Trei Cazuri de Hiperinflatie Si Masurile de Corectare

CUPRINS

Introducere

Ce este inflația ?

Cauzele inflației

Formele inflației

Trei cazuri de hiperinflație și măsurile adoptate

Ungaria, 1946

Zimbabwe, 2008

Iugoslavia, 1994

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Ce este inflația ?

De-a lungul timpului, mulți economiști, precum Alain Cotta, G. Olive, Costin Kirițescu sau M. Bronfenbrenner, au definit inflația în diverse feluri. Din păcate însă multe dintre definițiile acestor economiști identifică inflația cu unele dintre consecințele ei.

Definiția corectă a inflației este creșterea generalizată a prețurilor, însoțită de scăderea puterii de cumpărare a banilor.

1.2 Cauzele inflației:

Emiterea în exces de semne bănești;

Existența unei puteri de cumpărare în exces, care va genera și întreține creșterea prețurilor;

O ofertă insuficientă, prin prisma producției de mărfuri corporale și necorporale;

Existența unui decalaj între ritmurile de creștere a salariilor și a productivității muncii;

Acordarea în mod excesiv de credite;

Prin intermediul comerțului internațional.

1.3 Formele inflației:

În funcție de libertatea comportării:

Inflație deschisă sau declarată;

Inflație constrânsă sau refulată.

În funcție de origine:

Inflația prin bani;

Inflația prin cerere;

Inflația prin costuri;

Inflația structurală;

Inflația importată.

În funcție de intensitate:

Inflație moderată, care nu depășește 3-5% și este însoțită de regulă de o creștere economică într-o măsură mai mare.

Inflație rapidă, care poate atinge 10% și este însoțită de creșteri economice mai lente sau de stagnări, dar și de fenomene de scădere a producției naționale.

Inflația galopantă sau hiperinflația, care se caracterizează printr-o creștere anuală a nivelurilor prețurilor și printr-o reducere însemnată a puterii de cumpărare a banilor, care depășesc 10%, ajungând uneori la valori mult mai mari de 100%. Hiperinflația are cele mai numeroase și grave consecințe asupra vieții economico-sociale, ca și asupra situației economice a majorității covârșitoare a membrilor societății.

Hiperinflația este cauzată în principal de o politică financiară deficitară din partea guvernelor. Mai concret, de incapacitatea guvernelor de a crea bani.

De asemenea, hiperinflația este de multe ori asociată cu războaie, perioada de după acestea, răsturnări socio-politice și alte crize care fac dificilă culegera de impozite de către guvern. O scădere drastică a veniturilor din impozite, combinată cu dorința de menținere a stabilității și cu incapacitatea de a face un împrumut financiar, pot duce la hiperinflație.

TREI CAZRUI DE HIPERINFLAȚIE ȘI MĂSURILE ADOPTATE

Ungaria, 1946

Moneda națională a Ungariei în perioada 1 ianuarie 1927 – 31 iulie 1946 a fost pengő-ul.

Cel de al doilea Război Mondial a cauzat pagube și pierderi enorme economiei maghiare. Banca națională era sub controlul guvernului, de aceea emisia de bani era subordonată cererilor bugetului. În această perioadă monedele de argint au dispărut, ulterior și cele confecționate din bronz și cupru-nichel fiind retrase din circulație, în favoarea unor mondede făcute din metale mai ieftine. În ultima parte a războiului, guvernul a deținut controlul asupra emisiei de bancnote, acesta lansând în circulație bancnote fără acoperire.

Din aceste cauze, pengo-ul și-a pierdut valoarea după cel de al doilea Război Mondial, înregistrând cea mai ridicată rată a hiperinflației din lume, valoarea maximă înregistrată fiind de 4,19 x 1016% în iulie 1946.

Au existat numeroase încercări de a stopa această hiperinflație, printre metodele folosite incluzându-se și un impozit pe capital de 75%, în decembrie 1945. Au fost introduse noi valori pentru pengo, cea mai mare denominare fiind milpengo (1.000.000 de pengo), mai apoi bilpengo (1.000.000.000.000 de pengo). Totul fără niciun efect, deoarece rata hiperinflației creștea încontinuu, iar prețurile se dublau la fiecare 15 ore.

Pe 1 ianuarie 1946 a fost introdu adópengő-ul cu scopul de a stabiliza pengo-ul. La început, adopengo-ul a fost folosit exclusiv de către guvern și băncile comerciale drept unitate de contabilitate, însă ulterior a fost introdus în circulație și pentru publicul general, cu scopul de a înlocui pengo-ul.

Tabelul 1: Indicele adopengo-ului (1 adopengo = x pengo)

Singura metodă prin care economia maghiară putea fi stabilizată era prin introducerea unei noi monede. Astfel, la 1 august 1946 a fost introdus forintul, la o rată de schimb de 400.000.000.000.000.000.000.000.000.000 (400 octilioane sau cvadriliarde) = 4 x 1029 pengo. Rata de schimb pentru adopengo a fost stabilită la 200.000.000 = 2 x 108.

Zimbabwe, 2008

Hiperinflația din Zimbabwe a fost una dintre puținele cazuri care au dus la abandonarea monedei locale.

După independența din 1980, dolarul Zimbabwe (ZWD) valora aproximativ 1,25 USD. Ulterior, însă, inflația galopantă și prăbușirea economiei a devalorizat puternic moneda. Inflația era în stare de echilibru înainte de venirea la putere a lui Robert Mugabe, care în 1998 a început un program de reforme funciare, conducând la perturbarea producției de alimente si prăbușirea exporturilor de produse alimentare, investițiile străine directe scăzând și ele. Rezultatul a fost că, pentru a plăti cheltuielile de guvern, Mugabe și guvernatorul Reserve Bank, Gideon Gono, au tipărit din ce în ce mai multe bancnote cu valori din ce în ce mai mari.

Hiperinflația din Zimbabwe își are originile la începutul secolului XXI, atingând în 2004 valoarea de 624%. Inflația a avut unele scăderi înainte de o creștere la un nou record de 1.730% în 2006. Reserve Bank of Zimbabwe a reevaluat la 1 august 2006 un raport de 1.000 ZWD la fiecare al doilea dolar (ZWN), dar inflația a crescut anual, până în iunie 2007, la 11.000% (față de o estimare anterioară de 9.000%). Pentru a combate fenomenul au fost luate următoarele măsuri:

Au fost emise noi bancnote sau controale la purtător pentru valoarea de 100 de milioane, respectiv de 250 de milioane ZWN;

Noi controale la purtător, cu o valoare de 500 de milioane de ZWN (atunci echivalentul a aproximativ 2,50 USD);

O nouă serie de bancnote (cecuri agro) în cupiuri de 5 miliarde dolari, 25 miliarde dolari și 50 miliarde dolari;

Cec agro pentru 100 miliarde dolari.

Inflația a crescut până la 16 iulie 2007, oficial înregistrându-se o valoare de 2.200.000%, însă unii analiști estimând cifre depășind 9.000.000%. Din 22 iulie 2008, valoarea ZWN a scăzut la aproximativ 688 miliarde pentru 1 USD.

La 1 august 2008, dolarul Zimbabwe a fost denominat în raport de 1010 ZWN pentru un al treilea dolar (ZWR). La 19 august 2008, cifrele oficiale anunțate pentru luna iunie au estimat că inflația este peste 11.250.000%. Inflația anuală din Zimbabwe a fost de 231.000.000% în luna iulie (prețurile se dublau la fiecare 17,3 zile). În această economie disfuncțională, spitalele și școlile au avut probleme de personal cronice, deoarece multe asistente medicale și mulți profesori nu-și puteau permite biletele de autobuz pentru a ajunge la muncă. Țara s-a confruntat și cu problema apei deoarece autoritățile au oprit plata facturilor pentru a cumpăra și transporta produse chimice de tratament. Pentru perioadele de după luna iulie 2008 nu au fost publicate statistici cu privire la inflație. Profesorul Steve H. Hanke a depășit problema de estimare a ratei inflației după luna iulie 2008 și a publicat Indicele Hanke pentru Hiperinflația din Zimbabwe. Prof. Hanke a indicat că inflația a ajuns la o rată anuală de 89,7 sextilioane (89.700.000.000.000.000.000.000%) la mijlocul lunii noiembrie 2008. Rata lunară de vârf a fost de 79.600.000.000%, ceea ce este echivalent cu o rată zilnică de 98%. La această rată, prețurile se dublau la fiecare 24,7 ore.

Multe dintre aceste cifre ar trebui să fie luate în considerare mai ales teoretic, deoarece hiperinflația nu a rămas la această rată un an întreg.

La momentul de vârf din noiembrie 2008, rata inflației s-a apropiat de recordul mondial al Ungariei, dar nu a reușit să-l depășească. La 2 februarie 2009, dolarul a fost redenominat pentru a patra oară la raportul de 1012 ZWR la 1 ZWL, la doar 3 saptămâni după ce 100 bilioane de dolari a fost emiși. Dar rata hiperinflației s-a diminuat de atunci iar tranzacțiile străine au fost legalizate, și, la 12 aprilie s-a trecut la bancnote străine, abandonându-se mondea națională.

Impactul general al hiperinflației a fost: 1 ZWL = 1025 ZWD.

Figura 1: Bancontele din Zimbabwe, în timpul hiperinflației.

Iugoslavia, 1994

Iugoslavia a trecut printr-o perioadă de hiperinflație și numeroase reforme monetare între 1989 și 1994. La aceste evenimente s-au adăugat și conflictele regionale, care au contribuit la destrămarea Iugoslaviei.

Aceste conflicte au dsetabilizat moneda natională și așa slabită, ajungându-se la un nivel al inflației de 1.000.000% în decembrie 1993 (prețurile se dublau la fiecare 2,3 zile).

Cea mai mare denominare în 1988 a fost de 50.000 de dinari. În 1989 a fost de 2.000.000 dinari. După reforma monetară din 1990, un dinar nou se schimba pentru 10.000 de dinari vechi. După reforma din 1992 un dinar nou se schimba pentru 10 dinari vechi. Denominarea cea mai mare în 1992 a fost 50.000 de dinari. În 1993 de 10.000.000.000 de dinari. După reforma monetară din 1993, 1 dinar nou se schimba pentru 1.000.000 dinari vechi. Cu toate acestea, înainte de sfârșitul anului, cea mai mare denominare a fost de peste 500.000.000.000 de dinari. După reforma din 1994, 1 dinar nou se schimba pentru 1.000.000.000 dinari vechi. Într-o altă reformă, o lună mai târziu, 1 dinar nou se schimba pentru 13.000.000 dinari (1 dinar nou = 1 marcă germană la data de schimb).

Impactul general al hiperinflație: 1 dinar nou = 1 × 1027 ~ 1,3 × 1027 dinar dinainte de 1990.

Rata de inflație a Iugoslaviei a atins valoarea de 5 x 1015% cumulată în periada 1 octombrie 1993 – 24 ianuarie 1994.

Figura 2: Bancnotă de 500 miliarde dinari.

CONCLUZII

În concluzie, hiperinflația este unul dintre cele mai grave fenomene economice cu care o țară se poate confrunta. Exceptând cazurile excepționale (războaie, revolte socio-politice etc.), hiperinflația poate fi prevenită sau ținută sub control printr-o politică financiară corespunzătoare din partea guvernelor.

BIBLIOGRAFIE

Adrian Florea, Macroeconomie, Editura Universității din Oradea, 2013

http://en.wikipedia.org/wiki/Hyperinflation