaks și Practicing the Power ofNow.

1CAPITOLUL ÎNTÂI
Înflorirea con științei umane
Evocare
Planeta Pământ, în urm ă cu 114 milioane de ani, într-o diminea ță oarecare, imediat dup ă răsărit:
prima floare se deschidea c ătre soare. Anterior acestui eveniment spectaculos care vestea o
transformare în evolu ția vieții plantelor, planeta era deja de milioane de ani acoperit ă de vegeta ție.
Probabil c ă prima floare n-a supravie țuit prea mult, iar apari ția florilor a r ămas un fenomen r ăzleț din
cauza condi țiilor de bun ă seamă nefavorabile înc ă răspândirii sale. Pân ă într-o zi când a fost atins un
prag critic, dup ă care pe toat ă întinderea planetei trebuie s ă fi urmat o explozie de culoare și parfum
— pe care o eventual ă conștiință-martor ar fi perceput-o, desigur, dac ă ar fi fost prezent ă.
Mult mai târziu, aceste fiin țe delicate și parfumate pe care noi le numim flori aveau s ă joace un
rol esențial în evolu ția conștiinței altor specii. Oamenii au fost din ce în ce mai atra și și fascinați de
ele. Pe m ăsură ce conștiința oamenilor s-a dezvoltat, florile au fost probabil primul lucru lipsit de
un scop utilitar, adic ă de orice leg ătură cu supravie țuirea, pe care l-au pre țuit. Au fost surs ă de
inspirație pentru nenum ărați artiști, poeți și mistici. Isus ne spune s ă contempl ăm florile si s ă
învățăm de la ele cum s ă trăim. Despre Budd ha se spune c ă ar fi susținut odată o „predic ă tăcută”, în
timpul căreia a ținut în mân ă o floare și nu a făcut altceva decâ t s-o priveasc ă. După un timp, unul
dintre cei de fa ță, un călugăr pe nume Mahakasyapa, a zâmbit. Se spune c ă acesta ar fi fost singurul
care înțelesese predica. Legenda spune c ă acel zâmbet (echivalent cu trezirea spiritual ă) a fost transmis
de la un maestru la altul timp de dou ăzeci și opt de genera ții succesiv, dând na ștere, mult mai târziu,
zenului.
Privind frumuse țea unei flori, oamenii pot avea momente — oricât de efemere — de
conștientizare a frumosu lui ca parte esen țială a ființei lor celei mai l ăuntrice, a adev ăratei lor naturi.
Prima revela ție a frumuse ții a constituit unul dintre cele mai semnificative evenimente din evolu ția
conștiinței umane. Sentimentul bucuriei și cel al iubirii sunt intrinsec legate de aceast ă revelație.
Fără ca noi s ă ne dăm foarte bine seama de acest lucru, fl orile au devenit pentru noi expresia
materială a ceea ce este în noi în șine mai elevat, mai sacru și, în ultim ă instanță, lipsit de form ă.
Efemere, eterice și mai delicate decât plan tele din care au ap ărut, florile au devenit un fel de
mesageri ai unui alt t ărâm, un fel de punte între lumea formelor fizice și cea fără de formă. Nu
numai că aveau un parfum delicat care pl ăcea oamenilor, ci aduceau totodat ă și mireasma t ărâmului
spiritual. Folosind cuvântul „iluminare” într-un se ns mult mai larg decât este acceptat în mod
convențional, am putea privi floril e drept întruchiparea ilumin ării plantelor.
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

2Se poate spune despre orice form ă de viață — mineral ă, vegetală, animală sau uman ă — că se
îndreaptă către „iluminare”. Totu și, fenomenul acesta es te extrem de rar, c ăci el presupune mai mult
decât un progres evolutiv: implic ă o discontinuitate în dezvolta re, un salt la un nivel de Fiin țare
total diferit și, ceea ce este cel ma i important, o diminuare a caracterului material.
Există ceva mai greu și mai impenetrabil de cât roca, cea mai dens ă dintre toate formele? Și, cu
toate acestea, structura molecular ă a unor roci este supus ă unei transform ări în urma c ăreia acestea
devin transparente, rezu ltând cristalele. Exist ă cărbuni care, supu și unei călduri și presiuni de
neimaginat, se transform ă în diamante, în timp ce unele minerale grele se transform ă în alt fel de
pietre prețioase.
Majoritatea reptilelor târâtoare, vie țuitoarele cele mai legate de p ământ, au r ămas
neschimbate de mili oane de ani. Totu și, unora dintre ele le-au crescut pene și aripi și s-au
transformat în p ăsări, sfidând astfel for ța gravitației care le dominase atâta timp. Nu și-au îmbun ătățit
mersul sau târâtul ci, prin deplina lor transcendere, acestea au devenit zbor.
Din vremuri imemoriale, floril e, cristalele, pietrele pre țioase și păsările au avut o semnifica ție
specială pentru spiritul uman. Ca orice alte forme de via ță sunt și ele, desigur, manifest ări temporare
ale Vieții unice si Con științei unice care reprezint ă sursa. Semnifica ția lor special ă, fascinația pe care
o exercită asupra oamenilor și afinitatea omului fa ță de aceste f ăpturi pot fi atribuite calit ății lor
eterice.
Dacă acceptăm ideea existen ței unei anumite Prezen țe, printr-o aten ție tăcută, dar vie,
percepția umană poate sesiza esen ța divină a vieții, acea con știință sau acel spirit ce s ălășluiește în
fiecare creatur ă, în fiecare form ă de viață si o poate recunoa ște ca fiind propria ei esen ță, iubind-o
astfel ca pe sine îns ăși, însă până când nu se va întâmpla acest lucru, cei mai mul ți dintre oameni vor
vedea doar forma exterioar ă și nu vor fi con știenți de esența lăuntrică, tot așa cum nu sunt con știenți
de propria lor esen ță și se identific ă exclusiv cu forma lor fizic ă și psihologic ă.
Totuși, în cazul unei flori, al unui cristal, al unei pietre pre țioase, al unei p ăsări, chiar și o persoan ă
lipsită de Prezen ță poate sim ți ocazional c ă este vorba despre ceva mai mult decât simpla existen ță
fizică a formei respective, f ără să știe că acesta este motivul atrac ției și afinității pe care o resimte.
Datorită naturii lor eterice, formele acestea ascund mai pu țin spiritul care s ălășluiește în ele decât se
întâmplă la alte forme de via ță — excep ție în cazul acestora din urm ă fac formele de via ță nou-
născută — bebelu șii, cățelușii, pisicuțele, mieii și așa mai departe. Acestea sunt fragile, delicate, nu
sunt încă statornicite ferm în materialitate. în ele mai str ălucește o anumit ă inocență, o dulcea ță și o
frumusețe ce nu apar țin acestei lumi. Ele produc încântare și unor oameni relativ insensibili.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

3Așadar, atunci când contempla ți cu atenție vie o floare, un cristal sau o pas ăre fără ca în acele
momente s ă le denumi ți în mintea voastr ă, ele devin o fereastr ă către lumea f ără de forme. Se
produce o deschidere interioar ă, oricât de mic ă, spre tărâmul spiritului. Din ac est motiv cele trei
forme de via ță „iluminate" au jucat un rol atât de important în evolu ția conștiinței umane din
vremuri str ăvechi; din acest motiv biju teria florii de lotus este simbolul central al budismului, iar o
pasăre albă, porumbelul, poart ă semnifica ția Sfântului Duh în cre știnism. Acestea au preg ătit
terenul pentru o schimbare mai profund ă în conștiința planetar ă, menită a se produce în cadrul
speciei umane. Este trezirea spiritual ă ai cărei martori începem acum s ă fim.

Scopul acestei c ărți
Este preg ătită umanitatea pentru o transformare a con științei, o înflorire interioar ă atât de
radicală și profundă încât, în compara ție cu ea, florile, oricât de frumoas e ar fi fiind, nu sunt decât o
palidă reflexie? Pot fiin țele umane s ă-și piardă densitatea structurii min ților lor condi ționate, pentru
a deveni asemenea cristalelor și pietrelor pre țioase, ca s ă spunem a șa, transparente fa ță de lumina
conștiinței? Pot ele sfida atrac ția gravita țională a materialismului și materialit ății, ridicându-se
deasupra identific ării cu forma care men ține egoul în via ță și care le condamn ă să fie prizonierele
propriei lor personalit ăți?
Posibilitatea unei astfel de transform ări a constituit mesajul cen tral al marilor înv ățături
spirituale ale omenirii. Mesagerii — Buddha, Isus și alții, nu toți cunoscu ți — au reprezentat florile
timpurii ale umanit ății. Aceștia au fost precursorii, acele fiin țe rare și valoroase. O înflorire cu
largă răspândire nu era înc ă posibilă în acele vremuri, iar mesajul lor a ajuns s ă fie în foarte mare
măsură greșit înțeles și adesea mult deformat . Nu încape îndoial ă că el nu a reu șit să transforme
comportamentul uman la scar ă largă, ci doar pe cel al unui mic procent de oameni.
Oare în prezent este umanitatea mai preg ătită decât era în vremea acelor primi înv ățători? Din ce
motiv ar fi mai preg ătită acum? Ce pute ți face — dac ă există ceva ce a ți putea face — pentru a
produce sau accelera aceast ă schimbare în plan interior? Ce anume caracterizeaz ă vechea stare de
conștiință egotică și prin ce indicii se face re cunoscut noul tip de con știință? Acestea și altele sunt
întrebări esențiale de care ne vom ocupa în cartea de fa ță. Mai important este faptul c ă această
carte în sine este un instrument de transformare, rezultând din r ăsărirea unei con științe noi. Ideile și
conceptele prezentate aici pot fi importante, dar sunt secundare. Ele nu fac decât s ă indice direc ția
în vederea trezirii. Pe m ăsură ce veți citi, în interiorul vostru se va produce o schimbare.
Scopul principal al acestei c ărți nu este acela de a ad ăuga noi informa ții sau credin țe minții
voastre și nici acela de a încerca s ă vă convingă de ceva anume, ci de a înf ăptui o schimbare în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

4conștiința voastră, cu alte cuvinte, de a v ă trezi, în acest sens, cartea pe care o țineți în mână nu este
una „interesant ă". Pentru a o vedea interesant ă trebuie s ă păstrați distanța, să jonglați cu ideile și
conceptele din mintea voastr ă, să aprobați sau să dezaproba ți. Cartea aceasta este despre voi. Ea v ă
va modifica starea con științei, altfel rostul ei va fi nul. Ea îi poate trezi doar pe cei care sunt
pregătiți. Nu oricine este preg ătit, dar mul ți sunt, și cu fiecare persoan ă care se treze ște, avântul în
conștiința colectiv ă crește, înlesnind drumul altora. Dac ă nu știți ce înseamn ă trezire, citi ți cartea.
Doar trezindu-v ă veți putea cunoa ște adevăratul înțeles al acestui cuvânt. Este suficient ă o
străfulgerare pentru a ini ția procesul de trezire, iar acesta este ireversibil. Pentru unii str ăfulgerarea
va apărea în timp ce citesc cartea. Pentru mul ți alții procesul a început deja, chiar dac ă ei n-au
realizat, poate, lucrul acesta , iar cartea îi va ajuta s ă-l identifice, în cazul unora, procesul poate s ă fi
început din cauza unei pi erderi sau a suferin ței, pentru al ții, prin intermediul contactului cu un
învățător sau o înv ățătură spirituală, datorită lecturii c ărții Puterea prezentului sau a altei c ărți
spirituale și, în consecin ță, transformatoare — sau prin orice alt ă combinație a conjuncturilor de mai
sus. Dacă procesul de trezire a început în interiorul vostru, lectura acestei c ărți îl va accelera și-l va
intensifica.
Un aspect esen țial al trezirii îl reprezint ă conștientizarea faptului c ă sunteți adormiți,
conștientizarea egoului care gânde ște, vorbe ște și acționează și, de asemenea, con știentizarea
procesului mental condi ționat în mod colect iv, care perpetueaz ă starea de toropeal ă a spiritului. Din
acest motiv, cartea de fa ță indică principalele aspecte ale egoului și ale modului în care opereaz ă
acesta în interiorul individului și în cadrul colectivit ății. Faptul acesta es te important din dou ă
motive conexe: primul este acela c ă, dacă nu cunoa șteți mecanica elementar ă d e l a b a z a
funcționării egoului, nu-l ve ți putea con știentiza și veți cădea iar și iar în capcana identific ării cu el.
Aceasta înseamn ă că el preia controlul asupra voastr ă — un impostor care pretin de a fi voi. Al doilea
motiv are leg ătură cu faptul c ă actul con știentizării în sine reprezint ă una dintre modalit ățile prin care
are loc trezirea. Atunci când observa ți inconștiența care vă caracterizeaz ă, cea care face posibil ă
observarea este chiar conștiința ce răsare în voi, este chiar trezirea. Lupta cu e goul nu poate avea sor ți
de izbândă, așa cum lupta cu înt unericul nu are sor ți de izbând ă. Lumina con științei este tot ceea ce v ă
trebuie. Voi sunte ți acea lumin ă.

Disfuncția noastră moștenită
Dacă cercetăm mai în profunzime religiile str ăvechi și tradițiile spirituale ale umanit ății,
vom descoperi c ă, dincolo de numeroasele diferen țe de suprafa ță, există două intuiții
fundamentale în privin ța cărora cele mai multe sunt de acord. Cu vintele utilizate pentru a descrie
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

5acele intui ții diferă, însă toate indic ă un dublu adev ăr fundamental. Primul aspect al acestui adev ăr
îl reprezint ă înțelegerea faptului c ă starea „normal ă” de spirit a majorit ății ființelor umane implic ă
într-o mare m ăsură ceea ce am pute a denumi o disfunc ție sau chiar nebunie. Anumite înv ățături ce
stau la baza hinduismului se apropie poa te cel mai mult de perceperea acestei disfunc ții ca form ă
de boală mentală colectivă. Textele fundamentale al e hinduismului o denumesc maya, vălul
iluziei. Ramana Maharshi, u nul dintre cei mai mari în țelepți ai Indiei, afirm ă fără ocolișuri:
„Mintea este maya.''''
Budismul se exprim ă în alți termeni. Buddha spune c ă mintea oamenilor, în starea ei
obișnuită, creează dukkha, ceea ce s-ar putea tr aduce prin suferin ță, lipsa satisfac ției sau pur și
simplu nefericire. El vede în aceasta o caracteristic ă a condiției umane. Oriunde ai merge, orice ai
face, spune Buddha, vei avea parte de dukkha și vei ajunge la ea în orice situa ție, mai devreme sau
mai târziu.
Conform înv ățăturilor cre știne, starea colectiv ă normală a umanit ății este cea de „p ăcat
originar”. Cuvântul păcat a fost foarte gre șit înțeles și interpretat, în traducere literal ă din greaca
veche în care a fost scri s Noul Testament, a p ăcătui înseamn ă a rata esen țialul existenței umane,
înseamnă a trăi fără pricepere, orbe ște și, din aceast ă cauză, a suferi și a provoca suferin ță. Și de
data aceasta termenul, eliber at de bagajul cultural și de interpret ări greșite, trimite înspre
disfuncția inerentă condiției umane.
Realizările umanit ății sunt impresionante și incontestabile. Am cr eat opere sublime în
domeniul muzicii, litera turii, picturii, arhitecturii și sculpturii. Mai recent, știința și tehnologia au adus
schimbări radicale în modul nostru de via ță și au făcut posibile lucruri ce ar fi fost considerate
miraculoase în urm ă cu două sute de ani. Nu exist ă nicio îndoial ă: mintea uman ă este foarte
inteligentă, însă tocmai aceast ă inteligență a ei este atins ă de nebunie. Știința și tehnologia au amplificat
impactul distructiv pe care disfunc ția minții umane îl are asupra planet ei, asupra altor forme de via ță și
asupra oamenilor în șiși. De aceea în istoria se colului al XX-lea se reg ăsește cel mai bine aceast ă
disfuncție, această nebunie colectiv ă. Mai mult, disfunc ția se intensific ă și se accelereaz ă în prezent.
Primul Război Mondial a iz bucnit în 1914. R ăzboaiele distructive și crude, pornite din team ă,
lăcomie și dorința de putere au reprezen tat evenimente obi șnuite de-a lungul întregii istorii a
umanității, la fel ca și sclavia, tortura și violența la scară mare, generat ă de aspecte religioase și ideo-
logice. Oamenii au avut de suferit mai mult din cauza semenilor decât din cauza dezastrelor naturale.
Până în 1914 fuseser ă inventate deja — de c ătre mintea foarte inteligent ă a omului — nu doar motorul
cu combustie intern ă, ci și bombe, mitraliere, submarine, arunc ătoare de fl ăcări și gaz toxic. Inteligen ța
în serviciul nebuniei! în r ăzboiul static de tran șee din Fran ța și Belgia au pierit milioane de oameni în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

6scopul câștigării câtorva kilometri de noroi, în 1918, când s-a terminat r ăzboiul, supravie țuitorii au privit
oripilați, fără să poată înțelege, dezastrul l ăsat în urm ă: zece milioane de oameni uci și și mulți alții
mutilați sau desfigura ți. Niciodat ă nu mai fuseser ă efectele nebuniei umanit ății atât de distructive, atât
de vizibile, îns ă nici nu le trecea prin minte c ă acesta era doar începutul.
Până la sfârșitul secolului, num ărul celor care muriser ă, căzând victime violen ței semenilor lor,
depășea o sută de milioane. Nu doar r ăzboaiele între na țiuni au fost cele care le-au provocat moartea, ci
și exterminarea în mas ă și genocidele, cum a fost cazul uciderii a dou ăzeci de milioane de „du șmani de
clasă, spioni și trădători” în Uniunea Sovietic ă condusă de Stalin sau ororile indescriptibile ale
Holocaustului din Germania nazist ă. Mulți au murit, de asemenea, din cauza nenum ăratelor conflicte
interne de dimensiuni mai mici, ca de pild ă Războiul Civil din Spania sau cele din timpul regimului
Khmerilor Ro șii din Cambodgia, când a fost ucis un sfert din popula ția țării.
Nu trebuie decât s ă ne uităm la știrile zilnice de la televizor pentru a realiza c ă nebunia nu s-a
domolit, ci se prelunge ște în secolul XXI. Un alt aspect al disfunc ției colective a min ții umane îl
reprezintă violența fără precedent pe care oamenii o îndreapt ă asupra altor forme de via ță și asupra
planetei îns ăși — distrugerea p ădurilor dătătoare de oxigen și a vieții altor plante și animale; maltratarea
animalelor în fermele industriale; otr ăvirea râurilor, oceanelor și aerului. Mâna ți de lăcomie, neștiutori
în ceea ce prive ște conexiunea lor cu în tregul, oamenii persist ă într-un comportament care, dac ă va mai
continua mult, nu poate duce decât la distrugerea speciei umane.
Manifestările colective ale nebuniei existente în miezul condi ției umane alc ătuiesc cea mai
mare parte a istoriei umanit ății. Aceasta es te, într-o m ăsură extinsă, o istorie a nebuniei. Dac ă istoria
umanității ar fi evaluat ă ca un caz clinic al unei singure pe rsoane, diagnosticul ar trebui s ă fie: paranoia
cronică, o înclina ție patologic ă pentru comiterea de crime și acte de violen ță extremă și de cruzime
împotriva celor percepu ți ca „dușmani” — propria incon știență proiectată în exterior. Nebunie criminal ă,
cu scurte și rare intervale de luciditate.
Teama, lăcomia și dorința de putere sunt for țele motiva ționale în plan psihologic ce dau na ștere nu
doar războaielor și violenței între na țiuni, triburi, religii și ideologii, ci și unui conflict nesfâr șit la nivelul
relațiilor interpersonale. Ele provoac ă o deformare a modului de a-i percepe pe ceilal ți și a percepției de sine.
Din cauza lor interpreta ți greșit fiecare situa ție și ajungeți la acțiuni nechibzuite de la care a șteptați o
eliberare de fric ă și o satisfacere a nevoii de mai mult, o gaură fără fund ce nu va putea fi umplut ă
vreodată.
Însă este important s ă realizați că frica, lăcomia și dorința de putere nu reprezint ă disfuncția
despre care vorbim, ci sunt ele însele rezultante ale acestei disfunc ții, o iluzie colectiv ă adânc
înrădăcinată î n m i n t e a f i e c ărei ființe umane. Diverse înv ățături spirituale ne spun c ă trebuie s ă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

7abandonăm frica și dorința. Dar, de cele mai multe ori, respectivele practici spirituale nu dau
rezultate. Ele nu ajung la r ădăcina disfunc ției. Teama, l ăcomia și dorința de putere nu sunt factorii cau-
zali ultimi, încercar ea de a deveni un om mai bun pare l ăudabilă și nobilă, însă strădania în aceast ă
direcție nu poate fi o reu șită dacă nu provoca ți o modificare în con știință. Aceasta din urm ă este
necesară deoarece str ădania respectiv ă este parte a aceleia și disfuncții, fiind o form ă mai subtil ă și
rafinată a potențării sinelui, a dorin ței de mai mult și o consolidare a identit ății conceptuale a
individului, a imaginii de sine. Nu deveni ți mai buni încercând s ă fiți buni, ci g ăsind bunătatea care
deja se afl ă în voi și permițându-i să iasă la iveală. Dar acest lucru este posibil doar dac ă se schimb ă
ceva fundamental în starea voastr ă de conștiință.
Istoria comunismului, inspirat ă inițial de idealu ri nobile , dovedește limpede ce se întâmpl ă
atunci când oamenii încearc ă să schimbe realitatea exterioar ă — să creeze un nou p ământ — f ără ca
în prealabil s ă fi efectuat vreo schimbare în realitatea lor interioar ă, în starea con științei lor. Ei elabo-
rează planuri fără să țină cont de prot otipul disfunc țional pe care îl poart ă în ea fiecare fiin ță umană:
egoul.
Ivirea con științei celei noi
Majoritatea religiilor str ăvechi și a tradițiilor spirituale împ ărtășesc înțelegerea faptului c ă
starea „normal ă” a minții noastre este viciat ă de un defect fundamental. Totu și, din aceast ă
înțelegere a condi ției naturii umane — dac ă putem numi în țelegere aceast ă veste proast ă —
decurge o a doua în țelegere: vestea bun ă pe care o reprezint ă posibilitatea unei transform ări radicale a
conștiinței umane, înv ățăturile hinduse (uneori și cele budiste) identific ă această transformare drept
iluminare. In învățăturile lui Isus o reg ăsim ca salvare, iar în budism este denumit ă sfârșitul suferin ței.
Eliberare și trezire sunt alți termeni folosi ți pentru a exprima aceast ă transformare.
Cea mai mare r ealizare a umanit ății nu este reprezentat ă de operele sale din domeniul artei,
științei sau tehnologiei, ci rezid ă în conștientizarea, de c ătre individ, a propriei disfunc ții, a nebuniei
sale. Aceast ă conștientizare a ap ărut deja câtorva persoane, în trecutul îndep ărtat. Un om pe nume
Gautama Siddhartha, care a tr ăit în India în urm ă cu 2 600 de ani, a fo st poate primul care a
experimentat-o, cu o claritate absolut ă. Mai târziu i-a fost conferit titlul de Buddha. Buddha
înseamnă „cel trezit”. Cam în aceea și perioadă a apărut în China un alt înv ățător spiritual timpuriu
al umanității. Numele sau era Lao Tzu. El și-a lăsat moștenire învățăturile sub forma uneia dintre cele
mai profunde c ărți spirituale care au fost scrise vreodat ă, Tao Te Ching.
Conștientizarea propriei nebunii este, desigur, echivalent ă cu apariția sănătății, cu începutul
vindecării și transcenden ței. Pe planet ă își făcea apariția o dimensiune nou ă de conștiință, o primă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

8tentativă de înflorire. Apoi acei oame ni rari au vorbit contemporanilor lor. Au vorbit despre p ăcat,
despre suferin ță, despre iluzie. Le-au spus celorlal ți: „Priviți-vă viețile. Observa ți ceea ce face ți, suferința
pe care o crea ți.” Apoi au ar ătat posibilitatea trezirii din co șmarul colectiv al existen ței umane
„normale”. Au ar ătat calea.
Lumea nu era înc ă pregătită pentru ei, cu toate c ă ei constituiau o parte vital ă, esențială în
trezirea umanit ății. Au fost, în mod inevitabil, gre șit înțeleși în cea mai mare parte de c ătre
contemporanii lor și de către genera țiile următoare, înv ățăturile lor, de și simple și totodată cu mare
putere transformatoare, au fost denaturate și greșit interpretate, uneori chiar și în consemn ările
discipolilor lor. De-a lungul secolelor au fost ad ăugate multe lucruri care nu aveau nimic de-a face cu
învățăturile originare, ci re flectau doar o fundamental ă ratare a sensului lor. Printre înv ățătorii aceia
s-au aflat unii care au fost batjocori ți, insultați sau uciși și alții care au fost venera ți ca niște zei.
Învățăturile care ar ătau calea în vederea dep ășirii disfunc ției minții umane, calea pentru ie șirea din
nebunia colectiv ă, au fost denaturate în a șa fel, încât au devenit ele însele parte a alien ării mentale.
Așa au ajuns religiile, în ce a mai mare parte a lor, s ă dea naștere discordiei, în loc s ă se
constituie în for țe unificatoare, în loc s ă pună capăt violenței și urii prin realizarea unit ății
fundamentale a tuturo r formelor de via ță, ele nu au adus decât mai mult ă violență și ură, mai multe
divizări între oameni și între diferitele religii și chiar în cadrul uneia și aceleiași religii. Ele s-au
transformat în ideologii, în sisteme de credin țe cu care oamenii s-au identificat și pe care le-au
folosit pentru a- și spori falsul lor sentiment de sine. Prin intermediul acestor relig ii ei au justificat
„corectitudinea” proprie și „greșeala” celorlal ți, definindu- și astfel identitatea prin raportarea la
dușmanii lor, la „ceilal ți”, la cei „lipsi ți de credin ță” sau „cu credin ță greșită”, pe care nu arareori s-
au simțit îndreptățiți să-i ucidă. Omul l-a f ăcut pe „Dumnezeu” dup ă imaginea sa. Eternul, infinitul,
nenumitul a fost redus la un i dol mental în care trebuia s ă crezi și pe care trebuia s ă-l venerezi ca fiind
„dumnezeul meu” sau „dumnezeul nostru”.
Și totuși… totuși… În ciuda tuturor actelor demente s ăvârșite în numele religiei, Adev ărul
despre care ele vorbesc continu ă să strălucească în miezul lor. Înc ă strălucește, chiar dac ă nedeslușit,
printre straturile s uprapuse de denatur ări și interpret ări eronate. Este îns ă puțin probabil c ă veți reuși
să-l percepe ți dacă nu ați avut deja str ăfulgerări ale acestui Adevăr în interiorul vostru. De-a lungul
întregii istorii, au ex istat întotdeauna oameni rari care au experimentat o schimbare în con știința
lor și au realizat astfel în inte riorul lor ceea ce este men ționat în toate religiile. Pentru a vorbi
despre acel Adev ăr nonconceptual ei s-au folosit apoi de cadrul conceptual al religiei poporului lor.
Prin intermediul unora dintre ace ști bărbați și femei s-au dezvoltat în cadrul tuturor religiilor
majore „școli” sau mi șcări ce reprezentau nu doar o redescoperire , ci în unele cazuri o intensificare
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

9a luminii înv ățăturii originale. A șa au luat fiin ță gnosticismul și misticismul în cadrul cre știnis-
mului timpuriu și medieval, sufismul în religia islamic ă, hasidismul și kabbala în iudaism, advaita
vedanta în hinduism, zen și dzogchen în budism . Majoritatea acestor școli erau iconoclaste. Ele au
înlăturat straturi și straturi de conceptualizare anost ă și structuri de credin țe mentale, motiv pentru
care cele mai multe dintre ele au fost privite cu suspiciune și adesea cu ostilitate de c ătre ierarhiile
religioase consacrate. Spre deosebire de religia r ăspândită în masă, învățăturile lor puneau
accentul pe în țelegere și pe transformarea interioar ă. Datorită acelor școli și mișcări ezoterice și-au
putut recâ știga puterea transformatoare înv ățăturile originare ale relig iilor importante, chiar dac ă în
majoritatea cazurilor doar un mic procent de oameni avea acces la ele. Num ărul acestora nu era
niciodată suficient de mare pentru a exercita un impact semnificativ asupra profundei incon știente
colective a majorit ății, în timp, unele dintre acele școli au devenit ele însele formale sau conceptuale,
deci prea rigide pentru a mai fi eficiente.
Spiritualitate și religie
Care este rolul pe care îl au religiile consacrate în apari ția unei noi con științe? Mulți oameni
sunt deja capabili s ă discearnă între spiritualitate și religie. Ei î și dau seama de faptul c ă, dacă dețin
un sistem de credin țe — un set de gânduri pe care s ă le considere adev ărul absolut — nu devin
spirituali, indiferent care ar fi natura acelor credin țe. De fapt, cu cât se identific ă mai mult cu
respectivele gânduri (credin țe), cu atât î și diminueaz ă șansele de a accede la dimensiunea spiritual ă
aflată în ei înșiși. Mulți oameni „religio și” s-au împotmolit la acest ni vel. Ei pun semn de egalitate
între adev ăr și gând și, identificându-se comple t cu gândul (mintea lor) , pretind a fi unicii de ținători ai
adevărului într-o tentativ ă inconștientă de a-și proteja identitatea. Ei nu v ăd limitările gândirii. Dac ă
nu crezi (gânde ști) întocmai ca ei , din punctul lor de vedere te în șeli, iar într-un trecut nu foarte
îndepărtat s-ar fi sim țit îndreptățiți să te omoare pentru acest motiv. Unii dintre ei înc ă mai sunt de
această părere și în prezent.
Noua spiritualitate, transformarea con științei, își face apari ția într-o mare m ăsură în afara
structurilor relig iilor institu ționalizate. Întotdeauna au existat nuc lee izolate de spiritualitate chiar și
în sânul religiilor domin ate de minte, chiar dac ă ierarhiile institu ționalizate se sim țeau amenin țate de
ele și încercau adesea s ă le suprime. Marea deschidere asupra spiritualit ății în afara structurilor
religioase reprezint ă un eveniment complet nou. În trecut, acest lucru ar fi fost de neconceput, mai ales
în Vest, unde cultura este mai dominat ă de minte decât oriunde și unde Biserica cre ștină a avut un real
privilegiu în sfera spiritualit ății. Era imposibil s ă te ridici pur și simplu și să oferi un discurs pe tema
spiritualit ății sau să publici o carte de spiritualitate dac ă nu primeai în prealabil încuviin țarea
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

10Bisericii, iar în absen ța acesteia erai în cel ma i scurt timp redus la t ăcere. Dar în prezent exist ă
semne de schimbare chiar și în cadrul unor anumite biserici. Este îmbucur ător, căci chiar și cel mai
mic gest de deschidere produce recuno ștință, așa cum s-a întâmplat în cazul Papei Ioan Paul al II-lea,
care a vizitat o moschee și o sinagog ă.
În parte ca urmare a înv ățăturilor spirituale care au luat na ștere în afara religiilor
instituționalizate, dar și datorită unui aflux de înv ățături proprii în țelepciunii r ăsăritene străvechi,
un număr tot mai mare de adep ți ai religiilor tradi ționale sunt capabili s ă renunțe la identificarea
cu forma, doctrinele și sistemele de credin țe rigide și să descopere profunzimea originar ă ce se
află ascunsă în chiar tradi țiile lor spirituale și, în acela și timp, profunzimea din ei în șiși. Ei
realizează că a fi „spiritual” nu are nimic de-a face cu credin țele pe care le au, ci are totul de-a face
cu starea con științei lor. Iar aceasta determin ă, la rândul s ău, modul în care ei ac ționează în lume și
interacționează cu ceilalți.
Cei care nu au capacitatea de a privi dincolo de form ă ajung și mai puternic ancora ți în
credințele lor, cu alte cuvinte în min țile lor. Suntem în prezent mart orii nu doar ai unui curent de
conștientizare f ără precedent, ci și ai unei înr ădăcinări și intensific ări a egoului. Unele dintre
instituțiile religioase se vor ar ăta deschise fa ță de noua con știință, altele își vor consolida pozi țiile
doctrinare și vor deveni elemente constituente ale tuturo r acelor structuri elaborate de om prin
intermediul c ărora egoul colectiv se va ap ăra și va „opune rezisten ță”. Există biserici, secte, culte
sau mișcări religioase ce nu sunt altceva decât entit ăți egocentriste colect ive, identificate cu
pozițiile lor mentale la fel de rigid precum adep ții unei ideolog ii politice lipsi ți de deschidere fa ță
de o interpretare alternativ ă a realității.
Dar egoul este menit s ă se dizolve, structurile sa le închistate, fie ele institu ții religioase sau
de alt fel, corpora ții sau guverne, se vor dezint egra toate pornind dinspre interior, indiferent cât de
adânc înrădăcinate par s ă fie. Structurile cele mai rigide, cele mai impenetrabile fa ță de schimbare
sunt cele care se vor pr ăbuși primele. Acest lucru s-a întâmp lat deja în cazul comunismului
sovietic. Indiferent cât p ărea de adânc înr ădăcinat, de solid și de bine închegat, în câ țiva ani s-a
dezintegrat pornind din in terior. Nimeni nu prev ăzuse acest lucru, au fost cu to ții luați prin
surprindere. Și multe alte surprize de aces t fel ne mai sunt rezervate.
Necesitatea unei transform ări
Atunci când se confrunt ă cu o criz ă radicală, atunci când vech iul mod de a tr ăi în lume, de a
interacționa cu ceilal ți și cu natura nu mai func ționează, atunci când supravie țuirea este amenin țată
de probleme aparent imposibil de dep ășit, o formă de viață individual ă — sau o specie — fie se stinge,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

11fie se ridic ă deasupra limit ărilor condi ției sale prin intermediul unui salt evolutiv.
Se crede c ă formele de via ță de pe aceast ă planetă s-au dezvoltat pentru prima dat ă în mare.
În vreme ce pe uscat nu existau înc ă animale, marea deja abunda în viet ăți. Apoi, la un moment dat,
una dintre creaturile marine trebuie s ă se fi aventurat pe uscat. Probabil c ă la început s-a târât câ țiva
centimetri, dup ă care, extenuat ă de enorma atrac ție gravitațională a planetei, trebuie s ă se fi întors în
apă, acolo unde gravita ția este aproape inexistent ă și unde putea tr ăi fără mare efort. Apoi a mai
încercat o dat ă, și încă o dată, și încă o dată, iar mult mai târziu avea s ă se adapteze la via ța pe uscat,
aveau să-i crească picioare în loc de aripioare, branhiile aveau s ă fie înlocuite de pl ămâni. Pare
greu de crezut c ă o specie s-ar aventura în tr-un mediu atât de ostil și ar suferi o transformare în sens
evolutiv dac ă n-ar fi for țată s-o facă din cauza unei situa ții de criză. Se poate ca o mare suprafa ță
marină să se fi separat de oceanul principal, apele retr ăgându-se treptat de-a lungul a mii de ani,
forțând peștii să-și părăsească habitatul și să evolueze.
Reacția în fața unei crize radi cale care ne amenin ță însăși supravie țuirea — iat ă provocarea cu
care se confrunt ă acum umanitatea. Disfunc ția minții egoiste, con știentizată deja în urm ă cu peste 2
500 de ani de c ătre învățătorii înțelepți din vechime și amplificat ă acum de știință și tehnologie,
amenință pentru prima dat ă supravie țuirea planetei. Pân ă în urmă cu foarte pu țin timp,
transformarea con științei umane — la care f ăceau referire și învățătorii din vechime — nu
reprezenta mai mult decât o posibilitate, împlinit ă, ici și colo, de pu țini indivizi, f ără nicio
legătură cu mediul cultural sau religios din care proveneau. N-a avut loc o înflorire la scar ă
mare a con științei umane, deoarece nu era imperios necesar ă.
În curând, un procent semnificativ din popula ția planetei va recunoa ște, dacă nu a făcut-o
deja, că umanitatea se confrunt ă acum cu o alegere total ă: să evolueze sau s ă piară. Un num ăr
încă relativ mic, dar în cre ștere rapid ă, de oameni experimenteaz ă deja în ei în șiși ruperea de
vechile tipare ale min ții egocentrice și manifestarea unei noi dimensiuni a con științei.
Ceea ce ia na ștere acum nu este un nou sistem de credin țe, o nouă religie, ideologie
spirituală sau mitologie. Ne apropiem de sfâr șitul nu doar al m itologiilor, ci și al ideologiilor și al
sistemelor de credin țe. Schimbarea se prod uce într-un plan mai profund decât cel al
conținutului min ții voastre, al gândirii voastre. De fapt, în centrul noii con științe se află
transcenderea gândirii, cap acitatea recent descoperit ă de a ne ridica deasupra gândurilor, de a
realiza în noi în șine o dimensiune infinit mai vast ă decât cea reprezentat ă de gândire. Din acel
moment identitatea voastr ă, sentimentul propriei fiin țe nu va mai fi derivat din fluxul
necontenit al gândurilor pe care, în cazul fostei con științe, le luați drept voi în șivă. Ce ușurare să
realizezi c ă eu nu sunt „vocea din mintea mea”. Atunci cine sunt eu? Cel car e vede toate acestea.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

12Conștiința care preced ă gândul, spa țiul în care apare gândul — sau emo ția sau percep ția
senzorială.
Egoul nu înseamn ă altceva decât identi ficarea cu forma, în primul rând cu forma
gândurilor. Dac ă răul există în vreun fel — și există, dar la modul relativ, nu absolut — atunci de-
finiția sa este aceasta: identificarea complet ă cu forma — forma fizic ă, forma mental ă, forma
emoțională. De aici decurge totala necunoa ștere a leg ăturii individului cu întregul, a unit ății
intrinseci cu oricare „altul” și totodată cu Sursa. Aceast ă ignoranță este păcatul originar, suferin ța,
iluzia. Iar atunci când aceast ă iluzie a separ ării totale fundamenteaz ă și domină tot ceea ce gândesc,
spun și fac, ce fel de lume voi crea eu? Pentru a afla r ăspunsul la aceast ă întrebare nu trebuie decât
să urmăriți relațiile dintre oameni, s ă citiți o carte de istorie sau s ă vă uitați diseară la știri.
Dacă structurile min ții umane nu se vor schimba, vom sfâr și mereu prin a recrea în esen ță
aceeași lume, acelea și forme ale r ăului, aceea și disfuncție.
Un cer nou si un p ământ nou
Titlul cărții a fost inspirat de o profe ție din Biblie ce pare s ă-și aibă aplicabilitatea acum
mai mult decât oricând în decursul secolelo r istoriei. Ea apare atât în Vechiul, cât și în Noul
Testament și vorbește despre faptul c ă ordinea existent ă în lume se pr ăbușește și apare „cer nou și
pământ nou”. ( Apocalipsa 21:1 și Isaiah 65:17. ) Trebuie s ă înțelegem că cerul nu este un loc în
spațiu, ci el se refer ă la tărâmul interior al con științei. Acesta este sensul ezoteric al cuvântului
și tot acesta este și sensul pe care i-l at ribuie Isus în înv ățăturile sale. Pe de alt ă parte, pământul
reprezintă manifestarea în form ă exterioar ă, ceea ce este totdeauna o reflexie a interiorului.
Conștiința umană colectivă și viața de pe planeta noastr ă sunt conectate intrinsec. „ Un cer nou “ se
referă la ivirea unei st ări transformate a con științei umane, iar „ un p ământ nou “ constituie
reflexia acesteia în plan fizic. Din moment ce via ța oamenilor și conștiința lor sunt intrinsec una
cu viața planetei, pe m ăsură ce vechea con știință se dizolv ă sunt de a șteptat transform ări naturale
sincrone în plan geografic și climatic, în multe p ărți ale planetei, ia r unele dintre acestea deja se
manifestă.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 1: Înflorirea conștiinței umane

13C A P I T O L U L D O I
Egoul: starea curent ă a umanit ății

Fie că sunt pronun țate cu voce tare, fie c ă rămân nerostite, la stadiul de gânduri, cuvintele
pot arunca o vraj ă aproape hipnotic ă asupra voastr ă. Vă pierdeți cu ușurință în ele și ajungeți să
credeți, hipnotiza ți, că odată ce ați atașat un cuvânt unui anumit lucru, cunoa șteți ce este lucrul
acela, în realitate îns ă nu știți ce este, ci doar a ți acoperit misterul cu o etichet ă. Orice element,
indiferent c ă este o pas ăre, un copac sau o simpl ă piatră — și cu atât mai mult o fiin ță umană —
rămâne necunoscut în ultim ă instanță. Lucrurile stau astfel deoarece fiecare element are o
profunzime insondabil ă. Tot ceea ce putem percepe, experimenta, analiza nu reprezint ă decât
stratul de suprafa ță al realității, mai pu țin decât partea vizibil ă a unui aisberg.
Sub ceea ce se vede la suprafa ță există nu doar o leg ătură între toate elementele, ci și
legătura lor cu Sursa vie ții din care au ap ărut. Chiar și o piatră, dar mai degrab ă o floare sau o
pasăre vă pot arăta drumul înapoi c ătre Dumnezeu, c ătre Sursă, către voi în șivă. Atunci când le
priviți, le țineți în mână ori le lăsați să existe fără să le atașați un cuvânt sau o etichet ă mentală, în
voi va răsări un sentiment de venera ție și de uimire. Esen ța lor vi se va revela în t ăcere și totodată
va reflecta înapoi c ătre voi propria voastr ă esență — iată ce percep marii arti ști și reușesc să
transmită prin arta lor. Van Gogh n-a spus: „E doa r un scaun vechi”, ci l-a privit îndelung,
percepând fiin ța acelui scaun. Apoi, a șezându-se în fa ța pânzei, și-a luat pensula. Scau nul în sine ar fi
putut fi vândut în schimbul câtorva dolari. Pictura aceluia și scaun îns ă poate costa ast ăzi peste 25 de
milioane de dolari.
Când veți înceta să acoperiți lumea cu cuvintele și etichetele voastre, via ța vi se va îmbog ăți
cu un sentiment al mir aculosului care s-a pierdut cu mult timp în urm ă, atunci când umanitatea, în
loc să se foloseasc ă de gândire, s-a l ăsat posedat ă de ea. Via ța voastră recapătă o anumită profunzime.
Lucrurile î și recâștigă prospețimea, noutatea. Iar cel mai mare miracol const ă în experimentarea
sinelui vostru esen țial ca precedând orice cuvânt, gând, etichet ă mentală sau imagine. Pentru ca
acest lucru s ă fie posibil va trebui s ă clarificați percepția Eului, a Fiin ței, extrăgând-o dintre toate
acele noțiuni cu care s-a amestecat, adic ă s-a identificat. Aceast ă clarificare face subiectul c ărții de
față.
Cu cât ata șați mai repede etichete verbale sau mentale lucrurilor, oamenilor și situațiilor, cu
atât mai goal ă și lipsită de viață devine realitatea voastr ă și cu atât deveni ți mai impermeabili fa ță
de realitate, fa ță de miracolul vie ții care exist ă neîntrerupt în voi și în jurul vostru. Procedând astfel
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

14poate că ajungeți mai abili, dar ve ți pierde în țelepciunea și, de asemenea, bucuria, iubirea,
creativitatea și însuflețirea. Acestea sunt ascunse în pauza t ăcută dintre percep ție și interpretare. Este
de la sine în țeles că trebuie s ă recurgem la cuvinte și la gândire. Acestea au frumuse țea lor — dar
este oare nevoie s ă le devenim prizonieri?
Cuvintele reduc realitatea la ceva ce poate fi cuprins de mintea noastr ă — iar aceasta nu
poate cuprinde prea mult. Limbajul const ă din cinci s unete de baz ă produse de corzile vocale.
Acestea sunt vocalele a, e, i, o, u. Celelalte sunete sunt consoane produse datorit ă presiunii aerului: s,
f, g și așa mai departe. Crede ți că vreo combina ție a acestor sunete elem entare ar putea vreodat ă
explica cine suntem, care este scopul ultim al universului sau chiar se nsul profund al existen ței unui
copac, a unei pietre?
Sinele iluzoriu
Cuvântul „eu” poate fi expresia celei mai mari er ori sau a celui mai profund adev ăr, în
funcție de modul în care este folosit. În utilizarea sa conven țională, cuvântul acesta nu este dom unul
dintre cele mai frecvente (împreun ă cu înruditele „mic”, „al meu/a mea” sau „însumi/îns ămi”), ci și
unul dintre cele mai am ăgitoare, în limbajul de fiecare zi, „eu” exprim ă o eroare primordial ă, o
percepție greșită a ceea ce sunte ți, un sentiment iluzoriu al identit ății. Acesta este egoul. Acest
sentiment iluzoriu al sinelui este ceea ce a denumit Albert Einstein — care a avut acces nu doar la
profunzimile realit ății spațiului și timpului, ci și ale naturii umane — „iluzie optic ă a conștiinței”.
Sinele acesta iluzo riu devine apoi b aza tuturor interpret ărilor ulterioare sau, mai bine zis, a
interpretărilor gre șite ale realit ății, a tuturor proceselor de gândire, interac țiunilor și relațiilor.
Realitatea voastr ă devine o reflexie a iluziei ini țiale.
Există însă și vești bune: dac ă veți putea con știentiza faptul c ă iluzia este iluzie, ea se va
dizolva. Con știentizarea iluziei semnific ă totodată și sfârșitul ei. Supravie țuirea sa depinde de eroarea
pe care o comite ți luând-o drept realitate. V ăzând ceea ce nu sunte ți, realitatea a ceea ce sunte ți se va
ivi de la sine. Acest lu cru se va întâmpla dac ă citiți pe îndelete și cu mare aten ție capitolul acesta și
următorul capitol, c ăci ele vorbesc despre mecan ica sinelui artificial pe care-l denumim ego. A șadar,
care este natura aces tui sine iluzoriu?
De obicei, când spune ți „eu” nu v ă referiți la ceea ce sunte ți cu adevărat. Prin intermediul
unui monstruos act de reduc ționism, profunzimea infinit ă a ceea ce sunte ți a fost confundat ă cu un
sunet emis de corzile vocale sau a fost înlocuit ă cu gândul referitor la „eu” din mintea voastr ă,
împreună cu toatele cele cu care s-a identificat ac est „eu”. Prin urmare, la ce se refer ă obișnuitul
„eu” și înruditele „mie”, „al meu/a mea”?
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

15Atunci când un copil mic înva ță că o succesiune de sunete pr oduse de corzile vocale ale
părinților reprezint ă numele s ău, el începe s ă echivaleze cuvântul, care în mintea sa î și găsește
corespondentul într-un gând, cu ceea ce este el. În aceast ă etapă, copiii fac adesea referire la ei
vorbind la persoana a treia: „Lui Johnny îi este fo ame.” Curând dup ă aceea, ei înva ță cuvântul
magic „eu” și-l echivaleaz ă cu numele lor, pe care deja l-au echivalat cu ceea ce sunt ei. Apoi apar
alte gânduri și fuzioneaz ă cu gândul ini țial „eu”. Pasul urm ător îl reprezint ă gândurile referitoare la
„mine” și „al meu”, care desemneaz ă lucruri ce fac într-un anumit fe l parte din „eu”. Aceasta este o
identificare cu obi ecte, ceea ce însemn ă că investiți un sentiment de sine în lucruri, dar în ultim ă
instanță în gândurile care reprezint ă acele lucruri și, în acest mod, v ă formați o identitate din ele.
Arunci când se stric ă sau i se ia juc ăria „mea”, copilul va resim ți o mare suferin ță. Nu pentru vreo
valoare intrinsec ă pe care ar avea-o juc ăria — copilul î și va pierde curând interesul fa ță de ea și o va
înlocui cu alte juc ării, alte obiecte — ci din cauza gândului de „a mea”. Juc ăria a devenit parte
component ă a sentimentului de sine, de „eu” care se dezvolt ă în copil.
Și astfel, pe m ăsură ce copilul cre ște, ideea ini țială referitoare la „eu” atrage și alte gânduri: ea se
identifică cu o categorie sexual ă, cu anumite posesii, cu corpul perceput prin sim țuri, cu
naționalitatea, rasa, religi a, profesia. Alte lucrur i cu care se identific ă noțiunea de „eu” sunt rolurile —
mamă, tată, soț, soție și așa mai departe — cuno ștințele sau părerile acumula te, simpatii și antipatii și,
de asemenea, lucruri care „mi” s-au întâmpla t în trecut și a căror amintire este reprezentat ă de
gânduri care îmi definesc în conti nuare sentimentul de sine sub form ă de „eu și povestea mea”.
Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile din care- și derivă oamenii sentimentul identit ății, în ultim ă
instanță ele nu sunt altceva decât gânduri ținute laolalt ă în mod precar de faptul c ă în toate a fost
investit sentimentul sinelui. La aceast ă construc ție mental ă vă referiți în mod normal atunci când
spuneți „eu” Mai exact, de cele mai multe ori nu voi vorbi ți atunci fiind spune ți sau gândi ți „eu”, ci
unul dintre aspectele construc ției mentale, sinele egocentric. Dup ă ce vă treziți, nu veți renunța la
cuvântul „eu”, dar el va avea alt ă încărcătură, va lua na ștere într-un spa țiu mult mai profund aflat în
interiorul vostru.
Cei mai mul ți oameni înc ă se identific ă în totalitate cu fluxul neîncetat de gânduri din mintea
lor, cu gândirea compulsiv ă, repetitiv ă și fără rost în cea mai mare parte a ei. Nu exist ă niciun „eu” în
afară de procesele lor de gândire și în afară de emoțiile care le înso țesc. Aceasta înseamn ă a fi
inconștient din punct de vedere spir itual. Atunci când li se spune c ă în mintea lor e o voce care nu
încetează niciodată să vorbeasc ă, ei întreab ă: „Ce voce?” sau neag ă enervați, iar aceasta este desigur
chiar vocea respectiv ă, este gânditorul, este mintea neobservat ă. Aproape c ă poate fi privit ă ca o
entitate care i-a luat în st ăpânire.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

16Unii oameni nu mai uit ă niciodată acea prim ă oară când MU încetat sa se mai identifice cu
gândurile lor și au experimentat astfel, pentru câteva cl ipe, schimbarea de id entitate de la con ținutul
minții lor, la con știința din spatele acestuia. Pentru al ții se întâmpl ă într-un mod atât de subtil încât
abia dacă observă sau sesizeaz ă doar prezen ța unui val de bucurie sau pace interioar ă, fără să-i
cunoască sursa.
Vocea din minte
Am avut prima str ăfulgerare a con științei pe când eram student în primul an la University of
London. Luam metroul de dou ă ori pe săptămână ca să merg la biblioteca universit ății, de obicei în
jurul orei nou ă dimineața, către sfârșitul orei de vârf. Într-una din dimine ți, în fața mea stătea o femeie
puțin trecută de treizeci de ani. O mai v ăzusem și înainte de câteva ori în me troul respectiv. Era imposibil
să n-o observi. De și metroul era plin, scaunele din stânga și din dreapta ei erau libere, motivul fiind,
fără îndoială, faptul c ă părea nebun ă. Părea extrem de încordat ă și vorbea singur ă fără oprire, cu
voce ridicat ă și furioasă. Era atât de absorbit ă de gândurile ei încât p ărea total rupt ă de oamenii din jur.
Fața îi era înclinat ă ușor către stânga, ca și cum s-ar fi ad resat cuiva care st ătea pe scaunul gol de lâng ă ea.
Deși nu-mi amintesc exact ce spune a, monologul ei suna cam a șa: „Și pe urma mi-a spus ea mie… a șa
că eu i-am spus e ști o mincinoas ă cum îndrăznești să mă acuzi de… când tu e ști cea care a profitat mereu
de mine am avut încredere în tine și tu mi-ai în șelat încrederea…” în vocea ei se sim țea tonul nervos al
cuiva care fusese nedrept ățit, care trebuie s ă-și apere pozi ția ca să nu fie anihilat.
Când metroul se apropia de Tottenham Court Road Station s-a ridicat în picioare și a ponit-o
către ușă, fără să întrerupă torentul cuvintelor care-i ie șeau din gur ă. Stația respectiv ă era cea la care
coboram și eu, așa că am urmat-o. Când am ie șit în stradă, ea a luat-o spre Bedford Square, înc ă implicată
în dialogul ei imaginar, înc ă acuzând furioas ă și afirmându- și poziția. Curios, m-am hot ărât să o urmez
atâta vreme cât mergea în aceea și direcție în care mergeam și eu. Deși cufundat ă în dialogul ei imaginar,
părea să știe încotro se îndreapt ă. Curând ne-am apr opiat de construc ția impunătoare a Senatului, ridicat ă
în anii 1930, care g ăzduia sediul administrativ central și biblioteca universit ății. Eram șocat. Era posibil
să mergem în acela și loc? Da, c ătre el se îndrepta. Era oare profesoar ă, studentă, angajată la un birou,
bibliotecar ă? Poate că fusese inclus ă într-un proiect de cercetare al vr eunui psiholog. N- am aflat niciodat ă
răspunsul. Urcam cu dou ăzeci de trepte în spatele ei, iar pân ă să intru eu în cl ădire (care, ca o ironie,
fusese sediul Poli ției Minții din filmul bazat pe ro manul lui Geor ge Orwell, 1984), ea fusese deja
înghițită de unul dintre lifturi.
Eram oarecum stupefiat de ceea ce-mi fusese dat s ă văd. Student matur, în vârst ă de douăzeci și
cinci de ani, aflat în primul an, m ă vedeam un intelectual în devenire și eram convins c ă toate
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

17răspunsurile la problemele existen ței umane puteau fi g ăsite prin intelect, adic ă prin gândire, înc ă nu
realizasem c ă gândirea f ără conștientizare este principala problem ă a existen ței umane. Priveam
profesorii ca pe ni ște înțelepți care dețineau toate r ăspunsurile, iar universita tea — ca un templu al
cunoașterii. Cum putea fi integrat ă aici o persoan ă alienată mintal ca aceea?
Încă mă mai gândeam la ea pe când m ă aflam în toaleta b ărbaților, înainte s ă intru în bibliotec ă, în
timp ce m ă spălam pe mâini îmi spuneam: sper s ă nu sfârșesc ca ea. O privire scurt ă aruncată în direcția
mea de bărbatul care se afla al ături m-a determinat s ă realizez brusc, șocat, că nu-mi spusesem doar în
gând cele de mai sus, ci le morm ăisem cu voce tare. „Dumnezeule, deja sunt ca ea”, mi -am spus. Nu era și
mintea mea la fel de permanent activ ă precum a ei? între noi doi nu erau decât diferen țe minore. Emo ția
predominant ă din spatele gândurilor ei p ărea să fie furia, în cazul meu, era în cea mai mare parte
anxietatea. Ea gândea cu voce ta re. Eu gândeam — de cele mai mu lte ori — în mintea mea. Dac ă ea era
nebună, atunci toat ă lumea era nebun ă, inclusiv eu. Diferen țele țineau doar de treapta pe care ne aflam.
Pentru un moment am reu șit să fac un pas în afara min ții și s-o văd dintr-o perspectiv ă mai
profundă, așa cum era. S-a produs at unci un scurt transfer de la gândire la con știentizare. M ă aflam înc ă în
toaletă, dar de data aceasta eram singur și mă uitam în oglind ă la fața mea. În acel moment de deta șare
față de mintea mea am izbucnit într-un râs sonor. Poate c ă părea nebunesc, dar era un râs s ănătos, râsul
lui Buddha cel cu burta mare. „Via ța nu este atât de serioas ă cum o face mintea mea s ă pară.” Asta
părea să spună râsul. Dar era doar o str ăfulgerare, care avea s ă fie foarte repede dat ă uitării. Am tr ăit
următorii trei ani în anxietate și depresie, complet identificat cu mintea mea. A trebuit s ă ajung în
pragul sinuciderii înainte s ă revină conștientizarea, de data asta fii nd vorba despre mult mai mult
decât o lic ărire. M-am eliberat de gândirea compulsiv ă și de falsul eu, cel fabricat de minte.
Incidentul descris mai sus nu doar c ă mi-a declan șat o străfulgerare a con știentizării, ci a și
sădit prima îndoial ă cu privire la va labilitatea absolut ă a intelectului uman. Câteva luni mai târziu a
avut loc o întâmplare tragic ă ce mi-a amplificat îndoiala, într-o luni diminea ța ne strânseser ăm în
așteptarea unui curs predat de un profesor a c ărui minte o admiram foarte mu lt, dar am fost întâmpina ți
cu vestea c ă din nefericire profesorul se sinucisese într-una din zilele de weekend, împu șcându-se.
Am fost n ăucit. Era un profesor foarte respectat și părea să cunoască toate răspunsurile. Cu toate
acestea, înc ă nu puteam vedea pe-atunci o alternativ ă la cultivarea gândirii, înc ă nu realizam c ă
gândirea este doar un aspect minuscul al con științei ce ne reprezint ă și nici nu știam nimic despre
ego, cu atât mai pu țin eram capabil s ă-i detectez prezen ța în interiorul meu.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

18Conținutul și structura egoului
Mintea egocentrist ă este în totalitate condi ționată de trecut. Condi ționarea ei este dubl ă: în
planul con ținutului și în cel al structurii.
în cazul unui copil care plânge foarte sup ărat pentru c ă i-a fost luat ă jucăria, aceasta din urm ă
reprezintă conținutul. El este inter șanjabil cu orice alt con ținut, cu orice alt ă jucărie sau orice alt
obiect. Con ținutul cu care v ă identifica ți este condi ționat de mediul în care tr ăiți, de educa ția pe
care ați primit-o și de contextul cultural. N-are nicio importan ță dacă este vorba despre un copil bogat
sau sărac, dacă jucăria constă dintr-o bucat ă de lemn în form ă de animal sau un dispozitiv
electronic sofisticat, suferin ța provocat ă de pierdere este aceea și. Motivul pentru care este ea atât
de acută stă ascuns în cuvântul „mea” și ține de planul struct ural. Nevoia imperioas ă inconștientă a
individului de a- și consolida identitatea prin asocier ea cu un obiect face parte integrant ă din structura
minții egocentrice.
Una dintre structurile mentale cel e mai elementare prin care se na ște egoul este identificarea.
Cuvântul „identificare” este derivat din latinul idem, care înseamn ă „același” și facere, care înseamn ă
„a face”. A șadar, atunci când m ă identific cu ceva, „fac s ă fie asemenea”. Asemenea cui? Asemenea
mie. Investesc un sentiment de sine în lucrul respectiv, iar el ajunge s ă facă parte din „i dentitatea”
mea. Unul dintre nivelurile de identificare ce le mai elementare este cel cu lucrurile: juc ăria mea las ă
loc mai târziu ma șinii mele, casei mele, hainelor mele și așa mai departe. Încerc s ă mă regăsesc in
lucruri, dar nu reu șesc niciodat ă cu adevărat, așa că sfârșesc prin a m ă pierde în ele. Aceasta este
soarta egoului.
Identificarea cu lucrurile
Cei care lucreaz ă în publicitate știu foarte bine c ă, pentru a vinde lucruri de care oamenii nu au
reală nevoie, trebuie s ă ii conving ă de faptul c ă respectivele lucruri vor ad ăuga ceva modului în care
se văd pe ei înșiși sau în care sunt v ăzuți de ceilal ți; cu alte cuvinte, vor ad ăuga ceva sentimentului
de sine. Și ei fac acest lucru spunându-v ă, de exemplu, c ă vă veți delimita de marea mas ă folosind
acest produs și veți fi în consecin ță voi înșivă într-un mod mai plenar. Sau vor da na ștere unei
asocieri în mintea voastr ă dintre produs și o celebritate sau o persoan ă debordând de tinere țe,
farmec și iradiind fericire. Chiar și asocierea imaginilor din perioa da de glorie a unor celebrit ăți
acum în vârst ă sau decedate d ă rezultate în acest scop. Ipoteza implicit ă face referire la faptul c ă
achiziționând acest produs deveni ți, prin mijlocirea unui act magic de atribuire, asemenea lor sau m ăcar
asemenea imaginii lor de suprafa ță. Astfel c ă, în multe cazuri, nu cump ărați produsul, ci un
„amplificator al identit ății”. Mărcile designerilor sunt în primul rând identit ăți colective la care
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

19aderați. Sunt scumpe, prin ur mare „exclusiviste”. Dac ă toată lumea ar avea acces la ele și-ar pierde
valoarea psihologic ă și n-ați mai rămâne decât cu valoarea lor material ă, care se ridic ă probabil la o
mică fracțiune din pre țul pe care l-a ți plătit.
Genul de lucruri cu care v ă identifica ți diferă de la o persoan ă la alta, în func ție de vârst ă,
sex, venit, categorie social ă, modă, mediu cultural și așa mai departe. Lucrul cu care v ă identifica ți
ține în totalitate de con ținut, în timp ce imboldul incon știent de a v ă identifica ține de structur ă.
Aceasta este una dintre cele mai elementare c ăi prin care opereaz ă mintea egoist ă.
Paradoxal, ceea ce asigur ă continuitatea a șa-numitei societ ăți de consum es te faptul c ă
încercarea de a v ă regăsi prin intermediul lucrurilor nu d ă rezultate: satisfac ția egoului este de scurt ă
durată și astfel voi continua ți să căutați mereu și mereu altceva, continua ți să cumpărați și să
consumați.
Este cert c ă la nivelul dimensiuni i fizice în cadrul căreia își duce existen ța partea superficial ă a
sinelui nostru, lucrurile reprezint ă o component ă necesară și inevitabil ă a vieții noastre. Avem
nevoie de un ad ăpost, de haine, de mobilier, unelte, mijloace de transport. Mai exist ă poate în via ța
noastră și lucruri pe care le pre țuim datorit ă frumuseții sau a unei calit ăți inerente. Trebuie s ă cinstim
lumea lucrurilor, nu s-o dispre țuim. Fiecare lucru are o Existen ță și este o form ă temporar ă ce-și are
originea în Via ța fără formă și unică, sursa tuturor lucrurilor, a tu turor corpurilor, a tuturor for-
melor, în culturile cele mai str ăvechi, oamenii credeau c ă absolut orice, chiar și așa-zisele obiecte
fără de viață aveau un spirit al lor, iar în aceast ă privință erau mai aproape de adev ăr decât suntem
noi astăzi. Când tr ăiești într-o lume în care no țiunile abstracte ale mentalului ucid via ța, nu mai
simți că universul este viu. Ma joritatea oamenilor nu tr ăiesc într-o realitate însufle țită, ci într-una a
conceptelor.
Dar nu putem cinsti cu adev ărat lucrurile dac ă le folosim ca mijloc de amplificare a propriului
sine, cu alte cuvinte dac ă încercăm să ne regăsim prin intermediul lor. Și exact în acest mod
procedeaz ă egoul. Identificarea e goului cu lucrurile d ă naștere atașamentului fa ță de lucruri, obsesiei
pentru lucruri, iar acestea, la rândul lor, dau na ștere societ ății de consum și structurilor economice
în cadrul c ărora singura m ăsură a progresului o reprezint ă întotdeauna idee a de mai mult. N ăzuința
continuă către mai mult, c ătre o creștere nesfâr șită reprezint ă o disfunc ție și o boală. Este aceea și
disfuncție pe care o manifest ă celulele ca nceroase, a c ăror singur ă țintă este să se multiplice,
inconștiente că se îndreapt ă către autodistrugere prin distruger ea organismului din care lac parte.
Există economi ști atât de ata șați de noțiunea de cre ștere încât nu pot renun ța nicicând la acest
cuvânt, motiv pentru care folosesc expresia „cre ștere negativ ă” atunci când se refer ă la o perioad ă de
criză.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

20Mulți oameni î și consumă o mare parte din via ță într-o preocupare obsesiv ă față de lucruri.
De aceea este înmul țirea obiectelor una dintre tarele tim purilor noastre. Atunc i când nu mai sim ți
viața căreia îi apar ții, e foarte probabil c ă vei încerca s ă-ți umpli via ța cu lucruri. V ă sugerez, ca
practică spirituală, să investiga ți prin intermediul observ ării de sine rela ția pe care o ave ți cu lumea
lucrurilor și, în particular, cu lucrurile pe care le desemna ți prin atributul „meu/mea”. Trebuie s ă fiți
vigilenți și onești pentru a afla, de exemplu, dac ă sentimentul valorii proprii este legat de lucrurile pe
care Ic poseda ți. Vă induc anumite lucruri un se ntiment subtil de importan ță sau de superioritate? V ă
face lipsa lor s ă vă simțiți inferiori celor care au mai mult decât voi? Aduce ți uneori în discu ție
lucrurile pe care le de țineți sau le etala ți pentru a v ă spori sentimentul valorii în ochii altcuiva și,
implicit, în propriii vo ștri ochi? Sim țiți iritare sau furie și întru câtva o diminuare a sentimentului de
sine atunci când altcinev a are mai mult decât voi sau atunci când pierde ți un lucru pe care îl pre țuiți?
Inelul pierdut
Pe vremea când aveam întâlniri cu diver și oameni în calitate de consilier și învățător
spiritual, vi zitam de dou ă ori pe săptămână o femeie care se lupta cu cancerul. Era o profesoar ă de
patruzeci și ceva de ani c ăreia doctorii nu-i d ăduseră mai mult de câteva luni de tr ăit. Uneori
schimbam câteva cuvinte în tim pul acelor vizite, dar în cea mai mare parte a timpului st ăteam în
liniște, prilej cu care ea a avut primele str ăfulgerări ale păcii interioare despre care nu știuse
niciodată că există de-a lungul vie ții ei ocupate, de profesoar ă.
Într-una din zile îns ă am găsit-o într-o stare de mare suferin ță și supărare. „Ce s-a
întâmplat?”, am întrebat-o. Inelul ei cu diamant, de mare valoare atât din punct de vedere financiar,
cât și sentimental, disp ăruse, iar ea spunea c ă era sigur ă că-i fusese furat de femeia care venea s ă
aibă grijă de ea câteva or e pe zi. Spunea c ă nu înțelegea cum ar putea cineva s ă fie atât de crud și
de lipsit de inim ă încât să-i facă așa ceva. M-a întrebat dac ă era cazul s ă îi vorbeasc ă deschis
femeii sau dac ă era mai bine s ă cheme imediat poli ția. I-am r ăspuns că n-aș putea să-i spun ce s ă
facă, dar i-am cerut s ă se întrebe cât de importan t era în acest punct din via ța ei un inel sau orice
altceva. „Nu în țelegeți”, mi-a r ăspuns. „Acesta a fost in elul bunicii mele. Obi șnuiam să-l port în
fiecare zi pân ă când m-am îmboln ăvit și mâinile mi s-au umflat prea tare. Pentru mine e mai mult
decât un simplu inel. Cum a ș putea să nu fiu sup ărată?”
Promptitudinea r ăspunsului ei, sup ărarea și nuanța defensiv ă din vocea ei indicau faptul c ă
nu devenise înc ă suficient de prezent ă pentru a privi în interiorul ei și pentru a separa reacția ci de
întâmplarea care o declan șase, ca s ă le observe pe fiecare în parte. Sup ărarea și atitudinea
defensivă erau indicii c ă egoul vorbea înc ă prin intermediul ei. I-am spus atunci: „Am s ă vă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

21pun câteva întreb ări, dar în loc s ă-mi răspundeți la ele pe loc, încerca ți să găsiți răspunsurile în
dumneavoastr ă. Am să fac o mic ă pauză după fiecare întrebare. Dac ă apare răspunsul, nu e
neapărat necesar ca el s ă apară sub forma unor cuvinte.” Mi-a r ăspuns că e pregătită să asculte. Am
întrebat-o: „Sunte ți conștientă de faptul c ă va trebui s ă renunțați complet la acel inel la un
moment dat, și ponte destul de curând? De cât timp mai ave ți nevoie ca s ă fiți pregătită să
renunțați la el? Ve ți fi diminuat ă atunci când ve ți renunța la el? Ceea ce sunte ți va fi diminuat de
această pierdere?” Dup ă ultima întrebare s-a l ăsat tăcerea timp de câteva minute.
Când a reînceput s ă vorbeasc ă, pe față îi apăruse un zâmbet și părea împăcată. „Ultima
întrebare m-a f ăcut să realizez ceva foarte important. La început am c ăutat răspunsul în mintea
mea, iar mintea mi-a spus: «Da, sigur c ă ai fost diminuat ă». Apoi mi-am pus din nou întrebarea:
«A fost diminuat ceea ce sunt eu?». De aceast ă dată am încercat mai degrab ă să simt răspunsul
decât să-l gândesc. Și deodată am simțit faptul c ă Eu Sunt. Niciodat ă înainte nu mai sim țisem
astfel. Dac ă pot simți atât de intens c ă Eu Sunt, înseamn ă că ceea ce sunt nu a fost deloc diminuat.
Și acum simt acest lucru, simt o pace, dar una foarte vie.”
„Aceasta este bucuria Fiin țării”, i-am r ăspuns. „O pute ți Minți doar atunci când ie șiți din
minte. Fiin ța trebuie sim țită, un poate fi gândit ă. Egoul nu știe nimic despre ea, deoarece el este
constituit din gânduri. Inelul se afla în mintea dumneavoastr ă sub forma unui gând pe care l-a ți luat
drept sentimentul de Eu Sunt. A ți crezut că Eu Sunt are leg ătură, măcar parțial, cu inelul.
Indiferent ce caut ă egoul sau de ce se ata șează el, acestea reprezint ă substitute pentru
Ființarea pe care nu poate s-o simt ă. Puteți prețui lucrurile, pute ți ține la ele, dar dac ă vă atașați de
ele trebuie s ă știți că e vorba despre ego. Și în realitate nu sunte ți niciodat ă atașată de un lucru, ci
de un gând care con ține pronumele «eu», «m ine», «al meu/a mea». Ori de câte ori accepta ți complet o
pierdere ve ți trece dincol o de ego și atunci își face apari ția ceea ce sunte ți, acel Eu Sunt care reprezint ă
conștiința însăși.”
A continuat: „Acum în țeleg ceva ce a spus Isus și care pân ă acum nu prea avea sens pentru
mine: «Dac ă cineva îți ia cămașa, dă-i și haina.»“
„Într-adev ăr”, i-am r ăspuns. „Nu înseamn ă că nu trebuie s ă-ți încui niciodat ă ușa, ci doar c ă
uneori a renun ța la lucruri reprezint ă un act ce denot ă o putere mult mai mare decât atitudinea
defensivă sau agățarea de ele.”
În ultimele s ăptămâni de via ță, pe măsură ce trupul îi devenea tot mai sl ăbit, ea devenea din
ce în ce mai radioas ă, ca și cum ar fi fost str ăbătută de o lumin ă. Și-a dat multe din lucr urile pe care le
avea, unele dintre ele chiar femeii despre care credea c ă îi furase inelul, iar cu fiecare lucru pe care îl
dădea, bucuria i se adâncea. Câ nd m-a sunat mama ei ca s ă mă anunțe că plecase din aceast ă lume,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

22mi-a menționat faptul c ă după moartea ei îi g ăsiseră inelul în dul ăpiorul cu medicamente din baie. I-l
adusese înapoi femeia aceea sau fusese acolo în tot acel timp? Nimeni nu va ști vreodată. Un singur
lucru putem ști: Viața vă va da acea experien ță care va fi de mare ajutor pentru evolu ția conștiinței
voastre. De unde știți că aceasta este experien ța de care ave ți nevoie? Pentru c ă aceasta este
experiența cu care v ă confrunta ți în acest moment.
Înseamnă atunci că este greșit să fii mândru de c eea ce ai sau s ă ai resentimente fa ță de cei care
au mai mult decât tine? Nicidecum. Acest sentiment de mândrie, aceast ă nevoie de a ie și în eviden ță,
aparenta amplificare a sinelui propriu prin intermediul lu i „mai mult decât” și diminuare prin „mai
puțin decât” nu sunt nici rele, nici bune — ci doar reprezint ă manifestări ale egoului. Egoul nu este
rău, ci doar incon știent. Când î ți observi egoul, începi s ă treci dincolo de el. Nu îl lua ți prea în
serios: atunci când detecta ți la voi în șivă un comportament generat de ego, zâmbi ți. Uneori pute ți
chiar râde. Cum a putut umanitatea s ă fie păcălită de el atât de mult timp? Mai presus de orice, țineți
cont de faptul c ă egoul nu este personal. El nu reprezint ă ceea ce sunte ți voi. Dac ă veți considera
egoul ca fiind problema voastr ă personală, atunci nu este vorba aici decât de și mai mult ego.
Iluzia posesiei
A „poseda” ceva — ce înseamn ă asta cu adev ărat? Ce înseamn ă să fac ca ceva s ă fie „al
meu”? Dac ă locuiesc pe o strad ă din New York, ar ăt către un imens zgârie-nori și spun: ,,Cl ădirea
aceasta este a mea. Eu o de țin,” fie sunt foarte bogat, fie sunt un șarlatan sau un mi ncinos, în orice
caz, în ceea ce spun, forma gândului „eu” și forma gândului „cl ădire” se contopesc. A șa funcționează
conceptul mental de posesie. Dac ă toată lumea este de acord cu povestea spus ă de mine, înseamn ă că
vor exista hârtii semnate pentru a cert ifica acordul lor. Sunt un om bogat. Dac ă nimeni nu este de acord
cu povestea mea, m ă vor trimite la psihiatru. Sunt un șarlatan sau un mitoman.
Este important s ă recunoaștem aici c ă povestea și forma gândurilor care formeaz ă povestea,
fie că oamenii sunt sau nu de acord cu ea, n-au absolut nimic de-a face cu ceea ce sunt eu. Chiar
dacă oamenii sunt de acord, în ultim ă instanță este vorba despre o închipuire. Mul ți oameni nu
realizează, până când ajung pe patul de moarte și tot ceea ce le este exterior începe s ă se
îndepărteze de ei, c ă nimic nu a avut vreodat ă de-a face cu ceea ce sunt ei cu adev ărat, în apropierea
morții, întreg conceptul de posesie se dezv ăluie ca fiind în ultim ă instanță lipsit de sens. În
ultimele clipe ale vie ții lor mai realizeaz ă și că î n t i m p c e e i a u c ăutat o via ță întreagă să-și
întregeasc ă sentimentul de sine, ceea ce c ăutau în realitate, Fiin ța lor, fusese mereu deja acolo, dar în
mare parte eclipsat ă de identificarea lor cu lucrur ile, ceea ce în final înseamn ă identificarea cu
mintea lor.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

23„Fericiți cei săraci cu duhul”, spunea Isus, „c ă a lor este împ ărăția cerurilor”.2 Ce înseamn ă
„săraci cu duhul”? Lipsi ți de bagaje interioare, de identific ări. Nici cu lucruri, nici cu vreun fel de
concepte mentale care s ă conțină într-o măsură oricât de mic ă noțiunea sinelui. Și ce este „împ ărăția
cerurilor?” Bucuria simpl ă, dar profund ă a Ființării, care rămâne atunci când renun țați la identific ări și
deveniți astfel „săraci cu duhul”.
De aceea a constituit renun țarea la posesiuni o practic ă spirituală străveche atât în Est, cât și
în Vest. Renun țarea la posesiuni îns ă nu vă va elibera în mod automat de ego. Acesta va încerca s ă-
și asigure supravie țuirea găsind altceva cu care s ă se identifice, de exemplu imaginea mental ă a voastră
ca cineva care a transcens orice interes fa ță de posesiunile materiale și este din acest motiv superior,
este mai spiritual decât al ții. Aceștia sunt oamenii care au renun țat la toate posesiunile, dar au un
ego mai mare decât unii di ntre multimilionari. Dac ă dați la o parte un gen de identificare, egoul va
găsi repede un altul, în ultim ă instanță, lui nu-i pas ă cu ce se identific ă, câtă vreme are o identitate. A
fi împotriva societ ății de consum sau împotriva societ ății private poate reprezenta o alt ă formă de
gândire, o alt ă atitudine mental ă care înlocuie ște vechea identificare cu posesiunile. Prin
intermediul ei a ți putea sim ți că aveți dreptate, în timp ce al ții greșesc. După cum vom vedea mai
târziu, credin ța că voi aveți dreptate și ceilalți greșesc reprezint ă unul dintre tiparele principale ale
minții egoiste, una dintre principalele forme de incon știență. Cu alte cuvinte, con ținutul egoului se
poate schimba, îns ă structura min ții care îl ține în viață nu se schimb ă.
Una dintre presupunerile pe care le face ți în mod incon știent este aceea c ă, identificându-v ă
cu un obiect prin ideea fictiv ă de posesie, aparenta soliditate și permanen ță a obiectului material v ă va
înzestra sentimentul sinelui cu o mai mare soliditate și permanen ță. Aceasta se aplic ă în special în
cazul clădirilor și chiar mai mult în cazul p ământului, din moment ce aces ta este singurul dintre
lucrurile pe care crede ți că le dețineți care nu poate fi dist rus. Absurditatea posed ării unui lucru devine
chiar mai evident ă în cazul p ământului. În vremurile înst ăpânirii albilor în America de Nord,
băștinașilor le era de neîn țeles conceptul de proprietate a p ământului. Din acest motiv l-au pierdut atunci
când europenii i-au determinat s ă semneze hârtii care pentru ei erau la fel de incomprehensibile. Ei
simțeau că aparțineau pământului, nicidecum c ă pământul le apar ținea lor.
Egoul tinde s ă echivaleze predicatul „a avea” cu Fiin țarea: am, deci sunt. Și cu cât am mai
mult, cu atât sunt mai mult. Egoul tr ăiește prin compara ție. Modul în care sunte ți văzuți de ceilal ți
devine modul în care v ă vedeți voi înșivă, Dacă toată lumea ar tr ăi în case impozante sau dac ă toată
lumea ar fi bogat ă, casele voastre sau bog ățiile voastre n-ar mai servi la poten țarea sentimentului de
sine. Atunci v-a ți putea muta într-o simpl ă colibă, ați putea renun ța la bogății și v-ați recâștiga o
identitate creându-v ă în propriii vo ștri ochi și în ochii altora o imagine de indivizi mai spirituali decât
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

24ceilalți . M o d u l î n c a r e v ă văd ceilalți devine oglinda care v ă spune cum sunte ți și cine sunte ți.
Sentimentul propriei valori pe care îl are egoul este în majoritatea cazurilor legat de valoarea pe care
o aveți în ochii celorlal ți. Aveți nevoie ca ceilal ți să vă dea un sentiment de sine, iar dac ă trăiți în
cadrul unei culturi în care valoarea personal ă este în foarte mare m ăsură echivalent ă cu ceea ce
dețineți și cu cât de mult de țineți, veți fi condamna ți, în cazul în care nu pute ți vedea dincolo de
această amăgire colectiv ă, să vânați lucruri tot restul vie ții voastre, cu speran ța zadarnic ă de a găsi
valoarea și desăvârșirea sentimentului de sine prin intermediul lor.
Cum pute ți să renunțați la atașamentul vostru fa ță de lucruri? Nici m ăcar să nu încerca ți. Este
imposibil. Ata șamentul fa ță de lucruri cade de la sine atunci când nu mai c ăutați să vă regăsiți în ele.
Între timp, fi ți doar con știenți de acest ata șament. Se poate ca în anumite cazuri s ă nu fiți conștienți că
sunteți atașați — adică identifica ți — cu ceva, pân ă când pierde ți lucrul respectiv sau pân ă când apare
riscul pierderii sale. Dac ă în această situație vă supărați, vă panicați și așa mai departe, înseamn ă că sunteți
atașați, în momentul în care deveni ți conștienți de faptul c ă vă identifica ți cu un lucru, identificarea
respectivă nu mai este total ă. „Eu sunt con știința care con știentizează acest ata șament.” Acesta este
începutul transform ării conștiinței.
Dorința: nevoia de mai mult
Egoul se identific ă cu a avea, dar satisfac ția pe care i-o procur ă ceea ce are este relativ
superficial ă și de scurt ă durată. Adânc în el r ămâne ascuns un sentiment de nemul țumire, de incomplet,
de „insuficient”, „înc ă nu am suficient”, prin care egoul vrea s ă spună: „încă nu sunt suficient”.
După cum am v ăzut, a avea — conceptul de posesie — este o fic țiune creat ă de ego pentru a- și
conferi soliditate și permanen ță și pentru a se sim ți distinct, special, îns ă deoarece nu v ă puteți
regăsi prin posesiuni, dintr-un strat mai profund apare un alt resort ce ține de structura egoului, unul mai
puternic: nevoia de mai mult, pe care am pu tea-o denumi și „dorința”. Niciun ego n-ar avea via ță lungă în
lipsa dorin ței de mai mult. De aceea, dorin ța de mai mult este cea care îl men ține în viață, într-o mult mai
mare măsură decât îl ține ceea ce are. Mai mult decât vrea s ă aibă, egoul vrea s ă își dorească. Și astfel,
satisfacția de suprafa ță oferită de posesiuni este întotdeauna înlocuit ă cu dorința de mai mult. Aceasta
este nevoia psihologic ă de mai mult, ceea ce înseamn ă nevoia de mai multe lucruri cu care s ă vă identificați.
Este o nevoie asem ănătoare unui viciu, nu una autentic ă.
În unele cazuri, nevoia psihologic ă de mai mult sau sentimentul de insa țietate care îi este atât de
caracteristic egoului este transferat ă la nivel fizic, deve nind astfel o foame insa țiabilă. Cei care sufer ă de
bulimie își provoacă adesea voma pentru a putea s ă mănânce în continuare. Mintea lor este cea înfometat ă,
nu corpul. Aceast ă dereglare a modului de alimenta ție s-ar remedia dac ă cei suferinzi s-ar putea conecta la
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

25corpul lor, în loc s ă se identifice cu mintea, sim țind astfel adev ăratele nevoi ale corpului și nu pseudo-
nevoile min ții egoiste.
Uneori egoul știe ce vrea și-și urmărește scopul cu îndârjire si f ără mila — Ginghis Han, Stalin,
Hitler, ca s ă exemplific ăm cu doar câteva nume sonore, îns ă energia din spatele dorin ței lor dă naștere
unei energii opozante de aceea și intensitate, ceea ce conduce la pr ăbușirea lor. Între timp reu șesc să aducă
nefericire lor în șiși și multor altora, iar cei care se reg ăsesc între exem plele sonore reu șesc să creeze iadul pe
pământ. Majoritatea e gourilor au dorin țe contradictorii. La r ăstimpuri se r ăzgândesc în privin ța lucrurilor
pe care le vor sau se poate s ă nu știe nici măcar ce vor, în afara faptului c ă i m vor ceea ce este: momentul
prezent. Disconfort, neastâmp ăr, plictiseal ă, neliniște, insatisfac ție, toate acestea sunt rezultatul dorin ței
neîmplinite. Dorin ța este structural ă, de aceea con ținutul nu poate oferi împlinire pe termen lung,
indiferent în ce cantitate ar fi el de ținut, atâta vreme cât respectiva structur ă mentală rămâne
neschimbat ă. Dorința intensă lipsită de obiect apare adesea în cazul egourilor înc ă în formare ale
adolescenților, unii dintre ace știa aflându-se în permanent ă stare de negativitate și insatisfac ție.
Nevoia fizic ă de hrană, apă, adăpost, haine și bunuri elementare ar putea fi împlinit ă cu ușurință
în cazul tuturor oamenilor de pe planet ă, dacă n-ar exista dezechilibrul resurselor creat de nevoia
nesăbuită și rapace de mai mult, l ăcomia egoului. Aceasta î și găsește expresia colectiv ă în structurile
economice ale acestei lumi, ca de pild ă uriașele corpora ții, entități egocentrice afla te în competi ție
pentru a avea mai mult. Țelul lor unic și orb este profitul, pe care-l urm ăresc absolut iar ă milă.
Natura, animalele, oamenii, nici chiar propriii lor angaja ți nu mai sunt altceva d ecât cifre în cadrul
bilanțului, obiecte f ără viață destinate a fi utilizate, apoi aruncate.
Formele mentale ale cuvintelor „mie”, „mine”, „mai mult d ecât”, „vreau”, „am nevoie”,
„trebuie s ă am” și „nu îndeajuns” țin nu de con ținut, ci de structura egoului. Con ținutul este
interșanjabil. Cât ă vreme nu ve ți recunoaște acele forme mentale în interiorul vostru, cât ă vreme ele
rămân la nivel incon știent, veți continua s ă credeți în ceea ce v ă spun ele; ve ți fi condamna ți să
acționați pornind de la acele gânduri incon știente, condamna ți să căutați și să nu găsiți — deoarece
atunci când opereaz ă respectivele forme mentale nu ve ți putea fi satisf ăcuți de nicio posesiune, de
niciun loc, de nicio persoan ă sau împrejurar e. Niciun con ținut nu vă va satisface, atâta vreme cât
structura egoist ă rămâne neschimbat ă. Nu veți fi fericiți indiferent ce ave ți sau obțineți. Veți fi mereu
în căutare de altceva ce promite o mai mare satisfac ție, promite s ă desăvârșească sentimentul
incomplet de sine și să umple acel gol pe care-l sim țiți în interior.
Identificarea cu corpul
În afară de obiecte, o alt ă formă elementar ă de identificare este cea cu corpul „meu”, în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

26primul rând, corpul este de b ărbat sau de femeie, astfel c ă sentimentul de a fi b ărbat sau femeie preia
o parte semnificativ ă a sentimentului de sine în cazul majorit ății oamenilor. Apartenen ța la o anumit ă
categorie sexual ă devine identitate. Identificarea aceasta este încurajat ă de la o vârst ă timpurie și
impune respectarea unui rol, a uno r tipare de comportament condi ționate care v ă afectează toate
aspectele vie ții, nu doar sexualitatea. Este un rol c ăruia mulți oameni îi cad prad ă complet, în unele
dintre societ ățile tradiționale mai mult decât în cadrul culturii occidentale, unde identificarea cu o
anumită categorie sexual ă începe s ă se diminueze într-o oarecare m ăsură, în unele dintre culturile
tradiționale, cea mai rea soart ă a unei femei este de a r ămâne nem ăritată sau de a nu pu tea avea copii,
iar a unui b ărbat de a fi lipsit de poten ță sexuală și a nu putea avea urma și, împlinirea în via ță este
percepută ca fiind respectarea valorilor asociate categoriei sexuale cu care se identific ă individul.
În Vest, înf ățișarea fizică este cea care are un rol foarte mare în privin ța modului în care se
percepe fiecare pe sine: robuste țea sau aspectul fi liform frumuse țea sau urâ țenia, toate percepute
prin raportare la ceilal ți, în cazul multor oameni, sentimentul propriei valori este legat în mod intim
de forța lor fizic ă, de modul pl ăcut în care arat ă, de forma fizic ă și de aspectul exterior. Nu pu țini
sunt cei care î și simt diminuat ă valoarea personal ă din cauză că-și percep trupul ca fiind urât sau cu
imperfecțiuni.
În unele cazuri, imaginea mental ă sau conceptul de „corpul meu” reprezint ă o distorsionare
completă a realității. O tânăra poate gândi despre ea c ă este supradimensionat ă și prin urmare se va
înfometa, când în real itate este chiar slab ă. Ea nu-și mai poate vedea corpul ci tot ce „vede” este
conceptul mental referitor la corpul ei, iar acesta îi spune: „sunt gras ă” sau „am s ă mă îngraș”. La baza
acestei situa ții se află identificarea cu mintea. Pe m ăsură ce oamenii au deven it tot mai identifica ți cu
mintea, ceea e reprezint ă o intensificare a disfunc ției egotice, s-a înregistrat și o creștere dramatic ă a
cazurilor de anorexie în deceniile din urm ă. Dacă cele care sufer ă de aceast ă boală ar putea s ă-și
privească trupul fără să permită minții interferen ța prin intermediul judec ăților ei sau dac ă ar putea
chiar să conștientizeze acele judec ăți ca fiind ceea ce sunt, f ără să mai cread ă îi ele — sau, chiar mai
bine, dacă și-ar putea sim ți corpul din interior — acesta ar fi începutul vindec ării lor.
Cei identifica ți cu aspectul lor frumos, cu for ța fizică sau cu abilit ățile fizice resimt suferin ță
atunci când aceste însu șiri încep s ă se estompeze și să dispară, așa cum negre șit se întâmpl ă în ultimă
instanță. Identitatea care fusese construit ă pe baza lor este astfel amenin țată cu prăbușirea. Frumo și
sau urâți, oamenii î și construiesc într-o m ăsură semnificativ ă identitatea — pozitiv ă sau negativ ă —
pornind de la corpul lor. Mai exac t, identitatea lor este derivat ă din gândul corespunz ător lui „eu”,
gând pe care-l ata șează în mod eronat imaginii mentale sau c onceptului despre co rpul lor care, la
urma urmei, nu este altceva decât o form ă fizică ce se supune destinului tuturor formelor —
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

27efemeritatea și, în fine, degradarea.
Echivalarea corpului fizic perceput prin sim țuri, menit s ă îmbătrânească, să se usuce și să
moară, cu „eul”, conduce inevitabil, mai devreme sau mai târziu, la suferin ță. Abținerea de la
identificarea cu corpul nu înseamn ă neglijarea, dispre țuirea sau neîngrijirea corpului. Dac ă este
robust sau frumos, v ă puteți bucura de aceste însu șiri și le puteți aprecia —atâta vreme cât vor dura.
Puteți, de asemenea, s ă vă îmbunătățiți condiția fizică printr-o alimenta ție adecvat ă și prin exerci ții.
Dacă nu echivala ți corpul cu ceea ce sunte ți, sentimentul valor ii sau identitatea nu v ă vor fi afectate
în niciun fel at unci când frumuse țea se va estomp a, puterea va sc ădea sau corpul va pierde din
capacități. De fapt, pe m ăsură ce corpul începe s ă slăbească, dimensiunea f ără de formă, lumina
conștiinței poate str ăluci mai u șor prin forma ce începe s ă se estompeze.
Nu doar cei cu corpuri pl ăcute sau aproape pe rfecte au tendin ța de a crea sinonimie între corp
și ceea ce sunt ei. V ă puteți la fel de u șor identifica cu un corp „problematic” și îngloba
imperfecțiunea, boala sau dizabilitatea corpului în identitatea voastr ă. După care pute ți gândi și vorbi
despre voi ca fiind „suferinzi ” de cutare sau cutare boal ă cronică sau de cutare dizabilitate. Primi ți
multa aten ție din partea doctorilor și a celorlal ți care vă confirmă constant identitatea conceptual ă de
suferind sau pacient. Atunci v ă agățați în mod incon știent de boal ă, deoarece a devenit cea mai
important ă parte din ceea ce percepe ți a fi voi în șivă. A devenit o alt ă formă mentală cu care egoul se
poate identifica. Odat ă ce și-a găsit o identitate, e goul nu mai vrea s ă renunțe la ea. În mod uimitor, nu
rareori egoul aflat în c ăutarea unei identit ăți mai solide î și poate crea boli — și chiar o face — cu
scopul de a se consolida prin intermediul lor.
Percepția corpului interior
Deși identificarea cu corpul reprezint ă una dintre cele mai elementare forme de ego, vestea
bună este că tot ea este și cea de care se poate trece cel mai u șor. Acest lucru se realizeaz ă nu
încercând s ă vă convinge ți că nu sunte ți corpul, ci deturnându-v ă atenția de la forma exterioar ă a
corpului și de la gândurile despre el — frumos, urât , puternic, slab, prea gras, prea slab — c ătre
sentimentul de însufle țire din interiorul lui. Indife rent care este aspectul s ău exterior, dincolo de
forma exterioar ă el este un câmp en ergetic foarte viu.
Dacă n-aveți obișnuința conștientizării „corpului interior”, închide ți ochii o clip ă și căutați
să aflați dacă există viață în mâinile voastre. Nu întreba ți mintea. Ea v ă va răspunde: „Nu simt
nimic.” Probabil va mai ad ăuga: „Dă-mi ceva mai interesant la care s ă mă gândesc.” A șadar în loc s ă
întrebați mintea, îndrepta ți-vă atenția direct c ătre mâini. Ceea ce vreau s ă s p u n e s t e s ă deveniți
conștienți de sentimentul subtil de însufle țire din ele. El exist ă. Trebuie doar s ă deveniți atenți pentru
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

28a-l percepe. La început e posibil s ă aveți o ușoară senzație de furnic ături, apoi un sen timent de energie și
însuflețire. Dacă rămâneți un timp cu aten ția focalizat ă pe mâini, sentim entul de însufle țire se va
accentua. Sunt oameni care nici m ăcar nu au nevoie s ă închidă ochii. Ei pot sim ți „mâinile
interioare” chiar în timp ce citesc aceste rânduri. Apoi coborâ ți către labele picioarelor, p ăstrați
atenția supra lor timp de aproximativ un minut, dup ă care începe ți să simțiți concomitent mâinile și
picioarele. Apoi încorpora ți și alte părți ale trupului — picioarele pân ă sus, brațele, pieptul și așa mai
departe — în sentimentul respectiv, pân ă când percep ția corpului interior devine un sentiment de
însuflețire globală.
Ceea ce numesc „corpul in terior” nu mai este chiar corp, ci energie vital ă, puntea dintre form ă
și ceea ce este f ără de formă. Creați-vă un obicei din a sim ți corpul interior cât de des pute ți. După
un timp nu va mai fi nevoie s ă închideți ochii ca s ă-l simțiți. De exemplu, vede ți dacă puteți simți corpul
interior ori de câte ori asculta ți pe cineva vorbind. Pare aproape un paradox: când sunte ți în legătură
cu corpul interior nu v ă mai identifica ți cu trupul, si nici cu mintea. Aceasta înseamn ă că nu vă mai
identificați cu forma, ci v ă îndepărtați de identificar ea cu forma c ătre ceea ce este lipsit de form ă și
căreia îi mai putem spune și Ființare. Este identitatea voastr ă esențială. Perceperea corpului nu doar
vă ancoreaz ă în momentul prezent, ci reprezint ă ușa pentru a ie și din închistarea pe care o reprezint ă
egoul. De asemenea, ea înt ărește sistemul imunitar și abilitatea corpului de a se autovindeca.
Uitarea Fiin țării
Egoul înseamn ă întotdeauna identifi carea cu forma, c ăutarea de sine și, în consecin ță,
pierderea sinelu i într-o firm ă sau alta. Formele nu sunt doar obiecte materiale și copuri fizice. Mai
fundamentale decât formele exterioare — lucrurile și corpurile — sunt formele mentale care apar
constat în câmpul con științei. Ele reprezint ă forme energetice, mai fine și mai puțin dense decât
materia fizic ă, dar totuși ferme. Ceea ce con știentizați sub forma unei voc i în mintea voastr ă care nu
se oprește niciodat ă din vorbit este un flux de gândire neîncetat ă și compulsiv ă. Când fiecare gând v ă
absoarbe complet aten ția, când sunte ți atât de identifica ți cu vocea din mintea voastr ă și cu emoțiile
care o înso țesc încât v ă pierdeți pe voi în șivă în fiecare gând și în fiecare emo ție, atunci înseamn ă că
sunteți în totalitate identifica ți cu forma și prin urmare sunte ți în puterea egoulu i. Egoul este un
conglomerat de forme mentale și tipare mental-emo ționale condi ționate, care reapar și în care a ți
investit sentimentul de „eu”, sentimentul de sine. Egoul apar e atunci când sentimentul Fiin țării, al
lui „Eu Sunt”, care este con știință fără de formă, se întrep ătrunde cu forma. Acesta este în țelesul
identificării. Aceasta este uitarea Fiin țării, eroare primordial ă, iluzia separ ării absolute care
transformă realitatea într-un co șmar.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

29De la eroarea lui Descartes la revela ția lui Sartre
Descartes, filozofu l din secolul al șaptesprezecelea considerat fond atorul filozofiei moderne a
exprimat aceast ă eroare primordial ă sub forma maximei sale celebre (pe care el a v ăzut-o ca fiind
expresia adev ărului primordial): „Gândesc, deci exist.” Acesta era r ăspunsul pe care îl g ăsise el la
întrebarea „Pot cunoa ște ceva cu certitudine absolut ă?” A realizat c ă dincolo de orice dubiu era faptul
că procesul de gândire nu se oprea niciodat ă, de aceea a echivalat gândirea cu Fiin țarea, altfel spus
identitatea — eu sunt — cu gândirea, în loc de adev ărul ultim, el a g ăsit rădăcina egoului, dar nu știa
acest lucru.
Au trecut aproape trei sute de ani pân ă ce un alt filozof celebru a v ăzut în respectiva afirma ție
ceva ce Descartes, ca și toți ceilalți, trecuse cu ve derea. Numele s ău era Jean-Paul Sartre. Privind în
profunzime afirma ția „gândesc, deci exist” a lui Descartes a avut o revela ție pe care a formulat-o
astfel: „Con știința care spune «eu sunt» nu este con știința care gânde ște”. Ce voia s ă spună? Atunci
când ești conștient că gândești, conștiința respectiv ă nu face parte din gândir e. Este o dimensiune
diferită a conștiinței. Și aceasta este con știința care spune „eu sunt”. Dac ă în voi n-ar exista nimic
altceva decât șirul gândurilor, n-a ți mai fi con știenți că gândiți. Ați fi asemenea unui om care viseaz ă
și nu știe că visează. Ați fi atât de identifica ți cu fiecare gând pe cât este vis ătorul cu fiecare
imagine din visul s ău. Mulți oameni tr ăiesc întocmai a șa, ca niște somnambuli, victime ale unor
mentalități disfuncționale vechi care recreeaz ă continuu aceea și realitate de co șmar. Atunci când știi
că visezi înseamn ă că ești treaz în timpul visului. O alt ă dimensiune de con știință și-a făcut apariția.
Implicația revelației lui Sartre este profund ă, dar chiar și el era înc ă prea identificat cu gândirea ca s ă
realizeze întreaga semnifica ție a descoperiri i sale: apari ția unei noi dimensiuni a con științei.
Pacea care covâr șește orice minte
Există multe cazuri de indivizi care au experimentat ivir ea acelei noi dimensiuni a
conștiinței ca rezultat al unei pierderi tragice într-un moment din via ța lor. Unii au pierdut tot ce
dețineau, alții și-au pierdut copiii sau so ția, poziția socială, reputația sau capacit ăți fizice. Au
existat cazuri în care, din cauza unui dezastru sau a r ăzboiului, unii oameni au pierdut toate acestea în
același timp și s-au trezit f ără „nimic”. Putem numi aceasta o situa ție-limită. Ceea ce d ăduse sens vie ții
lor, cele cu care se identificaser ă ani de-a rândul le fuseser ă luate. Apoi, dintr-odat ă și în mod
inexplicabil, suferin ța sau teama mare care puseser ă inițial stăpânire pe ei au disp ărut, lăsând loc
unui sentiment sacru de Prezen ță, unei păci adânci, unei senin ătăți și unei eliber ări complete de
frică. Acest fenomen trebuie s ă-i fi fost familiar Sfântului Pavel, care a folosit expresia „pacea lui
Dumnezeu care covâr șește orice minte”. Este într-adev ăr o pace care nu pare s ă aibă vreun sens, iar cei
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

30care au experimentat-o s-au întrebat: în situa ția aceasta, cum de pot s ă simt o astfel de pace ?
Răspunsul este simplu, odat ă ce ai realizat ce este egoul și cum func ționează el. Când formele
cu care te-ai identificat, care ți-au dat sentimentul de sine se n ăruie sau îți sunt luate, rezultatul poate
fi o prăbușire a egoului, din moment ce egoul este identificare cu forma. Când nu mai r ămâne nimic cu
care să te identifici, cine e ști? Când formele din jurul t ău mor sau când moartea se apropie,
sentimentul Fiin țării, acela de Eu Sunt es te eliberat din întrep ătrunderea cu forma: Spiritul ce fusese
închis în materie este eliberat. Realizezi c ă identitatea ta esen țială este fără de formă, o Prezen ță
atotpătrunzătoare, Fiin țare de dinainte de orice form ă, de orice identificare. Realizezi adev ărata ta
identitate ca fiind con știința însăși, și nu ca fiind acele lucruri cu care se identificase con știința.
Aceasta este pacea lui Dumnezeu. Adev ărul ultim privitor la ceea ce e ști nu este „sunt aceasta” sau
„sunt cealalt ă”, ci „sunt”.
Nu toți cei care se confrunt ă cu o mare pierdere experimenteaz ă și trezirea, aceast ă încetare a
identificării cu forma. Exist ă oameni care creeaz ă imediat o imagine mental ă puternică sau o form ă
a gândirii în care se v ăd victime, fie ale circumstan țelor, ale altor oameni, ale soartei nedrepte sau ale
lui Dumnezeu. Se identific ă puternic cu aceast ă formă mentală și cu emoțiile cărora le dă ea naștere —
de exemplu furie, r esentimente, autocomp ătimire și așa mai departe — iar ea ia imediat locul tuturor
celorlalte identific ări care s-au pr ăbușit din caua pierderii suferite . Cu alte cuvinte, egoul g ăsește
repede o form ă nouă. Faptul că această nouă formă este una profund nefericit ă nu-l intereseaz ă prea
mult, important pentru el este s ă aibă o identitate, fie ea bun ă sau rea. De fapt, acest nou ego va fi mai
contractat, mai rigid și impenetrabil decât ce vechi.
Atunci când survine o pierdere grea, fie opune ți rezistență, fie ceda ți. Unii oameni nutresc
amărăciune sau resentimente profunde; al ții devin plini de compasiune, în țelepți și iubitori. Cedarea
înseamnă acceptarea în interior a ceea ce este. E ști deschis fa ță de viață. Opunerea de rezisten ță este
o contractare interioar ă, o întărire a cochiliei egoului. Sunte ți închiși. Orice ve ți întreprinde într-o
stare de rezisten ță interioară (pe care am putea-o numi și negativitate) va crea o rezisten ță exterioar ă
și mai mare, iar universul nu va fi de partea voastr ă; viața nu vă va veni în ajutor. Dac ă obloanele
sunt închise, lumina soarel ui nu poate intra. Când ceda ți lăuntric, când capitula ți, realizați începutul
unei noi dimensiuni de con știință. Dacă acțiunea este posibil ă sau necesar ă, aceasta va fi în
concordan ță cu întregul și va beneficia de sprijinul inteligen ței creative, a con științei necondi ționate
cu care vă contopiți atunci când v ă aflați într-o stare de deschidere interioar ă. Și-atunci, împrejur ările
și oamenii î și aduc contribu ția și coopereaz ă. Apar tot felu l de coinciden țe. Dacă acțiunea nu este
posibilă, rămâneți în pacea și liniștea interioar ă care vin odat ă cu abandonul. R ămâneți în Dumnezeu.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 2: Egoul – starea curentă a umanității

31C A P I T O L U L T R E I
Nucleul egoului

Majoritatea oamenilor sunt atât de complet identifica ți cu vocea din mintea lor — curentul
neîntrerupt de gânduri involuntare și compulsive și emoțiile care le înso țesc — încât am putea spune
despre ei c ă sunt poseda ți de minte. Cât ă vreme sunte ți complet incon știenți, luați gânditorul drept
ceea ce sunte ți voi cu adev ărat. Aceasta este mintea egocentric ă. O numim egocentric ă deoarece
fiecare gând — fiecare amintire, interpretare, p ărere, punct de vedere, reac ție, emoție conțin un
sentiment de sine, de eu (ego). Aceasta este incon știența, din punct de vedere spiritual vorbind.
Gândirea voastr ă, conținutul min ții voastre este desigur condi ționat de trecut: educa ția pe care a ți
primit-o, mediul familial și cultural și așa mai departe. Nucleul central al întregii voastre activit ăți
mentale const ă în anumite gânduri, emo ții și moduri de reac ție, repetitive și persistente și cu care v ă
identificați cel mai mult. Aceast ă entitate este însu și egoul.
După cum am v ăzut, atunci când spune ți „eu”, cel care vorbe ște în majoritate a cazurilor este
egoul, nu voi. El este pl ămădit din gând și emoție, dintr-un m ănunchi de amintiri cu care v ă
identificați în termeni de „eu și povestea mea”, din roluri pe care le-a ți deprins și le jucați fără s-o
știți, din identificare la ni vel de colectivitate, și aici mă refer la na ționalitate, religie, ras ă, clasă
socială sau crez politic. Egoul implic ă de asemenea identific ări personale, nu doar cu posesiuni, ci și
cu opinii, aspect exterior, resent imente pe termen lung sau concep ția despre sine însu și ca fiind mai
bun sau nu la fel de bun ca al ții, ca fiind un om de succes sau un ratat.
Conținutul egoul ui variază de la o persoan ă la alta, dar în fiecare ego se reg ăsește aceeași
structură. Cu alte cuvinte: egourile difer ă doar la suprafa ță, în profunzime sunt identice, în ce fel sunt
ele identice? Ele se hr ănesc cu identificarea și separarea. Când tr ăiți prin intermediul sinelui fabricat
de minte, constând din gândire și emoții — adic ă prin ego — fundamentul identit ății voastre este
unul precar, de oarece gândul și emoția sunt prin natura lor efemere, trec ătoare. De aceea orice ego se
luptă continuu s ă supraviețuiască, încercând s ă se protejeze și să se extind ă. Pentru a sus ține gândul
corespunz ător lui eu, el are nevoie de gândul opus corespunz ător lui „cel ălalt”. Conceptul de „eu” nu
poate supravie țui fără conceptul de „altul”. Ceilal ți reprezint ă în cel mai înalt grad ideea de altcineva,
atunci când îi percep drept du șmani ai mei. Pe scara acestui șablon egoist incon știent, la unul din
capete se afl ă deprinderea imperativ ă de a critica și de a vă plânge de ceilal ți. Isus a făcut referire la
aceasta atunci când a spus: „De ce vede ți așchia din ochiul fratel ui vostru, dar nu vede ți bârna din ochiul
vostru?”4 La celălalt capăt, se află violența fizică dintre indivizi și războaiele dintre na țiuni, în Biblie,
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

32întrebarea lui Isus r ămâne fără răspuns, dar r ăspunsul este, desigur, urm ătorul: deoarece atunci
când critic sau condamn pe altcineva m ă simt superior.
Lamentație si resentiment
Una dintre strategiile favorite al e egoului pentru a se consolida este aceea de a se lamenta.
Fiecare lamenta ție re prezint ă o mică istorioară pe care mintea o ticluie ște și în care voi crede ți fără
rezerve. C ă vă plângeți cu voce tare sau doar în gând nu are nicio importan ță. Unele egouri care nu au
prea multe lucruri cu care s ă se identifice supravie țuiesc fără probleme doar prin a se lamenta. Atunci
când sunte ți în stăpânirea unui astfel de ego, a v ă lamenta devine un obicei; v ă plângeți în special de
ceilalți oameni și, desigur, obiceiul este incon știent, ceea ce înseamn ă că nu știți ce faceți. Aplicarea
de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci când le vorbi ți altora
despre ei sau când doar v ă gândiți la ei, este în mod frecvent o parte component ă a acestui șablon.
Insultele reprezint ă forma cea mai grosolan ă a acestui gen de etichet ări și a nevoii pe care o
manifestă egoul de a avea dreptate și a triumfa asupra celorlal ți: „ticălos, bastard, c ățea” — toate
sentințe definitive ce nu pot fi contestate. La nivelul urm ător pe scara incon știenței găsim urletele și
strigătele și, nu mult mai jos, violen ța fizică.
Resentimentul este emo ția care înso țește lamentarea și etichetarea în minte a oamenilor și
care adaug ă chiar mai mult ă energie egoului. Resentiment înseamn ă amărăciune, indignare,
mâhnire sau sentimentul de a fi fost ofensat. Sunte ți nemulțumiți de lăcomia celorlal ți, de necinstea
lor, de lipsa lor de inte gritate, de ceea ce fa c, de ceea ce au făcut în trecut, de ceea ce au spus, de ceea
ce n-au reu șit să facă, de ceea ce ar fi trebui t sau n-ar fi trebuit s ă facă. Egoul iube ște această
atitudine, în loc s ă treceți cu vederea incon știența celorlalți, voi o face ți parte integrant ă a identității
lor. Cine este cel care face acest lucru? Incon știența din voi, egoul. Uneori , „vina” pe care i-o g ăsiți
altcuiva nici m ăcar nu exist ă. Este în totalitate o interpretare gre șită, proiecția unei min ți condiționate
să vadă inamici și să se considere pe sine corect ă sau superioar ă. Alteori, e posibil ca vina s ă fie reală,
dar concentrându-v ă asupra ei, uneori prin excluderea oric ărui alt aspect, o amplifica ți. Și elementele
față de care lua ți atitudine în cazul celorlal ți sunt cele pe care le consolida ți astfel în voi în șivă.
Lipsa de reac ție față de egoul celorlal ți reprezint ă una dintre cele ma i eficiente modalit ăți nu
doar de a transcende pr opriul vostru ego, ci și de a dizolva egoul uman colectiv. Dar ve ți simți în voi
această lipsă de reacție doar atunci când ve ți recunoaște egoul ca fiind cauza comportamentului unei
persoane, comportament ce reprezint ă expresia disfunc ției umane colective. Arunci când în țelegeți
că nu este ceva personal, nu v ă va mai ap ărea necesitatea de a reac ționa ca și cum ar fi fost personal.
Nereacționând fa ță de manifest ările egoului ve ți avea adesea capacitatea de a ini ția echilibrul
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

33mental în cazul celorlal ți, iar acesta înseamn ă conștiință necondiționată opusă celei condi ționate.
Este posibil ca di n când în când s ă fiți nevoiți să luați măsuri practice pentru a v ă proteja de
persoane profund incon știente. Pute ți face lucrul acesta f ără să-i transforma ți în dușmani. Cea mai
mare protec ție o reprezint ă totuși faptul de a fi con știenți. Cineva v ă devine du șman dacă
personaliza ți inconștiența pe care o reprezint ă egoul. Lipsa de reac ție nu este semn de sl ăbiciune, ci de
putere. Un alt termen pentru lipsa de reac ție este iertarea. A ierta înseamn ă a trece cu vederea sau,
mai curând, a trece peste. Trece ți peste ego și ajungeți la sănătatea mental ă existentă în fiecare fiin ță
umană ca esența sa.
Egoului îi place deosebit de mult s ă se plângă și să nutrească resentimente nu doar în leg ătură
cu alți oameni, ci și în legătură cu situațiile. Ceea ce pute ți face cu o persoan ă, puteți face și cu o
situație: o pute ți transforma într-un in amic. De aici rezult ă atitudini de genul: n-ar fi trebuit s ă se
întâmple a șa ceva; nu vreau s ă mă aflu aici; nu vreau s ă fiu nevoit s ă fac asta; mi se face o nedreptate.
Iar dușmanul cel mai mare al egoului es te, desigur, momentul prezent, adic ă viața însăși.
Nu trebuie s ă se facă o confuzie între atitudinea unei persoane care se plânge de ceva și cea a
unei persoane care informeaz ă o alta în leg ătură cu o greșeală sau o lips ă, astfel încât s ă facă posibilă
remedierea. Iar a înceta s ă vă mai plânge ți nu înseamn ă neapărat să tolerați un comportament urât sau
o însușire negativ ă. Nu este nicio urm ă de ego în a spune osp ătarului că supa este rece și trebuie
încălzită — dacă vă rezumați la fapte, care sunt întotdeauna neutre. „Cum îndr ăznești să-mi serve ști
supa rece …” — aceasta înseamn ă că vă plângeți. Există aici un „mie” care ador ă să se simtă jignit la
modul personal de supa rece și care are de gând s ă profite din plin de situa ție, un „mie” c ăruia îi place
la nebunie s ă arate că cineva a gre șit. Această exprimare a nemul țumirii despre care vorbeam mai sus
se află în slujba egoului, nu în cea a schimb ării. Uneori devine evident faptul c ă egoul nu dore ște cu
adevărat schimbarea, ca s ă se poată plânge în continuare, încerca ți să prindeți, adică să sesizați vocea
din mintea voastr ă în chiar momentul în care se plânge de ceva și să vedeți atunci exact ce reprezint ă
ea: vocea egoului, nimic mai mult decât un șablon condi ționat, un gând. Ori de câte ori sesiza ți
vocea aceea ve ți realiza, de asemenea, c ă nu sunte ți vocea, ci acela care este con știent de ea. De
fapt, sunte ți conștiința care con știentizează acea voce. În fundal este con știința; în prim-plan este
vocea, gânditorul, în acest mod v ă eliberați de ego, de mi ntea neobservat ă, în momentul în care
conștientizați egoul, acesta nu ma i este în adev ăratul sens al cuvânt ului egoul, ci doar un șablon
mental vechi, condi ționat. Egoul implic ă absența conștientizării. Conștiința și egoul nu pot exista
laolaltă. Vechiul șablon al min ții și deprinderea mental ă mai pot supravie țui și reapărea un timp
deoarece beneficiaz ă de impulsul în spatele c ăruia stau mii de ani de incon știență umană colectivă,
dar de fiecare dat ă când este recunoscut, e goul devine tot mai slab.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

34Reactivitate și ranchiun ă
Resentimentul este adesea emo ția care înso țește lamenta ția, dar aceasta din urm ă mai poate fi
însoțită de o emo ție mai puternic ă precum furia sau alt ă forma de sup ărare, în acest mod, lamenta ția
primește o încărcătură energetic ă mult mai mare. Ea se transform ă apoi în reactivitate, o alt ă modalitate
prin care egoul se consolideaz ă pe sine. Nu pu țini sunt aceia care a șteaptă mereu urm ătorul lucru
față de care s ă reacționeze, de care s ă se simtă iritați sau deranja ți — și nu dureaz ă mult pân ă-l
găsesc. „Este strig ător la cer”, îi auzi spunând. „Cum îndr ăznești…”, „Sunt profund indignat”.
Acești oameni sunt dependen ți de starea de sup ărare și de enervare ca de un drog. Reac ționând față
de un lucru sau altul î și afirmă și consolideaz ă sentimentul de sine.
Un resentiment pe termen lung se nume ște ranchiun ă. A purta ranchiun ă înseamnă a fi în
permanen ță „împotriv ă”, de aceea ranchiuna constituie o parte semnificativ ă a egoului multor
persoane. Ranchiunele colective pot d ăinui secole la rând în cadrul unei na țiuni sau al unui trib și pot
alimenta un ciclu de violen ță fără sfârșit.
Ranchiuna este o emo ție negativ ă puternică, legată de un eveniment care uneori a avut loc în
trecutul îndep ărtat și este păstrat viu prin intermediul gândirii co mpulsive, prin repetarea în minte
sau cu voce tare a „ceea ce mi-a f ăcut cineva” sau „ceea ce ne-a f ăcut cineva”. Ranchiuna va conta-
mina și alte sectoare ale vie ții voastre. De exemplu, în timp ce v ă gândiți la obiectul ranchiunei și
simțiți ranchiuna, energia sa emo țională negativă vă poate deforma percep ția asupra unui eveniment
din prezent sau poate influen ța modul în care vorbi ți sau vă comporta ți față de cineva din prezent. O
singură ranchiun ă de mare intensitate este suficient ă pentru a contamina sfere extinse ale vie ții
voastre și a vă menține în stăpânirea egoului.
Este nevoie de onestitate pentru a vedea dac ă încă mai nutri ți astfel de sentimente, dac ă în
viața voastră mai exist ă un om pe care nu l-a ți iertat complet, un „du șman”. Dac ă răspunsul este
afirmativ, deveni ți conștienți de ranchiun ă atât la nivelul gândirii, cât și la nivelul emo ției, ceea ce
înseamnă să deveniți conștienți de gândurile care o men țin în viață și simțiți emoția cu care
răspunde corpul acestor gânduri. Nu încerca ți să renunțați la ranchiun ă, încercarea de a renun ța, de
a ierta nu d ă rezultate. Iertarea apare de la sine atunci când în țelegeți că ranchiuna nu ar e alt scop în
afară de acela de a consolida un fals sentiment de sine, de a men ține egoul pe pozi ție, înțelegerea v ă
va elibera, înv ățătura lui Isus referitoare la „iertarea du șmanilor” este în esen ță legată de anularea
uneia dintre principalele structuri egoiste ale min ții omenești.
Trecutul nu are puterea de a v ă împiedica s ă fiți prezenți acum. Doar ranchiuna voastr ă față
de momente din trecut poate face acest lucru. Și ce este ranchiuna? Întreg bagajul de foste gânduri și
emoții.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

35Sunt corect, procedez gre șit
Atât plângerea, cât și atitudinea critic ă și reactivitatea îi înt ăresc egoului sentimentul de
îngrădire și separare de care depinde supravie țuirea sa. Dar acestea înt ăresc egoul și în alt mod, dându-
i un sentiment de supe rioritate pe seama c ăruia prosper ă. S-ar putea ca procesul s ă nu fie evident în
prima modalitate, cea prin care, plângându-v ă, să spunem, de aglomera ția din trafic, politicieni,
„bogații cei lacomi” sau „ șomerii lene și”, colegi sau fosta so ție, bărbați sau femei, c ăpătați un
sentiment de superioritate. Iat ă cum se întâmpl ă: atunci când v ă plângeți aveți, în mod implicit,
dreptate, iar persoana sau situa ția de care v ă plângeți sau împotriva c ăreia reacționați greșește sau este
greșită.
Nimic nu înt ărește egoul mai mult decât sentimentul de a avea dreptate. A avea dreptate
înseamnă a vă identifica cu o pozi ție mental ă — un punct de vedere, o opinie, o judecat ă, o
interpretare. Pentru a avea dreptate , trebuie, desigur, ca altcineva s ă se înșele, de aceea egoul ador ă să
prezinte gre șelile altora pentru ca el s ă aibă dreptate. Altfel spus, sim țiți nevoia s ă vorbiți despre
greșelile celorlal ți pentru a v ă consolida sentimentul de sine. V ă puteți plânge și puteți reacționa nu
doar împotriva unei persoane, ci și a unei situa ții, ideea implicit ă fiind întotdeauna c ă „nu ar fi
trebuit să se întâmple a șa ceva”. Nutrind convingerea c ă aveți dreptate, v ă plasați într-o pozi ție
imaginară de superioritate moral ă în raport cu persoana sau situa ția judecat ă și găsită inadecvat ă.
După acest sentiment de superioritate tânje ște egoul și prin el se amplific ă.
În apărarea unei iluzii
Faptele exist ă mai presus de orice îndoial ă. Dacă spuneți: „Viteza luminii este mai mare decât
cea a sunetului” iar altcineva s pune că lucrurile stau exact pe dos, dr eptatea va fi în mod evident de
partea voastr ă, iar persoana respectiv ă se va înșela. Simpla observare a faptului c ă fulgerul precede tu-
netul reprezint ă o confirmare. Deci nu numai c ă aveți dreptate, ci și știți că aveți dreptate. Este aici
implicat egoul? Posibil, dar nu în mod necesar. Dac ă nu faceți decât să afirmați ceea ce știți că este
adevărat, egoul nu este deloc implicat, deoarece nu exist ă identificare. Identif icare cu ce? Cu mintea și
poziția mentală, însă o astfel de identificare se poate strecura cu u șurință. Dacă spuneți: „Crede-m ă,
știu eu” sau „De ce nu m ă crezi niciodat ă?”, atunci egoul deja s-a strecu rat. Se ascund e în cuvântul
„mă”. O afirma ție simplă — „viteza luminii este mai ma re decât cea a sunetului” —, de și adevărată,
slujește acum unei iluzii, egoului. A fost contaminat ă de un fals sentiment de „eu”; a fost
personalizat ă, transformat ă într-o pozi ție mentală. „Eu”-l se simte dimi nuat sau ofensat din cauz ă că
cineva nu crede ce am spus „eu”.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

36Egoul ia totul la modul personal. Apare emo ția, atitudinea defensiv ă, poate chiar agresivitatea.
Adevărul este cel pe care îl ap ărați? Nu, adev ărul nu are în niciun caz nevoie s ă fie apărat. Lumina sau
sunetul nu sunt interesa te de ceea ce crede ți voi sau altcineva. V ă apărați pe voi sau, mai curând, iluzia
pe care o ave ți despre voi în șivă, substitutul fabricat de minte. O exprimare și mai exact ă ar fi aceea
că iluzia se ap ără pe ea îns ăși. Dacă și tărâmul simplu și evident al faptelor poate fi supus deform ării
și iluziei egocentriste, cu atât mai mult se întâmpl ă aceasta cu t ărâmul mai pu țin tangibil al opiniilor,
punctelor de vedere și judecăților, toate reprezentând forme mentale ce se pot contamina cu u șurință cu
un sentiment de „eu”. Orice ego confund ă opiniile și punctele de vedere cu faptele. Mai mult înc ă, nu
poate face diferen ța între eveniment și reacția sa față de acel evenimen t. Orice ego st ăpânește arta
percepției selective și a interpret ării distorsionate. Doar prin con știentizare — și nu prin gândire —
puteți face diferen ța între fapt în sine și opinie. Doar prin con știentizare ave ți capacitatea de a vedea:
aceea este situa ția iar aceasta este furia pe care o simt eu în leg ătură cu ea, realizând apoi c ă există
alte modalit ăți de abordare a situa ției, alte modalit ăți de a o vedea și de a-i face fa ță. Doar prin
conștientizare pute ți vedea o persoan ă sau o situa ție în ansamblul s ău, în loc s ă adoptați o perspectiv ă
limitată.
Adevărul: relativ sau absolut?
Dincolo de t ărâmul faptelor simple și verificabile, certitudinea c ă „eu am dreptate si tu
greșești” reprezint ă un element periculos în rela țiile personale și în interac țiunile dintre na țiuni,
triburi, religii și așa mai departe.
Dar dacă credința „eu am dreptate; tu gre șești” este una dintre modalit ățile prin care egoul
se consolideaz ă, dacă a vă da vouă dreptate și a-i acuza pe ceilal ți de eroare reprezint ă o disfunc ție
mentală care perpetueaz ă separarea și conflictul dintre fiin țele umane, înseamn ă că nu se poate
spune că există comportamente bune și comportamente gre șite, acțiuni sau credin țe bune ori
greșite? Și n-ar fi atunci vorba despre acel rela tivism moral pe care unele dintre înv ățăturile
creștine contemporane îl v ăd ca pe cel mai mare r ău al timpurilor noastre?
Istoria cre știnismului reprezint ă, desigur, un exemplu de mare elocven ță al modului în care
credința că tu deții singurul adev ăr, cu alte cuvinte c ă tu ai dreptate, î ți poate corupe ac țiunile și
comportamentul pân ă la limita nebuniei. Secole de-a rândul, torturarea și arderea de vii a acelora
care aveau opinii ce difereau chiar și în cea mai mic ă măsură de doctrina Biseri cii sau de interpret ările
înguste ale scripturii („Adev ărului”) erau consider ate justificate, deoarece victimele „se în șelau”. Se
înșelau atât de mult încât trebuiau omorâte. Adev ărul era considerat mai important decât via ța
oamenilor. Și ce era Adev ărul? O poveste în care trebuia s ă crezi, adic ă un mănunchi de gânduri.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

37Între cei un mili on de oameni a c ăror ucidere a ordonat-o dictator ul nebun al Cambodgiei, Pol
Pot, se aflau to ți cei care purtau ochelari. De ce? Dup ă părerea lui, interp retarea marxist ă a istoriei
reprezenta adev ărul absolut și, conform versiunii sale proprii, cei care purtau ochelari apar țineau
clasei educate, burghe ziei, exploatatorilor țăranilor. Era necesar ca ace știa să fie elimina ți pentru a
face loc unei noi or dini sociale. Adev ărul său era de asemenea un m ănunchi de gânduri.
Biserica catolic ă și celelalte Biserici au dreptate atunci când identific ă relativismul, anume
credința că nu există un adevăr absolut care s ă ghideze comportamentul uman, ca fiind unul dintre
relele vremurilor noastre. Numai c ă nu veți găsi adevărul absolut nici dac ă îl căutați acolo unde nu
poate fi g ăsit: în doctrine, ideologii, seturi de reguli sau povestiri. Ce au toate acestea în comun?
Sunt generate de gândire. Gândi rea poate, în cel mai bun caz, s ă indice către adevăr, dar ea nu este
niciodată adevărul. De aceea spun budi știi: „Degetul care arat ă către lună nu este luna”. Toate
religiile sunt în egal ă măsură false și adevărate, în func ție de cum v ă raportați la ele. Le pute ți folosi în
slujba egoului sau le pute ți folosi în slujba Adev ărului. Dac ă sunteți de părere că doar religia voastr ă
reprezintă Adevărul, o folosi ți în slujba egoului. Folosit ă în acest mod, relig ia devine ideologie și
creează un sentiment iluzoriu de superioritate, o scindare și un conflict între oameni. Folosite în slujba
Adevărului, învățăturile religioase reprezint ă indicatoare de direc ție sau hărți lăsate în urma lor de cei
treziți, pentru a v ă fi de ajutor în trezirea spiritual ă, adică în eliberarea de id entificarea cu forma.
Nu există decât un singur Adev ăr absolut, iar toate celelalte adev ăruri provin din el. Când ve ți
găsi acel Adev ăr, acțiunile voastre vor fi conforme cu el. Ac țiunile oamenilor pot reflecta Adev ărul
sau pot reflecta iluzia. Poate fi Adev ărul exprimat în cuvinte? Da, dar cuvintele nu sunt, desigur,
totuna cu el. Ele doar indic ă spre el.
Adevărul este inseparabil de ceea ce sunte ți. Da, voi sunteți Adevărul. Dacă îl căutați în altă
parte vă veți amăgi de fiecare dat ă. Însăși Ființa voastră este Adev ărul. Este exact ceea ce Isus a
încercat s ă transmită când a spus: „Eu sunt calea, adev ărul și viața.”5 Dacă sunt înțelese corect,
cuvintele lui Isus reprezint ă un indicator c ătre Adevăr, unul dintre cele mai directe și cu cel mai
puternic impact. Dac ă sunt interpretate gre șit însă, vorbele acestea devin un mare obstacol. Isus
vorbește despre cel mai l ăuntric Eu Sunt, identitatea esen țială a fiecărui bărbat și a fiecărei femei, a
fiecărei forme de via ță, de fapt. El vorbe ște despre via ța care e unul și același lucru cu voi. Unii
mistici cre știni au denumit-o Cristosul din interior; budi știi o numesc natura de Buddha; pentru
hinduși este Atman, Dumnezeul di n interior. Atunci când sunte ți în legătură cu acea dimensiune din
interiorul vostru — și a fi în leg ătură cu ea reprezint ă starea voastr ă firească, nu vreo realizare
miraculoas ă — toate ac țiunile și relațiile voastre vor reflecta unitatea cu întreaga via ță pe care o
simțiți adânc în ăuntrul vostru. Aceasta este iubirea. Legile, poruncile, regulile și normele sunt
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

38necesare pentru cei care sunt separa ți de Adev ărul din interiorul lor, de cee a ce sunt ei în realitate.
Acestea împiedic ă cele mai rele excese al e egoului, dar câteodat ă nici măcar ele nu reu șesc s-o fac ă.
„Iubește și fa ce vrei”, spunea Sf. Augustin. Cu vintele nu se pot apropia de Adev ăr mai mult de-atât.
Egoul nu este personal
La nivel colectiv , mentalitatea „Noi avem dreptate și ei se înșală” este înrădăcinată deosebit de
profund în acele p ărți ale lumii în care conflictul dintre dou ă națiuni, rase, tri buri, religii sau
ideologii dureaz ă de mult ă vreme, este extrem și endemic. Ambele p ărți ale conflictului se
identifică în aceeași proporție cu punctul lor de vedere, cu propria lor „poveste”, cu gândirea, a șadar.
Ambele sunt la fel de incapabile s ă vadă că ar putea exista și o altă perspectiv ă, o altă poveste, iar
acestea ar putea fi în egal ă măsură valabile. Scriitorul israelian Y. Halevi vorbe ște despre
posibilitatea de a „ ține cont de varianta adversarului”6, dar în multe p ărți ale lumii oamenii nu sunt
încă în stare sau nu vor s ă procedeze astfel. Ambele p ărți se cred în posesia adev ărului. Ambele se v ăd
victime iar în „cel ălalt” citesc r ăul. Și pentru c ă l-au conceptualizat, prin urmare l-au dezumanizat
pe celălalt în chip de du șman, îl pot omorî și pot manifesta orice fel de violen ță asupra celuilalt,
chiar dacă este vorba despre un copil, f ără să-i simtă umanitatea și suferința. Cad prad ă unei spirale
smintite a crimei și răzbunării, acțiunii și reacțiunii.
Aici devine evident faptul c ă egoul uman, în aspectul s ău colectiv care ia forma lui „noi”
împotriva „lor”, este înc ă și mai dement decât „eu”, egoul individual, de și mecanismul este acela și.
Cea mai mare parte a actelor de violen ță pe care oamenii le-au s ăvârșit unii asupra altora nu este nici
de departe reprezentat ă de lucrarea criminalilor sau a celor tulbura ți mental, ci a cet ățenilor normali,
respectabili, afla ți în slujba egoului colectiv. Am putea chiar merge atât de departe încât s ă spunem
că „normal” înseamn ă nebun pe planeta aceasta. Ce se afl ă la rădăcina acestei nebunii? Identificarea
completă cu gândul și emoția, cu egoul adic ă.
Lăcomia, egoismul, exploatarea, cruzimea și violența sunt înc ă pretutindeni prezente pe
această planetă. Atunci când nu le recunoa șteți ca fiind manifest ări individuale sa u colective ale
unei disfunc ții subiacente sau ale unei boli a mentalului, c ădeți în greșeala de a le personaliza.
Construiți o identitate conceptual ă în cazul unui i ndivid sau unui grup și spuneți: „Aceasta îl
reprezintă pe el. Aceast a îi reprezint ă pe ei.” Atunci când confunda ți egoul pe care îl percepe ți în
ceilalți cu identitatea lor, propriul vos tru ego este cel care folose ște această percepție greșită pentru
a se consolida pe sine deoa rece are dreptate, în consecin ță este superior, și deoarece reac ționează
prin condamnare, indignare și adesea furie împotriv a celui perceput ca du șman. Toat ă această
atitudine satisface enorm egoul. Ea spore ște sentimentul de separare între voi și celălalt, a cărui
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

39alteritate a fost amplificat ă într-o asemenea m ăsură, încât nici nu mai sim țiți caracterul uman care v ă
este comun, nici înr ădăcinarea în Via ța unică pe care o împ ărtășiți cu fiecare fiin ță umană, divini-
tatea care se reg ăsește în toți.
Tiparele egoiste fa ță de care reac ționați cu cea mai mare vehemen ță atunci când le remarca ți
la ceilalți și le luați în mod eronat ca fiind identitatea lor tind s ă fie acelea și tipare care se reg ăsesc și
în voi, dar pe care nu pute ți sau nu vre ți să le detecta ți în voi. În acest sens, ave ți multe de înv ățat de la
dușmanii voștri. Ce vi se pare cel mai sup ărător, cel mai deranjant la ei? Egoismul? L ăcomia?
Nevoia de putere și de control? Lipsa lor de si nceritate, de onestitate, înclina ția către violență sau
orice altceva? Tot ceea ce v ă trezește resentimente și o reacție vehement ă față de altcineva se afl ă și în
voi. Dar nu este altceva decât o form ă de ego, și din acest motiv este complet impersonal ă. Nu are
nimic de a face cu ceea ce este cea persoan ă, și nici cu ceea ce sunte ți voi. Doar dac ă o percepe ți ca
fiind voi în șivă vă va fi amenin țat sentimentul de sine atunci când o ve ți descoperi în voi.
Războiul este o proiec ție mental ă
Uneori e posibil s ă fiți nevoiți să vă protejați pe voi sau pe altcineva de un r ău venit din partea
cuiva, dar ave ți grijă să nu vă asumați misiunea de a „eradica r ăul”, căci vă paște pericolul de a c ădea
exact în gre șeala care v-a stârnit reac ția de luptă. Lupta împotriva incon știenței vă va trage pe voi în șivă
în inconștient. Incon știența, comportamentul egocentrist disfunc țional nu va putea fi vreodat ă învins
prin atac direct. Chiar dac ă vă învingeți oponentul, fie incon știența se va fi mutat pur și simplu în
interiorul vostru fie oponentul reapare sub o nou ă înfățișare. Ceea ce ve ți combate, ve ți consolida și
ceea ce ve ți întâmpina opunând rezisten ță, va persista.
În zilele noastre auzi m adesea expresia „r ăzboiul împotriva” cut ărui sau cut ărui lucru, și ori le
câte ori o aud, știu că va avea drept rezultat un e șec. Există războiul împotriva drogurilor, r ăzboiul
împotriva crimei, r ăzboiul împotriva terorismului, r ăzboiul împotriva cancerului, r ăzboiul împotriva
sărăciei și așa mai departe. De exemplu, în ciuda intensific ării războiului împotriva crimei și a
drogurilor, actele criminale și cele legate de droguri au înregistrat o cre ștere dramatic ă în ultimii
douăzeci și cinci de ani. Num ărul deținuților din închisorile Statelor Unite a crescut de la mai pu țin
de 300.000 în 1980 pân ă la uluitoarea cifr ă de 2,1 milioane în 2004 (U.S . Department of Justice,
Bureau of Justice Statistics, Frison Statistics, iunie 2004). R ăzboiul împotriva maladiilor a avut
drept rezultat, între altele, crearea an tibioticelor. La început acestea au avut un succes spectaculos, în
aparență permițându-ne s ă câștigăm războiul împotriva bolilor infec țioase. În prezent, mul ți experți
sunt de acord cu faptul c ă utilizarea la scar ă largă și fără discernământ a antibioticelor a creat o
bombă cu acțiune întârziat ă, specii de bacterii rezisten te la antibiotice urmând dup ă toate
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

40probabilit ățile să ducă la reapari ția acelor boli și chiar să producă epidemii. Conform Journal of
The American Medical Association, tratamentul medicamentos reprezint ă a treia cauz ă de
mortalitate în Statele Unite, dup ă bolile de inim ă și cancer. Homeopatia și medicina chinez ă sunt
două exemple de abord ări alternative ale bolilor, abord ări care nu consider ă boala un inamic și, prin
urmare, nu favorizeaz ă apariția unor noi boli.
Războiul este o proiec ție mentală, iar acțiunile care rezult ă dintr-o astfel de proiec ție fie vor
consolida inamicul, ceea ce este perceput drept r ăul, fie, dac ă războiul este câ știgat, vor crea un nou
inamic, un nou r ău egal cu cel învins, adesea chiar mai r ău decât acela. Exist ă o corelație profund ă
între starea voastr ă de conștiință și realitatea exterioar ă. Atunci când sunte ți dominați de o
mentalitate precum cea a „r ăzboiului”, percep țiile voastre devin extrem de selective și deformate.
Cu alte cuvinte, ve ți vedea doar ceea ce vre ți să vedeți și apoi veți interpreta gre șit. Nu e greu de
imaginat ce fel de ac țiuni se nasc dintr-un astfel de sistem am ăgitor. De altfel, nici nu e nevoie s ă vă
imaginați, ci doar s ă vă uitați în seara aceasta la știri.
Recunoașteți egoul ca fiind ceea ce este el: o disfunc ție colectiv ă, nebunia min ții omenești.
Când îl lua ți drept ceea ce es te, nu mai ave ți cum să-l percepe ți ca fiind identita tea cuiva. Odat ă ce
vedeți egoul așa cum este el, va fi mult mai u șor să rămâneți lipsiți de reacție în fața lui. Nu mai
luați lucrurile la modu l personal. Nu v ă mai plânge ți, nu mai acuza ți, nu mai învinov ățiți și nu mai
gândiți că celălalt face r ău. Nimeni nu face r ău. Este egoul persoanei respective, atâta tot.
Compasiunea r ăsare atunci când con știentizați faptul că toți suferă de aceea și boală a minții, unii
într-un mod mai acut decât al ții. Atunci înceta ți să mai alimenta ți drama, parte component ă a tuturor
relațiilor egocentriste. Și care este carburantul? R eactivitatea. Egoul prosper ă datorită ei.
Vă doriți pace sau dram ă?
Vă doriți pace. Nu exist ă cineva care s ă nu-și dorească pace. Totu și, există în voi ceva care-
și dorește dramă, conflict. Poate c ă î n a c est m ome nt nu s im țiți acest lucru. Ar putea fi nevoie s ă
așteptați apariția unei situa ții sau chiar a unui gând care s ă declanșeze o reac ție în voi: cineva v ă acuză
de un lucru sau altul, v ă contestă un merit, v ă încalcă teritoriul, pune sub semnul întreb ării modul în
care proceda ți, aveți o disput ă legată de bani… Sim țiți, în aceste situa ții, valul uria ș de energie care
vă străbate, teama, mascat ă poate de furie și ostilitate? V ă auziți vocea cum devine aspr ă sau ascuțită
sau mai ridicat ă și cu câteva octave mai grav ă? Conștientizați modul în care mintea intr ă în cursă
pentru a-și apăra poziția, pentru a se justifica, a atac a, a acuza? Cu al te cuvinte, v ă puteți trezi în
momentul acela de incon știență? Simțiți că ceva în interiorul vostru este în r ăzboi, ceva care se simte
amenințat și vrea să supraviețuiască cu orice pre ț, care are nevoie de dram ă pentru a- și afirma
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

41identitatea în chip de personaj victorios în cadrul produc ției teatrale respective? Sim țiți că ceva din
voi prefer ă să aibă dreptate, și nu pace?
Dincolo de ego: adev ărata voastr ă identitate
Când egoul se afl ă în război, realiza ți că el nu este altceva decât o iluzie care se lupt ă să
supraviețuiască. Iluzia aceea crede c ă vă reprezint ă. La început nu e u șor sa fiți acolo ca Prezen ță
martoră, mai ales atunci când egoul este în lupt ă de supravie țuire sau când este activat vreun șablon
emoțional din trecut. Dar odat ă ce veți cunoaște gustul Prezen ței, puterea ei va cre ște, iar egoul î și
va pierde st ăpânirea asupra voastr ă. Astfel își face apari ția în viața voastră o putere cu mult mai
mare decât egoul, mai mare decât mi ntea. Pentru a v ă elibera de ego nu es te nevoie decât s ă-l
conștientizați, deoarece con știința și egoul sunt incompatibile. Con știința este puterea ascuns ă în
momentul prezent. De aceea o putem numi și Prezență. Scopul ultim al existen ței umane, adic ă
scopul ultim al fiec ăruia dintre voi est e acela de a aduce puterea respectiv ă în aceast ă lume. Și
acesta este motivul pentru care eliber area de ego nu poate fi stabilit ă drept un obiectiv de atins în
viitor. Doar Prezen ța vă poate elibera de ego, și nu puteți fi prezen ți decât Acum, nu ieri sau mâine.
Doar Prezen ța vă poate anula trecutul, transformându-v ă starea de con știință.
Ce este realizarea spiritual ă? Credința că sunteți spirit? Nu, acesta este un gând. Pu țin mai
aproape de adev ăr decât gândul care crede c ă sunteți ceea ce spune certif icatul vostru de na ștere că
sunteți, dar totu și un gând. Realizarea spiritual ă înseamn ă să văd clar că ceea ce percep,
experimentez, gândesc sau simt nu reprezint ă în ultimă instanță ceea ce sunt eu, c ă nu mă pot regăsi
în toate acele lucruri trec ătoare. Buddha a fost prob abil primul om care a v ăzut clar acest lucru,
de aceea anala (absența sinelui) a devenit unul dintre punctele centrale ale înv ățăturii sale. Iar când
Isus spunea: „Lep ădați-vă de voi”, ceea ce voia sa spun ă era: nega ți (și astfel anula ți) iluzia sinelui.
Dacă sinele — egoul — ar fi într-adev ăr ceea ce sunt eu cu adev ărat, ar fi absurd s ă mă „lepăd” de
el.
Ceea ce r ămâne este lumina con științei în care percep țiile, experien țele, gândurile si
sentimentele vin și pleacă. Aceasta este Fiin ța, acesta este eul profund, adev ărat. Când ajung s ă mă
cunosc ca atare, orice mi se întâmpl ă în viață nu mai are o importan ță absolută, ci una relativ ă, îi
acord respectul cuvenit, dar î și pierde seriozi tatea absolut ă, gravitatea. Singur ul lucru care conteaz ă
dincolo de toate es te acesta: pot eu s ă-mi simt Ființa esențială, acel Eu Sunt, în spat ele tuturor aspectelor
vieții mele din via ța de zi cu zi? Mai exact, pot sim ți că Eu Sunt cea ce Sunt în chiar acest moment?
Îmi pot sim ți identitatea esen țială ca fiind con știința însăși? Sau mă pierd în ceea ce se întâmpl ă, mă
pierd în mint e, în lume?
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

42Toate structurile sunt instabile
Indiferent de forma pe care o adopt ă la un moment dat, motorul incon știent din spatele
egoului este nevoia de a-mi consolida imaginea celui care cred eu c ă sunt, sinele fantomatic ere a
prins viață atunci când gândirea — o mare bine-cuvântare și deopotriv ă un mare blestem — a început s ă
preia controlul și a eclipsat simpla, dar profund a bucurie a uniunii cu Fiin ța, cu Sursa, cu Dumnezeu.
Indiferent care este comportamentul pe care-l manifest ă egoul, for ța motivațională ascunsă este
întotdeauna aceea și: nevoia de a ie și în eviden ță, de a fi special, de a de ține controlul; nevoia de putere, de
atenție, de mai mult. Și, desigur, nevoia de a avea sentimentul rupturii, ceea ce înseamn ă nevoia de
opoziție, de inamici. Egoul a șteaptă întotdeauna câte ceva de la seme ni, de la diverse conjuncturi,
întotdeauna exist ă o ordine de zi ascuns ă, un sentiment de „înc ă nu e îndeajuns”, de insuficien ță și
lipsă care trebuie acoperit ă. El folose ște oamenii și situațiile pentru a ob ține ceea ce- și dorește, dar
nici atunci când reu șește nu e niciodat ă satisfăcut pentru mult timp . Adesea întâmpin ă piedici în
împlinirea țelurilor sale, iar în cea mai mare parte pr ăpăstii dintre „vreau” și „ceea ce este” devine o
sursă constantă de supărare și suferință. Celebrul și clasicul de-acum câ ntec „I Can't Get No
Satisfaction” (Nu pot ob ține satisfac ția) este cântecul egoului. Emo ția din spatele întregii activit ăți a
egoului este teama. Teama de a fi un nimeni, teama de nonexisten ță, teama de moarte. Toate
activitățile au ca scop ultim eliminarea acestei fri ci, dar tot ce poate face egoul vreodat ă este să o
disimuleze temporar cu o rela ție intimă, cu o nou ă achiziție sau cu victoria în tr-o împrejurare sau
alta. Iluzia nu v ă va satisface niciodat ă. Doar adev ărul a ceea ce sunte ți vă va elibera, atunci când îl
veți realiza.
De ce exist ă teama? Deoarece egoul apare din identificarea cu forma, iar adânc în ăuntru el
știe că nicio form ă nu va dura ve șnic, ci toate sunt trec ătoare. De aceea exist ă întotdeauna
sentimentul nesiguran ței în preajma egoului, chiar dac ă în exterior pare încrez ător.
Pe când m ă plimbam cu un prieten printr-o rezerva ție natural ă foarte frumoas ă aflată lângă
Malibu, în California, am ajuns la ruinele a ceea ce fusese cândva o cas ă de țară, distrusă într-un
incendiu în urm ă cu câteva decenii. Apropiindu-ne de proprietate — pe care crescuser ă copaci și tot
felul de plante minunate — am v ăzut un semn la marginea drumului, pus acolo de autorit ățile
parcului. Pe el scria: PERICOL. TOATE STRUCT URILE SUNT INSTABILE. I-am spus prietenului
meu: „Iat ă o sutra [scriptur ă sacră] profundă” Și ne-am oprit în loc, cople șiți. Odată ce ați realizat și
acceptat c ă toate structurile (formele ) sunt instabile, chiar și cele materiale și în aparen ță solide, în
voi se na ște pacea. Se întâmpl ă astfel deoarece con știentizarea lipsei de permanen ță a tuturor
formelor v ă revelează dimensiunea f ără de formă din interiorul vostru, cea care trece dincolo de
moarte. Isus a numit-o „via ța eternă”.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

43Nevoia egoului de a se sim ți superior
Există multe forme subtile, dar u șor de trecut cu vederea ale egoului pe care le-a ți putea
observa la al ți oameni și, mai important, la voi în șivă. Rețineți: în momentul în care deveni ți conștienți
de egoul din voi în șivă, această conștientizare care și-a făcut apariția reprezint ă ceea ce sunte ți voi
dincolo de ego, „eul” mai profund. Recunoa șterea a ceea ce este fals însemn ă deja apari ția a ceea ce
este real.
De exemplu, sunte ți pe cale s ă comunica ți cuiva nout ățile referitoare la ce s-a mai întâmplat.
„Ia ghici! Nu știi încă? Stai să-ți spun eu.” Dac ă sunteți suficient de vigilen ți, ați putea detecta un
sentiment momentan de satisfac ție în voi în șivă chiar înainte de a împ ărtăși noutățile. Satisfac ția se
datorează faptului c ă pentru un scurt moment exist ă, în ochii egoului, un dezechilibru în favoarea
voastră, între voi și cealaltă persoană. Timp de câteva clipe, voi știți mai mult decât celălalt.
Satisfacția pe care o sim țiți îi aparține egoului și este derivat ă dintr-un și mai puternic sentiment de
sine în raport cu cealalt ă persoană. Chiar dac ă acea persoan ă este președintele sau papa, în acel
scurt răstimp vă simțiți superiori pentru c ă voi știți mai mult. Mulți oameni sunt dependen ți de bârfe și
din acest motiv, în plus, bârfa comport ă și un element de critic ă răutăcioasă și de judecat ă la adresa
altora, astfel c ă ea consolideaz ă egoul și prin implicita superioritate moral ă — imaginar ă — care
își face sim țită prezența atunci când aplica ți cuiva o judecat ă negativă.
Dacă cineva are mai mult, știe mai mult sau poate face mai mu lt decât mine, egoul se simte
amenințat deoarece sentimentul de „mai pu țin” diminueaz ă sentimentul de sine imaginat în raport cu
celălalt. Atunci ar putea încerca s ă se reabiliteze diminuând în vr eun fel, criticâ nd sau depreciind
valoarea a ceea ce posed ă, cunoaște sau poate face cel ălalt. Sau egoul î și schimbă strategia și, în loc
să concureze cu cealalt ă persoană, se va pune pe sine în valoar e prin asocierea cu respectiva
persoană, dacă aceea este important ă în ochii celorlal ți.
Ego și faimă
Binecunoscutul fenomen al men ționării în treac ăt a persoanelor importante pe care le
cunoașteți face parte din strate gia egoului de a câ știga o identitate superioar ă în ochii celorlal ți și,
prin urmare, în propriii ochi, prin asocierea cu cineva „important”. Nenorocirea de a fi faimos în
această lume o reprezint ă faptul că ceea ce e ști este total umbrit de o imagine mental ă colectivă.
Majoritatea oamenilor pe care îi întâlni ți vor să-și amplifice identita tea — imaginea mental ă a ceea
ce sunt ei — prin asoc ierea cu voi. Ei în șiși pot să nu realizeze c ă nu sunt interesa ți deloc de voi, ci
doar de consolidarea sentimentului lor de sine, care în ultim ă instanță este fictiv. Ei cred c ă prin voi pot
deveni mai mult decât sunt. Și urmăresc să se întregeasc ă prin voi sau, mai curând, prin intermediul
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

44imaginii mentale pe care o au despre voi ca persoan ă celebră, ca identitate conceptual ă colectivă
foarte impun ătoare.
Supraevaluarea absurd ă a celebrit ății este doar una dintre numeroasele manifest ări ale
nebuniei egotice din lumea noastr ă. Unii oameni celebri cad și ei în aceea și greșeală, identificându-
se cu ficțiunea colectiv ă, imaginea pe care au creat-o în leg ătură cu ei oamenii și mass-media, și
încep chiar s ă se considere superiori muritorilor de rând. Drept rezultat, devin tot mai înstr ăinați de
ei înșiși și de ceilal ți, tot mai neferici ți, tot mai dependen ți de popularitatea lor continu ă, înconjura ți
doar de oameni care le hr ănesc imaginea bombastic ă de sine, ajung in capabili de rela ții autentice.
Albert Einstein, care a fost admirat aproape ca un supraom și a cărui soartă a fost să devină
unul dintre cei mai cunoscu ți oameni de pe planet ă, nu s-a identificat niciodat ă cu imaginea pe care
mentalul colectiv a creat-o referitor la el. A r ămas umil, lipsit de ego. De fapt, el vorbea despre „o
contradicție grotesc ă între ceea ce consider ă oamenii a fi realiz ările și abilitățile mele și realitatea a
ceea ce sunt și ceea ce pot eu”.
De aceea este greu pentru o persoan ă faimoasă să aibă relații autentice cu ceilal ți. O relație
autentică nu este dominat ă de egoul care creează imagini și se caută pe sine. Într-o rela ție autentic ă
există o curgere c ătre exterior a aten ției susținute față de cealalt ă persoană, fără a se urm ări
împlinirea vreunui interes personal. Aten ția aceea sus ținută este Prezen ța. Ea reprezint ă condiția
obligatorie pentru orice rela ție autentic ă, întotdeauna egoul fi e vrea ceva, fie, dac ă e de părere că n-
are ce să obțină de la cel ălalt, se afl ă într-o stare de total ă indiferen ță: nu-i pas ă de celălalt. Astfel,
cele trei st ări predominante ale rela ției de tip egoist sunt: dorin ța, întâmpinarea de piedici în calea
împlinirii dorin ței (furie, resentiment, învinov ățire, plângere) și indiferen ța.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 3: Nucleul egoului

45CAPITOLUL PATRU
Interpretarea de roluri: multiplele fa țete ale egoului

Un ego care vrea ceva de la altcineva — și care este acel ego care nu vrea nimic? — va juca
de obicei un anumit rol pentru a- și împlini „nevoile”, fie c ă este vorba despre un câ știg material, un
sentiment de putere, superioritate, impresia c ă e special sau vreun fel de gratifica ție, fie ea în plan
fizic sau psihologic. De obicei , oamenii sunt complet incon știenți că joacă respectivele roluri. Ei
sunt acele roluri. Unele dintre roluri sunt subtile; altele sar în ochi oricui, mai pu țin persoanelor
care le interpreteaz ă. Unele roluri au doar menirea de a atrage aten ția celorlal ți. Egoul se hr ănește
cu atenția celorlal ți, aceasta fiind, în cele din urm ă, o formă de energie psihic ă. Egoul vostru nu știe
că sursa întregii energii se afl ă în voi înșivă, așa că el o caut ă în exterior. Nu aten ția fără de formă
reprezentat ă de Prezen ță o caută el, ci el caut ă atenția sub o anumit ă formă, ca de exemplu
recunoașterea, lauda, admira ția sau doar faptul de a se face rema rcat într-un fel sau altul, de a se
lua cunoștință de existen ța lui.
O persoan ă timidă care se teme de aten ția celorlal ți nu este lipsit ă de ego, ci are un ego
ambivalent care simultan î și dorește și se teme de aten ția celorlal ți. Se teme c ă atenția ar putea lua
forma dezaprob ării sau criticii, adic ă îi va diminua sentimentul de sine, în loc s ă-l amplifice. Teama
de atenție a persoanei timide este mai mare decât nevoia sa de aten ție. Timiditatea merge adesea
mână-n mână cu un concept predominant negativ despre sine, credin ța persoanei c ă este inadecvat ă.
Orice sentiment de sine conceptual — faptul c ă mă văd așa sau altfel — înseamn ă ego, acesta putând
fi predominant pozitiv (sunt cel mai mare) sau negativ (nu sunt bun), în spatele fiec ărui concept
pozitiv despre sine st ă frica de a nu fi sufici ent de bun. În spatele fiec ărui concept negativ despre sine
este ascuns ă dorința de a fi cel mai mare sa u de a fi mai bun decât al ții, în spatele se ntimentului de
superioritate și a nevoii continue de supe rioritate a egoului ce afi șează siguranță de sine se afl ă
teama incon știentă de inferiorita te. Dimpotriv ă, egoul timid, inadaptat, care se simte inferior,
nutrește o dorin ță ascunsă de superioritate. Mul ți oameni oscileaz ă între sentimente de inferioritate și
sentimente de superioritate, în func ție de situa țiile sau persoanele cu care vi n în contact. Tot ceea ce
aveți de făcut este s ă observați în voi acest lucru: ori de câte ori v ă simțiți superiori sau inferiori
cuiva, la mijloc este egoul din voi.
Ticălos, victim ă, iubit(ă)
Dacă nu pot ob ține laude și admirație, unele egouri vor recurge la alte forme de aten ție și
vor juca roluri pentru a stârni atitudinile respective. Dac ă nu pot ob ține atenție pozitivă, vor căuta în
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

46locul acesteia aten ția negativ ă, de exemplu provocând cuiva o reac ție negativ ă. Există copii care
procedeaz ă așa. Ei se comport ă urât pentru a atrage aten ția. Interpretarea de ro luri negative este
accentuată în mod particular arunci când egoul este amplificat de un corp-durere activ, aceasta
însemnând c ă durerea emo țională din trecut tinde să se reînnoiasc ă prin experimentarea a și mai
multă durere. Unele egouri s ăvârșesc crime în goana lor dup ă celebritate. Ele caut ă atenția prin
intermediul unei proaste reputa ții și prin condamnarea lor de c ătre ceilalți. „Vă rog, spune ți-mi că
exist, că nu sunt insignifiant”, par ele s ă spună. Astfel de forme patolo gice ale egoului nu sunt
decât versiunile extreme ale e gourilor normale.
Un rol foarte des întâlnit este ac ela al victimei, iar forma de aten ție pe care o caut ă este
compătimirea sau mila sau interesul celorlal ți față de problemele mele, „eu și povestea mea”. Faptul
de a se vedea pe sine ca victim ă constituie un element ce se reg ăsește în cadrul tiparelor de
funcționare a egoului, ca de exemplu lamenta ția, faptul de a se sim ți jignit, scandalizat și așa mai
departe. Sigur c ă, odată identificat cu o poveste în care mi-am atribuit rolul de victim ă, nu vreau ca
povestea s ă ia sfârșit și astfel, dup ă cum poate confirma orice terapeut, egoul nu vrea s ă pună capăt
„problemelor” sale, deoarece ele fac parte din identitatea sa. Dac ă nimeni nu m ă ascultă când îmi
spun povestea, atunci am s ă mi-o spun în mintea mea iar și iar și am să mă autocomp ătimesc,
asumându-mi astfel iden titatea omului nedrept ățit de viață și de semeni, de soart ă sau de Dumnezeu.
Imaginea de sine este astfel definit ă, eu devin cineva, iar aceasta este tot ce conteaz ă pentru ego.
La începutul multor rela ții așa-zise romantice, inte rpretarea de ro luri este frecvent întâlnit ă și
este menit ă să atragă și să păstreze persoana pe care egoul o percepe drept cea care „m ă face fericit, m ă
face să mă simt special și îmi împline ște toate nevoile”. „Voi juca rolul celui care crezi tu c-a ș fi iar tu
vei juca rolul celei care cred eu c-ai fi.” Acesta este acordul nespus și inconștient, însă interpretarea
unui rol nu e lucru u șor, astfel c ă rolurile respectiv e nu pot fi men ținute la nesfâr șit, mai ales dup ă ce
ajungeți să locuiți împreună. Când rolurile dispar, ce vede ți? Din nefericire, în majoritatea cazurilor ceea
ce vedeți nu e înc ă adevărata esență a acelei fiin țe, ci ceea ce o acoper ă: egoul pur, dezbr ăcat de
rolurile lui, cu corpul-durere și cu dorin ța sa ce a întâmpinat obstacole și care acum se transform ă
într-o furie cel mai probabil îndreptat ă către soț/ie sau partener/ ă, din cauză că acesta sau aceasta nu a
reușit să înlăture teama și sentimentul de lips ă prezent mereu într- un strat mai profund, și care
reprezintă o parte intrinsec ă a sentimentului egotic de sine.
Ceea ce în mod obi șnuit se nume ște „a te îndr ăgosti” este de cele mai multe ori o cre ștere în
intensitate a dorin ței și nevoii egoiste. Deveni ți dependen ți de cealalt ă persoană sau, mai curând, de
imaginea pe care o ave ți despre acea persoan ă. Sentimentul nu are nimic de a face cu iubirea
adevărată, în care nu exist ă nicio urm ă de dorință. Limba spaniol ă este cea mai onest ă în ceea ce
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

47privește noțiunea conven țională de iubire: Te quiero înseamnă atât „te doresc,” cât și „te iubesc”.
Cealaltă expresie care se traduce prin „te iubesc,” te amo, care nu are aceast ă ambiguitate, este rar
folosită — poate pentru c ă iubirea adev ărată este la fel de rar ă.
Desprinderea de autodefini ții
Pe măsură ce culturile tribale s-au dezvoltat în civiliza țiile antice, oamenii au început s ă capete
anumite func ții: conduc ător, preot sau preoteas ă, războinic, fermier, negustor, me șteșugar, lucrător și
așa mai departe. S-a dezvoltat o ierarhie de clas ă. Funcția — cu care în cele mai multe cazuri te
nășteai — îți determina identitatea, determina c eea ce reprezentai în ochii celorlal ți și în propriii ochi.
Funcția ta devenea un rol, dar nu era privit ca un rol: repreze nta ceea ce erai sau credeai c ă ești. Doar
puțini oameni de la vremea aceea, precum B uddha sau Isus, au v ăzut lipsa de relevan ță a castei sau
clasei sociale, au v ăzut în aceasta identificarea cu forma și au înțeles că o astfel de identificare cu ceea
ce era temporar și condiționat eclipsa lumina eternului și necondiționatului, care str ălucește în fiecare
ființă umană.
În lumea noastr ă contemporan ă, structurile sociale sunt mai pu țin rigide, mai neclar definite
decât erau în trecut. De și majoritatea oamenilor sunt, desigur, condi ționați încă de mediul în care
trăiesc, lor nu li se mai atri buie în mod automat o func ție și, odată cu ea, o identitate. De fapt, în lumea
modernă, tot mai mul ți oameni sunt confuzi cu privire la locul care li se potrive ște, la scopul pe care
să-l urmeze și chiar la ceea ce sunt ei.
De obicei adresez felicit ări oamenilor care -mi spun: „Nu mai știu cine sunt.” Și-atunci ei par
uluiți și întreabă: „Vrei să spui că e bine să fii confuz?” Atunci eu le cer s ă cerceteze: ce înseamn ă să fii
confuz? „Nu știu” nu înseamn ă confuzie. Conf uzia este: „Nu știu, dar ar trebui s ă știu” sau „Nu
știu, dar am nevoie s ă știu.” Este posibil s ă renunțați la credin ța că trebuie sau ave ți nevoie să știți cine
sunteți? Cu alte cuvinte, pute ți înceta să așteptați de la defini țiile conceptuale s ă vă dea un sentiment
de sine? Pute ți înceta să căutați o identitate dat ă de gândire? Când renun țați la credin ța că trebuie sau
aveți nevoie s ă știți cine sunte ți, ce se întâmpl ă cu confuzia? Dispare brusc. Când accepta ți total
faptul că nu știți, intrați într-o stare de pace și claritate care este mai aproape de ceea ce reprezenta ți
în realitate decât ar putea fi vreodat ă gândirea. Definindu-v ă prin intermediul gândirii v ă limitați.
Rolurile prestabilite
Sigur că în aceast ă lume diver și oameni îndeplinesc diverse func ții. Nu poate fi altfel, în ceea
ce privește capacitățile fizice sau in telectuale — cuno ștințe, abilități, talente și nivelurile de energie —
oamenii sunt foarte diferi ți. Ceea ce conteaz ă cu adevărat nu este func ția pe care o îndeplini ți în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

48lumea aceasta, ci dac ă vă identifica ți cu ea într-o asemenea m ăsură încât ea s ă preia controlul asupra
voastră și să se transforme într-u n rol pe care îl juca ți. Atunci când interpreta ți roluri, sunte ți
inconștienți. Atunci când v ă surprinde ți interpretând un rol, îns ăși recunoa șterea faptului acestuia
generează o distanță între voi și rolul jucat. Acesta este începutul eliber ării de rol. Atunci când sunte ți
complet identifica ți cu un rol, nu face ți decât să confunda ți un tipar comportamental cu ceea ce
sunteți voi și vă luați foarte în serios. De asem enea, în mod automat atribui ți și celorlalți roluri care
corespund cu ale voastre. De exemplu, când merge ți la un doctor care este total identifi cat cu rolul
său, în ochii lui nu ve ți fi ființe umane, ci pacien ți sau fișe medicale.
Deși structurile sociale s unt în lumea contemporan ă mai puțin rigide decât în culturile
străvechi, exist ă încă numeroase func ții sau roluri prestabilite cu care oamenii se identific ă bucuroși,
acestea devenind astf el parte integrant ă a egoului lor. Din aceast ă cauză, interacțiunile umane devin
lipsite de autenticitate, dezumanizate, alie nante. Rolurile acestea prestabilite v ă pot da un sentiment
oarecum confortabil de identitate, dar în ultim ă instanță vă pierdeți pe voi în șivă în ele. Func țiile pe
care le au oamenii în organiza țiile ierarhice, ca de exemplu în ca drul armatei, Bisericii, institu ției
guvernamentale sau al unei mari corpora ții se transform ă încetul cu încetul în identit ăți furnizate de
rolul interpretat. Interac țiunile umane autentice devi n imposibile atunci când v ă pierdeți pe voi în șivă
într-un rol.
Putem denumi unele ro luri prestabilite cu expresia arhetipuri sociale. Vom men ționa doar
câteva dintre ele: nevasta casnic ă ce aparține clasei de mijloc (nu atât de r ăspândită astăzi ca în
trecut, dar înc ă suficient de des întâlnit ă); bărbatul dur de tip macho; seduc ătoarea; artistul sau
interpretul „nonconformist”; omul de „cultur ă” (un rol destul de des întâlnit în Europa), care etaleaz ă
cunoștințe de literatur ă, arte frumoase și muzică în același mod în care al ții etalează o rochie sau o
mașină scumpă. Apoi mai exist ă rolul universal de adult. Când interpreta ți rolul acesta, v ă luați pe voi
înșivă și viața foarte în serios. Spontaneitatea, voio șia și bucuria nu fac parte din acest rol.
Mișcarea hippie care a început pe Coasta de Vest a Statelor Unite în anii 1960 și apoi s-a
răspândit în toat ă lumea occidental ă s-a născut din respingerea arhetipu rilor sociale, a rolurilor,
tiparelor comportamentale prestabilite și structurilor economice și sociale bazate pe abordarea
egocentrist ă. Tinerii au refuzat s ă îndeplineasc ă rolurile pe care p ărinții și societatea încercau s ă le
impună, în mod semnificativ, mi șcarea a coincis cu ororile R ăzboiului din Vietnam, în care peste 57
000 de tineri americani și 3 milioane de vietnamezi au murit, și prin intermediul c ăruia nebunia
sistemului și a mentalit ății ce stătea la baza sa au ie șit la vedere. Dac ă în anii 1950 majoritatea
americanilor era înc ă extrem de conformist ă în gândire și comportament, în an ii 1960 milioane de
oameni au început s ă înceteze s ă se mai identifice cu o identitate conceptual ă colectivă, tocmai pentru
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

49că nebunia colectiv ă era atât de evident ă. Mișcarea hippie a reprezentat o sl ăbire a structurilor
intelectuale egoiste, pân ă atunci rigide. Mi șcarea a degenerat și a luat sfâr șit, dar a l ăsat în urm ă o
deschidere, și nu doar pentru cei care aderaser ă la acest curent. Astfel a devenit posibil ă
pătrunderea în Occident a spiritualit ății și înțelepciunii orientale str ăvechi, aceasta având o
contribuție important ă în trezirea con științei globale.
Roluri temporare
Dacă sunteți suficient de treji, suficient de con știenți pentru a putea observa modul în care
interacționați cu alți oameni, s-ar putea s ă detectați schimbări subtile în modul în care vorbi ți, în
atitudinea și comportamentul adoptat în func ție de persoana cu care interac ționați. La început, ar
putea fi mai u șor să observați acest lucru la ceilal ți; apoi, l-a ți putea detecta și în cazul vostru.
Modul în care v ă adresați președintelui companiei poate diferi în mod subtil de modul în care îi
vorbiți portarului. M odul în care v ă adresați unui copil poate fi diferit de cel în care vorbi ți unui adult.
De ce se întâmpl ă astfel? Pentru c ă interpreta ți roluri. Nu sunte ți voi înșivă nici cu pre ședintele, nici
cu portarul sau c opilul. Când intra ți într-un magazin ca s ă cumpărați ceva, când merge ți la un
restaurant, la banc ă, la poștă, s-ar putea s ă constatați cum aluneca ți în roluri sociale prestabilite.
Deveniți client și vorbiți și vă comporta ți în consecin ță. Și sunteți poate trata ți într-o manier ă
standard de c ătre agentul de vânz ări sau de osp ătarul care, la rândul lor, interpreteaz ă și ei roluri. O
serie de tipare de comportament condi ționate intr ă în vigoare între dou ă persoane și determin ă natura
interacțiunii, în locul fiin țelor umane, cele care interac ționează sunt de fapt imaginile mentale
conceptuale. Cu cât se identific ă mai mult oamenii cu rolu rile respective, cu atât mai neautentice devin
relațiile lor.
Aveți o imagine mental ă privitoare nu doar la ceea ce reprezint ă cealaltă persoană, ci și la ceea
ce reprezenta ți voi înșivă, mai ales în rela ție cu persoana cu care interac ționați. Așadar voi nu sunteți
absolut deloc în rela ție cu acea persoan ă, ci ceea ce crede ți voi că sunteți se află în relație cu ceea ce
credeți că este cealalt ă persoană, și invers. Imaginea conceptual ă pe care mintea voastr ă o are despre
voi înșivă se află în relație cu propria ei crea ție, adică se află în relație cu imaginea conceptual ă pe
care și-a făcut-o referitor la cealalt ă persoană. Mintea celeilalte persoane a procedat probabil în
același mod, prin urmare fiecare interac țiune de tip egoist între doi oameni este în realitate interac țiunea
dintre patru identit ăți conceptuale fabricate de minte care sunt, în ultim ă instanță, fictive. De aceea nu
este surprinz ător faptul ca exist ă atât de mult conf lict în cadrul rela țiilor. Rela țiile nu sunt adevărate.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

50Călugărul cu palmele asudate
Kasan, un înv ățător și călugăr zen, urma s ă oficieze funera liile unui nobil celebru. Cum st ătea
în așteptarea sosirii guvern atorului provinciei și a altor domni și doamne, a observat c ă palmele îi
transpiraser ă.
În ziua urm ătoare și-a adunat discipolii și le-a mărturisit că nu era înc ă pregătit să fie un
profesor adev ărat. Le-a explicat c ă încă îi lipsea capacitatea de a se comporta egal fa ță de toți
oamenii, de la cer șetor la rege. Nu putea înc ă să vadă prin rolurile sociale și identitățile conceptuale
similitudinea la nivel de fiin ță a tuturor oamenilor. A plecat atunci și a devenit discipolul unui alt
maestru. S-a întors la fo știi săi discipoli dup ă opt ani, iluminat.
Fericirea ca rol și adevărata fericire
„Ce mai faci?” „Foarte bine. Cu m nu se poate mai bine.” Adev ărat sau nu?
În multe cazuri, fericirea este un rol pe care-l joac ă oamenii, iar în spatele fa țadei zâmbitoare
există multă durere. Depresiile, c ăderile psihice și reacțiile exagerate sunt un rezultat obi șnuit al
nefericirii mascate de o înf ățișare exterioar ă zâmbitoare și de albul str ălucitor al din ților, atunci când
negați chiar față de voi înșivă că există în voi mult ă nefericire.
„Foarte bine” este un rol pe care egoul îl joac ă mai frecvent în America decât în unele dintre
celelalte țări în care a fi și a arăta nefericit este aproape o norm ă și, prin urmare, este mai acceptabil
din punct de vedere social. Probabil c ă este o exagerare, dar mi s-a spus c ă în capitala uneia dintre
țările nordice ri ști să fii arestat pentru stare de ebrietate în cazul în care zâmbe ști străinilor pe strad ă.
Dacă există nefericire în voi, mai întâi trebuie s ă îi recunoa șteți prezența. Dar nu spune ți:
„Sunt nefericit.” Nefericirea nu are nimic de a face cu ceea ce sunte ți voi. Spune ți: „Există nefericire
în mine.” Apoi cerceta ți. Cauza ar putea fi o situa ție în care v ă aflați. Ar putea fi necesar s ă
întreprinde ți ceva pentru a schimba situa ția sau pentru a ie și voi din ea. Dac ă nu puteți face nimic,
priviți lucrurile în fa ță și spuneți: „Ei bine, pe moment a șa stau lucrurile. Am de ales între a accepta
situația sau a m ă simți profund nefericit.” Cauza primordial ă a nefericirii nu o reprezint ă niciodată
situația, ci gândurile referitoare la ea. Fi ți conștienți de gândurile voastre. Separa ți-le de situa ție — care
e întotdeauna neutr ă, întotdeauna e a șa cum e. Iat ă situația sau faptul în sine, și iată gândurile mele
despre ea. În loc s ă imaginați povești, rămâneți cu faptele. De exemplu, „sunt ruinat” e o poveste.
Vă limitează și vă împiedică să întreprinde ți un demers eficient. „Mai am doar cinc izeci de cen ți în
cont” este un fapt. Asumarea fa ptelor este întotdeauna surs ă de putere. Deveni ți conștienți de faptul
că ceea ce gândi ți creează într-o foarte mare m ăsură emoțiile care v ă apar. Realiza ți existența legă-
turii dintre gândirea și emoțiile voastre, în loc s ă fiți gândurile și emoțiile, fiți conștiința din spatele
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

51lor.
Nu căutați fericirea. Dac ă o căutați, n-o veți găsi, deoarece c ăutarea reprezint ă antiteza fericirii.
Fericirea se furi șează mereu, dar eliberarea de nefericire poa te fi dobândit ă acum, înfruntând ceea ce
este, în loc s ă țeseți povești în jurul realit ății. Nefericirea acoper ă starea voastr ă naturală de bine și de
pace interioar ă, sursa adev ăratei fericiri.
A fi părinte: un rol sau o func ție?
Mulți adulți interpreteaz ă roluri atunci când se adreseaz ă copiilor mici. Folosesc cuvinte și
sunete proste ști. Coboar ă intenționat nivelul conversa ției când vorbesc cu ei, nu îi trateaz ă de la egal
la egal. Faptul c ă pentru un timp știți mai multe sau sunte ți mai mari nu înseamn ă că acel copil nu
vă este egal. Majoritatea adul ților ajung, într-un anumit moment din via ța lor, părinți, acesta fiind unul
dintre cele mai r ăspândite roluri. Cea mai important ă întrebare este: pute ți îndeplini func ția de părinți și
s-o faceți bine, fără să vă identifica ți cu funcția respectiv ă, adică fără ca aceasta s ă devină un rol? O
parte a func ției necesare de p ărinte o reprezint ă atenția față de nevoile copilulu i, preîntâmpinarea
eventualelor pericole și, uneori, comunicarea celor pe care cel mic le poate sau nu face, pentru a nu se
pune în pericol. Când calitatea de p ărinte se transform ă într-o identitate, câ nd sentimentul de sine
derivă în totalitate sau în mare parte din aceasta, e foarte u șor să se alunece în tendin ța de a se pune
prea mult accent pe func ția respectiv ă, aceasta c ăpătând valoare exagerat ă și preluând controlul.
Furnizarea celor necesare copiilor devine excesiv ă și se transform ă în răsfăț, preîntâmpinarea pericolelor
se transform ă în protec ție exagerat ă și afecteaz ă nevoia copiilor de a expl ora lumea si de a încerca
lucrurile pe cont propriu. Iar comunicarea cu privire la ce trebuie și ce nu trebuie s ă facă se
transform ă în control, impunere.
Mai mult înc ă, identitatea derivat ă din rolul interpretat persist ă mult dup ă ce necesitatea
acelor func ții specifice a disp ărut. Părinții nu pot renun ța la statutul de p ărinți nici când copilul
crește și devine adult. Nu pot renun ța la necesitatea de a fi necesari copilului lor. Chia r când copilul lor
are patruzeci de ani, p ărinții tot nu se desprind de no țiunea de „eu știu ce e mai bine pentru tine”, î și
joacă în continuare în m od compulsiv rolul de p ărinte, de aceea rela ția dintre ei și copii nu este una
autentică. Părinții se definesc prin rolul respectiv și se tem incon știent să nu-și piardă identitatea
atunci când vor înceta s ă mai fie p ărinți. Dacă dorința lor de a controla sau influen ța acțiunile
copilului lor devenit adult întâmpin ă rezistență — și de obicei a șa se întâmpl ă — vor începe s ă critice
sau să-și manifeste dezaprobarea sau vor încerca s ă-l facă pe copil s ă se simtă vinovat, toate din
dorința lor de a- și păstra rolul, identitat ea lor. La suprafa ță pare că sunt preocupa ți de copil și chiar
ei cred acest lucru, dar în realitate nu sunt interesa ți decât de p ăstrarea identit ății pe care le-o ofer ă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

52rolul. Motiva țiile egocentriste sunt interesul fa ță de propria persoan ă și dorința de afirmare a
propriei persoane, uneori abil mascate chiar și față de persoana în care opereaz ă egoul.
O mamă sau un tat ă care se identific ă cu rolul parental ar putea încerca s ă se întregeasc ă pe sine
prin intermediul copilului. Nevoia egoului lor de a-i manipula pe al ții în scopul umplerii lipsei pe
care o simt în permanen ță este în acest caz aprobe ceea ce fac. Ar trebui s ă mă înțeleagă și să mă
accepte așa cum sunt.” Chiar a șa? Și de ce-ar trebui s-o fac ă? Realitatea este c ă n-o fac pentru c ă
nu pot. Con știința lor evolutiv ă n-a făcut încă saltul pân ă la nivelul acesta. Nu sunt înc ă în stare s ă
înceteze s ă se mai identifice cu rolul lor. „Da, dar eu nu pot fi fericit și în largul meu dac ă nu am
aprobarea și înțelegerea lor.” Chiar a șa? Cu ce schimb ă în realitate aprobar ea sau dezaprobarea lor
ceea ce sunte ți cu adevărat? Toate aceste supozi ții neverificate provoac ă o mare afluen ță de emoții
negative, mult ă nefericire inutil ă.
Fiți vigilenți. Sunt cumva unele dintre gândurile care v ă trec prin minte reprezentate de
vocile mamei și tatălui dumneavoastr ă, voci ce fac acum parte integrant ă din voi și care spun poate
ceva de genul: „Nu e ști suficient de bun. Nu vei realiza niciodat ă nimic”, sau produc vreo alt ă
judecată sau atitudine mental ă? Dacă sunteți conștienți în acele momente, ve ți putea recunoa ște
vocea din mintea voastr ă ca fiind nimic altceva de cât un gând învechit, condi ționat de trecut. Dac ă
sunteți conștienți, nu mai trebuie s ă credeți în fiecare gând care v ă vine în minte. E doar un gând
vechi, atâta tot. Con știentizare înseamn ă Prezență, și doar Prezen ța poate dizolva trecutul
inconștient din voi.
„Dacă te crezi atât de ilumina t”, spunea Ram Dass, „mergi și petrece o s ăptămână cu
părinții tăi.” Iată un sfat bun. Rela ția cu părinții voștri nu e doar prima rela ție, cea care d ă tonul
tuturor rela țiilor următoare, ci ea reprezint ă și un bun test pentru gradul de Prezen ță din voi. Cu cât
există mai mult trecut co mun într-o rela ție, cu atât trebuie s ă fiți mai prezen ți; altfel, ve ți fi forțați să
retrăiți trecutul iar și iar.
Suferința conștientă
Dacă aveți copii mici, oferi ți-le ajutor, îndrumare și protecție atât cât v ă stă în puteri, dar
mai important este s ă le oferiți spațiu — spa țiu ca ei s ă existe. Ei vin în aceast ă lume prin
intermediul vostru, da r ei nu sunt niciodat ă „ai voștri”. Credin ța că „eu știu ce e cel mai bine pentru
tine” poate fi adev ărată în cazul copiilor foar te mici, dar pe m ăsură ce cresc, devine din ce în ce
mai puțin adevărată. Cu cât ave ți mai multe a șteptări de la modul în care ar trebui s ă decurgă viața
lor, cu atât v ă situați mai mult în mintea voastr ă în loc să fiți prezenți pentru ei. Pân ă la urmă vor face
greșeli și vor cunoa ște suferin ța, așa cum se întâmpl ă cu toți oamenii. De fapt, acestea ar putea fi
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

53greșeli doar din punctul vostru de vedere. Ceea ce este pentru voi o gre șeală poate fi exact experien ța
necesară copiilor vo ștri. Oferiți-le cât de mult ajutor și îndrumare pute ți, dar înțelegeți că uneori este
nevoie să le permite ți să greșească, în special pe m ăsură ce se apropie de vârsta adult ă. Alteori, va
trebui să le lăsați prilejul s ă sufere. Suferin ța le poate veni di n senin sau poate ve ni ca o consecin ță a
propriilor lor gre șeli.
N-ar fi minunat s ă vă puteți cruța copiii de orice suferin ță? Nu, n-ar fi. Atunci nu s-ar mai
dezvolta ca fiin țe umane și ar rămâne superficiale, identif icate cu forma exterioar ă a lucrurilor.
Suferința îi împinge spre profunzimile fiin ței. Paradoxul const ă în faptul c ă suferința este
provocată de identificarea cu forma și tot ea erodeaz ă identificarea cu forma. Mare parte din ea este
provocată de ego, dar în final suferin ța distruge egoul — numai c ă acest lucru nu se întâmpl ă până
când nu suferi ți în mod con știent.
Omenirea este menit ă să transceand ă suferința, dar nu în felul în care crede egoul. Una dintre
numeroasele presupuneri eronate ale egoului, unul dintre numeroasele sale gânduri am ăgitoare este
că „n-ar trebui s ă sufăr”. Uneori, gândul este transferat asup ra cuiva apropiat: „Copilul meu n-ar
trebui să sufere.” Chiar gândul acesta este cel care se afl ă la rădăcina suferin ței. Suferin ța are un
scop nobil: evolu ția conștiinței și arderea egoului. Omul de pe cruce reprezint ă o imagine arhetipal ă.
El reprezint ă fiecare b ărbat și fiecare femeie. Cât ă vreme opune ți rezistență suferinței, procesul va fi
unul lent, c ăci rezisten ța are drept rezultat și mai mult ego de dep ășit. Însă când accepta ți suferința, se
produce o accelerare a procesului, datorat ă faptului c ă suferiți în mod con știent. Pute ți accepta
suferința în numele vostru sau o pute ți accepta în numele altcuiva, de exemplu al copilului sau
părintelui vostru, în miezul suferin ței conștiente se afl ă deja transmutarea. Focul suferin ței devine
lumina con științei.
Egoul spune: „N -ar trebui s ă sufăr”, iar gândul v ă provoacă si mai mult ă suferință. Este o
deformare a adev ărului, iar acesta este întotdeauna paradoxal. Adev ărul este acela c ă trebuie s ă
acceptați suferința, tocmai pentru a o putea transcende.
A fi părinte într-un mod con știent
Mulți copii nutresc în secret furie și resentimente fa ță de părinții lor, iar cauza este adesea
lipsa de autenticitate din rela ția cu ei. Copilul tânje ște după prezența părintelui său în calitate de
ființă omeneasc ă, nu de rol, indiferent cât de con știincios este interpreta t acel rol. Poate c ă faceți tot
ce e bine și tot ce vă stă în putință pentru copilul vostru, dar nici chiar a face tot ce v ă stă în putință nu
este suficient. De fapt, a face nu este niciodat ă suficient dac ă neglijați Ființarea. Egoul nu știe nimic
despre Fiin țare, dar crede c ă în final ve ți fi salvați de ceea ce întreprinde ți. Dacă vă aflați în stăpânirea
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

54egoului, crede ți că făcând tot mai multe ve ți acumula în final su ficient de multe ac țiuni ca să vă simțiți
întregiți la un moment dat, în viitor. Nu va fi a șa. Doar vă veți pierde în ac țiuni, întreaga civiliza ție se
risipește în acțiuni ce nu- și au rădăcina în Fiin țare, devenind astfel zadarnic ă.
Cum aduce ți Ființarea în rela ția cu copilul vostru , în cazul unei vie ți de familie ocupate? Cheia o
reprezintă faptul de a-i aco rda copilului aten ție. Există două tipuri de aten ție. Pe una am putea-o
denumi aten ția bazată pe formă. Cealaltă este aten ția fără de formă. Atenția bazată pe formă este
întotdeauna legat ă într-un fel sau altul de ac țiune sau evaluare: „ Ți-ai făcut temele? Termin ă ce ai de
mâncat. F ă-ți ordine în camer ă. Spală-te pe dinți. Fă asta. Înceteaz ă cu asta. Gr ăbește-te, să fii gata.”
Ce mai avem de f ăcut? întrebarea aceasta rezum ă destul de bine felu l în care decurge via ța de
familie în multe case. Aten ția bazată pe formă este desigur necesar ă și își are locul ei, dar dac ă doar
ea există în relația cu copilul vostru, atunci lipse ște dimensiunea vital ă și Ființarea este complet
eclipsată de acțiune, „de grijile neamurilor”, cum se exprim ă Isus. Aten ția lipsită de formă este
inseparabil ă de dimensiunea Fiin țării. Cum func ționează aceasta?
Privind, ascultând, atingând sau ajutându-v ă copilul într-o împrejurare sau alta, sunte ți vigilenți,
calmi, complet prezen ți, nu vreți nimic altceva în afara momentului a șa cum este el. În acest fel face ți
loc pentru Fiin țare, în acel moment, dac ă sunteți prezenți, nu sunte ți tată sau mam ă. Sunteți vigilența,
calmul, Prezen ța care ascult ă, privește, atinge sau chiar vorbe ște. Sunteți Ființarea din spatele
acțiunii.
Recunoașterea întru copilul vostru
Sunteți ființe umane. Ce înseamn ă aceasta? Arta de a tr ăi nu este o chestiune de control, ci de
găsire a unui echilibru între uman și ființă. Mamă, tată, soț, soție, tânăr, bătrân, rolurile pe care le
jucați, funcțiile pe care le îndeplini ți, orice face ți — toate acestea țin de dimensiunea uman ă. Aceasta
își are locul ei și trebuie onorat ă, dar nu este în sine suficient ă pentru o rela ție sau o via ță cu adevărat
împlinite și semnificative. Componenta uman ă singură nu este niciodat ă suficientă, indiferent cât de
mult vă străduiți sau ce realiza ți. Apoi, mai este Fiin țarea. Ea se afl ă în prezen ța vigilent ă, calmă a
Conștiinței însăși, a Conștiinței care este totuna cu voi. Umanul este form ă. Ființa este fără de formă.
Umanul și Ființa nu sunt separa te, ci se întrep ătrund.
În dimensiunea uman ă sunteți, fără discuție, superiori copilului vostru. Sunte ți mai mari, mai
puternici, știți mai multe, pute ți face mai multe. Dac ă dimensiunea aceasta reprezint ă tot ceea ce
cunoașteți, vă veți simți superiori copilului vostr u, poate în mod incon știent. Și vă veți face
copilul să se simtă inferior, poate tot în mod incon știent. Nu exist ă egalitate între voi și copilul
vostru deoarece în aceast ă relație există doar forma, iar în form ă nu sunte ți, desigur, egali. Poate
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

55că vă iubiți copilul, dar iubirea va fi doar omeneasc ă, cu alte cuvinte condi ționată, posesivă,
intermitent ă. Doar dincolo de form ă, în Ființare sunteți egali, și doar când ajunge ți la dimensiunea
lipsită de form ă din voi poate ex ista iubire adev ărată în relația respectiv ă. Prezența care este
totuna cu voi, atemporalul Eu Sunt se recunoa ște în altcineva, iar cel ălalt, copilul în cazul de fa ță,
se simte iubit, adic ă recunoscut.
A iubi înseamn ă a te recunoa ște în altcineva. „Alterita tea” celuilalt se descoper ă atunci ca
fiind o iluzie ce apar ține tărâmului exclus iv uman, t ărâmului formei. Nevoia de iubire care exist ă
în fiecare copil este nevoia de a fi recunoscut, nu la nivel de form ă, ci la nivel de Fiin țare. Dacă
părinții prețuiesc doar dimensiunea uman ă a copilului și neglijeaz ă Ființarea, copilul va sim ți că
relația este neîmplinit ă, că lipsește ceva absolut v ital, motiv pentru care în el se va acumula
durerea și va da na ștere uneori unei ostilit ăți inconștiente față de părinți. „De ce nu m ă
recunoști?”, pare s ă spună durerea sau ostilitatea.
Când altcineva te recunoa ște, recunoa șterea aceea aduce dimensiunea Fiin țării mai plenar
în această lume, prin intermediul amândurora . Aceasta este iubirea care mântuie ște lumea. Am
vorbit despre ea cu referire la rela ția cu copiii vo ștri, dar ea se aplic ă, desigur, în egal ă măsură tuturor
relațiilor.
S-a spus c ă „Dumnezeu este iubire”, dar afirma ția nu este absolut corect ă. Dumnezeu este
Unica Via ță din și de dincolo de nenum ăratele forme de via ță. Iubirea implic ă dualitate: cel care
iubește și cel care este iubit, subiect și obiect. A șadar, iubirea reprezint ă recunoașterea unit ății în
lumea dualit ății. Aceasta este na șterea lui Dumnezeu în lumea fo rmei. Iubirea face lumea mai
puțin lumeasc ă, mai puțin densă, mai transparent ă față de dimensiunea divin ă, față de lumina
conștiinței însăși.
Renunțarea la roluri
Lecția esențială în cadrul artei de a tr ăi pe care fiecare dintre noi se afl ă aici ca să o învețe
este aceea de a face ori ce se cere de la voi s ă faceți în fiecare situa ție, fără ca sarcina s ă se transforme
într-un rol cu care v ă identifica ți. Căpătați cea mai mare putere în tot ceea ce face ți dacă orice
întreprinde ți are ca scop ac țiunea în sine și nu constituie un mijloc pentru a v ă proteja sau amplifica
identitatea oferit ă de rol sau pentru a v ă conforma acesteia. Fiecare rol reprezint ă un sentiment de
sine fictiv, iar prin acesta totul devine personalizat și, în consecin ță, corupt și deformat de „micul
eu” fabricat de minte și de rolul, oricare ar fi el, pe care se întâmpl ă să-l joace. Majoritatea
oamenilor care se afl ă în poziții privilegiate în aceast ă lume, așa cum sunt politic ienii, personalit ățile
de la televizor, lide rii din sfera afacerilor și cei religio și sunt complet identifica ți cu rolul lor, cu
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

56puține excep ții notabile. Pot fi considerate VIP-uri, dar nu sunt de fapt altceva decât juc ători
inconștienți în jocul egoului, un joc ce pare atât de im portant, dar care, în ultim ă instanță, este lipsit de
un scop real. Este, dup ă cum spunea Shakespeare, „un basm de furii și de nerozie / b ăznit de-un prost
și far' de nicio noim ă”.9 în mod uimitor, Shakespeare a ajuns la aceast ă concluzie f ără ajutorul
televizorului. Dac ă drama egocentrist ă de pe p ământ are vreun scop, aces ta este unul indirect:
creează tot mai mult ă și mai mult ă suferință pe planet ă, iar suferin ța, deși în cea mai mare m ăsură
creată de ego, duce în final la distrugerea egoului. Este fo cul în care egoul se arde singur în
totalitate.
Într-o lume de personalit ăți ce interpreteaz ă roluri, acei câ țiva oameni care nu proiecteaz ă o
imagine fabricat ă de minte — și există câțiva chiar și la televizor, în mass-media și în lumea
afacerilor — ci func ționează din nucleul mai adânc al Fiin ței lor, aceia care nu încearc ă să pară mai
mult decât sunt, ci sunt pur și simplu ei în șiși, se disting ca oameni remarcabili și sunt singurii care aduc
într-adevăr o schimbare în lumea aceasta. Ei sunt cei care aduc noua con știință. Orice fac ei prime ște
forță, deoarece ac țiunea lor este conform ă cu scopul întregului. Influen ța lor trece mult dincolo de
ceea ce fac, mult dincolo de func ția lor. Simpla lor prezen ță — curată, naturală, fără pretenții — are
un efect transformator asupra or icui vine în contact cu ei.
Când nu juca ți roluri înseamn ă că nu mai exist ă sine (ego) în ceea ce face ți. Nu exist ă un plan
secundar: protejarea sau consolidarea sinelui. Drept rezultat, ac țiunile au mult mai mult ă putere.
Atenția voastră este total îndreptat ă asupra situa ției. Deveni ți una cu ea. Nu încerca ți să fiți cineva
anume. Beneficia ți de cea mai mare putere, de cea mai mare eficien ță atunci când sunte ți complet voi
înșivă. Dar nu încerca ți să fiți voi înșivă. Acesta este înc ă un rol. Se nume ște „eu cel natural,
spontan”. De îndat ă ce încerca ți să fiți într-un fel sau în tr-altul, interpreta ți un rol. „Fii tu însu ți și atât”
este un sfat bun, de și ar putea induce și în eroare. Mintea va interveni spun ând: „Ia s ă vedem, cum
aș putea fi eu însumi?” Apoi mintea va elabora o strategi e referitoare la: „Cum s ă fiu eu însumi.”
Un alt rol. „Cum pot fi eu însu mi?” este, de fapt, o întrebare gre șită. Ea implic ă faptul că trebuie să
faci ceva pentru a fi tu însu ți. Dar „cum” nu- și are locul aici, de oarece voi sunte ți deja voi în șivă. Doar
încetați să atașați tot felul de lucruri care nu su nt necesare la ceea ce sunte ți deja. „Dar nu știu cine
sunt. Nu știu ce înseamn ă să fiu eu însumi.” Dac ă puteți fi complet în largul vostru cu faptul c ă nu
știți cine sunte ți, atunci ceea ce r ămâne este ceea ce sunte ți — Ființa din spatele formei umane, un
câmp al poten țialității pure și nu ceva deja definit.
Încetați sa vă mai defini ți — față de voi în șivă și față de ceilalți. Nu veți muri. Ve ți reveni la
viață. Și nu vă preocupați de modul în care v ă definesc ceilal ți. Atunci când v ă definesc se limiteaz ă pe ei
înșiși, așa că e problema lor. Ori de câte ori interac ționați cu oamenii, nu fi ți acolo în primul rând ca
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

57o funcție au ca un rol, ci ca un câmp de Prezen ță conștientă.
De c joac ă egoul roluri? Din cauza unei supozi ții neverificate, a unei erori fundamentale, a
unui gând incon știent. Gândul sun ă astfel: nu sunt sufi cient. Lui îi urmeaz ă și alte gânduri
inconștiente: trebuie s ă joc un rol ca s ă obțin ceea ce îmi trebuie pentru a fi în întregime eu însumi;
trebuie să obțin mai mut ca s ă pot fi mai mult. Dar nu pute ți fi mai mult decât sunte ți, deoarece
dedesubtul formei fizice și psihologice sunte ți una cu Via ța însăși, una cu Fiin ța. La nivel de form ă,
sunteți și veți fi totdeauna inferiori unora, superiori altora. In esen ță, nu sunte ți nici inferiori, nici
superiori nim ănui. Adev ăratul respect de sine și adevărata smerenie se na ște din aceast ă înțelegere. Din
perspectiva egoului, respectul de sine și umiliră sunt contradictorii, în realitate, ele sunt unul și
același lucru.
Egoul patologic
Într-un sens mai larg al cuvântul ui, egoul în sine este patologic, indiferent de forma pe care o
îmbracă. Dacă privim rădăcina greac ă străveche a cuvântului patologic, descoperim cât de nimerit este
termenul pentru a fi asociat cu egoul. De și cuvântul este în mod normal fo losit pentru a reda o stare de
boală, el deriv ă de la cuvântul pathos, care înseamn ă suferință. Desigur, exact aceasta descoperise
Buddha în urm ă cu 2 600de ani: suferin ța este o caracteristic ă a condiției umane.
Însă când o persoan ă se află în stăpânirea egoului, ea nu recunoa ște suferința ca suferin ță, ci o
consideră singurul r ăspuns adecvat în orice situa ție dată. În orbirea sa, egoul este incapabil s ă vadă
suferința pe care și-o produce sie și și altora. Nefericirea este o boal ă mental-emo țională creată de
ego, care a ajuns la propor ții epidemice. Ea reprezint ă echivalentul interior al polu ării mediului pe
planeta noastr ă. Stările negative precum furia, nelini ștea, ura, resentimentele, nemul țumirea,
invidia, gelozia și așa mai departe nu sunt considerate negative, ci total justificate; ele nu sunt nici
percepute ca fiind rezultate din sine , ci provocate de altcineva sau de un factor exterior. „Te consider
responsabil de durerea mea”, iat ă ce spune în mod implicit egoul.
Egoul nu poate face distinc ția între o situa ție, pe de o parte, și interpretarea pe care i-o d ă el și
reacția pe care o are el fa ță de respectiva situa ție, pe de alt ă parte. Ați putea spune: „Ce zi oribil ă”, fără
să realizați că frigul, vântul și ploaia sau oricare ar fi starea vremii fa ță de care reac ționați nu sunt
oribile, ci sunt a șa cum sunt. Oribilul ține de reac ția voastră, de rezisten ța interioar ă față de ea și de
emoția căreia îi dă naștere rezisten ța, în termenii lui Shakespeare, „orice lucru e bun sau r ău, numai
după cum îl face în chipuirea noastr ă”. Mai mult înc ă, suferința sau negativitatea sunt adesea luate în
mod eronat de c ătre ego drept pl ăcere deoarece, pân ă la un punct, egoul se consolideaz ă prin
intermediul lor.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

58
De exemplu, furia sau resentimentul consolideaz ă enorm egoul prin amplificarea
sentimentului de se parare, accentul c ăzând astfel pe alteritatea celorlal ți și luând na ștere o atitudine
mentală de Justețe”, care aparent este la fel de necucerit ca o fort ăreață. Dacă ați putea observa
schimbările fiziologice care au loc în corpul vostru atunci când c ădeți pradă unor astfel de stări
negative, modul în care afecteaz ă ele nefavorabil func ționarea inimii, a sistemului digestiv și a celui
imunitar și o mulțime de alte func ții corporale, ar deveni extrem de limpede c ă astfel de st ări sunt
într-adevăr patologice, c ă sunt forme de suferin ță, nicidecum de pl ăcere.
Oricând sunte ți într-o stare negativ ă, ceva din voi vrea acea negativitate, o percepe ca
plăcută sau crede c ă vă va procura ceea ce v ă doriți. Altminteri, ci ne ar vrea s ă se agate de
negativitate, s ă aducă nefericire sie și și celorlalți și să își expună trupul îmboln ăvirii? De aceea, dac ă
puteți fi conștienți ori de câte ori exist ă negativitate în voi c ă în acel moment ceva din voi simte
plăcere datorit ă negativit ății sau crede c ă aceasta are un scop util, atunci con știentizați nemijlocit
egoul. In momentul în care se întâmpl ă aceasta, identitatea voastr ă s-a deplasat de la ego la con știință.
Asta înseamn ă că egoul se contract ă, iar conștiința se dezvolt ă. Dacă în toiul negativit ății puteți
realiza că „în acest moment eu îmi creez suferin ța”, acest lucru va fi suficient pentru a v ă ridica
deasupra limit ărilor stărilor și reacțiilor egocentriste. În fa ța voastră se vor deschide posibilit ățile
infinite care apar atunci când exist ă conștientizare — c ăi mult mai inteligente de a trata orice
situație. Veți fi liberi s ă renunțați la nefericire în momentul în care îi recunoa șteți lipsa ei de
inteligență. Negativitatea nu este inteligent ă. Ea aparține întotdeauna egoului. E goul poate fi abil, dar nu
este inteligent. Abilitatea î și urmărește propriile ei scopuri m ărunte. Inteligen ța vede întregul în
ansamblul s ău în care toate lucrurile sunt legate între ele. Abilitatea este motivat ă de interesul fa ță
de sine și nu vede decât foarte pu țin în perspectiv ă. Majoritatea politicienilor și a oamenilor de afaceri
sunt abili. Foarte pu țini sunt inteligen ți. Cel care s-a realizat prin abilitate are via ță scurtă și
întotdeauna se dovede ște în final a- și fi dăunător sieși. Abilitatea divide; inteligen ța include.

Nefericirea din fundal
Egoul dă naștere separ ării, iar separarea d ă naștere suferin ței. Așadar, egoul este în mod clar
patologic. In afar ă de formele evidente de negativitate precum furia, ura etc. exist ă și forme mai
subtile care sunt atât de des întâlnite încât de obicei nu sunt considerate negative, ca de exemplu
nerăbdarea, iritarea, nervozitatea și faptul de a fi „s ătul până-n gât”. Ele constituie nefericirea din
fundal, acea stare interioar ă predominant ă în cazul multor oameni. Trebuie s ă fiți extrem de vigilen ți
și absolut prezen ți pentru a le putea detecta. Ia r ori de câte ori le detecta ți apare un moment de
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

59trezire, de încetare a identific ării cu mintea.
în continuare vom aminti una dintre cele mai obi șnuite stări negative, trecut ă ușor cu vederea
tocmai pentru c ă este atât de obi șnuită, atât de normal ă. S-ar putea s ă vă fie familiar ă. Aveți deseori
un sentiment de nemul țumire ce ar putea fi descri s cel mai bine ca un fel de resentiment de fond? El
poate fi determinat sau nu de ceva concret. Mul ți oameni petrec o ma re parte din via ță în starea
aceasta. Sunt atât de identifica ți cu ea încât nu pot face pasul în spate ca s ă o priveasc ă de la
distanță, în substratul acestui sentiment se afl ă anumite credin țe păstrate incon știent, adic ă niște
gânduri. Ave ți aceste gânduri în acela și fel în care ave ți visele atunci când dormi ți. Mai exact, nu știți
că aveți respectivele gânduri, tot a șa cum cel care viseaz ă nu știe că visează.

Iată câteva dintre cele mai obi șnuite gânduri incon știente care hr ănesc sentimentul de
nemulțumire sau resentimentul de fond. Am înl ăturat conținutul acelor gândur i, astfel încât s ă rămână
doar structura, în felul acesta, ele pot fi v ăzute mai limpede. Oricând exist ă nefericire pe fundalul vie ții
voastre (sau chiar în prim-plan), pute ți vedea care din aceste gânduri sunt valabile și puteți umple
conținutul lor în func ție de situa ția voastră personală:

„În viața mea trebuie s ă se întâmple ceva înainte s ă pot avea pace (feric ire, împlinire etc.).
Și sunt nemul țumit/ă pentru că nu s-a întâmplat înc ă. Poate că nemulțumirea mea va duce pân ă la
urmă la întâmplarea dorit ă. “
„În trecut s-a întâmplat ceva ce n-ar fi trebuit s ă se întâmple și sunt nemul țumit/ă de asta.
Dacă nu s-ar fi întâmplat lucrul respectiv, acum a ș avea pace. “
„ În prezent se întâmpl ă ceva ce n-ar trebui s ă se întâmple și care mă împiedică să am pace. “
Adesea credin țele inconștiente sunt îndreptate c ătre cineva, iar „s ă se întâmple” devine „s ă
facă”:
„Ar trebui s ă faci cutare sau cutare lucru pentru ca eu s ă pot avea pace. Și sunt nemul țumit/ă
pentru că nu l-ai făcut încă. Poate nemul țumirea mea te va determina s ă-l faci. “
„Ceva ce ai (sau am) f ăcut, spus sau omis s ă fac(i) în trecut m ă împiedică acum să am
pace. “
„ Ceea ce faci sau nu faci acum m ă împiedică pe mine s ă am pace.”
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

60Secretul fericirii
Toate cele de ma i sus sunt supozi ții, gânduri neverificate conf undate cu realitatea. Sunt
povești pe care le inventeaz ă egoul pentru a v ă convinge c ă nu puteți avea pace acum sau c ă nu puteți
fi în întregime voi în șivă acum. A fi în pace sau a fi ceea ce sunte ți, adică a fi voi în șivă, înseamn ă
unul și același lucru. Egoul spune: poate c ă la un moment dat, în viitor, a ș putea avea pace — dac ă
se va întâmpla asta sau cealalt ă, dacă obțin asta sau dac ă devin cealalt ă. Sau spune: nu pot avea pace
din cauza a ceva ce s-a întâ mplat în trecut. Asculta ți poveștile oamenilor și veți vedea că toate ar
putea fi intitulate „De ce nu pot avea pace în momentul acesta”. Egoul nu știe că singura voastr ă
oportunitate de a avea pace este acum. Sau poate c ă știe și se teme c ă ați putea afla și voi. Pacea, la
urma urmei, reprezint ă sfârșitul egoului.
Cum pute ți avea pace acum? F ăcând pace cu momentul prezent. Momentul prezent este
câmpul pe care se desf ășoară jocul vieții. El nu poate avea lo c niciunde altundeva. Dup ă ce ați făcut
pace cu momentul prezent, vede ți ce se întâmpl ă, ce puteți face sau alege s ă faceți sau mai degrab ă ce
face viața prin intermediul vostru . Secretul artei de a tr ăi, secretul succesului și fericirii se poate
transmite prin intermediul a trei cuvinte: Una Cu Via ța. A fi una cu via ța înseamn ă a fi una cu Acum.
Veți realiza atunci c ă nu voi tr ăiți viața, ci viața vă trăiește pe voi. Via ța este dansatorul, iar voi
sunteți dansul.
Egoul ador ă să fie nemul țumit de realitate. Ce este re alitatea? Ceea ce este. Buddha a
denumit-o tatata — viața așa cum este ea, ceea ce nu înseamn ă altceva decât momentul acesta a șa
cum este el. Opozi ția față de aceast ă acceptare necondi ționată a ceea ce este reprezint ă una dintre
trăsăturile principale ale egoului. Ea d ă naștere negativit ății pe seama c ăreia prosper ă egoul,
nefericirii pe care o iube ște. Aduce ți astfel suferin ță în viețile voastre și ale altora f ără ca măcar să știți
că o faceți, fără să știți că dați naștere iadului pe p ământ. A produce suferin ță fără să fiți conștienți de
asta — iat ă esența vieții trăite în incon știență, iată ce înseamn ă să vă aflați total în st ăpânirea
egoului. M ăsura în care egoul este incapabil s ă fie conștient de el și să vadă ce face este incredibil ă,
uluitoare. F ără să-și dea seama, el face exact ceea ce condamn ă la alții. Când i se aduce la cuno ștință
acest lucru, neag ă de obicei furios, recu rge la argumente abile și la autojustific ări pentru a deforma
faptele. Oamenii procedeaz ă în acest fel, corpora țiile procedeaz ă în acest fel, guvernele — de
asemenea. Când orice altceva d ă greș, egoul va apela la urlete și chiar la violen ța fizică. Trimite
forțele armate. Acum putem în țelege profunda în țelepciune a cuvintelor lui Isus, rostite pe cruce:
„Iartă-i, Doamne, c ă nu știu ce fac.”
Pentru a pune cap ăt nefericirii care apas ă asupra condi ției umane de mii de ani va trebui s ă
începeți cu voi în șivă; mai precis, s ă începeți prin a deveni responsa bili pentru starea voastr ă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

61interioară în orice moment. Iar aceasta înseamn ă acum. Întreba ți-vă: „Am în mine negativitate în
acest moment?” Apoi deveni ți vigilenți, atenți la gândurile și la emoțiile voastre. Fi ți atenți la
nefericirea ce îmbrac ă oricare dintre formele pe care le-a m amintit mai sus, în tre care insatisfac ția,
nervozitatea, sentimentul de a fi „s ătul/ă până-n gât” și așa mai departe. Fi ți atenți la gândurile care apar
pentru a justifica sau explica aceast ă nefericire, în realitate ele fiind cele care o provoac ă, în momentul
în care con știentizați că în interiorul vostru exist ă o stare negativ ă nu înseamn ă că ați pierdut ci, din
contra, ați câștigat. Pân ă când nu apare aceast ă conștientizare va exista identificarea cu st ările
interioare, iar o astfel de iden tificare este egoul. Prin con știentizare, apare și încetarea identific ării cu
gândurile, emo țiile și reacțiile. Aceasta nu trebuie confundat ă cu negarea. Gândurile, emo țiile sau
reacțiile sunt con știentizate, iar în momentul con știentizării are loc automat încetarea identific ării.
Percepția sinelui, a ceea ce sunte ți suferă o transformare: înainte era ți gândurile, emo țiile și reacțiile,
acum sunte ți conștiința, Prezența conștientă care observ ă aceste stări.
„Într-o zi m ă voi elibera de ego.” Cine spune asta? Egoul. A v ă elibera de ego nu este deloc
treabă grea, ci dimpotriv ă, una foarte u șoară. Nu este nevoie decât s ă fiți conștienți de gândurile și
emoțiile voastre — pe m ăsură ce apar ele. Nu este tocmai vorba de „a face” ceva, ci de „a privi”
atent, în acest sens este adev ărată afirmația că nu puteți face nimic pentru a v ă elibera de ego. Când
apare schimbarea respectiv ă de perspectiv ă, de la gândire la con știentizare, în via ța voastră începe să
funcționeze o inteligen ță ce depășește cu mult abilitatea egoului. Emo țiile și chiar gândurile sunt
depersonalizate prin con știentizare, iar natura lor impersonal ă devine vizibil ă. Nu mai investi ți în ele
nimic din sinele vostru. Ele r ămân doar emo ții omenești, gânduri omene ști, întreaga voastr ă istorie
personală, care în ultim ă instanță nu este altceva decât o poveste, un m ănunchi de gânduri și emoții,
capătă o importan ță secundar ă și nu mai ocup ă primplanul con științei voastre. Nu mai formeaz ă
baza sentimentului vostru de identitate. Sunte ți lumina Prezen ței, conștiința care precede și depășește
în profunzime orice gânduri și emoții.
Formele patologice ale egoului
După cum am v ăzut, egoul este patologic prin chiar natura sa esen țială, dacă folosim cuvântul
în sensul s ău mai larg, cu referire la disfunc ție și suferință. Multe tulbur ări mentale au acelea și
caracteristici pe care le are e goul unei persoane normale, doar c ă în cazul lor ajung s ă fie atât de
pronunțate, încât dimensiunea patologic ă devine evident ă pentru toat ă lumea, cu excep ția celui care
suferă de boala respectiv ă.
De exemplu, mul ți oameni normali spun din când în când diverse minciuni cu scopul de a
părea mai importan ți, mai ieșiți din comun și pentru a- și amplifica imaginea în mintea celorlal ți: pe
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

62cine cunosc, ce realiz ări au, ce capacit ăți au și câtă avere — și orice alte aspecte cu care se identific ă
egoul. Unii oameni îns ă, mânați de sentimentul de insuficien ță al egoului și de nevoia acestuia de a
avea sau a fi „mai mult”, î și fac un obicei din a min ți și simt o nevoie imperioas ă s-o facă. Ceea ce
spun despre ei, povestea lor este, în cea mai mare parte, fantezie pur ă, o născocire prin care egoul se
simte mai mare, mai ie șit din comun. Imaginea lor de sine, grandioas ă și bombastic ă, îi poate p ăcăli
uneori pe ceilal ți, dar de obicei nu pentru mult timp. În timp relativ scurt ceilal ți își dau seama c ă e o
imagine total fictiv ă.
Boala mental ă care poart ă numele de schizofrenie paranoid ă, pe scurt paranoia, este în
esență o formă exagerată de ego. De obicei, bolnavul inventeaz ă o poveste care s ă dea sens
sentimentului s ău persistent de team ă. Principalul element al pove știi îl reprezint ă credința că
anumiți oameni (uneori în num ăr foarte mare sau aproape toat ă lumea) comploteaz ă împotriva lui
sau realizeaz ă o conspira ție pentru a-l controla sau a-l uc ide. Povestea are adesea logic ă și consis-
tență interioară, motiv pentru care uneori îi p ăcălește pe ceilal ți, determinându-i s ă creadă și ei. Se
întâmplă însă ca organiza ții sau națiuni întregi sa aib ă la bază sisteme de credin ță de tip paranoid.
Teama și neîncrederea egoului în alte persoane, tendin ța sa de a accentua „alteritatea” celorlal ți prin
focalizarea pe ceea ce el percepe drept de fecte ale lor și integrarea acestor defecte în identitatea lor
sunt duse ceva mai departe, transformându-i pe ceilal ți în monștri inumani. Egoul are nevoie de
ceilalți, dar problema o reprezint ă faptul că adânc, în ăuntrul său, îi urăște și se teme de ei. Afirma ția
lui Jean-Paul Sartre: „Iadul sunt ceilal ți”, reprezint ă vocea egoului. Persoana care sufer ă de
paranoia experimenteaz ă iadul acesta în modul cel mai acut, dar to ți cei în care func ționează tiparul
egocentrist îl vor sim ți într-o anumit ă măsură. Cu cât este mai puternic egoul din voi, cu atât mai
probabil este s ă-i percepe ți pe alții ca fiind principala cauz ă a problemelor din via ța voastră. Este
mai mult decât probabil c ă le veți face și voi viața grea altora. Dar nu ve ți fi, desigur, capabili s ă
vedeți acest lucru, întotdeauna vi se va p ărea că ceilalți vă transform ă viața într-un chin.
Boala mental ă pe care o numim paranoia este caracterizat ă de un alt simptom ce reprezint ă
un element constitutiv al fiec ărui ego, cu deosebirea c ă în cazul paranoiei el ia o form ă extremă. Cu
cât cel care sufer ă de aceast ă boală se vede mai persecutat, spionat sau amenin țat de alții, cu atât
mai pronun țat devine sentimentul s ău că este centrul universului, punctul în jurul c ăruia graviteaz ă
totul și cu atât se simte mai deosebit și mai important în chip de punct focal imaginat al aten ției
atâtor semeni. Sentimentul c ă este victim ă, că este nedrept ățit le atât de mul ți oameni îl face s ă se
simtă foarte special, în povestea care st ă la baza iluziei sale el î și atribuie adesea atât rolul de
victimă, cât și pe cel de poten țial erou care va salva lumea și va învinge for țele răului.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

63Egoul colectiv al triburilor, na țiunilor și organiza țiilor religioase con ține adesea și un element
puternic de paranoia: noi împotriva celor r ăi. Aceasta este cauza unui mare procent din suferin ța
oamenilor. Inchizi ția spaniol ă, persecu ția și arderea ereticilor și „vrăjitoarelor”, rela țiile dintre
națiuni care au condus la Primul și al Doilea R ăzboi Mondial, comunismul de -a lungul istoriei sale,
„Războiul Rece”, McCarthy-ismul America în anii 1950, conflictul violent prelungit în Orientul
Mijlociu reprezint ă toate episoade dureroase în istorii umanit ății, dominate de o paranoia colectiv ă
extremă.
Cu cât sunt oameni i, grupurile sau na țiunile caracterizate de o incon știență mai profund ă, cu
atât mai probabil este c ă patologia egocentrist ă va lua forma violen ței fizice. Violen ța este o
modalitate primitiv ă, dar încă foarte răspândită, prin care egoul încearc ă să se afirme, s ă dovedeasc ă
faptul că el are dreptate și altcineva se în șală. În cazul oameni lor foarte incon știenți, disputele pot
ușor să ducă la violență fizică. Ce este o disput ă? Doi sau mai mul ți oameni î și exprimă părerile iar
părerile respective difer ă. Fiecare persoan ă este atât de identificat ă cu gândurile care îi alc ătuiesc
opinia, încât gândurile acelea se consolideaz ă în atitudini mentale ce poart ă în ele sentimentul de
sine al persoanei respective. Altfel spus, identitatea și gândul fuzioneaz ă. Odată ce s-a întâmplat
acest lucru, atunci când îmi ap ăr părerile (gândurile), simt și mă comport ca și cum mi-a ș apăra însuși
sinele. Incon știent, simt și acționez de parc ă aș lupta pentru supravie țuire, astfel c ă emoțiile mele vor
reflecta aceast ă credință inconștientă și vor deveni furtunoase. Sunt sup ărat, furios, m ă apăr, sunt
agresiv. Trebuie s ă câștig cu orice pre ț, altfel sunt anihilat. Aceasta este iluzia. Egoul nu știe că
mintea și atitudinea mental ă nu au nimic de-a face cu ceea ce sunte ți, pentru c ă egoul reprezint ă
însăși mintea neobservat ă.
În zen se spune: „Nu c ăuta adevărul. Doar înceteaz ă să cultivi păreri.” Ce înseamn ă aceasta?
Renunțați la identificarea cu mint ea. Atunci, ceea ce sunte ți apare de la sine, dincolo de minte.
A munci — cu și fără ego
Cei mai mul ți dintre oameni au momente în care sunt elibera ți de ego. Cei care sunt
excepțional de buni în ceea ce fac pot fi complet sau în foarte mare m ăsură lipsiți de ego pe parcursul
muncii lor. E po sibil ca ei s ă nu știe, dar munca lor a devenit o practic ă spirituală. Majoritatea sunt
prezenți în timp ce- și îndeplinesc munca și recad într-o relativ ă inconștiență în viața personal ă.
Aceasta înseamn ă că starea lor de Prezen ță este deocamdat ă limitată la un singur sector al vie ții. Am
întâlnit profesori, arti ști, asistente medicale, doctori, oameni de știință, asistenți sociali, osp ătari,
coafeze, oameni cu afaceri proprii și agenți de vânz ări care își îndeplineau munca într-un mod
admirabil, f ără a căuta ceva în interes personal, r ăspunzând pe deplin cerin țelor momentului. Ei se
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

64contopesc cu ceea ce fac, cu momentul de Ac um, cu oamenii sau sarcina pentru care ac ționează.
Influența pe care o au astfel de oameni asupra altora dep ășește cu mult func ția pe care o îndeplinesc.
Ei aduc o diminuare a egoului în to ți cei cu care vin în contact. Chiar și cei cu egouri solide încep
uneori să se relaxeze, las ă garda jos și înceteaz ă să-și mai joace rolurile atunci când interac ționează
cu ei. Nu este surprinz ător că acești oameni, a c ăror muncă este lipsit ă de ego, au un succes
extraordinar în ceea ce fac. Oricine se contope ște cu ceea ce face contribuie la f ăurirea pământului cel
nou.
Am întâlnit și mulți alții care pot fi buni din punct de ve dere tehnic în ceea ce fac, dar al
căror ego le saboteaz ă constant munca. Doar o parte a aten ției lor este îndreptat ă spre munca pe
care o îndeplinesc, cealalt ă parte este îndreptat ă asupra lor în șiși. Egoul lor cere recunoa ștere personal ă
și irosește energia în resentimente atunci când nu prime ște îndeajuns — și niciodat ă nu are
îndeajuns. „Altcineva se bucur ă de mai mult ă recunoaștere decât mine?” Sau pr incipalul interes este
reprezentat de profit sau putere, iar aten ția lor este îndreptat ă către acestea, munc a fiind doar un
mijloc către scopul respectiv. Când munca nu reprezint ă decât un mijloc pentru a ajunge la un scop,
ea nu poate avea o calitate superioar ă. Dacă le apar obstaco le sau dificult ăți în cale, dac ă lucrurile nu
merg conform a șteptărilor lor, dac ă alți oameni sau împrejur ările nu le vin în ajutor, în loc s ă
fuzioneze imediat cu noua situa ție și să răspundă cerințelor momentului prezent, ei reac ționează
împotriva situa ției și astfel se separ ă de ea. Exist ă un „eu” care se simte pers onal ofensat sau plin de
resentimente, în consecin ță o cantitate uria șă de energie este consumat ă în proteste sau furie inutil ă,
energie ce ar putea fi folosit ă pentru solu ționarea situa ției dacă n-ar fi gre șit întrebuin țată de ego.
Mai mult chiar, aceast ă energie „anti” creeaz ă noi obstacole, o nou ă opoziție. Mulți sunt cu adev ărat
cel mai mare du șman al lor. Oamenii î și saboteaz ă fără să știe propria munc ă atunci când refuz ă
ajutor sau informa ții de la al ții sau când încearc ă să-i submineze pe ceilal ți ca să nu aibă mai mult
succes sau mai mult credit decât „mine”. Cooperarea îi este str ăină egoului, cu excep ția cazurilor în
care mai exist ă și un alt motiv pentru a o accepta. Egoul nu știe că mai mulți oameni inclu și înseamnă o
desfășurare mai lin ă a lucrurilor și o mai mare u șurință cu care lucrurile se aranjeaz ă după cum este
mai bine. Când nu acorda ți ajutor celorlal ți — sau le acorda ți prea pu țin — sau când le pune ți
obstacole în cale, univers ul — sub forma oamenilor și împrejur ărilor — vă vine puțin — sau deloc —
în ajutor, deoarece v-a ți retezat leg ătura cu întregul. Sentimentul incon știent din centrul egoului, acela
de „nu îndeajuns”, îl determin ă să reacționeze la succesul altcuiva ca și cum succesul respectiv „mi”-ar fi
luat ceva. El nu știe că resentimentul fa ță de succesul altcuiva îi mic șorează propriile șanse de succes.
Pentru a atrage succesul, trebuie s ă îl primiți cu inima deschis ă, oriunde îl întâlni ți.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

65Egoul în caz de boal ă
O boală poate fie s ă consolideze, fie s ă slăbească egoul. Dac ă vă plângeți, vă autocomp ătimiți
sau urâți faptul c ă sunteți bolnavi, egoul vostru devine mai puternic. Devine mai puternic și dacă
transforma ți boala în parte constitutiv ă a identității voastre conceptuale: „Suf ăr de cutare și cutare
boală.” A, acum știm și noi cine e ști. Pe de alt ă parte, exist ă oameni care în via ța obișnuită au un ego
impunător și care devin brusc blânzi și buni și mult mai dr ăguți atunci când sunt bolnavi. Se poate
întâmpla s ă aibă revelații pe care nu le-a u avut niciodat ă în viața obișnuită. Se poate întâmpla s ă aibă
acces la cunoa șterea și mulțumirea lor interioar ă și să rostească vorbe pline de în țelepciune. Apoi, când
se însănătoșesc, energia le revine și egoul de asemenea.
Când sunte ți bolnavi nivelul de energie este sc ăzut, astfel c ă inteligența organismului poate prelua
controlul și utiliza restul de energie pentru vind ecarea corpului, iar min ții — adică gândirii și emoțiilor
egocentriste — nu-i mai r ămân prea multe resurse. Egoul consum ă cantități considerabile de energie,
în alte cazuri îns ă, egoul reține puțina energie r ămasă și o utilizeaz ă în scopurile sale proprii. Nu mai e
nevoie să spunem c ă acei oameni ca re experimenteaz ă o consolidare a egoului în caz de boal ă au nevoie de
mai mult timp pentru a se reface. Unii nici nu mai ajung s ă se vindece, astfel c ă boala se cronicizeaz ă
și devine o component ă permanent ă a falsului lor se ntiment de sine.

Egoul colectiv
Cât de greu e s ă trăiești cu tine însu ți! Una dintre modalit ățile prin care egoul încearc ă să scape
de insuficien ța sinelui personal este aceea de a- și extinde și consolida sentimentul de sine prin
identificarea cu un grup — o na țiune, un partid politic, o corpora ție, o institu ție, sectă, club, gașcă, echipă
de fotbal.
În unele cazuri, egoul pare s ă se dizolve complet când cineva î și dedică viața unei activit ăți
altruiste, o pune în slujba binelui superior al colectivit ății, fără să ceară recompense personale,
recunoaștere sau m ărire. Ce u șurare să fii eliberat de povara teribil ă a sinelui personal. Membrii colec-
tivității se simt ferici ți și împliniți, chiar dac ă muncesc din greu, chiar dac ă fac multe sacrificii. Par s ă fi
trecut dincolo de ego. Întrebarea es te: chiar s-au el iberat cu adev ărat sau egoul doar a f ăcut schimbarea
de la personal la colectiv?
Un ego colect iv are acelea și caracteristici ca și egoul personal, între care nevoia de conflict și de
dușmani, nevoia de mai mult, nevoia de a av ea dreptate împotriva altora care se în șală și așa mai
departe. Mai devreme sau mai târziu, colectivitatea va intra în conflict cu alte colectivit ăți, deoarece ea
caută inconștient conflictul și are nevoie de opozi ție pentru a- și defini hotarele și, în consecin ță,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

66identitatea. Membrii ei vor experimenta atunci suferin ța care decurge, inevitabil, din orice ac țiune
motivată de ego. În acel moment, se pot trezi și pot realiza c ă în colectivitatea lor exist ă un puternic
element de nebunie.
La început poate fi dureroas ă trezirea și realizarea brusc ă a faptului c ă acea colectivitate cu
care s-au identificat și pentru care au muncit este de fapt nebun ă, în acest punct, unii adopt ă
cinismul sau am ărăciunea și de atunci încolo neag ă orice valoare, orice merit. Aceasta înseamn ă că
îmbrățișează rapid un alt sistem de credin ță, în chiar clipa în care cel anterior a fost recunoscut
drept iluzoriu și, în consecin ță, s-a prăbușit. Ei n-au înfruntat moartea egoului lor, ci au alergat și s-
au reincarnat într-unul nou.
Un ego colectiv este de obicei mai incon știent decât indivizii care formeaz ă acel ego. De
exemplu, mul țimile (care sunt entit ăți egoiste colective temp orare) sunt capabile s ă comită atrocități
de care un individ în afara mul țimii n-ar fi capabil. Nu rareori na țiunile au un compor tament care, în
cazul unui individ, ar fi imediat recunoscut ca ac țiuni ale unui psihopat.
Odată cu ivirea noii con științe, unii oameni vor sim ți imboldul de a forma grupuri care s ă
reflecte con știința iluminat ă. Aceste grupuri nu vor fi egouri colective. Indi vizii care vor forma aceste
grupuri nu vor avea nevoie s ă-și defineasc ă identitatea prin interm ediul lor. Ei nu mai caut ă să se
definească prin intermediul nici unei forme. Chiar dac ă membrii acestor grupuri nu sunt înc ă total
eliberați de ego, în ei va exista suficient ă luciditate pentru a recunoa ște egoul în ei sau în al ții de
îndată ce apare, îns ă este necesar ă o vigilen ță constantă, deoarece egoul va încerca să preia controlul
și să se reafirme în orice mod po sibil. Dizolvarea egoului prin aducerea lui în lumina con științei —
acesta va fi unul dintre scopurile principale ale grupurilor respective, fie ele formate din ilumina ți sau
constând din organiza ții caritabile, școli sau comunit ăți de oameni care tr ăiesc împreun ă.
Colectivit ățile iluminate vor îndeplini o func ție important ă în răsărirea unei noi con științe. Așa cum
colectivitățile egocentrice v ă împing în incon știență și suferință, colectivit ățile iluminate pot fi
pentru con știință un vârtej care va accelera schimbarea la nivel planetar.
Dovada irefutabil ă a nemuririi
Egoul rezult ă din scindarea produs ă în interiorul spiritului uman, în urma c ăreia identitatea se
separă în două părți pe care le-am putea denumi „eu” și „mine” sau „mine” și „însumi”. A șadar, orice
ego este schizofrenic, ca s ă utilizăm cuvântul în sensul s ău cunoscut, cel de scindare a personalit ății.
Trăiți cu o imagine mental ă despre voi în șivă, despre sinele conceptual cu care sunte ți în relație.
Viața însăși devine conceptualizat ă și separată de ceea ce sunte ți atunci când spune ți „viața mea”, în
momentul în care spune ți sau gândi ți „viața mea” și credeți în ceea ce spune ți (nefiind deci o simpl ă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

67convenție lingvistic ă), ați intrat pe t ărâmul iluziei. Dac ă există „viața mea”, înseamn ă că eu și viața
sunt două lucruri separate, astfel c ă pot să-mi și pierd via ța, imaginara mea avu ție prețioasă. Moartea
devine o pretins ă realitate și o amenin țare. Cuvintele și conceptele divid via ța în segmente separate
care n-au nicio realitate intrinsec ă. Putem chiar spune c ă noțiunea „via ța mea” este iluzia primordial ă
a separării, sursa egoului. Dac ă eu și viața suntem dou ă lucruri distincte, dac ă eu sunt separat de
viață, atunci sunt separat de to ate lucrurile, de toate fiin țele, de oameni. Dar cum a ș putea fi separat de
viață? Ce „eu” ar putea ex ista în afara vie ții, în afara Fiin țării? Este absolut imposibil. A șadar, nu
există ceva ce poate fi denumit „via ța mea”, iar eu nu am o viață. Eu sunt viața. Eu și viața suntem una.
Nu poate fi altfel. Atunci cum a ș putea să-mi pierd via ța? Cum a ș putea pierde ceva ce nu am dintru
început? Cum pot pierde ceva ce Sunt? Este imposibil.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 4: Interpretarea de roluri: multiplele fațete ale egoului

68C A P I T O L U L C I N C I
Corpul-durere

Gândirea majorit ății oamenilor este, în cea mai mare m ăsură, involuntar ă, automat ă și
repetitivă. Nu este altceva decât un fel de zgom ot mental haotic care nu îndepline ște un scop real.
Mai exact spus, nu voi gândi ți: gândirea vi se întâmpl ă. Afirmația „gândesc” implic ă voință,
implică faptul că aveți un cuvânt de spus în chestiunea respectiv ă, că există o alegere din partea
voastră, însă în privin ța majorit ății oamenilor nu este cazul s ă s p u n e m n i c i m ăcar acest lucru.
„Gândesc” este o afirma ție la fel de fals ă precum „diger” sau „îmi circ ul sângele”. Digestia se
întâmplă, circulația se întâmpl ă, gândirea se întâmpl ă.
Vocea din minte are o via ță a ei, proprie. Majoritatea oamenilor sunt la mila acestei voci,
sunt poseda ți de gândire, de minte. Și din moment ce mintea este condi ționată de trecut, sunte ți
forțați să reconstitui ți trecutul iar și iar. Termenul oriental referitor la acest aspect este karma. Cât ă
vreme vă identifica ți cu vocea respectiv ă nu știți, desigur, acest lucru. Dac ă l-ați ști, n-ați mai fi
posedați, deoarece sunte ți posedați cu adevărat doar atunci când lua ți entitatea care v ă posedă drept
voi înșivă, adică atunci când deveni ți una cu ea.
De mii de ani încoace uman itatea este tot mai posedat ă de minte, nereu șind să-și dea seama
că entitatea care o posed ă „nu este sinele”. Prin identificarea complet ă cu mintea a prins via ță un
fals sentiment de sine, egoul . Densitatea egoului depinde de gradul în care voi — con știința — vă
identifica ți cu mintea, cu gândirea. Gândirea reprezint ă doar un aspect minuscul din totalitatea
conștiinței, totalitatea a ceea ce sunte ți. Gradul de identificare cu mintea difer ă de la persoan ă la
persoană. Sunt oameni care se bucur ă de răgazuri în care sunt elibera ți de ea, oricât de scurte ar fi
acestea, iar pacea, bucuria și însuflețirea pe care le tr ăiesc în acele momente fac ca via ța să merite
să fie trăită. Tot în astfel de momente apare crea tivitatea, iubirea si compasiunea. Al ți oameni se
află constant în capcana egoului. Sunt înstr ăinați de ei în șiși, de alții și de lumea înconjur ătoare.
Când îi privi ți, vedeți pe fața lor încordarea, sprâncenel e ridicate, expresia absent ă sau privirea
ațintită. Cea mai mare parte a aten ției lor este absorbit ă de gândire, de aceea nu v ă văd și nu vă aud
cu adevărat. Nu sunt prezen ți în nicio situa ție, atenția lor fiind ori îndreptat ă către trecut, ori
plecată în viitor, acestea existând, de sigur, doar în minte, sub form ă de gânduri. Sau rela ționează
cu voi prin intermediul unui rol pe care-l interpreteaz ă, nefiind ei în șiși. Majoritatea oamenilor sunt
înstrăinați de ceea ce sunt, iar unii sunt atât de înstr ăinați, încât modul în care se comport ă sau
interacționează este văzut ca „fals” de aproape to ți ceilalți, în afară de cei care sunt la fel de fal și, la
fel de înstr ăinați precum ei.
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

69Înstrăinare înseamn ă că nu vă simțiți în largul vostru în nicio situa ție, în niciun loc și cu
nicio persoan ă, nici măcar cu voi în șivă, încercați mereu s ă ajungeți „acasă”, dar nu v ă simțiți
niciodată acasă. Unii dintre cei mai mari scriitori ai secolului dou ăzeci, printre care Franz Kafka,
Albert Camus, T. S. Eliot și James Joyce au recunoscut în înstr ăinare problema universal ă a
existenței umane, au sim țit-o probabil adânc în ăuntrul lor și au fost astfel capabili s ă o exprime în
mod strălucit în operele lor. Ei nu ofer ă soluție, contribu ția lor este aceea de a oglindi situa ția
nefericită a umanit ății pentru ca noi s-o vedem mai li mpede. A vedea limpede situa ția nefericit ă
reprezintă primul pas c ătre transcenderea ei.
Nașterea emo țiilor
Alături de mi șcarea gândirii, de și nu în totalitate separat ă de ea, exist ă o altă dimensiune a
egoului: emo ția. Aceasta nu înseamn ă că întotdeauna gândirea și emoțiile țin de ego. Ele se transform ă
în ego doar atunci când v ă identifica ți cu ele și astfel preiau complet controlul asupra voastr ă, cu alte
cuvinte atunci când ele devin „eu”.
Organismul fizic, corpul vost ru are propria lui inteligen ță, așa cum o are organismul fiec ărei
forme de via ță. Iar inteligen ța aceasta reac ționează la ceea ce spune mintea, reac ționează la gândurile
voastre. A șadar, emo ția este reac ția corpului la mintea voastr ă. Inteligen ța corpului este, desigur,
inseparabil ă de inteligen ța universal ă, este una dintre nenum ăratele manifest ări ale acesteia. Ea ofer ă o
coeziune temporar ă atomilor și moleculelor care formeaz ă organismul vostru fizic. Ea reprezint ă
principiul organizator din spatele activit ăților tuturor organelor corpului, transformarea oxigenului și a
hranei în energie, b ătaia inimii și circulația sângelui, protejarea corpului de c ătre sistemul imunitar
împotriva virusurilor și bacteriilor, tran sformarea informa ției senzoriale în impulsuri nervoase care
sunt trimise creierului, unde sunt decodate și reasamblate într-o imagine interioar ă coerentă ce redă
realitatea exterioar ă. Toate acestea, împreun ă cu mii de alte func ții simultane, sunt perfect coordonate
de inteligen ță. Nu voi v ă conduceți corpul, inteligen ța o face. Ea este responsabil ă și de reacțiile
organismului la mediul înconjur ător.
Acest lucru este valabil în cazul oric ărei forme de via ță. Aceeași inteligen ță a adus planta la
forma fizic ă și apoi s-a manifestat sub forma florii care a ap ărut din plant ă, floarea care î și deschide
petalele diminea ța pentru a primi razele soarelui și le închide la venirea nop ții. Aceeași inteligen ță se
manifestă în Gaia, fiin ța vie complex ă care este planeta noastr ă.
Această inteligen ță dă naștere unor r ăspunsuri instinctive din partea organismului fa ță de
orice amenin țare sau provocare. Ea produce în animale reac ții ce par înrudite cu emo țiile
omenești: furie, team ă, plăcere. Aceste r ăspunsuri instinctive ar putea fi considerate forme
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

70primordiale de emo ții, în anumite situa ții, oamenii r ăspund în mod instinctiv, în acela și fel ca
animalele, în fa ța pericolului, când este amenin țată supraviețuirea organismului , inima bate mai
repede, mu șchii se contract ă, respirația se accelereaz ă în vederea preg ătirii pentru lupt ă sau
fugă. Frica primordial ă. Când omul este încol țit, un val instantane u de energie intens ă îi dă
trupului o putere pe care nu o av usese înainte. Furia primordial ă. Aceste r ăspunsuri instinctive par
înrudite cu emo țiile, dar ele nu sunt emo ții în adev ăratul sens al cuvântului. Diferen ța
fundamental ă dintre un r ăspuns instinctiv și o emoție este urm ătoarea: un r ăspuns instinctiv este
răspunsul direct al corpului la o situa ție exterioar ă, în schimb, o emo ție este răspunsul corpului
la un gând.
Indirect, o emo ție poate fi de asemenea r ăspunsul la o situa ție sau întâmplare real ă, dar
va fi un r ăspuns la întâmplarea v ăzută prin filtrul interpret ării mentale, filtrul gândirii, adic ă prin
intermediul conceptelor mentale de bun și rău, plăcut și neplăcut, eu și al meu. De exemplu,
probabil c ă nu veți avea niciun fel de emo ții când vi se spune c ă a fost furat ă mașina cuiva, dar
atunci când ma șina este a voastră, e de așteptat că vă veți supăra. Este uimitor ce volum de
emoții poate genera un mic con cept mental ca „meu/mea”.
Deși este foarte inteligent, co rpul nu poate face diferen ța între situa ția reală și gând. El
reacționează la fiecare gând ca și cum ar fi real itate. El nu știe că e vorba despre un simplu gând.
Pentru corp, un gând îngrijorat, tem ător înseamn ă „sunt în pericol”, iar el r ăspunde în consecin ță,
chiar dac ă în acest timp sta ți culcați într-un pat cald și confortabil. Inim a bate mai repede,
mușchii se contract ă, respirația se accelereaz ă. Se formeaz ă un cumul de energie, dar din
moment ce pericolul nu este decât o inven ție a minții, energia nu g ăsește nicio supap ă. O parte din ea
se îndreapt ă din nou spre minte și hrănește gândurile anxioase , sporindu-le intens itatea. Restul de
energie devine toxic și stânjene ște funcționarea armonioas ă a corpului.
Emoțiile și egoul
Egoul nu este doar mintea neobservat ă, vocea din minte care pretinde a fi voi în șivă, ci este
reprezentat și de emoțiile neobservate care apar ca reac ție a corpului la ceea ce spune vo cea din minte.
Am văzut deja cam ce fel de gânduri emite vocea egoului în c ea mai mare parte a timpului și
disfuncția inerentă structurii procesului de gândi re, indiferent care ar fi con ținutul său. La aceast ă
gândire disfunc țională reacționează corpul prin emo ții negative.
Vocea din minte spune o poveste în care corpul crede și față de care reac ționează. Reacțiile
respective sunt emo țiile. La rândul lor, emo țiile alimenteaz ă cu energie gândurile care le-au dat
naștere. Acesta este cercul vicios format de gânduri și emoții necercetate, care creeaz ă gândirea
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

71emoțională și duce la n ăscocirea de pove ști generatoare de emo ții.
Componenta emo țională a egoului difer ă de la persoan ă la persoan ă, în cazul unor egouri fiind
mai mare decât în cazul a ltora. Gândurile care declan șează reacții emoționale în corp pot ap ărea
uneori atât de repede încât, înainte ca mintea s ă aibă timp să le verbalizeze, corpul a r ăspuns deja
printr-o emo ție, iar emo ția s-a transformat în reac ție. Gândurile acelea exist ă într-un stadiu ce precede
verbalizarea și ar putea fi numite supozi ții nerostite, incon știente. Ele î și au originea în condi ționarea
pe care o reprezint ă trecutul unei persoane, de obicei copil ăria. „Nu po ți să ai încredere în oameni”
este un exemplu de astfel de supozi ție inconștientă în cazul unei persoane ale c ărei prime rela ții, cele
cu părinții sau fra ții, nu i-au oferit sprijin și nu i-au inspirat încredere. Iat ă și alte supozi ții
inconștiente frecvente: „Nimeni nu m ă respectă și nu mă apreciaz ă. Trebuie s ă lupt ca s ă
supraviețuiesc. Nu po ți spune niciodat ă ca ai suficien ți bani. Via ța te dezam ăgește întotdeauna. Nu
merit să fiu bogat/ ă. Nu merit s ă fiu iubit/ă.” Supozițiile incon știente dau na ștere emoțiilor în corp,
iar acestea, la rândul lor, dau na ștere activit ății minții și/sau reac țiilor pe moment, în acest mod, ele
creează realitatea voastr ă personală. Vocea egoului submineaz ă continuu starea natural ă de bine a
corpului. Aproape toate corpurile oamenilor sunt supuse unei mari tens iuni, nu din cauza amenin țării
vreunui factor exterior, ci din cauza presiunii venite din interiorul min ții. Corpul are un ego ata șat de el
și nu poate s ă nu răspundă tuturor șabloanelor de gândire disfunc ționale care intr ă în componen ța
egoului. Astfel c ă fluxul neîntrerupt al gândirii compulsive este dublat de un flux de emo ții negative.
Ce este o emo ție negativ ă? O emo ție toxică pentru organism, care îi stânjene ște echilibrul și
funcționarea armonioas ă. Teama, anxietatea, fu ria, ranchiuna, triste țea, ura sau antipatia, gelozia,
invidia — toate submineaz ă curgerea energiei prin corp, afecteaz ă inima, sistemul imunitar, digestia,
secreția de hormoni și așa mai departe. Chiar și medicina conven țională începe să recunoasc ă — deși
știe încă foarte pu ține despre modul în care opereaz ă egoul — leg ătura dintre st ările emoționale
negative și boala fizic ă. O emoție care dăunează corpului se transmite și celor cu care veni ți în contact
și, indirect, printr-un proces de reac ție în lanț, unui num ăr nedefinit de persoane pe care nu le întâlni ți
niciodată. Toate emo țiile negative sunt denumite cu un termen generic: nefericire, înseamn ă atunci că
emoțiile pozitive au un efect opus asupra corpului fizic? înt ăresc ele sistemul imunitar,
revigoreaz ă și vindecă trupul? O fac, într-adev ăr, dar trebuie s ă facem distinc ția între emo țiile pozitive
generate de ego și emoțiile mai profunde care pr ovin din starea voastr ă naturală de conectare la Fiin ță.
Emoțiile pozitive generate de ego con țin deja în ele opusul în ca re se pot foarte repede
transforma. Iat ă câteva exemple: ceea ce egoul nume ște iubire este în fapt un sentiment de posesivitate
și dependen ță care într-o secund ă se pot transforma în ur ă. Anticiparea unui ev eniment care urmeaz ă să
aibă loc — fiind aici vorba de s upraevaluarea vi itorului de c ătre ego — se transform ă ușor în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

72contrariu, în dezam ăgire adică, atunci când evenimentul ia sfâr șit sau nu împline ște așteptările egoului.
Într-o zi, lauda și recunoașterea vă fac fericiți și plini de via ță, în ziua urm ătoare critica sau faptul de
a fi ignora ți vă fac să vă simțiți demoraliza ți și neferici ți. Plăcerea unei petrece ri nebune se
transform ă în diminea ța următoare în posomoreal ă și mahmureal ă. Nu există bine fără rău, nici piscuri
fără văi.
Emoțiile generate de ego deriv ă din identificarea min ții cu factori externi care sunt, f ără
îndoială, instabili și supuși schimbării în orice clip ă. Emoțiile din stratul mai pr ofund nu sunt chiar
emoții, ci stări ale Ființei. Emoțiile există pe tărâmul opu șilor. Stările Ființei pot fi eclips ate, dar ele nu
au un opus. Ele provin din interiorul vo stru, asemenea iubirii, bucuriei, p ăcii care sunt aspecte ale
adevăratei voastre naturi.
Rața cu minte de om
În Puterea prezentului* menționam că, după o luptă — care în cazul lor nu dureaz ă
niciodată prea mult — dou ă rațe se despart și plutesc în direc ții opuse. Apoi fiecare dintre ele
fâlfâie din aripi cu putere de câte va ori, eliberând astf el surplusul de energie acumulat în timpul
luptei. Dup ă ce scutur ă din aripi, plutesc mai departe în pace, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Dacă rața ar avea minte omeneasc ă, ea ar păstra lupta vie prin inte rmediul gândurilor, al
ticluirii unei pove ști. Iată care ar fi probabil povestea ra ței: „Nu pot s ă cred că a făcut asta. A venit
până la zece centimetri de mine. Crede c ă e stăpână pe lacul ăsta. Nu are pic de respect pentru
spațiul meu privat. N-o s ă mai am niciodat ă încredere în ea. Data viitoare va g ăsi altceva prin care
să mă enerveze. Sunt sigur ă că deja urze ște ceva. Dar n-am de gând s ă tolerez a șa ceva. Am s ă-i
dau o lec ție pe care n-o s-o uite.” Și mintea continu ă să-și depene povestirea, gândindu-se la
întâmplare și vorbind despre ea zile, luni sau ani dup ă aceea. Cât despre co rp, lupta continu ă încă,
iar energia pe care o genereaz ă el drept r ăspuns la toate acele gâ nduri este reprezentat ă de emoție,
care la rândul ei genereaz ă și mai multe gânduri. A șa se întâmpl ă cu gândirea emo țională a
egoului. Vede ți și voi cât de problematic ă ar deveni via ța raței dacă ar avea mintea unui om. Dar
acesta este modul în care tr ăiesc mereu cei mai mul ți dintre oameni. Nicio situa ție și nicio
întâmplare nu se termin ă vreodată cu adevărat. Mintea și acel „eu și povestea mea” fabricat de
minte își continuă desfășurarea.
Suntem o specie care a r ătăcit calea. Tot ceea ce este natural, fiecare floare sau copac și fiecare
animal ne pot înv ăța lecții importante și nu trebuie decât s ă ne oprim, s ă privim și să ascultăm. Lecția
raței noastre este urm ătoarea: bate ți din aripi — care se traduce prin „desp ărțiți-vă de poveste” — și
întoarceți-vă la singurul loc care v ă oferă energie: momentul prezent.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

73Cu trecutul în spinare
Incapacitatea sau, mai degrab ă, încăpățânarea min ții umane de a nu se desprinde de trecut
este foarte frumos ilustrat ă de povestea a doi c ălugări zen, Tanzan și Ekido, care mergeau pe un drum
de țară ce se umpluse de noroi în urma ploilor, în apropi erea unui sat au trecut pe lâng ă o tânără care
încerca să treacă de cealalt ă parte a drumului, dar noroiul era atât de adânc încât și-ar fi murd ărit
complet chimonoul din m ătase pe care-l purta. Ta nzan a ridicat-o îndat ă în brațe și a trecut-o de
cealaltă parte. Călugării și-au continuat drumul în t ăcere. Cinci ore mai târziu, pe când se apropiau de
templul în care locuiau, Ekido nu s-a mai putut ab ține. „De ce ai luat-o pe fata aceea în bra țe?”, a întrebat
el. „Noi, c ălugării, nu trebuie s ă facem așa ceva.” „Am l ăsat fata din bra țe acum câteva ore”, a
răspuns Tanzan. „Tu înc ă o mai por ți?”
Acum imagina ți-vă cum ar fi via ța pentru cineva care tr ăiește continuu asemenea lui Ekido,
neputând sau nevrând s ă renunțe în forul s ău interior la situa țiile trăite, acumulând în ăuntrul său tot
mai mult „material” și veți avea o idee despre felul în care decurge via ța pentru majorita tea oamenilor de
pe pământ. Ce povar ă grea a trecutului poart ă în minte!
Trecutul tr ăiește în voi sub form ă de amintiri, dar amintirile în ele însele nu reprezint ă o
problemă. De fapt, prin inte rmediul memoriei înv ățăm din trecut și din greșeli trecute. Doar atunci
când amintirile, adic ă gândurile despre trecut, preiau complet controlul asupra voastr ă se transform ă
ele într-o povar ă, devin problematice și încep s ă facă parte din sentimentul vostru de sine.
Personalitatea voastr ă, condiționată de trecut, devine at unci închisoarea voastr ă, împrumuta ți
amintirilor un sentiment de sine, iar pove stea voastr ă devine ceea ce v ă percepeți voi a fi. Acest „mic
eu” este o iluzie care eclipseaz ă adevărata voastr ă identitate reprezentat ă de Prezen ța atemporal ă și
lipsită de formă.
Povestea voastr ă constă însă nu doar din memorie mental ă, ci și din memorie emo țională —
emoții vechi readuse continuu la via ță. Ca și în cazul c ălugărului care a purtat povara
resentimentului timp de cinci ore, alimentându-l cu gânduri, majoritatea oamenilor poart ă o mare
cantitate de bagaje inutile, atât în plan mental, cât și în plan emo țional, pe parcursul întregii lor vie ți,
își limitează trăirea din cauza sentimentelor de nemul țumire, regret, ostilitate, vinov ăție. Gândirea lor
emoțională a devenit sinele lor, astfel c ă se agață de o emo ție veche, deoarece ac easta le consolideaz ă
identitatea. Din cauza tendin ței omenești de a perpetua emo ții trecute, aproape to ți oamenii poart ă în
câmpul lor energetic o acu mulare a durerii emo ționale mai vechi, acumula re pe care eu o numesc
„corpul-durere”.
Putem îns ă înceta s ă amplific ăm corpul-durere pe care îl avem deja. Putem înv ăța să
întrerupem obiceiul de a acumula și perpetua emo ții vechi, b ătând din aripi — metaforic vorbind
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

74— și abținându-ne s ă insistăm în minte asupra trecutului, indiferent dac ă este vorba despre ceva
ce s-a întâmplat ieri sau în urm ă cu treizeci de ani. Putem înv ăța cum să nu păstrăm vii în minte
situații sau întâmpl ări și cum să ne întoarcem aten ția continuu c ătre momentul prezent atemporal
și imaculat, în loc s ă ne lăsăm prinși de născocirea în minte a unui film. Atunci Prezen ța noastră
este cea care devine identitatea noastr ă, și nu gândurile și emoțiile.
Nimic din ce s-a întâ mplat în trecut nu v ă poate împiedica s ă fiți prezenți în aceast ă clipă;
iar dacă trecutul nu v ă poate împiedica s ă fiți prezenți în clipa aceasta, atunci ce putere mai are el?
Individualul și colectivul
Orice emo ție negativ ă pe care nu o înfrunta ți complet și nu o vede ți ca fiind ceea ce este în
momentul în care apare nu se va dizolva pe de plin. Ea va l ăsa în urm ă un rest de durere. În special
copiii sunt aceia c ărora le par emo țiile negative intense prea cople șitoare pentru a le face fa ță și au
tendința de a evita s ă le trăiască, în absen ța unui adult perfect con știent care s ă-i îndrume cu iubire și
înțelegere plin ă de compasiune c ătre înfruntarea direct ă a emoției, alegerea de a nu o tr ăi este într-
adevăr singura op țiune pentru copil în acele momente. Din nefericire, mecanismul de ap ărare deprins
de timpuriu r ămâne în func țiune și după ce copilul devine adult. Emo ția încă trăiește în el
neconștientizată și se manifest ă indirect, de exemplu sub form ă de anxietate, furie, izbucniri violente,
o stare sufleteasc ă anume sau chiar o boal ă fizică. În unele dintre cazuri ea împiedic ă sau saboteaz ă
toate relațiile intime. Majoritatea psihoterapeu ților au avut pacien ți care inițial pretindeau c ă au avut
o copilărie total fericit ă, iar mai târziu se dovedea c ă lucrurile st ăteau exact pe dos. Poate c ă acestea
reprezintă cazuri extreme, dar nimeni nu iese din copil ărie fără să fi suferit durere emo țională. Chiar
dacă ambii părinți ar fi ilumina ți, tot ați crește într-o lume care este în cea mai mare parte incon știentă.
Reminiscen țele durerii l ăsate de fiecare emo ție negativ ă puternic ă ce n-a fost complet
înfruntată, acceptată, pentru ca apoi s ă vă puteți desprinde de ea, se acumuleaz ă și formează un câmp
energetic ce se reg ăsește în chiar celulele corpului vostru. El nu const ă doar din suferin țele
copilăriei, ci este format și din emoțiile dureroase ca re i-au fost ad ăugate mai târziu, în adolescen ță și
după ce ați devenit adul ți, mare parte din ele create de vocea egoului. Es te durerea emo țională care vă
însoțește inevitabil atunci când fundam entul vieții voastre îl reprezint ă un fals sentiment de sine.
Acest câmp energetic format din emo ții vechi, dar înc ă foarte vii, ce se reg ăsește în aproape
fiecare fiin ță umană, este corpul-durere.
Corpul-durere îns ă nu este doar de natur ă individual ă, în el se reg ăsește și o parte din durerea a
nenumărați oameni ce-au tr ăit de-a lungul istoriei umanit ății, care este o istorie a neîntreruptelor
războaie tribale, a sclaviei, je fuirilor, violur ilor, torturii și a altor forme de violen ță. Această durere
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

75trăiește încă în subcon știentul colectiv al umanit ății și crește pe zi ce trece, dup ă cum vă puteți da
seama atunci când v ă uitați la știrile de sear ă sau privi ți dramele din rela țiile oamenilor. Corpul-
durere colectiv este probab il prezent în ADN-ul tuturor oamenilor, chiar dac ă noi nu l-am descoperit
încă.
Fiecare nou-n ăscut care vine pe lume poart ă deja un corp-durere emo țional. La unii dintre ei
este mai dens și mai greu decât la al ții. Există copii ferici ți în cea mai mare parte a timpului și există
alții care par s ă poarte în ei o cantitate uria șă de nefericire. Este adev ărat că unii dintre copii plâng
mult din cauz ă că nu primesc suficient ă dragoste și atenție, dar alții plâng în aparen ță fără motiv, de
parcă ar încerca sa îi fac ă pe toți cei din jur la fel de neferici ți cum sunt ei — și adeseori reu șesc. Au
venit pe lume purtând deja cu ei mare parte din durerea umanit ății. Alți copii plâng frecvent
deoarece simt emo țiile negative ale mamelor și taților lor, iar acestea le provoac ă durere și determin ă
o amplificare a corpului-durere prin absorbirea energiei din corpurile-durere ale p ărinților, în fiecare
dintre cazuri, odat ă cu creșterea corpului fizic al bebelu șului, crește și corpul-durere.
Un copil cu un corp-durere u șor nu va fi neap ărat un adult „mai avan sat” pe calea spiritual ă
decât cel cu un corp- durere dens. De fapt, adesea se întâmpl ă tocmai invers. Oamenii cu corpuri-
durere grele au de obicei o șansă mai mare s ă se trezeasc ă pe plan spiritual decât aceia cu corpuri
relativ ușoare, în timp ce unii dintre ei r ămân prad ă corpului-durere greu pe care îl au, mul ți alții
ajung într-un punct în care nu mai pot tr ăi cu nefericirea și astfel motiva ția pentru a se trezi devine una
puternică.
De ce reprezint ă trupul chinuit al lui Cristos, fa ța lui schimonosit ă în agonie și nenumăratele
sale răni sângerânde o imagine atât de semnificativ ă în conștiința colectivă a umanității? Milioane de
oameni, cu prec ădere în perioada medieval ă, nu s-ar fi aflat într-o rela ție atât de profund ă cu el cum
s-a întâmplat, dac ă ceva din ei n-ar fi rezonat cu imaginea, dac ă n-ar fi recunoscut incon știent în ea
reprezentarea exterioar ă a propriei lor realit ăți interioare — corpul-d urere. Nu erau înc ă suficient de
conștienți pentru a-i recunoa ște prezența direct în ei în șiși, dar acesta a fost pentru ei începutul
conștientizării. Cristos poate fi priv it ca arhetipul uman, întruchipând atât durerea, cât și posibilitatea de
a o transcende.

Cum se reînnoie ște corpul-durere
Corpul-durere este o form ă le energie semiautonom ă care exist ă în majoritatea oamenilor, o
entitate a c ărei materie prim ă e emoția, își are propria inteligen ță primitivă, nu prea deosebit ă de
cea a unui animal șiret, energia sa fiind îndreptat ă, înainte de toate, c ătre supravie țuire. Ca toate
formele de via ță, și el are nevoie periodic s ă se hrănească — să absoarbă energie nou ă — și hrana
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

76care îi este necesar ă pentru a se umple const ă din energie compatibil ă cu a sa, adic ă energie care
vibrează pe o frecven ță similară. Orice experien ță dureroasă din punct de vedere emo țional poate fi
utilizată ca hrană de către corpul-durere. De aceea prosper ă el pe seama gândirii negative și a
dramei din cadrul rela țiilor. Corpul-durere reprezint ă o dependen ță de nefericire.
Poate fi șocant când realiza ți pentru prima dat ă că în voi este ceva care caut ă periodic
negativitatea emo țională, caută nefericirea. Iar pentru a-i recunoa ște prezența în voi ave ți nevoie de
și mai mult ă luciditate decât pentru a o remarca la altcineva. Odat ă aflați în stăpânirea nefericirii nu
numai că nu veți încerca s ă-i puneți capăt, ci veți face torul pentru a-i aduce și pe ceilal ți în aceea și
stare, pentru a v ă hrăni din reac țiile lor emo ționale negative.
În cazul majorit ății oamenilor, corpul-dur ere are un stadiu latent și unul activ. Când se afl ă în
stare latent ă este ușor să uitați că purtați în voi un nor greu și întunecat sau un vul can adormit — în
funcție de câmpul energetic al corpului -durere din fiecare dintre voi. R ăstimpul în care r ămâne
adormit difer ă de la o persoan ă la alta: cel mai adesea câteva s ăptămâni, dar poate fi vorba de
câteva zile sau câteva luni. În cazu ri rare, corpul-durere poate r ămâne în hibernare ani de zile
înainte să fie declan șat de vreun eveniment.
Cum se hr ănește corpul-durere cu gândurile voastre
Corpul-durere se treze ște din laten ță când i se face foame, când vine vremea s ă se îndoape.
Mai există și posibilitatea de a fi declan șat oricând de un anumit evenim ent. Corpul-durere dornic s ă se
hrănească poate utiliza cea mai nesemnificativ ă întâmplare ca element declan șator, ceva ce spune
sau face cineva sau chiar un gând. Dac ă locuiți singuri sau nu e nimeni prin preajm ă în momentele
respective, corpul-durere se va hr ăni cu gândurile voastre. Gândirea voastr ă devine brusc profund
negativă. Cel mai probabil nu ve ți realiza c ă exact înainte de afluen ța de gânduri negative mintea v-a
fost invadat ă de un val de emo ție — sub forma unei st ări întunecate și apăsătoare, a anxiet ății sau a
unei furii aprinse. Orice gând este energie, iar corpul-durere se hr ănește acum cu energia gândurilor
voastre. Dar nu se poate hr ăni cu orice fel de gânduri. N-ave ți nevoie de o sensibilitate ie șită din comun
pentru a v ă da seama c ă un gând pozitiv v ă dă o senzație total diferit ă față de unul negativ. Este
aceeași energie, dar vibreaz ă pe o frecven ță diferită. Un gând pozitiv, fericit este imposibil de digerat
de către corpul-durere. Acesta se poate hr ăni doar cu gânduri negative , deoarece doar acele gânduri
sunt compatibile cu câmpul s ău energetic.
Toate lucrurile sunt câmpuri ener getice vibrante aflate în mi șcare continu ă. Scaunul pe care
stați, cartea pe care o țineți în mână par solide și încremenite doar pentru c ă așa percep sim țurile
voastre frecven ța lor vibra țională, adică mișcarea neîncetat ă a moleculelor, atomilor, electronilor și
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

77particulelor subatomice care dau na ștere împreun ă la ceea ce voi percepe ți ca fiind un scaun, o carte,
un copac sau un co rp. Ceea ce percepem ca materie fizic ă este energie care vibreaz ă (se mișcă) pe o
anumită gamă de frecven țe. Gândurile cons tau din aceea și energie care vibreaz ă pe o frecven ță mai
înaltă decât materia, de aceea nu pot fi v ăzute sau atinse. Gândurile au propria lor gam ă de frecven țe,
în cadrul c ăreia gândurile negative se afl ă la extremitatea inferioar ă, iar cele pozitive la cea superioar ă.
Frecvența vibrațională a corpului-durere rezoneaz ă cu aceea a gândurilor ne gative, motiv pentru
care doar aceste gânduri pot hr ăni corpul-durere.
Tiparul obi șnuit format din gândul care creeaz ă emoția este inversat în cazul corpului-
durere, cel pu țin la început. Emo ția provenit ă din corpul-durere câ știgă repede controlul asupra
gândirii voastre și, odată ce mintea v-a fost luat ă în stăpânire de corpul-durer e, gândirea devine
negativă. Vocea din minte va dep ăna povești triste, nelini știte sau furioase desp re voi sau despre
viața voastră, despre al ți oameni, despre trecut, viitor sau ev enimente imaginare. Vocea va acuza,
învinovăți, se va plânge, î și va imagina. Iar voi sunte ți total identifica ți cu orice spune vocea,
credeți toate gândurile ei denaturate, în acel punct s-a instalat deja dependen ța de nefericire.
Nu este atât vorba despre faptul c ă n-ați putea opri alaiul gândurilor negative, ci nu vre ți s-o
faceți. Și aceasta se întâmpl ă deoarece corpul-durere tr ăiește prin voi, pretinzând a fi voi. Iar pentru
corpul-durere, durerea e pl ăcere. El devoreaz ă nerăbdător fiecare gând negativ. De fapt, vocea
obișnuită din mintea voastr ă a devenit acum vocea corpului-durer e. Dialogul interior este acum
creația lui. Se stabile ște un cerc vicios între corpul-durere și gândurile voastre. Fiecare gând
hrănește corpul-durere și, la rândul s ău, acesta genereaz ă mai multe gânduri. La un moment dat,
după câteva ore sau chiar câteva zile, se umple și se întoarce în starea de laten ță, lăsând în urm ă un
organism sleit și un corp mult mai sensibil la boli. Dac ă toate acestea vi se par un fel de descriere a
unui parazit din psihicul vostru, ave ți dreptate. Exact aceasta este.

Cum se hr ănește corpul-durere cu dram ă
Dacă sunt alți oameni prin preajm ă, de preferin ță partenerul sau un membru apropiat al
familiei, corpul-durere va încerca s ă-i provoace — s ă-i calce pe nervi, cu alte cuvinte — a șa încât
să se poată hrăni din drama care decurge de aici. Co rpuri le-durere se dau în vânt dup ă relațiile
intime și după familii, deoarece de acolo î și iau ele cea mai mare parte a hranei. Este greu s ă
rezistați corpului-durere al unei alte pe rsoane atunci când acesta este hot ărât să smulgă de la voi o
reacție. Vă știe instinctiv punctele slab e, cele mai vulnerabile. Dac ă nu reușește prima dat ă, va
încerca înc ă o dată și încă o dată. Este o emo ție vie care caut ă emoție vie. Corpul-durere al celuilalt
vrea să îl trezeasc ă pe al vostru, a șa încât ambele corpuri-durere s ă își furnizeze reciproc energie.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

78Multe rela ții trec regulat prin episoade violente și destructive cauzate de corpul-durere. Este
aproape insuportabil de dur eros pentru un copil s ă fie nevoit s ă asiste la violen ța corpurilor-durere
ale părinților lui, și totuși aceasta este soarta a milioan e de copii din lumea întreag ă, coșmarul exis-
tenței lor zilnice. A ceasta este totodat ă și una dintre modalit ățile principale prin care corpul-durere
uman trece de la o genera ție la alta. Dup ă fiecare episod, partenerii se împac ă și urmează un
interval de pace relativ ă, în măsura limitat ă în care egoul o permite.
Consumul excesiv de alcool va activa ades ea corpul-durere, ma i ales în cazul b ărbaților, dar
și în cazul unora dintre femei. Când o persoan ă se îmbat ă, suferă o transformare complet ă a
personalit ății pe măsură ce corpul-durere preia controlul asupra ei. O persoan ă profund
inconștientă, al cărei corp-durere se alimenteaz ă de obicei din violen ța fizică, îndreapt ă adesea
această violență spre soție și copii. Când se treze ște din beție, regretă sincer și spune că nu va mai
face niciodat ă una ca asta, crezând sincer în ceea ce spune. Persoana care vorbe ște și face
promisiuni nu este îns ă entitatea care comite actele de violen ță, astfel că puteți fi siguri c ă acestea
se vor repeta pân ă când devine persoana respectiv ă prezentă, conștientizeaz ă corpul-durere din
interiorul ei și înceteaz ă astfel identificarea cu el. În unele cazuri, consilierea o poate ajuta s ă facă
acest lucru.
Majoritatea corpurilo r-durere vor atât s ă provoace, cât și să suporte durere, dar exist ă unele
care sunt fie predominant agresori, fie victime. În ambele cazuri, ele se hr ănesc cu violen ță, fie ea
emoțională sau fizică. Două persoane din cadrul unui cuplu pot crede c ă „s-au îndr ăgostit”, când în
realitate fiecare se simte atras ă de cealalt ă deoarece corpul-durere al fiec ăreia simte c ă celălalt
corp-durere îl completeaz ă. Uneori, rolurile de agresor și victimă sunt deja stabilite clar de la prima
întâlnire. Unele c ăsătorii ce par a se fi s ăvârșit în rai s-au legat de fapt în iad.
Dacă ați avut vreodat ă prin preajm ă o pisică, știți că chiar și atunci când pare c ă doarme ea
știe totuși ce se petrece, c ăci la cel mai mic zgomot neobi șnuit urechile i se mi șcă în direcția
acestuia, iar ochii se întredeschid. A șa stau lucrurile și în cazul corpurilor-du rere adormite. La un
anumit nivel, ele sunt treze, gata s ă treacă la acțiune când î și face apari ția stimulul corespunz ător.
În relațiile intime, corpurile-durere sunt ad esea suficient de abile încât s ă stea ascunse pân ă
când începe ți să locuiți împreun ă și de preferin ță până când ați semnat un contract prin care v ă
angajați să rămâneți cu persoana aceasta pentru tot restul vie ții. Nu vă căsătoriți doar cu so ția sau
soțul, ci luați în căsătorie și corpul-durere al ei sau al lui — iar cel ălalt îl ia pe al vostru. Poate fi
de-a dreptul șocant să constatați brusc într-o zi, poate nu la mult timp dup ă ce v-ați mutat împreun ă
sau după luna de miere, c ă în partener s-a produs o schimbare complet ă de personalitate. Cu o voce
aspră sau strident ă vă acuză, vă învinovățește sau se r ăstește, cel mai probabil din cauza unei
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

79situații lipsite de însemn ătate. Sau se poate întâmpla ca partenerul s ă devină total retras în el însu și.
„Te-a deranjat ceva?”, îl întreba ți. „Nu m-a deranjat nimic”, v ă răspunde. Dar energia foarte ostil ă
pe care o eman ă spune: „Totul m ă deranjeaz ă.” Când îl privi ți în ochi vede ți că acolo nu mai exist ă
lumină, ca și cum un v ăl greu ar fi coborât, iar fiin ța pe care o cunoa șteți și iubiți și a cărei
strălucire putea înainte str ăbate prin ego este acum total acoperit ă. Cel care v ă privește pare un
străin oarecare, în ochii c ăruia citiți ura, ostilitatea, am ărăciunea sau furia. Când v ă vorbește, nu
partenerul o face, ci corpul-durere vorbe ște prin el. Orice spune reprezint ă versiunea pe care o are
corpul-durere asupra realit ății, o realitate complet deformat ă de teamă, ostilitate, furie și de dorin ța
de a produce și primi mai mult ă durere.
în astfel de momente se poate întâmpla s ă vă întrebați dacă aceasta este fa ța reală a
partenerului, cea pe care înainte n-o v ăzuserăți niciodat ă și dacă n-ați făcut cumva o gre șeală
teribilă alegând aceast ă persoană. Nu aceasta este, desigur, fa ța sa reală, ci doar corpul-durere care
l-a luat pentru câtva timp în st ăpânire. E greu s ă găsiți un partener care s ă nu poarte cu el un corp-
durere, dar ar fi poate mai în țelept să alegeți pe cineva al c ărui corp-durere nu este excesiv de dens.

Corpuri-durere dense
Există oameni ale c ăror corpuri-durere sunt dense și niciodat ă complet adormite. Poate c ă
zâmbesc și întrețin conversa ții politicoase, dar oricine î și poate da seama c ă, dincolo de suprafa ță,
emoțiile negative mustesc și abia așteaptă următoarea întâmplare fa ță de care s ă reacționeze,
următoarea persoan ă pe care s ă o învinov ățească sau să o înfrunte, urm ătorul lucru care s ă
provoace nefericirea. Corpul -durere al unei astfel de persoane nu se satur ă niciodată, e mereu
înfometat. El amplific ă nevoia egoului de a avea inamici.
Reactivitatea lor face ca lucruri relativ nesemnificative s ă capete propor ții excesive din
dorința de a trage și pe alții în drama lor, stârnindu-le o reac ție. Unii dintre ei se implic ă în bătălii
sau procese în instan ță care se prelungesc și care sunt în definitiv lipsite de sens, îndreptate
împotriva unor organiza ții sau indivizi. Al ții sunt mistui ți de ură obsesivă împotriva fostei so ții sau
fostului so ț, fostului partener de cuplu. Necon știentizând durerea pe care o poart ă în ele, astfel de
persoane proiecteaz ă, prin reac ția lor, aceast ă durere în întâmpl ări și situații. Din cauza unei lipse
totale a con științei-de-sine, ele nu pot face diferen ța dintre o întâmplare și reacția lor față de
întâmplarea respectiv ă. Pentru ele, nefericirea și chiar durerea îns ăși țin de întâmplare sau de
situație. Nefiind con știenți ie starea lor interioar ă, nici măcar nu știu că sunt profund nefericite, c ă
suferă.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

80Uneori, oamenii cu astfel de corpuri-durere dense devin activi ști ce luptă pentru o cauz ă.
Cauza poate fi într-adev ăr una valoroas ă, iar :i pot avea la început succes în rezolvarea unor
lucruri; totu și energia negativ ă care subîntinde tot ceea ce spun și fac și nevoia lor incon știentă de
dușmani și de conflict tind s ă des naștere unei opozi ții tot mai mari fa ță de cauza lor. De obicei,
sfârșesc prin a- și face dușmani în cadrul propriei organiza ți, căci oriunde merg g ăsesc motive s ă
simtă disconfort, iar în modul acesta corpul-durere continu ă să găsească exact ceea ce caut ă.

Divertismentul, mass-media și corpul-durere
Dacă civilizația noastră contemporan ă nu v-ar fi familiar ă, dacă ați fi veni aici dintr-o alt ă
epocă sau de pe o alt ă planetă, unul dinte lucrurile care v-ar ului este faptul c ă milioane de oamenii
adoră și plătesc bani ca s ă se uite cum indivizi omoar ă și provoac ă durere altor indivizi, sub pre-
textul „divertismentului”.
De ce au filmele violente o audien ță atât de mare? Exist ă o întreag ă industrie din care un
foarte mare procent alimenteaz ă dependen ța oamenilor de nefericire. Oamenii se uit ă la acele filme
în mod evident din cauz ă că vor să se simtă rău. Ce parte anum e din oameni ador ă să se simtă rău,
pentru a putea spune c ă se simte bine? Corpul-durere, de sigur. O mare parte din industria e
divertisment îi furnizeaz ă hrana. A șadar, în afar ă de reactivitate, gândirea negativ ă și dramele
personale, corpul-durere se reînnoie ște și — indirect — prin proiec țiile cinematografice și de
televiziune. Corpuri-durere scriu scenariul și produc aceste filme, și corpuri-durere pl ătesc să le
vadă.
Este întotdeauna „gre șit” să se expun ă și să fie privit ă violența la televizor și la
cinematograf? Toat ă această violență alimenteaz ă corpul-durere, f ără nicio excep ție? În stadiul
actual de evolu ție a omenirii, violen ța este încă nu numai atotp ătrunzătoare, ci chiar în cre ștere, din
cauza vechii con științe egocentriste care, amplificat ă de corpul-durere colectiv, se intensific ă
exponențial chiar înainte s ă-și găsească sfârșitul. Dacă filmele arat ă violența în contextul s ău mai
larg, dacă ele arată de unde izvor ăște ea și care-i sunt consecin țele, dacă arată ce se întâmpl ă cu
victima și cu agresorul, dac ă arată inconștiența colectiv ă care se afl ă în spatele ei și care este
transferat ă de la o genera ție la alta (furia și ura care tr ăiesc în oameni sub forma corpului-durere),
atunci filmele respective pot îndeplini o func ție vitală în trezirea umanit ății. Ele pot func ționa ca
niște oglinzi în care umanitatea poate și trebuie s ă-și vadă nebunia. Acea parte din voi care
recunoaște nebunia ca fiind nebunie (chiar dac ă este a voastră proprie) este de fapt starea de
sănătate, este con știința ce răsare, este sfâr șitul nebuniei.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

81Astfel de filme exist ă și nu alimenteaz ă corpul-durere. Unele dintre cele mai bune filme
antirăzboi sunt filmele care art ă realitatea crud ă a războiului, și nu versiunile cosmetizate. Corpul-
durere se poate hr ăni doar cu filme în care violen ța este prezentat ă ca fiind un comportament uman
normal sau chiar dezirabil sau cu cele care glorific ă violența cu unicul scop de a genera emo ții
negative în spectator, devenind astfel un „narcotic” pentru corp ul-durere dependent de durere.
Tabloidele nu vând în primul rând știri, ci emo ții negative – hran ă pentru corpul-durere.
„Scandalos”, strig ă titlul cu litre de-o șchioapă, sau „Tic ăloșii”. Tabloidele britanice exceleaz ă la
acest capitol. Ele știu că emoțiile negative vând mult mai bine decât o fac știrile.
În prezentarea știrilor în general — inclus iv la televizor – exist ă tendința de a se da amploare
știrilor negative. Cu cât lucrurile stau mai r ău, cu atât mai agita ți sunt prezentatorii. Nu de pu ține
ori agitația negativ ă este generat ă chiar de mijloacele de comunicare în mas ă. Corpurile-durere pur
și simplu ador ă toate acestea.

Corpul-durere feminin colectiv
Dimensiunea colectiv ă a corpului-durere are țesute în ea mai multe fire diferite. Triburi,
națiuni, rase, toate au propriul lor corp-durere colectiv, al unora cânt ărind mai greu decât al altora,
iar majoritatea memb rilor tribului, na țiunii sau rasei respective î și au partea lor mai mic ă sau mai
mare din corpul-durere.
Aproape fiecare femeie are partea ei din corp ul-durere feminin colectiv, parte ce tinde s ă se
activeze mai ales înainte de perioada menstrua ției. In acea perioad ă multe femei sunt cople șite de
emoții negative imense.
Reprimarea principiului fe minin mai ales în ultimii dou ă mii de ani i-a permis egoului s ă
câștige suprema ție absolut ă în psihicul uman colectiv. De și nu încape îndoial ă că au și femeile ego,
acesta prinde r ădăcini și crește mai ușor în forma masculin ă decât în cea feminin ă, din cauz ă că
femeile se identific ă mai puțin cu mintea decât o fac b ărbații. Ele au o leg ătură mai puternic ă cu
corpul interior și cu inteligen ța organismului în care- și au sursa facult ățile intuitive. Forma
feminină este mai pu țin rigid încapsulat ă decât cea masculin ă, are o deschidere și o sensibilitate
mai mare fa ță de alte forme de via ță și este mai bine acordat ă la lumea natural ă.
Dacă echilibrul dintre energia masculin ă și cea feminin ă n-ar fi fost distrus pe planeta
noastră, dezvoltarea egoului s-ar fi redus semnificativ. N-am fi declarat r ăzboi naturii și n-am fi
ajuns atât de înstr ăinați de Ființa noastră.
Nimeni nu știe cifra exact ă pentru că nu s-a ținut eviden ța, dar pare cert c ă pe o perioad ă de
trei sute de ani, între trei și cinci milioane de femei au fost torturate și ucise de „Sfânta Inchizi ție”,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

82o instituție fondată de Biserica Catolic ă Romană pentru a elimina erezia. Acest capitol este f ără
îndoială, alături de Holocaust, unul dintre cele mai întunecate din istoria umanit ății. Era suficient
ca o femeie s ă manifeste iubire fa ță de animale, s ă meargă singură pe câmp sau prin p ăduri sau s ă
adune plante medicinale pentru a fi etichetat ă drept vr ăjitoare, apoi torturat ă și arsă pe rug.
Femininul sacru a fost declarat demonic și astfel o întreag ă dimensiune a disp ărut în foarte mare
măsură din experien ța umană. Și alte culturi sau religii precum iudaismul, islamismul și chiar
budismul au reprimat dimensiunea feminin ă, deși într-un mod mai pu țin violent. Statutul femeilor a
fost redus la purt ătoare de copii și proprietate a b ărbaților. Bărbați care negaser ă chiar și latura
feminină existentă în ei înșiși conduceau acum lumea, o lume ce se dezechilibrase complet. Restul
e istorie sau, mai degrab ă, o cronică a nebuniei.
Cine a fost responsabil pentru aceast ă teamă de feminitate ce nu putea fi decât expresia unei
paranoia acute? Am putea spune: b ărbații au fost responsabili, desi gur. Atunci de ce în multe
civilizații precreștine precum cea sumerian ă, egiptean ă și celtică femeile erau respectate iar
principiul feminin nu era temut, ci onorat? Ce anume a determinat b ărbații să se simtă amenințați
de feminitate? Dezvoltarea egoului din ei. Acesta știa că poate prelua complet controlul asupra
planetei doar prin intermed iul formei masculine, iar pentru ca acest lucru s ă fie posibil a trebuit s ă
reducă femeile la o stare de neputin ță.
În timp, egoul a preluat controlul și asupra majorit ății femeilor, de și n-a putut niciodat ă
pătrunde atât de adânc în ele ca în b ărbați.
Acum ne confrunt ăm cu o situa ție în care reprimarea princi piului feminin a devenit parte
integrantă a psihicului uman, chiar și a psihicului celor mai multe di ntre femei, întrucât a fost
reprimat, femininul sacru este perceput de c ătre multe femei sub forma unei dureri emo ționale. De
fapt, acum el face parte din corpul-durere, împreun ă cu durerea acumulat ă de femei de-a lungul
mileniilor din cauza na șterilor, violurilor, sclaviei, torturii și morții violente.
Dar lucrurile se schimb ă repede în prezent. Deoarece tot mai mul ți oameni devin con știenți,
egoul își pierde controlul asupra min ții umane. Și pentru c ă egoul n-a prins niciodat ă rădăcini
adânci în femeie, el î și pierde controlul asupra feme ilor mai repede decât asupra b ărbaților.

Corpuri-durere na ționale și rasiale
Unele țări în care au fost suferite sau înf ăptuite multe acte de violen ță colectivă au un corp-
durere colectiv mai greu decât altele. Din acest motiv, na țiunile mai b ătrâne tind s ă aibă corpuri-
durere mai solide. Și tot din acest motiv țări mai tinere precum Canada sau Australia și cele care au
fost mai ferite de nebunia înconjur ătoare — ca de exemplu Elve ția — tind s ă aibă un corp-durere
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

83colectiv mai u șor. Sigur c ă în țările respective oamenii au totu și de-a face cu corpul-durere indi-
vidual. Dac ă sunteți suficient de sensibili, pute ți simți o pondere în câmpul energetic al anumitor
țări de îndat ă ce coborâ ți din avion. În alte țări se poate sim ți un câmp energetic de violen ță latentă
imediat sub stratul superficial al vie ții de zi cu zi. În interiorul unor na țiuni, de exemplu în Orientul
Mijlociu, corpul-durere colectiv este atât de acut, încât un procent semnificativ din popula ție se
simte for țat să acționeze sub impulsul lui într-un ciclu nesfâr șit și nebunesc de agresiuni și
răzbunări prin care corpul-durere se reînnoie ște continuu.
În țări în care corpul-durere este gr eu, dar nu mai este acut, a ap ărut tendin ța oamenilor de a
încerca să se desensibilizeze fa ță de durerea emo țională colectivă: în Germana și Japonia prin
muncă, în alte țări prin deprinderea de a co nsuma alcool (care poate îns ă avea efectul opus de
stimulare a corpului-durere, mai ales dac ă este consumat în exces). Co rpul-durere greu al Chinei
este într-o anumit ă măsură temperat de practica foarte r ăspândită a t'ai chi-ului care, surprinz ător,
n-a fost declarat ă ilegală de guvernul comunist, acesta sim țindu-se în caz contrar amenin țat că ar
scăpa țara de sub control. În fiecare zi, pe str ăzi și în parcuri, milioane de oameni practic ă această
meditație în mi șcare ce lini ștește mintea. Prin aceasta, câmpul energetic colectiv sufer ă o
modificare considerabil ă și se ajunge cumva la diminuarea cor pului-durere prin reducerea gândirii
și generarea Prezen ței.
Practicile spirituale care implic ă trupul — a șa cum sunt t'ai chi, qigog și yoga — sunt
adoptate din ce în ce mai mult și în Occident. Practicile acestea nu creeaz ă o separare între trup și
spirit și ajută la slăbirea corpului-durere. Ele vor avea un rol important în trezirea global ă.
Corpul-durere rasial colectiv este accentua t în cazul evreilor, care au suferit persecu ții de-a
lungul mai multor secole. Deloc surprinz ător, el este puternic și în cazul americanilor nativi,
decimați de coloni știi europeni care le-au distrus și cultura. Și la negrii americani este pronun țat
corpul-durere colectiv. Str ămoșii lor au fost dezr ădăcinați cu brutalitate, supu și prin violen ță ș
vânduți ca sclavi. Bazele prosperit ății economice a Americii au fost puse cu pre țul muncii a patru-
cinci milioane de sclavi negri. De fapt, suferin ța provocat ă americanilor nativ și negrilor nu este
moștenită doar de aceste dou ă rase, ci a devenit parte a corp ului-durere american colectiv.
Întotdeauna se întâmpl ă ca și victima, dar și făptașul să suporte consecin țele oricărui act de
violență, opresiune sau brutalitate. C ăci răul pe care îl face ți celorlalți, vi-l face ți vouă înșivă. Nu
contează cu adevărat ce procent din corpul-durere pe care-l ave ți aparține națiunii sau rasei voastre
și ce procent este al vostru personal. În orice caz, nu v ă rămâne decât s ă-l depășiți prin asumarea
responsabilit ății pentru starea voastr ă interioar ă actuală. Chiar dac ă învinovățirea pare mai
îndreptățită, câtă vreme îi ve ți învinovăți pe alții veți continua s ă hrăniți corpul-durere cu gândurile
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

84voastre și să rămâneți prizonierii egoului. Un singur f ăptuitor al r ăului exist ă pe pământ:
inconștiența umană. Înțelegerea acestei st ări de lucruri este adev ărată iertare. Odat ă cu iertarea,
identitatea voastr ă ca victime se dizolv ă și adevărata voastr ă putere se ive ște — puterea Prezen ței.
În loc să dați vina pe întuneric, aduce ți lumina.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 5: Corpul-durere

85CAPITOLUL ȘASE
Eliberarea

Începutul eliber ării de corpul-durere rezid ă, în primul rând, în în țelegerea c ă voi aveți un
corp-durere. Apoi, mai important, în capacitatea voastr ă de a rămâne suficient de prezen ți, de
vigilenți pentru a observa în voi corpul-durere ca un aflux de emo ții negative, atunci când el devine
activ. Când este con știentizat, nu mai poate pretinde a fi voi în șivă și nu se mai poate reînnoi prin
intermediul vostru.
Prezența voastră conștientă este cea care întrerupe identifi carea cu corpul-durere. Când nu
vă identifica ți cu el, corpul-durere nu v ă mai poate controla gândirea și astfel nu se mai poate
reînnoi, hr ănindu-se cu gândurile voastre. În cele mai multe cazuri, corpul-durere nu se dizolv ă
imediat, dar odat ă ce ați tăiat legătura între el și gânduri, corpul-durere începe s ă piardă din
energie. Gândirea voastr ă nu mai este întunecat ă de emoții; percep țiile din prezent nu mai sunt
deformate de trecut. Energia care fusese captat ă de corpul-durere î și schimbă atunci frecven ța
vibrațională și este transformat ă în Prezen ță. În acest mod, corpul-durer e devine carburant pentru
conștiință. Acesta este motivul pentru care mul ți dintre oamenii cei mai în țelepți și iluminați —
bărbați și femei — de pe planeta noastr ă au avut cândva un corp-durere greu.
Indiferent de ceea ce spune ți sau face ți sau de fa ța pe care o ar ătați lumii, starea voastr ă
mental-emo țională nu poate fi ascuns ă. Fiecare om degaj ă un câmp energetic ce corespunde st ării
sale interioare, iar cei mai mul ți dintre noi îl simt, chiar dac ă resimt poate energia degajat ă de
altcineva doar la nivel sublimin al. Cu alte cuvinte, ei nu știu că o simt, dar aceast ă percepție
determină în mare parte sentimentul lor fa ță de persoana respectiv ă și modul în care se raporteaz ă
la ea. Exist ă oameni care con știentizeaz ă clar câmpul energetic al cu iva atunci când întâlnesc prima
dată persoana respectiv ă, chiar înainte de primul schimb de cuvinte. Ceva mai târziu îns ă, cuvintele
preiau controlul asupra rela ției și, odată cu ele, apar și rolurile pe care le joac ă majoritatea
oamenilor. Aten ția se mută atunci către minte, iar abilitatea de a sim ți câmpul energetic al celuilalt
scade considerabil. Cu toat e acestea, el se face înc ă simțit la nivel incon știent.
Când realiza ți că aceste corpuri-durere caut ă inconștient tot mai mult ă durere, cu alte
cuvinte că vor să se întâmple ceva r ău, veți înțelege că multe accidente din trafic sunt cauzate de
șoferi ale c ăror corpuri-durere sunt active în acela și timp. Când doi șoferi cu corpuri-durere active
ajung la o intersec ție în acela și timp, probabilitatea unui accident es te cu mult mai mare decât în
condiții normale. În mod incon știent, amândoi vor ca accidentul s ă aibă loc. Rolul corpurilor-
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

86durere în accidentele din trafic este cel mai evident în cazul fenome nului numit „road rage” (furia
străzii), când șoferii devin violen ți fizic deseori din cauza unei ch estiuni neînsemnate, de pild ă
faptul că cineva din fa ța lor conduce prea încet.
Multe acte de violen ță sunt comise de oameni „normali” care se transform ă temporar în
maniaci. În lumea întreag ă auzim la tribunal avoca ții apărării spunând: „Aceast ă faptă nu-i stă
absolut deloc în fire”, iar pe acuzat îl auzim spunând: „Nu știu ce mi s-a întâmplat.” Din câte știu
eu, până acum niciun avocat al ap ărării n-a spus judec ătorului — de și ziua aceea poate c ă nu e
departe —: „Acesta este un caz de responsabilitate diminuat ă. Corpul-durere al clientului meu era
activat, iar el nu știa ce face. De fapt, nu el a f ăcut ceea ce a f ăcut, ci corpul-durere.”
Aceasta înseamn ă că oamenii nu sunt responsabili pentru ceea ce fac atunci când sunt în
stăpânirea corpului-durere? R ăspunsul meu este: cum ar putea fi? Cum a ți putea fi responsabili
atunci când sunte ți inconștienți, când nu știți ce face ți? însă în schema mai cuprinz ătoare a
lucrurilor, fiin țele umane sunt menite s ă evolueze în fiin țe conștiente, iar cei care n-o vor face vor
suporta consecin țele incon știenței lor. Ei nu sunt în concordan ță cu impulsul evolutiv al
universului.
Chiar și această afirmație este doar relativ adev ărată. Dintr-o perspectiv ă mai înalt ă, nu este
posibil să nu fiți armoniza ți cu evolu ția universului, incon știența umană și suferința căreia îi dă
naștere făcând parte, și ele, din aceast ă evoluție. Când nu mai pute ți suporta ciclul nesfâr șit al
suferințelor, începe ți să vă treziți. Astfel c ă și corpul-durere are locul s ău necesar într-un context
mai larg.

Prezența
O femeie de vreo treizeci de ani a venit s ă mă vadă. Din clipa în care m-a salutat am sim țit
durerea din spatele zâmbetului ei politicos și superficial. A început s ă-mi spună povestea ei și într-
o secundă zâmbetul i s-a transf ormat într-o grimas ă de durere. Apoi a început s ă suspine f ără să
vrea. Spunea c ă se simte singur ă și neîmplinit ă. Era la mijloc mult ă furie și tristețe. În copil ărie
fusese abuzat ă fizic de un tat ă violent. Mi-am dat repede seama c ă nu împrejur ările actuale ale
vieții îi cauzaser ă durerea, ci un corp-durere extraordinar de greu. Acesta devenise filtrul prin care
își privea experien țele de via ță. Nu reușea încă să vadă legătura dintre durerea emo țională și
gândurile ei, fiind complet identificat ă cu ambele. Înc ă nu putea s ă vadă că își hrănea corpul-durere
cu gândurile ei. Cu alte cuvinte, tr ăia cu povara unui sine profund nefericit. Totu și, la un anumit
nivel probabil c ă realiza că durerea izvora din ea, c ă era o povar ă pentru ea îns ăși. Era preg ătită să
se trezeasc ă, de aceea venise.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

87I-am îndreptat aten ția către ceea ce sim țea înăuntrul corpului și i-am cerut s ă simtă emoția în
mod direct, s ă nu o treac ă prin filtrul gândurilor ei nefericite, al pove știi ei nefericite. Mi-a spus c ă
venise așteptându-se s ă îi arăt cum să iasă din nefericire, nu cum s ă intre în ea. F ără nicio tragere
de inimă a făcut totuși ceea ce i-am cerut. Pe fa ță au început s ă-i curgă lacrimile, tot corpul i se
cutremura. „Aceasta sim țiți în acest moment”, i-am spus. „Nu pute ți face nimic în leg ătură cu
faptul că în acest moment aceasta este ceea ce sim țiți. Acum, în loc s ă vă doriți ca acest moment s ă
fie altfel decât e, pute ți accepta complet c ă aceasta este ceea ce sim țiți acum?”
Pentru o clip ă a rămas tăcută. Apoi a p ărut brusc ner ăbdătoare, ca și cum urma s ă se ridice,
și mi-a spus furioas ă: „Nu, nu vreau s ă accept acest lucru.” „Cine vorbe ște?, am întrebat-o.
Dumneavoastr ă sau nefericirea din dumneavoastr ă? Realiza ți că nefericirea cauzat ă de faptul c ă
sunteți nefericit ă reprezint ă un alt strat de nefericire?” A r ămas din nou t ăcută. „Nu vă cer să faceți
nimic. Tot ce v ă cer este s ă aflați dacă puteți permite acelor sentimente s ă existe în dumneavoastr ă.
Cu alte cuvinte — și poate că vă va suna ciudat — dac ă nu vă deranjeaz ă că sunteți nefericit ă, ce se
întâmplă cu nefericirea? Nu vre ți să aflați?”
A părut nedumerit ă pentru câteva clipe, iar dup ă vreun minut de t ăcere am observat brusc o
schimbare semnificativ ă în câmpul ei energetic. Mi-a spus : „E ciudat. Sunt tot nefericit ă, dar acum
există spațiu în jurul nefe ricirii. Pare s ă conteze mai pu țin.” Atunci a fost prima dat ă când am auzit
pe cineva exprimându-se în felul acela: exist ă spațiu în jurul nefericirii mele. Spa țiul acela apare,
desigur, atunci când exist ă acceptare interioar ă a orice exist ă în momentul prezent.
N-am mai ad ăugat nimic, permi țându-i astfel s ă-și trăiască experien ța. A ajuns ulterior la
înțelegerea faptului c ă în momentul în care a încetat s ă se mai identifice cu ceea ce sim țea, cu
durerea emo țională veche din interiorul ei, în momentul în care și-a îndreptat aten ția în mod direct
asupra acestei dureri f ără să mai încerce s ă-i opună rezistență, aceasta n-a mai putut p ăstra
controlul asupra gândirii ei și, în consecin ță, nu s-a mai putut îmbina cu o poveste construit ă de
minte și numită „Eu, nefericita”. În via ța ei și-a făcut apariția o altă dimensiune care a transcens
trecutul ei personal — dimensiunea Prezen ței. Din moment ce e imposibil s ă fii nefericit în lipsa
unei pove ști nefericite, acesta a fost sfâr șitul nefericirii ei. A fost totodat ă și începutul sfâr șitului
corpului-durere pe care-l purta. Emo ția în sine nu este nefericire, doar emo ția căreia i se suprapune
o poveste nefericit ă alcătuiesc nefericirea.
Când ședința noastră s-a terminat, am avut un se ntiment de împlinire pentru c ă tocmai
fusesem martorul apari ției Prezen ței într-o alt ă ființă umană. Motivul însu și al existen ței noastre în
formă umană este de a aduce în lume aceast ă dimensiune a con științei. Mai fusesem totodat ă
martorul diminu ării corpului-durere, nu prin lupt ă, ci prin aducerea luminii con științei în el.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

88La câteva minute dup ă ce a plecat vizitatoarea mea a sosit o prieten ă să lase ceva. De îndat ă
ce a intrat în înc ăpere m-a întrebat: „Ce s-a întâmplat aici? Energia pare ap ăsătoare și obscură.
Aproape c ă mi se face r ău. Trebuie s ă deschizi ferestrele, s ă arzi un be țișor parfumat.” I-am
explicat c ă tocmai asistasem la o mare u șurare din partea cuiva cu un corp-durere foarte dens și că
ceea ce sim țea era probabil o parte din energia ce fusese eliberat ă în timpul ședinței. Prietena mea
însă nu voia s ă stea să asculte, tot ce voia era s ă iasă afară cât mai repede posibil.
Am deschis ferestrele și am ieșit să iau cina la un mic restaurant indian din apropiere. Ceea
ce s-a întâmplat acolo a fost înc ă o confirmare clar ă a ceea ce știam deja: la un a numit nivel, toate
corpurile-durere aparent individuale sunt în leg ătură. Numai c ă forma pe care a luat-o de aceast ă
dată confirmarea a fost șocantă.

Întoarcerea corpului-durere
M-am așezat la o mas ă și am comandat mâncarea, în ăuntru mai erau și alți câțiva clienți. La
o masă din apropiere st ătea un bărbat de vârst ă mijlocie aflat într-un scaun cu rotile care tocmai î și
termina masa. Mi-a aruncat o privire scurt ă, dar intens ă. Au trecut câteva minute, dup ă care brusc a
devenit agitat, neastâmp ărat, a început s ă facă gesturi smucite. A venit chelnerul s ă-i ia farfuria.
Bărbatul a început s ă se certe cu el. „Mâncarea n-a fost bun ă. A fost oribil ă.” „Atunci de ce-a ți
mâncat-o?”, a întrebat chelneru l. Iar întrebarea aceasta l-a f ăcut să explodeze. A început s ă urle, să
insulte. Profera cuvinte vulgare, iar înc ăperea s-a umplut de
O ură intensă, violentă. Puteai sim ți cum energia aceea î ți pătrundea în celulele corpului,
căutând ceva de care s ă se prindă. Acum urla și la ceilal ți clienți, dar în mod ciudat pe mine m ă
ignora complet, cum st ăteam în Prezen ță intensă. Aveam b ănuiala că revenise la mine corpul-
durere uman universal ca s ă-mi spună: „Credeai c ă m-ai învins. Iat ă, sunt tot aici.” Mai luam în
considerare și posibilitatea ca energia eliberat ă și rămasă după ședința noastră să mă fi urmat la
restaurant și să se fi atașat de persoana în care a g ăsit o frecven ță vibrațională compatibil ă, adică
purtătoare a unui corp-durere greu.
Managerul a deschis u șa: „Pleca ți. Plecați.” Bărbatul s-a n ăpustit afar ă în scaunul lui
electric, l ăsând pe toat ă lumea înm ărmurită. După un minut a revenit; cor pul-durere nu terminase
încă. Avea nevoie de ma i mult. A împins u șa cu scaunul cu rotile, strigând obscenit ăți. O chelneri ță
a încercat s ă-l împiedice s ă intre. El și-a reglat scaunul pe avansare rapid ă și-a împins-o pe
chelneriță la perete. Au s ărit și alți clienți încercând s ă-l dea afar ă. Urla, țipa, era infernal. Pu țin
mai târziu a sosit un poli țist, bărbatul s-a lini știt, i s-a cerut s ă plece și să nu se mai întoarc ă. Din
fericire, osp ătărița nu fusese r ănită, avea doar câteva zgârieturi pe picioare. Când totul s-a terminat,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

89managerul a venit la mine ș m-a întrebat, pe jum ătate în glum ă, dar intuind poate c ă există o
legătură: „Dumneata ai cauzat toate acestea?”

Corpul-durere la copii
Corpul-durere al copiilor se manifest ă uneori sub form ă de toane sau retragere în sine.
Copilul devine ursuz, refuz ă să interacționeze și se poate a șeza într-un col ț, ținând o p ăpușă în
brațe sau sugându- și degetul mare. Se mai pate manifesta sub forma unor accese de plâns sau de
furie. Copilul țipă, se poate arunca la p ământ sau poate avea o atitudine distructiv ă. Refuzul
îndeplinirii uneia dintre dorin țele sale poate declan șa cu ușurință corpul-durere, iar într-un ego în
dezvoltare, for ța dorințelor poate fi mare. P ărinții privesc neputincio și, neînțelegând și necrezându-
și ochilor c ă îngerașul lor se transform ă în câteva secunde într-un mic monstru. „De unde a venit
toată nefericirea asta?”, se întreab ă ei. Într-o m ăsură mai mare sau mai mic ă, este vorba despre
partea care-i revine copilului din corpul-durere colectiv al umanit ății, care merge înapoi pân ă la
însăși originea egoului omenesc.
Dar copilul mai poate s ă fi preluat deja durerea din corpurile-durere ale p ărinților săi, astfel
că părinții pot vedea în copil o reflexie a ceea ce se afl ă și în ei. Copiii foarte sensibili sunt afecta ți
în mod deosebit de corpurile-durere ale p ărinților lor. Faptul c ă sunt nevoi ți să asiste la drama
nebuniei p ărinților le provoac ă o durere emo țională de nesuportat și astfel se întâmpl ă adesea ca
acești copii sensibili s ă devină adulți cu corpuri-durere ap ăsătoare. Copiii nu pot fi p ăcăliți de
părinții care încearc ă să-și ascundă corpul-durere de ei, care- și spun unul altuia: „Nu trebuie s ă ne
certăm în prezen ța copiilor.” De obicei, asta înseamn ă că, în vreme ce p ărinții schimb ă replici
politicoase, casa este îmbibat ă de energie negativ ă. Corpurile-durere reprimate sunt extrem de
toxice, chiar mai toxice decât cele active în mod f ățiș, iar toxicitatea aceea psihic ă este absorbit ă de
copii și contribuie la dezvoltarea propriului lor corp-durere.
Unii copii înva ță despre ego și despre corpul-durere în mo d subliminal prin simpla
conviețuire cu părinți foarte incon știenți. O femeie ai c ărei părinți aveau amândoi egouri puternice
și corpuri-durere grele mi-a spus c ă deseori, când p ărinții ei urlau și țipau unul la cel ălalt, se uita la
ei și, deși îi iubea, î și spunea în sinea ei: „Oamenii ace știa sunt nebuni. Cum de am ajuns împreun ă
cu ei?”. În ea exista deja un nivel de con știentizare a nebuniei acestui mod de a tr ăi. Nivelul
respectiv de con știință îi era de ajutor în diminuarea cantit ății de durere pe care o absorbea de la
părinții ei.
Părinții se întreab ă adesea cum s ă facă față corpului-durere al copiilo r. Întrebarea este îns ă:
fac ei față propriului lor corp-dur ere? îl recunosc în ei în șiși? Pot rămâne suficient de prezen ți
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

90atunci când acesta devine activ, astfel încât s ă fie conștienți de emoție la nivel de sim țire, înainte ca
ea să aibă șansa să se transforme în gândire, f ăcând astfel din ei „persoane nefericite”?
Atunci când copilul are o criz ă din pricina corpului -durere nu prea pute ți face mare lucru în
afară de a rămâne prezen ți, astfel încât s ă nu fiți atrași într-o reac ție emoțională. Corpul-durere al
copilului n-ar face decât s ă se alimenteze cu ea. Corpurile-durere pot fi extrem de dramatice. Nu v ă
lăsați ispitiți, nu luați situația prea în serios. Dac ă elementul care a declan șat corpul-durere a fost
neîndeplinirea unei dorin țe nu răspundeți acum solicit ării lui, căci în caz contrar copilul va înv ăța:
„Cu cât devin mai nefericit, cu atât e mai probabil s ă obțin ceea ce-mi doresc.” Aceasta este o
rețetă sigură pentru o ulterioar ă disfuncție în viața de adult a copilului din prezent. Frustrat de lipsa
voastră de reacție, corpul-durere î și poate face de cap și mai abitir un timp scurt, dup ă care se va
domoli. Din fericire, episoadele corpului-durere s unt de obicei mai scurte la copii decât la adul ți.
La un anumit interval dup ă ce s-a domolit sau poate a doua zi, pute ți sta de vorb ă cu copilul
despre ceea ce s-a întâmplat. Dar nu-i vorbiți copilului despre corpul-durere, ci pune ți-i întrebări.
De exemplu: „Ce ți s-a întâmplat ieri când nu te mai opreai din țipat? îți amintești? Cum te
simțeai? Te sim țeai bine? Are vreun nume ceea ce ți s-a întâmplat? Nu? Dac ă ar fi avut un nume,
cum s-ar fi numit? Dac ă ai putea s ă vizualizezi, cum ar ar ăta? Ai putea picta o imagine cu felul în
care ar ar ăta? Ce s-a întâmplat cu el atunci când s-a îndep ărtat? A plecat la culcare? Crezi c ă s-ar
putea întoarce?”
Acestea sunt doar câteva sugestii de întreb ări. Toate aceste întreb ări au rolul de a trezi în
copil facultatea de observare, care este Prezen ța. Ele îl vor ajuta s ă nu se mai identifice cu corpul-
durere. A ți mai putea vorbi cu copilul despre prop riul vostru corp-durere, exprimându-v ă în
cuvintele copilului. Când i se va întâmpla din nou s ă fie luat în st ăpânire de corpul-durere, îi pute ți
spune: „S-a întors, nu-i a șa?” Exprima ți-vă cu acele cuvinte pe care le-a folosit copilul atunci când
ați vorbit despre aceast ă întâmplare, îndrepta ți-i atenția către felul în care simte ceea ce se petrece.
Atitudinea voastr ă trebuie s ă fie una de interes sau curiozitate, nicidecum una critic ă sau de
condamnare.
E puțin probabil c ă în acest mod corpul-durere va fi țintuit locului și poate vi se va p ărea că
nici nu v-a ți făcut auziți de copil, dar pe fundalul con științei acestuia va persista o anumit ă
luciditate chiar și atunci când corpul-durere va fi din nou activ. Dup ă ce se repet ă situația de câteva
ori, luciditatea lui va fi devenit mai mare, iar corpul-durere mai slab. Prezen ța va crește în copil. E
posibil ca într-o zi s ă descoperi ți că cel care v ă va atrage aten ția că propriul vostru corp-durere a
preluat controlul asupra voastr ă este copilul însu și.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

91Nefericirea
Nu orice nefericire provine de la co rpul-durere. O parte din ea este o nou ă nefericire, ce se
naște atunci când nu sunte ți în armonie cu mome ntul prezent, când nega ți într-un fel sau altul
momentul de Acum. Când realiza ți că momentul prezent este în totdeauna deja o realitate și prin
urmare inevitabil, îl pute ți primi cu un „da” interior hot ărât și astfel nu numai c ă nu veți mai da
naștere unei nefericiri suplimentare ci, odat ă ce rezisten ța interioar ă a dispărut, veți descoperi c ă
însăși Viața este cea care v ă dă energie.
Nefericirea corpului-durere este în totdeauna în mod evident dispropor ționată în compara ție
cu aparenta cauz ă care o declan șează. Cu alte cuvinte, reac ția este una exagerat ă. Acesta este
indiciul dup ă care poate fi recunoscut ă, chiar dac ă de obicei nu de c ătre suferind, de c ătre persoana
care este posedat ă. Cel care are un corp-durere greu va g ăsi cu ușurință motive pentru a fi sup ărat,
furios, rănit, trist sau tem ător. Lucruri relativ nesemnificative peste care altcineva ar trece cu un
zâmbet sau chiar f ără să le observe devin cauza aparent ă a unei mari nefericiri. Sigur c ă nu sunt ele
cauza adev ărată, ci doar elementul declan șator. Ele readuc la via ță vechea emo ție acumulat ă.
Emoția se mută apoi în gânduri, amplific ă structurile mentale egoiste și le furnizeaz ă energie.
Corpul-durere și egoul sunt rude apropiat e. Au nevoie unul de altul. Întâmplarea sau situa ția
cu rol declan șator este interpretat ă prin ecranul unui ego ce poart ă o mare înc ărcătură emoțională,
iar reacția stârnit ă este conform ă cu acesta — adic ă însemnătatea celor dintâi este complet
deformată. Priviți prezentul cu ochii trecutului emo țional existent în voi. Aceasta înseamn ă că ceea
ce vedeți și experimenta ți nu se afl ă în întâmplarea sau în situa ția respectiv ă, ci în voi în șivă. Sigur
că uneori poate exista suferin ță în întâmplare sau în situa ție, dar voi amplifica ți totul prin reac ția pe
care o ave ți. Reacția aceasta, amplificarea aceasta reprezint ă ceea ce vrea corpul-durere, ceea ce îi
este lui necesar, ceea ce îl hr ănește.
Unui individ posedat de un corp-durere greu îi este adesea imposibil s ă facă pasul în afara
interpretării sale distorsionate, în afara „pove știi” sale cu mare înc ărcătură emoțională. Cu cât este
mai multă emoție negativ ă într-o poveste, cu atât devine ea mai grea și mai impenetrabil ă. Și astfel
povestea ni mai este privit ă ca atare, ci este luat ă drept realitate. Când sunte ți complet prin și în
mișcarea gândirii și a emoției ce o înso țește, nu mai este posibil s ă faceți pasul în afar ă deoarece
nici măcar nu știți că există un afară. Sunteți captivii filmului sau visului vostru, captivi în propriul
vostru iad. Pentru voi aceasta este realitatea și nicio alt ă realitate nu este posibil ă. Iar în ceea ce v ă
privește, reacția pe care o ave ți este singura posibil ă.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

92Întreruperea identific ării cu corpul-durere
O persoan ă cu un corp-durere puternic, activ, eman ă o anumit ă energie pe care ceilal ți o
percep ca extrem de nepl ăcută. Când întâlnesc o astfel de persoan ă, unii vor mediat s ă se
îndepărteze sau s ă reducă la minimum contactul cu ea. Simt o respingere fa ță de câmpul energetic
al acelei persoane. Al ții simt un val de agresiune fa ță de persoana respectiv ă și devin nepolitico și
sau o atac ă verbal și, în mele cazuri, chiar fizic. Aceasta înseamn ă că în ei este ceva care rezoneaz ă
cu corpul-durere al persoanei respective. Acel ceva fa ță de care reac ționează atât de vehement se
află ș în ei. Este propriul lor corp-durere.
Nu este deloc surprinz ător faptul c ă persoanele cu un corp-durere greu și care devine activ
în mod frecvent se afl ă adeseori în situa ții conflictuale. Uneori ei sunt, desigur, cei care le isc ă în
mod activ. Dar alteori pot s ă nu facă nimic; negativitatea pe care o eman ă este suficient ă pentru a
atrage ostilitatea și a genera conflicte. Este necesar un grad înalt de Prezen ță pentru a evita s ă aveți
o reacție atunci când întâlni ți pe cineva cu un corp- durere atât de activ. Dac ă reușiți sa rămâneți
prezenți, se întâmpl ă uneori ca Prezen ța voastră să-i permită celeilalte persoane s ă întrerupă
identificarea cu corpul-durere și să aibă astfel experien ța miracolului unei treziri bru ște. Chiar dac ă
trezirea este de scurt ă durată, procesul de trezire va fi în acest mod ini țiat.
Una dintre primele treziri de acest fel la care am fost martor a avut loc în urm ă cu mulți ani.
Aproape de ora unsprezece noapt ea am auzit soneria de la intrare. Apoi vocea plin ă de nelini ște a
vecinei mele Ethel s-a f ăcut auzită în interfon: „Trebuie s ă vorbim. E foarte important. Te rog,
lasă-mă să intru.” Ethel era de vârst ă mijlocie, inteligent ă și cu o educa ție elevată. Avea, de
asemenea, un ego puternic și un corp-durere greu. În adolescen ță fugise din Germania nazist ă,
mulți dintre membrii familiei ei pierind în lag ărele de concentrare.
Ethel s-a a șezat pe canapea, tulburat ă, cu mâinile tremurânde. A început s ă scoată scrisori și
documente din dosarul pe care-l adusese cu ea și să le împrăștie pe toat ă canapeaua și pe podea.
Am avut pe loc o senza ția că un comutator fusese ac ționat pentru a-mi cre ște tensiunea interioar ă la
maximum. Nu puteam face altceva decât s ă rămân deschis, vigilent, intens prezent — prezent cu
fiecare celul ă a corpului. O priveam f ără gânduri și fără să judec, ascultând în lini ște, fără niciun
comentariu în minte. Un torent de cuvinte s-a rev ărsat din gura ei. „Ast ăzi mi-au trimis o alt ă
scrisoare îngrijor ătoare. Vor s ă se răzbune pe mine. Trebuie s ă mă ajuți. Trebuie s ă luptăm
împreună împotriva lor. Avoca ții lor murdari nu se vor da în l ături de la nimic. Am s ă-mi pierd lo-
cuința. Mă amenință cu evacuarea.”
A reieșit că refuza să plătească taxa pentru servicii pe motiv c ă proprietarii nu executaser ă
niște reparații, iar aceștia amenin țau că o aduc la tribunal.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

93A tot vorbit vreo zece minute. St ăteam, o priveam și ascultam. Deodat ă s-a oprit, s-a uitat la
hârtiile de care se înconjurase ca și cum s-ar fi trezit chiar atunci dintr-un vis. S-a calmat și a
devenit amabil ă. Întreg câmpul ei energetic s-a m odificat. Apoi s-a uitat la mine și mi-a spus:
„Toate acestea nu au nicio importan ță, nu-i așa?” „Nu, nu au”, i-am r ăspuns. A mai r ămas câteva
minute tăcută, apoi și-a strâns hârtiile și a plecat. În diminea ța următoare m-a oprit pe strad ă,
privindu-m ă cu o oarecare b ănuială. „Ce mi-ai f ăcut? Noaptea trecut ă a fost prima dup ă ani de zile
în care am dormit bine. De fapt, am dormit ca un prunc.”
Credea că îi „făcusem ceva”, dar nu f ăcusem nimic. În loc s ă întrebe ce îi f ăcusem, poate ar
fi trebuit s ă întrebe ce nu f ăcusem. Nu reac ționasem, nu confirmasem realitatea pove știi ei, nu-i
hrănisem mintea cu și mai multe gânduri, nici corpul-durere cu mai mult ă emoție. Îi permisesem s ă
trăiască experien ța momentului, oricare ar fi fost ea, și reușisem acest lucru prin lipsa de
interferen ță, lipsa acționării. A fi prezent are întotdeauna un efec t infinit mai puternic decât orice ar
putea fi spus sau f ăcut de cineva, de și uneori din prezen ță se nasc unele cuvinte sau ac țiuni.
Ceea ce i se întâmplase nu reprezenta înc ă o schimbare definitiv ă, ci doar o str ăfulgerare a
ceea ce este posibil, a ceea ce se afla în ea deja. În zen, astfel de str ăfulgerări poartă numele de
satori. S a t o r i e s t e u n m o m e n t d e P r e z e n ță, o delimitare scurt ă de vocea din minte, de procesul
gândirii și de reflexia acesteia în corp sub form ă de emoție. Este apari ția spațiului liber, acolo unde
înainte fusese talme ș-balmeșul gândirii și tumultul emo ției.
Mintea generatoare de gânduri nu poate în țelege Prezen ța și de aceea o va interpreta adesea
greșit. Va spune c ă sunteți nepăsători, distan ți, că nu aveți compasiune, c ă nu sunteți în relație. În
realitate sunte ți în relație, dar la un nivel mai prof und decât cel al gândirii și emoției. De fapt, la
acest nivel apropierea este una autentic ă, comuniunea este adev ărată și trece mult dincolo de
relație. În lini ștea Prezen ței simțiți esența fără de formă în voi și în celălalt ca și cum ați fi una.
Numai cunoscând unitatea pe care o forma ți împreun ă cu celălalt iubiți cu adev ărat, vă pasă cu
adevărat, nutriți compasiune adev ărată.

„Elemente declan șatoare”
Unele corpuri-durere reac ționează doar la un anumit gen de elemente declan șatoare sau doar
în anumite situa ții, de regul ă cele care rezoneaz ă cu un anumit tip de durere emo țională trăită în
trecut. De exemplu, dac ă un copil cre ște cu părinți pentru care aspectele financiare sunt surs ă de
conflicte și drame frecvente, el poate absorbi teama legat ă de bani a p ărinților, corpul-durere
fiindu-i declan șat apoi ori de câte ori sunt implicate probleme de natur ă financiar ă. Devenit adult,
copilul respectiv se va sup ăra sau înfuria chiar și din pricina unor sume de bani nesemnificative. În
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

94spatele sup ărării sau furiei se afl ă problema supravie țuirii și o frică puternic ă. Am asistat la
momente în care oameni spirituali, adic ă relativ con știenți, începeau s ă strige, să învinovățească și
să acuze imediat ce ridicau receptorul ca s ă vorbeasc ă cu agentul de burs ă sau cu agentul imobiliar.
Tot așa cum pe fiecare pachet de țigări este un avertisment privitor la s ănătate ar trebui, poate, s ă
fie avertismente similare pe fiecare bancnot ă și raport al b ăncii: „Banii pot activa corpul-durere și
pot cauza incon știență totală.”
O persoan ă care a fost în copil ărie neglijat ă sau abandonat ă de unul sau de ambii p ărinți va
avea probabil un corp-durere ce se declan șează în orice situa ție care rezoneaz ă, fie chiar și vag, cu
durerea ei primordial ă cauzată de abandon. Dac ă un prieten ajunge cu câteva minute mai târziu
pentru a o lua de la aeroport sau dac ă soțul ori soția întârzie acas ă, persoana în cauz ă va suferi o
criză majoră din pricina corpului-durere. Dac ă cel sau cea lâng ă care convie țuiește o părăsește sau
moare, durerea emo țională pe care o resimte dep ășește cu mult durerea fireasc ă într-o astfel de
situație. Poate fi o suferin ță acută, o depresie îndelungat ă care o face incapabil ă de orice sau o furie
obsesivă.
O femeie care a fost în copil ărie abuzat ă fizic de tat ăl ei poate descoperi c ă orice rela ție
apropiată cu un bărbat îi activeaz ă corpul-durere. Se mai poate întâmpla ca emo ția din care îi este
constituit corpul-durere s ă o determine s ă se simtă atrasă de un bărbat al cărui corp-durere este
similar celui al tat ălui ei. Corpul-durere al femeii poate sim ți o atracție magnetic ă față de cineva
despre care simte c ă îi va provoca mai mult ă durere de felul celei pe ca re deja o resimte. Durerea
este uneori gre șit interpretat ă ca fiind îndr ăgostire.
Un bărbat care în copil ărie n-a fost dorit și n-a primit dragoste și un minimum de aten ție și
grijă din partea mamei sale a ajuns la ma turitate cu in corp-durere greu și ambivalent, în care exist ă
un dor aprins și neîmplinit dup ă dragostea și atenția mamei sale și, în acela și timp, o ur ă vie față de
ea pentru c ă-i refuzase ceea ce i era atât de necesa r. Aproape fiecare fe meie îi va declan șam corpul-
durere nevoia excesiv ă de afecțiune — o form ă de durere emo țională — care se va manifesta sub
forma unei dorin țe nestăvilite și permanente de a „cuceri și seduce” aproape fiec are femeie pe care
o va întâlni, ob ținând în acest fel iubirea și atenția feminin ă după care tânjea corpul-durere pe care-
l purta. Va ajunge un expert într-ale seduc ției, dar de îndat ă ce relația va deveni intim ă sau când
avansurile îi vor fi respin se, furia corpului-durere fa ță d e m a m a s a v a i e și la suprafa ță și îi va
sabota rela ția.
Când începe ți să conștientizați primele semne de manifestare a corpului-durere afla ți foarte
repede și care sunt cele mai fre cvente elemente declan șatoare la care este sensibil, fie c ă este vorba
despre situa ții, fi de anumite lucruri pe care le spun sau le fac ceilal ți. Când apar aceste elemente
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

95declanșatoare, le ve ți recunoa ște imediat drept ceea ce sunt și veți intra într-o stare de vigilen ță
susținută. Într-o secund ă, veți observa și reacția emoțională ce corespunde apari ției corpului-
durere, dar într-o stare de Prezen ță vigilentă nu vă veți identifica cu ea, ceea ce înseamn ă că
aceasta nu v ă va putea lua în st ăpânire și nu se va putea transforma în vocea din mintea voastr ă.
Dacă în acele momente sunte ți cu partenerul îi pute ți spune: „Ceea ce ai spus (sau f ăcut) adineauri
mi-a declan șat corpul-durere”. Stabili ți o înțelegere cu acesta ca oricâ nd unul dintre voi spune sau
face ceva ce declan șează corpul-durere al celuilalt s ă menționați imediat aceast ă reacție, în acest
fel, corpul-durere nu se mai poate reînnoi prin intermediul dramei din cadrul rela ției și, în loc să vă
împingă în inconștiență, vă va ajuta s ă deveniți complet prezen ți.
Cu fiecare situa ție în care apari ția corpului-durere v ă găsește prezenți, o parte din energia sa
emoțională negativă va fi arsă și transformat ă în Prezen ță. Ceea ce va r ămâne din corpul-durere se
va retrage rapid și va aștepta o ocazie mai bun ă pentru a reap ărea, adică o situație în care s ă fiți mai
puțin conștienți. O astfel de ocazie mai bun ă pentru apari ția corpului-durere poate exista ori de câte
ori pierde ți Prezența, eventual dup ă ce ați băut ceva sau în timp ce v ă uitați la un film violent. Cea
mai mică emoție negativ ă, ca de pild ă iritarea sau anxietatea, poate servi și ea ca poart ă prin care
corpul-durere s ă se întoarc ă. Corpul-durere are nevoie de incon știența voastră. El nu poate suporta
lumina Prezen ței.

Corpul-durere ca surs ă a trezirii
La prima vedere, s-ar putea considera c ă acest corp-durere este cel mai mare obstacol în
calea răsăririi unei con științe noi în oameni. El v ă ocupă mintea, v ă controleaz ă și deformeaz ă
gândirea, v ă distruge rela țiile și pare asemenea unui nor întunecat ce v ă acoperă întregul câmp
energetic. Are tendin ța de a vă împinge în incon știență — din punct de vedere spiritual vorbind —
ceea ce înseamn ă că vă determin ă să vă identifica ți total cu mintea și emoțiile. Vă stârnește reacții,
vă determin ă să spuneți și să faceți lucruri menite s ă amplifice nefericirea existent ă în voi și în
lume.
Însă pe măsură ce nefericirea se amplific ă, ea duce și la amplificarea dezastrului în via ța
voastră. Poate că la un moment dat corpul nu va mai putea suporta tensiunea și va apărea o boal ă
sau o disfunc ție. Sau poate c ă dorința corpului-durere de a se hr ăni cu răul va duce la implicarea
voastră într-un accident, într-o situa ție conflictual ă sau dram ă uriașă sau poate chiar ve ți ajunge s ă
recurgeți la violen ță fizică. Sau poate c ă totul devine prea greu de îndurat și nu mai pute ți continua
să trăiți cu sinele vostru nefericit. Corpul-durere face, desigur, parte din acest sine fals.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

96Ori de câte ori corpul-durere preia controlul asupra voastr ă, ori de câte ori nu îl recunoa șteți
drept ceea ce este, el de vine parte integrant ă a egoului vostru. Atunci când v ă identifica ți cu ceva,
indiferent ce, face ți ca acel ceva s ă se transforme în ego. Între lucrurile cu care se poate identifica
egoul, corpul-durere este unul di ntre cele mai puternice; la rândul s ău, corpul-durere are nevoie de
ego pentru a se reînnoi prin el. Aceast ă alianță profană este rupt ă în cele din urm ă, când corpul-
durere devine atât de greu, încât stru cturile mentale egocentriste, în loc s ă se consolideze prin el, se
erodează în urma atacului violent continuu produs de înc ărcătura energetic ă a corpului-durere, în
același mod în care un dispozitiv electronic poate fi a limentat de curentul electric, dar poate fi și
distrus de acesta dac ă voltajul este prea ridicat.
Cei cu un corp-durere prea puternic ajun g adesea într-un punct în care simt c ă viața lor
devine de nesuportat, c ă n-ar putea îndura mai mult ă durere, mai mult ă dramă. O persoan ă a făcut
referire la acest lucru spunând simplu și clar că era „sătulă până-n gât să fie nefericit ă”. Sunt
oameni care simt, a șa cum am sim țit eu, că nu mai pot tr ăi cu ei în șiși. Pacea interioar ă devine
atunci prioritatea lor absolut ă. Durerea lor emo țională acută îi obligă să înceteze identificarea cu
conținutul min ții lor și cu structurile mental-emo ționale care dau na ștere eului nefericit și-l
perpetueaz ă. Ajung atunci s ă cunoască faptul că nici povestea lor nefericit ă, nici emo ția pe care o
simt nu reprezint ă ceea ce sunt ei cu adev ărat. Realizeaz ă că ei sunt cunoa șterea, nu ceea ce este
cunoscut. Corpul-durere nu-i mai atrage în incon știență, ci devine sursa trezirii, factorul decisiv
care-i împinge într-o stare de Prezen ță.
Însă datorită valului de con știentizare f ără precedent ai c ărui martori suntem în prezent pe
planeta noastr ă, mulți oameni nu mai sunt nevoi ți să străbată suferința acută în toată profunzimea
ei pentru a fi capabili s ă înceteze a se mai identifica cu corpul-durere. Oricând observ ă că au
alunecat iar într-o stare de disfunc ționalitate, ei au capacitatea de a alege să renunțe la identificarea
cu gândirea și emoția și să intre în starea de Prezen ță. Renunță să mai opun ă rezistență, devii
liniștiți și vigilenți, una cu ceea ce este și înăuntru, și în afară.
Pasul urm ător în evolu ția omenirii nu este inevita bil, dar pentru prima dat ă în istoria
planetei noastre el poate reprezenta o alegere con știentă. Cine face aceast ă alegere? Voi. Și cine
sunteți voi? Con știința care a devenit con știentă de a însăși.

Eliberarea de corpul-durere
O întrebare pe care o pun ades ea oamenii este: „Cât dureaz ă eliberarea de corpul-durere?”
Răspunsul este, desigur, c ă aceasta depinde atât de densitatea corpului-durere al individului, cât și
de gradul sau intensitatea Prezen ței în individul respectiv. Dar nu co rpul-durere, ci identificarea cu
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

97el este cauza suferin ței pe care v-o provoca ți vouă înșivă și altora. Nu corpul-durere, ci
identificarea cu el v ă forțează să retrăiți trecutul iar și iar și vă menține într-o stare de incon știență.
De aceea, o întrebare mai important ă pe care ar trebui s-o pune ți este aceasta: „Cât dureaz ă
eliberarea de identificar ă cu corpul-durere?”
Iar răspunsul la aceast ă întrebare este: nu dureaz ă absolut deloc. Atunci când corpul-durere
este activat, cunoa șteți faptul că ceea ce sim țiți este corpul-durere din voi. Cunoa șterea aceasta este
unicul lucru necesar pentru a întrerupe iden tificarea cu el. Iar atunci când înceteaz ă identificarea,
începe transformarea. Cunoa șterea împiedic ă ridicarea c ătre minte a vechilor emo ții și înstăpânirea
acesteia nu numai asupra dialogului interior, ci și asupra ac țiunilor și interacțiunilor cu al ți oameni.
Drept consecin ță, corpul-durere nu v ă mai poate folosi și nu se mai poate reînnoi prin intermediul
vostru. Vechea emo ție mai poate tr ăi în voi un timp, ie șind periodic la suprafa ță. De asemenea, v ă
mai poate p ăcăli uneori s ă vă identifica ți din nou cu ea, eclipsând astfel cunoa șterea, dar nu pentru
mult timp. A nu mai proiecta vechea emo ție în situa ții noi înseamn ă a vă confrunta direct cu ea în
interiorul vostru. Poate c ă această confruntare nu va fi tocmai pl ăcută, dar nici nu v ă va omorî.
Prezența voastră este mai mult decât capabil ă să îi vină de hac. Emo ția nu reprezint ă ceea ce
sunteți voi.
Atunci când sim țiți manifestarea corpului-durere, nu face ți greșeala de a crede c ă este ceva
în neregul ă cu voi. Egoul ador ă problematizarea. Cunoa șterea trebuie s ă fie urmat ă de acceptare.
Altfel, orice altceva o va eclip sa din nou. Acceptarea însemn ă a vă îngădui să simțiți ceea ce sim țiți
în momentul respectiv. Ea face parte din ceea ce este Acum. Nu pute ți avea o disput ă cu ceea ce
este. Sau puteți, dar dacă o faceți veți suferi. Permi țându-i să existe, deveni ți așa cum sunte ți: vaști,
spațioși. Deveniți întregi. Nu mai sunte ți un fragment, a șa cum se percepe eg oul pe sine. Adev ărata
voastră natură iese la iveal ă, iar ea este una cu natura lui Dumnezeu.
Isus face referire la aceasta atunci când spune: „Fi ți voi întregi, cum Tat ăl din ceruri întreg
este.” „Fi ți voi perfec ți” ce apare în Noul Testament este o traducere eronat ă a termenului original
din greacă, care înseamn ă întreg. Aceasta înseamn ă că nu trebuie s ă deveniți întregi, ci s ă fiți ceea
ce sunteți deja — cu sau f ără corpul-durere.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 6: Eliberarea

98CAPITOLUL ȘAPTE
Aflați cine sunte ți cu adevărat

Gnothi Seauton — Cunoa ște-te pe tine însu ți. Cuvintele acestea erau înscrise deasupra
intrării în templul lui Apollo din Delphi, locul Oracolului sacru. În Grecia antic ă, oamenii veneau
la Oracol în speran ța că vor afla cele preg ătise destinul sau cum s ă procedeze într-o anumit ă
situație. Probabil c ă majoritatea celor care veneau aici cita u cuvintele acelea în timp ce intrau în
clădire fără să realizeze c ă ele făceau trimitere la un adev ăr mai profund decât orice le-ar fi putut
spune Oracolul. Poate c ă nu realizau nici c ă, indiferent cât de mare era dezv ăluirea sau de exact ă
informația pe care o primeau, în ultim ă instanță aceasta s-ar fi dovedit f ără folos, nu i-ar fi cru țat de
nefericire ulterioar ă și de o suferin ță creată de sine, dac ă ei n-ar fi reu șit să găsească adevărul
ascuns în porunca aceea Cunoa ște- te pe tine însu ți. Implica ția cuvintelor respective este aceea c ă,
înainte de a pune orice alt ă întrebare, trebuie rostit ă întrebarea fundamental ă a vieții voastre: Cine
sunt eu?
Oamenii incon știenți — și mulți rămân incon știenți, captivi în egoul lor de-a lungul întregii
vieți — vă vor spune repede cine sunt: numele lor, ocupa ția, istoria lor personal ă, forma sau starea
corpului lor și orice alte lucruri sau no țiuni cu care se identific ă. Alții pot părea mai evolua ți:
considerând c ă sunt suflet nemuritor sau spirit divin. Dar se cunosc ei cu adev ărat pe ei în șiși sau
doar au ad ăugat conținutului min ții lor niște concepte cu rezonan ță spirituală? Cunoașterea de sine
merge mult mai în profunzime decât adopta rea unui sistem de idei sau credin țe. Ideile și credințele
spirituale pot în cel mai bun caz s ă funcționeze ca indicatoare utile, da r prin ele însele rareori au
puterea de a îndep ărta conceptele fundamentale referitoare la cine crede ți că sunteți, concepte bine
stabilite în voi, ce fac parte din condi ționarea min ții umane. A v ă cunoaște în profunzime nu are
nimic de-a face cu ideile care plutesc încoace și-ncolo prin mintea voastr ă. A vă cunoaște pe voi
înșivă înseamnă a fi înrădăcinați în Ființă, nu rătăciți în minte.

Cine crede ți că sunteți
Sentimentul pe care-l ave ți referitor la cine sunte ți determin ă ceea ce percepe ți a fi nevoile
voastre și ceea ce conteaz ă în viața voastră — iar ceea ce conteaz ă pentru voi va avea puterea de a
vă provoca sup ărare sau tulburare. Pute ți folosi cele de mai sus ca un criteriu care s ă vă ajute să
aflați cât de profund v ă cunoașteți. Nu neap ărat ceea ce spune ți sau crede ți că are importan ță pentru
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

99voi este într-adev ăr ceea ce conteaz ă în cazul vostru, ci ceea ce ac țiunile și reacțiile voastre revel ă
ca fiind important și serios pentru voi. A șadar, ar fi poate potrivit s ă vă puneți întrebarea: care sunt
lucrurile care m ă supără sau mă deranjeaz ă? Dacă lucrurile m ărunte au puterea de a v ă aduce
tulburare, atunci ceea ce crede ți că sunteți este exact a șa: mărunt. Aceasta este credin ța voastră
inconștientă. Care sunt lucrurile m ărunte? În ultim ă instanță toate lucrurile sunt m ărunte, căci toate
sunt trecătoare.
Ai putea spune: „ Știu că sunt un spirit nemuritor” sau „A m obosit de lumea aceasta nebun ă
și tot ceea ce vreau este pacea” — dar numai pân ă când sun ă telefonul. Ve ști proaste: bursa de
valori s-a pr ăbușit; s-ar putea ca afacerea s ă nu reușească; a fost furat ă mașina; a sosit mama-
soacră; excursia este anulat ă, contractul a fost reziliat; v-a p ărăsit partenerul; vi se cer mai mul ți
bani; vina a fost aruncat ă asupra voastr ă. Deodată țâșnește la suprafa ță furia sau nelini ștea. Vocea
vă devine aspr ă; „Așa nu se mai poate.” Acuza ți și învinovățiți, atacați, vă apărați sau vă justificați
și totul intr ă pe pilot automat. Este evident c ă altceva este în acest moment mult mai important
pentru voi decât pacea interioar ă despre care spunea ți în urmă cu câteva clipe c ă reprezint ă tot ce
vă doriți, și nici măcar nu mai sunte ți un spirit nemuritor. Afacerea, banii, contractul, pierderea sau
amenințarea pierderii sunt mai importante. Pentru cine? Pentru spiritul nemuritor care spunea ți că
sunteți? Nu, ci pentru eu. Acest eu mic care caut ă siguranța sau împlinirea în lucruri trec ătoare și se
neliniștește sau se înfurie pentru c ă nu reușește să le găsească. Ei, măcar acum știți cine crede ți în
realitate c ă sunteți.
Dacă pacea este într-adev ăr ceea ce c ăutați, atunci ve ți alege pacea. Dac ă pacea ar conta
pentru voi mai mult decât orice altceva și dacă într-adev ăr ați ști despre voi c ă sunteți spirit și nu
micuțul eu, ați rămâne fără reacție și complet vigilen ți atunci când v ă confrunta ți cu oameni sau
situații dificile. A ți accepta imediat situa ția și ați deveni astfel una cu ea, nu v-a ți mai separa de ea.
Apoi răspunsul ar veni ca o consecin ță directă a vigilen ței voastre. El ar veni de la ceea e sunte ți
(conștiința), nu din ceea ce crede ți că sunteți (un eu mic). Ar fi puternic și eficient și n-ar
transforma nicio persoan ă sau situație în dușman.
Existența are întotdeauna grij ă să nu vă puteți păcăli pentru mult timp cu privire la ceea ce
credeți cu adev ărat că sunteți, arătându-vă ce conteaz ă cu adevărat pentru voi. Modul în care
reacționați față de oameni sau situa ții, mai ales atunci când apar probleme, reprezint ă cel mai bun
indicator al profunzimii cunoa șterii pe care o ave ți față de voi în șivă.
Cu cât viziunea pe care o ave ți asupra voastr ă înșivă este mai limitat ă, mai îngust-egoist ă,
cu atât mai mult ve ți vedea limit ările egoiste ale celorlal ți, inconștiența din ei și vă veți concentra
asupra acestora, ve ți reacționa față de ele. „Vinile” lor sau ceea ce percepe ți ca fiind vini ale lor
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

100devin pentru voi identita tea lor. Aceasta înseamn ă că veți vedea doar egoul din ei și veți consolida
astfel egoul din voi. În loc s ă priviți „prin” egoul celorlal ți, voi privi ți „către” egoul lor. Cine
privește către egoul celorlal ți? Egoul din voi.
Oamenii foarte incon știenți își experimenteaz ă propriul ego prin reflexia acestuia în al ții.
Când realiza ți că acele lucruri fa ță de care reac ționați atunci când le întâlni ți în ceilal ți există și în
voi (și uneori numai în voi) începe ți să deveniți conștienți de propriul vostru ego. Tot atunci a ți
putea realiza și că le făceați celorlalți ceea ce credea ți că alții vă fac vouă. Încetați atunci să vă mai
vedeți în postura de victime.
Voi nu sunte ți egoul. Prin urmare, atunci când deveni ți conștienți de egoul din voi nu
înseamnă că știți cine sunte ți — înseamn ă că știți cine nu sunteți. Dar știind cine nu sunte ți
înlăturați cel mai mare obstacol din calea adev ăratei cunoa șteri de sine.
Nimeni nu v ă poate spune cine sunte ți. N-ar fi decât un alt con cept, de aceea nu v-ar aduce
o schimbare. Ceea ce sunte ți nu reclam ă o credință. De fapt, orice credin ță este un obstacol. Nu
reclamă nici măcar înțelegerea voastr ă, din moment ce sunte ți deja ceea ce sunte ți. Dar dac ă nu
înțelegeți ceea ce sunte ți, atunci ceea ce sunte ți nu poate str ăluci în aceast ă lume. R ămâne în
dimensiunea nemanifestat ă care este, desigur, adev ărata voastr ă casă. Și atunci sunte ți asemenea
unui om în aparen ță sărac, care nu știe că are un cont în banc ă de 100 de milioane de dolari, astfel
că bogăția lui rămâne un poten țial neexploatat.

Belșugul
Ceea ce crede ți că sunteți este, de asemenea, intim legat de modul în care v ă vedeți tratați de
ceilalți. Mulți oameni se plâng c ă ceilalți nu-i trateaz ă suficient de bine. „Nu am parte de respect,
de atenție, de recunoa ștere”, spun ei. „Valoarea mea este subestimat ă.” Atunci când ceilal ți sunt
amabili, îi b ănuiesc că au motive ascunse: „Vor s ă mă manipuleze, s ă profite de mine. Nimeni nu
mă iubește.”
Iată ce cred astfel de oameni despre ei în șiși: „Sunt un biet «eu mic» cu nevoi neîmplinite.”
Această percepție elementar ă greșită a ceea ce sunt ei genereaz ă disfuncții în interiorul tuturor
relațiilor lor. Ei cred c ă nu au nimic de oferit și că lumea sau ceilal ți oameni le refuz ă ceea ce le
este necesar, întreaga lo r realitate se bazeaz ă pe un sentiment iluzoriu re feritor la ceea ce sunt ei.
Acesta saboteaz ă situațiile, le deterioreaz ă toate rela țiile. Dacă gândul lipsei — fie c ă e vorba de
bani, recunoa ștere sau iubire — a devenit parte integrant ă a ceea ce crede ți că sunteți, atunci lipsa
vă va însoți pretutindeni. În loc s ă confirma ți binele care deja existe în via ța voastră, nu vede ți
decât lipsa. Confirmarea binelui care deja exist ă în viața voastră reprezint ă fundamentul bel șugului
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

101de orice fel. Lucrurile stau în felul urm ător: voi refuza ți lumii tot ceea ce crede ți că lumea vă refuză
vouă. Îi refuza ți pentru c ă în adâncul vostru crede ți că sunteți mărunți și nu aveți nimic să-i oferiți.
Încercați următorul exerci țiu timp de dou ă săptămâni și vedeți în ce fel v ă schimbă el
realitatea: toate cele pe care crede ți că oamenii vi le refuz ă vouă — laudă, apreciere, ajutor, grij ă
plină de iubire și așa mai departe — oferi ți-le voi lor. Nu ave ți de unde? Comporta ți-vă ca și cum
ați avea, și ele vor veni. Apoi, curând dup ă ce începe ți să dăruiți, veți începe s ă primiți. Nu pute ți
primi ceea ce nu oferi ți. Curgerea în exterior determin ă și curgerea spre interior. Voi ve ți deja ceea
ce credeți că vă este refuzat de c ătre existen ță. Dar dacă nu-i permite ți să curgă în exterior, nu ve ți
ajunge să știți că aveți. Este și cazul bel șugului. Legea conform c ăreia curgerea în exterior
determină curgerea c ătre interior a fost exprimat ă de Isus prin intermediul acestei imagini de mare
impact: „Da ți și vi se va da. Turna-vo r în sânul vostru o m ăsură bună, îndesată, clătinată și cu
vârf.”
Sursa bel șugului de orice fel nu se afl ă în afara voastr ă; ea este parte integrant ă a ceea ce
sunteți. Începeți însă prin a recunoa ște și confirma bel șugul din afara voastr ă. Vedeți plenitudinea
vieții care vă înconjoar ă. Simțind căldura soarelui pe pielea voastr ă, privind florile splendide din
fața florăriei, mușcând dintr-un fruct zemos sau udându-v ă până la piele în ploaia rev ărsată din cer.
Plenitudinea vie ții se întâlne ște la orice pas. Recunoa șterea acestui bel șug existent peste tot în jurul
vostru va trezi bel șugul uitat din voi în șivă. Apoi lăsați-l si curg ă în afară. Când îi zâmbi ți unui
străin deja se produce o mic ă revărsare de energie. Deveni ți voi cei care ofer ă. Puneți-vă adeseori
întrebarea: „Ce pot oferi acum; cum pot fi de autor acestei persoane sau în aceast ă situație?” Nu
este nevoie s ă dețineți ceva pentru a v ă simți îmbelșugați, deși dacă vă simțiți astfel e aproape sigur
că drept consecin ță lucrurile vor veni la voi. Bel șugul vine doar la aceia care au deja. Pare aproape
nedrept, dar nu este, desigur, a șa. Este o lege universal ă. Atât bel șugul, cât și lipsa, sunt st ări inte-
rioare ce se manifest ă ca realitate a voastr ă. Isus formuleaz ă astfel acest adev ăr: „Căci celui ce are i
se va da, dar de la cel ce nu are, și ce are i se va lua.”

Cunoașterea de sine și cunoașterea despre sine
E posibil s ă nu vreți să vă cunoașteți pentru c ă vă temeți de ceea ce a ți putea afla. Mul ți
oameni au o team ă secretă că sunt răi. Dar nimic din ceea ce pute ți afla despre voi în șivă nu vă
reprezintă esența. Nimic din ceea ce pute ți afla despre voi nu este ceea ce sunte ți voi.
În vreme ce exist ă oameni care nu vor s ă știe cine sunt din cauza fricii, al ții au o curiozitate
insațiabilă cu privire la ei în șiși și vor să afle tot mai multe. Pute ți fi atât de fascina ți de voi în șivă
încât să petreceți ani supunându-v ă psihanalizei, scormonind fiecare aspect al copil ăriei, deslu șind
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

102frici și dorințe secrete și descoperindu-v ă complexitatea în straturi peste straturi interioare ce
formează personalitatea și caracterul vostru. Dup ă zece ani terapeutul se poate s ătura de voi și de
povestea voastr ă și vă poate spune c ă analiza voastr ă este acum încheiat ă. Își ia la revedere de la
voi înmânându-v ă un dosar de cinci mii de pagini. „G ăsești aici tot ce se poate spune despre tine.
Găsești aici ceea ce e ști.” Cărând către casă dosarul voluminos, satisfac ția inițială de a vă cunoaște
în sfârșit este repede înlocuit ă de un sentiment de nedes ăvârșire și de o bănuială furișă că sunteți
mai mult decât atât. Și într-adev ăr sunteți mai mult — nu în termen ii cantitativi ai unor date
suplimentare, ci în dimensiunea calitativ ă a profunzimii.
Nu e nimic r ău în psihanaliz ă și în aflarea unor lucruri despre trecutul vostru atât timp cât nu
confundați cunoașterea despre voi cu cunoa șterea esen ței voastre. Dosarul de cinci mii de pagini
este despre voi: este con ținutul min ții voastre condi ționate de trecut. Indiferent ce afla ți prin
psihanaliz ă sau observare de sine este despre voi. Nu v ă reprezint ă pe voi. Este con ținut, nu esen ță.
A trece dincolo de ego înseamn ă a ieși din conținut. A vă cunoaște pe voi în șivă înseamnă a fi voi
înșivă, iar a fi voi în șivă înseamnă a înceta s ă vă identifica ți cu conținutul.
Majoritatea oamenilor se definesc prin con ținutul vie ții lor. Orice percepe ți, experimenta ți,
faceți, gândiți sau sim țiți este con ținut. Con ținutul absoarbe în întregime aten ția majorit ății
oamenilor, cu el se identific ă ei. Atunci când gândi ți sau spune ți „viața mea”, ceea ce vre ți să
spuneți nu e că voi sunteți viața aceea, ci c ă aveți sau păreți a avea via ța respectiv ă. Vă referiți la
conținut — vârsta voastr ă, starea de s ănătate, relațiile, banii, munca și condițiile de via ță și, în
egală măsură, la starea voastr ă mental-emo țională. Împrejur ările interioare și exterioare ale vie ții
voastre, trecutul și viitorul, toate țin de conținut — la fel și evenimentele, adic ă orice se întâmpl ă.
Ce altceva mai exist ă în afară de conținut? Acel ceva care permite con ținutului s ă existe:
spațiul interior al con științei.

Haos și ordine mai înalt ă
Atunci când nu v ă cunoașteți decât prin intermediul con ținutului crede ți că știți și ce e bine,
și ce e rău pentru voi. Face ți distincție între întâmpl ările care sunt „bune pentru mine” și cele care
sunt „rele”. Aceasta este o percep ție fragmentat ă a întregului vie ții în cadrul c ăruia totul se afl ă în
interrelație, fiecare întâmplare având locul s ău necesar și funcționând în cadrul totalit ății.
Totalitatea îns ă reprezint ă mai mult decât aparen ța de suprafa ță a lucrurilor, mai mult decât suma
globală a părților componente, mai mult decât orice con ține viața voastră lumească.
În spatele succesiunii de even imente ce pare uneori întâmpl ătoare sau haotic ă atât în via ța
noastră, cât și în mersul lumii, se afl ă ascunsă desfășurarea unei ordini mai înalte, c ătre un scop
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

103superior. Acest lucru este foarte frum os exprimat în zen prin zicala: „Z ăpada cade, fiecare fulg la
locul potrivit.” Nu putem niciodat ă înțelege aceast ă ordine mai înalt ă gândindu-ne la ea, c ăci orice
este gândit de noi apar ține conținutului, pe când ordinea superioar ă provine din t ărâmul fără de
formă al conștiinței, din inteligen ța universal ă. Dar putem s-o întrez ărim și, mai mult de-atât, s ă ne
armonizăm cu ea, ceea ce înseamn ă să participăm în mod con știent la înaintarea c ătre acel scop
superior.
Când intr ăm într-o p ădure neatins ă de mâna omului, mintea noastr ă gânditoare va vedea
doar dezordine și haos în jur. Nici m ăcar nu va mai putea face diferen ța dintre via ță (binele) și
moarte (răul), din moment ce pretuti ndeni, din materia putrezit ă și în descompunere, se na ște viață
nouă. Doar dac ă suntem suficient de lini știți în interior și dacă zgomotul gândirii se domole ște,
putem deveni con știenți de faptul c ă aici exist ă o armonie ascuns ă, ceva sacru, o ordine mai înalt ă
în care fiecare lucru î și are locul s ău perfect și n-ar putea fi altceva decât este sau altfel decât este.
Mintea se simte mai confortabil într-un parc amenajat, pentru c ă acesta a fost planificat prin
gândire, nu a crescut în m od organic. Aici este o ordi ne pe care mintea o poate în țelege, în p ădure
există o ordine de neîn țeles, care min ții îi pare a fi un haos. Ea se afl ă dincolo de categoriile
mentale ale binelui și răului. N-o pute ți înțelege prin gândire, dar îi pute ți prinde semnifica ția
atunci când l ăsați gândirea deoparte, deveni ți liniștiți și vigilenți și nu încerca ți să înțelegeți și să
explicați. Doar atunci pute ți conștientiza sacralitatea p ădurii. Și atunci când percepe ți acea armonie
ascunsă, acea sacralitate, realiza ți că nu sunteți separați de ele; în țelegând aceasta, participa ți și voi
la ea într-un mod con știent. În felul acesta, natura v ă ajută să vă reintegra ți în întregul vie ții.

Binele și răul
La un moment oarecare din via ța lor, mul ți oameni devin con știenți de faptul c ă nu există
doar naștere, creștere, succes, s ănătate, bunăstare, plăcere și câștig, ci și pierdere, e șec, boală,
bătrânețe, deteriorare, durere și moarte. In mod conven țional, toate acestea sunt etichetate drept
„bune” și „rele”, ordine și dezordine. „Sensul” vie ții omenești este de regul ă asociat cu ceea ce ei
numesc a fi „bine”, dar binele este continuu amenin țat cu prăbușirea, cu dezordin ea; este amenin țat
de ceea ce este lipsit de sens și de ceea ce este „r ău”, iar atunci explica țiile eșuează și viața
încetează să mai aibă sens. Mai devreme sau mai târziu , dezordinea va izbucni în via ța fiecăruia, în
ciuda tuturor poli țelor de asigurare pe care le de ține. Poate ap ărea sub forma unei pierderi sau a
unui accident, a bolii, dizabilit ății, bătrâneții, morții. Însă izbucnirea dezordinii în via ța cuiva,
urmată de năruirea sensului definit în plan mental pot constitui deschiderea c ătre o ordine mai
înaltă.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

104„Căci înțelepciunea lumii acesteia este nebunie în aintea lui Dumnezeu”, spune Biblia. Care
este înțelepciunea lumii acesteia? Mi șcarea gândirii și sensul definit exclusiv prin gândire.
Gândirea izoleaz ă o situație sau un eveniment și-i pune eticheta de bun sau r ău, ca și cum ar
avea o existen ță separată. O prea mare încredere în gâ ndire duce la fragmentarea realit ății.
Fragmentarea aceasta este o iluzie, dar ea pare foarte real ă atunci când îi c ădeți victime. Universul
este un tot indivizibil în care toate lucrurile sunt legate între ele, în care nimic nu exist ă în izolare.
Această legătură la nivel mai profund între toate lucrurile și întâmplările implic ă faptul că
etichetele mentale de „bun” și „rău” sunt, în ultim ă instanță, iluzorii. Ele presupun întotdeauna o
perspectiv ă limitată, prin urmare adev ărul lor este relativ și temporar. Aceast ă realitate este
ilustrată în povestea unui în țelept care a câ știgat la loterie o ma șină scumpă. Familia și prietenii s-
au bucurat foarte mult pentru el și au venit s ă sărbătorească. „Grozav”, se en tuziasmau ei. „E ști atât
de norocos.” Omul a zâmbit și a răspuns: „Se poate.” Câteva s ăptămâni s-a bucurat de ma șina cea
nouă. Apoi, într-o zi, un șofer beat i-a izbit-o într-o intersec ție, iar el a ajuns la spital cu mai multe
răni. Familia și prietenii au venit s ă-l vadă la spital și i-au spus: „Ai avut un mare ghinion.” Și de
data aceasta, omul a zâmbit și a spus: „Se poate.” Când înc ă era în spital, din cauza unei alunec ări
de teren casa i s-a pr ăbușit, într-o noapte, în mare . Prietenii au venit iar ăși, în ziua urm ătoare, și i-
au spus: „Ce noroc ai avut s ă te afli aici, în spital.” El a r ăspuns din nou: „Se poate.”
Acest „se poate” al în țeleptului semnific ă un refuz de a judeca orice se întâmpl ă. În loc să
judece, el accept ă ceea ce este și se armonizeaz ă astfel în mod con știent cu ordinea superioar ă. El
știe că minții îi este adesea imposibil s ă înțeleagă care este locul sau scopul unui eveniment aparent
întâmplător în contextul întregului. Dar nu exist ă evenimente întâmpl ătoare, nici evenimente sau
lucruri care exist ă prin ele însele, în izolare. Atomii ce intr ă în componen ța corpului vostru au fost
cândva în stele, iar cauzele celui mai m ărunt eveniment sunt realmente infinite și conectate cu
întregul în moduri ce scap ă înțelegerii. Dac ă ați vrea să urmăriți cauza unui eveniment, ar trebui s ă
vă întoarce ți până la începuturile crea ției. Cosmosul nu este haotic. Însu și cuvântul cosmos
înseamnă ordine. Dar aceasta nu este o or dine pe care mintea omeneasc ă o poate în țelege vreodat ă,
chiar dacă uneori o poate întrez ări.

Când nu v ă deranjeaz ă nimic din ceea ce vi se întâmpl ă
J. Krishnamurti, marele filozof și învățător spiritual indian, a vorbit și a călătorit aproape
toată viața peste tot în lume, timp de mai bine de cinciz eci de ani, în încercarea sa de a transmite
prin cuvinte — care reprezint ă conținutul — ceea ce este dincolo de cuvinte, dincolo de con ținut.
Într-unui din discursurile sale din ultima parte a vie ții i-a surprins pe cei ca re-l ascultau atunci când
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

105i-a întrebat: „Vre ți să știți care e secretul meu?” To ți cei prezen ți au devenit foarte aten ți. Mulți
dintre ei veneau s ă-l asculte de dou ăzeci sau treizeci de ani și tot nu reu șeau să prindă esența
învățăturilor lui. In sfâr șit, după toți acești ani, maestrul avea s ă ofere cheia în țelegerii. „Iat ă
secretul meu”, a continuat el. „Pe mine nu m ă deranjeaz ă nimic din ceea ce mi se întâmpl ă.”
Și fiindcă n-a oferit am ănunte, am b ănuiala că majoritatea celor care îl ascultau au r ămas și
mai nedumeri ți decât înainte, îns ă implicațiile acestei afirma ții simple sunt profunde.
Ce implica ții are faptul c ă nu mă deranjeaz ă ceea ce mi se întâmpl ă? Acest lucru implic ă o
armonizare interioar ă cu ceea ce se întâmpl ă. „Ceea ce s întâmpl ă” se refer ă, desigur, la acest
moment a șa cum este el, iar el în totdeauna este deja a șa cum este. Se refer ă la conținut, la forma pe
care o îmbrac ă momentul acesta — singurul moment care exist ă vreodată. A fi în armonie cu ceea
ce este înseamnă a nu opune rezisten ță interioară față de ceea ce se întâmpl ă. Înseamn ă a nu pune
etichetele mentale de bun sau r ăi, ci a permite ca ceea ce este s ă existe pur și simplu. Înseamn ă
oare aceasta c ă nu mai întreprinde ți nimic pentru a induce schimbarea în via ța voastră?
Dimpotriv ă. Când fundamentul pe care v ă construi ți acțiunile este armonizat în interior cu
momentul prezent, ac țiunile voastre primesc for ță de la inteligen ța Vieții însăși.

Într-adev ăr?
Maestrul zen Hakuin tr ăia într-un ora ș din Japonia. Oamenii îi acordau mult respect și mulți
veneau la el pentru a primi înv ățături spirituale. S-e întâmplat îns ă ca fiica adolescent ă a vecinului
de alături să rămână însărcinată. Când părinții ei au întreb at-o, cu furie și dojană, cine este tat ăl, ea
a sfârșit prin a le spune c ă Hakuin, maestrul zen, era tat ăl. Foarte furio și, părinții s-au năpustit la
Hakuin și l-au anun țat cu urlete și acuzații că fiica lor m ărturisise c ă el era tat ăl. Răspunsul lui a
fost: „Într-adev ăr?”.
Veștile despre scandal s-au împr ăștiat în tot ora șul și dincolo de el. Maestrul și-a pierdut
reputația, dar acest lucru nu l-a tulburat. Nimeni nu mai venea s ă-l vadă, el însă a rămas neclintit.
Când s-a n ăscut copilul, p ărinții fetei i l-au adus lui Hakuin. „Tu e ști tatăl, așa că ai grijă de el.”
Maestrul i-a acordat copilului o îngrijire plin ă de afecțiune. Dup ă ce s-a scurs un an, mama a
mărturisit părinților ei, cuprins ă de remușcări, că adevăratul tată al copilului era tân ărul care lucra
la măcelărie. Foarte nec ăjiți, acești s-au dus la Hakuin s ă-și ceară scuze și să primeasc ă iertarea lui.
„Ne pare foarte r ău. Am venit s ă luăm înapoi copilul. Fiica noastr ă ne-a mărturisit că nu tu ești
tatăl.” „Într-adev ăr?” a fost tot ce a rostit acesta în timp ce le d ădea copilul în bra țe.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

106Maestrul r ăspunde exact în acela și mod falsit ății și adevărului, veștilor proaste și celor bune:
„Într-adev ăr?” El permite formei în care se manifest ă momentul, fie ea bun ă sau rea, s ă fie așa cum
este și în acest mod nu particip ă la drama uman ă. Pentru el exist ă doar momentul acesta, iar
momentul acesta este a șa cum este. El nu personalizeaz ă evenimentele. Nu este victima nim ănui.
Este atât de complet integrat în ceea ce se întâmpl ă, încât ceea ce se întâmpl ă nu mai are putere
asupra lui. Doar dac ă opuneți rezistență față de ce se întâmpl ă sunteți la mila evenimentelor, iar
fericirea sau nefericirea v ă vor fi determinate de mersul lumii.
Copilul prime ște îngrijire și afecțiune. Răul se transform ă în bine prin puterea atitudinii
lipsite de rezisten ță. Răspunzând întotd eauna solicit ării momentului prezent, el se desprinde de
copil atunci când vine timpul s-o fac ă.
Imaginați-vă în treac ăt cum ar fi reac ționat egoul pe parcursul diverselor etape ale
desfășurării acestor evenimente.

Egoul și momentul prezent
Relația primordial ă, cea mai important ă din viața voastră este cea cu clipa de Acum sau, mai
degrabă, cu orice form ă pe care o îmbrac ă clipa de Acum, cu alte cuvi nte ceea ce este sau ceea ce
se întâmpl ă. Dacă relația voastră cu ceea ce este Acum este una disfunc țională, disfunc ția
respectivă se va reflecta în fiecare rela ție și fiecare situa ție cu care veni ți în contact. Egoul ar putea
fi definit simplu în modul urm ător: o rela ție disfunc țională cu momentul prezent. Acum pute ți
decide ce fel de rela ție vreți să aveți cu momentul prezent.
Odată ce ați ajuns la un anumit nivel de con știință (și dacă citiți acestea, e aproape sigur c ă
ați ajuns), ave ți capacitatea de a decide ce fel de rela ție vreți să aveți cu momentul prezent. Vreau
ca momentul prezent s ă-mi fie prieten sau du șman? Momentul prezent este inseparabil de via ță,
așadar în acest mod decide ți practic ce fel de rela ție vreți să aveți cu viața. Odată ce ați decis că
vreți ca momentul prezent s ă vă fie prieten, prima mutare depinde de voi: deveni ți prieteno și cu el,
primiți-l bine, indiferent în ce se deghizeaz ă și în curând ve ți vedea rezultatele. Via ța devine
prietenoas ă cu voi; oamenii v ă vin în ajutor, împrejur ările devin cooperante. O singur ă decizie v ă
schimbă întreaga realitate. Dar va trebui s ă reluați acea decizie de fiecare dat ă — până când modul
acesta de a tr ăi devine ceva natural.
Decizia de a face din momentul prezent un prieten reprezint ă sfârșitul egoului. Egoul nu
poate fi niciodat ă în armonie cu momentul prezent, adic ă în armonie cu via ța, din moment ce îns ăși
natura lui îl constrânge s ă ignore, s ă opună rezistență sau să minimalizeze valoarea lui Acum.
Egoul trăiește pe seama timpului. Cu cât este egoul ma i puternic, cu atât mai mult preia timpul
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

107controlul asupra vie ții voastre. Aproape fiecare gând pe care-l ave ți privește în acest caz trecutul
sau viitorul, iar sentimentul vostru de sine depinde de trecut în ceea ce prive ște identitatea voastr ă
și de viitor în ceea ce prive ște împlinirea sa. Teama, anxietatea, a șteptările, regretul, vinov ăția,
furia sunt disfunc ții ale stării de con știință aflate sub semnul timpului.
Egoul trateaz ă momentul prezent în trei feluri: ca pe un mijloc c ătre un scop, ca pe un
obstacol sau ca pe un du șman. Să le luăm pe rând, astfel încât, atunci când reg ăsiți în voi tiparul
respectiv, s ă-l puteți recunoaște și să luați din nou decizia adecvat ă.
Pentru ego, momentul prezent este, în cel mai bun caz, util doar ca un mijloc ce conduce
spre un scop. El v ă duce spre un moment viitor consider at a fi mai important, chiar dac ă viitorul nu
vine niciodat ă decât sub form ă de moment prezent și nu este, prin urmare, nimic mai mult decât un
gând din mintea voastr ă. Cu alte cuvinte, nu sunte ți niciodat ă pe deplin aici, deoarece sunte ți
întotdeauna ocupa ți cu încercarea de a ajunge în alt ă parte.
Când tiparul acesta devine mai pronun țat — și aceasta se întâmpl ă foarte frecvent —
momentul prezent este privit și tratat ca și cum ar fi un obstacol de trecut. Atunci apar ner ăbdarea,
frustrarea și stresul, iar în cadru l culturii noastre aceasta este rea litatea de fiecare zi a oamenilor,
starea lor normal ă. Viața, cea care exist ă acum, este v ăzută ca o „problem ă”, iar lumea voastr ă este
una plină de probleme ce trebuie rezolvate toate înainte de a putea fi ferici ți, împliniți sau înainte
de a începe s ă trăiți cu adev ărat — cel pu țin așa credeți voi. Problema este urm ătoarea: în locul
fiecărei probleme solu ționate, apare o alta. Cât ă vreme ve ți vedea momentul prezent ca pe un
obstacol, problemele nu se pot sfâr și. „Voi fi orice dore ști să fiu”, spune Via ța sau clipa de Acum.
„Te voi trata a șa cum mă tratezi tu. Dac ă mă vezi ca pe o problem ă, voi fi o problem ă pentru tine.
Dacă mă tratezi ca pe un obstaco l, voi fi un obstacol.”
În cel mai r ău caz, și această abordare este și ea foarte des întâlnit ă, momentul prezent este
tratat ca un du șman. Când urâ ți ceea ce face ți, vă plângeți de ceea ce v ă înconjoar ă, blestema ți
lucrurile care se întâmpl ă sau s-au întâmplat sau când dial ogul vostru interior este alc ătuit din
expresii precum ar trebui și n-ar trebui, din învinov ățiri și acuzații, atunci v ă certați cu ceea ce este,
vă certați cu ceea ce deja exist ă ca realitate. Transforma ți Viața în dușman și Viața spune: „Dac ă
vrei război, vei avea r ăzboi.” Realitatea exterioar ă, care întotdeauna v ă reflectă înapoi starea
interioară, este atunci experimentat ă ca fiind ostil ă.
O întrebare vital ă pe care trebuie s ă v-o pune ți frecvent este aceasta: în ce rela ție mă aflu eu
cu momentul prezen t? Apoi deveni ți vigilenți ca să aflați răspunsul. Tratez clipa de Acum ca fiind
doar un mijloc c ătre îndeplinirea unui scop? O v ăd ca pe un obstacol? O transform într-un du șman?
Din moment ce tot ce ave ți vreodată este momentul prezent, din moment ce Via ța este inseparabil ă
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

108de momentul de Acum, semnifica ția adevărată a întrebării este aceasta: care este rela ția mea cu
Viața? întrebarea aceasta este o modalitate excelent ă de demascare a egoului din voi și de a vă
aduce în starea de Prezen ță. Deși întrebarea nu cuprinde în sine adev ărul absolut (în ultim ă
instanță, eu și momentul prezent sunt unul și același lucru), ea reprezint ă un indicator util c ătre
direcția bună. Puneți-vi-o adesea, pân ă ce nu veți mai avea nevoie s-o face ți.
Cum depășiți o relație disfunc țională cu momentul prezent? Lucrul cel mai important este s ă
o vedeți în voi, în gândurile și acțiunile voastre. În momentul în care vede ți, observa ți că relația
voastră cu clipa de Acum este disfunc țională, sunteți prezenți. A vedea este sinonim cu apari ția
Prezenței, în momentul în care vede ți disfuncția, ea începe s ă se dizolve. Unor oameni li se
întâmplă să izbucneasc ă în râs când v ăd acest lucru. Odat ă cu viziunea respectiv ă vine și puterea de
a alege — alegerea de a spune da momentului de Acum, de a-l transforma în prietenul vostru.

Paradoxul timpului
La suprafa ță, momentul prezent este „ceea ce se întâmpl ă”. Și cum ceea ce se întâmpl ă este
într-o continu ă schimbare, se pare c ă fiecare zi din via ța voastră constă din mii de momente în care
se întâmpl ă diverse lucruri. Timpul este v ăzut ca o succesiune nesfâr șită de momente, unele
„bune”, altele „rele”. Îns ă dacă priviți mai îndeaproape, adic ă prin intermediul experien ței voastre
imediate, ve ți descoperi c ă nu sunt deloc mai multe momente. Descoperi ți că întotdeauna este doar
momentul acesta. Viața este întotdeauna acum. Întreaga voastr ă viață se desfășoară în acest Acum
constant. Chiar și momentele trecute sau viitoare exist ă doar atunci când vi le aminti ți sau le
anticipați, iar voi face ți acestea gândindu-v ă la ele în singurul moment care exist ă: cel de fa ță.
Atunci de ce pare c ă ar fi vorba despre mai multe mo mente? Deoarece momentul prezent
este confundat cu ceea ce se întâmpl ă, confundat cu con ținutul. Spa țiul lui Acum este confundat cu
ceea ce se întâmpl ă în acel spa țiu. Confundarea momentului prezent cu con ținutul dă naștere nu
doar iluziei timpului, ci și iluziei egoului.
Întâlnim aici un paradox. Cum putem, pe de o parte, s ă negăm realitatea timpului? Ave ți
nevoie de timp pentru a v ă deplasa de colo pân ă dincolo, pentru a preg ăti masa, pentru a ridica o
casă, pentru a citi cartea aceasta. Ave ți nevoie de timp pentru a cre ște, pentru a înv ăța lucruri noi.
Orice face ți pare să ia timp. Toat ă lumea este supus ă legilor lui, iar în final, „timpul acesta
neîndurător și tiran”, dup ă cum spune Sh akespeare, v ă va ucide. L-a ți putea compara cu un râu
învolburat care v ă duce cu el sau cu un foc ce arde totul.
De curând, m-am întâlnit cu ni ște prietene vechi, o familie pe care n-o mai v ăzusem de mult
și am fost șocat la vederea lor. Era cât pe ce s ă le întreb: „V-a ți îmbolnăvit? Ce s-a întâmplat? Cine
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

109v-a făcut asta?” Mama, car e mergea sprijinit ă într-un baston, p ărea că s-a împuținat la statur ă, fața i
se zbârcise ca un m ăr învechit. Fiica, pe care de la ultima întâlnire mi -o aminteam plin ă de energie,
de entuziasm și de așteptările caracteristice tinere ții, părea acum uzat ă, obosită de creșterea a trei
copii. Atunci mi-am amintit: trecuser ă aproape treizeci de an i de când ne întâlniser ăm ultima dat ă.
Timpul era cel care le f ăcuse toate acestea. Și sunt sigur c ă și ele au fost la fel de șocate la vederea
mea.
Totul pare s ă fie supus legilor timpului și totuși totul pare s ă se întâmple în clipa de Acum.
Acesta este paradoxul. Oriunde privi ți, găsiți nenumărate probe indirecte privitoare la realitatea
timpului — un m ăr în descompunere, fa ța voastră privită în oglinda din baie comparat ă cu fața
voastră dintr-o fotografie de acum treizeci de ani — îns ă nu găsiți niciodat ă vreo prob ă directă, nu
experimenta ți timpul în sine. Întotdeauna experimenta ți doar momentul prezent sau, mai degrab ă,
ceea ce se întâmpl ă în el. Dac ă mergeți doar pe prob ă directă, atunci nu exist ă timp, iar clipa de
Acum este tot ce exist ă și a existat vreodat ă.

Eliminând timpul
Nu puteți face din starea f ără de ego un scop în viitor pe care apoi s ă vă străduiți să-l
atingeți. Nu veți găsi decât și mai mult ă nemulțumire, mai mult conflict interior, c ăci întotdeauna
vi se va p ărea că n-ați ajuns înc ă, n-ați „atins” starea aceea înc ă. Atunci când eliberarea de ego
reprezintă scopul vostru în viitor v ă veți acorda mai mult timp pentru atingerea lui, iar mai mult
timp înseamn ă mai mult ego. Privi ți cu atenție pentru a vedea dac ă nu cumva aceast ă căutare
spirituală nu este o form ă deghizată de ego. Chiar și încercarea de a sc ăpa de „sinele” vostru poate
fi o căutare deghizat ă, tot de ordin cantitativ, asta în cazu l în care eliberarea de „sine” este
transformat ă într-un obiectiv viitor. A v ă acorda vou ă înșivă mai mult timp înseamn ă mai exact: a
vă acorda vou ă „înșivă” — adică sinelui vostru — mai mult timp. Timpul, adic ă trecutul și viitorul,
este cel pe seama c ăruia trăiește sinele artificial fabricat de mint e, egoul, iar timpul este în mintea
voastră. Nu are o existen ță obiectivă „acolo, afar ă”. Este o structur ă mentală necesară percepției
senzoriale, indispensabil ă în scopuri practice, dar totodat ă cea mai mare piedic ă în cunoa șterea de
sine. Timpul este dimensiunea orizontal ă a vieții, stratul de suprafa ță al realității. Mai exist ă și
dimensiunea vertical ă a profunzimii, accesibil ă doar prin poarta momentului prezent.
Așadar, în loc s ă vă adăugați timp, da ți la o parte timpul. Eliminarea timpului din con știința
voastră înseamnă eliminarea egoului. Aceasta este singura practic ă spirituală adevărată.
Când vorbim de eliminarea timpului nu ne refe rim, desigur, la timpul marcat de limbile
ceasului, acesta fiind util în sc opuri practice precum stabilirea unei întâlniri sau planificarea unei
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

110călătorii. Activit ățile noastre al ături de ceilal ți ar fi aproape imposibile f ără un ceas. Noi vorbim
despre eliminarea timpului ps ihologic, care reprezint ă preocuparea necontenit ă a minții egotice fa ță
de trecut și viitor și opunerea ei fa ță de contopirea cu via ța prin armonizarea cu ceea ce este, în
mod inevitabil, în momentul prezent.
Ori de câte ori un nu uzual spus vie ții se transform ă într-un da, ori de câte ori îi permite ți
momentului acestuia s ă fie așa cum este, dizolva ți timpul și egoul. Ca s ă supravie țuiască, egoul
trebuie să facă în așa fel încât timpul — trecutul și viitorul — s ă fie mai important decât momentul
prezent. Egoul nu poate tole ra prietenia cu momentul prezent, cu excep ția unor scurte momente
imediat urm ătoare obținerii a ceea ce și-a dorit. Dar nimic nu poate sa tisface egoul pe termen lung.
Câtă vreme el este cel care v ă conduce via ța, veți dispune de dou ă modalități prin care s ă fiți
nefericiți. Să nu primi ți ceea ce v ă doriți este una dintre ele. S ă primiți ceea ce v ă doriți este
cealaltă.
Orice exist ă sau se întâmpl ă este o form ă pe care o îmbrac ă clipa de Acum. Dac ă îi opuneți
rezistență interioar ă, forma, adic ă lumea, devine o barier ă de netrecut ce v ă separă de ceea ce
sunteți dincolo de form ă, vă separă de Viața unică, lipsită de formă, care e totuna cu voi. Atunci
când răspundeți cu un da interior formei lui Acum, îns ăși forma aceea devine poarta c ătre ceea ce
este fără de formă. Separarea dintre lume și Dumnezeu se tope ște.
Atunci când reac ționați împotriva formei pe care o ia Via ța în momentul de fa ță, când trata ți
clipa de Acum ca pe un mijlo c, un obstacol sau un du șman, vă consolida ți propria voastr ă
identitate formal ă, egoul. De aici provine reactivitatea eg oului. Ce este reactivitatea? Dependen ța
de reacție. Cu cât sunte ți mai reactivi, cu atât v ă încâlciți mai tare în form ă. Cu cât v ă identifica ți
mai mult cu forma, cu atât ma i puternic devine egoul. Fiin ța voastră nu mai str ălucește atunci de
dincolo de form ă — sau o face doar foarte pu țin.
Dacă nu opune ți rezistență față de formă, ceea ce exist ă în voi dincolo de form ă apare ca o
Prezență atotcuprinz ătoare, o putere t ăcută cu mult mai mare decât identitatea voastr ă formală de
scurtă durată, persoana. Ea reprezint ă ceea ce sunte ți într-un mod mai profund decât orice altceva
din lumea formelor.

Visul și visătorul
Absența rezisten ței reprezint ă cheia către cea mai mare putere din univers. Datorit ă ei,
conștiința (spiritul) este eliberat ă din închisoarea formei. Absen ța rezisten ței interioare fa ță de
formă — față de ceea ce este sau se întâmpl ă — înseamn ă negarea realit ății absolute a formei.
Opunerea de rezisten ță face ca lumea și lucrurile lume ști să pară mai reale, mai solide și mai
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

111trainice decât sunt, între acestea incluzând și propria voastr ă identitate formal ă, egoul. Ea
înzestreaz ă lumea și egoul cu o pondere și o importan ță absolute, care v ă determin ă să vă luați pe
voi înșivă și lumea foarte în serios. Jocul formelor es te atunci interpretat în mod eronat ca o lupt ă
pentru supravie țuire, iar dac ă aceasta este percep ția voastră, atunci ea devine și realitatea voastr ă.
Numeroasele lucruri care se întâmpl ă, numeroasele forme pe care le îmbrac ă viața au o
natură efemeră. Toate sunt trec ătoare. Lucruri, corpuri și egouri, evenimente, situa ții, gânduri,
emoții, dorințe, ambiții, temeri, drame… toate acestea vin, pretind a fi mai importante decât orice și
dispar înainte s ă vă dați seama, topindu-se în neantul din care au venit. Au fost vreodat ă reale? Au
fost vreodat ă altceva decât un vis, visul formelor?
Dimineața, după ce ne trezim, visul de peste noapte se evapor ă, iar noi spunem: „Ah, n-a
fost decât un vis. N-a fost real.” Dar ceva din visul acela trebuie s ă fi fost real, altfel n-ar fi putut
exista. În apropierea mor ții s-ar putea s ă privim înapoi spre via ța noastră și să ne întreb ăm dacă n-a
fost cumva doar un alt vis. Chiar în acest moment a ți putea privi înapoi sp re concediul de anul
trecut sau spre drama petrecut ă ieri și ați putea vedea c ă sunt foarte asem ănătoare cu visul de
noaptea trecut ă.
Există visul, și există cel care îl viseaz ă. Visul este un joc de scurt ă durată al formelor; este
lumea — relativ real ă, nu reală la modul absolut. Apoi exist ă cel care viseaz ă, realitatea absolut ă în
care formele vin și pleacă. Cel care viseaz ă nu este persoana. Persoana face parte din vis. Cel care
visează este substratul în care apare visul, cel care face posibil visul. Este absolutul din spatele
relativului, atemporalul din spatele timpului, con știința din interiorul și din spatele formei. Cel care
visează este conștiința însăși — ceea ce sunte ți.
Scopul nostru actual este s ă ne trezim în interiorul visului. Atunci când suntem treji în vis,
drama pământească creată de ego își găsește sfârșitul și un vis blând și minunat îi ia locul. Aceasta
este pământul cel nou.

Trecând dincolo de limit ări
În viața fiecărui om vine o vreme când începe s ă urmărească dezvoltarea și expansiunea sa
la nivel de form ă. De pild ă, atunci când v ă străduiți să depășiți o limitare pe care o reprezint ă
slăbiciunea fizic ă sau precaritatea situa ției financiare, când dobândi ți noi abilit ăți și cunoștințe sau
atonei când, prin intermediul ac țiunii creative, aduce ți în acesta lume ceva nou, care ofer ă o calitate
în plus vie ții voastre și vieții celorlal ți. Poate fi vorba despre o bucat ă muzicală sau o oper ă de artă,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

112o carte, un serviciu pe care-l oferi ți, o funcție pe care o îndeplini ți, o afacere sau organiza ție căreia
îi puneți bazele sau în sprijinul c ăreia vă aduceți o contribu ție vitală.
Atunci când sunte ți prezenți, când aten ția voastră este total ă, Acum, Prezen ța aceasta va
curge în ceea ce face ți și va aduce o transformare. Va aduce for ță și o calitate superioar ă. Sunteți
prezenți atunci când ceea ce face ți nu este înainte de toate un mijloc pentru atingerea unui scop
(bani, prestigiu, câ știgarea unei competi ții), ci reprezint ă în sine o împlinire; sunte ți prezenți atunci
când pune ți bucurie și viață în ceea ce face ți. Și sigur că nu puteți fi prezen ți dacă nu deveni ți prie-
tenii momentului prezent. Aceasta este baza ac țiunii eficiente, necontaminat ă de negativitate.
Formă înseamnă limitare. Ne afl ăm aici nu doar pentru experien ța limitării, ci și pentru a ne
ridica gradul de con știință dincolo de limitare. Exist ă limitări ce pot fi dep ășite la nivel exterior.
Pot exista în via ța voastră și limitări cu care trebuie s ă învățați să trăiți. Acestea pot fi dep ășite doar
în interior. To ți oamenii le întâlnesc mai devreme sau mai târziu. Limit ările acelea pot fie s ă vă
mențină captivii unor reac ții de tip egoist, ceea ce înseamn ă o mare nefericire, fie s ă vă determine
să vă ridicați deasupra lor în interiorul vostru prin abandonul lipsit de compromisuri fa ță de ceea ce
este. Aceasta este înv ățătura pe care ne-o prilej uiesc ele. Starea de aban don deschide dimensiunea
verticală în viața voastră, dimensiunea adâncimii. Din aceast ă dimensiune se va ivi atunci ceva în
lume, ceva de o valoare infinit ă care altfel ar fi r ămas nemanifestat. Unii dintre cei care au cedat în
fața unei limit ări severe au devenit vindec ători sau înv ățători spirituali. Al ții lucreaz ă în mod
altruist pentru a alina suferin ța semenilor sau pentru a aduce un dar creativ acestei lumi.
Spre sfârșitul anilor 1970, luam în fi ecare zi prânzul cu unul sa u doi prieteni la bufetul
secției postuniversitare din cadrul Cambridge University, unde studiam. Uneori, la masa de al ături
stătea un bărbat în scaun cu rotile, de obicei înso țit de trei sau patru oameni. Intr-una din zile, pe
când stătea la o mas ă direct în fa ța mea, nu m-am putut ab ține să nu-l cercetez mai am ănunțit cu
privirea și am fost șocat de ceea ce am v ăzut. Părea aproape complet paralizat. Corpul îi era
atrofiat, capul îi c ădea mereu în fa ță. Unul dintre cei care îl înso țeau îi introducea cu grij ă
mâncarea în gur ă, iar o mare parte din aceasta c ădea înapoi pe o farfurie micu ță ținută sub bărbia
lui de către o altă persoană. Din când în când, b ărbatul țintuit în scaunu l cu rotile bomb ănea sunete
neinteligibile, iar cineva st ătea cu urechea ap roape de gura lui și apoi interpreta într-un mod uluitor
ceea ce încercase el s ă spună.
Mai târziu l-am întrebat pe prietenul meu dac ă știa cine este. „Sigur”, mi-a r ăspuns el, „este
profesor de matematic ă, iar cei care sunt cu el sunt absolven ții care urmeaz ă cursurile
postuniversitare predate de el. Are o boal ă a neuronilor care r ăspund de motricitate, care duce la
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

113paralizia progresiv ă a fiecărei părți a corpului. I s-au mai dat cel mult cinci ani de tr ăit. Probabil c ă
este cea mai îngrozitoare soart ă care se poate abate asupra unei fiin țe umane.”
După câteva s ăptămâni s-a întâmplat ca atunci când eu ie șeam din cl ădire, el s ă intre.
Privirile ni s-au întâlnit în timp ce țineam ușa deschisă ca să poată trece cu scaunul s ău electric.
Am văzut cu surprindere c ă avea ochii senini. În ei nu era nicio urm ă de nefericire. Mi-am dat
imediat seama c ă renunțase să opună rezistență; trăia în abandon.
După câțiva ani, cump ărând de la un chio șc un ziar, l-am v ăzut cu uimire pe prima pagin ă a
unei cunoscute publica ții internaționale de știri. Nu numai c ă era încă în viață, dar devenise între
timp cel mai faimos fizician teoretician din lume , Stephen Hawking. Un rând minunat din articol
confirma ceea ce sim țisem când îl privisem în ochi, în urm ă cu mulți ani. Vorbind despre via ța lui,
spunea (acum cu ajutorul sinte tizatorului de voce): „Cine și-ar fi putut dori mai mult?”

Bucuria Fiin țării
Nefericirea sau negativitatea reprezint ă o boală pe planeta noastr ă. Ceea ce este poluarea la
nivel exterior, este negativitatea în plan interior. Este prezent ă pretutindeni, nu doar în cazul
oamenilor care nu au îndeajuns, ci chiar mai mult în cazu l celor care au mai mult decât suficient.
Surprinzător? Nu. Cei cu stare se identific ă și mai profund cu forma, se pierd mai mult în con ținut,
cad mai u șor în capcana egoului.
Oamenii cred c ă fericirea lor depinde de ceea ce se întâmpl ă, adică depinde de form ă. Ei nu
realizează că întâmplarea reprezint ă lucrul cel mai instabil din univers, mereu supus schimb ării. În
viziunea lor, momentul prezent este ori tulburat de ceva ce s-a întâmplat și n-ar fi trebuit s ă se
întâmple, ori incomplet — pentru c ă ceva ce ar fi trebuit s ă se întâmple, nu s-a întâmplat. În acest
fel, ei rateaz ă perfecțiunea mai profund ă inerentă vieții înseși, o perfec țiune ce întotdeauna exist ă
deja, dincolo de ceea ce se întâmpl ă sau nu se întâmpl ă, dincolo de form ă. Accepta ți momentul
prezent și găsiți perfecțiunea aceea mai adânc ă decât orice form ă și neatinsă de timp.
Bucuria Fiin țării, care este singura fericire adev ărată, nu poate ajunge la voi prin
intermediul niciunei forme, averi, realiz ări, persoane sau eveniment — prin nimic din cele ce se
întâmplă. Bucuria aceea nu poate veni la voi — niciodat ă. Ea izvor ăște din dimensiunea f ără de
formă din interiorul vostru, din con știința însăși; astfel, este una cu ceea ce sunte ți.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

114Permiteți diminuarea egoului
Egoul este înto tdeauna în gard ă împotriva a orice percepe el ca având efect de diminuare
asupra sa. Mecanismele sale automate de remediere intr ă în funcțiune pentru a reabilita forma
mentală de „eu”. Când cineva m ă acuză sau mă critică, egoul simte c ă se petrece o diminuare a
sinelui și imediat încearc ă să-și remedieze sentimentul de sine diminuat recurgând la
autojustificare, ap ărare sau învinov ățire. Pentru ego este irelevant dac ă cealaltă persoană are sau nu
dreptate. El este mult mai interesat de conservarea sinelui decât de adev ăr. Aceasta este
conservarea formei psihologice de „eu”. Chiar și un lucru normal — precum a urla la rândul vostru
către un alt șofer care v ă face „idiot” — este un mecanism automat și inconștient de remediere a
egoului. Unul dintre cele mai des întâ lnite astfel de mecanisme îl reprezint ă furia, datorit ă căreia
egoul devine, pentru scurt timp, bombastic, uria ș. Toate mecanismele de remediere au un sens
pentru ego, dar ele sunt de fapt disfunc ționale. Cele mai extreme din punctul de vedere al
disfuncției pe care o implic ă sunt violen ța fizică și autoam ăgirea sub forma fanteziilor de
grandoare.
O practică spirituală puternică constă în a permite diminuarea egoului atunci când se ive ște
ocazia, nemaiîncercând s ă îl reabilita ți. Vă recomand s ă aveți această experiență din când în când.
De exemplu, când cineva v ă critică, vă învinovățește sau vă insultă, în loc să-i răspundeți pe loc în
același mod sau în loc de a v ă apăra — nu întreprinde ți nimic. Permite ți imaginii de sine s ă rămână
diminuată și apoi urm ăriți cu atenție ce simțiți adânc în interiorul vost ru. Timp de câteva secunde
s-ar putea s ă aveți un sentiment de disconfort, ca și cum vi s-ar fi mic șorat dimensiunile. Dup ă care
ați putea sim ți în interior un spa țiu foarte viu. Nu v-a ți micșorat deloc. În realitate, v-a ți dilatat. În
acel punct, exist ă posibilitatea s ă realizați un lucru uimitor: atunci când aparent v ă diminuați în
vreun fel, dar ca r ăspuns nu manifesta ți absolut nicio reac ție nici în plan exterior, nici în interiorul
vostru, ve ți realiza c ă nimic real nu s-a diminuat, c ă devenind „mai pu țin”, deveni ți în fapt mai
mult. Când nu mai ap ărați și nu mai încerca ți să vă consolida ți forma, face ți pasul în afara
identificării cu forma, cu imag inea de sine mental ă. Devenind mai pu țin (în percep ția egoului),
suferiți de fapt o expansiune și creați spațiu pentru ca Fiin ța să-și facă apariția. Atunci poate
străluci prin forma vizibil sl ăbită adevărata putere, ceea ce sunte ți dincolo de form ă. Acesta este
mesajul lui Isus atunci când spune: „Lep ădați-vă de voi înșivă” sau „întoarce ți și obrazul cel ălalt.”
Aceasta nu înseamn ă, desigur, c ă îi invitați pe ceilal ți să vă agreseze sau c ă vă transforma ți
în victimele oamenilor incon știenți. Pot exista situa ții în care s ă fie necesar s ă îi spuneți cuiva
răspicat să se „dea la o parte”. Lipsite de defensivitatea caracteristic ă egoului, cuvintele voastre vor
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

115avea putere, dar nu și forță reactivă. La nevoie, pute ți spune cuiva un nu clar și ferm, iar acesta va
fi ceea ce numesc eu un „ nu de calitate superioar ă”, lipsit de orice negativitate.
Dacă vă mulțumiți cu faptul de a nu fi cineva în mod deosebit, de a nu ie și în eviden ță,
atunci vă armoniza ți cu puterea univ ersului. Ceea ce pentru ego pare sl ăbiciune, reprezint ă de fapt
singura putere adev ărată. Acest adev ăr spiritual este diametral opus valorilor cultur ii noastre con-
temporane și modurilor în care condi ționează ea comportamentului oamenilor.
În loc să încercați să fiți un munte — ne înva ță străvechiul Tao Te Ching — „Fiți valea
universului”. În acest mod, sunte ți restituiți întregului și astfel „toate lucrurile vor veni la voi”.
Similar, într-una din parabo lele sale Isus ne înva ță: „Ci, când vei fi chemat, mergând
așează-te în cel din urm ă loc, ca atunci când va ve ni cel ce te-a chemat, el s ă-ți zică: Prietene,
mută-te mai sus. Atunci vei avea cinstea în fa ța tuturor celor care vor ședea împreun ă cu tine. C ăci
oricine se înal ță pe sine se va smeri, iar cel care se smere ște, pe sine se va în ălța”.
Un alt aspect al acestei practici îl reprezint ă înfrânarea tendin ței de a vă consolida sinele
fălindu-vă, dorindu-v ă să vă faceți remarca ți, să fiți speciali, s ă produceți impresie sau s ă cereți
atenție. Din când în când, pute ți să vă înfrânați și impulsul de a v ă exprima p ărerea atunci când to ți
cei din jur o formuleaz ă pe a lor. Vede ți cum vă veți simți.

Precum în exterior, a șa și în interior
Atunci când privi ți noaptea cerul senin, a ți putea foarte u șor realiza un adev ăr totodată
extrem de simplu și extraordinar de profund. Ce vede ți? Luna, planetele, stelele, fâ șia luminoas ă
reprezentat ă de Calea Lactee, eventual o comet ă sau chiar galaxia vecin ă Andromeda, situat ă la o
distanță de două milioane de ani-lumin ă. Așa este, dar dac ă simplifica ți și mai mult, ce vede ți?
Obiecte care plutesc în spa țiu. Așadar, din ce este constitu it universul? Din obiecte și spațiu.
Dacă nu rămâneți fără cuvinte atunci când privi ți spațiul într-o noapte senin ă înseamnă că
nu vă uitați cu adevărat, nu sunte ți total con știenți de vastitatea a ceea ce este acolo. Probabil c ă vă
uitați doar la obiecte și, eventual, c ăutați să le numiți. Dacă v-ați simțit vreodat ă copleșiți în timp
ce privea ți spațiul, dacă ați simțit chiar un respect profund în fa ța acestui mister de neîn țeles,
înseamnă că pentru o clip ă ați anulat dorin ța de a explica, de a eticheta și ați devenit con știenți nu
doar de obiectele din spa țiu, ci și de profunzimea infinit ă a spațiului însu și. Și mai înseamn ă că ați
devenit suficient de lini știți în interior pentru a obser va vastitatea în care exist ă aceste nenum ărate
lumi. Sentimentul cople șitor nu este dat de faptul c ă există miliarde de lumi acolo, afar ă, ci de
adâncimea care le con ține pe toate.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

116Desigur, nu pute ți vedea spa țiul, nici nu-l pute ți auzi, atinge sau mirosi, atunci cum de pute ți
ști că există? Această întrebare ce pare logic ă conține deja în ea o eroare fundamental ă. Esența
spațiului este neantul, a șadar el nu „exist ă” în sensul normal al cuvântului. Doar lucrurile —
formele — exist ă. Chiar și faptul de a-l numi spa țiu poate induce în eroare: numindu-l, îl
transforma ți într-un obiect.
Să formulăm ideea astfel: în voi exist ă ceva care are afinitate cu spa țiul, de aceea pute ți fi
conștienți de el. Con știenți de el? Nici exprimarea acea sta nu este în totalitate adev ărată, căci cum
puteți fi conștienți de spațiu, dacă nu există nimic de care s ă fiți conștienți?
Răspunsul este simplu și în acela și timp profund. Atunci când sunte ți conștienți de spațiu,
nu sunteți în realitate con știenți de nimic, în afar ă de conștiința însăși — spațiul interior al
conștiinței. Prin voi, universul devine con știent de el însu și!
Când ochii nu g ăsesc nimic de v ăzut, acel nimic este perceput ca spa țiu. Când urechile nu
găsesc nimic de auzit, acel nimic este perceput ca lini ște. Când sim țurile, menite s ă perceapă
formă, întâlnesc absen ța formei, con știința fără de formă care se afl ă în spatele percep ției și face
posibilă orice percep ție și orice experien ță nu mai este eclipsat ă de formă. Atunci când contempla ți
profunzimea nep ătrunsă a spațiului sau asculta ți liniștea din primele ore ale dimine ții, chiar înainte
de răsărit, ceva din voi rezoneaz ă cu ele ca și cum le-ar recunoa ște. Atunci sim țiți profunzimea
vastă a spațiului ca pe propria voastr ă profunzime și știți că liniștea nepre țuită lipsită de formă
reprezintă ceea ce sunte ți voi, dar la un nivel mai profund de cât oricare dintre lucrurile care
formează conținutul vie ții voastre.

Upanishadele, scripturile str ăvechi ale Indiei, indic ă același adevăr prin urm ătoarele
cuvinte:
„Ceea ce nu se poate vedea cu ochiul, dar datorit ă căruia ochiul poate s ă vadă: cunoașteți că
doar acela e Brahman Spiritul și nu ceea ce ador ă oamenii aici.
Ceea ce nu poate fi auzit cu urechea, dar datorit ă căruia urechea poate s ă audă: cunoașteți că
doar acela e Brahman Spiritul și nu ceea ce ador ă oamenii aici…
Ceea ce nu poate fi gândit cu mintea, dar datorit ă căruia mintea poate s ă gândeasc ă:
cunoașteți că doar acela e Brahman Spiritul și nu ceea ce ador ă oamenii aici.”

Dumnezeu, spune scriptura, este con știință fără de formă și esența a ceea ce sunte ți. Orice
altceva este form ă, este „ceea ce ador ă oamenii”.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

117Dubla realitate a universului, constituit ă din lucruri și spațiu — materie și neant — este și
realitatea voastr ă. O viață omeneasc ă sănătoasă, echilibrat ă și fructuoas ă este un dans între cele
două dimensiuni care formeaz ă realitatea: formele și spațiul. Majoritatea oamenilor sunt atât de
identifica ți cu dimensiunea formelor, cu percep țiile simțurilor, cu gândurile și emoțiile, încât din
viețile lor lipse ște jumătatea vital ă, ascunsă. Identificarea lo r cu forma îi men ține în captivitatea
egoului.
Ceea ce vede ți, auziți, simțiți, atingeți sau gândi ți este doar jum ătate de realitate, ca s ă
spunem a șa. Este forma. În înv ățăturile lui Isus este denumit ă, simplu, „lumea”, iar cealalt ă
dimensiune este „împ ărăția cerurilor” sau „via ța veșnică”.
Așa cum spa țiul permite tutu ror lucrurilor s ă existe și așa cum fără liniște n-ar putea exista
sunet, nici voi n-a ți putea exista f ără dimensiunea vital ă lipsită de formă, care reprezint ă esența a
ceea ce sunte ți. Am putea spune „Dumnezeu”, dac ă acest cuvânt n-ar fi fost atât de gre șit folosit.
Prefer să-i spun Fiin ță. Ființa este anterioar ă existenței. Existen ța este form ă, conținut, „ceea ce se
întâmplă”. Existen ța este prim-planul vie ții; Ființa este fundalul, ca s ă spunem a șa.
Boala colectiv ă a umanit ății este aceea c ă oamenii sunt atât de absorbi ți de ceea ce se
întâmplă, atât de hipnotiza ți de lumea formelor fluctuante, atât de captiva ți de conținutul vie ții lor
încât au uitat esen ța, cea care este dincolo de con ținut, dincolo de form ă, dincolo de gândire. Sunt
atât de devora ți de timp, încât au uitat eternitatea, care este originea lor, casa lor, destinul lor.
Eternitatea este realitatea vie a ceea ce sunte ți.
În urmă cu câțiva ani, când am vizitat China, în vârful unui munte de lâng ă Guilin am v ăzut
o stupă. Avea înscrise litere aurite proeminente, a șa că am întrebat-o pe ga zda mea ce însemnau.
„Înseamn ă «Buddha»“, mi-a r ăspuns. „Și de ce sunt dou ă litere și nu una?” am întrebat. „Una”, mi-
a explicat, înseamn ă «om». Cealalt ă înseamnă «nu». Iar cele dou ă împreună înseamnă «Buddha»“.
Am fost uluit. Literele corespunz ătoare lui Buddha deja con țineau întreaga înv ățătură a lui Buddha,
iar pentru cei care au ochi s ă vadă, ele conțin secretul vie ții. Iată cele două dimensiuni care compun
realitatea, lucrurile și neantul, formele și negarea formelor, ceea ce atest ă că nu sunteți forma.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 7: Aflați cine sunteți cu adevărat

118CAPITOLUL OPT
Descoperirea spa țiului interior

O străveche poveste sufit ă ne spune c ă într-un ținut din Orientul Mijlociu tr ăia cândva un
rege care ve șnic oscila între fericire și deznădejde. Cel mai neînsemnat lucru îi provoca sup ărare
mare sau reac ții extreme, iar fericirea se transforma repede în dezam ăgire și disperare. A venit și
timpul când regele s-a sim țit obosit de el însu și și de viața lui și a început s ă caute o cale de ie șire.
A trimis dup ă un înțelept care tr ăia în regatul lui și care avea renumele de a fi iluminat. Când
înțeleptul a sosit, regele i-a spus: „Vreau s ă fiu asemenea ție. Îmi po ți da ceva care s ă-mi ofere
echilibru, senin ătate și înțelepciune? î ți voi plăti cât îmi vei cere.” În țeleptul a r ăspuns: „Cred c ă ți-
aș putea fi de ajutor. Dar pre țul este atât de mare încât tot regatul nu ți-ar ajunge ca s ă-l plătești. De
aceea îți voi da remediul în chip de cadou, dac ă îi vei acorda respectul cuvenit.” Regele l-a asigurat
de acest lucru, iar omul a plecat. Câteva s ăptămâni mai târziu s-a întors și i-a înmânat regelui o
cutie ornamentat ă și incrustat ă cu jad. Regele a deschis cutia și a găsit înăuntru un inel din aur,
simplu, pe care erau înscrise ni ște litere. Regele a citit: Și aceasta va trece. „Care este
semnifica ția?”, a întrebat regele. În țeleptul i-a spus: „Poart ă mereu inelul acesta. Indiferent ce se
întâmplă, înainte s ă etichetezi cu cuvintele bun sau r ău, atinge acest inel și citește ceea ce este
scris. În felul acesta vei fi mereu în pace.”
Și aceasta va trece. Ce anume face ca aceste cuvinte simple s ă aibă atâta putere? La o
privire superficial ă poate părea că, deși cuvintele acestea vor oferi mângâiere în situa țiile grele, ele
ar diminua totodat ă bucuria produs ă de lucrurile bune ale vie ții. „Nu fi prea fericit, pentru c ă nu va
dura.” Iat ă ce par să spună într-o situa ție perceput ă ca bună.
Întreaga importan ță a acestor cuvinte devine limpede atunci când le privim în contextul altor
două povestiri despre care am vorbit mai înainte. Povestea maestrului zen, cel al c ărui răspuns era
întotdeauna „într-adev ăr?”, arată binele care rezult ă din lipsa rezisten ței interioare fa ță de
evenimente, adic ă din punerea în acord cu ceea ce se întâmpl ă. Povestea b ărbatului al c ărui răspuns
era invariabil un laconic „Se poate” ilustreaz ă înțelepciunea de a nu judeca, iar povestea inelului se
referă la lipsa caracterului permanent al situa țiilor — realizarea acestei lipse de permanen ță duce la
lipsa de ata șament. A nu opune rezisten ță, a nu judeca, a nu v ă atașa, acestea sunt cele trei aspecte
ale adevăratei libert ăți și ale unei vie ți iluminate.
Cuvintele înscrise pe inel nu spun c ă n-ar trebui s ă vă bucurați de ceea ce este bun în via ță,
dar nici nu au doar rolul de a oferi mângâiere în suferin ță. Scopul lor este mai profund: acela de a
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

119vă face conștienți de efemeritatea fiec ărei situații, efemeritate datorat ă faptului c ă orice form ă, fie
ea rea sau bun ă, este trec ătoare. Când deveni ți conștienți de faptul c ă toate formele sunt trec ătoare,
atașamentul vostru fa ță de ele scade, iar voi înceta ți, într-o anumit ă măsură, să vă mai identifica ți
cu ele. A fi deta șat nu înseamn ă că nu vă mai pute ți bucura de ceea ce are lumea bun de oferit. De
fapt, vă veți bucura chiar mai mult. Odat ă ce vedeți și acceptați că toate lucrurile sunt trec ătoare și
inevitabil supuse schimb ării, vă puteți bucura de pl ăcerile lumii atât cât dureaz ă ele, fără teama că
le pierdeți, fără neliniștea legată de viitor. Când sunte ți detașați, vă situați pe o pozi ție avantajoas ă,
de unde privi ți evenimentele vie ții voastre f ără a mai fi captivii lor. Deveni ți asemenea unui
astronaut care vede planeta P ământ înconjurat ă de vastitatea spa țiului și realizeaz ă un adev ăr
paradoxal: p ământul este pre țios, dar în acela și timp insignifiant. Admi țând că Și aceasta va trece
deveniți detașați, iar împreun ă cu detașarea apare și o altă dimensiune în via ța voastră — spațiul
interior. Deta șarea, alături de lipsa judec ării și a rezisten ței interioare v ă oferă accesul la dimen-
siunea respectiv ă.
Atunci când nu mai sunte ți total identifica ți cu formele, con știința — ceea ce sunte ți — este
eliberată din întemni țarea ei în form ă. Eliberarea aceasta înseamn ă apariția spațiului interior. El
vine ca o lini ște, o subtil ă pace adânc înr ădăcinată înăuntrul vostru, una care r ămâne și în situații
aparent rele. Și aceasta va trece. Brusc, în jurul ev enimentului exist ă spațiu. Există spațiu și în
jurul emo țiilor pozitive și negative, chiar și în jurul durerii. Și, mai presus de toate, exist ă spațiu
între gândurile voastre. Iar în spa țiul acesta ia na ștere un sentiment de pace care nu apar ține
„acestei lumi”, c ăci lumea aceasta este form ă, iar pacea este spa țiu. Aceasta este pacea lui
Dumnezeu.
Acum pute ți savura și onora lucrurile acestei lumi f ără să le atribui ți o semnifica ție și o
importanță pe care nu le au. Pute ți lua parte la dansul crea ției și puteți fi activi f ără să nutriți
atașament față de rezultat și fără să formulați cerințe exagerate de la lumea aceasta: împline ște-mă,
adu-mi fericirea, f ă-mă să mă simt în siguran ță, spune-mi cine sunt. Lumea nu v ă poate da toate
acestea, iar când nu mai ave ți astfel de a șteptări, toată suferința autoindus ă se sfârșește. Toată
această suferință este cauzat ă de o supraevaluare a formelor și o lipsă de conștientizare a
dimensiunii spa țiului interior. Când dimensi unea aceasta este prezent ă în viața voastră, vă puteți
bucura de lucruri, de experien țe și de să etichetezi cu cuvintele bun sau r ău, atinge acest inel și
citește ceea ce este scris. În felul acesta ve i fi mereu în pace.”
Și aceasta va trece. Ce anume face ca aceste cuvinte simple s ă aibă atâta putere? La o
privire superficial ă poate părea că, deși cuvintele acestea vor oferi mângâiere în situa țiile grele, ele
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

120ar diminua totodat ă bucuria produs ă de lucrurile bune ale vie ții. „Nu fi prea fericit, pentru c ă nu va
dura.” Iat ă ce par să spună într-o situa ție perceput ă ca bună.
Întreaga importan ță a acestor cuvinte devine limpede atunci când le privim în contextul altor
două povestiri despre care am vorbit mai înainte. Povestea maestrului zen, cel al c ărui răspuns era
întotdeauna „într-adev ăr?”, arată binele care rezult ă din lipsa rezisten ței interioare fa ță de
evenimente, adic ă din punerea în acord cu ceea ce se întâmpl ă. Povestea b ărbatului al c ărui răspuns
era invariabil un laconic „Se poate” ilustreaz ă înțelepciunea de a nu judeca, iar povestea inelului se
referă la lipsa caracterului permanent al situa țiilor — realizarea acestei lipse de permanen ță duce la
lipsa de ata șament. A nu opune rezisten ță, a nu judeca, a nu v ă atașa, acestea sunt cele trei aspecte
ale adevăratei libert ăți și ale unei vie ți iluminate.
Cuvintele înscrise pe inel nu spun c ă n-ar trebui s ă vă bucurați de ceea ce este bun în via ță,
dar nici nu au doar rolul de a oferi mângâiere în suferin ță. Scopul lor este mai profund: acela de a
vă face conștienți de efemeritatea fiec ărei situații, efemeritate datorat ă faptului c ă orice form ă, fie
ea rea sau bun ă, este trec ătoare. Când deveni ți conștienți de faptul c ă toate formele sunt trec ătoare,
atașamentul vostru fa ță de ele scade, iar voi înceta ți, într-o anumit ă măsură, să vă mai identifica ți
cu ele. A fi deta șat nu înseamn ă că nu vă mai pute ți bucura de ceea ce are lumea bun de oferit. De
fapt, vă veți bucura chiar mai mult. Odat ă ce vedeți și acceptați că toate lucrurile sunt trec ătoare și
inevitabil supuse schimb ării, vă puteți bucura de pl ăcerile lumii atât cât dureaz ă ele, fără teama că
le pierdeți, fără neliniștea legată de viitor. Când sunte ți detașați, vă situați pe o pozi ție avantajoas ă,
de unde privi ți evenimentele vie ții voastre f ără a mai fi captivii lor. Deveni ți asemenea unui
astronom care vede planeta P ământ înconjurat ă de vastitatea spa țiului și realizeaz ă un adev ăr
paradoxal: p ământul este pre țios dar în acela și timp insignifiant. Admi țând că Și aceasta va trece
deveniți detașați, iar împreun ă cu detașarea apare o alt ă dimensiune în via ța voastră — spațiul
interior. Deta șarea, alături de lipsa judec ării și a rezisten ței interioare ofer ă accesul la dimensiunea
respectivă.
Atunci când nu mai sunte ți total identifica ți cu formele, con știința — ceea ce sunte ți – este
eliberată din întemni țarea ei în form ă. Eliberarea aceasta înseamn ă apariția spațiului interior. El
vine ca o lini ște, o subtil ă pace adânc înr ădăcinată înăuntrul vostru, una care r ămâne și în situații
aparent rele. Și aceasta va trece. Brusc, în jurul evenimentu lui există spațiu. Există spații în jurul
emoțiilor pozitive și negative, chiar și în jurul durerii. Și, mai presus de toate, exist ă spațiu între
gândurile voastre. Iar în spa țiul acesta ia na ștere un sentiment de pace care nu apar ține „acestei
lumi”, căci lumea aceasta este form ă, iar pacea este spa țiu. Aceasta este pacea lui Dumnezeu.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

121Acum pute ți savura și onora lucrurile acestei lumi tar ă să le atribui ți o semnifica ție și
importanță pe care nu le au. Pute ți lua parte la dansul crea ției și puteți fi activi f ără să nutriți
atașament față de rezulte și fără să formulați cerințe exagerate de la lumea aceasta: împline ște-mă,
adu-mi fericirea, f ă-mă să mă simt în siguran ță, spune-mi cine sunt. Lumea nu v ă poate da toate
acestea, iar când nu mai ave ți astfel de a șteptări, toată suferita autoindus ă se sfârșește. Toată
această suferință este cauzat ă de o supraevaluare a formelor și o lipsă de conștientizare a
dimensiunii spa țiului interior. Când dimens iunea aceasta este prezent ă în viața voastră, vă puteți
bucura de lucruri, de experien țe și de plăcerile sim țurilor fără să vă pierdeți în ele, fără atașament
interior fa ță de ele, adic ă fără să deveniți dependen ți de lume.
Cuvintele Și aceasta va trece reprezintă indicatoare spre realitate. Indicând spre
efemeritatea tuturor formelor, ele indic ă implicit și către ceea ce este etern. Do ar ceea ce este etern
în voi poate recunoa ște efemerul, ca efemer.
Atunci când dimensiunea spa țiului este pierdut ă sau necunoscut ă, lucrurile acestei lumi
primesc o importan ță absolută, o seriozitate și o pondere pe care în realitate nu le au. Când lumea
nu este privit ă din perspectiva a ceea ce este lipsit de form ă, ea devine un loc amenin țător, iar în
final un ținut al disper ării. Profetul din Vechiul Testament trebuie s ă fi simțit aceasta atunci când a
scris: „Toate lucrurile sunt într-o necurmat ă frământare, a șa cum nu se poate spune.”

Conștiința obiectelor și conștiința spațiului
Viețile celor mai mul ți oameni sunt un talme ș-balmeș de lucruri: lucruri materiale, lucruri
de făcut, lucruri la care trebuie s ă se gândeasc ă. Viețile lor sunt asemenea istoriei umanit ății,
definită de Winston Churchill ca „un șir de lucruri blestemate”. Min țile lor sunt pline cu gânduri în
neorânduial ă, care se succed cu repeziciune. Aceasta este dimensiunea con științei obiectelor ce
reprezintă realitatea predominant ă a multor oameni, motiv pentru care vie țile lor sunt atât de
dezechilibrate. Con știința obiectelor trebuie s ă fie echilibrat ă de conștiința spațiului, pentru ca pe
planeta noastr ă să revină echilibrul mental, iar umanitatea s ă-și împlineasc ă destinul. Apari ția
conștiinței spațiului reprezint ă următoarea etap ă în evoluția umanității.
Conștiința spațiului înseamn ă că, pe lângă conștientizarea lucrurilor — datorat ă percepțiilor
prin simțuri, gândurilor și emoțiilor — exist ă un strat mai profund și o altă stare de con știentă.
Aceasta din urm ă face ca voi s ă nu fiți conștienți doar de lucruri (obiecte), ci și de faptul c ă sunteți
conștienți. Dacă în timp ce lucrurile se desf ășoară în prim-plan, în fundal sim țiți o stare de lini ște
interioară vigilentă, înseamn ă că ați înțeles despre ce este vorba . Dimensiunea aceasta exist ă în toți
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

122oamenii, dar cei mai mul ți dintre ei sunt complet incon știenți cu privire la ea. Un eori, eu le îndrept
atenția spre ea întrebând: „V ă simțiți Prezența?”
Conștiința spațiului reprezint ă nu doar eliberarea de ego, ci și eliberarea de dependen ța față
de lucrurile acestei lumi, de la materialism la materialitate. Este dimensiunea spiritual ă, și doar ea
poate da acestei lumi în țeles transcendent și autentic.
Atunci când sunte ți supărați din cauza unui eveniment, a unei persoane sau situa ții, cauza
reală nu o reprezint ă evenimentul, persoana sau situa ția, ci o pierdere a adev ăratei perspective pe
care doar spa țiul o poate oferi. C ădeți în capcana con științei obiectelor, pierzând contactul cu
spațiul interior atemporal al con științei însăși. Folosite ca indicator, cuvintele Și aceasta va trece
pot restabili con știința acestei dimensiuni din voi.
Un alt indicator c ătre adevăr îl reprezint ă următoarea formulare: „Motivul sup ărării mele nu
e niciodat ă cel care cred eu c ă este.”

Dedesubtul și deasupra gândirii
E posibil ca atunci când sunte ți foarte obosi ți să deveniți mai plini de pace, mai relaxa ți
decât în starea voastr ă obișnuită. Se întâmpl ă așa deoarece gândirea voastr ă se domole ște, iar voi
nu vă mai pute ți aminti de sinele problematic fabricat de minte. Sunte ți pe cale de a adormi. Și
când beți alcool sau lua ți anumite droguri (în cazul în care acestea nu v ă declanșează corpul-
durere), s-ar putea s ă vă simțiți mai relaxa ți, mai lipsi ți de griji și poate, pentru un timp, mai vii. S-
ar putea s ă începeți să cântați și să dansați, aceste manifest ări fiind, din cele mai vechi timpuri,
expresii ale bucuriei de a tr ăi. Pentru c ă sunteți mai puțin împovărați de minte, pute ți întrezări
bucuria Fiin țării. Din acest motiv es te alcoolul denumit și „spirit” (în limba englez ă). Dar prețul
plătit este mare: incon știența. În loc s ă vă ridicați deasupra gândirii, a ți căzut dedesubtul ei. Câteva
băuturi în plus și veți fi regresat deja c ătre regnul vegetal.
Conștiința spațiului are pu ține în comun cu a fi n ăuc (în limba englez ă, „năuc” este
exprimat prin „spaced out”, sintagm ă care con ține cuvântul „space”, adic ă spațiu). Ambele st ări
sunt dincolo de gândire — acesta este lucrul pe care îl au în comun. Diferen ța fundamental ă însă o
reprezintă faptul că în prima v ă ridicați deasupra gândirii, iar în a doua — c ădeți dedesubtul ei.
Una reprezint ă următorul pas în evolu ția conștiinței umane, cea de-a doua — este o regresie înspre
stadiul pe care l-am dep ășit cu ere în urm ă.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

123Televiziunea
Privitul la televizor reprezint ă activitatea sau mai degrab ă inactivitatea preferat ă în timpul
liber de milioane de oameni din toat ă lumea. În medie, un amer ican ajuns la vârsta de șaizeci de
ani va fi petrecut cincisprezece ani în fa ța televizorului, în multe alte țări ale lumii cifrele sunt
asemănătoare.
Mulți oameni consider ă că privitul la televizor es te „relaxant”. Observa ți-vă cu mare aten ție
și veți vedea că pe măsură ce atenția vă rămâne focalizat ă asupra ecranului, activitatea gândirii se
suspendă. Astfel încât ajunge ți să priviți timp îndelungat un talk-show, un concurs, o comedie sau
chiar reclamele f ără ca prin minte s ă vă mai treac ă aproape niciun gând. Nu doar c ă nu vă mai
amintiți problemele pe care le ave ți ci, temporar, v ă eliberați de voi în șivă — și ce poate fi mai
relaxant decât aceasta?
Așadar, privitul la televizor creeaz ă spațiu interior? V ă determin ă el să fiți prezenți? Nu, din
păcate. Cu toate c ă perioade lungi de timp mintea nu v ă mai este str ăbătută de niciun gând, ea s-a
conectat la activitatea mental ă a emisiunii de la televizor. S-a cone ctat la versiunea de la televizor a
minții colective, iar acum are gândurile acesteia. Mintea v ă este atunci inactiv ă doar în sensul c ă nu
mai dă ea naștere gândurilor, îns ă absoarbe continuu gânduri și imagini ce îi parvin prin
intermediul ecranului. Astfel, îi este indus ă o stare de pasivitate asem ănătoare transei și
caracterizat ă de un grad ridicat de receptivitate, nu foarte diferit ă de hipnoz ă. De aceea se preteaz ă
televiziunea manipul ării „opiniei publice”, fapt știut de politicieni, de grupuri de interese din
diverse domenii și de cei care î și prezintă reclamele, ace știa fiind cu to ții dispuși să plătească
milioane de dolari ca s ă vă prindă în starea de incon știență receptivă. Ei vor ca gândurile lor s ă
devină gândurile voastre. Și de obicei reu șesc.
Așadar, atunci când v ă uitați la televizor ave ți tendința de a cădea dedesubtul gândirii, nu de
a vă ridica deasupra ei. Televiziunea are ace st element în comun cu alcoolul și cu anumite droguri.
Pentru destinderea pe care o sim țiți plătiți un preț mare: pierderea lucidit ății. Și televizorul,
asemenea drogurilo r respective, d ă un anumit grad de dependen ță, întindeți mâna dup ă
telecomand ă ca să-l închide ți, dar ajunge ți să schimbați canalele unul dup ă altul. Dup ă o jumătate
de oră sau chiar o or ă sunteți cu el deschis, schimbând în contin uare canalele. Buto nul de închidere
este singurul pe care degetul vostru nu pare s ă fie în stare s ă apese. Înc ă vă uitați, și de obicei nu
din cauză că v-a captat aten ția ceva interesant, ci tocmai pentru c ă nu e nimic interesant de v ăzut.
Odată ce sunteți prinși de starea respectiv ă, cu cât ceea ce se prezint ă e mai banal, mai lipsit de
orice însemn ătate, cu atât d ă o dependen ță mai mare. Dac ă ceea ce vede ți ar fi interesant, atunci v-
ar stimula mintea s ă gândeasc ă ea însăși din nou, ceea ce implic ă un grad mai mare de con știentă, o
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

124stare așadar preferabil ă unei transe induse de televizor. Aten ția nu v-ar mai fi captat ă complet de
imaginile de pe ecran.
Dacă este într-o oarecare m ăsură de calitate, con ținutul emisiunii poate contracara într-un
anumit grad și uneori poate chiar anula efectul hipnotic , stupefiant al televizorului. Exist ă
programe care s-au dovedit ex trem de folositoare multor oameni; le-au schimbat vie țile în bine, le-
au deschis inimile, i-au f ăcut mai con știenți. Chiar și unele dintre comediile care nu au un subiect
anume pot fi involuntar spirituale datorit ă faptului c ă prezintă o versiune caricatural ă a prostiei
umane și a egoului. Ele ne înva ță să nu luăm nimic prea în serios, s ă abordăm cu voio șie viața și,
mai presus de toate, ne înva ță să râdem. Râsul este extrem de eliberator și, în egal ă măsură,
vindecător. Însă ceea ce se difuzeaz ă la televizor este în cea mai mare parte controlat înc ă de
oameni total domina ți de ego, astfel c ă planul ascuns al televiziunilor este acela de a v ă controla
adormindu-v ă, adică de a vă face incon știenți. În acest timp, exist ă un poten țial uriaș și în cea mai
mare parte neexplorat în ceea ce prive ște televizorul ca mijloc de comunicare.
Evitați să vă uitați la emisiuni și reclame care v ă asaltează cu o succesiune rapid ă de imagini
care se schimb ă la fiecare dou ă-trei secunde sau chiar mai repede de atât. Privitul excesiv la
televizor, mai ales la emisiunile respec tive, este responsabil în foarte mare m ăsură de sindromul
deficitului de aten ție, o disfunc ție mental ă care afecteaz ă în prezent milioane de copii din toat ă
lumea. Incapacitatea de a v ă menține atenția focalizat ă un timp mai îndelungat face ca toate
percepțiile și relațiile voastre s ă fie superficiale și nesatisfăcătoare. Orice face ți, orice activitate
desfășurați într-o stare de lips ă de atenție prelungit ă pierde din calitate, deoarece calitatea necesit ă
atenție.
Privitul la televizor frecvent și pe perioade mari de timp nu numai c ă vă face incon știenți, ci
vă și induce pasivitatea și vă golește de energie. De aceea, în loc s ă priviți la întâmplare, alege ți
emisiunile pe care vre ți să le viziona ți. Ori de câte ori v ă veți aminti, sim țiți pe durata vizion ării
acea însufle țire din interiorul corpului vostru. Sau, ca alternativ ă, fiți conștienți din când în când de
respirația voastră. La intervale regulate de timp privi ți în altă parte decât spre ecran, astfel încât
acesta să nu pună stăpânire total ă pe simțul vostru vizual. Nu da ți sonorul mai tare decât este
necesar, pentru ca televizorul s ă nu vă copleșească la nivel auditiv. În timpul reclamelor, ap ăsați
butonul pentru oprirea total ă a sonorului. Ave ți grijă să nu vă culcați imediat dup ă ce ați închis
televizorul sau, mai r ău, să nu adormi ți în timp ce privi ți.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

125Recunoașterea spațiului interior
Probabil c ă în viața voastră deja își face sporadic apari ția un spațiu între dou ă gânduri, poate
chiar fără ca voi s-o știți. O conștiință subjugat ă de experien țe și condiționată să se identifice
exclusiv cu formele, cu alte cuvinte o con știință a obiectelor, constat ă inițial că îi este aproape
imposibil s ă devină conștientă de spațiu. Aceasta înseamn ă, în ultimă instanță, că nu puteți deveni
conștienți de voi în șivă, căci mereu sunte ți conștienți de altceva. Sunte ți continuu distra și de forme.
Chiar și atunci când p ăreți a fi con știenți de voi, v ă transforma ți pe voi în șivă într-un obiect, o
formă mentală și, astfel, cel de care sunte ți conștienți este gândul, nu voi în șivă.
E posibil ca atunci când auzi ți de spațiu interior s ă începeți să-l căutați și, pentru c ă îl căutați
ca și cum ați căuta un obiect sau o experien ță, să nu-l pute ți găsi. Aceasta este problema cu care se
confruntă toți cei care caut ă realizarea spiritual ă sau iluminarea. De aceea a spus Isus: „împ ărăția
lui Dumnezeu nu va veni în chip v ăzut. Și nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. C ăci, iată,
împărăția lui Dumnezeu este în ăuntrul vostru.”
Dacă nu vă petreceți întreaga via ță în stări de nemul țumire, team ă, neliniște, depresie,
disperare sau consuma ți de alte st ări negative, dac ă aveți capacitatea de a v ă bucura de lucruri
simple precum sunetul pl oii sau al vântului, dac ă puteți să vedeți frumuse țea norilor ce se mi șcă pe
cer sau să stați uneori în solitudine f ără să vă simțiți singuri și fără să simțiți nevoia unui stimul
mental pentru distrac ție, dacă vi se întâmpl ă să tratați o persoan ă complet str ăină cu amabilitate
sinceră, fără să vreți nimic de la ea… Înseamn ă că și-a făcut apariția o breșă, oricât de mic ă, în
curentul altfel neîncetat al gândurilor care formeaz ă mintea omeneasc ă. Când se întâmpl ă acest
lucru apare — chiar dac ă subtil — și sentimentul unei st ări de bine, de pace însufle țită. Intensitatea
lui poate varia de la un sentiment de mul țumire abia perceptib il în fundal pân ă la ceea ce vechii
înțelepți ai Indiei numeau ananda — fericirea Fiin țării. Pentru c ă ați fost condi ționați să acordați
atenție doar formelor, probabil c ă nu sunte ți conștienți de aceast ă stare de bine decât în mod
indirect. De exemplu, capacitatea de a vedea fru mosul, de a aprecia lucrurile simple, de a v ă
bucura de propria voastr ă companie sau de a pune în rela ția cu alți oameni o bun ăvoință plină de
iubire au, toate, un element comun. Acesta este reprezentat de un sentiment de mul țumire, de pace
și de însufle țire care reprezint ă fundalul invizibil f ără de care aceste experien țe nu ar fi posibile.
Ori de câte ori în via ța voastră își fac loc frumuse țea, bunătatea, recunoa șterea valorii
lucrurilor simple, c ăutați înăuntrul vostru fundalul tuturor acestora. Dar nu-l c ăutați ca și cum ar fi
ceva concret. Nu pute ți pune mâna pe el spunând: „Al meu e” și nici nu-l pute ți prinde cu mintea
ca să-l definiți în vreun fel. El este asemenea cerului f ără nori. Nu are form ă. Este spa țiu; este
liniște, dulcea ța Ființării și este infinit mai mult decât sunt aceste cuvinte, care sunt doar
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

126indicatoare. Când ajunge ți să îl simțiți în mod direct în voi, se adânce ște. Așa că atunci când
apreciați lucrurile simple — un sunet, o priveli ște, o atingere — când vede ți frumosul, când sim țiți
bunăvoință plină de iubire fa ță de altcineva, încerca ți să simțiți și spațiul interior care este sursa și
fundalul acelei experien țe.
De-a lungul secolelor, mul ți poeți și înțelepți au observat c ă fericirea adev ărată — eu o
numesc bucuria Fiin țării — rezid ă în lucruri simple, apar ent neremarcabile. În c ăutarea lor
neobosită după evenimente semnificative, majoritatea oamenilor rateaz ă continuu lucrurile
nesemnificative, care îns ă pot să nu fie deloc nesemnificative. Într-o clip ă rară de liniște profund ă,
filozoful Nietzsche a scris: „Cât de pu ține lucruri trebuie fericirii! Ceea ce este mai mic, mai t ăcut,
mai ușor, zgomotul unei șopârle în iarb ă, un sst O clipită de ochi e câtimea cea mică ce făurește
calitatea celei mai bune fericiri. T ăcere!”
De ce „fericirea cea mai mare” este dat ă de „lucrul cel mai mic”? Deoarece fericirea
adevărată nu este provocată de lucrul sau evenimentul respectiv, chiar dac ă așa pare. Lucrul sau
evenimentul este atât de subtil, atât de pu țin bătător la ochi, încât ocup ă doar o mic ă parte a
conștiinței voastre. Restul este spa țiu interior, con știința însăși, nedisimulat ă sub form ă. Conștiința
spațiului interior este unul și același lucru cu ceea ce sunte ți voi în esen ță. Cu alte cuvinte, forma
lucrurilor m ărunte lasă loc spațiului interior. Și din acest spa țiu interior, care este îns ăși conștiința
necondiționată, radiază adevărata fericire, bucuria Fiin țării. Dar ca s ă fiți conștienți de lucrurile
mici, tăcute, trebuie s ă fiți și voi tăcuți în interior. Este nevoie de un grad ridicat de vigilen ță. Stați
în tăcere. Privi ți. Asculta ți. Fiți prezenți.
Iată și un alt mod de a g ăsi pacea interioar ă: conștientizați faptul c ă sunteți conștienți.
Spuneți sau gândi ți: „Eu Sunt” și nu adăugați nimic în plus. Con știentizați liniștea care-i urmeaz ă
lui Eu Sunt. Sim țiți prezența voastră, ființa goală, dezvăluită, dezbrăcată. Aceasta nu este atins ă de
atribute precum tân ăr sau bătrân, bogat sau s ărac, bun sau r ău și altele. Este matca nelimitat ă a
întregii crea ții, a tuturor formelor.

Auzi susurul pârâului de munte?
Un maestru zen mergea în t ăcere de-a lungul unei c ărări de munte împreun ă cu unul dintre
discipolii lui. Când au ajuns în dreptul unui cedru str ăvechi s-au oprit s ă ia o masă simplă, constând
din orez și legume. Dup ă ce au mâncat, discipolul, un c ălugăr tânăr care înc ă nu găsise cheia c ătre
misterul zenului, a rupt t ăcerea întrebându- și maestrul: „Maestre, cum intru în zen?”
Întreba, desigur, cum s ă intre în starea de con știință reprezentat ă de zen.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

127Maestrul a p ăstrat tăcerea. S-au scurs aproape cinci minute în care discipolul a ștepta cu
nerăbdare un r ăspuns. Era pe cale s ă pună o nouă întrebare când maestrul a vorbit deodat ă. „Auzi
susurul pârâului aceluia de munte?”
Discipolul nu realizase c ă există vreun pârâu de munte. Fusese prea ocupat s ă se gândeasc ă
la semnifica ția zenului. Acum, pentru c ă asculta ca s ă audă sunetul, mintea g ălăgioasă i s-a potolit.
La început nu auzea nimic. Apoi, gândurile lui au f ăcut loc unei vigilen țe sporite și brusc a putut
auzi murmurul abia perceptibil al unui pârâia ș aflat la mare dep ărtare.
„Da, acum îl aud”, a r ăspuns.
Maestrul a ridicat degetul și, cu o privire în acela și timp blând ă și fioroasă, a spus: „Intr ă în
zen de-acolo.”
Discipolul era uluit. Acesta era primul s ău satori — o str ăfulgerare a ilumin ării. Știa ce este
zenul, fără să știe ce anume știa.
Și-au continuat drumul în t ăcere. Discipolul era uimit de cât de vie era lumea care-l
înconjura. P ărea că trăiește totul pentru prima dat ă. Totuși, încetul cu încetul, gândurile i-au
revenit. Lini ștea vigilent ă a fost din nou acoperit ă de zgomotul min ții și, nu după mult timp, avea o
nouă întrebare. „Maestre”, a rostit, „m -am tot gândit. Ce-ai fi spus dac ă n-aș fi putut s ă aud pârâul
de munte?” Maestrul s-a oprit, s-a uitat la el, a ridicat degetul și i-a spus: „Intr ă în zen de-acolo.”

Acțiunea corect ă
Egoul întreab ă: cum pot face ca aceast ă situație să-mi satisfac ă nevoile sau cum pot ajunge
la o altă situație care îmi va satisface nevoile?
Prezența este o stare de spa țialitate interioar ă. Când e ști prezent, pui întrebarea: cum
răspund cerin țelor acestei situa ții, ale acestui moment? De fapt, nici m ăcar nu este nevoie s ă puneți
întrebarea. Sunte ți liniștiți, vigilen ți, deschiși față de ceea ce este. Aduceți situației o nou ă
dimensiune: spa țiul. Apoi privi ți și ascultați. Astfel v ă contopiți cu situația. Ori de câte ori în loc s ă
reacționați împotriva unei situa ții, fuziona ți cu ea, solu ția apare din îns ăși situația respectiv ă. De
fapt, nu voi, persoana care sunte ți, privește și ascultă, ci însăși liniștea vigilent ă. Apoi, dac ă este
posibilă sau necesar ă întreprinderea vreunei ac țiuni, veți trece la ac țiune sau, mai degrab ă, acțiunea
corectă se va manifesta prin intermediul vostru. Ac țiunea corect ă este acțiunea adecvat ă întregului.
Când acțiunea este dus ă la îndeplinire, lini ștea spațioasă, vigilentă, rămâne. Nu e nimeni acolo care
să-și ridice bra țele într-un gest de triumf și să scoată un strigăt sfidător, nimeni care s ă spună:
„Uite, eu am reu șit asta.”
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

128Creativitatea vine întotdeauna din spa țialitatea interioar ă. După ce are loc un act de crea ție
în urma c ăruia ceva prinde form ă, trebuie s ă fiți atenți ca noțiunea de „eu” sau „al meu” s ă nu-și
facă apariția. Dacă vă faceți un merit din ceea ce a ți realizat, egoul se întoarce, iar spa țialitatea este
eclipsată.

Percepeți fără să numiți
Majoritatea oamenilor sunt con știenți doar la nivel periferic de lumea care-i înconjoar ă, mai
ales dacă își duc existen ța între lucruri familiare. Cea mai mare parte a aten ției le este absorbit ă de
vocea din minte. Unii dintre oameni se simt mai vii când c ălătoresc și vizitează locuri necunoscute
sau țări străine, căci atunci percep ția senzorial ă — experien ța — ia în st ăpânire o parte mai mare a
conștiinței decât o face gândirea, iar ei devin mai prezen ți. Alții însă rămân complet poseda ți de
vocea din minte chiar și în astfel de împrejur ări. Percep țiile și experien țele lor sunt deformate de
judecăți pe care le emit imediat. În realitate n-au plecat nic ăieri. Doar corpul lor c ălătorește, în timp
ce ei rămân acolo unde au fost în totdeauna: în mintea lor.
Aceasta este realitatea celor mai mul ți oameni: de îndat ă ce percep un lucru îi și dau nume,
îl interpreteaz ă, îl compar ă cu altceva, simt fa ță de el plăcere, nepl ăcere sau sinele lor fantomatic,
eul, îl eticheteaz ă drept bun sau r ău. Sunt prizonierii formelor mentale, ai con științei obiectelor.
Trezirea în plan spiritual nu se va produce pân ă când obiceiul de a denumi toate lucrurile în
mod incon știent și necontrolat nu înceteaz ă sau măcar până când nu deveni ți conștienți de el, fiind
astfel capabili s ă-l observa ți în derulare. Prin acest proces constant de aplicare a unor denumiri
egoul rămâne neclintit, sub forma min ții neobservate. Atunci când procesul înceteaz ă sau măcar
când deveni ți conștienți de el, apare spa țiul interior iar voi nu mai sunte ți posedați de minte.
Alegeți un obiect care v ă este la îndemân ă — un stilou, un scaun, o cea șcă, o plantă — și
cercetați-l cu privirea, adic ă priviți-l cu mare intere s, aproape curio și. Evitați orice obiecte pe care
le asociați aproape inevitabil cu ceva personal și care vă amintesc de trecut, de exemplu v ă
amintesc de unde le-a ți cumpărat, de persoana care vi le-a dat și așa mai departe. Evita ți și orice
poartă un înscris, cum ar fi o carte sau o sticl ă, căci v-ar stimula gândirea. F ără să vă forțați,
relaxați dar vigilen ți, îndrepta ți-vă toată atenția către obiectul respectiv, studia ți-i fiecare detaliu.
Dacă apar gânduri nu coopera ți cu ele. Nu gândurile v ă intereseaz ă, ci actul percep ției. Puteți
percepe f ără interferen ța gândirii? Pute ți privi fără ca vocea din minte s ă comenteze, s ă tragă
concluzii, s ă compare sau s ă încerce s ă-și imagineze ceva? Dup ă vreo dou ă minute l ăsați-vă
privirea s ă rătăcească prin încăpere sau oriunde v ă aflați, atenția voastră luminând fiecare lucru
asupra căruia stăruie.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

129Ascultați apoi orice sunete se fac auzite. Asculta ți-le în acela și mod în care a ți privit
lucrurile din jur. Pot fi sunete naturale — ap ă, vânt, păsări — sau pot fi produse de om. Unele ar
putea fi pl ăcute, altele nu. Îns ă voi nu face ți diferența între bune sau rele. Permite ți fiecărui sunet
să fie așa cum este el, f ără să interpreta ți. Și de data aceasta cheia o reprezint ă atenția relaxată, dar
vigilentă.
Privind și ascultând în acest fel s-ar putea s ă deveniți conștienți de un sentiment de calm, un
sentiment subtil și poate la început abia perceptibil. Sunt oameni care îl simt ca o lini ște în fundal.
Alții îl numesc pace. Când con știința nu mai este total absorbit ă de gândire, o parte a ei r ămâne în
starea fără de formă, necondiționată, originară. Acesta este spa țiul interior.

Cine este experimentatorul?
Ceea ce vede ți, auziți, gustați, atingeți și mirosiți reprezint ă, desigur, obiecte perceptibile în
plan senzorial. Ele sunt cele pe care le experimenta ți. Dar cine experimenteaz ă? Dacă, de exemplu,
spuneți acum: „P ăi eu, desigur, Jane Smith, contabil- șef, în vârst ă de patruzeci și cinci de ani,
divorțată, mamă a doi copii, americanc ă — eu sunt subiectul, cea care experimenteaz ă”, atunci v ă
înșelați. Jane Smith și orice altceva este identificat cu acest concept mental de Jane Smith repre-
zintă obiecte ale experien ței, nu subiectul care experimenteaz ă.
Fiecare experien ță are trei componente posibile: percep țiile senzoriale, gândurile sau
imaginile mentale și emoțiile. Jane Smith, contabil- șef, patruzeci și cinci de ani, mam ă a doi copii,
divorțată, americanc ă — toate acestea sunt gânduri și, prin urmare, fac parte din ceea ce
experimenta ți în momentul în care ave ți aceste gânduri. Acestea și orice altceva a ți putea spune și
gândi despre voi în șivă reprezint ă obiectele, nu subiectul. Ele reprezint ă experien ța, nu experi-
mentatorul. Pute ți adăuga încă o mie de defini ții (gânduri) privitoare la cea sau cel care sunte ți și,
procedând astfel, ve ți crește desigur complexitatea experien ței proprii ( și venitul psihologului
vostru), dar nu a șa veți ajunge la subiect, la experiment atorul care precede toate experien țele, dar
fără existența căruia n-ar fi posibil ă nicio experien ță.
Atunci cine este experimentatorul? Voi sunte ți. Și cine sunte ți voi? Con știința. Și ce este
conștiința? La aceast ă întrebare nu exist ă răspuns. În momentul în care veni ți cu răspunsul a ți
falsificat-o, a ți transformat-o într-un alt obiect. Con știința, denumit ă în mod tradi țional cu termenul
de spirit, nu poate fi cunoscut ă în sensul obi șnuit al cuvântului, iar str ădania este zadarnic ă. Orice
cunoaștere ține de tărâmul dualit ății — subiect și obiect, cunosc ătorul și cunoscutul. Subiectul, eu,
cunoscătorul fără de care nimic n-ar putea fi c unoscut, perceput, gândit sau sim țit trebuie s ă
rămână mereu imposibil de cunoscut. Și aceasta fiindc ă ceea ce numesc prin cuvântul „eu” nu are
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

130formă. Doar formele pot fi cunoscute, îns ă fără dimensiunea cea f ără de formă, lumea formelor n-
ar putea exista. Este spa țiul luminos în care r ăsare și apune lumea. Spa țiul acela este via ța, iar Eu
Sunt acea via ță. Este atemporal. Eu Sunt atempor al, etern. Ceea ce se întâmpl ă în spațiul acela este
relativ și temporar; pl ăcere și durere, câ știg și pierdere, na ștere și moarte.
Cel mai mare impediment în descoperirea spa țiului interior, cel mai mare impediment în
aflarea experimentatorului îl constituie faptul de a deveni atât de subjuga ți de experien ță, încât să
vă pierdeți în ea. Atunci, con știința se pierde în propriul s ău vis. Fiecare gând, emo ție și experien ță
pune stăpânire pe voi într-o asemenea m ăsură, încât sunte ți de fapt într-o stare de vis. Aceasta este
starea normal ă a umanității de mii de ani.
Deși nu puteți cunoaște conștiința, puteți deveni con știenți de ea ca fiind voi în șivă. O puteți
simți în mod direct în orice situa ție, indiferent unde v ă aflați. O puteți simți aici și acum ca fiind
însăși Prezența voastră, spațiul interior în care cuvintele de pe aceast ă pagină sunt percepute și
devin gânduri. Este Eu Sunt dintr-un strat mai profund. Cuvintele pe care le citi ți și gândiți sunt
prim-planul, iar Eu Sunt reprezint ă substratul, fundalul de dedesubtul fiec ărei experien țe, fiecărui
gând, fiec ărui sentiment.

Respirația
Descoperi ți spațiul interior creând pauze în fluxul gândirii. F ără aceste pauze gândirea
voastră devine repetitiv ă, neinspirat ă, lipsită de orice strop de creativitate, a șa cum înc ă este în
cazul majorit ății oamenilor de pe planet ă. Nu trebuie s ă vă intereseze durata acelor pauze. Câteva
secunde sunt suficiente. Cu timpul durata lor va cre ște de la sine, f ără vreun efort din partea
voastră. Mai important ă decât durata lor este frecven ța cu care le face ți să apară, astfel încât
activitățile voastre zilnice și fluxul gândirii s ă fie presărate cu spa ții goale.
De curând mi-a ar ătat cineva bro șura anual ă a unei mari organiza ții spirituale. R ăsfoind-o,
am fost impresionat de gama larg ă de seminarii și ateliere interesante. M-a dus cu gândul la un
bufet suedez, unde ai de al es dintr-o varietate uria șă de mânc ăruri ademenitoare. Persoana
respectivă m-a întrebat dac ă aș putea recomanda unul sau dou ă cursuri. „Nu știu”, i-am r ăspuns.
„Par toate atât de interesante. Dar știu despre acesta”, am ad ăugat. „Con știentizeaz ă-ți respirația ori
de câte ori po ți, oricând î ți aduci aminte. F ă acest lucru timp de un an și efectul transformator va fi
mai puternic decât cel al frecvent ării tuturor acestor cursuri. Și este gratis.”
Conștientizarea respira ției îndepărtează atenția de la gândire și creează spațiu. Aceasta este
una din modalit ățile de a da na ștere conștiinței. Deși conștiința există deja în toat ă deplinătatea în
dimensiunea nemanifestat ă, noi suntem aici ca s ă aducem con știința în aceast ă dimensiune.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

131Deveniți conștienți de respira ția voastră. Observa ți senzația pe care o produce suflul. Sim țiți
aerul intrând și ieșind din corp. Observa ți cum se dilat ă și se contract ă ușor pieptul și abdomenul în
timpul inspira ției, respectiv al expira ției. O singur ă respirație conștientă este suficient ă pentru a
crea un spa țiu acolo unde înainte er a o succesiune neîntrerupt ă de gânduri. O singur ă respirație
conștientă (două sau trei sunt chiar mai bune), efectuat ă de mai multe ori pe zi, reprezint ă un mod
excelent de a aduce spa țiu în viața voastră. Chiar dac ă ați medita asupra respira ției timp de dou ă
ore sau mai mult — a șa cum fac unii oameni — doar de o singur ă respirație trebuie s ă fiți
conștienți și doar de o singur ă respirație puteți fi conștienți. Restul este amintire sau anticipare,
adică gândire. Respira ția nu este ceva ce face ți voi, ci ceva ce se întâmpl ă și ai cărei martori
deveniți voi. Respira ția se întâmpl ă de la sine. Inteligen ța din interiorul corpul ui este cea care face
aceasta. Tot ce ave ți voi de făcut este să urmăriți cum se întâmpl ă. Nu este implicat niciun efort și
nicio încordare. Observa ți, de asemenea, intervalul scurt în care respira ția înceteaz ă, în special
momentul de nemi șcare de la sfâr șitul expira ției, înainte de urm ătoarea respira ție.
Respirația multor oameni este nefiresc de superficial ă. Cu cât deveni ți mai con știenți de
respirație, cu atât se restabile ște profunzimea ei natural ă.
Deoarece respira ția nu are form ă ca atare, din timpuri str ăvechi a fost echivalat ă cu spiritul
— Viața unică fără de formă. „Domnul Dumnezeu a f ăcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat
în nări suflare de via ță, și omul s-a f ăcut astfel un suflet viu”. Termenul german pentru a respira —
atmen — este derivat din str ăvechiul cuvânt indian (sanskrit) Atman, care înseamn ă spiritul divin
interior sau Dumnezeul din ăuntru.
Faptul că respirația nu are form ă este unul dintre motivele pentru care con știentizarea
respirației reprezint ă o modalitate extrem de eficient ă de a aduce spa țiu în viața voastră, de a
genera con știință. Ea reprezint ă un excelent obiect de medita ție tocmai pentru c ă nu este un obiect,
nu are form ă. Un alt motiv îl reprezint ă faptul că respirația este unul dintre cele mai subtile și
aparent nesemnificative fenomene, lucrul „cel mai mic” care, confor m celor spuse de Nietzsche, d ă
naștere „celei mai mari fericiri”. C ă practicați sau nu con știentizarea respira ției ca pe o medita ție
formală propriu-zis ă depinde de voi. Dar medita ția formal ă nu înlocuie ște aducerea con științei
spațiului în via ța voastră de fiecare zi.
Conștientizarea respira ției vă obligă să trăiți în momentul prezent — cheia transform ării
interioare. Când sunte ți conștienți de respira ție, sunteți complet prezen ți. Veți putea observa c ă nu
puteți gândi și fi conștienți de respira ție. Respira ția conștientă face ca mintea s ă se opreasc ă. Dar
departe de a fi în trans ă sau pe jum ătate adormi ți, sunteți pe deplin treji și foarte aten ți. Nu cădeți
sub nivelul gândirii, ci v ă ridicați deasupra lui. Iar dac ă priviți mai îndeaproape, ve ți vedea că acele
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

132două lucruri — a tr ăi deplin în momentul prezent și a înceta s ă gândiți fără să vă pierdeți starea
conștientă — sunt de fapt unul și același: apariția conștiinței spațiului.

Dependen țele
Un tipar de comportament compulsiv ce dureaz ă de multă vreme poate fi numit dependen ță,
iar o dependen ță trăiește în voi ca o cvasientitate sau subp ersonalitate, un câmp energetic care,
periodic, pune total st ăpânire pe voi. Pune st ăpânire chiar și pe mintea voastr ă, iar vocea din mintea
voastră devine vocea dependen ței. Ar putea spune: „Ai avut o zi grea, meri ți un răsfăț. De ce să-ți
refuzi singura pl ăcere care ți-a mai r ămas în via ță?” Și astfel, dac ă vă identifica ți cu vocea
interioară din cauza lipsei de luciditate, v ă treziți îndreptându-v ă spre frigider și întinzând mâna
după prăjitura cu ciocolat ă. Alteori, dependen ța poate evita complet mintea și descoperi ți că deja v-
ați aprins țigara sau v ă aflați cu băutura în mân ă. „Cum a ajuns aceasta în mâna mea?” Gestul de a
scoate țigara din pachet și de a o aprinde sau acela de a v ă turna o b ăutură au fost efectuate în total ă
inconștiență.
Iată ce puteți face dac ă aveți un tipar de comportament compulsiv precum fumatul,
mâncatul în exces, consumul de al cool, privitul la televizor, dependen ța de internet sau oricare
altul: când observa ți că apare nevoia imperioas ă de a face lucrul respectiv, opri ți-vă și respirați de
trei ori în mod con știent. Rezultatul va fi con știentizarea. Apoi, timp de câteva minute,
conștientizați acea nevoie compulsiv ă ca pe un câmp energetic din interiorul vostru. Sim țiți în mod
conștient nevoia aceea de a ingera fizic sa u mental sau de a consuma o anumit ă substanță sau
dorința de a da curs unei forme sau alta de comportament compulsiv. Apoi respira ți încă de câteva
ori în mod con știent. Dup ă ce proceda ți astfel, s-ar putea s ă descoperi ți că nevoia urgent ă a
dispărut — pentru moment. Sau s-ar putea s ă constatați că sunteți tot în puterea ei și că nu vă puteți
abține de a-i da curs din nou. Nu face ți o problem ă din asta. Transforma ți dependen ța într-o
component ă a practic ării conștientizării în modul descris mai sus. Pe m ăsură ce conștientizarea
crește, tiparele dependen ței vor fi sl ăbite și, în final, dizolvate. Îns ă nu uitați să prindeți orice gând
care justific ă acest comportament de dependen ță, uneori cu argumente abil ticluite, imediat c ă vă
răsare în minte. Pune ți-vă întrebarea: cine vorbe ște? Și veți realiza c ă dependen ța este cea care
vorbește. Câtă vreme știți acest lucru, cât ă vreme sunte ți prezenți ca observatori ai min ții voastre,
este mai pu țin probabil s ă vă păcălească și să vă aducă acolo unde vrea.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

133Conștiința corpului interior
O altă modalitate simpl ă, dar foarte eficient ă, de a găsi spațiu în viața voastră este strâns
legată de respira ție. Veți descoperi c ă dacă simțiți intrarea și ieșirea subtil ă a aerului din corp și
ridicarea și coborârea pieptului și abdomenului, deveni ți conștienți și de corpul interior. Aten ția vi
se poate atunci muta de la respira ție către acel sentiment de însufle țire din interiorul vostru,
răspândit în tot corpul.
Majoritatea oamenilor sunt atât de distra și de gândurile lor, atât de identifica ți cu vocea din
minte încât nu mai simt cât sunt de vii în interior. A fi incapabili s ă simțiți viața care anim ă corpul
fizic, însăși viața care este esen ța voastră reprezint ă cea mai mare privare de care pute ți avea parte.
Atunci începe ți să căutați nu doar substitute pentru starea natural ă de bine interior, ci și ceva care
să acopere disconfortul continuu pe care îl resim țiți atunci când nu sunte ți în legătură cu
însuflețirea care este totdeau na acolo, dar pe care de obicei o trece ți cu vederea. Unele dintre
substitutele pe care le caut ă oamenii sunt st ări euforice produse de droguri, suprastimulare
senzorială — precum muzica la volum exagerat, emo ții puternice sau activit ăți periculoase,
preocuparea obsesiv ă pentru sex. Chiar și dramele rela țiilor sunt folosite ca un substitut pentru
starea aceea autentic ă de însufle țire. Cea mai c ăutată variantă de acoperire a acestui disconfort
prezent continuu în fundal o reprezint ă relațiile intime: un b ărbat sau o femeie care „m ă va face
fericit(ă)”. Tot aceasta este, desigur, și una dintre cele mai frecvente „dezam ăgiri”. Când
disconfortul iese din nou la suprafa ță, oamenii dau de regul ă vina pe partener.
Respirați conștient de dou ă-trei ori. Acum vede ți dacă detectați un subtil sentiment de
însuflețire care se r ăspândește în întreg corpul interior. V ă puteți simți corpul dinspre interior, ca s ă
spunem a șa?
Îndreptați-vă atenția pentru un timp oarecare c ătre anumite p ărți ale corpului. Sim țiți-vă
mâinile, apoi bra țele, labele picioarelor și picioarele pân ă sus. Vă simțiți abdomenul, pieptul, gâtul
și capul? Dar buzele? Exist ă viață în ele? Deveni ți apoi con știenți din nou de corpul interior ca un
tot. La început pute ți închide ochii în timpul acestui exerci țiu, ca dup ă ce vă simțiți corpul s ă-i
deschideți, să priviți în jur și să continuați să vă simțiți în același timp și corpul. Unii dintre cititori
vor constata c ă nu e nevoie s ă închidă ochii; pot s ă-și simtă corpul interior chia r în timp ce citesc
acestea.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

134Spațiul interior și cel exterior
Corpul vostru interior nu este solid, ci spa țios. El nu este forma voastr ă fizică, ci viața care
animă această formă fizică. Este inteligen ța care creeaz ă și susține corpul, coordonând simultan
sute de func ții diferite a c ăror complexitate este atât de extraordinar ă, încât mintea omeneasc ă
poate înțelege doar o f ărâmă din ea. Când deveni ți conștienți de el, ceea ce se întâmpl ă de fapt este
că inteligen ța respectiv ă devine con știentă de ea îns ăși. Este „via ța” ce se eschiveaz ă atunci când
oamenii de știință o caută, negăsind-o niciodat ă, deoarece con știința care se afl ă în căutarea ei este
ea.
Fizicienii au descoperit c ă soliditatea aparent ă a materiei este o iluzie creat ă de simțurile
noastre. Nu face excep ție nici corpul fizic pe care noi îl percepem și la care ne gândim ca fiind o
formă, dar din care un procent de 99,99% este de fapt spa țiu gol. Atât este de vast spa țiul între
atomi comparativ cu dimensiune a lor, iar în interiorul fiec ărui atom este iar ăși la fel de mult spa țiu.
Corpul fizic nu este altceva decât o percep ție greșită a ceea ce sunte ți. În multe privin țe el este o
versiune microcosmic ă a spațiului exterior. Pentru a v ă face o idee referitoare la cât de vast este
spațiul între corpurile celeste țineți cont de urm ătoarele: la o vitez ă constant ă de 300 000 de
kilometri pe secund ă, luminii îi ia ceva mai mult de o secund ă să ajungă de la Pământ la Lun ă; de
la Soare îi ia cam opt minute s ă ajungă până la Pământ. De la steaua numit ă Proxima Centauri,
vecina noastr ă cea mai apropiat ă, care este soarele cel mai apropi at de propriul nostru Soare,
luminii îi trebuie 4,5 ani ca s ă ajungă la Pământ. Atât de vast este spa țiul care ne înconjoar ă. Apoi
mai este spa țiul intergalactic, a c ărui vastitate sfideaz ă orice înțelegere. Lumina are nevoie 2,4
milioane de ani s ă ajungă de la galaxia cea mai apropiat ă de a noastr ă, Galaxia Andromeda, la noi.
Nu este uimitor faptul c ă trupul vostru este la fel de spa țios ca universul?
Așadar, corpul vostru fizic, care este form ă, se descoper ă ca fiind în esen ță fără de formă
atunci când p ătrundeți mai adânc în el. El devine o poart ă către spațiul interior. De și nu are form ă,
spațiul interior este foarte viu. Acel „spa țiu gol” este via ța în deplin ătatea ei, Sursa nemanifestat ă a
tot ceea ce este manifest. Cuvântul tradi țional pentru a denumi Sursa respectiv ă este Dumnezeu.
Gândurile și cuvintele apar țin lumii formelor; ele nu pot exprima ceea ce este f ără de formă.
Așadar, atunci când spune ți: „îmi simt corpul interior” este vorba despre o percep ție eronată creată
de gândire. În realitate, con știința ce apare sub forma corpului — acea con știință S u n t E u —
devine con știentă de ea îns ăși. Când nu mai confund ce ea ce sunt cu o form ă „a mea” temporar ă,
atunci dimensiunea a ceea ce este nelimitat și etern — Dumnezeu — se poate exprima pe sine prin
„mine” și „mă” poate ghida. De asemenea, m ă elibereaz ă de dependen ța de form ă. Totuși, o
recunoaștere sau credin ța pur intelectual ă că „nu sunt aceast ă formă” nu ajută, întrebarea cea mai
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

135important ă este: simt eu în acest moment prezen ța spațiului interior, adic ă îmi simt eu propria
Prezență sau, mai degrab ă, Prezența care Sunt Eu?
Sau putem aborda acest adev ăr folosind un alt indicator. Pune ți-vă întrebarea: „Sunt
conștient(ă) nu doar de ce se întâmpl ă în acest moment, ci și de însuși momentul de Acum ca
spațiu interior atemporal și viu, în care se întâmpl ă totul?” De și întrebarea aceasta nu pare s ă aibă
nimic de-a face cu corpul interior, a ți putea fi surprin și de faptul c ă, devenind con știenți de spațiul
momentului de Acum, v ă veți simți brusc mai vii în interior. Sim țiți însuflețirea corpului interior
— însufle țirea care face parte intrinsec din bucuria Fiin țării. Este nevoie s ă intrăm în corp pentru a
trece dincolo de el și a afla că nu suntem doar atât.
Utilizați pe cât posibil con știința corpului interior în via ța de zi cu zi, pentru a crea spa țiu.
Atunci când a șteptați, atunci când asculta ți pe cineva, atunci când face ți o pauză pentru a privi
cerul, un copac, o floare, pentru a v ă privi partenerul sau copilul, sim țiți concomitent însufle țirea
din interior. Aceasta înseamn ă că o parte a aten ției sau a con științei voastre r ămâne fără formă, iar
restul este disponibil pentru lumea exterioar ă a formei. Ori de câte ori „locui ți” în corp în acest fel,
el servește drept ancor ă pentru a r ămâne prezen ți în Acum. Acest lucru v ă împiedic ă să vă pierdeți
în gândire, în emo ții sau în situa ții exterioare.
Atunci când gândi ți, simțiți, percepe ți și experimenta ți, conștiința se naște în form ă. Se
reincarneaz ă — într-un gând, într-un sentiment, într-o percep ție senzorial ă sau o experien ță. Ciclul
renașterilor din care sper ă budiștii să iasă în final se întâmpl ă continuu și doar în momentul de fa ță
— prin puterea lui Acum — pute ți ieși din el. Printr-o acceptare deplin ă a formei lui Acum v ă
armonizați în interior cu spa țiul, care este esen ța lui Acum. Prin acceptare deveni ți spațioși în
interior. Armoniza ți-vă cu spațiul, nu cu forma: astfel aduce ți adevărata perspectiv ă și echilibrul în
viața voastră.

Observarea pauzelor
De-a lungul zilei exist ă o succesiune permanent schimb ătoare de lucruri pe care le vede ți și
auziți. Atunci când vede ți ceva sau auzi ți un sunet — cu atât mai mult dac ă este unul cu care nu
sunteți obișnuiți — exist ă de obicei în primul moment, înainte ca mintea s ă denumeasc ă sau să
interpreteze ceea ce vede ți sau auzi ți, o pauză în care aten ția este vie și pe fondul c ăreia apare
percepția. Acela este spa țiul interior. Durata sa difer ă de la o persoan ă la alta. Poate fi ratat cu u șu-
rință deoarece, în cazul multor oameni, spa țiile acelea sunt extrem de scurte, dureaz ă o secund ă sau
chiar mai pu țin.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

136Iată ce se întâmpl ă atunci. O priveli ște nouă sau un sunet nou î și face apari ția, iar în primul
moment al percep ției se produce o scurt ă întrerupere în fluxul obi șnuit al gândirii. Con știința este
deviată dinspre gândire înspre percep ția senzorial ă. O priveli ște sau un sunet neobi șnuit vă poate
lăsa „fără cuvinte” — chiar și în interior, iar aceasta înseamn ă că poate produce o pauz ă mai lung ă.
Frecvența și durata acestor spa ții determin ă capacitatea voastr ă de a vă bucura de via ță, de a
simți o legătură interioară cu toate fiin țele umane și, în egală măsură, cu natura. Tot ele determin ă
și gradul de libertate fa ță de ego, deoarece egoul implic ă o totală neconștientizare a dimensiunii
spațiului.
Dacă deveniți conștienți de aceste spa ții mici în momentul în care ele apar de la sine, durata
lor se prelunge ște, iar datorit ă acestui fapt pute ți experimenta din ce în ce mai frecvent bucuria
percepției cu care gândirea interfereaz ă puțin sau deloc. Atunci lumea care v ă înconjoar ă va avea
prospețime, noutate și însuflețire. Cu cât percepe ți mai mult via ța prin ecranul mental al
abstractiz ării și conceptualiz ării, cu atât va fi lumea din jur mai lipsit ă de viață și mai plat ă.

Pierdeți-vă pentru a v ă regăsi
Spațiul interior mai apare și atunci când v ă detașați de nevoia de a v ă pune în lumin ă
identitatea formal ă. Această nevoie apar ține egoului, nu este o nevoie real ă. Deja am vorbit pe
scurt despre acest aspect. Ori de câte ori renun țați la unul dintre aceste tipare de comportament, î și
face apari ția spațiul interior. Deveni ți voi înșivă într-un mod mai aute ntic. Egoului îi va p ărea că vă
pierdeți, dar lucrurile stau exact invers. Isus a spus deja c ă trebuie s ă vă pierdeți, dacă vreți să vă
găsiți. Ori de câte ori renun țați la unul dintre aceste tipare, ceea ce reprezenta ți la nivel de form ă se
estompeaz ă, iar ceea ce sunte ți dincolo de form ă se ivește mai plenar. V ă împuținați, deci pute ți
deveni mai mult.
Iată câteva dintre modalit ățile prin care oamenii încearc ă în mod incon știent să-și
evidențieze identitatea formal ă. Dacă sunteți suficient de aten ți, puteți detecta în voi în șivă unele
dintre aceste tipare incon știente: cere ți recunoa ștere pentru ceva ce a ți făcut și vă înfuriați sau vă
supărați dacă nu o primi ți; încerca ți să obțineți atenție din partea celorlal ți vorbind despre
problemele voastre, despre bolile voastre sau f ăcând o scen ă; vă exprimați părerea atunci când
nimeni nu v-a cerut-o și când aceasta nu schimb ă cu nimic situa ția; sunteți mai preocupa ți de
modul în care v ă vede cealalt ă persoană decât sunte ți cu adevărat sau, cu alte cuvinte, îi folosi ți pe
ceilalți ca pe niște reflexii ale egoului vostru sau ca pe mijloace de am plificare a egoului; încerca ți
să-i impresiona ți pe ceilal ți cu averea, cuno ștințele, aspectul fizic, statutul, for ța fizică și așa mai
departe; v ă creați temporar un ego bombastic printr-o reac ție furioas ă împotriva cuiva sau a ceva;
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

137luați lucrurile la modul personal, v ă simțiți ofensați; vă plângeți inutil de ceilal ți, cu voce tare sau
în gând, considerând c ă voi sunte ți cei care au dreptate; vre ți să fiți văzuți sau să păreți importan ți.
Odată ce ați identificat vreunul dintre aceste tipare ca fiindu-v ă propriu, v ă sugerez s ă faceți
un experiment. Afla ți cum vă simțiți și ce se întâmpl ă atunci când renun țați la tiparul respectiv. Pur
și simplu renun țați brusc la el și vedeți ce se întâmpl ă.
Estomparea a ceea ce reprezenta ți la nivel de form ă constituie o alt ă modalitate de a genera
conștiință. Descoperi ți puterea uria șă care începe s ă curgă prin voi în lume atunci când înceta ți să
vă mai scoate ți în eviden ță identitatea formal ă.

Liniștea
S-a spus c ă „Liniștea este limbajul pe care-l vorbe ște Dumnezeu, iar orice altceva este o
traducere proast ă.” Liniște este, într-adev ăr, un alt cuvânt pentru spa țiu. Devenind con știenți de
liniște atunci când o întâlnim în vie țile noastre ne vom conecta la dimensiunea atemporal ă și fără
de formă din noi în șine, aceea care este dinc olo de gândire, dincolo de ego. Poate fi lini ștea din
natură sau liniștea din camera voastr ă în primele ore ale dimine ții sau pauza de lini ște dintre dou ă
sunete. Lini ștea nu are form ă — de aceea n-o putem con știentiza prin inte rmediul gândirii.
Gândirea este form ă. A fi con știenți de liniște înseamn ă a fi liniștiți. A fi lini știți înseamn ă a
conștientiza fără interferen ța gândirii. Nu sunte ți niciodat ă mai profunzi, mai esen țial voi în șivă
decât atunci când sunte ți liniștiți. Când sunte ți liniștiți, sunteți ceea ce era ți înainte de a lua în
primire aceast ă formă fizică și mentală numită persoană. Sunteți și ceea ce ve ți fi atunci când
forma se va dizolva. Când sunte ți liniștiți, sunteți ceea ce sunte ți dincolo de existen ța aceasta
temporară: conștiință — necondi ționată, fără de formă, eternă.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 8: Descoperirea spațiului interior

138CAPITOLUL NOU Ă
Scopul vostru interior

De îndată ce vă ridicați deasupra nivelului de supravie țuire, chestiunea sensului și a
scopului vie ții voastre cap ătă o importan ță extremă. Mulți oameni se simt absorbi ți de rutina vie ții
de zi cu zi care pare s ă le văduvească viața de orice sens. Unii simt c ă viața trece sau deja a trecut
pe lângă ei. Alții se simt sever limita ți de cerin țele profesiei lor și de faptul c ă trebuie să întrețină o
familie sau de situa ția lor financiar ă sau de condi țiile de via ță. Unii sunt epuiza ți de un stres acut,
alții de plictiseal ă acută. Unii se pierd în activit ăți frenetice, al ții în stagnare. Mul ți oameni tânjesc
după libertatea și degajarea pe care o promite prosperitatea, al ții se bucur ă deja de libertatea
relativă care vine împreun ă cu prosperitatea și descoper ă că nici măcar aceasta nu este îndeajuns
pentru a-și înzestra via ța cu un sens. Nimic nu poate substitui aflarea scopului adev ărat. Dar scopul
adevărat și primordial al vie ții nu poate fi g ăsit în plan exterior. El nu are leg ătură cu ceea ce face ți,
ci cu ceea ce sunte ți — adică starea con științei voastre.
De aceea, cel mai important lucru pe care trebuie s ă-l înțelegeți este acesta: via ța voastră are
un scop interior și unul exterior. Scopul interior prive ște Ființa și este primordial. Scopul exterior
privește acțiunea și este secundar.
Cartea aceasta a vorbit pân ă acum în principal despre scopul vostru exterior, îns ă capitolul
de față și următorul capitol vor aborda și chestiunea modulu i prin care s ă armoniza ți scopul
exterior cu scopul interior în via ța voastră. Interiorul și exteriorul se împletesc în a șa măsură încât
este aproape imposibil s ă vorbim despre unul f ără să ne referim la cel ălalt.
Scopul vostru interior este s ă vă treziți. Pur și simplu. Împ ărtășiți scopul acesta cu fiecare
altă persoană de pe planet ă — căci acesta este scopul umanit ății. Scopul vostru interior este o parte
esențială a scopului întreg ului — universul și inteligen ța sa. Scopul vostru exterior se poate
schimba în timp, el variaz ă în mare m ăsură de la o persoan ă la alta. G ăsindu-vă scopul interior și
trăind în armonie cu el pune ți temelia împlinirii scopului vostru exterior. Aceasta este temelia
adevăratului succes. F ără această armonizare mai pute ți avea anumite realiz ări doar prin efort,
luptă, hotărâre și prin trud ă sau prin viclenie. Dar o astfel de str ădanie este lipsit ă de orice bucurie
și sfârșește invariabil într-o form ă de suferin ță.

Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

139Trezirea
Trezirea este o modificare a con științei ce are loc atunci când gândirea și conștiința se
separă. În cazul majorit ății oamenilor nu este vorba despre o în tâmplare, ci despre un proces prin
care trec. Chiar și acele fiin țe rare care experimenteaz ă o trezire brusc ă, dramatic ă și ireversibil ă,
tot trec dup ă aceea printr-un proces în care noua stare de con știință curge progresiv în tot ceea ce
fac și le transform ă acțiunile, integrându-se astfel în vie țile lor.
Atunci când v ă treziți, nu mai sunte ți pierduți în gândire, ci v ă recunoașteți ca fiind
conștiința din spatele acesteia. Gândirea înceteaz ă să mai fie o activitate autonom ă, care serve ște
propriilor sale interese, punând st ăpânire pe voi și conducându-v ă viața. Cea care preia controlul
este conștiința, în loc s ă fie responsabil ă cu viața voastră, gândirea devine servitorul con științei.
Conștiința este leg ătura conștientă cu inteligen ța universal ă. Un alt termen pentru ea este Prezen ța:
conștiința fără gânduri.
Inițierea procesului trezirii reprezint ă un act de gra ție divină. N-o pute ți determina s ă aibă
loc, nici nu v ă puteți pregăti pentru ea sau acumula credite în vederea realiz ării ei. Nu se produce
ca o succesiune ordonat ă de pași logici, de și mintea ar fi mai mult decât încântat ă să fie așa. Nu
trebuie ca mai întâi s ă faceți ceva ca s ă meritați să se întâmple. Ea poate ap ărea păcătosului înainte
de a apărea sfântului, îns ă nu neapărat. De aceea Isus putea fi întâ lnit în compania a tot felul de
oameni, nu doar a celor respectabili. Nu pute ți face nimic în privin ța trezirii. Orice ve ți face, va fi
produsul egoului care încearc ă să-și adauge trezirea sau ilum inarea ca cea mai valoroas ă posesiune,
el devenind prin urmare mai mare și mai important. În loc s ă vă treziți, adăugați minții voastre
conceptul de trezire sau imaginea mental ă a felului în care este o persoan ă trezită sau iluminat ă,
apoi încerca ți să trăiți conform imaginii respective. A tr ăi conform unei imagini pe care o ave ți
despre voi în șivă sau pe care o au al ții despre voi înseamn ă a trăi nesincer — un alt rol incon știent
pe care îl joac ă egoul.
Atunci, dac ă tot nu se poate face nimic în privin ța trezirii, dac ă ori a avut loc deja, ori nu s-a
întâmplat înc ă, cum poate fi ea scopul primordial al vie ții voastre? Un scop nu presupune faptul c ă
se poate face ceva pentru atingerea lui?
Doar prima trezire, prima str ăfulgerare a con științei fără gânduri se întâmpl ă prin grație
divină, fără ca voi să faceți ceva. Dac ă găsiți că această carte este de neîn țeles sau lipsit ă de sens
înseamnă că încă nu vi s-a întâmplat. Dac ă ceva din voi reac ționează însă, dacă recunoașteți întru
câtva adev ărul celor spuse în ea, înseamn ă că procesul trezirii a început. Odat ă început el este
ireversibil, dar poate fi întârziat de ego. În cazul unora, lectura acestei c ărți va iniția procesul
trezirii, în cazul altora, func ția pe care o îndepline ște această carte este aceea de a-i ajuta s ă-și dea
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

140seama că au început deja s ă se trezeasc ă și de a-i determina s ă intensifice și să accelereze procesul.
O altă funcție a acestei c ărți este aceea de a-i ajuta pe oameni s ă recunoasc ă egoul în ei ori de câte
ori încearc ă acesta să recapete controlul și să eclipseze con știința ce a început s ă-și facă apariția. În
cazul unora, trezirea apare atunci când devi n brusc con știenți de gândurile pe care le au în mod
obișnuit, mai ales de gândurile persistent negativ e cu care s-au identificat, poate, de-a lungul
întregii lor vie ți. Deodată, apare o con știință ce este con știentă de gândire, dar nu face parte din ea.
Care este rela ția dintre con știință și gândire? Con știința este spa țiul în care exist ă gândurile,
atunci când spa țiul acela a devenit con știent de el însu și.
Când veți avea o str ăfulgerare a con științei sau a Prezen ței, veți ști că s-a întâmplat a șa. Nu
va mai fi doar un concept în mintea voastr ă. Veți putea atunci alege con știent să fiți prezenți, în loc
să vă lăsați în voia gândirii inutile. Pute ți invita Prezen ța în viața voastră, adică puteți crea spa țiu.
Odată cu grația trezirii vine și responsabilitatea. Atunci fie pute ți încerca s ă mergeți mai departe ca
și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fie pute ți vedea semnifica ția apariției conștiinței și o puteți
recunoaște ca fiind cel mai impor tant lucru ce vi se poate întâmpla. Iar atunci, scopul primordial al
vieții voastre devine deschiderea voastr ă către această conștiință pe cale să se manifeste și aducerea
luminii ei în lumea aceasta.
„Vreau să cunosc mintea lui Dumnez eu”, spunea Einstein. „Res tul sunt detalii.” Ce este
mintea lui Dumnezeu? Con știința. Ce înseamn ă să cunoști mintea lui Dumnezeu? S ă fii conștient.
Care sunt detaliile? Scopul exterior și orice se întâmpl ă în lumea de afar ă.
Așadar, e posibil s ă nu realiza ți că în timp ce înc ă așteptați să se întâmple ceva semnificativ
în viața voastră, lucrul cel mai semnificativ ce i se poate întâmpla unei fiin țe umane s-a întâmplat
deja în interiorul vostru: începutul pr ocesului de separare a gândirii de con știință.
Mulți oameni care traverseaz ă etapele timpurii ale procesului de trezire nu mai sunt siguri
cu privire la scopul lor exterior. Ceea ce ține lumea în mi șcare nu-i mai poate ține pe ei în mi șcare.
Văzând atât de clar nebunia civiliza ției noastre se pot sim ți întru câtva înstr ăinați de cultura
mediului în care tr ăiesc. Unii simt c ă locuiesc un ținut al nim ănui, situat între dou ă lumi. Nu mai
sunt condu și de ego, îns ă conștiința ce a răsărit în ei nu s-a integr at pe deplin în vie țile lor. Scopul
interior și cel exterior n-au fuzionat înc ă.

Un dialog despre scopul interior
Dialogul urm ător condenseaz ă numeroase conversa ții pe care le-am avut cu oameni afla ți în
căutarea adev ăratului scop al vie ții lor. Ceva este adev ărat atunci când rezoneaz ă cu Ființa cea mai
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

141lăuntrică și când o exprim ă pe aceasta, când este armonizat cu scopul vostru interior. De aceea eu
le îndrept oamenilor aten ția mai întâi c ătre scopul lor interior și primordial.
Nu știu exact despre ce este vorba, dar vreau o schimbare în via ță. Vreau expansiune;
vreau să fac ceva care s ă aibă sens și, da, vreau prosperitate și libertatea care vine odat ă cu ea.
Vreau să fac ceva semnificativ, ceva care s ă aducă o schimbare în lume. Dar dac ă mă întrebați ce
anume vreau, ar trebui s ă vă răspund că nu știu. Mă puteți ajuta să găsesc scopul vie ții mele?

Scopul dumneavoastr ă este să stați aici și să vorbiți cu mine, pentru c ă aici sunte ți și asta
faceți. Până când vă veți ridica și veți face altceva. Atunci, acela va deveni scopul dumneavoastr ă.

Deci scopul meu este s ă stau în biroul meu în urm ătorii treizeci de ani pân ă când am s ă ies
la pensie sau am s ă fiu concediat?
Acum nu sunte ți în biroul dumneavoastr ă, deci nu acesta este scopul dumneavoastr ă. Când
stați în birou și faceți ceea ce face ți acolo, atunci acela este scopul dumneavoastr ă. Nu pentru
următorii treizeci de ani, ci pentru moment.
Cred că este o neîn țelegere la mijloc. Pentru dumneavoastr ă, scop înseamn ă ceea ce face ți
acum; pentru mine înseamn ă să am un obiectiv general în via ță, ceva măreț și semnificativ care s ă
dea sens lucrurilor pe ca re le fac, ceva care s ă aducă o schimbare. S ă umblu cu hârtii de colo-colo
prin birou nu e ceea ce vreau. Asta știu sigur.
Câtă vreme nu a ți conștientizat Fiin ța, veți căuta înțelesul numai în dimensiunea ac țiunii și
viitorului, adic ă în dimensiunea timpului. Și orice semnifica ție sau împlinire a ți găsi se va dizolva
sau se va dovedi a fi fost o am ăgire. Va fi invariabil distrus ă de timp. Orice în țeles am g ăsi la acel
nivel va fi adev ărat numai în mod relativ și temporar.
De exemplu, dac ă sensul vie ții dumneavoastr ă constă în a avea grij ă de copii, ce se va
întâmpla cu sensul acesta atunci când ei nu vor mai avea nevoie de dumneavoastr ă și poate nici nu
vă vor mai asculta? Dac ă a-i ajuta pe ceilal ți dă un sens vie ții dumneavoastr ă, înseamn ă că aveți
nevoie ca celorlal ți să le fie mai r ău decât dumneavoastr ă, pentru ca via ța dumneavoastr ă să aibă în
continuare în țeles, iar dumneavoastr ă să aveți un sentiment de bine. Dac ă dorința de a-i dep ăși pe
alții, de a câ știga sau de a reu și într-o activitate sau alta v ă dă un sens, ce se întâmpl ă dacă nu
câștigați niciodat ă sau dacă șirul de succese se în cheie într-o zi, a șa cum se va întâmpla? Atunci, n-
ați mai putea decât s ă recurgeți la imagina ție sau la amintiri — iar acestea nu v ă pot satisface, nu
pot da decât un sens minor vie ții dumneavoastr ă. „A izbuti” în indiferent ce domeniu are sens doar
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

142atâta vreme cât exist ă mii sau milioane de oameni care nu izbu tesc. Astfel, este nevoie ca alte fiin țe
umane să „eșueze” pentru ca via ța dumneavoastr ă să aibă sens.
Nu spun c ă a-i ajuta pe al ții, a avea grij ă de copiii dumneavoastr ă sau a tinde s ă vă
perfecționați într-un domeniu nu sunt lucruri valoroas e. În cazul multor oameni, ele reprezint ă o
parte important ă a scopului lor exterior, dar scopul exteri or luat separat este totdeauna relativ,
instabil și lipsit de permanen ță. Aceasta nu înseamn ă că nu trebuie s ă vă implicați în respectivele
activități, ci înseamn ă că ele ar trebui s ă aibă legătură cu scopul interior, primordial, astfel încât
ceea ce face ți să primeasc ă un înțeles mai profund.
Dacă nu trăiți în armonie cu scopul dumneavoastr ă primordial, scopul pe care vi-l ve ți
propune — indiferent care va fi el, chia r de-ar fi acela de a crea raiul pe p ământ — va veni din
partea egoului și va fi distrus de timp. El va conduce , mai devreme sau mai târziu, la suferin ță.
Indiferent ce alege ți să faceți, chiar dac ă scopul pare spiritual, atunci când ignora ți scopul
dumneavoastr ă interior egoul se va strecura în modul în care face ți ceea ce face ți și, astfel, mij-
loacele vor corupe scopul. Zicala „Drumul c ătre iad este pavat cu bune inten ții” face referire la
acest adev ăr. Cu alte cuvinte, nu scopurile sau ac țiunile dumneavoastr ă sunt primordiale, ci starea
de conștiință din care se nasc ele. Împ linirea scopului dumneavoastr ă primordial înseamn ă punerea
bazelor unei noi realit ăți, a unui p ământ nou. Odat ă puse bazele, scopul dumneavoastr ă exterior va
primi for ță spiritual ă, deoarece obiectivele și intențiile dumneavoastr ă v o r f i î n a r m o n i e c u
impulsul evolutiv al universului.
Separarea gândirii de con știentizare, separare ce constit uie nucleul scopului dumneavoastr ă
primordial, apare ca urmare a neg ării timpului. Desigur, nu vorbim acum despre utilizarea timpului
în scopuri practice cum ar fi st abilirea unei întâlniri sau planificar ea unei excursii. Nu vorbim de
timpul marcat de limbile ceasului, ci de timpul psihologi c, care reprezint ă obiceiul adânc
înrădăcinat al min ții de a c ăuta deplin ătatea vieții în viitor, acolo unde ea nu poate fi g ăsită,
ignorând singurul punct de acces c ătre ea: momentul prezent.
Privind către ceea ce face ți sau către locul în care v ă aflați ca fiind scopul principal al vie ții
dumneavoastr ă, negați timpul. Iar de aici decurge o putere uria șă. Negarea timpului în ceea ce
faceți aduce cu sine și legătura între scopul dumneavoastr ă interior și cel exterior, între Fiin ță și
acțiune. Când nega ți timpul, nega ți egoul. Doar atunci ve ți face extraordinar de bine ceea ce face ți,
căci ceea ce face ți devine punctul focal al aten ției dumneavoastr ă. Ceea ce face ți devine un canal
prin care con știința intră în aceast ă lume. Aceasta înseamn ă că ceea ce face ți va fi de o înalt ă
calitate, chiar dac ă este vorba despre cea mai simpl ă acțiune precum a da paginile unei c ărți de
telefon sau a traversa camera. Scopul principal atunci când da ți paginile îl reprezint ă datul
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

143paginilor; scopul secundar îl reprezint ă găsirea unui num ăr de telefon. Scopul principal pentru
traversarea camerei este traversa rea camerei; scopul secundar este acela de a lua o carte situat ă în
celălalt colț al camerei, iar în momentul în care lua ți cartea, acesta devine scopul dumneavoastr ă
principal.
Poate vă amintiți paradoxul legat de tim p pe care l-am men ționat mai devreme: oricare ar fi
acțiunea pe care o întreprinde ți ea cere timp, totu și timpul este întotdeauna acum. A șadar, în timp
ce scopul dumneavoastr ă interior este acela de a ne ga timpul, scopul exterior implic ă obligatoriu
viitorul, motiv pentru car e el nu poate exista f ără timp. Dar acesta este întotdeauna secundar. Când
deveniți neliniștiți sau stresa ți, înseamn ă că scopul exterior a preluat controlul, iar dumneavoastr ă
ați pierdut din vedere scopul interior. A ți uitat că starea dumneavoastr ă de conștiință este
primordial ă, iar orice altceva este secundar.
Trăind în acest mod, nu voi fi împiedicat s ă mai caut realizarea unui lucru m ăreț? Mi-e
teamă că voi rămâne tot restul vie ții ocupat cu lucruri m ărunte, lucruri f ără însemnătate. Mi-e
teamă că n-am să mă ridic niciodat ă deasupra mediocrit ății, n-am s ă îndrăznesc să realizez ceva
important, n-am s ă-mi împlinesc poten țialul.
Ceea ce este m ăreț se naște din lucrurile m ărunte, dac ă știi să le acorzi suficient respect și
atenție. Viața tuturor const ă în realitate din lucruri mici. M ăreția este o no țiune mental ă abstractă și
fantezia preferat ă a egoului. Paradoxul este c ă fundamentul m ăreției îl reprezint ă tratarea cu
respect a lucrurilor m ărunte din momentul prezent, nu urm ărirea ideii de m ăreție. Momentul
prezent este întotdeauna mic, în sensul c ă este întotdeauna simplu, dar în ăuntrul lui se afl ă ascunsă
cea mai mare putere. Asemenea atomul ui, este unul dintre cele mai mici lucruri, dar are o putere
enormă. Doar atunci când sunte ți în concordan ță cu momentul prezent ave ți acces la puterea
respectivă. Sau ar fi poate mai adev ărat să spunem c ă atunci are ea acces la voi, iar prin voi, la
această lume. Isus vorbea despre aceast ă putere atunci când spunea: „Nu eu, ci Tat ăl — care
rămâne întru mine — face lucr ările Lui.” Și: „Eu nu pot s ă fac de la Mine nimic”. Nelini ștea,
stresul și negativitatea v ă taie legătura cu puterea respectiv ă. Iluzia că sunteți separați de puterea
care conduce universul revine. Sim țiți din nou c ă sunteți singur, c ă vă luptați cu o situa ție sau că
încercați să realizați un lucru sau altul. Dar de ce au ap ărut nelini ștea, stresul sau negativitatea?
Deoarece a ți întors spatele momentului prezent. Și de ce ați procedat a șa? Ați crezut că altceva era
mai important. A ți uitat care v ă era scopul principal. O singur ă greșeală mică, o singur ă interpre-
tare eronat ă dă naștere unei lumi de suferin ță.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

144Prin intermediul mome ntului prezent ave ți acces la îns ăși puterea vie ții, la ceea ce a fost
denumit în mod tradi țional „Dumnezeu”. De îndat ă ce-i întoarce ți spatele, Dumnezeu înceteaz ă să
mai fie o realitate în via ța dumneavoastr ă, iar tot ceea ce v ă rămâne este conceptul mental de
Dumnezeu, în care unii cred și pe care al ții îl neagă. Chiar și credința în Dumnezeu este doar un
palid substitut pentru realitatea vi e a lui Dumnezeu, ce se manifest ă în fiecare moment al vie ții
dumneavoastr ă.
Armonizarea complet ă cu momentul prezent nu implic ă încetarea oric ărei mișcări? Oare nu
implică existența unui obiectiv o ruptur ă temporar ă în cadrul acelei armo nii cu momentul prezent
și, eventual, o restabilire a armoniei la un nivel mai înalt sau mai complex, odat ă obiectivul
îndeplinit? îmi imaginez c ă nici copacul tân ăr care își croiește drum afar ă din pământ nu poate fi
în armonie total ă cu momentul prezent din cauz ă că are un țel: vrea s ă devină copac mare. Poate
că odată ce a ajuns la ma turitate va tr ăi în armonie cu momentul prezent.
Copacul tân ăr nu vrea nimic deoarece el este integrat în totalitate și totalitatea este aceea
care acționează prin intermed iul lui. „Lua ți seama la crinii câmpului cu m cresc”, spunea Isus, „nu
se ostenesc, nici nu torc. Și vă spun vou ă că nici Solomon, în toat ă mărirea lui, nu s-a îmbr ăcat ca
unul dintre ace știa”. Am putea spune c ă totalitatea — Via ța — vrea ca micul copac s ă devină un
copac în toat ă regula, dar copacul cel tân ăr nu se vede pe sine ca separat de via ță, așa că nu vrea
nimic pentru el. El este una cu ceea ce vrea Via ța. De aceea nu este îngrijorat sau stresat. Iar dac ă
trebuie să moară prematur, moare f ără crispare. Abandonul s ău în moarte este acela și cu abandonul
său în viață. El își simte, oricât de neclar, înr ădăcinarea în Fiin ță, în Viața unică eternă și fără de
formă.
Asemenea în țelepților taoiști din vechea Chin ă, lui Isus îi place s ă ne atragă atenția asupra
naturii, căci el vede cum în ea lucreaz ă o forță cu care oamenii au pierdut contactul. Este for ța
creativă a universului. Isus mai spune c ă dacă Dumnezeu îmbrac ă florile simple atât de frumos, cu
cât mai mult v ă va îmbrăca Dumnezeu pe voi. Aceasta înseamn ă că, dacă natura este o frumoas ă
expresie a impulsului evolutiv al universului, atunci când oamenii intr ă în armonie cu inteligen ța
care stă la baza lui ei vor exprima acela și impuls la un nivel și mai înalt, mirific.
Așadar, fiți sincer fa ță de viață fiind sincer fa ță de scopul dumneavoastr ă interior. Atunci
când deveni ți prezent și, astfel, total în ceea ce face ți, acțiunile dumneavoastr ă primesc înc ărcătură
spirituală. La început e posibil s ă nu fie sesizat ă vreo schimbare în ceea ce prive ște ceea ce faceți
— doar modul în care ac ționați se schimb ă. Scopul dumneavoastr ă primordial este acum acela de a
permite con științei să curgă în ceea ce face ți. Scopul secundar este reprezentat de ceea ce dori ți să
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

145realizați prin acțiune. Dac ă înainte asocia ți întotdeauna no țiunea de scop cu v iitorul, acum exist ă
un scop mai profund ce poate fi g ăsit doar în prezent, prin negarea timpului.
Atunci când v ă întâlniți cu oamenii, la locul de munc ă sau oriunde altundeva, da ți-le toată
atenția dumneavoastr ă. Nu vă mai aflați acolo în primul rând în calitate de persoan ă, ci ca un câmp
de conștiință, de Prezen ță vigilentă. Motivul ini țial pentru interac țiunea cu cealalt ă persoană —
cumpărați sau vinde ți ceva, solicita ți sau oferi ți informa ții — devine acum secundar. Câmpul
conștiinței care se ridic ă între dumneavoastr ă și cealaltă persoană devine motivul primordial al
interacțiunii. Spa țiul acela al con științei devine mai important decât ceea ce discuta ți, mai
important decât obiectele fi zice sau cele din minte. Ființa umană devine mai important ă decât
lucrurile acestei lumi . Aceasta nu înseamn ă că neglijați ceea ce este de f ăcut la nivel practic. De
fapt, acțiunea se desf ășoară nu doar mai lesne, ci și cu mai mult ă forță atunci când dimensiunea
Ființei este con știentizată, devenind astfel primordial ă. Apariția acelui câmp unificator de
conștiință între ființele umane constituie factorul esen țial în rela țiile de pe p ământul nou.
Este noțiunea succesului doar o iluzie de natur ă egoistă? Cum evalu ăm succesul?
Lumea vă va spune c ă succesul înseamn ă realizarea a ceea ce v-a ți propus s ă faceți. Vă va
spune că a avea succes înseamn ă a învinge, c ă recunoașterea și/sau prosperitatea sunt ingrediente
esențiale ale succesului. Cele men ționate mai sus — toate sau o parte din ele — reprezint ă de
obicei subproduse ale succesului, dar nu ele înseamn ă succes. No țiunea conven țională de succes
privește rezultatul a ceea ce face ți. Unii spun c ă succesul este rezult atul unei combina ții de trudă și
noroc sau de hot ărâre și talent sau c ă este dat de faptul de a te afla în locul potriv it, la momentul
potrivit. De și oricare dintre acestea pot dete rmina succesul, ele nu reprezint ă esența acestuia. Ceea
ce lumea nu v ă spune — pentru c ă nu știe — este c ă nu vă puteți îndrepta c ătre succes, pute ți doar
avea succes. Nu l ăsați o lume nebun ă să vă spună că succesul este orice altceva în afar ă de reușita
momentului prezent. Și ce înseamn ă aceasta din urm ă? înseamn ă că aduceți o calitate în ceea ce
faceți, chiar și în cea mai simpl ă acțiune. Calitatea implic ă grijă și atenție, iar acestea înso țesc
conștientizarea. Calitatea cere Prezen ța dumneavoastr ă.
Să spunem c ă sunteți un om de afaceri și că după doi ani de mare stres și încordare reu șiți în
sfârșit să ieșiți pe piață cu un produs sau servic iu care se vinde bine și vă aduce bani. Succes? în
termeni conven ționali, da. În realitate, a ți petrecut doi ani poluându-v ă corpul și poluând planeta cu
energie negativ ă, v-ați adus dumneavoastr ă și celor din jur nefericire și ați afectat mul ți alți oameni
pe care nici m ăcar nu i-a ți întâlnit vreodat ă. Supoziția inconștientă din spatele unei astfel de ac țiuni
este aceea c ă succesul este ceva ce se va întâmpla în viitor și că scopul scuz ă mijloacele. Dar
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

146scopul și mijloacele sunt unul și același lucru. Iar dac ă mijloacele n-au contribuit la fericirea
umanității, nici scopul n-o va face. Rezultatul, inseparabil de ac țiunile care au condus c ătre el, este
deja contaminat de ac țiunile respective, prin urmare va crea și mai mult ă nefericire. Aceasta este
acțiunea karmic ă, perpetuarea incon știentă a nefericirii.
După cum știți deja, scopul dumneavoastr ă secundar sau exterior apar ține dimensiunii
timpului, în vreme ce scopul principal este inseparabil de momentul de Acum și, prin urmare,
necesită negarea timpului. Cum pot fi reconciliate? Realizând c ă întreaga c ălătorie a vie ții
dumneavoastr ă se reduce în ultim ă instanță la pasul pe care îl face ți în momentul acesta.
Întotdeauna exist ă doar acest singur pas, astfel c ă lui îi veți acorda întreaga dumneavoastr ă atenție.
Aceasta nu înseamn ă că nu știți încotro v ă îndrepta ți; înseamn ă doar ca pasul acesta este
primordial, iar destina ția — secundar ă. Iar ceea ce ve ți întâlni odat ă ajunși la destina ție depinde de
calitatea pasului. Cu alte cuvinte, ceea ce are s ă vă ofere viitorul depinde de starea de con știință pe
care o ave ți acum.
Acțiunea prime ște calitatea atemporal ă a Ființării — acesta este succesul. Pân ă ce Ființarea
nu curge în ceea ce face ți, până ce nu deveni ți prezent, v ă veți pierde în ceea ce face ți. Vă pierdeți
și în ceea ce gândi ți și, de asemenea, în reac țiile pe care le ave ți față de c e e a c e s e î n t â m pl ă în
exterior.
Mai exact, ce vre ți să spuneți prin „ V ă pierdeți”?
Esența a ceea ce sunte ți o reprezint ă conștiința. Atunci când con știința (dumneavoastr ă) se
identifică total cu gândirea, uitându- și astfel natura esen țială, se pierde pe sine în gândire. Când se
identifică cu forma țiuni mental-emo ționale precum dorin ța și frica — for țele motiva ționale
primordiale ale egoului — ea se pi erde pe sine în acele forma țiuni. Con știința se pierde pe sine și
atunci când se identific ă cu acțiunile și cu reacțiile față de ceea ce se întâmpl ă. Fiecare gând,
fiecare dorin ță sau team ă, fiecare ac țiune sau reac ție primește atunci un fals sentiment de sine, iar
incapacitatea de a sim ți bucuria simpl ă a Ființării duce la c ăutarea plăcerii, iar uneori chiar a
durerii, ca substitute pentru ea. Aceasta înseamn ă a trăi în uitare a Fiin țării. În starea aceea de
uitare a ceea ce sunte ți, orice succes nu este nimic mai mult decât o am ăgire trecătoare. Indiferent
ce obțineți, în curând ve ți fi din nou nefericit sau vreo alt ă problemă vă va capta complet aten ția.
Cum ajung de la realizarea scopului meu inte rior la aflarea a ceea ce ar trebui s ă fac la
nivel exterior?
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

147Scopul exterior variaz ă în mare m ăsură de la o persoan ă la alta și niciun scop exterior nu
durează o eternitate. El are o valabilitate temporar ă și este înlocuit apoi de un alt scop. Gradul în
care vă dedicați scopului interior al trezirii modific ă circumstan țele exterioare ale vie ții
dumneavoastr ă, dar variaz ă și el, de la o persoan ă la alta. În cazul unor oameni se produce o rupere
fie bruscă, fie progresiv ă cu trecutul lor: locul de munc ă, condițiile de via ță, relațiile — totul este
supus unei schimb ări profunde. Unele dintre schimb ări pot fi ini țiate chiar de ei, nu printr-un
proces chinuitor de luar e a deciziilor, ci printr-o realizare sau recunoa ștere brusc ă: iată ce am de
făcut. Decizia vine de-a gata, ca s ă spunem a șa. Vine prin con știentizare, nu prin gândire. Într-o
dimineață vă treziți și știți ce aveți de făcut. Unii oameni p ărăsesc un mediu de lucru sau o situa ție
de viață înnebunitoare. A șa că înainte să descoperi ți ce vi se potrive ște la nivel exterior, înainte s ă
descoperi ți ce funcționează, ce este compatibil cu con știința pe cale s ă se trezeasc ă, s-ar putea s ă
fiți nevoit s ă aflați ce nu vi se potrive ște, ce nu mai func ționează, ce este incompatibil cu scopul
dumneavoastr ă interior.
Și alt gen de schimb ări pot ap ărea în via ța dumneavoastr ă venind dinspre exterior. O
întâlnire întâmpl ătoare aduce o nou ă oportunitate și expansiune în via ța dumneavoastr ă. Un
obstacol sau un conflict de lung ă durată se topește. Prietenii dumneavoastr ă fie trec și ei prin
această transformare interioar ă, fie viața dumneavoastr ă se va îndep ărta tot mai mult de ei. Unele
relații se destram ă, altele devin mai profunde. S-ar putea s ă fiți concediat de la serviciu sau s-ar
putea să deveniți agentul unei schimb ări în bine la locul de munc ă. Soția vă părăsește sau ajunge ți
cu ea la un nivel nou de intimitate. Unele schimb ări pot părea negative la suprafa ță, dar curând ve ți
realiza că prin ele s-a creat în via ța dumneavoastr ă spațiul pentru ca ceva nou s ă se iveasc ă.
Ar putea urma o perioad ă de insecuritate și incertitudine. Ce-ar trebui s ă fac? Din moment
ce nu mai este egoul cel ce v ă conduce via ța, nevoia psihologic ă de securitate exterioar ă, iluzorie
oricum, scade. Ave ți de-acum capacitatea de a tr ăi cu nesiguran ța și chiar să vă bucurați de ea.
Când nesiguran ța nu vă mai produce niciun disc onfort se deschid posibilit ăți infinite în via ța
dumneavoastr ă. Aceasta înseamn ă că teama nu mai este un fact or dominant în ceea ce face ți și nu
vă mai împiedic ă să întreprinde ți acțiuni menite s ă aducă schimbarea. Filozoful roman Tacitus a
făcut observa ția justă că „dorința de siguran ță se împotrive ște oricărei întreprinderi nobile și
mărețe”. Dacă nu accepta ți nesiguran ța, atunci ea se transform ă în frică. Dacă o accepta ți fără
rezerve, ea se transform ă în creativitate, însufle țire și vigilență.
Cu mulți ani în urm ă, ca urmare a unui impuls interi or foarte puternic, am renun țat la o
carieră universitar ă pe care ceilal ți ar fi numit-o „promi țătoare”, pășind într-o nesiguran ță absolută;
și de aici a rezultat, dup ă câțiva ani, noua mea întrupare ca înv ățător spiritual. Mult mai târziu mi s-
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

148a întâmplat din nou ceva similar. Am sim țit impulsul de a renun ța la casa mea din Anglia și de a
mă muta pe Coasta de Vest a Americ ii de Nord. Mi-am urmat impulsul, de și nu cunoșteam motivul
care îl declan șase. Datorit ă acestui pas înspre nesiguran ță a rezultat Puterea prezentului, din care
cea mai mare parte a fost scris ă în California și Columbia Britanic ă, într-o perioad ă î n c a r e n u
aveam o cas ă a mea. Efectiv nu aveam niciun venit și trăiam din economii, care se împu ținau tot
mai mult. De fapt, totul s-a aranjat minunat. Am r ămas fără bani chiar când m ă apropiam de
încheierea c ărții. Am cump ărat un bilet la loterie și am câștigat l 000 de dolari, care m-au ajutat s ă
continui înc ă o lună.
Însă nu toată lumea va trebui s ă treacă printr-o schimbare drastic ă în ceea ce prive ște
împrejurările exterioare. Exist ă și oameni care r ămân exact acolo unde sunt și continuă să facă ceea
ce făceau și înainte. În cazul lor se schimb ă doar modul în care ac ționează, nu și ceea ce fac. Și se
întâmplă astfel nu din cauza iner ției sau fricii. Ceea ce deja f ăceau ei reprezint ă mijlocul perfect
prin care con știința să intre în aceast ă lume și nu este nevoie de un altul. Și ei contribuie a crearea
pământului celui nou.
Nu așa ar trebui s ă se întâmple în cazul tuturor? Dac ă împlinirea scopului interior
înseamnă a fi în armonie cu momentul prezent, de ce-ar sim ți cineva nevoia de a- și schimba
serviciul sau contextul vie ții?
A fi în armonie cu ceea ce este nu înseamn ă să nu mai face ți schimbări sau să deveniți
incapabili de ac țiune. Dar motiva ția de a ac ționa vine de la un nive l mai profund, nu din dorin ța
sau frica egoului. Armonizarea în interioar ă cu momentul prezent duce la deschiderea con științei
voastre și o aduce în armonie cu întregul, din ca re momentul prezent face parte integrant ă. Întregul,
totalitatea vie ții acționează atunci prin dumneavoastr ă.
La ce vă referiți atunci când spune ți întreg?
Pe de o parte, întregul cuprinde tot ceea ce exist ă. El este lumea sau cosmosul. Dar toate
lucrurile existate, de la microbi la fiin țe umane și galaxii, nu sunt entit ăți sau lucruri separate cu
adevărat, ci fac parte dintr-o re țea cu procese multidimen sionale interconectate.
Faptul că noi nu vedem aceast ă unitate și că vedem lucrurile ca fiind separate are dou ă
cauze. Una este percep ția, care reduce realitatea la ceea ce ne este nou ă accesibil prin gama mic ă a
simțurilor noastre: ceea ce putem vedea, auzi, mirosi, gusta și atinge. Dar atunci când percepem
fără să interpretăm sau fără să aplicăm etichete mentale, adic ă fără să adăugăm gânduri percep țiilor
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

149noastre, putem într-adev ăr simți conexiunea de la un nivel mai pr ofund decât cel la care percepem
lucrurile ca aparent separate.
Cealaltă cauză mai serioas ă a iluziei separ ării o reprezint ă gândirea compulsiv ă. Atunci
când suntem prin și în fluxul neîncetat al gândirii co mpulsive universul se dezintegreaz ă cu
adevărat pentru noi, iar noi pierdem capacitatea de a sim ți interconectarea a tot ce exist ă. Gândirea
taie realitatea în fragm ente lipsite de via ță. Iar dintr-o astfel de viziune fragmentat ă asupra realit ății
se nasc ac țiuni extrem de lipsite de inteligen ță și distructive.
Însă mai exist ă și un alt nivel al întregului, chiar mai profund decât interconectarea a tot ce
există. La acel nivel mai adânc, toate lucrur ile sunt una. Aceea este Sursa, Via ța unică
nemanifestat ă. Este inteligen ța atemporal ă care se manifest ă sub forma unui univers ce se
desfășoară în timp.
Întregul este format din existen ță și Ființă, manifestat și nemanifestat, lumea și Dumnezeu.
Așadar atunci când v ă armoniza ți cu întregul, deveni ți o parte con știentă a interconect ării dintre
întreg și scopul s ău: apariția conștiinței în aceast ă lume. Drept rezultat, vor avea loc mult mai
frecvent întâmpl ări care v ă vor veni în ajutor din senin, întâlniri norocoase, coinciden țe și
evenimente sincronice. Cari Jung a numit sincr onismul un „principiu al conexiunii acauzale”.
Aceasta înseamn ă că între evenimentele sincronice nu exist ă o conexiune cauzal ă la nivelul
superficial al realit ății la care tr ăim noi. Sincronismul este manifestarea exterioar ă a unei
inteligențe din strat mai profund d ecât cel al lumii aparen țelor și o conectare mai profund ă decât
poate înțelege mintea noastr ă. Dar putem participa în mod con știent la desf ășurarea acestei
inteligențe, la înflorirea con științei.
Natura exist ă într-o stare de unitate incon știentă cu întregul. De aceea, spre exemplu,
realmente niciun animal s ălbatic nu a fost ucis în dezastrul tsunami-ului din 2004. Fiind în leg ătură
cu totalitatea mai mult decât sunt oamenii, ele au putut sim ți apropierea tsunami-ului cu mult
înainte ca acesta s ă poată fi văzut sau auzit și astfel au avut timp s ă se retrag ă spre un teren mai
înalt. Poate c ă și aceasta este o perspectiv ă umană de a privi lucrurile. Probabil c ă ele pur și simplu
au pornit spre un teren mai înalt. A face aceasta din cauza celeilalte reprezintă modalitatea min ții
de a tăia în buc ăți realitatea, în timp ce natura tr ăiește în unitate incon știentă cu întregul. Este
scopul și destinul nostru s ă aducem o nou ă dimensiune în aceast ă lume trăind în unitate con știentă
cu totalitatea și în armonie con știentă cu inteligen ța universal ă.
Poate întregul s ă foloseasc ă mintea omeneasc ă pentru a crea lucruri sau a da na ștere unor
situații ce concord ă cu scopul s ău?
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

150Da, ori de câte ori apare inspira ția, care se traduce prin „în spirit”, și entuziasmul, care
înseamnă „în Dumnezeu”, exist ă o infuzie de for ță creativă care dep ășește cu mult ceea ce e
capabilă să facă o simplă persoană.
Așadar să vorbim în continuare despre un alt adev ăr relativ: formarea universului și
întoarcerea sa la ceea ce este lipsit de form ă, ceea ce implic ă perspectiva limitat ă a timpului și să
vedem ce relevan ță are acest lucru pentru propria voastr ă viață. Noțiunea de „propria mea via ță”
este, desigur, o alt ă perspectiv ă limitată creată de gândire, un alt adev ăr relativ. În ultim ă instanță,
nu există viața „voastră”, din moment ce voi și viața nu sunte ți doi, ci una.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 9: Scopul vostru interior

151CAPITOLUL ZECE
Un pământ nou

O scurtă istorie a vie ții voastre
Apariția lumii în dimensiunea manifest ă și întoarcerea sa c ătre dimensiunea nemanifest ării
— expansiunea și contracția sa — reprezint ă două mișcări universale pe care le-am putea numi
plecarea și întoarcerea acas ă. Aceste dou ă mișcări sunt reflectate în în treg universul în multiple
feluri, cum ar fi neîncetata expansiune și contracție a inimii sau inspira ția și expirația din cadrul
respirației. Sunt, de asemenea, reflec tate în ciclurile de somn și veghe. În fiecare noapte, f ără s-o
știți, vă întoarceți la Sursa nemanifestat ă atunci când intra ți în etapa de somn adânc, f ără vise, de
unde reveni ți dimineața, reîmprosp ătați.
Aceste dou ă momente, plecarea și întoarcerea, se reflect ă și în ciclurile de via ță ale fiecăruia
dintre noi. „Eu” apar în lumea aceasta dintr-o dat ă, de nicăieri, ca să spunem a șa. Nașterea este
urmată de expansiune. Nu doar dezvoltarea fizic ă, ci și dezvoltarea cuno ștințelor, a activit ăților, a
posesiunilor, a experien țelor. Sfera voastr ă de influen ță se extinde și viața devine tot mai
complexă. Este o perioad ă î n c a r e s u n t e ți preocupa ți în principal s ă vă găsiți și să vă urmăriți
scopul exterior. De obicei, acestei expans iuni îi corespunde o dezvoltare pe m ăsură a egoului, care
înseamnă identificarea cu toate cele de mai sus, astfel c ă identitatea voastr ă formală se define ște tot
mai mult. Tot în aceast ă perioadă scopul vostru exterior — dezvoltarea — tinde s ă fie uzurpat de
ego care, spre deosebire de natur ă, nu știe când s ă se opreasc ă în goana lui dup ă expansiune și are
un apetit vorace pentru mai mult.
Și apoi, tocmai când credea ți că ați reușit sau că locul vostru este aici, începe mi șcarea de
întoarcere. Poate c ă încep să moară apropiații voștri, oameni care f ăceau parte din lumea voastr ă.
Apoi forma voastr ă fizică este slăbită, sfera voastr ă de influen ță se restrânge. În loc s ă fiți mai
mult, acum sunte ți mai puțin, iar egoul reac ționează față de acest lucra printr-o nelini ște și o
depresie tot mai pronun țate. Lumea voastr ă începe să se contracte și e posibil s ă descoperi ți că nu
mai dețineți voi controlul asupra ei. În loc s ă acționați voi asupra vie ții, acum via ța acționează
asupra voastr ă micșorându-vă lumea, încetul cu încetul. Con știința care s-a identificat cu forma
experimenteaz ă acum apusul, dezintegrarea formei. Și apoi, într-o zi, disp ăreți și voi. Fotoliul
vostru este înc ă acolo, dar în lo cul celui care st ătea în el este doar un spa țiu gol. V-a ți întors acolo
de unde a ți venit în urm ă cu numai câ țiva ani.
Mulțumim editurii Curtea Veche pentru traducerea acestei cărți.
Pentru a comanda originalul accesați: www.curteaveche.ro

152Tocmai începutul b ătrâneții, pierderea sau tragedia personal ă reprezint ă căi prin care
dimensiunea spiritual ă și-a făcut în mod tradi țional apari ția în viețile oamenilor. Aceasta înseamn ă
că scopul lor interior se ivea doar când scopul exterior e șua, iar înveli șul egoului începea s ă se
crape. Astfel de evenimente reprezint ă începutul mi șcării de întoarcere c ătre dezintegrarea formei.
În majoritatea culturilor str ăvechi trebuie s ă fi existat o în țelegere intuitiv ă a acestui proces, motiv
pentru care b ătrânii erau respecta ți și venerați. Ei erau de ținătorii înțelepciunii și ofereau
dimensiunea în țelepciunii f ără de care nicio civiliza ție n-ar putea supravie țui pentru mult timp. În
civilizația noastră, identificat ă total cu exteriorul și care ignor ă dimensiunea interioar ă a spiritului,
cuvântul bătrân are conota ții preponderent negative. Este si nonim cu nefolositor, astfel c ă privim
faptul de a ne adresa cuiva în acest fel aproap e ca pe o insult ă. Din dorin ța de a se evita cuvântul,
se folosesc eufemisme precum vârstnic sau senior. „Bunica” Primelor Na țiuni (aborigenii din
Canada) este o figur ă de o mare demnitate. „Bunicu ța” din zilele noastre este în cel mai bun caz
drăgălașă. De ce este considerat ă bătrânețea nefolositoare? Deoarece la aceast ă vârstă accentul se
mută dinspre ac țiune înspre Fiin țare, iar civiliza ția noastră, pierdută în acțiune nu știe nimic despre
Ființare. Ea întreab ă: Ființare? Ce se face cu ea?
Pentru unii se întâmpl ă ca mișcarea exterioar ă de dezvoltare și expansiune s ă fie serios
afectată de un început aparent prematur al mi șcării de întoarcere, de dezint egrare a formei, în unele
cazuri, este vorba despre o întrerupere temporar ă; în altele de o schimbare ireversibil ă. Suntem de
părere că un copil nu ar trebui s ă se confrunte cu moartea, dar în realitate exist ă copii care chiar
trebuie să se confrunte cu moarte a unuia sau a ambilor p ărinți, survenit ă în urma bolii sau a unui
accident — sau exist ă chiar posibilitatea propriei lor mor ți. Există copii născuți cu dizabilit ăți care
le restricționează serios expansiunea natural ă a vieților lor. Sau se întâmpl ă c a î n v i a ța unei
persoane s ă se produc ă la o vârst ă relativ tân ără o limitare sever ă.
Întreruperea mi șcării exterioare într-un mome nt în care „nu trebuia s ă se întâmple a șa”
poate produce și o trezire spiritual ă timpurie a unei persoane. În ultim ă instanță, nu se întâmpl ă
niciodată nimic din ce n-ar trebui s ă se întâmple, adic ă tot ceea ce se întâmpl ă face parte din
întregul mai mare și din scopul acestuia. Astfel, distrugerea sau întreruperea desf ășurării orientate
spre împlinirea scopului exterior poate conduce la aflarea scopului interior și, în consecin ță, la apa-
riția unui scop exterior mai profund, în armonie cu interiorul. Copiii care au suferit mult ajung
adesea adul ți maturiza ți prematur fa ță de ceilalți de vârsta lor.
Ceea ce se pierde la nivel de form ă se câștigă la nivel de esen ță. În figura tradi țională a
„văzătorului orb” sau a „vindec ătorului rănit” din culturile și legendele str ăvechi, o mare pierdere
sau dizabilitate la nivelul form ei a devenit o deschidere c ătre spirit. Când a ți experimentat direct
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

153natura instabil ă a tuturor formelor nu ve ți mai supraevalua probabil niciodat ă forma și nu vă veți
mai pierde astfel alergând orbe ște după ea sau ata șându-vă de ea.
În cultura noastr ă contemporan ă abia începe s ă fie recunoscut ă oportunitatea pe care o
reprezintă dezintegrarea formei și, în particular, vârsta b ătrâneții. Majoritatea oamenilor înc ă
ratează în mod tragic aceast ă oportunitate din cauz ă că egoul se identific ă cu mișcarea de
întoarcere, tot a șa cum s-a identificat cu mi șcarea către exterior. Astfel c ă învelișul egoului se
întărește, având loc o contrac ție, în locul unei desc hideri. Egoul diminuat î și petrece apoi restul
zilelor tânguindu-se și plângându-se, blocat în furie sau fric ă, compătimire de sine, învinov ățire,
acuzare sau alte st ări mintal-emo ționale negative sau strategii de evitare, precum ata șamentul fa ță
de amintiri și gânditul sau vorbitul despre trecut.
Când în via ța unei persoane egoul nu se mai identific ă cu mișcarea de întoarcere, b ătrânețea
sau apropierea mor ții devine ceea ce e menit s ă fie: o deschidere c ătre tărâmul spiritual. Am
întâlnit oameni b ătrâni care constituiau întruchiparea vie a acestui proces. Deveniser ă radioși. Prin
formele lor sl ăbite licărea, translucid ă, lumina con științei.
Pe noul p ământ, bătrânețea va fi universal recunoscut ă și foarte pre țuită ca un timp al
înfloririi con științei. Pentru cei pierdu ți încă în împrejur ările exterioare ale vie ții lor va fi timpul
unei reveniri târzii acas ă, timpul când î și conștientizeaz ă scopul interior. Pentru mul ți alții va
reprezenta o intensificare și o culminare a procesului de trezire.

Trezirea și mișcarea exterioar ă
Expansiunea natural ă a vieții ce vine odat ă ci mișcarea înspre exterior este uzurpat ă de ego
și folosită h vederea propriei lui e xpansiuni. „Ia uite ce pot eu să fac. Pin pariu c ă tu nu poți”,
spune un copil mic altuia când descoper ă forța crescând ă și noile capacit ăți ale corpului s ău.
Aceasta este una dintre primele încerc ări ale egoului de a se amp lifica prin identificarea cu
mișcarea exterioar ă și concepții de „mai mult decât tine” și de a se consolida prin diminuarea
altora. Acesta este, desigur, do ar începutul numeroasele percep ții greșite ale egoului.
Însă pe măsură ce luciditatea voastr ă crește și egoul nu v ă mai conduce via ța, nu mai este
nevoie să așteptați ca lumea voastr ă să se contracte sau s ă se prăbușească din cauza înaint ării în
vârstă sau a unei tragedii personale ca s ă conștientizați scopul vostru interior. Deoarece pe planet ă
noua con știință începe s ă își facă apariția, tot mai mul ți sunt cei care nu mai au nevoie s ă fie
scuturați ca să se trezeasc ă. Ei permit de bun ăvoie inițierea procesului treziri chiar în timpul
ciclului exterior al dezvolt ării și expansiunii. Când ciclul respectiv nu mai este uzurpat de ego,
dimensiunea spiritual ă își face apari ția în acesta lume prin mi șcarea exterioar ă — gândire, vorbire,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

154acțiune, crea ție — la fel de puternic ca și prin mișcarea de revenire — lini ște, Ființare și dezinte-
grare a formei.
Până acum, inteligen ța umană, care este doar un aspect minuscul al inteligen ței universale, a
fost deformat ă și greșit folosită de ego. Eu numesc aceasta „inteligen ță în slujba nebuniei”. Pentru
divizarea atomului este nevoie de o mare inteligen ță. Utilizarea acelei inteligen țe pentru a construi
și stivui bombele atomice este nebuni e sau, în cel mi bun caz, neinteligen ță extremă. Stupiditatea
este relativ inofensiv ă, dar stupiditatea inteligent ă este foarte periculoas ă. Această stupiditate
inteligent ă, pentru ilustrarea c ăreia se pot g ăsi nenum ărate exemple evidente, amenin ță
supraviețuirea noastr ă ca specie.
Fără impedimentul pe care-l reprezint ă disfuncția egotică, inteligen ța noastră s-ar armoniza
pe deplin cu ciclul exterior al inteligen ței universale și cu impulsul acesteia de a crea. Am deveni
participan ți conștienți la crearea formei. Nu noi cre ăm, ci inteligen ța universal ă este cea care
creează prin noi. Nu ne-am mai identifica cu ceea ce cre ăm și astfel nu ne-am mai pierde în ceea ce
facem. Am înv ăța că actul crea ției poate implica energie de cea mai mare intensitate, dar aceasta
nu este „trud ă” sau stres. Trebuie s ă înțelegem că este o diferen ță între stres și intensitate, dup ă
cum vom ar ăta în continuare. Lupta sau stresul reprezint ă un semn c ă egoul s-a întors, iar reac țiile
negative atunci când întâmpin ăm obstacole reprezint ă tot un astfel de semn.
Forța ce mân ă dorințele egoului creeaz ă „inamici”, adic ă o reacție sub forma unei for țe
oponente de aceea și intensitate. Cu cât este egoul mai puternic, cu atât este mai puternic și
sentimentul separ ării între oameni. Singurele ac țiuni care nu provoac ă reacții de opozi ție sunt
acelea care au drept scop binele tuturor. Acele ac țiuni sunt inclusive, nu exclusive. Ele reunesc, nu
separă. Ele nu sunt pentru țara „mea”, ci pentru întreaga umanitate , nu sunt pentru re ligia „mea”, ci
pentru apari ția conștiinței în toate fiin țele umane, nu pentru specia „mea”, ci pentru toate fiin țele
simțitoare și pentru întreaga natur ă.
Fără disfuncția egotică am mai înv ăța și că acțiunea, de și necesară, este doar un factor
secundar în manifestarea realit ății noastre exterioare. Factorul primordial în crea ție îl reprezint ă
conștiința. Indiferent de cât de activi suntem , cât de mult efort depunem, starea con științei noastre
este cea care creeaz ă lumea în care tr ăim, iar dac ă la acel nivel interior nu se produce o schimbare,
acțiunea, oricât de mult ă, nu va aduce nicio modifi care. Nu vom face decât s ă recreăm versiuni
modificate ale aceleia și lumi, iar și iar, o lume care este reflexia exterioar ă a egoului.
Viața fiecărui om — fiecare form ă de viață, de fapt — reprezint ă o lume, o modalitate unic ă
prin care universul se experimenteaz ă pe sine. Iar atunci când forma voastr ă se dizolv ă, o lume se
încheie — una dintre nenum ăratele lumi.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

155Trezirea si mi șcarea de întoarcere
Mișcarea de întoarcere din via ța unei persoane, sl ăbirea sau dezintegrarea formei ce poate fi
cauzată de vârsta înaintat ă, boală, neputință, pierdere sau vreo form ă de tragedie personal ă are un
potențial ridicat în ceea ce prive ște trezirea spiritual ă — încetarea identific ării conștiinței cu forma.
Pentru că în cultura noastr ă contemporan ă există foarte pu țin adevăr spiritual, nu mul ți oameni
recunosc aceast ă mișcare ca fiind o oportunitate, astfel c ă atunci când li se întâmpl ă lor sau cuiva
apropiat lor, ei cred c ă e ceva înfior ător de rău, ceva ce n-ar trebui s ă se întâmple.
În civiliza ția noastră există multă ignoranță privitoare la condi ția umană și, cu cât este
cineva mai ignorant din punct de vedere spiritual, cu atât sufer ă mai mult. Pentru mul ți oameni,
mai ales în Vest, moartea nu este nimic ma i mult decât un concept abstract, astfel c ă nu au nici cea
mai vagă idee despre ce se întâmpl ă cu forma uman ă atunci când se apropie de dezintegrare.
Majoritatea oamenilor b ătrâni și decrepiți sunt izola ți în sanatorii. Corpurile deceda ților, care în
unele culturi mai vechi sunt expuse pentru a putea fi v ăzute de către oricine, sunt ținute ascunse.
Încercați să vedeți un cadavru și veți descoperi c ă este realmente ilegal, excep ție făcând cazurile în
care persoana decedat ă a fost un membru apropiat al fam iliei. În capelele mortuare li se aplic ă
celor deceda ți machiaj pe fa ță. Vi se permite s ă vedeți numai o versiune cosmetizat ă a morții.
Din moment ce moartea este pentru ei doar un concept abstract, major itatea oamenilor sunt
total nepreg ătiți pentru dezintegrar ea formei care îi a șteaptă. Apropierea acesteia le produce șoc,
neînțelegere, disperare și o mare fric ă. Nimic nu mai are vreun sens, c ăci orice sens și scop al vie ții
lor era asociat cu acumularea, reu șita, construirea, protejarea și satisfacția simțurilor. Era asociat cu
mișcarea către exterior și identificarea cu fo rma, cu egoul adic ă. Majoritatea oamenilor nu pot
concepe vreun sens atunci când via ța lor, lumea lor se pr ăbușește. Și totuși, aici se afl ă un înțeles
potențial chiar mai profund decât în mi șcarea către exterior.

Conștiința
Conștiința este deja con știentă. Ea este ceea ce e nemanifest, ceea ce e etern. Universul îns ă
devine con știent doar în mod gradat. Con știința în sine este atemporal ă și, de aceea, nu poate
evolua. Ea nu s-a n ăscut niciodat ă și nu va muri. Când con știința devine universul manifest, ea pare
să se situeze sub efectul timpului și să sufere un proces evolut iv. Nicio minte omeneasc ă nu este
capabilă să înțeleagă pe deplin motivul acestui proces. Dar îl putem întrez ări în noi și putem deveni
participan ți conștienți la el.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

156Conștiința este inteligen ța, principiul organizator din spatele apari ției formei. Con știința a
pregătit formele timp de milioan e de ani pentru ca ea s ă se poată exprima pe sine prin ele în ceea
ce este manifest.
Deși tărâmul nemanifestat al con științei pure ar putea fi considerat o alt ă dimensiune, el nu
este separat de aceast ă dimensiune a formei. Forma și ceea ce este f ără de formă se întrep ătrund.
Ceea ce este nemanifestat curge în aceast ă dimensiune ca spa țiu interior, con știentizare, Prezen ță.
Cum face acest lucru? Prin intermed iul formei umane care devine con știentă și își împlinește astfel
destinul. Forma uman ă a fost creat ă în acest scop înalt, și milioane de alte forme au preg ătit terenul
pentru ea.
Conștiința se incarneaz ă în dimensiunea manifest ă, adică devine form ă. Când face acest
lucru, ea intr ă într-o stare ca de visare. Inteligen ța rămâne, dar con știința devine incon știentă de
sine. Se pierde pe sine în form ă, se identific ă cu formele. Am putea spune c ă aceasta este coborârea
divinului în materie. În stadiul acela al evolu ției universului, întreaga mi șcare exterioar ă are loc
într-o stare de visare. Str ăfulgerări ale trezirii apar doar în momentul dezintegr ării unei forme
individuale, adic ă al morții. Și apoi începe urm ătoarea încarnare, urm ătoarea identificare cu forma,
următorul vis individual care face parte din visul colectiv . Când leul sfâ șie corpul zebrei, con știința
care s-a încarnat în forma de zebr ă se detașează de forma în dezintegrare și pentru un scurt
moment, se treze ște la natura ei esen țială nemuritoare ca și conștiință; apoi recade imediat în somn
și se reincarneaz ă ca o altă formă. Când leul îmb ătrânește și nu mai poate vâna, în momentul în
care își dă ultima suflare exist ă din nou o str ăfulgerare foarte scurt ă a stării de trezire, urmat ă de un
alt vis al formei.
Pe planeta noastr ă, egoul omenesc reprezint ă etapa final ă a somnului universal, identificarea
conștiinței cu forma. Etapa a fost necesar ă în evoluția conștiinței.
Creierul uman este o form ă foarte deosebit ă prin care con știința intră în aceast ă dimensiune.
El conține aproximativ o sut ă de miliarde de celui ner voase (numite neuroni), un num ăr aproape
egal cu cel al stelelor din galaxia noastr ă, care ar putea fi privit ă ca un creier macrocosmic. Nu
creierul creeaz ă conștiința, ci conștiința creează creierul, cea mai complex ă formă fizică de pe
pământ, ca expresie a sa. Când creierul s-a deteriorat nu înseamn ă că pierdeți conștiința. Conștiința
nu mai poate folosi forma aceast a pentru a intra în aceast ă dimensiune, asta e tot. Nu pute ți pierde
conștiința deoarece ea este, în esen ță, ceea ce sunte ți. Puteți pierde doar ceva ce ave ți, nu pute ți
pierde ceva ce sunte ți.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

157Acțiunea con știentă
Acțiunea con știentă reprezint ă aspectul exterior al urm ătoarei etape a evolu ției conștiinței pe
planeta noastr ă. Cu cât ne apropiem mai mult de sfâr șitul stadiului evolutiv actual, cu atât mai
disfuncțional devine egoul, a șa cum omida devine disfunc țională chiar înainte s ă se transforme în
fluture. Dar noua con știință răsare chiar în timp ce cea veche se tope ște.
Suntem în mijlocul unui eveniment de seam ă în evoluția conștiinței umane, dar nu ve ți auzi
vorbindu-se despre aceasta la știrile de sear ă. Pe planeta noastr ă, și poate simultan în multe p ărți
ale galaxiei noaste și dincolo de ea, con știința se treze ște din visul formei. Aceasta nu înseamn ă că
toate formele (lumea) vor disp ărea, deși foarte multe ap roape cu siguran ță o vor face. Ci înseamn ă
că acum con știința poate începe s ă dea naștere formei f ără să se piard ă în ea. Poate r ămâne
conștientă de sine chiar în timp ce creeaz ă și experimenteaz ă forma. De ce-ar continua s ă creeze și
să experimenteze forma? Pentru a se bucura de ea. Cum face con știința acest lucru? Prin
intermediul oamenilor trezi ți care au aflat în țelesul acțiunii conștiente.
Acțiunea con știentă înseamnă armonizarea scopului vostru exterior — ceea ce face ți — cu
scopul interior — trezirea și rămânerea în trezie. Prin ac țiunea con știentă deveniți una cu scopul
exterior al universului. Con știința curge prin voi în aceast ă lume. Curge în gândurile voastre și le
inspiră. Curge în ceea ce face ți și oferă îndrumare și forță acțiunilor.
Nu ce faceți, ci cum faceți ceea ce face ți reprezint ă factorul care hot ărăște dacă vă împliniți
destinul. Iar modul în care face ți ceea ce face ți este determinat de starea voastr ă de conștiință.
O răsturnare a priorit ăților voastre se produce atunci când sc opul principal pentru care face ți
ceea ce face ți devine ac țiunea în sine sau, mai degrab ă, curentul de con știință care curge în ceea ce
faceți. Curentul de con știință este cel care determin ă calitatea. Altfel spus, în orice situa ție și în
orice face ți, starea con științei voastre este factorul primordial; situa ția și ceea ce face ți este cel
secundar. Succesul „viitor” depinde și este inseparabil de con știința din care se na ște acțiunea.
Aceasta poate fi ori for ța reactivă a egoului, ori aten ția vigilent ă a conștiinței treze. Adev ărata
acțiune de succes se na ște din acel câmp de aten ție vigilent ă și nu din ego și gândirea condi ționată,
inconștientă.

Cele trei modalit ăți de acționare con știentă
Conștiința poate curge în ceea ce face ți și, prin voi, în aceast ă lume, în trei moduri, trei
modalități prin care v ă puteți armoniza via ța cu forța creativă a universului. Mo dalitate înseamn ă
energia-frecven ță fundamental ă care curge în ceea ce face ți și conecteaz ă acțiunile voastre cu
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

158conștiința trează care răsare în aceast ă lume. Ceea ce face ți va fi disfunc țional și pornit din ego
dacă nu este efectuat printr-una dintre aceste trei modalit ăți. Ele se pot schimba pe parcursul unei
zile, deși una dintre ele poate fi dominant ă într-o anumit ă perioadă a vieții voastre. Fiecare
modalitate este adecvat ă anumitor situa ții.
Modalitățile prin care se efectueaz ă acțiunea con știentă sunt acceptarea, bucuria și
entuziasmul. Fiecare reprezint ă o anumit ă frecvență vibrațională a conștiinței. Trebuie s ă fiți atenți
ca una dintre ele s ă opereze ori de câte ori face ți ceva, orice — de la sarcina cea mai simpl ă până la
cea mai complex ă. Dacă nu sunte ți nici într-o stare de acceptare, ni ci într-una de bucurie, nici de
entuziasm, privi ți îndeaproape și veți vedea că vă provocați suferință și vouă, și altora.

Acceptarea
Când o ac țiune nu v ă aduce bucurie, pute ți cel puțin accepta c ă aceasta este ceea ce ave ți de
făcut. Acceptare înseamn ă: acum aceasta este ceea ce îmi cere situa ția, momentul s ă fac, așa că o
fac de bun ăvoie. Am vorbit deja pe larg despre importan ța acceptării interioare a ceea ce se
întâmplă, iar acceptarea a ceea ce trebuie să faceți este doar un alt aspect al acesteia. De exemplu,
probabil c ă nu vă veți putea bucura s ă schimbați un pneu dezumflat la ma șină în toiul nop ții, pe un
drum pustiu și în timp ce plou ă cu găleata, cu atât mai pu țin veți putea să vă entuziasma ți de
situație, dar pute ți avea o stare de acceptare. A efectua o ac țiune într-o stare de acceptare înseamn ă
a avea o stare de pace în timp ce ac ționați. Pacea respectiv ă este o vibra ție energetic ă subtilă care
curge atunci în ceea ce face ți. La suprafa ță, acceptarea pare o stare pasiv ă, dar în realitate este
activă și creativă, pentru c ă aduce ceva cu totul nou în aceast ă lume. Pacea aceea, vibra ția aceea
energetică subtilă este conștiința, iar una dintre c ăile prin care intr ă ea în lume este ac țiunea în stare
de abandon interior, iar unul dintre aspectele acesteia este acceptarea.
Dacă nu puteți nici să vă bucurați și nici să acceptați ceea ce face ți — opriți-vă. Altfel, nu
vă asumați responsabilitatea pentru sin gurul lucru pentru care pute ți cu adev ărat să vă asumați
responsabilitatea și care se întâmpl ă să fie și acel lucru care conteaz ă cu adevărat: starea con științei
voastre. Și dacă nu vă asumați responsabilitatea pentru starea con științei voastre, nu v ă asumați
responsabilitatea pentru via ță.
Atunci care este leg ătura dintre ceea ce face ți și starea de bucurie? V ă veți bucura de orice
activitate în care ve ți fi pe deplin prezen ți, orice activitate care nu reprezint ă doar un mijloc pentru
atingerea unui scop. Nu ac țiunea este cea de care v ă bucurați în realitate, ci sentimentul profund de
însuflețire ce curge în ea. Însufle țirea respectiv ă este una cu ceea ce sunte ți. Aceasta înseamn ă că,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

159atunci când v ă bucurați să faceți ceva, experimenta ți cu adev ărat bucuria Fiin țării în aspectul ei
dinamic. De aceea, orice face ți cu bucurie v ă conecteaz ă la forța din spatele întregii crea ții.
Iată o practic ă spirituală care va aduce for ță și expansiune creativ ă în viața voastră. Faceți o
listă cu mai multe activit ăți de rutin ă pe care le efectua ți frecvent. Include ți activități pe care le
considera ți neinteresante, plictisitoare, obositoare, iritante sau stresante. Dar nu include ți nimic din
ceea ce urâ ți sau nu pute ți suferi să faceți — caz în care fie accepta ți, fie înceta ți să faceți lucrul
respectiv. Lista poate include mersul la serviciu și înapoierea, cump ărăturile cotidiene, sp ălarea
rufelor sau orice altceva considera ți obositor sau stresant în munca de fiecare zi. Apoi, ori de câte
ori efectua ți activitățile respective, face ți din ele o cale spre vigilen ță. Fiți absolut prezen ți în ceea
ce faceți și simțiți liniștea vigilent ă, însuflețită din interiorul vostru ca fundal a activit ății. Veți
descoperi în curând c ă ceea ce face ți într-o astfel de stare de aten ție susținută nu mai este stresant,
obositor sau iritant, ci devine surs ă de bucurie. Mai exact, ceea ce v ă produce bucurie nu este în
realitate ac țiunea exterioar ă, ci dimensiunea interioar ă a conștiinței ce curge în ac țiune. Aceasta
înseamnă să găsiți bucuria Fiin țării în ceea ce face ți. Dacă simțiți că viața voastră este lipsit ă de
semnifica ție sau este prea stresant ă sau obositoare, aceasta se întâmpl ă deoarece nu a ți adus înc ă în
viața voastră dimensiunea respectiv ă. Scopul vostru princi pal nu a devenit înc ă acela de a fi
conștienți în ceea ce face ți.
Pământul nou î și face apari ția pe măsură ce tot mai mul ți oameni descoper ă că scopul lor
principal în via ță este acela de a aduce lumina con științei în aceast ă lume și folosesc astfel tot ceea
ce fac ca mijloc în vederea con știentizării. Bucuria Fiin țării este bucuria de a fi con știent.
Conștiința trează preia apoi controlul de la ego și începe s ă vă conducă viața. Se poate atunci s ă
descoperi ți că o activitate pe care o efectua ți de mult timp începe s ă se extind ă în mod firesc în
ceva mult mai mare, atunci când con știința îi oferă forță.
Unii dintre acei oameni care, prin ac țiune creativ ă, îmbogățesc viețile multor altora, fac pur
și simplu ceea ce le aduce cea mai mare bucurie, f ără să încete să realizeze sau s ă devină ceva prin
activitatea respectiv ă. Pot fi muzicieni, arti ști, scriitori, oameni de știință, procesori sau
constructori sau pot fi cei care ini țiază noi structuri sociale sau ac țiuni de amploare (ac țiuni
iluminate). Uneori se întâmpl ă ca sfera lor de influen ță să rămână mică timp de câ țiva ani; apoi se
poate întâmpla ca deodat ă sau progresiv s ă curgă în ceea ce fac ei un val de energie creativ ă, iar
activitatea lor se extinde mai mult decât și-ar fi putut imagina și îi atinge pe nenum ărați alții. Pe
lângă bucurie, ceea ce fac ei prime ște o anumit ă intensitate, iar odat ă cu aceasta vine o creativitate
ce trece dincolo de orice ar putea s ăvârși un om obi șnuit.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

160Dar n-o lăsați să ajungă în minte, c ăci acolo s-ar putea ascunde o reminiscen ță de ego. Voi
sunteți încă oameni obi șnuiți. Extraordinar este ceea ce vine prin voi în aceast ă lume, iar esen ța
respectivă o împărtășiți cu toate fiin țele. Poetul persan și maestrul sufit din secolul al
paisprezecelea, Hafiz, exprima minunat acest adev ăr: „Sunt un orificiu înt r-un flaut prin care trece
respirația lui Cristos. Asculta ți muzica”.

Entuziasmul
Apoi, pentru cei care r ămân sinceri fa ță de scopul lor interior al con știentizării, mai exist ă și
un alt mod de manifestare creativ ă. Brusc, într-o zi, ei știu care este scopul lor exterior. Au o mare
viziune, un țel, iar de atunci înainte lucreaz ă pentru a duce la îndeplinire țelul respectiv. Țelul sau
viziunea lor are de obicei leg ătură cu ceea ce fac deja, la o scar ă mai mică, și le aduce bucurie. Aici
apare cea de-a treia modalitate de ac țiune conștientă: entuziasmul.
Entuziasm înseamn ă că bucuriei profunde aduse de ceea ce face ți i se adaug ă un element
nou, acela al țelului sau viziunii c ătre care v ă îndreptați. Când ad ăugați un țel bucuriei produse de
ceea ce face ți, câmpul energetic sau frecven ța vibrațională se schimb ă. Bucuriei i se adaug ă într-o
anumită măsură ceea ce am putea numi tensiune structural ă, ea devenind astfel entuziasm. Atunci
când activitatea creativ ă este alimentat ă de entuziasm, în spatele a ceea ce face ți va exista o
intensitate și o energie uria șă. Vă veți simți asemenea unei s ăgeți ce se îndreapt ă către țintă — și
care se bucur ă de călătorie.
Cuiva care prive ște din afar ă i-ar putea p ărea că sunteți stresați, dar intensitatea
entuziasmului nu are nimic de-a face cu stresul. Atunci când vre ți mai mult s ă vă atingeți scopul
decât să faceți ceea ce face ți deveniți stresați. Echilibrul între bucurie și tensiune structural ă se
pierde, câ știgând cel din urm ă. Atunci când apare stresul, acesta este de obicei un semn c ă egoul s-
a întors, iar voi v ă tăiați singuri puntea de leg ătură cu forța creativă a universului. Locul acesteia
este luat de for ța și încordarea dorin ței egoiste, și-atunci trebuie s ă vă luptați și să „trudiți” ca să
reușiți. Stresul diminueaz ă întotdeauna atât calitatea, cât și eficiența a ceea ce face ți sub influen ța
sa. Există, de asemenea, o leg ătură puternică între stres și emoții negative, precum anxietatea și
furia. Stresul este

Bucuria
Pacea adus ă de acțiunea în stare de abando n interior se transform ă în însufle țire atunci când
chiar vă bucurați de ceea ce face ți. Bucuria este o a doua modalitate de efectuare a ac țiunii
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

161conștiente. Pe noul p ământ, bucuria va înlocui dorin ța ca forță motivațională din spatele ac țiunilor
oamenilor. Dorin ța se naște din am ăgirea egoului c ă sunteți un fragment separat, f ără legătură cu
forța care se afl ă în spatele întregii crea ții. Prin interm ediul bucuriei v ă conectați la însăși forța
aceea creativ ă universal ă.
Atunci când face ți din momentul prezent, nu din trecut sau din viitor, punctul focal al vie ții
voastre, capacitatea voastr ă de a vă bucura de ceea ce face ți — și prin aceasta calitatea vie ții
voastre — cre ște în mod dramatic. Bucuria es te aspectul dinamic al Fiin țării. Atunci când for ța
creativă a universului devine con știentă de sine, ea se manifest ă ca bucurie. Nu trebuie s ă așteptați
ca ceva „semnificativ” s ă apară în viața voastră pentru a v ă putea bucura în sfâr șit de ceea ce face ți.
In bucurie exist ă mai mult ă semnifica ție decât a ți putea avea nevoie vreodat ă. Sindromul „dorin ței
de a începe s ă trăiți” este una dintre cele mai obi șnuite amăgiri ale st ării inconștiente. Este mult
mai probabil c ă expansiunea și schimbarea pozitiv ă la nivel exterior vor veni în via ța voastră dacă
vă puteți bucura de ceea ce face ți deja, în loc s ă așteptați vreo schimbare ca s ă puteți începe s ă vă
bucurați de ceea ce face ți. Nu cere ți minții permisiunea s ă vă bucurați de ceea ce face ți. Nu veți
primi decât o mul țime de motive pentru care nu v ă puteți bucura. „Nu acum”, va spune mintea.
„Nu vezi c ă sunt ocupat ă? N-am timp. Poate mâine ai putea începe s ă te bucuri…” Acel mâine nu
vine niciodat ă dacă nu începe ți să vă bucurați de ceea ce face ți acum.
Când spune ți: îmi place s ă fac aceasta sau cealalt ă, este vorba despre o percep ție greșită.
Face să pară că bucuria vine din ceea ce face ți, dar nu este cazul. Bucu ria nu vine din ceea ce
faceți, ea curge din adâncul vostru în ceea ce face ți și, astfel, în lumea aceasta. Percep ția eronată că
bucuria vine de la ceea ce face ți este normal ă, dar și periculoas ă, căci dă naștere credin ței că
bucuria poate fi derivat ă din altceva, dintr-o activitate sau dintr-un lucru. Și atunci c ăutați în lume
bucuria, fericirea. Dar lumea nu vi le poate da. De aceea tr ăiesc mulți oameni într-o stare constant ă
de frustrare. Lumea nu le d ă ceea ce cred ei c ă le este necesar.
Atunci care este leg ătura dintre ceea ce face ți și starea de bucurie? V ă veți bucura de orice
activitate în care ve ți fi pe deplin prezen ți, orice activitate care nu reprezint ă doar un mijloc pentru
atingerea unui scop. Nu ac țiunea este cea de care v ă bucurați în realitate, ci sentimentul profund de
însuflețire ce curge în ea. Însufle țirea respectiv ă este una cu ceea ce sunte ți. Aceasta înseamn ă că,
atunci când v ă bucurați să faceți ceva, experimenta ți cu adev ărat bucuria Fiin țării în aspectul ei
dinamic. De aceea, orice face ți cu bucurie v ă conecteaz ă la forța din spatele întregii crea ții.
Iată o practic ă spirituală care va aduce for ță și expansiune creativ ă în viața voastră. Faceți o
listă cu mai multe activit ăți de rutin ă pe care le efectua ți frecvent. Include ți activități pe care le
considera ți neinteresante, plictisitoare, obositoare, iritante sau stresante. Dar nu include ți nimic din
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

162ceea ce urâ ți sau nu pute ți suferi să faceți — caz în care fie accepta ți, fie înceta ți să faceți lucrul
respectiv. Lista poate include mersul la serviciu și înapoierea, cump ărăturile cotidiene, sp ălarea
rufelor sau orice altceva considera ți obositor sau stresant în munca de fiecare zi. Apoi, ori de câte
ori efectua ți activitățile respective, face ți din ele o cale spre vigilen ță. Fiți absolut prezen ți în ceea
ce faceți și simțiți liniștea vigilent ă, însuflețită din interiorul vostru ca fundal a activit ății. Veți
descoperi în curând c ă ceea ce face ți într-o astfel de stare de aten ție susținută nu mai este stresant,
obositor sau iritant, ci devine surs ă de bucurie. Mai exact, ceea ce v ă produce bucurie nu este în
realitate ac țiunea exterioar ă, ci dimensiunea interioar ă a conștiinței ce curge în ac țiune. Aceasta
înseamnă să găsiți bucuria Fiin țării în ceea ce face ți. Dacă simțiți că viața voastră este lipsit ă de
semnifica ție sau este prea stresant ă sau obositoare, aceasta se întâmpl ă deoarece nu a ți adus înc ă în
viața voastră dimensiunea respectiv ă. Scopul vostru princi pal nu a devenit înc ă acela de a fi
conștienți în ceea ce face ți.
Pământul nou î și face apari ția pe măsură ce tot mai mul ți oameni descoper ă că scopul lor
principal în via ță este acela de a aduce lumina con științei în aceast ă lume și folosesc astfel tot ceea
ce fac ca mijloc în vederea con știentizării. Bucuria Fiin țării este bucuria de a fi con știent.
Conștiința trează preia apoi controlul de la ego și începe s ă vă conducă viața. Se poate atunci s ă
descoperi ți că o activitate pe care o efectua ți de mult timp începe s ă se extind ă în mod firesc în
ceva mult mai mare, atunci când con știința îi oferă forță.
Unii dintre acei oameni care, prin ac țiune creativ ă, îmbogățesc viețile multor altora, fac pur
și simplu ceea ce le aduce cea mai mare bucurie, f ără să încete să realizeze sau s ă devină ceva prin
activitatea respectiv ă. Pot fi muzicieni, arti ști, scriitori, oameni de știință, procesori sau
constructori sau pot fi cei care ini țiază noi structuri sociale sau ac țiuni de amploare (ac țiuni
iluminate). Uneori se întâmpl ă ca sfera lor de influen ță să rămână mică timp de câ țiva ani; apoi se
poate întâmpla ca deodat ă sau progresiv s ă curgă în ceea ce fac ei un val de energie creativ ă, iar
activitatea lor se extinde mai mult decât și-ar fi putut imagina și îi atinge pe nenum ărați alții. Pe
lângă bucurie, ceea ce fac ei prime ște o anumit ă intensitate, iar odat ă cu aceasta vine o creativitate
ce trece dincolo de orice ar putea s ăvârși un om obi șnuit.
Dar n-o lăsați să ajungă în minte, c ăci acolo s-ar putea ascunde o reminiscen ță de ego. Voi
sunteți încă oameni obi șnuiți. Extraordinar este ceea ce vine prin voi în aceast ă lume, iar esen ța
respectivă o împărtășiți cu toate fiin țele. Poetul persan și maestrul sufit din secolul al
paisprezecelea, Hafiz, exprima minunat acest adev ăr: „Sunt un orificiu înt r-un flaut prin care trece
respirația lui Cristos. Asculta ți muzica”.

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

163Entuziasmul
Apoi, pentru cei care r ămân sinceri fa ță de scopul lor interior al con știentizării, mai exist ă și
un alt mod de manifestare creativ ă. Brusc, într-o zi, ei știu care este scopul lor exterior. Au o mare
viziune, un țel, iar de atunci înainte lucreaz ă pentru a duce la îndeplinire țelul respectiv. Țelul sau
viziunea lor are de obicei leg ătură cu ceea ce fac deja, la o scar ă mai mică, și le aduce bucurie. Aici
apare cea de-a treia modalitate de ac țiune conștientă: entuziasmul.
Entuziasm înseamn ă că bucuriei profunde aduse de ceea ce face ți i se adaug ă un element
nou, acela al țelului sau viziunii c ătre care v ă îndreptați. Când ad ăugați un țel bucuriei produse de
ceea ce face ți, câmpul energetic sau frecven ța vibrațională se schimb ă. Bucuriei i se adaug ă într-o
anumită măsură ceea ce am putea numi tensiune structural ă, ea devenind astfel entuziasm. Atunci
când activitatea creativ ă este alimentat ă de entuziasm, în spatele a ceea ce face ți va exista o
intensitate și o energie uria șă. Vă veți simți asemenea unei s ăgeți ce se îndreapt ă către țintă — și
care se bucur ă de călătorie.
Cuiva care prive ște din afar ă i-ar putea p ărea că sunteți stresați, dar intensitatea
entuziasmului nu are nimic de-a face cu stresul. Atunci când vre ți mai mult s ă vă atingeți scopul
decât să faceți ceea ce face ți deveniți stresați. Echilibrul între bucurie și tensiune structural ă se
pierde, câ știgând cel din urm ă. Atunci când apare stresul, acesta este de obicei un semn c ă egoul s-
a întors, iar voi v ă tăiați singuri puntea de leg ătură cu forța creativă a universului. Locul acesteia
este luat de for ța și încordarea dorin ței egoiste, și-atunci trebuie s ă vă luptați și să „trudiți” ca să
reușiți. Stresul diminueaz ă întotdeauna atât calitatea, cât și eficiența a ceea ce face ți sub influen ța
sa. Există, de asemenea, o leg ătură puternică între stres și emoții negative, precum anxietatea și
furia. Stresul este toxic pentru organism și începe s ă fie recunoscut acum ca una dintre cauzele
principale ale a șa-numitelor boli degenerative precum cancerul și bolile de inim ă.
Spre deosebire de stres, entuziasmul are o frecven ță energetic ă înaltă și rezoneaz ă astfel cu
forța creativă a universului. De ac eea spunea Ralph Waldo Emerson: „Nimic m ăreț n-a fost
vreodată realizat f ără entuziasm”. Cuvântul entuziasm vine din greaca veche — en și theos, care
înseamnă Dumnezeu. Iar cuvântul înrudit enthousiazein înseamnă „a fi posedat de un dumnezeu.”
Atunci când ave ți entuziasm, ve ți descoperi c ă nu este nevoie s ă faceți singuri totul. De fapt,
singuri nu puteți face nimic semnifica tiv. Entuziasmul sus ținut aduce un val de energie creativ ă, iar
tot ceea ce ave ți atunci de f ăcut este să „profitați de ocazie.”
Entuziasmul aduce o for ță uriașă în ceea ce face ți, astfel că toți cei care nu au avut acces la
această forță vor privi uimi ți realizările „voastre” și v-ar putea atribui meritul pentru ele. Ins ă voi
știți adevărul la care se referea Isus când spunea: „Eu nu pot s ă fac de la Mine nimic”. Spre deose-
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

164bire de dorin ța egoistă, care creeaz ă o opozi ție direct propor țională cu intensitatea dorin ței,
entuziasmul nu se opune niciodat ă. Este nonconflictual. Activitatea sa nu creeaz ă învingători și
învinși. Se bazeaz ă pe includerea, nu pe excluder ea altora. Nu are nevoie s ă foloseasc ă și să
manipuleze oamenii, c ăci este for ța creației însăși, așa că nu are nevoie s ă ia energie dintr-o surs ă
secundară. Dorința egoului încearc ă întotdeauna s ă ia de la cineva sau de la ceva; entuziasmul
oferă din propria sa abunden ță. Când entuziasmul întâlne ște obstacole sub forma unor situa ții
adverse sau a unor oameni necooperan ți, el nu atac ă niciodată, ci le ocole ște sau, printr-o atitudine
generoasă sau receptiv ă, transform ă energia opozant ă într-una de sus ținere iar du șmanul — în
prieten.
Entuziasmul și egoul nu pot coexista. Unul implic ă absența celuilalt. Entuziasmul știe
încotro se îndreapt ă, dar în acela și timp este profund contopit cu momentul prezent, sursa a ceea ce
îl animă, a bucuriei sale și a puterii sale. Entuziasmul nu „vrea” nimic pentru c ă nu-i lipse ște nimic.
Este una cu via ța și, oricât de dinamice ar fi activit ățile inspirate de entuziasm, nu v ă pierdeți în
ele. Întotdeauna r ămâne un spa țiu liniștit, dar foarte însufle țit în centrul ro ții, un nucleu de pace în
mijlocul activit ății, care este atât sursa a orice, cât și neatins de nimic.
Prin entuziasm v ă armoniza ți pe deplin cu principiul crea tiv exterior al universului, f ără a vă
identifica îns ă cu creațiile sale, adic ă fără ego. Atunci când nu exist ă identificare, nu exist ă nici
atașament — una dintre marile surse ale suferin ței. Odată trecut un val de energie creativ ă,
tensiunea structural ă se diminueaz ă din nou și rămâneți cu bucuria dat ă de ceea ce face ți. Nimeni
nu poate tr ăi mereu în entuziasm. Mai târziu, poat e veni un nou val de energie creativ ă care să ducă
la un entuziasm reînnoit.
Când se instaleaz ă mișcarea de întoarcere c ătre dezintegrarea form ei, entuziasmul nu v ă mai
slujește. Entuziasmul apar ține ciclului exterior al vie ții. Doar prin abandon v ă puteți armoniza cu
mișcarea de întoarcere — c ălătoria către casă.
Să rezumăm: bucuria produs ă de ceea ce face ți, combinat ă cu un țel sau o viziune întru
îndeplinirea c ăreia lucra ți devine entuziasm. Chiar dac ă aveți un țel, ceea ce face ți în momentul
prezent trebuie s ă rămână punctul focal al aten ției voastre; altfel ve ți ieși din armonia cu scopul
universal. Ave ți grijă ca viziunea sau țelul vostru s ă nu fie o imagine bombastic ă a voastră și, în
consecință, o formă mascată de ego, ca de exemplu aceea de a deveni o vedet ă de film, un scriitor
celebru sau un întreprinz ător bogat. Ave ți grijă și ca țelul vostru s ă nu fie acela de a avea una sau
alta, de pild ă o vilă la mare, propria voastr ă companie sau zece milioane de dolari în banc ă. O
imagine bombastic ă sau o viziune a voastr ă având una sau alta sunt toate țeluri statice și nu vă
furnizează putere. Asigura ți-vă că țelurile voastre sunt dinamice, adic ă țintesc către o activitate în
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

165care sunte ți implicați și prin care sunte ți în legătură cu alte fiin țe umane și cu întregul. În loc s ă vă
vedeți ca un actor sau scriitor celebru și așa mai departe, trebuie s ă vă imaginați că prin ceea ce
faceți inspirați nenumărați alți oameni și le îmbog ățiți viețile. Simțiți cum activitatea respectiv ă
îmbogățește sau aduce profunzime nu doar vie ții voastre, ci și vieții semenilor. Sim țiți că sunteți o
deschidere prin care curge ener gia dinspre Sursa nemanifestat ă a întregii vie ți, în beneficiul tuturor.
Toate acestea implic ă faptul că țelul sau viziunea voastr ă este deja o realitate în interiorul
vostru, la nivel de minte și de simțire. Entuziasmul este for ța care transpune planul mental în
dimensiunea fizic ă. Aceasta este utilizarea creativ ă a minții și acesta este motivul pentru care nu
este implicat ă dorința. Nu pute ți manifesta ceea ce dori ți; puteți manifesta doar ceea ce deja ave ți.
Puteți obține ceea ce dori ți prin trud ă și stres, dar nu aceasta este calea noului p ământ. Isus a oferit
cheia utiliz ării creative a min ții și manifest ării conștiente a formei atunci când a spus: „Toate câte
cereți, rugându-v ă, să credeți că le-ați primit și le veți avea”.

Cei care men țin frecven ța
Mișcarea exterioar ă întruchipat ă în form ă nu se exprim ă cu aceea și intensitate în to ți
oamenii. Unii simt o nevoie imperioas ă de a construi, de a crea, de a se implica, de a realiza, de a
avea un impact asupra lumii. Dac ă sunt incon știenți, egoul lor va prelua, desigur, controlul și va
utiliza energia ciclului exterior în scopurile sale proprii. Îns ă acest lucru reduce foarte mult fluxul
de energie creativ ă disponibil și, în consecin ță, vor fi nevoi ți să se bazeze tot mai mult pe
„sforțare” pentru a ob ține ceea ce vor. Dac ă sunt con știenți, acei oameni în care mi șcarea
exterioară este puternic ă vor fi deosebit de creativi. Al ții, odată încheiată expansiunea natural ă ce
vine împreun ă cu creșterea, duc o existen ță exterioar ă neremarcabil ă, mai pasiv ă și relativ lipsit ă
de evenimente.
Aceștia sunt mai introspectivi prin natura lor, iar pentru ei mi șcarea exterioar ă în formă este
minimă. Mai degrab ă s-ar întoarce acas ă decât să iasă afară. Nu au dorin ța de a se implica puternic
în lume sau de a o schimba. Dac ă au vreo ambi ție, aceasta nu trece de obicei dincolo de a- și găsi o
ocupație, ceva care s ă le ofere un anumit grad de independen ță. Unora le vine greu s ă se adapteze
la lumea aceasta. Unii s unt suficient de noroco și să găsească o nișă protectoare în care pot tr ăi
relativ la ad ăpost, o meserie care le aduce un venit regulat sau o mic ă afacere a lor. Unii se pot
simți atrași de viața în cadrul unei comunit ăți spirituale sau a unei m ănăstiri. Alții încep să trăiască
la periferia unei societ ăți c u c a r e s i m t c ă au puține în comun. Unii recurg la droguri deoarece
pentru ei e prea dureros s ă trăiască în lumea acesta. Al ții devin în final vindec ători sau înv ățători
spirituali, vorbindu-le semenilor despre Fiin țare.
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

166În vremuri trecute, ace știa ar fi fost probabil numi ți contemplativi. Se pare c ă pentru ei nu
mai există niciun loc în civiliza ția noastră contemporan ă. Însă pe pământii nou ce- și face apari ția
rolul lor va fi la fel de vital prec um cel al creatorilor, al celor care ac ționează, care reformeaz ă.
Funcția lor este aceea de a ancora frecven ța noii con științe pe aceast ă planetă. Eu îi numesc cei
care mențin frecven ța. Ei se afl ă aici pentru a da na ștere conștiinței prin activit ățile de zi cu zi, prin
interacțiunile lor cu ceilal ți și prin „simpla existen ță.”
În acest mod, ei înzestreaz ă ceea ce este aparent nesemnificativ cu un în țeles profund.
Sarcina lor este aceea de a aduce o lini ște spațioasă în aceast ă lume, fiind absolut prezen ți în orice
fac. Acțiunile lor sunt con știente și prin urmare de calitate, chiar și când e vorba despre cea mai
ușoară sarcină. Scopul lor este acela de a face totul într-o manier ă sacră. Cum fiecare fiin ță umană
face parte integrant ă din conștiința umană colectivă, ei influen țează lumea mult mai profund decât
este vizibil la nivelul de suprafa ță a vieții lor.

Pământul nou nu este o utopie
Nu este no țiunea de p ământ nou doar o ala viziune utopic ă? Nu, deloc. Toate viziunile
utopice au în comun proiec ția mentală a unui viitor în care totul va f bine, noi vom fi salva ți, va fi
pace și armonie și problemele noastre se vor sfâr și. Au existat multe astf el de viziuni utopice.
Unele au sfâr șit în dezam ăgire, altele în dezastru.
În centrul tuturor viziunilor utopice se afl ă una dintre principalele disfunc ții structurale ale
vechii con științe: căutarea salv ării în viitor. Singura existen ță pe care o are viitorul este gândul din
mintea voastr ă, astfel că atunci când c ăutați în viitor salvarea, în mod incon știent căutând salvarea
în mintea voastr ă. Sunteți prinși în capcana formei a egoului.
„Și am văzut cer nou și pământ nou”, scrie profetul biblic. Funda ția unui pământ nou este
un cer nou — con știința trează. Pământul — realitatea exterioar ă — este doar reflexia sa în afar ă.
Apariția unui cer nou și, implicit, cea a unui p ământ nou, nu sunt evenim ente viitoare care ne vor
elibera. Nimic nu ne va elibera, fiindc ă doar momentul prezent ne poate elibera. A realiza aceasta
înseamnă a vă trei. Trezirea ca evenimen t viitor nu are niciun în țeles, căci trezirea înseamn ă
realizarea Prezen ței. Așadar, cerul nou con știința trezită nu este o stare de a tins în viitor. Un cer
nou și un pământ nou r ăsar în voi în acest moment, iar dac ă nu răsar în acest moment, atunci nu
sunt altceva decât un gând în mintea voastr ă și prin urmare nu r ăsar deloc. Ce le-a spus Isus dis-
cipolilor? „Împ ărăția lui Dumnezeu este în ăuntru vostru”.
În Predica de pe munt e, Isus face o profe ție pe care pu țini oameni au în țeles-o pân ă astăzi.
El spune: „Ferici ți cei blânzi, c ă aceia vor mo șteni pământul.” în versiunile moderne ale Bibliei,
ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

167„blânzi” este tradus ca „umili” (autorul se refer ă la versiunea în limba englez ă a Bibliei). Cine sunt
cei blânzi sau umili, și ce înseamn ă că ei vor mo șteni pământul?
Cei blânzi sunt cei lipsi ți de ego. Ei sunt ci care au realizat c ă adevărata lor natur ă esențială
este conștiința și recunosc esen ța în toți „ceilalți”, în toate formele de via ță. Ei trăiesc în starea de
abandon și simt astfel unitat ea lor cu întregul și cu Sursa. Ei întruchipeaz ă conștiința trează care
modifică toate aspectele vie ții de pe planeta noastr ă, inclusiv natura, c ăci viața pe pământ este
inseparabil ă de conștiința umană care o percepe și interacționează cu ea. În acest sens pot fi
înțelese spusele christice: cei blânzi vor mo șteni pământul.
O specie nou ă apare pe planeta noastr ă. Ea apare acum și voi înșivă sunteți această specie!

ECKHART TOLLE – Un pământ nou Capitolul 10: Un pământ nou

ECKHART TOLLE – Un p ământ nou
– Cuprins –
Capitol Subcapitol Pagină
Evocare 1
Scopul acestei c ărți 3
Disfuncția noastră moștenită 4
Ivirea con științei celei noi 7
Spiritualitate și religie 9
Necesitatea unei transform ări 10

01. Înflorirea con științei umane

Un cer nou și un pământ nou 12
Sinele iluzoriu 14
Vocea din minte 16
Conținutul și structura egoului 18
Identificarea cu lucrurile 18
Inelul pierdut 20
Iluzia posesiei 22
Dorința: nevoia de mai mult 24
Identificarea cu corpul 25
Percepția corpului interior 27
Uitarea Fiin țării 28
De la eroarea lui Descartes la revela ția lui Sartre 29

02. Egoul:
starea curent ă a umanit ății
Pacea care covâr șește orice minte 29
Nucleul egoului 31
Lamentație și resentiment 32
Reactivitate și ranchiun ă 34
Sunt corect, procedez gre șit 35
În apărarea unei iluzii 35
Adevărul: relativ sau absolut? 36
Egoul nu este personal 38
Războiul este o proiec ție mental ă 39
Vă doriți pace sau dram ă? 40
Dincolo de ego: adev ărata voastr ă identitate 41
Toate structurile sunt instabile 42

03. Nucleul egoului
Ego și faimă 43

Capitol Subcapitol Pagină
Ticălos, victim ă, iubit (ă) 45
Desprinderea de autodefini ții 47
Rolurile prestabilite 47
Roluri temporare 49
Călugărul cu palmele asudate 50
Fericirea ca rol și adevărata fericire 50
A fi părinte: un rol sau o func ție? 51
Suferința conștientă 52
A fi părinte într-un mod con știent 53
Recunoașterea întru copilul vostru 54
Renunțarea la roluri 55
Egoul patologic 57
Nefericirea din fundal 58
Secretul fericirii 60
Formele patologice ale egoului 61
A munci — cu și fără ego 63
Egoul în caz de boal ă 65
Egoul colectiv 65

04. Interpretarea de roluri:
multiplele fa țete ale egoului
Dovada irefutabil ă a nemuririi 66
Corpul-durere 68
Nașterea emo țiilor 69
Emoțiile și egoul 70
Rața cu minte de om 72
Cu trecutul în spinare 73
Individualul și colectivul 74
Cum se reînnoie ște corpul-durere 75
Cum se hr ănește corpul-durere cu gândurile voastre 76
Cum se hr ănește corpul-durere cu dram ă 77
Corpuri-durere dense 79
Divertismentul, mass-media și corpul-durere 80
Corpul-durere feminin colectiv 81

05. Corpul-durere
Corpuri-durere na ționale și rasiale 82

Capitol Subcapitol Pagină
Eliberarea 85
Prezența 86
Întoarcerea corpului-durere 88
Corpul-durere la copii 89
Nefericirea 90
Întreruperea identific ării cu corpul-durere 92
„Elemente declan șatoare" 93
Corpul-durere ca surs ă a trezirii 95

06. Eliberarea
Eliberarea de corpul-durere 96
Cine crede ți că sunteți 98
Belșugul 100
Cunoașterea de sine și cunoașterea despre sine 101
Haos și ordine mai înalt ă 102
Binele și răul 103
Când nu v ă deranjeaz ă nimic din ceea ce vi se întâmpl ă 104
Într-adev ăr? 105
Egoul și momentul prezent 106
Paradoxul timpului 108
Eliminând timpul 109
Visul și visătorul 110
Trecând dincolo de limit ări 111
Bucuria Fiin țării 113
Permiteți diminuarea egoului 114

07. Aflați cine sunte ți cu
adevărat
Precum în exterior, a șa și în interior 115

Capitol Subcapitol Pagină
Descoperirea spa țiului interior 118
Conștiința obiectelor și conștiința spațiului 121
Dedesubtul și deasupra gândirii 122
Televiziunea 123
Recunoașterea spațiului interior 125
Auzi susurul pârâului de munte? 126
Acțiunea corect ă 127
Percepeți fără să numiți 128
Cine este experimentatorul? 129
Respirația 130
Dependen țele 132
Conștiința corpului interior 133
Spațiul interior și cel exterior 134
Observarea pauzelor 135
Pierdeți-vă pentru a v ă regăsi 136

08. Descoperirea spa țiului
interior
Liniștea 137
Scopul vostru interior 138
Trezirea 139
09. Scopul vostru interior
Un dialog despre scopul interior 140
Un pământ nou 151
O scurtă istorie a vie ții voastre 151
Trezirea și mișcarea exterioar ă 153
Trezirea și mișcarea de întoarcere 155
Conștiința 155
Acțiunea con știentă 157
Cele trei modalit ăți de acționare con știentă 157
Acceptarea 158
Bucuria 160
Entuziasmul 163
Cei care men țin frecven ța 165

10. Un pământ nou
Pământul nou nu este o utopie 166

#1 New York Times Bestseller
Autorul bestsellerului Puterea prezentului

Într-o lume tot mai însetat ă de cunoa ștere spiritual ă, într-un secol în care c ăutarea de
sine a îmbr ăcat forme absolut inedite, iar barier ele dintre religii par a începe s ă cadă
datorită înțelegerii faptului c ă același unic adev ăr le-a fundamentat pe toate, îndrum ătorii
spirituali sunt cu atât mai necesari și bine-veni ți. Fie că tălmăcesc mesajul ilumina ților
care au tr ăit cu secole în urm ă, fie că își expun propria viziune asupra c ăilor ce trebuie
urmate în lumea modern ă, aportul lor la limpezirea în țelegerii aspectelor evolu ției este
unul esen țial.

SCANARE: freeyourmindandheart@yahoo.com
CONVERSIE OCR,
CORECTARE,
EDITARE: still_your_mind@yahoo.com