Traumatisme la Nivelul Pumnului. Implicatii Terapeutice Si Functionale ale Tratamentului Ortopedico Chirurgical

=== 7fa94c54b0ba957159af2739c21066aae8a0c85a_374996_1 ===

REFERAT

TRAUMATISME LA NIVELUL PUMNULUI. IMPLICAȚII TERAPEUTICE ȘI FUNCȚIONALE ALE TRATAMENTULUI ORTOPEDICO-CHIRURGICAL

INTRODUCERE

Refereatul TRAUMATISME LA NIVELUL PUMNULUI. IMPLICAȚII TERAPEUTICE ȘI FUNCȚIONALE ALE TRATAMENTULUI ORTOPEDICO-CHIRURGICAL afectează toate vârstele cu precădere desigur pentru vârstele active iar pierderile de zile de muncă prin sechelele traumatice au ajuns pe locul II în lista cauzelor de incapacitate de muncă.

Ideea acestui referat a pornit de la faptul că asistența recuperatorie a pacienților traumatici acoperă azi o mare parte din capacitatea de lucru a serviciilor, secțiilor sau centrelor de recuperare medicală iar în majoritatea cazurilor eficiența acestei asistențe este foarte bună, refăcând capacitatea funcțională, iar de cele mai multe ori și pe cea de muncă a acestor suferinzi.

Durata recuperării funcțiilor pierdute este desigur foarte variată fiind în corelare cu tipul lezional, organul lezat, numărul leziunilor etc.

În general însă, durata este destul de prelungită, de ordinul săptămânilor și lunilor.Pacientul traumatic se reântoarce la domiciliu în stadii diverse de evoluție a zonei lezionate traumatic sau de etapă a asistenței. Astfel el poate reveni cu aparat gipsat, cu atelă amovibilă, fără imobilizare de segmente, obligat să rămână în repaus strict la pat sau putând să se deplaseze cu sau fără sprijin etc.

Evident abordarea asistenței recuperatorii în continuare va fi adecvată situațiilor respective.

Sechela traumatică poate afecta provizoriu sau definitiv capacitatea de muncă, pentru munca depusă anterior traumatismului, necesitând o schimbare a locului de muncă.Activitatea fizică a persoanelor traumatice trebuie să includă exerciții specifice adaptate la caz.

TRAUMATISME LA NIVELUL PUMNULUI

Pentru a aprofunda pe larg subiectul acestui referat , trebuie făcută o scurtă incursiune în ceea ce privesc traumatisme la nivelul pumnuluipentru a evidenția implicațiile terapeutice și funcționale ale tratamentului ortopedico-chirurgical.

Traumatismul pumnului este totalitatea tulburărilor pe plan atât local cât și general produse prin acțiunea unui agent voluntar a cărui forță depășește rezistența țesuturilor asupra cărora acționează producând luxații,fracturi entorse .

Fractura scafoidului .Ansamblul celor opt oscioare carpiene,formând un condil care se articulează cu radiusul,poate suferi leziuni variate,când traumatismul acționează asupra lui în mod direct,sau în mod indirect,ceea ce este frecvent.Acest masiv osos cuprins între radius și mână suportă violența traumatismului în cazul căderilor pe mână,și după împrejurări,poate să lezeze radiusul,să cedeze,el sau să fractureze și radiusul și carpul.Dintre oasele carpiene,cel mai frecvent fracturat este scafoidul.În cursul căderilor pe mână în flexiune dorsală,osul sefracturează de obicei în porțiunea sa mijlocie.

Tratamentul provizoriu la locul accidentării constă în imobilizarea mâinii și antebrațului pe o atelă din gips sau din lemn,antebrațul fiind apoi menținut într-o eșarfă prinsă de gât . Fracturile scafoidului trebuie imobilizate fără întrerupere până la consolidarea perfectă.

De obicei traiectul de fractură fiind în porțiunea mijlocie a osului,se găsește în planul articulației medio-carpiene și,prin aceasta,este supus acțiunii forțelor de forfecare,ceea ce duce la dificultăți în formarea calusului,mai ales că osul nu are periost.

Fractura se imobilizează într-un aparat gipsat care cuprinde mâna la nivelul pliului palmar inferior;baza degetului mare și antebrațul până sub cot .Poziția de imobilizare este cu pumnul în ușoară flexiune dorsală,iar policele în axul antebrațului,în opoziție moderată,pentru a permite prehensiunea cu celelalte degete.

Gipsul trebuie modelat în jurul pumnului și bazei policelui.Imobilizarea durează în medie 8-10 săptămâni.Dacă după acest timp controlul radiografic arată consolidarea fracturii,se îndepărtează imobilizarea,însă se va repeta radiografia după alte 3-4 săptămâni. (Aurel Denischi,Ion Ionescu,Valentin Neagu,Traumatologie Practică,pg.96,2007)

Fractura pumnului (radius).Fractura capului distal al radiusului cu deplasarea postero exterioară a fragmentului distal ( așa numita fractură Pouteau-Colles).

Corectarea deplasării este cheia succesului recuperării funcționale ulterioare.Aparatul gipsat trebuie aplicat cât mai strâns ( dar cu evitarea apariției edemului de stază) pentru a asigura contenția .Gipsul se aplică de sub cot până la capetele metacrpienilor .

Tot timpul se fac mișcări în MCF și IF ,mâna se ține ridicată.Durata,4-5 săptămâni; uneori se prelungește la 8 săptămâni .Recuperarea trebuie începută imediat .Pericolul algoneurodistrofiei este oricând posibilSechelele fracturilor pumnului sunt :●Durerea ● Edemul ●Redoarea articulară ●Scăderea forței musculare

Tratamentul ortopedic este indicat în fracturile fără deplasare sau cu deplasare minimă ,în fracturile ,,în lemn verde ,,

.Sub anestezie perfectă,în timp ce la braț se efectuează contraextensia (manual sau cu aparat) se aplică o tracțiune suficientă pentru a corija încălecarea (temporar chiar o hperalungire a membrului).

Tracțiunea izolată efectuată pe police permite acțiunea direct asupra radiusului, fapt pentru care atunci când executăm reducerea manuală,cu o mână se va tracțiunea policele,iar cu cealaltă ,restul degetelor ,antebrațul fiind în flexie de 900 .

Tracțiunea va fi prelungită și dulce,evitându-se extensiile brute.

Fracturile cu deplasare se va încerca reducerea ortopedică.Sub anestezie ,generală sau locală, în timp ce ajutorul face contraextensia,chirurgul exercită tracțiunea în lungul pumnului,imprimând mîinii o inclinație cubitală spre a îndepărta fragmentele osoase încălcate.

După obținerea îndepărtării se caută să se repună în contact fragmentele și de asemenea să se restabilească spațiul interosos spațiul interosos normal.

Cunoscând sediul fracturii deplasare al fragmentelor osoase, vom avea grijă cu fragmentul inferior să fie pus în același grad de supinație sau pronație ca și cel superior.

În acest fel se evită vindecarea cu decalaj al fragmentelor.

Se recomandă ca reducerea să se facă sub control radiografic .

Dacă reducerea nu reușește sau există interpunere musculară,se recomandă intervenția chirurgicală.

Fixarea cu placa cea mai eficientă ,deoarece impiedică rotația și reface curbura normal a osului .

Rupture musculară traumatic a pumnului.Rupturile incomplete se vindecă prin repaus.Imobilizarea și masajul favorizează resorbția hematomului și cicatrizarea.Rupturile complete ale mușchilor se tratează prin deschiderea focarului și sutura bonturilor muscular , urmată de imobilizare.

Prin sutura precoce se obține o cicatrice solidă.Astfel se previne impotența funcțională tardivă.

Tratamentzul chirurgical în plaga mușchilor constă în sutura precoce a mușchilor secționați complet și reconstituirea lor aponevrotice.Pumnul va fi imobilizat 2-3 săptămnâni în poziția de relaxare.

În plăgile contuze,musculare,se face debridarea,, largă și excizia fibrelor devitalizate , care nu contract când sunt apucate cu pensa.

Tratamentul local chirurgical se efectuează sub protecția reanimării și antibioterapiei contra șocului și infecției .

t

Luxațiile pumnului

●Luxația radio-carpiană .se produce în căderile pe mâna când condilul carpian,rupând ligamentele și capsula,se poate deplasa posterior și mai rar anterior

Tratament.La locul accidentării se imobilizează mâna și antebrațul pe o atelă din lemn sau gips și apoi se suspendă într-o eșarfă prinsă de gât.Ca în toate traumatismnele membrului superior,accidentatul se transportă în poziție șezândă sau se deplasează pe picioare .La nivelul spitalului, după controlul radiografic,se face sub anestezie reducerea manuală a luxației.

Bolnavul este culcat pe masa ortopedică și ,în vreme ce un ajutpor face o tracțiune pe mîna în poziția în care se găsește,medicul apălic\nd policele de la ambele mâinii pe condilul carpian deplasat ,îl împinge în jos și înainte ,dacă este o luxație posterioară ,sau în jos și apoi ,dacă este o luxație anterioară.

După repunere se mobilizează antebrațul și mâ’na ,lăsâd degetele libere într-un aparat gipsat pentru 15 zile . (Aurel Denischi,Ion Ionescu,Valentin Neagu,Traumatologie Practică,pg.89,2007)

●Luxația semiulnarului .Se întâlnesc mai frecvent la adulții care efectuează munci grele și, excepțional,la bătrâni și copii .Semilunarul fiind un os aproape cunciform,cu baza mare anterior,este în general ferit de deplasări posterioare.În schimb,o cădere cu mâna în,hiperextensiune,care rupe ligamentul anterior,face ca osul mare să alunece înapoia semilunarului și să-l expulzeze înainte,ca pe un sâmbure de cireașă,mai ales după ce ligamentul posterior se rupe.Când mâna revine la poziția normală,osul mare revine sub epifiza radială,iar semilunarul rămâne luxat anterior,cu suprafața sa concavă privind înainte .

Tratament.O dată leziunea diagnosticată,ea trebuie redusă cât mai repede.Sub anestezie locală sau generală,accidentatul fiind culcat pe masa ortopedică cu cotul în flexiune,se face o tracțiune pe degete,pentru a deschide spațiul dintre osul mare și radius.În unele cazuri,tracțiunea este suficientă pentru este suficientă pentru a reduce luxația semilunarului prin apăsarea acestuia de către tendoanele flexorilor.

Alteori,menținând tracțiunea pe degete și dând o poziție de flexiune dorsală mâinii,pentru a deschide anterior spațiul dintre osul mare și radius,medicul apasă cu policele ambelor mâini pe partea anterioară a osului luxat,împingându-l la locul său,în timp ce mâna este dusă din flexiune dorsală în flexiune palmară.

După reducere se face controlul radiologic și apoi se imobilizează într-un aparat gipsat cu pumnul în flexiune palmară de 40-45°.După o săptămână se schimbă gipsul,punând mâna în poziție fiziologică și rectitudine sau ușoară flexiune dorsală.Imobilizarea se ține în total 3 săptămâni,accidentatul făcând în acest timp mișcări active ale degetelor cotului.În cazurile vechi de luxație a semilunarului,manevra manuală simplă poate să nu reușească și,în această eventualitate,se poate recurge la tracțiunea tronsoasă bipolară,cu broșă Krschner trecută prin metacarpiene și olecran.

Cu ajutorul acestei tracțiuni,puternice,medicul poate reuși să repună osul luxat .În cazurile mai vechi și cu fenomene de compresiune nervoasă,trebuie să recurgem la reducerea sângerândă,sau chiar la extirparea semilunarului,abordând osul pe fața anterioară a pumnului . (Aurel Denischi,Ion Ionescu,Valentin Neagu,Traumatologie Practică,pg.91,2007)

Recuperarea are drept țintă menținerea mobilității pentru un timp cât mai lung cu putință.

. Nevoile educaționale pot să fie speciale și sunt determinate în egală măsură de abilitățile și de handicapul fizic al pacientului.Recuperarea afecțiunilor pumnului și implicit a sechelelor traumatice cere multă competență ,o asistență intensă și foarte îndelung,ca și o totală participare din partea pacientului.

Tratamentul ortopedic se face cu scopul corectării contracturilor patologice prin alungirea unor tendoane,consolidarea articulațiilor ,instabile,artrodeze (fixarea unor articulații ) sau transplantare de mușchi.Pentru a lupta împotriva  apariției deformărilor se recomandă kinetoterapia și ortezele.

Terapia fizicală presupune :

●măsuri de igienă ortopedică a articulațiilor și posturări disfuncționale ;

●electroterapie și hidroterapie antalgică și vasodilatatoare;

●mobilizări articulare fără încărcare și din suspendare și tehnica Cyrax;

●contracții izometrice ale musculaturii periarticulare ;

●tonifieri musculare specifice ,progresive și posturări funcționale

●masaj manual și umed decontracturant precedat de termoterapie .

Aceste orteze sau atele dinamice au și rolul de a crea unele posibilități de utilizare a mâinii în cadrul unor activități uzuale sau chiar profesionale.Există ,desigur,o mare varietate a acestor orteze,dar câteva au intrat în practica obișnuită recuperatorie:

●Orteza pentru mâna ,,căzută,,.Scopul este să mențină pumnul într-o dorsiflexie,permițând flexia și revenirea extensiei pumnului.Se utilizează deci în afectarea extensorilor pumnului ;

●Orteza pentru ,,mâna în gheară,, :scopul este de a preântâmpina hiperextensia MCF ,dar să lase posibilă flexia . (T.Sbenghe ,Recuperarea Medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor,pg254,1999)

Fizioterapia.Procedele fizioterapeutice ocupă un loc important în programele de recuperare a pumnului postraumatic,rămânând totuși mijloace adjuvante ale kinetoterapiei.Dintre cele mai utilizate procede de fizioterapie se pot aminti:

CUPRINS

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare trebuie să menționez faptul că literatura de specialitate menționează faptul că anual în lume ,75 % din traumatismele la nivelul pumnului sunt datorate accidentelor , indiferent de natura lor,din care 35 % lasă în urma lor serioase sechele care necesită tratament de recuperare.

Așadar cauzele fracturilor de tibie sunt multiple :

Agresiuni

Accidente casnice

Accidente sportive

Accidente prin căderi de la mari înălțimi

Accidente de circulație

Accidente de altă natură.

Aspectul clinic al traumatismelor la nivelul pumnului variază după natura,forța de impact și direcția de acțiune a agentului vulnerant,parametri care condiționează tipul și amploarea traumatismului.

În ceea ce privește îngrijirile de specialitate acordate pacienților cu traumatisme la nivelul pumnului ,așa cum s-a observat și în acest referat, pune în evidență faptul că, medicul trebuie să fie bine pregătit din punct de vedere profesional.

În concluzie , în cazul pacienților cu traumatisme la nivelul pumnului medicul ,trebuie să își concentreze atenția asupra fiecărui pacient de care răspunde, să cunoască pacientul, să știe , să asculte, să utilizeze puținele informații primite sau culese în interesul și pentru recuperarea acestuia.

Rolul medicului nu se rezumă doar la acordarea îngrijirilor de recuperare ci și la educația pacientului, pentru a preveni apariția complicațiilor sau a agravarea afecțiunii deja existente.

BIBLIOGRAFIE

GHE. MOGOȘ, ALEXANDRU IONCULESCU – Anatomia și Fiziologia Omului, Editia A – IV – A,București ,2006

GHEORGHE NICULESCU,MIRCEA IFRIM,SILVIU DIACONESCU-C hirurgia traumatismelor osteoarticulare-Editura Medicală,București ,2010

FIRMILIAN CALOTĂ,FANE GHELASE-Urgențe chirurgicale ,Editura Novus , Craiova , 2000

Prof.DR.GHE.SCHMITZER în colaborare cu DR.V.GRANCEA și Dr.I.ZISSU-Recuperarea medicală a membrelor, Editura Medicală,București, 2012