Tratatul Wohlthat

Planul ,,Wohlthat” – Acordul economic româno-german din 1939

Locul încheierii contractului

București

Data

23 martie 1939

Durata Tratatului

era de 5 ani și urma să fie aplicat provizoriu, până la ratificare, denunțarea

fiind condiționată de un preaviz de un an.

Scop :

promovarea rapoartelor economice între regatul României și Reichul German.

Viziune :

un tratat economic ,dar cu importanțe consecințe politice

,,Nu încape nicio îndoială că acordul întărește simțitor poziția

economică și odată cu ea și poziția politică a Germaniei”

Principii de bază :

– se urmărea întocmirea unui plan economic general pe mai mulți ani ,având

drept principiu echilibrarea schimburilor economice reciproce ;

– planul economic trebuie să țină seama de nevoile interne ale României,

precum și de necesitățile relațiilor economice ale României cu celelalte țări .

Părți implicate în semnarea contractului :

Helmuth Wohlthat- director ministerial;

Grigore Gafencu – ministrul afacerilor străine;

Ioan Bujou- ministrul economiei naționale;

Wilhelm Fabricius- ministrul Germaniei la București.

Istoric

În anul 1936 petrolul românesc juca un rol secundar pentru Germania .

Motivul era unul simplu : prețul petrolului românesc era cu 6% mai mare decât cel de pe

piața mondială ,taxele vamale percepute de autoritățile românești erau ridicate , instalațiile

românești de transbordare de la Dunăre erau învechite ,iar transportul de pe Dunăre se

făcea lent .

Izbucnirea războiului ,însă schimbă situația Germaniei și ea pierde sursa de aprovizionare de peste ocean ,mai puțin livrările din Uniunea Sovietică ,dar totuși,atunci,germanii se orientează către petrolul românesc .

În anul 1938 Cehoslovacia dispare de pe harta Europei ceea ce reprezintă o situație total nefavorabilă pentru România,ce avea comenzi de livrare de armament și un tratat de garantare reciprocă a granițelor .

Germania preia capitalul investit de Austria ,ce este alipită la Germania, și a Cehoslovaciei în România .

Germania face eforturi deosebite pentru a obține o poziție privilegiată în comețul exterior al României

Pe de altă parte România nu a putut fi manevrată cu atâta ușurință de Germania ,atât timp cât a existat o speranță pentru un spijin eficace în favoarea sa, din partea țărilor occidentale .

Totuși,Germania utilizează toată gama de metode extraeconomice , presiuni din partea funcționarilor germani, campanii de presă violente contra României,amenințări cu intervenție militară ,ultimatumuri și mai presus decât orice,șantajarea României cu problema integrității teritoriale,pentru care Germania a manevrat abil și eficace Ungaria și Bulgaria

În acest context guvernul român trebuie să semneze tratatul economic . Reprezentantul german dă în ziua de 23 martie un ultimatum categoric respingând propunerea română de a relua negocierile,astfel în acea după amiază se semnează tratatul economic româno –german .

Clauzele tratatului depășeau cadrul strict al relațiilor comerciale bilaterale, prevăzând în esență ,orientarea tot mai strânsă a economiei românești față de necesitățile germane

Negocieri

Totul a început când Carol al II-lea și-a dat asentimentul ,aprobând în februarie 1939 sosirea unei delegații germane la București pentru inițierea unor negocieri economice .

Runda I – 13-22 februarie 1939

Începe când delegații germani au avansat prevederile unui proiect de tratat ce convergeau spre subordonarea economiei României intereselor Reichului: adaptarea economiei românești nevoilor Berlinului, mai ales în ceea ce privea agricultura; dezvoltarea unei industrii germano-române de petrol; exploatarea în comun a resurselor subsolului românesc, a pădurilor și dezvoltarea unor industrii exportatoare în Germania.

Runda II – 10-15 martie 1939

Inițiată de partea germană, sub presiunea evenimentelor generale ce au premers intrării Wehrmachtului, adică a forțelor armate ale Germaniei naziste în Praga la 15 martie 1939. Propunerile prezentate de această dată de germani mergeau mai departe decât cele din februarie 1939, acum solicitându-se, de pildă, crearea unor întreprinderi economice mixte sau a unor unități economice germane în România, care să producă bunuri necesare Germaniei și să le exporte pe piața germană, zone libere în porturi etc. Delegația română a prezentat, în replică, așa-numitele contrapropuneri, care nu ascundeau faptul că pretențiile hitleriste depășeau cadrul strict economic admis pentru purtarea negocierilor.

Runda finala – 16 – 23 martie 1939

La 15 martie 1939 are loc ocuparea Cehoslovaciei de către hitleriști ,ce a servit cu prisosință delegațiiilor germani în cadrul rundei finale a negocierilor economice de la București pentru intimidarea autorităților române ,smulgându-le la sfâșit semnătura pe un acord economic valabil pe 5 ani .

Prevederile tratatului :

-echilibrarea schimburilor economice reciproce ;

-dezvoltarea și orientarea producției agricole românești ,mai ales a

furajelor,oleagenoaselor și produselor textile către industria germană;

-dezvoltarea silviculturii și industriei lemnului;

-furnizarea către România de instalații pentru exploatările miniere;

-crearea pe teritoriul României de zone libere și de instalarea în aceste zone a unor

întreprinderi industriale de construcții și comerț pentru partea germană ;

-livrări de armament către România;

-conlucrarea între sistemele bancare dintre cele 2 țări ;

-acordarea de spijin guvernamental către societățile ce se vor implica în

concretizarea diferitelor prevederi ale tratatului ;

-dezvoltarea industriei agricole și înființarea de noi industrii ;

-înființarea unei societăți mixte româno – germane care va urma să aibă ca principal

domeniu de activitate extragerea și valorificarea petrolului cu executarea unui

program de foraj și prelucrarea țițeiului ,dar și calcopritei și a minereului de crom,

mangan și bauxită ;

-înființarea de întreprinderi comerciale și industriale ;

-construirea unei zone libere de antrepozite și instalații de transbordare pentru

navigația germană ;

-conlucrarea cu băncile germane în scopul finanțării diferitelr afaceri;

-livrări de mașini și de instalații germane exploatări miniere din România.

Scopul României :

România dorea obținerea de concesii de ordin politic ,garantarea frontierelor

naționale ,o colaborare în domeniul militar pentru completarea armamentului ,în special

în aviația militară și constituirea industriei de armament pe baza germană.

Scopul Germaniei :

Singurul lucru pe care îl mai dorea era petrolul ,,pentru a se asigura” , dincolo

de retorica gazetărească angajată în sublinierea rolului Germaniei de partener economic

aproape dezinteresat; ba chiar aceasta era interesată și de grâul românesc . Mai era

interesată de o mărire a importurilor de lemn și diferite minereuri

Armand Călinescu – 14 martie 1939 spunea că ,,pentru germani economicul e

important și decisiv ,iar politicul element de șantaj […] . Noi vrem să ne asigurăm frontierele

și plătim”

România,spre deosebire de celelalte state balcanice deține produse petroliere

ceea ce sporește gradul de interes al Germaniei ,angajată pe calea războiului și care până în

1940 își acoperă 50% din nevoia de petrol din SUA ,Mexic și alte zone care în cazul unui

război cu Franța și cu Anglia nu mai puteau fi folosite .

Ținând seama de experiența primului război mondial când la retragerea spre

Moldova românii au distrus mare parte a instalațiilor petroliere din zona Prahovei ,Germania

va urmări să obțină controlul asupra petrolului românesc ,dar nu pe calea unei ocupații

militare . Nu putem pune în discuție nici o ocupare pe cale pașnică ,căci în 1939 capitalul

german deținea doar 1% din investițiile străine în România și atunci rămâne calea presiunilor

politice,a izolării internaționale sau a reaprinderii tensiunilor de la granițele țării .

Ce spune România :

Guvernul român spune că acesta reprezintă un act politico – diplomatic care a

pus capăt presiunii germane .

De asemenea,pe 1 aprilie 1939 Armand Călinescu afirmă : ,,Țin să spun că dacă

am făcut acordul economic cu Germania a fost numai pentru a câștiga timp și pentru unele

avantaje economice și nu pentru a ne apropia politic de Germania” , în ,,Însemnări politice”

Ce spun istoricii germani :

Andreas Hillgruber ,istoricul german renumit ,spune că „în ciuda marii

importanțe economice a acordului româno-german, România a rãmas pânã în timpul

rãzboiului între marile fronturi politice care se conturau” . Motivul este unul simplu :

România ,în paralel cu acest tratat pe care l-a semnat ,încerca să obțină solide garanții

fraco-britanice,a căror publicare ,la 13 aprilie ,este întâmpinată cu satisfacție la București .

Avantajul adus României :

Analizând avantajul pe care acest tratat l-a adus României ,constatăm că există

mai multe păreri. Uniii spun că prin prisma cifrelor ,acesta este cu mult mai mare decât cel al

Germaniei ,iar alții că dincolo de retorica gazetărească, România ar fi avut mai mult de

câștigat dacă respecta întru totul clauzele tratatului.

– România câștigă o piață permanentă care plătește bine.

– Își asigură colaborarea unui partener cu multă experință economică ,cu o

înaltă tehnică și cu mult spirit de organizare . Andreas Fritz Hillgruber ,un

cunoscut istoric german ,ne spune chiar că „în ciuda marii importanțe

economice a acordului româno-german, România a rãmas pânã în timpul

rãzboiului între marile fronturi politice care se conturau” .

– Totodată ,colaborarea cu o economie avansată ,cum era cea a Germaniei,

favoriza acumularea de cunoștințe tehnice și de utilaj de înaltă calitate .

– În urma investițiilor germane ,în infrastructura și instituțiile publice,România

realiza un import de capital necesar unor investiții care nu puteau fi asigurate

cu resurse proprii.

Avantajul adus Germaniei:

– Avantajul de bază pe care îl obține Germania, este în mod cert controlul pe

care îl dobândi-se în ceea ce privește economia românească ,ce se va face in timp

– În ceea ce priveste industria,Germaniei o vizează pe cea metalurgică română ,în

sensul că ea nu dorea să aibe concurență la produsele sale .

– Dorința ei va duce astfel la neutralizarea metalurgiei,două mari societăți românești,

Reșița și Malaxa,fiind acaparate de aceasta .

Cum era văzut :

Litvinov – comisarul pentru Afaceri străine al Uniuniunea Rebublicilor

Sovietice Socialiste,pe 29 martie 1939 îi spune lui Nicolae Diana ,ministrul României la

Moscova că prin respectivul tratat s-ar putea ca pericolul unei agresiuni fasciste să se apropie

de frontiera Sovietică și oferind garanție pentru informațiile sale privind existența unor

clauze secrete care ar fi prevăzut asigurarea integrității granițelor României către Germania,a

întrebat : ,,Cu ce preț” .

Persoana care reprezintă, în anumite situații, conducerea țării, pe lângă

Guvern și care are, în această calitate, puteri depline,respectiv Plenipotențiarul român a

răspuns că acordul cu Germania este strict economic și nu conține în sine nici un fel de

drepturi pentru Germania ,pe care România le-ar acorda altor țări iar în legătură cu

recunoașterea granițelor și apărarea integrității teritoriale a precizat că acestea ,,trebuie să

fie ținta oricărui stat”

Cum este văzut :

Ziarul ,,Deutche Allgemine Zeitung” din 29 martie 1939 prezintă o sinteză a avantajelor pe care tratatul le prezenta pentru cele două țări .

A fost interpretat mai recent ca acordând o largă posibilitate de opțiune

Guvernului de la București ,un debușeu economic pentru România și o emancipare

de sub tutela anglo – franceză .

Consecințe:

Deși societățile din România ,ce controlau exploatările petroliere erau conduse de persoane ce se opuneau pătrunderii capitalului german în România ,la presiunea Germaniei ,în 29 mai 1939 este semnat pactul petrolului ,prin care România dă petrol Germaniei și în schimb primește armament .

Vor apărea probleme în privința transportului petrolului românesc în

Germania ,mai ales după 1941,datorită faptului că pe timpul iernii Dunărea îngheață și devine impracticabilă pentru o perioadă lungă de timp ,calea ferată peste Carpați nu avea decât o singură linie ,vagoanele cisternă românești nu puteau fi scoase în afară țării .

Germania a propus construirea unei conducte de transport pentru petrol de la Ploiești, la Giurgiu ,iar pe 21 iulie 1941 aceasta va fi construită sub supravegherea CFR ,condiție pusă de autoritățile române .

Pe lângă faptul că tratatul duce la mărirea considerabilă a influenței germane în economia românească ,acesta a constituit și baza de plecare a colaborării economico – financiare româno –germane ,pe baza căruia au fost ulterior semnate : Acordul de credit – 4 decembrie 1940, Planul de colaborare pe 10 ani ,Protocolul din 17 ianuarie 1942, Protocoalele din 17 noiembrie 1942 și 2 februarie 1943 .

Consecințele comerciale intre România și Franța și dintre România și Marea Britanie ,semnate la 31 martie,respectiv la 11 mai 1939 aveau în primul rând semnificația unor contramăsuri politice . Ele făceau parte din strategia franco –britanică de a evita intrarea României sub dominația Germaniei .

Astfel ,concomitent cu Acordul economic româno – german ,România a păstrat relațiile sale tradiționale și democrațiile occidentale până la începutul războiului ,între cele două mari fronturi politicodiplomatice care se confruntau .

Trebuie remarcat că România și-a respectat obligațiile pe toată durata acestor acorduri, în timp ce Germania urmărea să obțină mai mult fără a da nimic sau foarte puțin,în schimb. Astfel plățile între cele două state se făceau în baza sistemului clearing ce fusese stabilit încă din 1935 între ele. În ansamblu,acest sistem însemna comerț în compensație, dar dacă schimburile nu sunt echilibrate, adică exportul unui partrener este mai mare ca importul, el devine neechivalent, deci trebuie să înceteze, ori în relațiile comerciale cu Germania, el era neechivalent.

Concluzii :

Așadar,după cum zicea și Martin Victor Răzvan „semnarea Tratatului a

însemnat pentru economia românească un adevărat succes. Această colaborare rezolvă

problema excedentului de produse agricole. Totodată, protocolul cu pretențioasa economie

germană obligă la acumularea de cunoștințe tehnice și de utilaj de înaltă calitate. Prin

investițiile făcute cu infrastructura și instituțiile publice, România realiza un import de capital

necesar, pe care cu resurse proprii nu l-ar fi obținut.”

Cum ar fi dacă tratatul ar fi fost semnat acum ,după 76 de ani

Fără îndoială că mijloacele prevăzute în tratat pot fi folosite acum mai bine, însă este nevoie de un discipol dornic de învățătură și care să fie capabil de dezvoltare asupra căruia să se facă simțite efectele pedagogice. Însă această viziune trebuie mai întâi analizată în mod corect. Întreaga dezvoltare istorică pasivă de până acum a României vorbește împotriva unei posibilități de acest fel. Cunoscătorii țării ne asigură că populația României nu este una ambițioasă și că în mod oriental-slav se mulțumește cu astâmpărarea foamei în loc să se străduiască să își asigure toate cele necesare

Bibliografie

www.ziarulnatiunea.ro