Traumatologie Medico Legala

INTRODUCERE

Disciplina de Medicină Legală este înscrisă în planul de învățământ în cadrul disciplinelor cu caracter teoretico-aplicativ ca urmare a faptului că una dintre cele mai pregnante tendințe din domeniul social o reprezintă violența. Deși această tendință este o componentă a evoluției istorice a societății umane, începută cu expansiunea societății mondiale, se poate argumenta că medicina legală reprezintă o reală componentă a sistemului juridic contemporan.

Având în vedere angrenarea unui număr tot mai mare de avocați în procese care implică expertizele medico-legale, aceste cunoștințe sunt absolut necesare în exercitarea profesiei de avocat, procuror, judecător. În lupta ei pe cale științifică cu violența, obtuzia și ignoranța, medicina legală este o revanșă pe care știința o dă unor nonvalori, pentru afirmarea adevărului.

E corectat pentru cei de la drept. Dacă vreți să o publicați pentru fac. de medicină, copiați obiectivele și planul cursurilor + lucrări practice din raportul ARACIS.

Obiectivele cursului

Cursul își propune să prezinte studenților o serie de aspecte teoretice și practice privind activitatea de medicină legală pornind de la bazele conceptuale cu care operează această activitate. De asemenea sunt abordate o serie de aspecte legate de particularitățile expertizelor pe persoane vii, pe cadavre, de laborator și pe acte. Parcurgând această disciplină studenții își vor putea însuși modul în care medicina asigură punerea în practică a dreptății în cadrul proceselor civile și penale.

Competențe

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competențe generale și specifice:

1. Cunoaștere și înțelegere (cunoașterea și utilizarea adecvată a noțiunilor specifice disciplinei)

identificarea de termeni, relații, procese, perceperea unor relații și conexiuni în cadrul medicinei legale;

utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul medico-legal;

definirea / nominalizarea de concepte ce apar în activitatea de medicină legală;

capacitatea de înțelegere a conținutului expertizelor medico-legale.

2. Explicare și interpretare (explicarea și interpretarea unor idei, proiecte, procese, precum și a conținuturilor teoretice și practice ale disciplinei)

generalizarea, particularizarea, integrarea unor domenii medicale în procesul juridic;

realizarea de conexiuni între elementele medicale și cele de drept;

argumentarea unor enunțuri în fața procurorilor si judecătorilor;

capactitatea de analiză și sinteză în procesul de luare a deciziilor.

3. Instrumental-aplicative (proiectarea, conducerea și evaluarea activităților practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici și instrumente de investigare și de aplicare)

relaționări între elementele ce caracterizează activitățile procesului judiciar ce implică expertize medico-legale;

capacitatea de a transpune în practică cunoștiințele dobândite în cadrul cursului;

abilități de cercetare, creativitate în domeniul aplicațiilor în drept ale medicinei legale;

capacitatea de a soluționa litigii apărute în activitățile desfășurate în cadrul unei expertize medico-legale.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive și responsabile față de domeniul științific / cultivarea unui mediu științific centrat pe valori și relații democratice / promovarea unui sistem de valori culturale, morale și civice / valorificarea optimă și creativă a propriului potențial în activitățile științifice / implicarea în dezvoltarea instituțională și în promovarea inovațiilor științifice / angajarea în relații de parteneriat cu alte persoane / instituții cu responsabilități similare / participarea la propria dezvoltare profesională)

reacția pozitivă la sugestii, cerințe, sarcini didactice, satisfacția de a răspunde la întrebările clienților;

implicarea în activități științifice în legătură cu disciplina de medicină legală;

acceptarea unei valori atribuite unui obiect, fenomen, comportament, etc. conform legislației în vigoare;

capacitatea de a avea un comportament etic în fața clienților și pacienților;

capacitatea de a aprecia diversitatea și multiculturalitatea analizei probelor;

abilitatea de a colabora cu specialiștii din medicina legală.

Resurse și mijloace de lucru

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenților, precum și de material publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicații, necesare întregirii cunoștințelor practice și teoretice în domeniul studiat.

În timpul cursului, în prezentarea acestuia sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive și participative de antrenare a studenților pentru conceptualizarea și vizualizarea practică a noțiunilor predate.

Activități tutoriale se pot desfășura după următorul plan tematic, conform programului fiecărei grupe:

Tanatologie. Traumatologie generală (1 oră)

Traumatologie medico-legală (1 oră)

Accidente rutiere, arme albe și arme de foc, asfixii (1 oră)

Agenti fizici, mecanici, biologici (1 oră)

Medicina legală în infracțiuni sexuale, psihiatrie și întrerupere de pedeapsă (1 oră)

Expertizele în răspunderea medicală, expertiza ADN (1 oră)

Structura cursului

Cursul este compus din 10 unități de învățare:

Teme de control (TC)

Desfășurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei și acestea vor avea următoarele subiecte:

Tanatologie medico-legală (1 oră)

Expertizele pe persoane vii în dreptul civil și al familiei (1 oră)

Expertizele medico-legale psihiatrice și în pedeapsa cu închisoarea (1 oră)

Bibliografie obligatorie:

Perju-Dumbrava Dan. EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN PRACTICA JURIDICĂ. Ed. Argonaut, 1999.

Perju-Dumbravă Dan. RESPONSABILITATE MEDICALĂ. Ed.Hipparion, 2000.

Perju-Dumbrava Dan, Zaharie Toader. MEDICINĂ LEGALĂ – TEXT, IMAGINE; FILM. Ed. Argonaut, 2001 – 248 pagini text, 519 imagini , 53 filme, Editată și pe Compact-Disc.

Perju-Dumbrava Dan. MEDICINA LEGALA. Ed. Argonaut, 2006.

Perju-Dumbrava Dan, Martis Doru. CURS DE MEDICINA JUDICIARA SI LEGISLATIE MEDICALA. Ed Cordial Lex, Cluj-Napoca 2008.

Metoda de evaluare:

Examenul final se susține sub formă scrisă, pe bază de interpretări de cazuri, grile și subiecte în extenso, ținându-se cont de participarea la activitățile tutoriale și rezultatul la temele de control ale studentului.

Unitatea de învățare 1

Tanatologie

1.1. Introducere

1.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

1.3. Conținutul unității de învățare

1.3.1. Etapele morții

1.3.2. Clasificarea medico-legală a morții

1.3.3. Semnele morții

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

1.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 1

Tanatologia, a cărei denumire provine din limba greacă – thanatos=moarte, logos=studiu -, este un capitol al medicinei legale care se ocupă de studiul complex al morții, al mijloacelor ei de investigație și al tuturor proceselor legate de acest fenomen.

Definiția morții: Moartea este încetarea ireversibilă a funcțiilor vitale (respiratorii, circulatorii și a sistemului nervos central), cu încetarea consecutivă a metabolismului celular.

Etapele morții

Instalarea morții este un proces care survine progresiv, în etape succesive. Între viață și moartea biologică (reală) există stadii ntermediare, numite stări terminale.

Clasificarea medico-legală a morții

Din punct de vedere medico-legal, moartea este violentă, neviolentă și prin inhibiție.

Moartea violentă este moartea care se datorează acțiunii brutale și bruște a unor factori traumatici exteriori asupra organismului (mecanici, fizici, chimici, biologici).

Moartea neviolentă este moartea datorată unor cauze intrinseci organismului. Poate fi:

– patologică (prin boli acute sau cronice);

– naturală: rar, la vârste foarte înaintate prin uzura organismului, cazuri în care autopsia nu evidențiază o cauză evidentă tanato-generatoare.

Moartea prin inhibiție: survine prin acțiunea unui factor traumatic extern de mică intensitate care acționează asupra unei zone hiper-reflexogene, declanșându-se astfel un reflex inhibitor.

Din punct de vedere judiciar, moartea violentă poate fi: omucidere, sinucidere, accident, eutanasie, execuție.

Semnele de certitudine ale mortii: pot fi clasificate în:

– modificări precoce, care intervin în primele 24 de ore;

– modificări tardive, care intervin după 24 de ore,

Modificările precoce:

1) Răcirea cadavrului este determinată de oprirea circulației și metabolismului, cu pierderea consecutivă de căldură în mediul înconjurător. Răcirea cadavrului constituie pentru medicina legală un semn al morții reale și duce la stabilirea datei morții (valoare relativă).

2) Deshidratarea cadavrului este consecința încetării circulației sangvine și consecutivă evaporării apei.

3) Lividitățile cadaverice (petele cadaverice) sunt consecința încetării circulației sangvine și a migrării pasive a sângelui prin vase, spre zonele declive necomprimate (legea gravitației). Apariția lividităților are loc în mai multe faze.

4) Rigiditatea cadavrului este reprezentată prin contractura musculară cu înțepenirea (blocarea) articulațiilor.

5) Autoliza este o modificare distructivă precoce, sub acțiunea enzimelor proprii, prin creșterea activității hidrolazelor și inhibarea metabolismului oxidativ.

Modificările cadaverice tardive pot fi clasificate în:

1) Distructive:

a) Putrefacția

b) Distrugerea cadavrului de către animale

2) Conservative:

– naturale:

a) Mumificarea

b) Adipoceara

c) Lignifierea

d) Înghețarea

– artificiale:

a) Îmbălsămarea

b) Congelarea.

Concepte și termeni de reținut:

tanatologie;

agonie;

moarte clinica, biologica, aparenta;

semnele mortii;

lividitari cadaverice;

rigiditate cadaverica;

autoliza, putrefacție.

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care sunt formele agoniei?

Clasificati tipurile de moarte in medicina legala.

Care sunt semnele mortii?

Ce este rigiditatea cadaverica?

Care sunt etapele mortii?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Care sunt semnele mortii biologice?

Corp imobil;

Privire fixa si areflexie;

Lipsa pulsului si a respiratiei;

Nici unul dintre cele de mai sus.

3. Semnul de moarte biologica reprezentat de rigiditatea cadaverica este caracterizat prin:

Imobilitate corporala rezistenta la stimuli fizici si psihici;

Rezistenta activa la incercarea de mobilizare corporala;

Blocarea articulatiilor corpului;

Hiperactivitate psihomotorie.

4. Clasificarea medico-legala a mortii cuprinde si termenul:

Moarte biologica;

Moarte violenta;

Moarte aparenta;

Moarte clinica.

5. Care dintre următoarele semne nu reprezintă semne de certitudine ale morții:

Imobilitate a membrelor superioare si inferioare;

Hipersalivatie;

Racirea marcata a corpului;

Traseu izoelectric pe EEG.

Unitatea de învățare 2

Traumatologie

2.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 2

Traumatismul este datorat unui agent care acționează brutal asupra organismului, provocând ca o consecință a lui, îmbolnăvirea sau moartea.

Medicina legală studiază factorii traumatici: mecanici, fizici, chimici, biologici, psihici. Traumatologia mecanică se ocupă cu studiul efectului factorului traumatic mecanic asupra organismului.

2.3.1. TANATOGENZA ȘI LANȚUL CAUZAL

Tanatogeneza și lanțul cauzal vizează stabilirea legăturii ce există între traumatism și producerea morții.

Există :

1) Cauzalitate primară (directă):

A) necondiționată (imediată): traumatismul duce la complexul morfofuncțional generator al morții, fără existența unor verigi intermediare (exemplu: zdrobirea craniului, decapitări).

Cauze tanatogeneratoare primare necondiționate sunt:

1. zdrobirea, distrugerea organelor vitale;

2. asfixiile mecanice;

3. traumatismul cranio-cerebral cu leziuni meningo-cerebrale;

4. șocul traumatic;

5. șocul postcombustional;

6. leziuni vasculare cu hemoragie: anemie acută traumatică (localizată, generalizată), scăderea rapidă a TA, compresia organelor vitale prin extravazat sangvin; tot aici se include șocul hemoragic.

B) condiționată (mediată): traumatismul duce la complexul morfofuncțional generator al morții, dar se interpun factori condiționali:

-exogeni (factori de mediu, tratamente)

-endogeni (stări fiziologice premorbide).

2) Cauzalitate secundară (indirectă), care este întotdeauna condiționată: traumatismul duce la complexul morfo-funcțional care nu generează moartea, dar produce complicații generatoare de moarte.

Aspecte juridice în tanatogeneză

Cauze concuratoare în tanatogeneză

Diferențierea leziunilor vitale, din timpul vieții (când există reacție vitală) de leziunile post-mortem

Probleme medico-legale ale intenției, premeditării

Prioritate a morții: când există mai multe victime (accidente, catastrofe) se analizează constituția, îmbrăcămintea, rapiditatea proceselor cadaverice, gravitatea leziunii, sediul și intensitatea reacției vitale (elemente aplicate în aprecierile la comorienți).

Aspecte ale felului morții

2.3.2. LEZIUNILE PRIMARE

Leziunile primare se clasifica astfel:

I. Leziunile ale părților moi:

A. fără soluție de continuitate:

a) eritemul post-traumatic

b) echimoza

c) hematomul

d) hemoragiile difuze

B. cu soluție de continuitate

a) excoriația

b) plăgile

II. Leziuni osteo-articulare:

a. fracturi

b. luxații

c. entorse

III. Leziuni viscerale:

a. rupturi și striviri de organe

b. leziuni traumatice musculare

c. leziuni traumatice ale nervilor

d. leziuni traumatice ale vaselor sangvine

TRAUMATISMUL CRANIO-CEREBRAL (TCC)

TRAUMATISMELE BUCO-MAXILO-FACIALE

TRAUMATISMELE VERTEBRO-MEDULARE

TRAUMATISMELE GÂTULUI

TRAUMATISMELE TORACICE

TRAUMATISMELE ABDOMENULUI

TRAUMATISMELE MEMBRELOR

CĂDEREA ȘI PRECIPITAREA

LEZIUNILE ȘI MOARTEA PRODUSE PRIN MIJLOACE PROPRII DE ATAC-APĂRARE ALE OMULUI

Lovirea cu palma și pumnul

Lovirea cu piciorul

Leziuni produse prin mușcare

Concepte și termeni de reținut

echimoza, plaga, hematom

cauzalitate medico-legala

tanatogeneza

cadere si precipitare

leziune traumatica

arme proprii omului

Întrebări de control și teme de dezbatere:

Dați exemple de cauze tanatogeneratoare primare.

Cum explicați cauzalitatea secundară (indirectă?)

Care sunt leziunile primare?

Clasificați tipurile de traumatisme creanio-cerebrale.

Care sunt semnele căderii?

Ce este precipitarea?

Care sunt leziunile produse cu armele proprii omului?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Leziuni traumatice primare ale părților moi cu soluție de continuitate sunt:

a. hematomul;

b. hemoragia difuză;

c. plaga;

d. excoriația.

2. Nu este cauză tanatogeneratoare primară:

a. șocul traumatic;

b. șocul septic;

c. șocul postcombustional;

d. asfixiile mecanice.

3. Fracturile indirecte se pot produce prin:

a. îndoire;

b. apăsare;

c. tăiere;

d. smulgere.

4. Leziunile traumatice meningo-cerebrale specifice sunt:

a. dilacerarea cerebrală;

b. edemul cerebral;

c. comoția cerebrală;

d. contuzia cerebrală.

5. Numărul de zile de îngrijiri medicale necesar vindecării unei fracturi de oase nazale cu deviere este de:

a. 10-15 zile;

b. 15-20 de zile;

c. peste 20 zile;

d. peste 30 zile.

6. Caracteristicile leziunilor produse prin lovirea cu palma și pumnul sunt:

a. leziunile sunt deosebit de grave;

b. de obicei leziunile nu sunt grave;

c. nu pot produce moarte prin ihnibiție;

d. se pot solda cu hemoragie subarahnoidiană prin ruptură de anevrism cerebral.

Unitatea de învățare 3

Accidente rutiere. Expertiza in leziuni produse de arme albe si de foc. Asfixii mecanice

3.1. Introducere………………………………………………………….

3.2. Obiectivele și competențele unității de învățare……………………………………………………….

3.3. Conținutul unității de învățare……………………………………………………………………………….

3.3.1. Medicina legală a accidentelor rutiere…………………………………………………………………………………

3.3.2. Leziuni produse prin arme albe…………………………………………

3.3.3. Medicina legală a armelor de foc…………………………………………

3.3.4. Asfixii mecanice……………………………………………………………………………..

3.4. Îndrumător pentru autoverificare…………………………………………………………

3.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare

MEDICINA LEGALĂ A ACCIDENTELOR RUTIERE

1.Leziuni produse în cadrul accidentelor în care sunt implicate vehicule cu pneuri: Victimele sunt pietonii si persoanele din interiorul autovehicolului. Pietonul : mecanismele de producere a leziunilor sunt simple: lovire, proiectare, târâre, călcare și complexe: lovire-proiectare, lovire-proiectare-târâre, lovire-proiectare-târâre-călcare.

Mecansime:

a) Mecanismul de lovire și proiectare

b. Mecanismul de lovire proiectare-târâre-călcare

c. Leziunile de lovire – basculare – proiectare

d. Leziunile persoanelor din autovehicul

2.Leziuni produse în accidente în care sunt implicate vehicule fără pneuri (cu roți metalice): Apar politraumatisme cu leziuni multiple care imită mecanisme variate (plăgi produse cu instrumente spintecătoare, arme de foc etc. )

LEZIUNI PRODUSE PRIN ARME ALBE

1. Plaga tăiată:

1.1. Plaga liniară

1.2. Plaga în lambou

1.3. Plaga mutilantă

Complicații: datorită profunzimii se pot secționa vase mari ( rezultând hemoragii), nervi, ducând la tulburări neurologice, sau se pot produce infecții.

2. Plaga înțepată

3. Plaga înțepată -tăiată

4. Plaga tăiată – despicată

Consecințele leziunilor produse de instrumente tăietoare – înțepătoare – despicătoare: 1. hemoragii externe; 2. hemoragii interne; 3. secțiuni de viscere 4. leziuni de segment cranio – cerebral, vertebro – medular 5. complicații infecțioase 6. embolie aeriană .

MEDICINA LEGALĂ A ARMELOR DE FOC

1.Leziunile produse de proiectil (factorul primar al împușcării)

Leziunile depind de forța cinetica și de unghiul din care proiectilul acționează asupra corpului. Efectele proiectilului sunt: rupere perforare. înfundare. contuzie:

Orificiul de intrare al proiectilului

1. lipsa de substanță

2. inelul (gulerașul) de ștergere

3. inelul (gulerașul) de contuzie

4. inelul de imprimare

Canalul

Orificiul de ieșire al proiectilului

2.Leziuni produse de factorii secundari ai împușcării

2.1.gazele

a) acțiune mecanică

b) acțiune chimică

2.2. flacăra

2.3. funinginea

2.4. pulberea

3.Arme speciale

3.1. Arme de vânătoare:

3.2. Arme cu aer comprimat sau bioxid de carbon

3.3.Arme cu gaze

3.3.Arme cu țeavă retezată

3.5. Gloanțe speciale. Gloanțele explozive, etc.

4.Expertiza medico-legală în împușcare:

Tanatogeneza: în ordinea frecvenței este traumatismul cranio – cerebral (cu leziuni penetrante la nivelul creierului), hemoragii externe și interne, complicații septice locale și generale, șocul traumatic.

ASFIXIILE MECANICE

1.PARTEA GENERALĂ:

Asfixia definește ansamblul fenomenelor fiziopatologice consecutive privării bruște a țesuturilor de oxigen, cu creșterea consecutivă a bioxidului de carbon. Termenul este preluat din limba greacă (a = lipsă; sfigmos = puls).

Clasificarea medico-legala a asfixiilor:

1.Prin compresiune:

1.1.asupra căilor respiratorii: spânzurare, strangulare cu mâna (sugrumarea) sau cu lațul

1.2.asupra toracelui-abdomenului: compresia toraco-abdominală

2.Prin obstrucție:

2.1.a orificiilor respiratorii: sufocarea

2.2.a căilor respiratorii:

2.2.1.cu corp străin -solid sau lichid (înec),

2.2.2. cu aspirat (sânge, lichid gastric).

Examinări de laborator

2.Tanatogeneza

Tanatogeneza în asfixiile mecanice are următoarele patru mecanisme:

1. Anoxia acută (lipsa de oxigen)

2. Mecanism hemodinamic (comprimarea vaselor de la nivelul gâtului)

3. Mecanism neuro-reflex (comprimare zonei sino-carotidiene)

4. Luxația coloanei cervicale, cu ruptură disco-ligamentară (apare numai în spânzurare).

2.PARTEA SPECIALĂ:

2.1.Spânzurarea

Definiție: este asfixia mecanică prin compresia gâtului de către un laț, realizată prin greutatea propriului corp

Expertiza medico-legală are ca obiective:

– stabilirea morții prin asfixie;

-stabilirea formei asfixiei (existența șanțului de spânzurare)

-stabilirea tipului de spânzurare (completă,tipică)

-stabilirea circumstanțelor de producere: se ia în considerare poziția cadavrului, tipul de laț, accesul victimei la punctul de fixare al lațului, semnele de violență, aspectulvestimentației, bolile subiectului,eventuale mesaje-înscrisuri de la subiect.

2.2.Strangularea

Definiție: este asfixia mecanică realizată prin comprimarea gâtului cu un laț (respectiv cu mâna) care se strânge progresiv, cu mâna sau cu alte metode.

2.1. Strangularea cu lațul

2.2.. Strangularea cu mâna (sugrumarea)

2.3.Compresia toraco-abdominală

Definiție: este asfixia mecanică realizată prin împiedicarea mișcărilor respiratorii.

2.4.Sufocarea

Definiție: este asfixia mecanică prin ocluzie a orificiilor respiratorii, realizată cu mâna (direct , sau indirect, prin intermediul unor obiecte moi: pernă, fular, peliculă de material plastic) sau cu materiale pulverulente (pământ, nisip, cereale).

Juridic frecvență crescută o au omorurile, existănd însă și sufocări accidentale.

2.5.Obstruarea căilor respiratorii

Definitie: Este asfixia mecanică realizată prin obstrucția căilor respiratorii cu corpi străini solizi sau lichizi sau cu aspirate lichidiene (sânge, varsătură)

2.6.Înecarea

Definiție: este asfixia mecanică prin obstrucția căilor respiratorii în care aerul respirator este înlocuit cu un lichid. Este denumită hidrocuție de autorii francezi.

Tanatogeneza are ca mecanisme:

a) anoxia

b) spasm glotic reflex persistent.

c) reflexe inhibitoare ale inimii cu punct de plecare în mucoasa respiratorie sau în tegumente.

d) mecanism de alergie la frig: crioalergia.

Concepte și termeni de reținut

asfixii mecanice

alcoolemie

plagi impuscate

plagi injunghiate

mecanisme tanatogeneratoare

arme de foc

Întrebări de control și teme de dezbatere

Clasificati tipurile de asfixii mecanice?

Enumerati caracteristicile plagilor produse prin impuscare?

Care sunt diferentele dintre santul de spanzurare si cel de strangulare?

Ce este sufocarea?

Care sunt factorii individuali ce predispun la accidente rutiere?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Urmatoarele consecinte ale leziunilor produse prin obiecte taietor-intepatoare sunt corecte cu exceptia:

Hemoragii externe

Fracturi

Hemoragii interne

Secțiuni de viscere

2. Din punct de vedere statistic, cel mai mare număr al accidentaților rutieri sunt:

Pietoni

Conducatori auto

Pasageri

Nici una

3. Modificările de la orificiul de intrare datorate proiectilului, dinăuntru înspre înafară sunt corecte exceptand:

Lipsa de substanță

Inelul (gulerașul) de ștergere

Inelul (gulerașul) de contuzie

Prezența de substanta

4. Tanatogeneza în spânzurare este:

Anoxia anoxică (lipsa de oxigen)

Hemoragie interna

Accident vascular cerebral

Hemoragie externa

5. Sanțul de strangulare:

Are directie oblica

Are directie orizontala

Este incomplet

Prezinta amprenta nodului

Unitatea de învățare 4

Moartea prin agenti fizici si chimici

4.1. Introducere

4.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

4.3. Conținutul unității de învățare

4.3.1. Moartea prin agenti fizici

4.3.2. Moartea prin agenti biologici

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

4.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare

AGENȚII FIZICI

Agenții fizici capabili să determine leziuni medico-legale sunt energia electrică, frigul (hipotermia), temperatura înaltă (hipertermia), radiațiile calorice, radiațiile Roentgen și variațiile presiunii atmosferice.

1. ENERGIA ELECTRICĂ- Sub influența energiei electrice,leziunile și moartea sunt produse prin curentul electric (curent industrial, tehnic, casnic) și fulgerație (energia electrică naturală).

Curentul electric:

Electrocutarea

Fulgerația

LEZIUNILE ȘI MOARTEA PRODUSE PRIN FRIG

Acțiunea frigului se întâlnește mai frecvent la sugari, la bătrâni, sau la persoanele aflate în intoxicații alcoolice acute. Ea este:

1. locală

2. generală

LEZIUNILE ȘI MOARTEA PRIN TEMPERATURĂ ÎNALTĂ

Efectul leziunilor produse prin temperatură înaltă este de două tipuri: 1. Local – se produc arsuri care în funcție de grade și întindere pot avea repercusiuni asupra întregului organism 2. General – leziuni date de: a.supraîncălzirea corpului cu variantele: insolația, șocul termic sau b. boala arșilor (șocul post-combustional)

Arsurile

Șocul termic-socul combustional

Șocul cronic al arșilor

Expertiza medico-legală are ca obiective:

1. Determinarea naturii agentului termic

2. Demonstarea caracterului vital al arsurilor

3. Particularități

AGENȚII CHIMICI

TOXICOLOGIE GENERALĂ MEDICO-LEGALĂ

Intoxicația este starea patologică determinată de o substanță (toxic) care, pătrunsă în organism provoacă modificări organice și funcționale.

Obiectivele expertizei medico-legale sunt:

1 – stabilirea naturii, cantității și căii de pătrundere a toxicului: se practică examinări clinice, anatomo-patologice și toxicologice.

2 – stabilirea datei și orei aproximative a ingerării toxicului: se apreciază cronologia pătrunderii în organism a substanței bănuite că ar conține toxicul, a perioadei de acalmie, a simptomelor și duratei lor, a sindromului terminal și compararea datelor teoretice ale diferitelor forme de intoxicații.

3- determinarea factorilor ocazionali sau individuali care favorizează acțiunea toxicului.

4 – stabilirea unor elemente orientative privind forma medico-legală de intoxicație (crimă, accident, suicid).

5 – diagnosticul pozitiv de moarte prin intoxicație.

TOXICOLOGIE SPECIALĂ

1.Intoxicația cu oxid de carbon (CO

2.Intoxicația cu acid cianhidric și cianuri

3.Intoxicația cu arsenic

4.Intoxicația cu substanțe caustice acide prin ingestie

5.Pesticide – Intoxicatia cu parathion (E-605)

6.Sindromul faloidian din intoxicația cu ciuperci

7.Intoxicația cu alcool etilic

Beția patologică este o stare de confuzie mintală instituită după consumarea unei cantități scăzute de alcool, de un subiect cu tulburări de absorbție și reactivitate, cu amnezie retrogradă, săvârșirea unor fapte nemotivate și stare de depresie sau agitație psiho-motorie.

8. Intoxicațiile cu psihotrope – Intoxicația cu barbiturice

9. Intoxicațiile cu alcaloizi

10.Intoxicația cu morfină

11.Accidentele terapeutice medicamentoase: apariția lor este consecutivă creșterii arsenalului terapeutic și implică o partajare corectă a responsabilității. Există următoarele situații:

1. accidente transfuzionale,

2. accidente anestezice,

3. accidente prin confuzie,

4. embolii gazoase iatrogene.

Expertiza medico-legală trebuie să clarifice următoarele:

1. dacă s-a stabilit corect diagnosticul de boală și s-a indicat corect medicamentul față de diagnosticul precizat

2. dacă s-au respectat contraindicațiile medicamentului așa cum sunt ele statuate de normele terapeutice

3. dacă administrarea a fost corectă și urmărită în timp

4. dacă tratarea accidentului, odată produs, a fost corectă

5.problemă importantă este obligativitatea cercetării intoleranței sau alergiei la medicament (prin testări)

6. necesitatea consimțământului informat, ca drept al bolnavului.

Concepte și termeni de reținut

monoxid de carbon

hipotermie

bacteriemie

arsuri electrice

coma alcoolica

diagnostic diferential

Întrebări de control și teme de dezbatere

Clasificati moartea prin agenti fizici.

Lividitatile in intoxicatia cu monoxid de carbon.

Moartea prin intoxicatie cu ciuperci.

Care sunt fazele hipotermiei?

Doza minima letala.

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Efectele curentului electric sunt urmatoarele, exceptand:

Marca electrica

Edem electrogen

Scalpare

Leziuni distructive

2. Lividitățile cadaverice in hipotermie sunt de culoare:

Brune

Rosii carminate

Violacei

Verzui

3. In intoxicatia cu monoxid de carbon moarte apare la concentraii de:

15-25% HbCO

Peste 40% HbCO

Peste 60% HbCO

10% HbCO

4. Moartea in intoxicatia cu alcool apare la concentratii de:

1 g la mie

0,8 g la mie

2,5 g la mie

Peste 3 g la mie

5. Este semn specific pentru hipotermii:

Bloomberg

Giordano

James-Wood

Petele Vîșnevschi

Unitatea de învățare 5

Expertizele in infractiuni sexuale

5.1. Introducere

5.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

5.3. Conținutul unității de învățare

5.3.1. Virginitatea, violul

5.3.2.Expertiza deviatiilor sexuale

5.3.3. Expertiza impotentei sexuale

5.4. Îndrumător pentru autoverificare

5.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare

PROBLEME DE SEXOLOGIE MEDICO-LEGALĂ

1. VIRGINITATEA

Virginitatea se caracterizează prin stareaanatomică în care o femeie nu a consumat nici un act sexual normal vaginal. Pe plan social, ar însemna dovedirea castității. Himenul este o formațiune anatomică elastică, conjunctivo-vasculară, tapetată de un epiteliu, format prin răsfrângerea pliurilor vaginale în fața introitului. Există o mare varietate de tipuri, în funcție de formă, orificiu, dimensiuni, înclinație și particularități structurale.

2. VIOLUL

Sub aspect judiciar, organul de urmărire penală sau judecată, trebuie să dovedească latura subiectivă a infracțiunii de viol:

a) constrângerea;

b) imposibilitatea de apărare;

c) exprimarea liberă a voinței.

Expertiza medico-legală poate aduce probe care, coroborate, pot face dovada elementelor enunțate mai sus și sunt considerate esențiale în dovedirea violului. Sub aspect metodologic, se examinează victima, presupusul agresor și lenjeria acestora, eventual locul faptei. Prin examenul victimei, medicul legist poate face dovada existenței raportului sexual, existența unor leziuni traumatice care ar putea explica o constrângere fizică, depistarea unor afecțiuni patologice sau împrejurări care dovedesc imposibilitatea de apărare sau de exprimare liberă a voinței.

Examenul psihiatric poate demonstra în ce măsură, persoana în cauză are sau nu discernământul de a-și exprima liber voința în a accepta sau nu un contact sexual.

Dovedirea unui raport sexual și aproximarea datei când acesta s-a comis, se face prin examenul ginecologic al victimei. Pot exista două situații:

a) contact sexual cu o virgină, care va fi deflorată cu această ocazie, sau

b) contact sexual cu o femeie cu trecut sexual.

2.1.Demonstrarea constrângerii

Examenul agresorului

Examenul victimei

Examenul hainelor

2.2.Exprimarea liberă a voinței

Exprimarea liberă a voinței, în ultimă instanță, se referă la posibilitatea victimei de a accepta sau nu un act sexual.

a. Exprimarea liberă a voinței, sub aspect psihic, nu poate fi discutată la persoanele sub 14 ani, considerate prin lege fără discernământ.

b. Existența unei situații cu caracter temporar, care pune victima în imposibilitatea de exprimare liberă a voinței: ne referim aici, numai la situații care pot avea implicații medicale.

2.3.Imposibilitate de apărare:

Sunt incluse cazurile în care persoana violată este victima unui politraumatism -accident rutier, cataclism natural, împrejurări cu caracter temporal care îi fac imposibilă exercitarea efortului fizic.Tot aici intră situația victimelor handicapate, a debutului unor afecțiuni acute (infarct miocardic).

3. EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ A DEVIAȚIILOR SEXUALE

Formele deviațiilor sexuale și expertiza lor:

1. Etiologia deviațiilor sexuale este de obicei multifactorială

2. Legislația privitoare la deviații sexuale

3. Clasificarea deviațiilor sexuale este dificilă și controversată. O primă clasificare cuprinde:

a. Sodomia ratione modi – cuprinde raporturile heterosexuale deviante ca: masturbarea digitală reciprocă, felația, coitul anal, coitul interfesier, intermamar, cunilingusul etc.

b. Sodomia ratione sexus – cuprinde homosexualitatea masculină (pederestatie, uranism) și feminină ( lesbianism, tribadism, safism).

c. Sodomia ratione generis – satisfacerea instinctului sexual prin recurgere la animale (zoofilie, bestialitate).

d. Alte perversiuni: necrofilie, exhibiționism, algolagnie (sadism, masochism), voaierism, etc.

4.EXPERTIZA MEDICO -LEGALĂ A IMPOTENȚEI SEXUALE

Această formă a expertizei poate interesa atât bărbatul cât și femeia.

La bărbat, examinările se vor face diferențiat, ținând cont de formele impotenței: de coabitare sau de procreare.

Concepte și termeni de reținut

virginitatea

violul

impotenta sexuala

capacitate de coabitare

testul cu papaverina

deviatii sexuale

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care este clasificarea deviatiilor sexuale?

Care sunt elementele caracteristice ale leziunilor din viol?

Demonstrarea constrangerii in viol.

Care sunt cauzele tulburarilor de erectie la barbat?

Enumerati cateva tipuri de tulburari in dinamica sexuala la femei?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Tulburările de erecție nu pot avea ca si cauze:

Virozele respiratorii

Leziuni ale penisului

Traumatizarea psihicului în urma unui eșec sexual

Libidou crescut

2. Examenul lichidului spermatic se va face imediat după:

Masa

Somn

Masturbatie

Odihna prelungita

3. În demonstrarea constrângerii și exprimării libere a voinței, expertiza medicală poate avea un caracter:

Decisiv

Incert

Discutabil

Niciun rol

4. Virginitatea este definita prin:

a) Himen rupt

b) Himen integru

c) Disfuncții în realizarea actului sexual

d) Lipsa ciclului menstrual

5. Demonstrarea deflorării se face prin examenul:

Parazitologic

Ginecologic

Radiologic

Psihiatric

Unitatea de învățare 6

Expertiza pe persoane vii in dreptul civil si al familiei

6.1. Introducere

6.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

6.3. Conținutul unității de învățare

6.3.1. Expertize medico-legale in dreptul civil

6.3.2. Expertize medico-legale in dreptul penal

6.3.3. Expertiza medico-legala in filiatie

6.4. Îndrumător pentru autoverificare

6.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN DREPTUL CIVIL ȘI ÎN DREPTUL FAMILIEI

Expertiza medico-legală poate fi solicitată în dreptul civil sau în dreptul familiei, în vederea stabilirii respectării condițiilor de:

-contractare a unei căsătorii,

-de desfacere a căsătoriei,

-a precizării factorilor patologici de cuplu ce pot afecta homeostazia unui mariaj,

– a condițiilor medicale privind adopția, interdicția de cauză psiho-patologică,

– repararea prejudiciilor civile, în stabilirea sexului,

– în vederea inseminației artificiale,

-a stabilirii filiației dintre parentali și progeni.

1.Căsătoria

Îndeplinirea condițiilor necesare pentru încheierea căsătoriei:

a) Condiții privitoare la aptitudinea fizică:

1.) Diferența de sex

2.) Vîrsta legală pentru căsătorie

b) Condiții menite să asigure o căsătorie liber consimțită:

Din punct de vedere medico-legal, importantă este imposibilitatea alienatului și a debilului mintal de a încheia o căsătorie, considerându-se că aceștia nu au discernământul faptelor proprii.

c) Condiții privitoare la aptitudinea morală de a încheia căsătoria sunt cele care privesc bigamia, căsătoria între rude , căsătoria pentru motive de tutelă, înfiere, etc.

2.În situația desfacerii căsătoriei, medicina legală poate certifica, de la caz la caz:

2.1. Existența leziunilor corporale

2.2. Impotența de coabitare sau cea de procreere

2.3. Alienația mintală cronică, debilitatea mintală cronică sau existența unei boli grave și incurabile suferite înainte sau în timpul căsătoriei

2.4. Interdicția de a folosi unele drepturi civile se solicită în cazul afectării discernământului și se rezolvă după regulile metodologice generale ale expertizei medico-legale psihiatrice

3. Aspecte ale expertizelor în dreptul civil:

3.1. Repararea prejudiciilor civile rezultate din fapte penale se face în baza unei expertize medico-legale care evaluează gravitatea și întinderea acestor prejudicii.

3.2. Diagnosticul civil eronat al sexului, obligă la schimbarea sa, atunci când se constată o eroare de înregistrare datorată intersexualității. Conform Decretului 446/1966 art. 48, se va elibera un certificat medico-legal de constatare a sexului , în baza căruia vor fi rectificate actele de naștere.

3.3 Inseminația artificială este o procedură medicală de evitare a sterilității unui cuplu.

4. Expertiza medico-legală a filiaței:

Obiectivele sunt expertiza filiației față de:

– mamă -lipsa unui certificat de naștere, furt, schimb de copii etc.

– tată: a) tăgada de paternitate: bărbatul contestă filiația copilului născut în timpul căsătoriei (bărbatul este reclamant, copilul este pârât);

b) cercetarea paternității: copilul născut în afara căsătoriei, prin intermediul mamei este reclamant, bărbatul este pârât;

– ambii părinți: copii abandonați, schimburi sau furturi de copii, copii pierduți.

Probabilitatea de paternitate – se calculează pentru caracterele monogenice și poligenice plurifactoriale, atunci când excluderea nu a fost posibilă. Având în vedere frecvența genelor în populația generală, modul de transmitere se stabilește aplicând teoremele lui Bayes. Pentru caracterele monogenice se exprimă cifric, pentru dermatoglife logaritmic. Probabilitatea de 0, 998 confirmă paternitatea bărbatului în cauză; probabilitatea = 0, 980 este argument pentru excludere; zona de indecizie este cuprinsă între 0, 981 și 0, 997.

Cercetarea minisateliților de ADN (amprenta genetică) este metoda cea mai sigură de stabilire a filiației.

Concepte și termeni de reținut

expertiza medico-legala a filiatiei

desfacerea casatoriei

stabilirea sexului

inseminatie artificiala

varsta legala pentru casatorie

interdictia

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care sunt conditiile necesare pentru incheierea casatoriei?

Ce poate certifica medicina legala in situatia desfacerii casatoriei?

Care este metodologia stabilirii filiatiei?

Ce este probabilitatea de paternitate?

Ce semnifica inseminatia artificiala?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Expertiza medico-legală poate fi solicitată în dreptul civil sau în dreptul familiei, în vederea stabilirii respectării condițiilor următoare, exceptand:

Contractare a unei căsătorii

De desfacere a căsătoriei

Stabilirire a filiației dintre parentali și progeni

Efectuare a necropsiilor

2. Vârsta legală pentru căsătorie este:

Vârsta minimă este de 16 ani la bărbați și 14 ani la femei

Vârsta minimă este de 16 ani la bărbați și 18 ani la femei

Vârsta minimă este de 18 ani la bărbați și 16 ani la femei

Vârsta minimă este de 21 ani la bărbați și 16 ani la femei

3. Confirmă paternitatea bărbatului în cauză, probabilitatea de:

0, 998

0, 980

0, 981

0, 997

4. În situația desfacerii căsătoriei, medicina legală poate certifica, de la caz la caz urmatoarele, exceptand:

a) Impotența de coabitare

b) Alienația mintală cronică

c) Existența leziunilor corporale

d) Existenta intoxicatiei etanolice acute

5. Nu este impediment la casatorie:

Rudenia, înfierea, tutela, alienația

Diferenta importanta de varsta

Tutela

Alienatia

Unitatea de învățare 7

RĂSPUNDEREA MEDICALĂ

7.1. Introducere

7.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

7.3. Conținutul unității de învățare

7.3.1. Bazele juridice

7.3.2. Răspunderea penală

7.3.3. Răspunderea civilă și administrativă

7.4. Îndrumător pentru autoverificare

7.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 1

Jurisprudența medicală recunoaște mai multe tipuri de responsabilități:

a) responsabilitatea disciplinară este aceea care se rezolvă prin colegiile deontologice și care, pentru abateri etice, poate merge până la retragerea titlului de medic;

b) responsabilitatea administrativă se angajează pentru diferite deficiențe în funcționarea unităților sanitare;

c) responsabilitatea civilă, care poate fi:

– contractuală, care este specifică medicinei liberale desfășurată în cadrul cabinetelor particulare, bazată pe un contract de mijloace între medic și bolnav;

– delictuală, care este specifică practicării medicinei în unitățile sanitare de stat;

d) responsabilitatea penală, în cazul săvârșirii unor fapte prevăzute de legi penale.

Cele mai importante tipuri de responsabilități medicale sunt cea civilă și cea penală.

Afectarea integrității corporale sau a sănătății pacientului rezultată din defectuoasa practicare a profesiunii de medic atrage posibilitatea recuperării prejudiciilor civile, care se face în baza unei expertize medico-legale care evalueaza gravitatea sau întinderea acestor prejudicii. Se evaluează incapacitatea de muncă, infirmitatea, precum și prejudiciile estetice. Se recuperează judiciar atât pagubele efectiv produse, cât și veniturile nerealizate.

Responsabilitatea penală are ca temei juridic art. 1785, 176, 192, 196, 203 Cod penal.

Dovada culpei în penal revine acuzării, a cărei argumentație se bazează pe concluziile raportului de expertiză medico-legală, acesta efectuându-se în mod obligatoriu.

Consimțământul bolnavului la investigații și tratament decurge din drepturile sale la asigurarea sănătații și la informare, iar abținerea sa permite delimitarea următoarelor situații:

– în stări de urgență, asimilate unor stări de necesitate, când consimțământul nu poate fi luat de la bolnav, rude, se efectuează un consult medical și se intervine pe principiul că salvarea vieții justifică încălcarea consimțământului. Intervenția se justifică astfel printr-o stare de necesitate neimputabilă;

– în intervenții comune, neriscante, consimțământul se prezumă prin însăși prezentarea bolnavului la o unitate sanitară, motive psihologice de nealterare a încrederii bolnavului în medic opunându-se luării unui consimțământ expres sau scris;

– în intervenții riscante este necesar ca bolnavul să fie informat asupra riscurilor intervenției și să consimtă. Acordul bolnavului nu este un act de acoperire a medicului pentru eventualele prejudicii, ci un drept al bolnavului.

Responsabilitatea în asistența medicală de urgență. Urgența este definită ca o stare de necesitate ce pune în pericol viața sau sănătatea. Pericolul este prezumat deoarece nu se poate comenta și interpreta competența adresabilității care să permită medicului alegerea între a răspunde sau nu. Urgența implică deci obligația de răspuns, indiferent de specialitatea medicului și de condițiile sale de lucru, obligație echivalată juridic cu datoria de a da ajutor unei persoane aflate în pericol.

Responsabilitatea față de actul chirurgical se apreciază în funcție de următoarele criterii:

– în ce măsură s-a stabilit un diagnostic care să justifice necesitatea și oportunitatea intervenției;

– în ce măsură tratamenul preoperator a fost corect instituit;

– corectitudinea tehnicii operatorii, a anesteziei și reanimării, ca și a tratamentului postoperator;

– în ce măsură a fost recunoscut la timp accidentul și care au fost măsurile luate în vederea înlăturării lui.

Etapele expertizei medico-legale în analiza responsabilității medicale sunt:

1.Analiza materialului faptic cert din: actele medicale și declarațiile obținute, pentru reconstituire,

2.Evaluarea prejudiciului cauzat (grad de invaliditate, deces)

3.Raportul de cauzalitate între terapie și prejudiciu.

Responsabilitatea medicală mai poate fi implicată în :

-nerespectarea normelor de tratament, prescriere incorectă de medicamente, tratament necorespunzător, utilizarea medicamentelor, aparatelor, produselor biologice în alte condiții ca cele stabilite de lege, condiționarea îngrijirilor medicale de anumite elemente, precum și alte elemente încadrabile în articolele care au constituit partea introductivă a capitolului.

Concepte și termeni de reținut

responsabilitate medicală

asistentă medicala de urgență

responsabilitate disciplinară

responsabilitate administrativă

responsabilitatea civilă a medicului

responsabilitate penală a medicului

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care sunt infracțiunile privitoare la asistența celor în primejdie?

Care sunt principalele aspecte ale responsabilității medicale?

Care sunt situațiile în care accidentele survenite în timpul actului operator sunt imputabile medicului?

Care sunt etapele expertizei medico-legale în analiza responsabilității medicale?

Care sunt criteriile de determinare a responsabilității față de accidentul terapeutic?

Teste de evaluare/autoevaluare

Raspunderea civilă a medicului:

aprecierea prejudiciului se realizează se realizează în baza unei expertize medico-legale

medicul raspunde doar pentru prejudiciul realizat cu intenție

este întotdeauna antrenată răspunderea unității sanitare

medicul nu răspunde de activitatea defectuoasă a cadrelor medii din subordinea sa

Referitor la consimțământul informat al bolnavului este falsă următoarea afirmație:

stările de urgență justifică încălcarea consimțământului bolnavului

în intervențiile neriscante consimțământul se prezumă

în intervențiile riscante este necesar ca bolnavul sa fie informat

acordul bolnavului este un act de acoperire a medicului pentru eventualele prejudicii

Nu reprezintă un criteriu de determinare a responsabilității:

existența unui diagnostic precis stabilit al afecțiunii ce urmează a fi tratată

respectarea posologiei medicamentului administrat

luarea măsurilor de întrerupere a administrării produsului și de aplicare a unui tratament corespunzător în cazul apariției primelor manifestări de toxicitate

răspunderea este comună pentru tot colectivul de medici.

Nu sunt considerate imputabile accidentele grave intervenite în timpul unui act operator în următoarele situații:

când echipa operatorie, fără a fi constrânsă de urgența cazului, execută o intervenție chirurgicală în lipsa unor condiții optime de lucru

se poate depista o eroare de tehnică care nu a fost recunoscută la timp și pentru care nu s-au luat toate măsurile spre a fi înlăturată

în cazul în care nu există o indicație condiționată de un diagnostic corect, însoțită de o pregătire preoperatorie corespunzătoare

cand se execută o intervenție într-o situație de urgență de către un chirurg de altă specialitate.

Care dintre următoarele situații referitoare la responsabilitatea în asistența medicală de urgență este falsă:

urgența implică obligația de răspuns, indiferent de specialitatea medicului și de condițiile sale de lucru

obligația de răspuns echivalează juridic cu datoria de a da ajutor unei persoane aflate în pericol.

durata acordării asistenței de urgență ține până la dispariția oricărui pericol

refuzul de a răspunde la o chemare de urgență nu poate fi calificat juridic ca un cumul de infracțiuni.

Unitatea de învățare 8

EXPERTIZA ADN

8.1. Introducere

8.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

8.3. Conținutul unității de învățare

8.3.1. Bazele juridice

8.3.2. Răspunderea civilă și administrativă

8.3.3. Răspunderea penală

10.4. Îndrumător pentru autoverificare

8.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 8

Introducerea tehnicilor de genetică moleculară în medicina legală s-a făcut începând cu anul 1985 când A. Jeffreys a arătat că în structura ADN se găsesc familii de secvențe repetitive cu structură similară și că fiecare sistem este unic pentru fiecare individ. Aceasta metodă numită amprentă genetică (DNA fingerprinting, denumire dată de paraleleismul dintre multitudinea de benzi obținute prin genotipare și multitudinea desenelor liniare ce alcătuiesc o amprentă digitală) a dovedit că aduce mai multe informații pentru identificare decât toate metodele clasice la un loc.

Genomul uman reprezintă totalitatea informației genetice și este localizat în cromozomi, ca mărime este dat de totalitatea perechilor de baze ce compun moleculele de ADN. Alelele sunt forme alternative ale aceluiași locus genetic; fiecare din cele două alele sunt moștenite de la fiecare părinte. Markerii ADN reprezintă gene sau fragmente de ADN a căror localizare în genom este cunoscută. Profilul ADN se definește ca fiind totalitatea acelor caracteristici structurale ale materialului genetic care permit recunoașterea sau identificarea unui individ.

Bazele genetice și moleculare ale genotipării ADN.Genomul uman format din aproximativ 3,167 miliarde nucleotide este format din două regiuni: ADN intragenic (codant) și ADN extragenic (necodant). Regiunile codificante sunt caracterizate prin localizarea lor precisă într-o singură genă (reprezentând secvențe unice sau nerepetitive) cu rol în sinteza proteinelor identice sau izomere; reprezentând regiuni constante pentru fiecare specie. ADN-ul uman este format din 2 tipuri de regiuni: regiuni codante, care sunt comune speciei și regiuni necodante specifice fiecărui individ și acestor regiuni necodante i se adresează toate tehnicile de identificare genetică.

Reacția de polimerizare în lanț (PCR). Reacția de polimerizare în lanț (PCR polymerase chain reaction = reacția de polimerizare în lanț dezvoltată de Kary Banks Mullis în 1983 pentru amplificarea secvențelor de baze ADN folosind Taq-polimeraza) presupune amplificarea specifică a regiunilor hipervariabile ale ADN, astfel pornindu-se de la o cantitate foarte mică de probă ADN se ajunge la o cantitate corespunzătoare pentru genotipare. Reacția de polimerizare în lanț permite sinteza unor secvențe “țintă” de ADN cu ajutorul unui set de procese fizico-chimice dirijate enzimatic de Taq-polimeraza, care se repetă ciclic de un număr mare de ori. Rezultatul îl constituie mărirea exponențială a cantității de material genetic de interes (milioane de copii ale unei secvențe “țintă” de ADN).

Genotiparea STR – PCR. În practica medico-legală se utilizează doar sistemele STR–unilocus (adică acei microsateliți cu localizare unică în genom), formați din patru sau cinci perechi de baze cu potențial discriminatoriu ridicat (variabilitate înaltă în populație), lungimea redusă a fragmentelor amplificate (< 500 perechi de baze), rata mutațiilor scăzută și un număr minim de artefacte genetice (microvariante). În general, analiza a 4-6 loci STR este suficient pentru a compara două probe ADN. Locii ADN care fac obiectul unei investigații genetice medicale sau judiciare sunt denumiți conform unei nomenclaturi specifice, standardizate la nivel internațional(conform nomenclaturii propuse de HUGO (The Human Genome Organization implicată în Proiectul Genomului Uman, Int. J. Legal Med. (1997) 110:175-176).

Bazele de date ADN. Progresele tehnologice rapide înregistrate în domeniul genotiparilor judiciare având un suport informatic larg, au permis crearea de baze de date ADN. Introducerea reacțiilor PCR Multiplex (reprezintă obținerea complet automatizată a profilului genetic corespunzător unui individ într-o scurtă perioadă de timp prin extragerea și genotiparea a până la 16 markeri STR) și scăderea costului efectuării profilului genetic al unui individ constituie factori importanți care au contribuit decisiv la alcătuirea acestor baze de baze.

Aplicatii practice. Aplicabilitatea acestei metode în domeniul medicinii legale este foarte largă și este utilizată în mod curent pentru:

Identificarea suspecților pe baza probelor biologice recoltate de la locul faptei ;

Disculparea suspecților nevinovați;

Eliberarea inocenților din închisoare (astfel în perioada 1989-2003 în SUA au fost reabilitate 328 persoane dintre care 145 datorită retestării ADN iar în perioada 1999-2003, 50 % din reabilitări s-au făcut prin retestarea ADN);

Stabilirea filiației pe linie maternă sau paternă;

Identificarea rămășițelor umane rezultate în urma unor catastrofe sau atentate;

Stabilirea relațiilor de descendență biologică cu aplicabilitate în antropologie.

Concepte și termeni de reținut

amprenta genetica

profilul ADN

microsatelitii (STRs)

principiul PCR

indexul medico-legal

indexul infractorului.

Întrebări de control și teme de dezbatere

Definiți genomul uman.

Definiți reacția de polimerizare în lanț.

Care este procedura de codificare STR-PCR?

Care sunt aplicațiile practice a expertizei ADN?

Ce reprezintă indexul infractorului?

Teste de evaluare/autoevaluare

Genomul uman:

este format din 3 tipuri de regiuni

baza studiului amprentei genetice o constituie polimorfismul ADN

regiunile necondante sunt comune speciei

regiunile codante specifice fiecărui individ

Despre bazele de date ADN este falsă următoarea afirmație:

nu sunt aplicabile la scara larga

introducerea reacțiilor PCR Multiplex a contribuit la alcătuirea acestor baze dedate

premisa de la care se pornește în alcatuirea unei baze de date de interes judiciar este că anumite tipuri de infractori recidivează

bazele de date populaționale sunt formate din profiluri ADN anonime

Care dintre următoarele afirmații este falsă:

Indexul infractorului condamnat conține profiluri ADN derivate din probele de sânge recoltate de la indivizii condamnați pentru diferite delicte.

Indexul medico-legal constă în profiluri genetice derivate din probele prelevate de la locul crimei

Bazele de date populaționale sunt formate din profiluri ADN anonime și ajută laboratoarele internaționale în interpretarea statistică a rezultatelor obținute.

Când se obține un profil de la locul crimei și nici un suspect nu a fost identificat se cere indexul infractorilor condamnați și indexul medico-legal.

Aplicațiile practice ale bazelor de date ADN în medicina-legală nu se referă la :

Identificarea suspecților pe baza probelor biologice recoltate de la locul faptei

Disculparea suspecților vinovați

Eliberarea inocenților din închisoare

Stabilirea filiației pe linie maternă sau paternă.

Referitor la testele genetice nu este adevărat că:

evaluarea lor se face cu ajutorul termenilor de probabilitate

în evaluarea lor se folosește teorema lui Bayers

în practica medico-legală se utilizează doar STR – unilocus

în general analiza a 1-2 loci STR e suficientă pentru a compara două probe ADN

Unitatea de învățare 9

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ PSIHIATRICĂ

9.1. Introducere

9.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

9.3. Conținutul unității de învățare

9.3.1. Bazele juridice

9.3.2. Noțiuni, obiective, procedura expertizei

9.3.3. Suicidul. Moartea prin agenți psihici

1.4. Îndrumător pentru autoverificare

9.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 9

Definiția expertizei medico-legale psihiatrice: Este o cercetare complexă interdisciplinară având ca scop depistarea tulburărilor psiho-patologice și a influențelor pe care acestea le au asupra:

-capacității individului de a putea aprecia conținutul și consecințele actelor săvârșite și considerate antisociale,

-posibilității individului de a-și exprima liber voința în fața unui act pe care l-a deliberat și comis.

Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, sau nu putea fi stăpân pe ele.

Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în omor deosebit de grav precum și când organul de urmarire penală sau instanța are îndoieli asupra stării psihice a invinuitului/inculpatului. Expertiza se efectuează în instituții de specialitate. Organul de urmărire penală (cu aprobarea procurorului) sau instanța dispune internarea pe timpul necesar (se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organele de poliție).

Masurile de siguranță sunt reprezentate de:

a)obligarea la tratament medical

b)internarea medicală

c)interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, meserie sau o altă ocupație

d)interzicerea de a se afla în anumite localități

e)expulzarea străinilor

f)confiscarea specială.

Discernământul este facultatea psihică, capacitatea sau libertatea de a distinge între bine și rău, legal și ilegal, licit și ilicit, permis și nepermis, corect și incorect, util și inutil, și el se bazează pe o percepere și reprezentare a realității. Discernământul va fi abolit în psihoze (alienație) și în stările de abolire a conștiinței, consecutiv alterării psihicului în toate cele trei compartimente ale sale (funcțiilor de cunoaștere, afective și volitive).

Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice sunt:

1. Persoana prezintă sau nu tulburări psihice, cadrul nosologic de fond și diagnosticul stării actuale.

2. Excluderea simulării sau disimulării unei boli psihice.

3.Trăsăturile personalității subiectului și care sunt legăturile tulburărilor cu o predispoziție generală la acte antisociale și cu elementele constitutive ale actului infracțional.

4.Capacitatea psihică (exprimată în criterii medicale) în momentul expertizei și dacă individul poate fi cercetat/judecat.

5.Capacitatea psihică existentă în momentul săvârșirii faptei, apreciată prin:a ) reconstituirea psihopatologică a tulburărilor eventuale sau a modificărilor psihice în momentul respectiv, b) motivația faptei în determinarea ei (legătura și raportul de cauzalitate)

6. Aprecieri a) de ordin prognostic în evoluția tulburărilor psihice b) asupra gradului de periculozitate- actuale – în general (potențial infractogen)

7. Orientarea conținutului măsurilor: a) coercitiv-educative b) de siguranță de ordin medical care se impun în prezent pentru prevenirea, tratarea și reinserția socială.

Alcoolul: Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive. (art 29 C.P.). Beția patologică este probată de tulburări psihiatrice apărute după consum de cantități mici de alcool urmate de amnezie totală .Are durată mai mare ca beția obișnuită, apare la nealcoolici și conferă iresponsabilitate primului act antisocial comis.

Simularea. În cadrul simulării, pacientul pretinde că suferă de o boală pe care, în realitate nu o are, sau își provoacă artificial boli și/sau infirmități. Formele simulării sunt:

1. simularea propriu-zisă:

a. simularea unei afecțiuni neexistente: simularea de simptome subiective sau semne obiective;

b. crearea artificială de boli, infirmități (mergând până la automutilare)

2. agravarea existenței unei boli reale, dar a cărei simptomatologie este exagerată de pacient.

3. disimularea: ascunderea simptomelor unei boli reale.

Suicidul: constituie un fenomen autoagresional consecutiv unui impas existențial considerat ca situație fără ieșire. Astăzi, suicidul este considerat ca un act patologic , acest caracter fiindu-i conferit de faptul că apare la personalități fragile, că exprimă o disproporție între gestul ireversibil și motivația sa, deseori banală, precum și că mijloacele sunt deseori dure, fără a lăsa șansă eșecului, față de circumstanțe care sunt deseori netraumatizante. În suicid, cu cât motivația este mai banală, cu atât personalitatea este mai fragilă. Suicidul este un act patologic și pentru faptul că, frecvent, constituie un simptom de boală, iar tentativa exprimă adeseori debutul unor psihoze infraclinice.

Moartea prin agenți psihici: Este cunoscut din literatură faptul că o emoție puternică (negativă sau pozitivă) poate duce la moarte.

Mecanismele implicate sunt excesul de catecolamine și acțiunea cortexului, care, în urma unei emoții brutale, produc tulburări vaso-motorii în organe vitale, ducând la ischemie bulbară, hipotensiune și sincopă cardio-respiratorie .Frecvent, factorul psihic se suprapune peste stări favorizante, putând precipita accidentul patologic letal (boli cardiace-insuficiență coronariană, hipervagotonia, astm, etc).

Concepte și termeni de reținut

iresponsabilitate

măsuri de siguranță

discernământ

responsabilitatea minorilor

obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice

procedura și metodologia expertizei medico-legale psihiatrice

simulare

suicid

moartea prin agenți psihici.

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care sunt măsurile de siguranță prevăzute de CP?

Care sunt prevederile legislative ale CP referitoare la responsabilitatea minorilor?

Care sunt obiectivele exprtizei medico-legale psihiatrice?

Care sunt formele simulației?

Care sunt formele clinice de suicid?

Teste de evaluare/autoevaluare

1. Expertiza psihiatrică este obligatorie:

a) întotdeauna înaintea luării unei măsuri medicale de siguranță

b) în cazul omorului din culpă

c) în cazul făptuitorului ce nu a împlinit 14 ani

d) în caz de simulare.

2. Măsurile medicale ca măsuri de siguranță pentru bolnavii ce au comis acte antisociale sunt reprezentate de :

a) interzicerea de a părăsi localitatea

b) interzicerea de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, meserie sau altă ocupație

c) obligarea la tratament medical doar în condiții de detenție

d) obligarea la tratament medical în libertate sau în detenție.

3. Disimularea reprezintă:

a) simularea unei afecțiuni neexistente

b) crearea artificială de boli

c) agravarea unei boli reale

d) ascunderea simptomatologiei unei boli reale.

4. Beția patologică:

a) reprezintă o condiție agravantă a faptei

b) apare după consumul de cantități mari de alcool, pentru o perioadă îndelungată

c) conferă iresponsabilitate primului act antisocial comis

d) are durată mai scurtă decât beția obișnuită.

Comisia de expertiză medico-legală:

este compusă din 2 psihiatrii, un psiholog și un legist

este compusă din 2 medici legiști și 3 psihiatrii

poate dispune aplicarea masurilor de siguranță pe tot parcursul procesului penal

nu are ca obiectiv aprecieri de ordin prognostic în evoluția tulburărilor psihice.

Unitatea de învățare 10

EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN PEDEAPSA CU ÎNCHISOAREA

10.1. Introducere

10.2. Obiectivele și competențele unității de învățare

10.3. Conținutul unității de învățare

10.3.1. Bazele juridice

10.3.2. Obiectivele, procedura expertizei

10.4. Îndrumător pentru autoverificare

10.4. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unității de învățare 10

Pentru stabilirea stării de boală a persoanelor condamnate sau aflate în cursul desfășurării fazelor procesului penal se dispune efectuarea unei expertize medico-legale. Această expertiză se efectuează la solicitarea organelor de urmărire penală sau a instanțelor de judecată și constituie un mijloc de probă obiectiv cu privire la starea de sănătate sau de boală a persoanei examinate, astfel încât să se poată stabilii dacă din punct de vedere medical, subiectul:

– poate participa la desfășurarea fazelor procesului penal

– poate executa pedeapsa privativă de libertate la care a fost condamnat.

AMÂNAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNCHISORII

Amânarea executării pedepsei judecătorești se efectuează la cererea scrisă a judecătoriilor sau a tribunalelor județene. Amânarea executării pedepsei judecătorești se efectuează pe persoane condamnate, în stare de libertate. Aceasta este reglementată de art. 589 aliniatele "a" și "b" din Codul de Procedură Penală. Aliniatul "a" se referă la condamnații care suferă de boli care îi pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa închisorii. Aliniatul "b" se referă la condamnate gravide sau care au copii sub 1 an. Expertiza se efectuează întotdeauna în comisie. Din comisie fac parte:

– un medic legist,

– unul sau mai mulți medici de specialitate, în funcție de bolile de care suferă condamnatul,

– medicul penitenciarului sau medicul rețelei sanitare județene a Ministerului de Interne.

ÎNTRERUPEREA EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNCHISORII

Expertiza medico-legală este reglementată de art. 592 din Codul de Procedură Penală, în cazurile și condițiile prevăzute de art. 589 aliniatele "a" și "b". Problemele expertizei medico-legale se rezolvă identic cu cele specificate în capitolul "Amânarea executării pedepsei închisorii".

SUSPENDAREA URMĂRIRII PENALE

Expertiza medico-legală este reglementată de art. 312 din Codul de Procedură Penală. Suspendarea urmăririi penale se referă la persoane în stare de libertate și la persoane reținute în vederea cercetărilor.

SUSPENDAREA PROCESULUI PENAL SAU A JUDECĂȚII

Această procedură este reglementată de art. 313 respectiv art.367 din Codul de Procedură Penală. Expertiza în vederea suspendării se efectuează de o comisie formată dintr-un medic legist și unul sau mai mulți medici de specialitate, după caz.

Concepte și termeni de reținut

expertiza medico-legală de amânare a executării pedepsei închisorii

expertiza medico-legală de întrerupere a pedepsei închisorii

expertiza medico-legală de suspendare a urmăririi penale, a procesului penal sau a judecății

Întrebări de control și teme de dezbatere

Care sunt cazurile de amânare a executării pedepsei închisorii?

Care este componența comisiei de efectuare a expertizei de amânare a executării pedepsei închisorii ?

În ce cazuri poate medicul legist solicita instanței de judecată amânarea termenului de judecată?

Care este numărul de zile pentru care se poate cere această amânare?

Care este componența comisiei de efectuare a expertizei de suspendare a procesului penal sau a judecății

Teste de evaluare/autoevaluare

Suspendarea urmăririi penale:

este dispusă de organele de cercetare

este dispusă de procuror printr-o ordonanță

în comisia de efectuare a expertizei intră un medic din cadrul D.G.P

se aplică doar persoanelor urmărite în stare de liber

Amânarea executării pedepsei:

se dispune când o condamnată este gravidă sau are un copil sub 2 ani

cererea nu poate fi făcută de condamnat

nu vizează și pedeapsa detențiunii pe viață

cererea poate fi făcută de procuror

Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate:

medicul legist are dreptul de a solicita instanței de judecată o amânare de maxim 30 de zile a termenului de judecată

medicul legist are dreptul de a solicita instanței de judecată o amânare de maxim 60 de zile a termenului de judecată

din comisia de efectuare a expertizei medico-legale pentru amânarea executării pedepsei închisorii fac parte 2 medici legiști

sarcina prezentării deținutului pentru examinare revine instituției medico-legale în care se examnează

Din comisia de efectuare a expertizei medico-legale pentru amânarea executării pedepsei închisorii nu face parte:

un medic legist

unul sau mai mulți medici de specialitate

medicul penitenciarului sau medicul rețelei sanitare județene a Ministerului de Interne.

un psiholog

Care dintre următoarele afirmații este falsă:

instanțele de judecată vor pune la dispoziția comisiei toate actele medicale aflate la dosar

expertiza medico-legală de întrerupere a executării pedepsei închisorii se efectuează la cererea scrisă a judecătoriilor teritoriale sau a tribunalelor județene

expertiza medico-legală de amânare a executării pedepsei închisorii se efectuează de către un singur medic

sarcina prezentării deținutului pentru examinări revine penitenciarului.

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Unitatea de învățare 1: 1) d; 2) c,d; 3) c; 4) b; 5) a,b.

Unitatea de învățare 2: 1) d; 2) c,d; 3) c; 4) b; 5) a,b.

Unitatea de invatare 3: 1) b; 2. a; 3. d; 4. a; 5. b;

Unitatea de invatare 4: 1) c; 2. b; 3. c; 4. d; 5. d;

Unitatea de invatare 5: 1) d; 2. c; 3. a; 4. d; 5. b;

Unitatea de invatare 6: 1) d; 2. c; 3. a; 4. d; 5. b;

Unitatea de învățare 7: 1) a; 2) d; 3) d ; 4) d; 5) d.

Unitatea de învățare 8: 1) b; 2) a; 3) c; 4) b; 5) d.

Unitatea de învățare 9: 1) a; 2) d; 3) d; 4) c; 5) a.

Unitatea de învățare 10: 1) b; 2) d; 3) a; 4) d; 5) c.

Bibliografie obligatorie:

Perju-Dumbrava Dan,–EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ ÎN PRACTICA JURIDICĂ, Ed. Argonaut, 1999

Perju-Dumbravă Dan–RESPONSABILITATE MEDICALĂ–, Ed.Hipparion, 2000,

Perju-Dumbrava Dan, Zaharie Toader–MEDICINĂ LEGALĂ -TEXT, IMAGINE; FILM, Ed.Argonaut, 2001 – 248 pagini text, 519 imagini , 53 filme, Editată și pe Compact-Disc.

Perju-DumbravaDan–MEDICINA LEGALA, Ed. Argonaut, 2006, .

Perju-Dumbrava Dan, Martis Doru–CURS DE MEDICINA JUDICIARA SI LEGISLATIE MEDICALA, Ed Cordial Lex, Cluj-Napoca 2008 ,