Tratarea Tusei cu Siropuri

CUPRINS

Introducere

Capitolul I-TUSEA

I.1 Anatomia aparatului respirator.Generalități

I.2 Tusea-clasificare, simptomatologie

Capitolul II-SIROPURI

II. 1.Definiție.Avantaje.Clasificare

II.2 Prepararea siropurilor

II.3 Alterari și conservare

II. 4 Criterii de calitate

II. 5 Prevederi conf. FRX-sirupuri

Capitolul III-TERAPIA TUSEI

III.1 Siropuri expectorante

III.2 Siropuri antitusive

III.3 Preparate oficinale

III.4 Fitoterapie.Siropuri

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Am ales tema ,,Tratarea tusei cu siropuri,, deoarece am observat că în locul comprimatelor și al capsulelor care au un gust amar, sunt preferate cu usurință siropurile, mai ales cele aromatizate.

Siropurile sunt utilizate din cele mai vechi timpuri. Încă din antichitate ele erau utilizate de către chinezi, indieni, egipteni, arabi și perși. La început ca edulcorant pentru siropuri era folosită mierea. După obținerea zahărului din trestie de zahăr de către chinezi, mierea a fost mai puțin utilizată în acest scop. În secolul IV î.H., zahărul este adus în Europa, apoi, în1746 A.S: Markgraf descoperă că zahărul se poate obține și din sfeclă de zahăr. Cuvântul „sirop” provine din cuvântul arab „schirab” – care inseamnă poțiune, băutură

CAPITOLUL I

TUSEA

I.1 Anatomia aparatului respirator.Generalități

Aparatul respirator este format din trei părți:

căile respiratorii superioare

căile respiratorii inferioare

și plămâni

Figura 1-Aparatul respirator

Căile respiratorii superioare

Nasul – este o formațiune mediocefalică , cu dublu rol – respirator și olfactiv. Aerul insipirat prin nas ajunge ‚în plămâni. Mucusul vâscos și perii aflați în nas au rol de filtrare a impurităților din aer. La om prin inspirație sunt folosite nările alternativ, permițănd astfel regenerarea mucoasei nazale.

Cavitatea nazală – este impărțită in două cavități denumite fose nazale, de un perete numit sept nazal. Fosele nazale comunică cu exteriorul prin narine, iar cu faringele prin 2 orificii largi care se numesc meaturi narofaringiene. Cavitatea nazală este captușită cu o mucoasă foarte vascularizată și împarțită în 2 regiuni: mucoasa olfactivă care se află în partea superioară și mucoasa respiratorie, care se află în partea inferioară.

Faringele – este un organ musculos căptușit cu o mucoasă, care reprezinta locul de încrucișare a căii respiratorii cu cea digestivă. Faringele este delimitat în partea superioară de cavitatea bucală prin baza limbii, amigdale, arcul palatin, iar de cavitatea nazală de coanele nazale. Ieșirea postero-ventrală din faringe se realizează pe de o parte prin laringe continuat cu trahea, iar pe de altă parte prin esofag.

Căile respiratorii inferioare

Laringe – este un organ cartilaginos, căptușit cu o mucoasă în interior, asezat între laringe și trahee. Laringele, pe lânga faptul că are rol de protejare a căii respiratorii, este și un organ al fonației. În faringe sunt situate coardele vocale.

Epiglota – este un cartilaj elastic care împiedică pătrunderea alimentelor în plămâni, în momentul înghițirii

Trahee – este un conduct fibrocartilaginos care continuă laringele, așezat înainte de esofag și terminat în torace la nivelul vertebrei a 5-a toracale prin două ramuri de bifurcație numite bronhii. Traheea are o lungime de 11-13 cm și un diametru de aproximativ 2 cm.

Plămânii

Plămânul – este un organ pereche cu rol în respirație, care furnizează oxigen întregului corp și elimină dioxidul de carbon din sânge.

Bronhiile – sunt 2 canale ce transportă aerul între trahee și plămâni

Bronhiole – sunt ramificații ale bronhiilor în lobul pulmonar, care se termină cu alveolele

Alveole pulmonare – sunt saci care se umplu cu aer și la nivelul cărora se face schimbul de oxigen cu dioxid de carbon. Fiecare plămân conține aproximativ 300 milioane de alveole

I.2 Tusea

Tusea este un act reflex voluntar sau involuntar, care apare ca o reacție a organismului de apărare, prin care sunt îndepartate secrețiile patologice și alte produse străine din căile respiratorii. Tusea este cel mai întâlnit simptom în majoritatea bolilor acute sau cronice ale aparatului respirator.

Clasificarea tusei.Simptomatologie

În funcție de productivitatea tusei, poate fi:

tuse uscată

tuse productivă urmată de expectorație,

Din punctul de vedere al evoluției, poate fi:

tuse acută

tuse cronică.

Din punctul de vedere al duratei poate fi:

tuse rară

tuse permanentă

După timpul de apariție tusea este:

matinală,

vesperală,

nocturnă,

continuă.

După circumstanțele de apariție poate fi:

tusea care apare la efort

tusea care apare la o anume poziție.

Tusea uscată, apare cel mai des și poate determina accidente hemoragice sau pneumotorax spontan, de asemenea această tuse poate duce la apariția infecțiilor, poate produce insomnie și epuizarea fizică a unei persoane, poate duce la creșterea presiunii în circulația pulmonară. Tusea uscată poate fi stopată cu antitusive (dextrometorfan, codeină etc.).

Tusea umedă, sau productivă, ajută la eliminarea mucusurilor din căile respiratorii. Tusea productivă nu trebuie oprită, deoarece sputa trebuie eliminată.

Tusea uscată

Tusea uscată sau tusea neproductivă, nu este urmată de expectorație și are un zgomot sec. Tusea este scurtă durată, se repetă, este foarte iritativă și mai ales obosește bolnavul, producându-i insomnii.

Tusea uscată este prezentă în tabloul clinic de inceput al virozelor respiratorii acute virale sau bacteriene. Apare și în afecțiuni pleurale, tuberculoza pulmonară incipientă, fibroză pulmonară, neoplasm bronșic, tumori mediastinale, adenopatii traheobronșice, iritație subdiafragmatică, otite medii. În plus, tusea uscată este prezentă și în debutul bolilor eruptive, în special rujeola.

De multe ori tusea uscată se întâlnește și în insuficiența cardiacă, precum și în anevrism de aortă și pericardită. La copii, de xemplu, dacă apare o tuse uscată, care se instalează brusc și nu răspunde la tratament poate indica a unui corp străin ,care a ajuns aici prin inhalare accidentală. De asemenea, la adulți și bătrâni, o tuse uscată care s-a instalat lent și treptat și care nu răspunde la tratament arată existența unui cancer bronșic.Câteodată tusea uscată poate fi și o tuse nervoasă, sau o tuse de obișnuință sau intenționată.

Figura 2- Tusea seacă

Tusea productivă

Tusea productivă se mai numește și tuse umedă, este tusea care este urmată de expectorație, cu apariția vâscozităților. Are un zgomot umed și apare din cauza mucusurilor din aparatul respirator. Acest fel de tuse arată prezența unei afecțiuni a aparatului respirator, cu prezența mucusului, exsudare sau transsudare alveolară.

Figura 3- Tusea productivă

Adesea inițial tuse este seacă, iar în următoarele zile apare o tuse umedă.Sunt însă și bolnavi care au o stare generală nu tocmai bună, care au mucozități foarte mari la nivelul căilor respiratorii, dar pe care nu le elimină prin tuse.

Tusea productivă poate sta și la baza bolilor de origine cardiacă. La bolnavii cardiaci, tusea productivă duce la transsudare bronho-alveolară și la aparițiaunei iritații a mucoasei bronșice cu hipersecreție bronșică.

Tusea răgușită

Tusea răgușită mai este denumită tuse surdă,sau tuse stinsă și are o intensitate foarte mică. Ea apare din cauza inflamației sau infiltrația corzilor vocale.Această tuse este frecvent întâlnită în afecțiuni ale laringelui care afectează corzile vocale

Tusea afonă

Tusea afonă apare în paralizia corzilor vocale sau în bolile distructive ale corzilor vocale care nu se mai pot închide complet sau în situațiile în care curentul de aer este insuficient de puternic pentru a pune în vibrare pereții glotei.

Tusea lătrătoare

Tusea lătrătoare – ca un lătrat -este foarte zgomotoasă. Această tuse apare din cauza unui edem al laringelui și al glotei și al spasmelor mușchilor laringieni în afecțiunile inflamatorii laringiene fără leziuni distructive sau compresiuni ale traheii și bronhiilor în procese mediastinale.

Apare, de obicei, în accese, mai ales la copii mici, în laringita striduloasă. La copii și adolescenți apare și în urma unor adenopatii mediastinale, iar la adulți în procese mediastinale cu compresiuni produse de ele pe trahee și bronhii.

Tusea cântătoare

Tusea cântătoare apare în accese formate din secuse succesive urmate de inspirație profundă și zgomotoasă, se întâlnește în tusea convulsivă.

Tusea bitonală

Tusea bitonală este compusă din două feluri de zgomote, unul bronșic și unul glotic. Este cauzată de o pareză de coardă vocală provocată de iritația și paralizia nervului laringeu recurent, cel mai adesea cel stâng.

Tusea cavernoasă

Tusea cavernoasă are un zgomot ca de metal, care dă senzația de gol. Această tuse este întâlnită atunci când în parenchimul pulmonar există o cavernă cu diametrul de cel puțin 6 cm, care este drenată de o bronhie liberă, care se comportă ca o cutie de rezonanță, vibrând și amplificând tusea. Se mai întâlnește de asemenea siîn tuberculoza pulmonară cavernoasă, neoplasmele pulmonare ulcerate și în pneumotorax.

Tusea chintoasă

Tusea chintoasă se mai numește și tusea în accese sau tuse măgărească și apare în accese paroxistice și se caracterizează printr-o succesiune de expirații întrerupte de inspirații profunde.

Tusea măgărescă apare foarte des și în tuse convulsivă, atunci când sunt corpi străini inhalați, traheobronșită alergică, sau în procese compresive mediastinale pe conductele traheobronșice, afecțiuni respiratorii banale, fistulă esobronșică, spasmofilie sau în cazul purtătorilor unei adenoidite.

Tuse matinală

Tusea matinală este tusea care apare numai dimineața și este de obicei este însoțită de eliminarea secrețiilor acumulate în cursul nopții. Noaptea se adună secreții la nivelul bronșiilor, a cavităților din plămâni și a rinofaringelui, iar dimineața, după ce bolnavul schimbă poziția, secrețiile vor irita zonele tusigene și vor declanșa accesul de tuse.

Tusea matinală este frecvent întâlnită la bolnavii cu afecțiuni respiratorii care au secreții abundente: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), abces pulmonar, rinofaringită cronică, faringite secretante,etc. În bronșiectazii tusea de dimineață duce la eliminarea de spută mucopurulentă în cantitate mare; după care, în timpul zilei tusea apare mai rar iar cantitatea de spută se reduce semnificativ.

Tuse vesperală

Tusea vesperală apare în general seara, după orele 17-18 și este însoțită de creșterea temperaturii. De obicei apare în tuberculoza pulmonară.

Tuse nocturnă

Tusea nocturnă apare numai noaptea și trezește bolnavul din somn.De obicei este de origine cardiacă (insuficiență ventriculară stângă, valvulopatii mitrale, endocardită septică subacută, HTA) și apare din cauza acumularii secrețiilor bronșice în timpul nopții. Mai rar este de origine respiratorie, sau în reflux gastro-esofagian.

Tuse diurnă

Este tusea care apare ziua. Este o tuse pe fond psihic care de obicei dispare complet în timpul nopții.Se întâlnește în staări psihoemoționale, sau în nevrozele astenice și apare ca o tuse iritativă caracteristică: apare ziua, în preajma unor evenimente legate de traume psihice sau de stări tensionate psihice și întotdeauna dispare noaptea. La persoanele care muncesc pe timpul nopții, apariția tusei se inversează, ea apărând noaptea iar ziua, dispare. Dacă persoana respectivă merge în concedii, în acea perioadă tusea încetează.

Tuse provocată de natură

Tusea este provocată de factorii care ne înconjoară: umiditate, ceață, polen, praf, acarieni etc și de obicei se întâlnește în astm bronșic, hiperreactivitate bronșică.Această tuse poate fi provocate de: fân, paie, cereale contaminate (plămânul de fermier), cereale și făină contaminată (pneumonita morarilor) etc.Tusea apare și după inhalarea unor substanțe toxice sau iritante,sau fum de țigară.

Tuse de efort

Tusea de efort apare apare după efectuarea unui efort fizic. Apare în boli ale căilor respiratorii superioare (faringite, laringite), în boli cronice ale aparatului respirator (astm bronșic, hiperreactivitate bronșică, bronșită cronică, emfizem pulmonar, etc.), cât și în cele cardiovasculare decompensate sau în curs de decompensare (apare staza pulmonară și congestia mucoasei bronșice): insuficiență cardiacă stânga, HTA. În general tusea de efort care apare la temperaturi scăzute se întâlnește în astm bronșic, hiperreactivitate bronșică.

Tuse pozițională

Tusea pozițională apare în funcție de așezarea pe o anumită parte a bolnavului sau de schimbarea poziției corpului. De obicei persoanele care se aăsează în poziție de decubit drept sau stâng, tușesc și expectorează mult.

Tusea de decubit

Tusea de decubit (poziție orizontală a corpului) apare și în bolile de insuficiență cardiacă stânga și reflux gastro-esofagian.

Tusea ca simptom-semnal

Tusea ca un simptom de alarmă apare în timpul unei puncții pleurale făcută în scop diagnostic sau evacuator, la bolnavii cu pleurezie. Aceasta apare datorită iritării mecanice a pleurei viscerale, care poate avea ca urmare crearea unor reflexe cardiace inhibitorii, cu sincopă sau moarte subită. Dacă în timpul puncției alte simptome cum ar fi tusea, vertijul, slăbiciune fizică sau tulburări de vedere, aceasta trebuie abandonată.

CAPITOLUL II

SIROPURI

II.1 Definiție.Avantaje.Clasificare

Definiție

Siropurile farmaceutice sunt soluții de zahăr, care conțin substanțe medicamentoase sau aromatizante, destinate administrării interne.Această definiție dată în „Farmacopeea Romană, editia X” este foarte generală.Cuvantul ,,sirop,, provine din cuvintele arabe ,,schirab, siraph,, care înseamnă poțiune.

Siropurile sunt forme farmaceutice cunoscute din cele mai vechi timpuri.Înainte de cunoasterea zahărului , mierea era mult mai folosită ca îndulcitor.Odată cu descoperirea zahărului din trestie, prepararea siropului din miere a fost abandonată.

Avantaje

Deși siropurile sunt forme farmaceutice vechi, ele sunt și azi foarte frecvent folosite, datorită avantajelor pe care le prezintă:

se pot administra cu ușurință

pot conține substanțe medicamentoase

datorită conținutului mare de zahăr permit conservarea în timp a substanțelor dizolvate

maschează gustul neplăcut al unor substanțe medicamentoase, făcând mai ușoară administrarea

au valoare nutritivă datorită conținutului de zahăr

prezintă o biodisponibilitate foarte bună

sunt utilizate cu succes și în pediatrie

Clasificare

Siropurile se pot clasifica după mai multe criterii.

După modul de preparăre , siropurile se împart în două grupe:

siropuri obținute prin dizolvarea zahărului, la rece sau la cald, in apa, sucuri de fructe, soluții medicamentoase, soluții extractive apoase sau alcoolice;

siropuri obținute prin amestecarea siropului simplu cu soluții aromatizate sau în soluții extractive alcoolice ( tincturi, extracte)

După modul de întrebuintare, care depinde de proprietățile terapeutice ale componentelor, siropurile pot fi :

siropuri aromatizante sau corectoare de gust, folosite pentru corectarea gustului și a mirosului neplacut al medicamentelor.Acestea nu conțin substanțe medicamentoase, ci substanțe aromatizante.Uneori servesc ca vehicule apoase.Tot din această categorie face parte și siropul simplu, care se folosește de multe ori drept corector de gust, sau ca vehicul la preparărea unor forme farmaceutice lichide, respectiv la preparărea altor siropuri medicamentoase și aromatizante.

Siropuri medicamentoase, care au acțiune terapeutică bine definită; conțin substanțe medicamentoase active și sunt folosite ca atare ( sirop de hipofosfați compus, sirop de iodură sau clorură feroasă) , fie că intră în compoziția unor poțiuni, infuzii, decocturi

( sirop balsam de Tolu, sirop de codeină)

După acțiunea terapeutică pot fi

Expectorante

Tonice

Purgative,etc

II.2 Prepararea siropurilor

Siropurile se prepară după două metode generale:

prin dizolvarea zahărului în apa sau în diferite soluții medicamentoase (sirop simplu, sirop balsam de Tolu)

prin amestecarea siropului simplu cu soluții medicamentoase (sirop de clorhidrat, codeina,sirop de tiocol etc) sau cu soluții extractive alcoolice ( sirop de opiu, sirop de Belladonă)

folosind amestecuri pulbere, bolnavul prepară ex tempore siropul respectiv,adăugând o anumită cantitate de apă.Se obțin siropuri cu antibiotice,sulfamide,cu o stabilitate mai mare.

Prepararea siropului prin dizolvarea zahărului într-un vehicul apos

Prepararea siropului prin dizolvarea zahărului într-un vehicul apos presupune următoarele faze:

-dizolvarea zahărului în apa sau alt vehicul apos

-aducerea la concentrația, respectiv la densitatea prescrisă

-clarificarea și filtrarea siropului

Pentru prepararea siropurilor după această metodă este necesară pregatirea prealabilă a vehiculului, exceptând siropul simplu, la care vehiculul este apă.Zahărul folosit la prepararea siropurilor trebuie să îndeplinească condițiile prevazute de farmacopee.Este preferabil zahărul cubic care este mai pur.

Cantitatea de zahăr care intră în compoziția siropurilor este de 64% pentru siropul simplu și de 54-64% pentru celelalte siropuri medicamentoase, cu excepșia siropului de eter care este cel mai diluat (41.6% zahăr).Este foarte important să se respecte concentrația de zahăr indicată, deoarece soluțiile diluate de zahăr constituie un mediu favorabil pentru microorganisme.Soluțiile concentrate dimpotrivă , împiedică dezvoltarea acestora.

Dizolvarea zahărului în vehicul se poate face

la rece

la cald.

Dizolvarea la rece

Dizolvarea la rece se aplică mai ales ân cazurile ân care caldură este nefavorabilă substanțelor dizolvate în vehicul (esență de flori de portocal, hipofaosfați).Dizolvarea zahărului la rece , pe lângă faptul că exclude alterarea principiilor active, împiedică totodată și descompunerea parțială a zaharozei provocată de caldură.Sub acțiunea căldurii, o parte din zaharoză suferă o hidroliza și zahărul reducator rezultat (glucoza și levuloza), având o solubilitate mai redusă, se poate separa din soluție.Glucoza și fructoza , fiind medii mai prielnice pentru pentru organisme, pot favoriza alterarea siropului prin fermentare.Descompunerea zaharozei în timpul încălzirii poate merge până la carmelizarea ei, mai ales dacă nu se respectă condițiile de preparare prevazute în farmacopie.

Prin dizolvarea la rece a zaharozei are loc numai o ușoară hidroliză, care este mai pronunțată în cazul siropurilor acide, deoarece ionul A acționează ca un catalizator.Metoda de preparare la rece a siropurilor prezintă unele dezavantaje.Nu în toate cazurile rezultă siropuri limpezi, mai ales dacă zahărul folosit nu este destul de pur, sau în cazul în care vehiculul folosit este un suc de fructe sau o soluție extractivă vegetală, care conține substanțe balast în special de natură albunoidă. Acestea din urmă , fiind în stare coloidă, nu pot fi îndepartate prin simpla filtrare, fără intervenția căldurii.Asemenea substanțe , prin faptul că imprimă siropurilor un aspect apalescent, mai pot provoca și fermentarea acestora.

Un alt dezavantaj constă în faptul că atât operația de dizolvare a zahărului cât și operația de filtrare a siropului decurg foarte încet. În acest fel, dacă nu conține peste 60% zahăr, preparatul este exclus contaminării cu microorganisme , care prin enzimele pe care le conțin, pot provoca fermentarea siropurilor.Acest inconvenient se poate remedia prin adăugirea unei substanțe conservate în vehiculul folosit la preparare.’’Farmacopeea Română , editia X’’ admite adăugarea de 0.50 grame % p. Hidroxibenzoat de metil.

Procedeul cel mai simplu de dizolvare la rece consta in agitarea energica a amestecului de zahăr cu vehiculul până la dizolvarea completa, intr-un flacon bine inchis si de o capacitate de doua ori mai mare decat volumul siropului care se prepară. Acest procedeu se aplica la preparărea cantităților mici de sirop, până la 2000 gr.Un alt procedeu de preparăre la rece, care nu necesita agitare, este dizolvarea per descensuu.După acest procedeu, zahăroza se pune intr-un sac de panza sau de tifon si se suspenda in vehicul, mentinandu-l la suprafata lichidului dizolvat.Zahăroza se dizolva treptat, si, după dizolvarea completa , se scoate sacul; solutia se omogenizeaza prin agitare.

Aceasta metoda, numita si dizolvarea circulanta, decurge in modul urmator: in masura in care stratul superior al dizolvantului se satureaza, devine mai dens si datorită fortei gravitationale coboara in partea inferioara a vasului.O alta portiune, mai putin saturata, ii ia locul, astfel ca suprafata zahărului este mereu in contact cu solventul pur sau mai putin saturat.Siropul rezultat se poate considera si filtrat prin panza sacului.

La preparărea cantităților mari de sirop, in industrie, se folosesc zahărolizoare, in care dizolvarea zahărului decurge intocmai ca si in percolator. Zahărizatorul Klei-Dethan (fig.1) se compune dintr-un vas cilindric din cupru cositorit A, prevazut cu un capac de inchidere B.La o distanta corespunzatoare, la jumatatea inaltimii vasului se gasesc doua diafragme perforate C, asezate la o mica distanta una de cealalta, in asa fel incat între ele sa se poata aseza materialul filtrant, care poate fi pasta de hartie de filtru, vata între doua straturi de tifon, tesatura de flanela.

Fig.4-Zaharolizator

Aceste diafragme sunt demontabile, pentru a putea fi curatate si pentru a permite schimbarea cu usurinta materialului filtrant.In partea superioara a cilindrului se introduce un alt cilindru cu un diametru mai mic, care are peretii perforati cu orificii mici D.In acest cilindru se introduce zahărul maruntit convenabil,apoi peste el se toarna solventul (apa).Solventul starbate straturile de zahăr si se incarca treptat cu zahăr.

Partea de lichid saturata cu zahăr coboara in partea inferioara a vasului, după ce a strabatut materialul filtrant dîntre cele doua diafragme perforate.Siropul colectat se scurge apoi prin robinetul aflat la partea inferioara a zahărilizorului.Aparatul este prevazut cu un tub de nivel N, in care se afla o bila Z,care indica concentratia siropului.

Dizolvarea la cald

Dizolvarea la cald are are ca și avantaje:

o foarte rapidă dizolvare;

se obțin siropuri clare;

se conservă mai bine;

se distrug prin fierbere micro organismele.

Dezavantajul acestei metode este hidroliza și parțial caramelizare a zaharozei.Conform F.R. X preparărea la cald a siropurilor se face pe baia de apă prin fierbere 1-2minute. După dizolvare se completează apa evaporată, siropul filtrându-sefierbinte.La preparăre se evită încălzirea prelungită pentru a evita pe cât posibil hidroliza șicaramelizarea avansată a zahărului. În farmacie preparărea siropurilor se poate face în vaseemailate, vase de sticlă etc. În industrie se utilizează cazane emailate, cazane de cupru cositoritsau cazane de oțel inoxidabil.

Completarea siropului cu solvent la cantitatea necesară

Siropul simplu –care are concentrația de 64% zahăr m/m –are anumite caracteristici:

densitatea lui relativă este de 1,3005-1,3247;

indicele său de refracție este între 1,4464 – 1,4550;

temperatura de fierbe ajunge la 1050 C.

Aducerea la concentrația necesară

Aducerea siropurilor la concentrația necesară, se face atfel: când siropurile sunt mult prea concentrate, ele se diluează- iar când sunt mult prea diluate, acestea se încălzesc pentru a se evapora solventul.

Pentru aflarea concentrației siropului la cald se folosesc mai multe metode:

aflarea cu ajutorul termometrului a temperaturii de fierbere (1 litru sirop 64% fierbe la 1050)

aflarea densității cu ajutorul unor densimetre, cu balanța Mohr Westphal sau cu picnometrul;- prin cântărire: 1 litru sirop fierbinte = 1.260g, 1 litru sirop rece = 1.314g;- cu zahărimetre cu scală gradată care plutesc pe suprafața siropului citindu-se directconcentrația siropului pe scală.

Filtrarea, clarificarea și decolorarea siropurilor.

Filtrarease realizează la cald iar ca material filtrant se folosește vata între două straturidetifon.

Clarificarea se poate realiza prin mijloace

chimice,

fizice

biochimice.

1.Clarificarea prin mijloace fizice se realizează utilizând următorii agenți de clarificare:

Hârtia de filtru. Se cântăresc 1-5g hârtia de filtru la 1kg sirop. Hârtia se triturează în mojar cu apă caldă până la obținerea unei paste, se stoarce și se introduce în siropul fierbinte după care se fierbe 1 minut, apoi se filtrează prin tifon.

Carbune activ se utilizează în concentrație de 2-5‰.Cărbunele se amestecă cu siropul fierbinte și apoi se filtrează. Are dezavantajul absorbției unor substanțe medicamentoase (alcaloizi, glicozide).

Caolinul se utilizează în concentrație de 2‰.

Talculse utilizează în procent de 10‰.

Carbonatul bazic de magneziuse utilizează la siropul de balsam de tolu. Dezavantajul este că această substanță cedează siropului un pH bazic (pH = 10).-

Albumina se coagulează în soluție prin încălzire antrenând particulele în suspensie.

2.Clarificarea prin mijloace chimice:

Alcoolul este folosit pentru clarificarea mai ales a soluțiilor extractive apoase.

3.Clarificarea prin mijloace biochimice:

Are la bază o reacție enzimatică și se utilizează mai ales la clarificarea siropurilor naturale.

II.3 Alterări și conservare

Alterarea siropurilor

În general, siropurile au o bună conservabilitate mai ales cele preparate la cald (sterilizare, clarificare) dar și datorită concentrației ridicate de zahăr.Totuși, în timp, datorită păstrării în condiții neprielnice pot apărea unele transformări nedorite la siropuri și anume:

– invertirea (hidroliza) care poate fi provocată de maltază sau invertază;

– invertirea poate fi urmată de fermentația alcoolică;

– mucegăirea;

– recristalizarea;

Conservare

Siropurile se conservă în recipiente de capacitate de cel mult 1.000 ml bine închise, complet umplute la temperaturi cuprinse 8-150 C.La siropurile cu concentrație mai mică de zahăr se pot adăuga conservanți și anume: F.R. X prevede adaosul a 1,5‰ amestec de p-hidroxibenzoat de metil și p-hidroxibenzoat de n-propil în raport 9:1, pe eticheta recipientului menționându-se conservanții utilizați.

II.4 Criterii de calitate

Siropurile sunt soluții dense, limpezi, afară de cele care conțin fie emulsii, fie unele soluții extractive.

Culoare siropurilor variază dependent de componentele ce le conțin:

-incolore (sirop de morfină, codeină)

-gălbui (altea)

-galben-portocaliu (coji de portocale)

-roșu-brun (iodotanic)

-roșu-purpuriu (zmeură)

-galben-verzui (belladonnă)

Mirosul este și el determinat de prezența componentelor aromatice.Gustul este în general plăcut:

-dulce (zahăr)

-acrișor (lămâie)

-astringent (iodotanic)

-amarui (ipecă, opiu)

-metalic (clorură sau iodură feroasă)

II.5 Prevederi conform FR.X în ceea ce privește siropurile

În FR. X siropurile sunt descrise ca lichide limpezi sau slab opalescente,cu mirosul, gustul,și culoarea caracteristice componentelor care le conțin.Unele siropuri sunt slab opalescente (siropul de portocale, de primulă, siropurile care conțin emulsii).

În ce privește culoarea, există siropuri incolore ( siropul de codeină) , gălbui (sirop de alteea),verzui (Belladonă), galben portocaliu (coji de portocale), roșii (zmeură).

CAPITOLUL III

TERAPIA TUSEI

Bolile aparatului respirator și siropurile folosite

Bolile aparatului respirator se împart în :

-infecții ale căilor respiratorii superioare

-infecții ale căilor respiratorii inferioare

-boli pulmonare

Tusea uscată poate fi tratată cu inhibitoare ale centrului tusei precum:

Substanțe opioide (codeină 15mg x 2/zi*, codetilină, dextrometorfan 60-120mg/zi*, levopropoxifen)

Substanțe neopioide (clofedanol, butamirat 22,5mg x 4/zi*, oxeladină 40mg x 3/zi)

Tusea productivă poate fi tratata cu :

Secretostimulatoare reprezentate de substanțe volatile (săruri de amoniu) sau sublimabile (ioduri, guaifenesina, gaiacolsulfonat de potasiu)

Bronhosecretolitice:

cu mecanism chimice mucolitice (acetilcisteină 200mg x 3/zi*, carbocisteină 750mg x 3/zi*, erdosteină 300mg x 3/zi*)

– mucoreglatoare (bromhexin 8-12mg x 3/zi*, ambraxol 30mg x 3/zi*)

cu mecanism biochimic (tripsina, streptokinaza)

Substanțe și produse de origine vegetală:

– saponine din specii de Primulă, Saponaria, Senega care irită receptorii de la nivelul mucoasei gastrice și stimulează astfel, pe cale reflexă, secreția bronșică

– extracte din frunze de Hedera helix sub forma de tincturi sau siropuri cu efect expectorant – secretolitic

– extracte din frunze de Plantago lanceolată sub formă de tincturi, siropuri, ceaiuri cu efect expectorant

– amestec de pulberi provenite din Gentianae radix + Primulae flores + Rumicis herba + Sambuci flores + Verbenae herba, sub forma de drajeuri sau picaturi hidroalcoolice buvabile avand proprietăți secretolitice

* dozele menționate sunt pentru persoane adulte la administrare orală

În farmacii se găsește o gama largă de siropuri necesare în bolile aparatului respirator , printre ele enumerându-se și: Ambolar, Ambroxol, Bioflu, Bricanyl, Claritine, Erdomed, Eurespal, Ketof, Humex, Mucotreis, Paxeladine, Rhinatiol, Sirop de pătlagină, Sirop expectorant, Sumetrolim, Stodal, Ventolin, Tusavit,etc.

III.1 Expectorante

Sunt substanțe medicamentoase care favorizează expectorația, crescând cantitatea secrețiilor traheobronșice sși/sau fluidificăndu-le. Acțiunea expectorantă se datorează fie stimulării activității secretorii a glandelor mucoasei traheobronșice, fie fluidificării directe a secrețiilor mucoase. Se folosesc în afecțiuni bronhopulmonare în care sputa este vâscoasă, aderenta, nu poate fi eliminată și constituie un factor iritativ pentru mucoasa bronșică și o sursă de procese inflamatorii și infecțioase (bronșite, traheite, astm bronșic, mucoviscidoză, bronșitectazii).

Sirogal

Este un sirop aromatizat conținând kaliu sulfogaiacolic 2,30 g, benzoat de sodiu 2,30 g, tinctură de aconit 0,80 g/100 g

Are acțiune expectorantă și antitusivă cu acțiune blândă.

Este indicat în bronșite acute și cronice.

Se administrează la adulți: 3-4 linguri/zi, iar la copii (peste 2 ani): 1-3 lingurițe/zi.

Mare atenție la diabetici (conține zahăr).

Bioflu expectorant

Siropul Bioflu expectorant, este un de lichid siropos, limpede, care are culoarea roz și un gust dulce-amărui.

Acesta se folosește pentru tratamentul congestiei nazale și al tusei productive asociate bolilor aparatului respirator , cum ar fi sinuzita, bronșite, etc.

Siropul este bun în boli pulmonare atunci când se formează mucus vâscos. Mucusul care este mai vâscos devine mai subțire din cauza siropului expectorant și se poate elimina mult mai repede si mai ușor prin tuse. Acest sirop mai desfundă și nasul.

– Substanțele active sunt guaifenesina și clorhidratul de pseudoefedrina. 5 ml sirop conțin guaifenesina 100 mg ăi clorhidrat de pseudoefedrina 30 mg.

– Celelalte componente sunt: zahăr, glicerol, propilenglicol, glucoză monohidrat, acid citric monohidrat, benzoat de sodiu, levomentol, acesulfam de potasiu, aromă de caramel, aromă fructe de pădure, amarant (E 123), apă purificată.

Bioflu sirop este recomandat pentru copii până la vârsta de 12 ani.

Copii cu vârsta între 6 si 12 ani: 5 ml la fiecare 6 ore (nu se va depăși doza totală de 20 ml în 24 ore).

Nu se recomandă utilizarea Bioflu expectorant la copiii cu vârsta mai mică de 6 ani.

Durata tratamentului trebuie să fie scurtă (maxim 5 zile).

Sirop de pătlagină

Se utilizează ca adjuvant În afecțiuni ale căilor respiratorii, tuse, laringite, traheobronșite Însotite de expectorație. De la pătlagină se folosesc doar frunzele pentru tratarea diferitelor afecțiuni, acestea fiind bogate în vitamina K, mucilagii și tanin. Extractul de echinacea susține și dezvoltă rezistența organismului la îmbolnăviri. Adaosul de Lumânărică, datorită conținutului de saponine și mucilagii, are proprietăți emoliente și expectorante în afecțiunile bronhice.La îndulcirea preparatului s-a folosit zahărul invertit pentru a evita efectele nedorite ale zahărului rafinat. Zahărul invertit se obține din zahărul alb rafinat prin fierbere împreună cu acidul citric. Astfel zaharoza din zahărul alb se transformă într-un amestec de glucoza și fructoză, cu o putere de țndulcire mult mai mare și care nu prezintă efectele adverse ale zahărului alb rafinat.

Siropul are în compoziție Extract de Pătlagină (Plantaginis folium), Echinacea (Echinacea angustifolia) și Lumânărică (Verbascum thapsus), sirop de zahăr invert, CMC, acid citric, benzoat de sodiu, apă purificată.

Se administrează in felul urmator-la copii – 3 lingurițe( 5 ml )/zi, iar la adulți – 4-5 lingurițe ( 5 ml )/zi.

Acest produs este un supliment alimentar, el nu poate înlocui un regim alimentar variat.

Nu se lăsa la îndemâna copiilor.A se agita înainte de folosire.

Sirop expectorant

Siropul conține extract pectoral fluid 20 g și clorură de amoniu 0,50 g/100 g

Acțiune terapeutică expectorantă.

Este indicat in bronșită acută și cronică cu expectorație vâscoasă.

Se administreaza la adulți și copii peste 7 ani: 3-5 linguri/z.Copii sub 7 ani: 1-2 lingurițe de 3-5 ori/zi. Nu se administreaza în insuficiență hepatică sau insuficiență renală gravă, stări de acidoză marcată, gastrită, ulcer gastroduodenal în evoluție; atenție la diabetici (conține zahăr).

Acetylcysteinum

Denumiri comerciale:Acc, Fluimucil, Acetylcisteyn, Siran, Fluimukan

Se recomandă în afecțiuni ale căilor respiratorii. 

In ORL: Laringite, sinuzite acute și cronice, otită medie cu supurații.
Se administreaza astfel:

-adulți și tineri peste 14 ani: de trei ori pe zi
-copii între 6-14 ani: de două ori pe zi.
-copii între 2-5 ani: o dată pe zi

Durata tratamentului se va stabili individual. În bronșitele cronice și mucoviscidoza se va face un tratament de lungă durată pentru a realiza oprofilaxie a infecțiilor. 

Efectul secretolitic al acetilcisteinei se potențează cu lichide. Medicamentul nu trebuie utilizat după termenul de expirare inscripționat pe ambalaj. Medicametul trebuie păstrat în locuri care nu sunt la îndemâna copiilor.

Contraindicațiile reprezintă afecțiuni sau situații în care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizează numai după o prealabilă analiză medicală complexă deoarece în acest caz, efectul benefic nu este într-o relatie favorabilă fațp de efectul negativ al acestora. În aceste condiții, medicul trebuie să fie corect și complet informat despre îmbolnăvirile anterioare, boli asociate cu tratament concomitent cât și condițiile ce individualizează cazul. Uneori contraindicațiile pot apărea sau pot fi cunoscute după începerea tratamentului. Și în acest caz trebuie informat medicul. 

ACC nu se utilizează la copii sub 2 ani din cauza conținutului ridicat de acetilcisteină. ACC să nu fie utilizat în cazuri de hipersensibilitate față de acetilcisteină.Intrucât nu există experiențe de utilizare în timpul sarcinii și în timpul alaptarii, se recomandă a nu fi utilizat în aceste perioade. 

Rareori pot apărea inflamații ale mucoasei bucale  (stomatite) ,  cefalee și zgomote în urechi (tinitus). In rapoarte izolate se semnalează după administrarea de acetilcisteină reacții alergice ca de ex.: mâncărime, urticarii, exanteme, sufocare (spasm bronșic), tahicardie și scăderea tensiunii.

Cazurile izolate de spasm bronșic se referă în special la pacienți cu sistem bronșic hiperactiv la astm bronșicc, acele numite "hiper-responder" (hipersensibilitate față de diferiți agenți). 

-În afară de acestea s-au semnalat cazuri de sângerări în legătură cu administrarea de acetilcisteină în special în cadrul reacțiilor de hipersensibilitate.

De asemenea s-a semnalat o diminuare a agregării plachetare în prezența acetilcisteinei, cu toate că nu se poate demonstra clinic. 

Ambroxolum

Denumiri comerciale:Mucosolvan, Ambroxol, Tusefar, Ambolar, Muxol

Siropul Ambroxol se prezintă ca flacon de 100 ml. Fiecare 5 ml (o linguriță) conține 15 mg ambroxol HCl.

Ambroxol conține ambroxol, un agent mucolitic. Expectorarea mucusului este facilitată, iar respirația pacientului considerabil îmbunătățită. Acesta normalizează secreția mucusului. Reduce frecventa tusei și scade volumul sputei. Astfel este restabilită funcția protectoare a secreției normale la suprafața mucoasei respiratorii.

Ambroxol este folosit în tratamentul afecțiunilor acute și cronice ale tractului respirator asociate cu mucus vâscos. Este indicat și în cazul bronșitelor cronice grave, bronșitelor astmatiforme și astmului bronșic. De asemenea în tratamentul pre- și postoperator pentru eliminarea secrețiilor mucoase excesive.

Se recomandă administrarea în timpul mesei:

-adulți și copii peste 12 ani: doza inițială 2 linguri de 3 ori/zi timp de 2-3 zile, apoi o lingură de 3 ori/zi;

-copii între 5-12 ani 😮 linguriță de 2-3 ori/zi;

-copii între 2-5 ani :1/2 linguriță de 3 ori/zi;

-copii sub 2 ani :1/2 linguriță de 2 ori/zi.

Regimul de mai sus este recomandat pentru tratarea afecțiunilor acute și tratament inițial până la 14 zile; pentru afecțiunile cronice se recomandă continuarea tratamentului cu doze reduse la jumatate. Ambroxol poate fi administrat o lunga perioadă de timp.

Până acum nu se cunoaște nici o contraindicație, dar siguranță în perioada de graviditate și alaptare nu a fost stabilită încă. Produsul conține aspartam. Nu se recomandă la pacienții care suferă de fenilcetonurie. Rareori apar reacții alergice și tulburări ușoare gastrointestinale.

Se păstrează bine închis și protejat de lumină. Se păstrează la rece, la temperaturi sub 25 grade Celsius

Bromhexinum

Denumiri comerciale:Bromhexin, Brofimen, Bisolvon

Bromhexin 12 conține o substanță activă din grupa bronhosecretoliticelor. El este recomandat: în tratamentul afecțiunilor acute și cronice inflamatorii ale căilor respiratorii, a bronhiilor și plămânului, bronșitectazii, pneumoconioze, în intervenții chirugicale pre- și postoperatorii sau de diagnostic de plămân, bronhii și căi respiratorii superioare.

Dacă nu sunt alte indicații, se recomandă urmatoarele:

Adulți: până la de 3 ori pe zi; copii de 2 ori pe zi.

Durata utilizării se orientează după tabloul clinic și se va stabili de medic. Medicamentul să nu fie utilizat după termenul de expirare. Medicamentul să fie pastrat ferit de copii.

Contraindicațiile reprezintă afecțiuni sau situații în care anumite medicamente nu pot fi utilizate sau se utilizează numai după o prealabilă analiză medicală complexă, deoarece în acest caz efectul benefic nu este într-o relație favorabilă față de efectul negativ al acestora. Pentru ca medicul să aprecieze cu grijă dacă există contraindicații, trebuie să fie informat corect și complet despre îmbolnăvirile anterioare, boli asociate, un tratament concomitent cât și despre condițiile ce individualizează cazul. Contraindicațiile pot apărea sau pot fi cunoscute uneori după începerea tratamentului. În aceste cazuri trebuie informat medicul. Bromhexin 12 nu trebuie utilizat de persoanele cu sensibilitate cunoscută față de bromhexin. Trebuie atenție la pacienții cu ulcer gastric în anamneză.

Bromhexinul trece în laptele matern. În timpul sarcinii și alăptării nu se va utiliza bromhexin.

În cazuri rare pot aparea reacții alergice atât la nivelul tegumentelor cât și al mucoaselor, edem Quinke, insuficiență respiratorie, cât și febră cu frisoane și în cazuri izolate șoc anafilactic. Rar pot apărea tulburări gastrice și/sau duodenale.

Carbocisteinum

Denumiri comerciale: Rhinatiol, Carbocisteină, Mucosol, Estival

Rhinatiol este indicat în tratamentul afecțiunilor căilor respiratorii care sunt însotite de anomalii ale mucusului, în special: Pneumologie: bronșicte, traheobronșicte. O.R.L.: rinite, rinofaringite, otite seromucoase.

La copiii diabetici se va ține cont de cantitatea de zahăr per doza: 3,5 g zaharoza la o linguriță.

Reacțiile adverse sunt rare, și sunt în general fenomene digestive: gastralgii, grețuri, care dispar odată cu reducerea posologiei.

Siropul conține carbocisteina 2 g; parahidroxibenzoat de metil 0,15 g; zahăroza 70 g; excipienți de aromă (fromboise si cerise) și culoare (Rosu Cochenille A) q.s.p. 100 g.

Sunt indicate in majoritatea afecțiunilor bronhiilor și ale sferei O.R.L. sunt însoțite de perturbari ale secrețiilor locale (secreții ale mucoasei respiratorii). Mucusul, protector fiziologic al mucoasei, care în mod normal este limpede și fluid, devine mai abundent, gros, vâscos și aderent. Această supravascozitate antrenează o stază a secrețiilor, factor de suprainfecție. Rhinathiol 2% pentru copii – este un mucolitic, diminuează vâscozitatea patologică a mucusului, îl fluidifică și permite astfel eliminarea sa, favorizând procesul de vindecare. Rhinathiol 2% pentru copii – este un mucoregulator. Permite o mai bună regenerare a mucoasei lezate.

Rhinathiol 2% este un sirop cu gust de zmeură, adaptat tratamentului la copii. Doza obișnuită: Sugari și copii sub 5 ani: o linguriță de 1-2 ori pe zi. Copii peste 5 ani: o linguriță de 3 ori pe zi. În caz de otite seromucoase doza poate fi, eventual, dublată. Durata de tratament recomandată: în afecțiunile căilor respiratorii: 8-10 zile; în afecțiunile recidivante ale sferei O.R.L. sau bronhice: 10 zile – 3 saptămâni, repetat de mai multe ori pe an.

III.2 Antitusive

Antitusivele sunt medicamente capabile  să calmeze tusea. Acționează central prin inhibarea  centrului tusei și periferic prin scăderea sensibilității terminațiilor nervoase la diferiți factori iritativi declanșatori ai tusei. Tratamentul antitusiv trebuie să țină seama că reflexul de tuse are și caracter de aparare, reprezentând un mecanism important pentru curatirea si drenarea arborelui traheobronșic. Staza secrețiilor, provocată de folosirea nejudicioasă  a antitusivelor, poate fi mai dăunătoare decât tusea.

          Sunt utile în toate situațiile în care tusea este dăunătoare: tusea neproductivă care obosește bolnavul, împiedică somnul, accentuează iritația mucoasei laringiene și traheobronșice, favorizează bronhospasmul, contribuie la dezvoltarea emfizemului, poate declanșa hemoptizia, favorizează diseminarea aerogenă a unor infecții.

            În cazul tusei intense sau la tușitorii cronici se recomandă antitusivele centrale, de preferință cele care nu creează dependență. Tusea ușoară nu necesită de obicei antitusive. În tusea spastică și la asmatici sunt suficiente, de regulă, bronhodilatatoarele.

Codeinum

Denumiri comerciale: Tussamag, Codeină fosfat, Farmacod, Fosfat de codeină

Tussamag sirop 0,1% , 175 ml care contine 5mg/ml de codeină. 100 g de sirop de tuse conține: Substanță activă : 8 g extract lichid de cimbru ; 5,1 g de extract lichid de frunze de castan dulce .Alte ingrediente : acid benzoic , glicerol alcool anhidru , apă purificată , sucroză.

În medicina populară cimbrul și castanul au fost întotdeauna aplicate cu succes în tuse și răgușeală . Acest sirop de tuse conține plante medicinale utile. Ca plantă, cimbrul are uleiuri esentiale importante , care ajută la eliminarea de mucus și , are proprietăți care sunt antispastice și antibacteriene . De asemenea, extrasele din frunze de castan au un efect expectorant și ajută la tratarea tusei . Siropul este foarte cunoscut ca o vindecare naturala , dar este și foarte cunoscut datorită gustului său aromat .

Siropul conține extract de frunze de castan dulce este indicat in tratarea răcelilor , in tratarea inflamatiilor aparatului respirator superior , precum în bronșită acută și cronică , și tuse .

Siropul se administrează în general dupa mese nediluat sau diluat cu alte lichide . Este indicat ca să se păstreze siropul in gura mai mult , deoarece atunci efectul va fi mai puternic.Ca și mod de administrare se va respecta următoarea schema:

-Adulți și copii peste 12 ani ,3-4/ zi, 1 lingura .

-Copiii : 2 – 3 ori / zi, 1 lingurita .

Nu este potrivit pentru diabetici deoarece 1 lingura / 1 linguriță conține 9,7 g / 3,2 g zaharoză .

Dextromethorphanum

Denumiri comerciale: Humex, Robitussin, Rofedex

Siropul conține dextrometorphane (bromhidrat): 0,100g.Excipient aromatizant de banane q.s.p.: 100ml.Fiecare linguriță conține 4g de zahăr.

Dextrometorphane este un antitusiv cu acțiune centrală. Acțiunea sa este rapidă și persistă timp de 4 până la 5 ore.

Este indicat în tratamentul simptomatic al tusei neproductive, iritative, la copil.

Este contraindicat în insuficiența respiratorie, tuse astmatică, tratament cu IMAO, copii mai mici de 30 luni.

Posologie si mod de administrare –

O linguriță conține 5 mg de brohidrat de dextrometorphane:

la copii in jur de 1m g/zi/kg de bromhidrat de dextrometorphane repartizat în 3 sau 4 reprize:

-de la 30 de luni la 6 ani: 13 până la 20 mg pe zi, adică 1 linguriță de 2 până la 4 ori pe zi, după vârsta și greutatea copilului.

-de la 6 ani la 15 ani: 20 până la 50 mg pe zi, adică 2 lingurițe de 2 până la 5 ori pe zi, după vârsta si greutatea copilului.

A nu se depăși posologia indicată, iar în caz de supradozare anunțați rapid medicul. În caz de insuficiență hepatică: posologia inițială va fi diminuată cu 50%, apoi poate fi eventual crescută cu înca 25%, în funcție de toleranța și necesități. În caz de diabet, țineți cont de conținutul de zahăr.

Ca reacții adverse pot apărea: constipație, somnolență, stări de vertij, greață, vomă, bronhospasm, reacții cutanate alergice.

Oxeladinum

Denumiri comerciale: Paxeladine

Este indicat în tratamentul simptomatic al tusei de diverse etiologii: tuse gripală, rinofaringite, traheite, laringite, bronhopneumopatii, rujeolă, tuse convulsivă. Tuse spasmodică și reflexă. Tuse seacă și iritativă.

în cazul unei administrări masive, se recomandă supravegherea funcțiilor respiratorie și cardiovasculară. Nu se cunoaște înca un antidot.

Siropul conține: oxeladina citrat 10 mg/mens, 250 mg/flacon, excipienti (parahidroxibenzoat de metil, zahăroza, aroma de cacao, eritrosina, apa purificata).

Are acțiune:antitusivă eupneică. Principiul activ este citratul de oxeladina, molecula antitusiva ce actioneaza selectiv la nivelul centrilor nervosi ai tusei fara a deprima centrul respirator si avand un usor efect eupneic. Nu are înrudire chimică cu opiaceele sau derivații lor, nici cu antihistaminicele (nu produce somnolență, nu încetinește tranzitul intestinal).

Ca mod de administrare la adult: gelule cronodializante: 1 gelula de 2 sau de 3 ori/zi; sirop: 2-5 doze/zi. Copil: sirop: 1 doza/10 kg/24 ore (până la 4 ani: 1-2 doze/zi, între 4-15 ani: 2-3 doze/zi).

III.3 Preparate oficinale

SIRUPUS CODEINI (SIROP DE CODEINĂ)

Conține:

Codeinum………………………………………..0.2 g

Alcholum…………………………………………1.8 g

Sirupus simplex………………………………….98 g

Acțiune terapeutica:

Sedativ al tusei

Indicații

Afecțiuni traheobronșice acute și cronice

Mod de administrare

Sub forma de poțiuni, infuzii și decocturi

Norma de calitate

Farmacopeea Română , ediția a IX-a

SIRUPUS SIMPLEX (SIROP SIMPLU)

Conține:

Saccharum………………………………………..64 g

Aqua distillata……………………………………36 g

Acțiune terapeutica:

Edulcorant

Norma de calitate

Farmacopeea Română , ediția a IX-a

III.4 Fitoterapie.Siropuri

Fitoterapia ( care provine din cuvântul phyton = planta + therapea = tratament) este o știință străveche, care se folosește plantele medicinale, care mai sunt numite și oficinale, în scopul de a vindeca. Cercetătorii, atunci când au efectuat studii pe baza analizelor chimice și a testelor clinice, au confirmat în proportie de peste 80%, proprietățile farmacodinamice ale plantelor, așa cum erau indicate de către medicina populară.

În ziua de azi fitoterapia se bazează pe efectele curative ale plantelor,pe principiile lor active, și această veche știință a vindecării iși respectă regulile originare, valorificând plantele fără a extrage selectiv anumite substanțe sau principii din țesuturile lor, așa cum fac alte științe care valorifică vegetalele, precum farmaceutica sau aromoterapia. De aceea, se spne că fitoterapia a ramas cea mai curată și mai naturală dintre toate științele.

Principiile active din aceste plantele medicinale se găsesc la nivelul celulelor sale. Pentru ca aceste substanțe naturale, acre au o acțiune biologica asupra omului, sa poata fi folosite in mod corespunzator de catre organism, in diferite boli,ele se vor regasi în diferite forme fitoterapeutice (fitofarmaceutice).

Siropurile sunt extracte ( de obicei sunt sucuri naturale obținute prin stoarcere, infuzii, decocturi, sau macerate) la care se adaugă mult zahăr.Rolul zahărului din sirop , se știe, este acela de a corecta gustul și mai ales de a conserva produsul. Siropurile naturale au și o valoare alimentară sau terapeutică. Fitoterapia utilizează aceste extracte și pentru proprietatea lor de a corecta gustul unor ceaiuri, în special al acelora destinate copiilor.

Sirop de pătlagină

Se utilizează ca adjuvant în afecțiuni ale căilor respiratorii, tuse, laringite, traheobronșicte însotite de expectorație. De la patlagină se folosesc doar frunzele pentru tratarea diferitelor afecțiuni, acestea fiind bogate în vitamina K, mucilagii și tanin. Extractul de echinacea susține și dezvoltă rezistența organismului la îmbolnaviri. Adaosul de Lumanarică, datorită conținutului de saponine și mucilagii, are proprietăți emoliente și expectorante în afecțiunile bronhice.La îndulcirea prepartului s-a folosit zahărul invertit pentru a evita efectele nedorite ale zahărului rafinat. Zahărul invertit se obține din zahărul alb rafinat prin fierbere împreună cu acidul citric. Astfel zaharoza din zahărul alb se transformă într-un amestec de glucoză și fructoză, cu o putere de îndulcire mult mai mare și care nu prezintă efectele adverse ale zahărului alb rafinat.

Siropul conține extract de Patlagină (Plantaginis folium), Echinacea (Echinacea angustifolia) și Lumânărică (Verbascum thapsus), sirop de zahăr invert, CMC, acid citric, benzoat de sodiu, apă purificată.

Administrarea se face astfel:

-Copii – 3 lingurițe( 5 ml )/zi;

-Adulți – 4-5 lingurițe( 5 ml )/zi.

Acest produs este un supliment alimentar, el nu poate înlocui un regim alimentar variat.

Nu se lasa la îndemâna copiilor.Se agita înainte de folosire.

Fitotusin

Sirop natural de tuse cu propolis

Siropul FITOTUSIN favorizează fluidificărea secrețiilor bronșice și calmează spasmele și crize de tuse. Ameliorează tusea și răgușeala.

Siropul conține zahăr, acid citric, extract hidric din pătlagină, scai vânăt, tei, cimbrișor, muguri pin, salvie, nalbă mare, soc.

La copii se administrează 4 5 lingurițe/zi , iar la adulți 3 4 linguri/zi.

Durata unei cure este de minimum 5 zile.

Îngerașul – sirop natural de tuse pentru copii

Acest sirop de tuse este un produs natural , care se recomandă copiilor și adolescenților , care au vârsta cuprinsă între 1 și 18 ani ,pentru descongestionarea căilor respiratorii, ușurând astfel respirația.

Siropul ajută la funcționarea normală a aparatului respirator, prin:

-normalizarea vâscozităților

-descongestionarea tractului respirator

-curățarea traheei și bronhiilor.

Acest sirop conține -sirop de fructoză 70%, precum și grindelia (Grindelia robusta)- din care părți aeriene(35%); pătlagină (Plantago lanceolata)- frunze(20%); lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra)- rădăcină (15%); ghimbir (Zingiber officinale)- rizomi (10%); scai-vânăt (Eryngium planum)- părți aeriene(10%); nalbă-mare (Althaea officinalis) – rădăcină (5%); pippali (Piper longum) – fructe (5%); uleiuri esențiale (0,005%) din: eucalipt (Eucalyptus globulus), roiniță (Melissa officinalis), pin (Pinus sylvestris), mentă-creață (Mentha spicata), scorțișoară (Cinnamomum zeylanicum)

Se administrează astfel:

-Copiilor cu vârste între 1 și 3 ani: câte 2,5 ml de sirop de 3 / zi.

-Copii cu vârste între 4 și 6 ani: câte 5 ml de sirop de 3 / zi.

-Copii cu vârste între 7 și 14 ani: câte 5-10 ml de sirop de 3 / zi, ținându-se cont de vârstă și greutate.

-Adolescenți cu vârste între 15 și 18 ani: câte 15 ml de sirop de 3 / zi.

Siropul se administrează ca atare sau poate fi diluat în 100 ml de ceai (1/2 de pahar), de obicei cu 30 minute înaintea mesei.

Persoanele care au diabet zaharat trebuie să reducă din alimentația zilnică echivalentul de hidrați de carbon corespunzător cantității de fructoză din sirop (5ml sirop conțin 3,5 grame fructoză).

Nu se administrează siropul daca se face alergie la oricare dintre componentele produsului.

Tussavit

Acest sirop conține: 7,53 g extract lichid de cimbru (Thymus vulgaris/Thymus zygis; 1:1) și 7,53 g extract lichid de patlagină (Plantago lanceolata; 1:1), precum și 47 g zahăr, glicerol, colorant pentru zahăr, benzoat de sodiu, etanol 96% și apă distilată până la 100 g. Mai conține și 5,3% alcool.

Este un produs din plante utilizat pentru ameliorarea tusei în catarul tractului respirator (guturai), răceli și pentru infecții ale mucoasei bucale și faringiene.

Este contrindicat daca există hipersensibilitate la unul din componenții produsului. Datorită conținutului mare de zahăr Tussavit nu este indicat diabeticilor. Tussavit conține aprox. 0,2 g alcool/linguriță și, ca urmare, nu trebuie administrat alcoolicilor.

Dacă produsul este utilizat conform instrucțiunilor din prospect, nu apar reacții adverse. Reacțiile de hipersensibilitate nu pot fi excluse complet.

Modul de administrare este următorul

– la adulți: 1-2 lingurițe (= 5-10 ml) de max. 6 ori/zi.

-Copii de vârsta școlară: 1 linguriță de 3-6 ori/zi.

-Copii mici: 1 linguriță de 2-3 ori/zi.

Tussavit va avea un efect mai mare dacă va fi administrat cu cel putin 1/2 ora înainte sau după mese. Dacă simptomele persistă sau nu se observă o îmbunătățire a situației, trebuie consultat imediat medicul.

Mare atenție, nu se lasă la îndemâna copiilor.

De asemenea,a nu se depăși doza zilnică recomandată.

Utilizarea în timpul sarcinii și perioadei de alaptare este permisă.

Plante cu potențial expectorant

Expectorantul contribuie la fluidifierea secrețiilor bronșice (expectorația), favorizând eliminarea acestora și calmarea tusei. Expectorația, apare atunci când se produce un proces inflamator la nivelul căilor aeriene respiratorii. Iata câteva plante medicinale cu proprietăți expectorante:

1. Patlagina

Are acțiune expectorantă, emolientă, fluidifică secreția bronșică.

2. Muguri de pin

Principiul activ este uleiul esențial format din alfa și beta-pinen, limonen, silvestren și are acțiune mucolitică, expectorantă (fluidificător și expectorant al secrețiilor bronșice), calmant al tusei, are acțiune balsamică, tonică, antiseptică, antiinflamatorie bronșică și urinară, prin conținutul mare în vitamina C, stimulează imunitatea, au acțiune antiscorbutică. De obicei se pot administrează sub forma de ceai, sau sirop sau tincturi.

3. Florile de tei

Aceste flori au proprietăți sedative datorită, proprietăți spasmolitice, dar cel mai mult sunt folosite pentru acțiunea sudorifică, antitermică, expectorantă fiind indicate în gripă, traheo-bronșită,astm bronșic infecto-alergic.Se poate administra sub forma de infuzie sau tinctură (10-20 de picaturi pentru copii si 50 picaturi de 3 ori pe zi pefntru adulți)

4. Nalba mare

Această plantă are are proprietăți antiinflamatorii, decongestive, înmoaie secrețiile bronșice și are un foarte bun efect expectorant. Pentru un rezultat mai bun, se poate prepara un amestec din flori de nalbă mare, cu floi de lumanarică și rădăcină de lemn dulce, care tratează inflamațiilor căilor respiratorii.

5. Scaiul vânăt

O binecunoscută plantă cu proprietăți expectorante, depurative și care calmează tusea. Este indicată în infecțiile ale căilor respiratorii, bronșite, etc. Asociată cu alte plante care au efect asemănător (cum ar fi de exemplu patlagina și cimbrișorul, sau lemnul dulce), le crește efectul .

6. Cimbrisorul de camp

Este o plantă cu proprietăți expectorante, spasmolitice, calmând tusea și fluidifiind secrețiile bronșicce.

7. Radacina de lemn dulce

Conține un principiu activ, glicirizina cu acțiune antispastică, antioxidantă, antimicrobiană, antivirotică, antihistaminică, antialergică, acționează asemănator cortizonului (hormon steroid),care tonifică sistemul imunitar și endocrin, fluidifică secreția traheo-bronșică și faringiană, fiind un bun expectorant.

8. Trei frati pătați

Are acțiune expectorantă, înmoaie secrețiile bronșice, este antialergică, depurativă, și ajută foarte mult la eliminarea toxinelor din organism, planta având acțiune sudorifică, antiinflamatorie și decongestivă.Este recomandată în bronșite, alergii, astm bronșicc, diverse forme de tuse. Se utilizează sub forma de infuzie sau tinctură.

9. Iarba mare

Conține un principiu activ, inulina, cu proprietăți antiinflamatorii, antibiotice,în special asupra bacilului Koch, antihelmintice (ascaridioză, oxiuroză, giardioză), spasmolitice, expectorante, tonic general, stomahic, vermifug. Este eficientă în bronșicte, astm bronșic, tuse de diverse etiologii, afecțiuni hepato-biliare, genito-urinare, anemie, etc.

10. Ceapa

Din cauza principiilor sale active, aceasta fluidifică secrețiile și sângele, scade colesterolul, este antiaterosclerotică, scade tensiunea, este decongestivă, antiinflamatorie, sedativă, antiseptică, antihelmintică, antifungică, stimulează imunitatea, regenerează sistemul nervos, reglează glandele endocrine. Pentru tratarea tusei și expectorației ,foarte bun și eficient este siropul de ceapă care se prepară dintr-o ceapă fiartă cu foi cu tot, în 250 ml apă și care se îndulceste.

11. Usturoiul

Usturoiul are proprietăți antiseptice, mai ales antimicrobiene și antivirale, antiparazitare, scade tensiuneași colesterolul, are acțiune antioxidantă, antitumorală, stopează procesul de îmbatranire, este decongestiv, antiiflamator, are acțiune expectorantă, spasmolitică.Se poate utiliza sub forma unui suc proaspat care se amestecă cu miere de albine pentru a nu irita mucoasa gastrică, sau sub formă de cataplasmă pe piept, pentru a efectele răcelii și calma tusea.

Tratamente alternative

Amestecuri de plante :

– fenicul, isop, trei-frați-pătați, flori de tei ,rădăcină de lemn dulce

– nalbă, ciuboțica cucului și cimbru, cu lemn dulce

– iarbă mare amestecatăcu patlagină, cu coada soricelului și scai vânăt

– fenicul, radacina de lemn dulc, frunze de pătlagină, urzică

De asemenea cu un amestec din zece plante se pot face inhalații (ca exemplu ele pot fi mușețel, cu tei, cu mentă sau cu muguri de pin, cimbru, mierea ursului, coada șoricelului, coada calului, tătăneasă si gălbenele) sau orice altă combinație posibilă în care să existe cel puțin două plante cu tropism specific. Inhalațiile se fac de preferință seara înainte de culcare pentru a rămâne după aceea în repaos la pat.

CONCLUZII

Tusea este unul dintre simptomele cu care pacienții se prezintă cel mai des, direct în farmacia comunitară. Conștientizarea tusei ca un semnal de alarmă, variază mult în rândul oamenilor. Aceștia se autosesizează doar când tusea debutează brusc, perturbă somnul și dau dureri la nivelul musculaturii toracice. O tuse care se instalează insidios, de-a lungul unei perioade de ani, trece ușor neobservată și poate fi considerată chiar normală de catre pacient.

Farmacistul și asistentul de farmacie trebuie să încurajeze pacientul să se prezinte la medic pentru orice semn de alterare a stării de sănătate. Atunci când acest lucru nu este posibil, rămâne în sarcina farmacistului să identifice abordarea terapeutică optimă.

BIBLIOGRAFIE

1.CURS DE FARMACOLOGIE – PENTRU CADRE MEDII, Farm. Primar Marinescu Zoe, Bucuresti 2013,pg 80-95

2.FARMACOPEEA ROMÂNĂ , ediția a-X-a, Editura Medicală, 1993

3.GHID FARMACEUTIC ALOPAT ȘI HOMEOPAT, Editura Universitară, București, 2013

4.GHID DE FARMACOLOGIE pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie, Editura ALL, București, 2011, pg 35-38

5.MEMOMED , Editura Universitară, București, 2013

6.TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ, Editura Carol Davila, 2005, pg 197-205

7. www.paginafarmacistilor.ro

8. www.sfatulmedicului.ro

9. http://ro.wikipedia.org/wiki/Tuse

10.http://m.ziarulevenimentul.ro/stiri/sanatate/plante-medicinale-cu-proprietati-expectorante