Trebuie Sa Invatam Să Traim cu Teroristii

În 7 ianuarie 2015, jihadiștii au îngenucheat Franța? Să avem parte de un nou 9/11 septembrie? În jurul orei 11, ora locală, centrul Parisului a fost zguduit de focuri de armă. Sediul publicației satirice Charlie Hebdo a fost atacat de de teroriștii Said Kouachi și Cherif Kouachi care au anunțat că îl “răzbună” pe profetul Mohammed. Aceștia au pretins că sunt membri Al-Qaida, în Peninsula Arabă din Yemen.

Abu Saad al-Ansari, cleric din cadrul grupării Statul Islamic, a revendicat vineri, 9 ianuarie, atacul de la Charlie Hebdo. “Am început cu Franța operațiunea, pentru care ne asigurăm responsabilitatea”, declara Abu Saad al-Ansari, în timpul predicii, în orașul irakian Mosul, aflat sub controlul ISIL. “Mâine vor avea loc (atacuri) în (Marea) Britanie, America și alte țări”, a adăugat el. “Acesta este un mesaj adresat tuturor țărilor care participă la coaliția (condusă de Statele Unite), care a ucis membri ai grupării Statul Islamic”.

Cherif Kouachi a făcut parte din așa-numita “filieră Buttes-Chaumont”. Sub autoritatea unui “emir”, Farid Benyettou, această filieră permitea trimiterea de combatanți în Irak pentru a se alătura aripii irakiene a Al-Qaida, condusă în perioada respectivă de Abu Mussab al-Zarqawi. Reținut chiar înainte de a pleca spre Siria, apoi Irak, el a fost judecat, în 2008, și condamnat la trei ani de închisoare, dintre care 18 luni, cu suspendare.

Într-o conversație prin telefon cu postul de televiziune BFMTV, Cherif Kouachi a afirmat că a fost în Yemen, în 2011, precizând că a comis crimele în numele Al-Qaida în Peninsula Araba. Potrivit mai multor sursemediatice occidentale, sunt informații potrivit cărora și Said Kouachi a efectuat deplasări în Yemen.

Asasinii de la Charlies Hebdo demonstrează că imposibilul devine posibil. 12 oameni au fost executați cu sânge rece de teroriștii Said Kouachi și Cherif Kouachi. După 53 de ore de groază, două incidente armate, două luări de ostatici, 17 morți, 11 răniți, din care patru în stare gravă, efectele sunt vizibile. Un oraș și o țară au fost sub asediu. Operațiunile de cautare și capturare au antrenat peste 88.000 de polițiști. Autorii masacrului din redacția Charlie Hebdo au fost uciși după ce au fost asediați  într-o tipografie din apropiere de Aeroportul Roissy.

Antrenamentul în tabere speciale, pregătirea celor aleși să devină “suhada”, adică martirii sfinți, atentatori sinucigași, legendarea acestora, logistica necesară, toate acestea implică cheltuieli serioase. Cine finanțează acțiunile teroriste? Organizația Forțele Revoluționare Armate din Columbia, de exemplu, are venituri anuale cuprinse între 80 și 350 de milioane de dolari. În schimb, Al-Qaida a avut un buget de 30 de milioane de dolari, în momentul atacurilor din 11 septembrie 2001. Finanțarea grupării teroriste Al Shabab provine din taxe și comisioane încasate în porturi și aeroporturi și din contribuții „jihadi”. Aceste sume sunt imense, ca și cea din 2011, an în care Al-Shabab a câștigat între 70 și 100 de milioane de dolari.

La doar 24 de ore de la atacul asupra sediului revistei Charles Hebdo,  Amedy Coulibaly, adept al islamului radical, a atacat un magazin evreiesc dintr-o zonă de la periferia estică a Parisului. A luat ostatici, cerând ca forțele franceze să înceteze operațiunea de căutare a lor, după atentatul de la Charlie Hebdo. În urma schimburilor de focuri între forțele de intervenție și terorist, patru francezi  evrei au fost uciși. Amedy Coulibaly a fost ucis și el.

În mod indubitabil, criminalii trebuie pedepsiți pentru faptele lor. Ceea ce ridică serioase semne de întrebare este și intervenția forțelor speciale RAID și GIGN care au deschis foc asupra magazinului în care se afla atentatorul și ostaticii. Bilanțul acțiunii nu încurajează deloc victoria atribuită. Nu mai puțin de patru morți și numeroși răniți.

Democrația Franței a fost atacată

Teama a atins cote alarmante, dar speranța a dus la gesturi de unitate marcate printr-un impresionant  Marș al solidarității. În 11 ianuarie, în jur de 3, 7 milioane de oameni , 50 de șefi de state și de guvern au înfruntat  teroarea, pe străzile Parisului, cu lumânări aprinse, în loc de gloanțe. Se vorbește despre unitate europeană, despre un front comun împotriva terorismului, sunt și voci care apreciază Marșul solidarității drept o recunoaștere a înfrângerii în lupta cu terorismul. Se uită însă, poate un pic prea ușor, că toate cele întâmplate sunt doar un semnal. Fie că suntem la București, la Londra sau la Paris, fie că suntem în Somalia, Algeria sau Liban, teroriștii sunt printre noi.

Franța, un stat recunoscut prin eficiența serviciilor de informații, dar și a forțelor de intervenție, a primit o lovitură într-un moment neașteptat?   Efectele noncunoașterii operative a alarmat marile Cancelarii europene, aducând îngrijorare atât la Casa Alba, dar și la Kremlin. Iar în Spania a fost ridicat nivelul de alerta teroristă.

Andrew Parker, directorul general al MI5, a evocat riscul unor atacuri care ar putea fi comise de combatanți care se întorc din Siria. “Deși cea mai mare amenințare vine din partea organizației Stat Islamic, extremiști aparținând unor grupări afiliate Al-Qaida reprezintă la rândul lor un pericol. Ne confruntăm cu comploturi mai complexe și mai ambițioase care urmează modul de abordare al (…) Al-Qaida și al imitatorilor săi. Știm, spre exemplu, că o grupare de teroriști fanatici Al-Qaida în Siria planifică atentate de mare amploare împotriva Occidentului”, avertizează șeful MI5.

Curaj sau inconștiență?

Birourile publicației nu sunt la primul atac. Charlie Hebdo este o revistă de satiră care a publicat, în anul 2012, mai multe caricaturi controversate cu profetul Mohammed, inflamând în repetate rânduri opinia publică, prin ironizarea mai multor religii și confesiuni, fără discriminare.

Tony Barber, fost editor-șef al Financial Times, scria, intr-un editorial, că “Franța este țara lui Voltaire, dar prea des iresponsabilitatea editorială a predominat la Charlie Hebdo”, calificând drept “stupidă” atitudinea publicației. The Telegraph, New York Daily News ți posturile de televiziune CNN, CBS si ABC au ales să nu prezinte caricaturile cu Mahomed ori să le blureze.

Gestul provocator este evident din partea revistei Charlie Hebdo, aceasta asumându-și riscurile nemulțumirilor extremiștilor islamici. În 2011, după ce jurnaliștii l-au “numit” pe profetul Mohamed “redactor-șef”, revista a fost atacată cu cocktail Molotov.

În numărul din 7 noiembrie 2014, revista lansa o nouă provocare, având  pe copertă o caricatură cu Michel Houllebecq, cunoscut pentru afirmațiile sale critice la adresa Islamului, pe care l-a declarat „cea mai tâmpită religie”. Laurent Leger, de la Charlie Hebdo, a apărat revista la care lucra spunând că reprezentările nu au fost destinate să provoace furie și violență: „Scopul era de a ne amuza”. Nu de aceeași părerea erau și cei din comunitatea musulmană pentru care Mohammed este un exemplu.

Nu e un război împotriva unei religii

Franța este în război “împotriva terorismului, nu a unei religii”, declara premierul francez, Manuel Valls. Președintele francez Hollande întărește afirmațiile acestuia, declarând că “acești fanatici nu au nimic de-a face cu religia musulmană”.

În mod cert, Islam nu înseamnă terorism. Potrivit muftiului Cultului Musulman din România, Muurat Iusuf, “toate evenimentele tragice care se desfășoară cu o cruzime desăvârșită nu au nicio legătură cu religia islamică, iar cei care le provoacă nu pot fi recunoscuți drept frați de confesiune musulmană, conform preceptelor religioase pe care noi le practicăm, în concordanță cu învățăturile Coranului și cuvântul Profetului Mohammed. Islamul interzice ferm uciderea oricărui suflet, iar religia noastră, mai presus de orice, este împotriva oricărei vărsări de sânge și condamnă ferm asemenea atentate”.

Islamul interzice imaginile cu întemeietorul religiei islamice. Potrivit Islamului, portretizarea profetului Mohamed poate duce la idolatrizarea unui om în locul lui Allah. Un fost jihadist, Mubin Shaikh, atrăgea atenția că “preceptele islamice te îndeamnă să-l iubești pe Profet mai mult decât pe propriii părinți. Dacă cineva îți insultă mama, o să simți impulsul să ripostezi. Cei mai mulți n-o facem, pentru ca am avea probleme, am fi arestați. Pentru acești indivizi, asta nu contează. Dacă Profetul a fost insultat, se simt îndreptățiți să atace”.Cu toate acestea, crimele comise nu au nicio justificare, chiar dacă acele caricaturi din Charlie Hebdo sunt văzute ca ironii prea mari la adresa unor religii.

Sub semnul tăcerii?

Granița dintre terorist și luptător este foarte subțire în Orientul Mijlociu. Teroristul identificat de lumea occidentală nu înseamnă terorist și pentru lumea musulmană. Privind dinspre Haganah-ul sau spre Irgun-ul de altădată, denumirea de „atacuri insurgente” pentru acțiunile întreprinse în trecut de către acestea se găsește justificată.

Privind însă la lumea arabă, acțiunile organizațiilor Hamas sau Hezbollah sunt apreciate drept acte de terorism. În acest cadru de apreciere, Occidentul este, pentru Islam materialist, brutal, represiv, traumatizant.

Cu toate acestea, trebuie să nu uităm că terorismul susține violența, în timp ce religia îndeamnă spre pace și împăcarea cu sine. Asistăm, oare, astăzi, la o confruntare între Orientul și Occidentul lumii, în care Islamul devine nu doar un instrument de ripostă la noile teze și orientări ale științelor sociale moderne, dar și o temă abordată cu obsesie drept singura cauză a acestei noi confruntări?

Statele arabe dețin monopolul zăcămintelor pe glob. Rezervele de petrol reprezintă 60,17% din totalul rezervelor confirmate de petrol ale lumii și totalizează 683,5 milioane de barili, petrol de care, nu o dată, statele occidentale s-au arătat foarte interesate. Să fie vorba doar de o avalanșă de discursuri care au drept subiect nu extremismul islamic, cum s-ar crede la o simpla vedere, ci interesul pentru petrolul țărilor arabe? 

Cu cine ne confruntam de fapt?

Franța are cea mai importantă populație de musulmani din Europa, dintre care unii vorbesc în mod deschis despre ajungerea la conducerea țării într-o bună zi și despre înlocuirea sistemului legal occidental cu Sharia. Musulmanii reprezintă circa 10% din populația Franței, fapt ce face să se vorbească deja de un posibil Stat Islamic în inima acestei țări, în următorii 50 de ani. Și Soeren Kern, analist la Institutul Gatestone, autorul unui raport anual despre “Islamizarea Franței”, atrage atentia ca Islamul face parte permanent, acum, din această țară.

Franța este țara în care anul 2013 au avut loc cele mai multe atacuri teroriste sau infracțiuni legate de terorism din întreaga Uniune Europeană, potrivit celui mai recent raport Europol. Din cele 152 de acte teroriste care au avut loc, în 2013, pe întreg teritoriul UE, 63 s-au petrecut în Franța, țară urmată de Marea Britanie, cu 35 de acte teroriste, și Spania, cu 33.

Potrivit directoruluil Europol, Rob Wainwright „amenințarea terorismului în Europa rămâne destul de ridicată, manifestându-se în diferite forme și având la bază numeroase motive. Un nivel ridicat al amenințărilor începe să vină din rândul cetățenilor UE care, în urma călătoriilor în zone de conflict, ajung să se implice în activități teroriste, iar la reîntoarecerea în UE având dorința de a comite acte de terorism”.

Terorismul a existat și va exista,  în forme violente

Anticiparea reacțiilor teroriste implică o foarte bună cunoaștere operativă. Într-un Paris în care trăiesc nu mai puțin de 6,5 milioane de musulmani, posibile celulele teroriste “adormite” pot fi reactivate oricând, în funcție de mesajul dorit. Democrația Franței a fost atacată, însă măsurile imediate implică regândirea serviciilor de informații și, în mod deosebit, întărirea forțelor RAID și GIGN. Totodată, se impune redefinirea conceptului de securitate națională, aceasta având o dimensiune obiectivă și una subiectivă. Dimensiunea obiectivă presupune absența amenințărilor la adresa valorilor naționale, iar cea subiectivă presupune absența temerilor că aceste valori vor fi atacate.

Acțiune sau non-acțiune operativă?

Cronologia atentatelor din 7 și 8 ianuarie 2014 este foarte importantă pentru analiza intelligence. Acțiunea ușor pripită, potrivit multiplelor surse de informare deschise, a ridicat semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât serviciile de informații algeriene și-au informat partenerii de la Paris despre iminența unor atacuri teroriste comise pe teritoriul Franței. Un raport complet a fost înmânat serviciilor de securitate din Hexagon, în 6 ianuarie. Măsurile de prevenire au întârziat însă să apară.

În pofida declarațiilor președintelui francez Francois Hollande – “Franța a făcut față atacurilor teroriste” –, uciderea teroriștilor din Paris nu este o victorie. “Faptul că au fost uciși trei, contra a 17 civili și răniți grav, nu, nu este o reușită. În luptă au fost trupele speciale, poliția, jandarmii, serviciile speciale în schimb au o tradiție de care nu s-au ținut. Nu este deloc o victorie ce s-a întâmplat”, spune Costin Georgescu, fost director SRI.

Ce să înțelegem din toate acestea? Să fie valabilă teroria conspirațiilor? Să se urmărească împlinirea unor scopuri reclamate deja, precum crearea unei stări de spirit populare, de o amploare fără precedent, împotriva Islamului (totul a început cu mari demonstrații în Germania) pentru a se oferi justificarea unor noi invazii în țările arabe? Ori se dorește impunerea Legii Big Brother peste tot, în primul rînd în Franța, în numele intereselor superioare ale luptei contra terorismului?

Conexiuni surprinzătoare, alianțe și mezalianțe de indivizi-grupări-state, calvarul victimelor și frica viscerală a celor vizați, turpitudini instituționale și manipulări politice, toate acestea au făcut obiectul unor profunde analize inițiate de Jean Louis Bruguiere, cel mai cunoscut judecător antiterorist.

Cu aceeași capacitate de anticipare a riscurilor teroriste a fost și John O. Neil, șeful Departamentului Antiterorism din FBI, care nu a ezitat să spună că “americanii au o cultură slabă în privința pericolului Al Qaida”. Admonestat de un superior pe motiv că acordă prea mare atenție terorismului arab, acesta a demisionat din FBI. În timpul atacurilor de la 9/11 septembrie 2001, John O’Neil era șeful Securității de la World Trade Center. Acesta a murit în timpul operațiunilor de salvare de vieți omenești, în urma prăbușirii celor două turnuri. Ce se poate înțelege? Că nepăsarea, indiferența, lipsa de responsabilitate subminează sistemele nationale de securitate.

Terorismul a devenit o profesie

Combaterea terorismului este o sarcină de durată care presupune nu numai anihilarea teroriștilor, ci și căutări multiple, cooperare națională și internațională, înlăturarea sau măcar diminuarea cauzelor apariției continuității acestui fenomen, reducerea vulnerabilităților, încercarea de blocare a finanțării teroriștilor și a crimei organizate, informații multiple, sprijinul populației, dar și utilizarea unor tehnologii caracteristice biometrice, pentru o mai bună identificare a persoanelor cu preocupări în domeniu.

Trebuie avută în vedere și împiedicarea recrutării de noi adepți din rândurile indivizilor care au emigrat în SUA, UE, de mai multe generații, și care nu s-au integrat definitiv în aceste state, foști luptători din forțele armate ale statelor care au acționat în Afganistan, Irak, alte state unde și-au dezvoltate preocupările în acest domeniu și cunosc foarte bine metodele de intervenție. De reținut este și faptul că procesul de recrutare s-a internaționalizat și datorită internetului, la fel, pregătirea teroriștilor. Au apărut manuale de pregătire a teroriștilor, adresate chiar analfabeților.

Potrivit purtătorului de cuvânt al CIA, Ryan Trapani, CIA a aflat că Statul Islamic din Irak și Levant are între 20.000 și 31.500 de luptători pe teritoriul Irakului și Siriei, cifre bazate pe toate raporturile serviciilor de informații din perioada mai – august 2014. Printre aceștia se numără 15.000 de combatanți străini, inclusiv 2.000 de persoane din Occident.

Să învățăm să trăim cu teroriștii…

Din perspectiva ordinii internaționale, începutul de mileniu III a debutat abrupt și violent, printr-un cutremur politic de amploare planetară – atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Aceste evenimente au fost urmate, rapid, de alte acțiuni criminale, asemănătoare, în mai multe părți ale lumii, declanșând un proces de transformare profundă a mediului de securitate și generând consecințe ce afectează, pe termen lung și în profunizme, comunitatea internațională.

Societățile deschise, moderne, sunt mai ușor de penetrat, iar terorismul și haosul pot deveni o amenințare serioasă la adresa ordinii internaționale, dacă nu se iau măsurile corespunzătoare. O nouă ordine mondială s-ar putea să nu devină deloc o realitate, ci să rămână doar o aspirație, în special pentru cei ce trăiesc în noua ordine europeană. Ordinea postmodernă europeană se confruntă cu aceleași provocări ca și SUA, iar criminalitatea existentă în interiorul său are nevoie de lumea civilizată pentru a o prădui.

În 26 mai 2014, Consiliului Uniunii Europene i-a fost prezentat primul raport de evaluare și descriere a situației privind amenințările la adresa UE, Raportul M.A.D.R.I.D., care are la bază trei documente strategice : Raportul Europol de evaluare a amenințării reprezentată de criminalitatea organizată, Raportul Eurojust privind situația terorismului și evoluția acestuia și Analiza anuală a riscului efectuată de Frontex. Actualul document, referitor la situația în care se găsește UE, analizează amenințările specifice precum: terorismul, criminalitatea organizată, criminalitatea informatică, provocările la adresa controlului frontierelor, a protecției civile, infracționalitatea transfrontalieră, violența și, mai ales, corupția.

Considerații pentru mileniul III

• Teroriștii nu amenință doar Siria și Irak. Acțiunile lor se extind peste granițe, amenințând toată lumea, după cum avertiza ES Abdulrahman  I. Al Rassi, ambasadorul Arabiei Saudite la Bucuresti, în 2014.

• Problema teroristă pusă pe seama religiei sau a culturii este greșită și are mari șanse de a înrăutăți situația spunea Francis Fukuyama, în 2006.

• Democrația de tip occidental nu va fi o soluție pe termen scurt la problemele create de terorism.

• Puține lucrări științifice s-au încumetat să propună o abordare transdisciplinară a fenomenului islamului politic contemporan, care să avanseze o propunere de democratizare a lumii arabe “din interior”, fundamentată pe evoluțiile politice, sociale și ideologice contemporane, după cum spunea, în 2011, directorul SRI, George Maior.

• UE continuă să servească drept zonă pentru finanțarea, oferirea de logistică, de refugiu și recrutare pentru grupările teroriste care operează în principal în afara Europei. Aceasta se aplică îndeosebi, dar nu exclusiv, grupărilor teroriste turcești PKK și DHKP/C, grupărilor teroriste din nordul Caucazului și grupării libaneze Hezbollah, după cum se arată în Raportul TE-SAT, 2014.

Gilles de Kerchove, responsabil al UE din anul 2007, pentru combaterea terorismului, avertiza: „Ori cooperăm, ori viitorul va fi sumbru”.

General (r.) prof.univ.dr. Anghel Andreescu