Tratarea Enterocolitelor cu Antiinflamatoare Intestinaledocx

=== Tratarea enterocolitelor cu antiinflamatoare intestinale ===

Cuprins

Introducerea

Capitolul I

I.1 Anatomia aparatului digestiv

I.1.1.Generalități-definiție

I.1.2. Tubul digestiv

I.1.3. Glande anexe

I.2.Fiziologia aparatului digestiv

I.2.1Digestia

I.2.2.Absorbția intestinală

I.2.3.Fiziologia intestinului gros

I.2.4.Defecația

Capitolul II

II.1.Tipuri de enterocolite

II.1.1 Enterite acute si cronice

II.1.2 Colite

II.2. Antidiareice

Introducerea

Tratarea enterocolitelor cu antiinflamatoare intestinale

Capitolul I

I.1.Anatomia aparatului digestiv

I.1.1 Generalități-definiție

Aparatul digestiv este alcătuit din totalitatea organelor în care se face prelucrarea prin procese mecanice și chimice a alimentelor.Această prelucrare se numește digestie și este necesară pentru ca substanțele asimilabile să poată trece în circulație ,prin procesul de absorbție ,în sânge ca apoi să ajungă la locul unde trebuie folosite,iar substanțele nedigerate să fie eliminate.

Organele aparatului digestiv se dezvoltă din endoderm cu excepția cavității bucale și a anusului care se dezvoltă din ectoderm.

Aparatul digestiv se compune din tubul digestiv alcătuit din: caviate bucală ,faringe, esofag, stomac,intestin subțire ,intestin gros și din glande anexe (salivare,ficat ,pancreas).-fig 1

Fig. 1

I.1.2.Tubul digestiv

I.1.2.1 Cavitatea bucală

Cavitatea bucală are funcții multiple :digestive, respiratorie, în vorbirea și limbajul articulat , în mimică.Posterior comunică cu faringele .Arcadele dentare împart cavitatea bucală în două spații: cavitatea bucală propriu-zisă (între cele două arcade dentare ) și vestibulul bucal (între obraji și arcade).n vestibul se deschid canalele glandelor parotide.

Cavitatea bucală este separată de fosele nazale prin bolta palatină ,iar posterior de către vălul palatin.Vălul palatin este o formațiune musculo-membranoasă mobila ,așezată ca o perdea între cavitatea bucală și faringe,care se termină cu o prelungire ovoidă ,denumită-luetă sau omușor.În cavitatea bucală se gasește limba ,organ musculo-membranos mobil,cu numeroase funcții : mestecatul alimentelor,înghițirea alimentelor,limbajul articulat și ca organ de gust.In cavitatea bucală se mai găsesc dinții, organe dure și fixate în alveole, cu rol mecanic în triturarea alimentelor.fig.2

fig.2

I.1.2.2.Faringele

Farigele este un organ musculo-membranos ce reprezintă zona de încrucișare a căilor digestivă și respiratorie.Faringele este situat anterior coloanei vertebrale și se întinde de la baza craniului pâna la nivelul vertebrei a VI-a cervicală. Faringele are trei segmente :unul comunică cu fosele nazale prin coane și cu urechea medie prin trompa lui Eustachio; altul comunică anterior cu cavitatea bucală și cel de-al treilea comunică anterior cu laringele.

I.1.2.3 Esofagul

Esofagul este un tub situate între faringe și stomac în care se deschide printr-un orificiu numit cardia.Are o lungime de aproximativ 25 cm si este situat între coloana vertebrală și trahee.Are rol în trecerea și împingerea bolului alimentar spre stomac.

I.1.2.4. Stomacul

Stomacul este un segment dilatat al tubului digestiv ,situat între esofag și primul segment al intestinului subțire.Se gasește în partea superioară a cavitații abdominale și are forma literei J. Alimentele intră în stomac prin orificiul cardia și ies prin orificiul piloric,la nivelul căruia se gasește un sfincter.La interior ,stomacul este căptusit cu un strat numit mucoasă,care formează mai multe cute.In mucoasă se gasesc glandele gastrice care secretă acid clorhidric,fermenți,mucine ce intră în alcătuirea sucului gastric necesar în digestie.Fig.3

fig.3

I.1.2.5.Intestinul subțire

Intestinul subțire este cel mai lung segment al tubului digestiv ,măsurând aproape 4 m .Se întinde de la pilor pâna la orificiul ileocecal ,străjuit de valvula ileocecala.Are un rol foarte importrant în digestie prin funcția sa motorie,secretorie și de absorbție.Intestinul subțire are două parți: duodenul-fixat de peretele abdominal posterior și intestinul liber.

Duodenul are 25 cm și are forma de potcoavă .În duoden se deschid :canalul coledoc prin care se varsă bila și canalele pancreatice prin care se varsă sucul pancreatic.

Intestinul liber este partea mobilă a intestinului subțire Din cauza lungimii sale formează 4-16 anse intestinale așezate într-un grup superior –jejun –cu ansele așezate orizontal și un grup inferior –ileon-cu ansele așezate vertical.

Peretele intestinului subțire este alcătuit din 4 tunici: seroasă peritoneală,tunica musculară –alcatuită din 2 straturi de mușchi (longitudinal extern și circular intern) care asigură peristaltismul intestinal,submucoasă-in grosimea căreia se găsește plexul nervos vegetativ și mucoasa intestinală.Mucoasa intestinală prezintă cute circulare numite valvule conivente.Acestea se găsesc în număr mare în jejun și lipsesc în duoden și ileon.Pe suprafața lor se găsesc niște proeminențe cilindrice sau conice numite vilozități intestinale,care există pe toată lungimea intestinului chiar și acolo unde valvulele conivente lipsesc.Aceste vilozități măresc suprafața de absorbție pentru alimentele digerate.De asemenea,printre vilozități,în mucoasă se mai găsesc glandele intestinale care produc sucul intestinal ce conține fermenți digestivi.

I.1.2.6 Intestinul gros

Intestinul gros are lungimea de aproximativ 1,6 m și se întinde de la orificiul ileocecal pâna la orificiul anal.Valvula ileocecala are rolul de a împiedica trecerea conținutului intestinal din intestinul gros,înapoi în intestinul subțire.Ce excepția ultimului segment numit rect,intestinul gros se numește colon. Segmentul din colon situat sub valvula ileocecala se termină în fund de sac și se numește cec.De cec se prinde apendicele vermicular care este un organ atavic ,lung de 6-8 cm.

Colonul formează în jurul anselor intestinale mai multe segmente: segmentul ascendent –colonul ascendent, o porțiune transversală-colonul transversal, segmentul descendent-colonul descendent și o porțiune în forma literei S-colonul sigmoid.Apoi urmează rectul care se termină cu sfincterul anal .

Intestinul gros este format ,de-a lungul său de 3 benzi musculare netede longitudinale ,iar mucoasa nu prezintă valvule conivente si nici vilozități intestinale.Fig.4

fig.4

I.1.3 Glandele anexe

I.1.3.1.Glandele salivare

Glandele salivare secretă saliva cu rol în digestia bucală .Glandele salivare se împart în: parotide,submandibulare și sublinguale.

I.1.3.2.Ficatul

Ficatul este cea mai voluminoasă glandă anexă cu o greutate de 1500g. Este poziționat în partea superioară a abdomenului,imediat sub diafragmă.Ficatul are 2 lobi pe fața superioară:lobul drept ,mai voluminos și lobul stâng mai mic.Fața inferioară are trei șanțuri ,în forma literei H.Pe șanțul transversal ,adică hilul hepatic,intră și ies din ficat vase de sânge,nervi și canale excretoare.Pe șanțul longitudinal drept se gasește vezicula biliară și vena cavă inferioară.

I.1.3.3. Pancreasul

Pancreasul este o glandă alungită situată în spatele stomacului.Are trei segmente: cap,corp și coadă.Pancreasul este o glandă mixtă,are atât funcție exocrină –sucul pancreatic bogat în fermenți digestivi,cât și funcție endocrină-prin secreția de insulină și glucagon .Pancreasul se varsă în intestin prin canalul lui Wirsung ,comun cu canalul coledoc și prin canalul lui Santorini .

I.2.Fiziologia aparatului digestiv

I.2.1.Digestia

Digestia este procesul de transformare a substanțelor alimentare cu molecule complexe ,insolubile ,în substanțe cu molecule simple,solubile care pot fi absorbite prin peretele tubului digestiv.O dată absorbite,substanțele chimice sunt folosite în organism pentru producerea de energie –au rol energetic,pentru formarea celulelor noi sau repararea celulelor uzate-au rol plastic și pentru formarea unor substanțe cu rol funcțional (hormoni,enzime)

Digerarea alimentelor se desăvârșește în tubul digestiv sub acțiunea sucurilor secretate de glandele digestive.În compoziția chimică a acestor sucuri se găsesc substanțe cu acțiune catalitică ,enzime sau fermenți care favorizează degradarea alimentelor cu molecule mari ,în substanțe cu molecule mai simple.Aceste transformări chimice au loc cu participarea apei(hidroliza).

I.2.1.1.Digestia bucală

Digestia începe în cavitatea bucală și au loc transformări mecanice,fizice și chimice.

Modificările mecanice constau în divizarea și triturarea alimentelor cu ajutorul maxilarelor,limbii ,dinților și mușchilor obrajilor .Acest proces se numește masticație.Modificările fizice constau în înmuierea alimentelor cu ajutorul salivei .Modificările chimice au loc prin degradarea alimentelor cu ajutorul enzimelor.În cavitatea bucală acționează amilaza salivară ,din salivă, care scindează macromoleculele de hidrocarbonați(glucide ca amidonul) în glucide (maltoza),trecându-le prin stadii intermediare.Se formează astfel,bolul alimentar care,cu ajutorul mucinei ,alunecă din cavitatea bucală prin faringe și esofag.

I.2.1.2.Digestia gastrică

Digestia gastrică se realizează sub acțiunea sucului gastric și cu ajutorul musculaturii stomacului.Stomacul ,după umplere,execută miscări peristaltice care constau din unde de contracție și relaxare,dinspre cardia spre pilor,asigurând înaintarea alimentelor. Sucul gastric este un lichid incolor,puternic acid,alcătuit din acid clorhidric ,mucină și pepsină(principala enzimă),labfermentul si lipaza gastrică.Pepsina scindează proteinele în molecule mai mici-peptone și în final rezultă aminoacizii.Lipaza gastrică acționează asupra grăsimilor sub formă de emulsii(frișcă,lapte,maioneză),pe care le transformă în glicerină și acizi grași.În urma digestiei în stomac ,rezultă chimul alimentar,o pastă omogenă care trece in intestinul subțire.

I.2.1.3 Digestia intestinală

În intestinul subțire se definitivează digestia alimentelor datorită sucului intestinal,sucului biliar și al sucului pancreatic dar și datorită mișcărilor peristaltice care asigură înaintarea chimului alimentar.Sucul pancreatic conține enzime pentru toate cele trei substanțe organice:glucide,proteine și lipide.Astfel,asupra proteinelor acționează tripsina care le scindează in dipeptide și aminoacizi;asupra lipidelor acționează lipaza pancreatică, care le scindează în glicerină și acizi grași;asupra glucidelor acționează amilaza pancreatică, care le transformă în maltoză ,glucoză,fructoză.Sucul intestinal actionează,de asemenea,asupra celor trei substanțe organice iar secreția biliară acționează,in special asupra grăsimilor neemulsionate.Sucul biliar este format din apă,săruri minelale,săruri biliare,pigmenți,colesterol.

I.2.2.Absorbția intestinală

Absorbția intestinală este transferul alimentelor (molecule simple),solubile,din lumenul intestinal în mediul intern(sânge și limfă)Absorbția se face în special la nivelul intestinului subțire,specializat,datorită vilozitaților intestinale.Glucidele se absorb sub formă de monozaharide prin mecanism activ și pasiv.Proteinele se absorb sub formă de aminoacizi prin mecanism activ.Lipidele se absorb sub formă de glicerină și acizi grași cu ajutorul sărurilor biliare.

I.2.3.Fiziologia intestinului gros

Cea mai mare parte din substanțele digerate (90%) sunt absorbite la nivelul intestinului subțire.O mică parte din aceste substanțe formează un lichid lăptos numit chil intestinal.Prin orificiul ileocecal chilul trece în intestinul gros.Acesta suferă modificări chimice datorită florei intestinale bacteriene care populează colonul.Au loc două procese chimice : fermentația și putrefacția.

I.2.3.1.Fermentația

Procesul de fermentație are loc în colonul ascendent și in jumătatea deaptă a colonului transvers sub acțiunea florei bacteriene aerobe.Aici se acționează supra monozaharidelor si rezultă acid lactic(fermentatie lactică) si gaze.Tot sub acțiunea florei bacteriene se sintetizează unele vitamine esentiale.(vitamine din complexul B si vitaminaK)

I.2.3.2.Putrefacția

Procesul de putrefacție are loc în cea de-a doua parte a colonului transvers și în colonul descendent sub acțiunea florei bacteriene anaerobe.Aici se degradează proteinele rămase nedigerate în substanțe toxice (putresceina,cadaverina)

I.2.4.Defecația

Pereții intestinului gros secretă mucină care are rol protector și ajută la formarea bolului fecal.Prin mișcări peristaltice conținutul înaintează spre colonul sigmoid unde materiile fecale sunt depozitate.Printr-o undă peristaltică puternică materiile fecale coboară în rect ,sunt excitați receptorii din mucoasa regiunii anale și se declanșează reflexul defecației prin care materiile fecale sunt eliminate.

Capitolul II

II.1.Tipuri de enterocolite

II.1.1. Enterite acute și cronice

II.1.1.1.Toxiinfecțiile alimentare

Toxiinfecțiile alimentare determină inflamarea tractului digestiv în urma ingestiei de alimente infectate cu microbisau cu toxinele lor.Alimentele cu risc mare de toxiinfecție sunt:carnea nepreparată bine,ouăle,peștele,laptele,smântâna,untul,etc.Microbii mai des întâlniți sunt din grupul salmonelelor și al stafilococului.

Simptomele bolii sunt : dureri abdominale sub formă de colici intestinale,vărsături,scaune diareice în număr de 4-10/zi apoase sau mucoase .Alte simptome : dureri de cap,dureri articulare, dureri muscular, neliniște, delir, astenie, puls scăzut,hipotensiune (datorită pierderilor masive de lichide prin scaun și vărsături)

Tratamentul este profilactic și curativ.Tratamentul profilactic urmărește sa reducă ,să izoleze și să îndepărteze focarul de infecție.Tratamentul curativ folosește la început spălăturile gastrice iar, dacă au trecut mai multe ore se folosește un purgativ.Apoi pentru rehidratare se administrează soluție de NaCl izotonică și glucozată.

II.1.1.2 Diareea

Diareea se caracterizează prin scaune numeroase, lichide, care conțin alimente incomplet digerate.Cauzele diareei sunt :

-insuficiența unui alt organ al tubului digestiv; ca exemplu ,lipsa acidului clorhidric din stomac sau evacuarea bruscă a unei cantități mari de bilă dintr-o dată.

-dezvoltarea unor microbi din intestin; diareea de fermentație care se manifestă cu 5-6 scaune/zi ,voluminoase,spumoase și u reactie acidă , însoțite de balonare. Se tratează cu un regim alimentar bazat pe carne,brânză ,ouă; diareea de putrefacție cu scaune urât mirositoare și au reacție alcalină.Se tratează cu regim alimentar bogat în zaharuri.

-inflamația intestinului subțire și gros; Această diaree se datorează ,fie unor substanțe toxice(bismut,mercur),fie dezvoltării unor microbi în intestin (bacilul tific,bacilii dizenterici,bacilul Koch),fie unor paraziți intestinali.Inflamația intestinului subțire se numește enterită.Ea influentează și intestinul gros ,producând colita.

II.1.1.3 Constipația

Constipația este sindromul prn care se produce întârzierea transportului și evacuării conținutului intestinal.Este mai des întălnită la indivizii sedentari și cu alimentație săracă în fibre.Constipația însoțește adesea diversele boli ale colonului,cum ar fi colitele cronice.Constipația poate fi : constipație stăngă în care scaunul este format din fragmente mici,iar starea pacientului este bună,și constipație dreaptă,în care starea pacientului este alterată,bolnavul plângându-se de dureri de cap,migrene,limbă încărcată,gură cu miros fetid.Constipația se tratează,in special cu purgative.

II.1.1.4. Enterita acută (entero-colita acută).

Enterita acută este inflamația intestinului subțire,care are aceleași cauze ca diareea acută.Simptomatologia bolii este:

-diaree (10-50 de scaune/zi)Scaunele sunt lichide, conțin resturi de alimente, mucus și uneori sângesau puroi.

-durere abdominală sub formă de colică, localizată în jumătetea stângă a abdomenului,în apropierea ombilicului.Ea se datorește contracției intestinului subțire.

-febra foarte mare 38-40 grade C

-alterarea stării generale .Din cauza pierderii mari de lichide prin scaune și transpirație,bolnavul prezintă semnele colapsului adică, tensiune arterială scăzută,accelerarea pulsului,slăbiciune.

Tratamentul va fi dietetic, medicamentos și profilactic.

Tratamentul dietetic-24 -48 de ore dietă absolută cu ceai de mentă fără zahăr (2-3 l/zi).În zilele următoare mucilagiu de orez si apoi supe strecurate prin site,biscuiți.După 4-5 zile se adaugă carnea fiartă,ouă fierte tari,brânză proaspătă de vaci.

Tratamentul medicamentos- se face de obicei cu sulfamide sau sau antibiotice corespunzătoare.Se face și o hidratare cu săruri de rehidratare sau cu soluție perfuzabilă NaCl .Dacă durerile sunt foarte mari se administrează si antispastice.

II.1.1.5.Gastroenterita

Gastroenterita este o boală inflamatorie atât a stomacului ,cât și a intestinului subțire.Ea se datorează unei gastrite cronice, cu aciditate scăzută.Ca simptomatologie , se manifestă ca enterita acută prin: diaree,vărsături,colici abdominale.Se mai numește infecșie gastrică, enterogastrită, gastroenteropatie, gripa stomacului. La copii este declanșată de Rotavirus,iar la adulti de Norovirus și Campylobacter.Gastroenterita mai poate fi produsă de bacterii,toxine bacterieneși paraziți.Este transmisă prin consumul de apă infectată sau prin contactul cu persoane infectate.Tratamentul este medicamentos, antibacterian si de hidratare cu săruri de rehidratare orală sau cu lichide cu administrare intravenoasă.

II.1.2 Colite

II.1.2.1 Maladia Crohn( boala Crohn)

Maladia Crohn este o boală inflamatorie idiopatică (cauze necunoscute), ce afectează o porțiune a tractului digestiv.Această inflamație poate avea loc, fie la nivelul ileonului (ileită),fie la nivelul la nivelul părții terminale a ileonului și a colonului ascendent(ileo-colită),fie la nivelul întregului colon (colită). Pacienții cu maladia Crohn au risc crescut pentru cancer de colon.De asemenea,pacienții pot dezvolta complicații : ocluzie intestinală,abces (cu mare risc de perforare a colonului),fistule,colon mărit,cancer colono-rectal.

Simptomele gastrointestinale în maladia Crohn sunt: dureri abdominale,vomă, diaree, balonare, fisuri, fistule și abcese perianale.Simptomele sistemice sunt:întârzierea cresterii la copii, malabsorbție cu pierdere în greutate, iritațtii ale pielii, afte bucale, uveită,episclerită, gangrene, litiază biliară și renală.

Cauzele maladiei Crohn. Imunologică –este o boală de natură autoimună, declansată de un agent infecțios . Genetică –s-au descoperit 30 de gene implicate în ideologia maladiei, insă nu s-a putut demonstra că se transmite ereditar. Bacteriană- după anumite studii s-a descoperit că ar fi implicat ,în apariția bolii, Mycobactericum avium subsecies paratuberculosis. Alimentația- maladia Crohn este asociată cu un consum mare de proteine animale și acizi polinesaturați, omega-3, omega-6.

II.1.2.2. Colia ulceroasă.

Colita ulceroasă este o boală a cărei cauză nu este cunoscută și se caracterizează prin Inflamația colonului și o alterare a stării generale.Simptomele colitei ulceroase sunt: Febră care poate ajunge si până la 39-40 grade C . Slăbiciune foarte gravă,până la emaciere . Lipsa poftei de mâncare și neliniște .

Diaree cu mucus ,sânge și puroi în cantitate mare.Uneori pacientul se plânge de tenesme,adică senzație de scaun fără defecare . Durere abdominală sub formă de colică localizată în fosa iliacă stângă sau în tot abdomenul. Ulcerații pe mucoasa colonului . Nu există tratament sigur al acestei boli.Se administrează vitamine (din grupul B,C,K),calciu,antibiotice.Se tine regim alimentar asemănător cu cel din enterocolita acută.

II.1.2.3.Colita cronică

Colita cronică este o boală supărătoare de lungă durată care se întălnește la bolnavii nervoși și surmenați.Scaunul conține mucus, sânge și puroi. Se poate observa și o descuamare a mucoasei colonului, care poate apărea în scaun sub formă de membrană.După o perioadă de diaree urmează una de constipație și așa alternează ani de zile.Tratamnetul se face cu regim alimentar sever si antiinflamatoare intestinale.