Tratamentul Suportiv Transfuzional (1) [307642]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ GENERALĂ

Spitalul clinic de urgență pentru copii „Louis Țurcanu” Timișoara

Disciplina Hematologie

Curcă A. George Adrian

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tratamentul suportiv transfuzional post chimioterapie

Conducător științific:

Conf. univ. Dr. [anonimizat]

T i m i ș o a r a

2 0 1 6

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE

„VICTOR BABEȘ” TIMIȘOARA

Facultatea de Medicină Generală

Spitalul clinic de urgență pentru copii „Louis Țurcanu” Timișoara

Disciplina Hematologie

Curcă A. George Adrian

LUCRARE DE LICENȚĂ

Tratamentul suportiv transfuzional

Conducător științific:

Conf. univ. Dr. [anonimizat]

T i m i ș o a r a

2 0 1 6

Cuprins

Listă de abrevieri…………………………………………………………………3 Introducere……………………………………………………………………………4

I.Partea Generală

Capitolul 1 Noțiuni introductive despre transfuzii

Definiție…………………………………………………………………….5

Scurt istoric………………………………………………………………..5

Organizarea rețelei transfuzionale în România………………..6

Capitolul 2 Componente sanguine

2.1 Caracteristici generale ale componentelor sanguine……….6

2.2 Procesarea sângelui……………………………………………………7

2.3 Conservarea componentelor sanguine………………………….8

Capitolul 3 Produse sanguine utilizate în transfuzii

3.1 Sânge total omolog…………………………………………………….9

3.2 Concentrat eritrocitar omolog……………………………………..10

3.3 Concentrat trombocitar standard…………………………………11

3.4 Concentrat granulocitar standard………………………………..12

3.5 Plasmă proaspătă congelată………………………………………..13

3.6 Concentratul eritrocitar resuspendat deleucocitat………….14

Capitolul 4

4.1 Tehnica transfuzională………………………………………………15

4.2 Indicații de transfuzie………………………………………………..16

4.3 Reacții adverse transfuzionale…………………………………….18

II.Partea specială

Capitolul 1. Obiective…………………………………………………

Capitolul 2. Materiale și metodă…………………………………..

Capitolul 3. Rezultate………………………………………………….

Capitolul 4

2

[anonimizat] a [anonimizat] – Antigene de Histocompatibilitate

CPDA1- [anonimizat],Dextroză,Adenină

SAG-M- [anonimizat],Glucoză,[anonimizat]-[anonimizat]-[anonimizat]-Citomegalo-[anonimizat]-[anonimizat]- [anonimizat]

3

Introducere

Transfuzia sângelui a [anonimizat] a grupelor sanguine. Acumularea experienței în transfuzia de sânge a stabilit că aceasta are un impact imunologic compus asupra organismului recipientului. Modificările imunologice provocate de hemotransfuzie sunt în mare măsură similare celor din transplantul de organe și țesuturi. Un risc la fel de important pentru sănătatea recipientului este și transmiterea prin transfuzii a infecțiilor hemotransmisibile (ex. Virusurile hepatitei, HIV,citomegalovirus,sifilis etc.). Legat de aceste posibile probleme epidemiologice a apărut necesitatea de a majora volumul de investigații ale donatorului, creându-se o problema economică de luat în seama,acestea fiind costisitoare. Cu toate acestea, este important de menționat că utilizarea celor mai performante tehnici de laborator nu garantează 100% că donatorul nu este infectat cu unul dintre agenții infecțioși enumerați mai sus.

Cele expuse au cauzat o revizuire radicală a indicațiilor hemotransfuziei cu reducerea lor maximală. La momentul actual o transfuzie de sânge poate fi argumentată numai în cazurile absolut necesare, având indicație vitală.

Fracționarea sângelui conservat cu separarea celuleor sanguine,a plasmei și a derivaților din plasmă și studierea funcțiilor acestora au servit ca bază de revizuire a aprecierii tradiționale a transfuziei de sânge ca metodă curativă cu acțiune pozitivă asupra organismului.

Luând în considerare evoluția și necesarul aplicării transfuziei în medicina modernă este lesne de înțeles impactul acesteia asupra economiei în sistemul de sănătate, totodată rezultatele pozitive înregistrate in cazurile pacienților ce au indicații vitale de transfuzie poziționează implementarea de tehnici tot mai avansate de recoltare, conservare,separare a elementelor componente și transfuzare a acestora, pe un loc la fel de important ca și orice altă tehnică terapeutică.

4

I.Partea generală

Capitolul 1 Noțiuni introductive despre transfuzii

Definiție

Transfuzia sanguină constituie un mijloc terapeutic important care are drept scop substituirea sângelui sau a unei componente sanguine care este deficitară la un moment dat. Practica transfuzională a cunoscut schimbări importante în ultimii ani, acestea vizând atât tehnica de prelevare a sângelui și echipamentele de prelucrare și stocare, cât și utilizarea cu precădere a produselor selective. Ca orice tehnică terapeutică, transfuzia sanguină trebuie să respecte anumie reguli și principii precise, dar cu toate acestea pot să apară efecte secundare care nu sunt în totalitate stăpânite.[1]

1.2 Scurt istoric

Înainte cu sute de ani de dezvoltarea științelor medicale oamenii și-au dat seama că sângele are o importanță vitală, văzând că pierderea lui în cantitate mare duce la moarte.Astfel au observat că administrarea sângelui poate salva viața unui om ,dar până la concretizarea acestor observații aveau să treacă sute de ani. Prima referire istorică la utilizarea sângelui ca remediu terapeutic apare în anul 1492,cand sângele a trei tineri a fost administrat fără succes, per oral, Papei Inocent al-VII-lea care era bolnav. În 1667, Jean Denis a transfuzat sânge de miel unui tânăr care apoi a murit,fiind prima victimă a unei reactii transfuzionale.După acest experiment, medicul a fost condamnat pentru omor, iar transfuzia a fost interzisă timp de 150 de ani.Prima transfuzie reușită a fost efectuată de medicul James Blundell în 1818 ,el salvând viața unui bărbat prin transfuzie directa de la un alt bărbat.Transfuzia ca disciplină modernă s-a dezvoltat începând cu anul 1900, odată cu descoperirea grupelor sanguine de catre Karl Landsteiner si apoi introducerea glucozei si a citratului ca soluții de conservare in1914. La început administrarea sângelui era un gest riscant si spectaculos(transfuzie directă), dar după dezvoltarea substanțelor de conservare a sângelui, transfuzia a cunoscut o dezvoltare rapidă.Sfârșitul celui de al doilea război mondial marchează apariția băncilor de sânge, apoi a debutat separarea sângelui în componente care s-au utilizat selectiv, asfel încât din anii 1960 putem vorbi de produse sanguine și hemoterapie selectivă.[2]

5

Organizarea rețelei de transfuzie în România

Practica transfuzională în țara noastră a fost reglementată pentru prima dată în 1952 când sau stabilit drepturile si obligațiile donatorilor de sânge precum și cadrul în care se desfașoară recoltarea,conservarea și transfuzia de sânge. În prezent,sistemul transfuzional românesc este reglementat de Legea 282/2005, completată cu norme specifice(Ord.MS 1224/2006) adaptate la progresul științific actual și având ca principiu de bază asigurarea securității transfuzionale, iar ca obiectiv național, autosuficiența.Activitatea de transfuzie este organizată și controlată de OMS și Ministerul Sănătății,sângele fiind o resursă națională de importanță strategică care se distribuie prin intermediul centrelor de transfuzii teritoriale către instituțiile medicale utilizatoare.

Rețeaua națională de transfuzie își desfășoară activitatea pe baza unui ,,Program Național de Transfuzie Sanguină” este organizată ierarhic, pornind de la Institutul Național de Hematologie Transfuzională ,,C.T.Nicolau” București, Centre Regionale de Transfuzie Sanguină și Centre Județene de Transfuzie.[3]

Capitolul 2 Componente sanguine

2.1 Caracteristici generale ale componentelor sanguine

Componentele sanguine umane sau produsele sanguine labile (PSL), în nomenclatura veche pot fi considerate adevărate ,,medicamente biologice” care se folosesc în terapia transfuzională sau hemoterapie.Componentele sanguine umane pentru utilizare terapeutică pot fi obținute din sângele total recoltat prin metoda standard sau din recoltarea prin afereză (plasmafereză, citafereză) cu ajutorul unui separator automat de celule. Ele pot proveni din donarea alogenică (homologă) sau autologă. Donarea homologă reprezină recoltarea de sânge total sau componente sanguine de la o persoană (donator), pentru utilizare terapeutică la o altă persoană (primitor).Donarea autologă implică recoltarea de sânge sau componente sanguine de la o persoană, în cadrul unui program de transfuzie autologă (autotransfuzie) programată, pentru utilizarea terapeutică exclusiv la acea persoană. Componentele sanguine terapeutice sunt

preparate biologice provenite din sângele uman recoltat aseptic, prin flebotomie (puncție venoasă) de la donatori a căror aptitudine pentru donare a fost constată printr-un act medical. Procesarea sângelui integral recoltat de la donatori permite obținerea componentelor sanguine

6

diferite care vor putea fi utilizate mai eficient (un donator → mai mulți pacienți) în terapia

transfuzională selectivă. Toate produsele derivate din sânge sunt sterile, netoxice și nu conțin agenți patogeni transmisibili prin sânge.[4]

2.2 Procesarea sângelui

Prin procesarea imediat după recoltare, o unitate de sânge integral recoltată de la un donator permite obținerea mai multor componente sanguine pentru susținerea terapiei specifice,asigurând astfel tratarea mai multor pacienți dintr-o singură donare de sânge. Fiecare component sanguin necesită însă o preparare, etichetare și condiții de stocare diferite, acestea fiind supuse unor reguli stricte,incluse în sistemul general de asigurare a calității în transfuzie.

Centrifugarea se realizează cu ajutorul unor echipamente speciale (centrifugi cu răcire) care utilizează principiul separării bazat pe sedimentarea diferită a particulelor supuse unui câmp de forță gravitațională. În urma centrifugării sângelui total, elementele celulare vor sedimenta diferit în funcție de forța gravitațională aplicată,talia, greutatea și densitatea lor, precum și vâscozitatea mediulu.

Decantarea se face cu ajutorul unor prese angulare manuale, în circuit închi steril și va conduce la separarea fizică a diferitelor componente sanguine.

Congelarea se realizează cu ajutorul unor echipamente frigorifice omologate, a căror viteză de răcire și temperatură finală sunt bine definite și controlate și care trebuie să realizeze o congelare uniformă și totală a plasmei. Scopul congelării plasmei este de a conserva factorii labili ai coagulării, de aceea, debutul congelării trebuie să se facă în primele șase ore de la recoltarea sângelui.

Decongelarea se realizează în timpul preparării crioprecipitatului de factor VIII, folosind un protocol bine stabilit: decongelare lentă (24 ore) la 2-60C , urmată de separarea imediată și recongelarea fracțiunii insolubile în maxim 1 oră de la separare.

Deleucocitarea se face cu ajutorul unor pungi cu filtru integrat, în circuit închis și permite astfel îndepărtarea leucocitelor care nu numai că nu au valoare transfuzională, dar pot fi la originea unor complicații imunologice posttransfuzionale (imunizare în sistem HLA).

7

Prin acest procedeu se obțin MED (concentratul eritrocitar deleucocitat) sau ST deleucocitat indicate pentru pacienți politransfuzați, transplantați, cei cu anemii refractare, aplazii medulare, cu talasemie majoră.[5]

Iradierea este un procedeu care previne boala grefă contra gazdă și constă în aplicarea unor radiații X sau gamma asupra componentului sanguin,radiații ionizante care vor inactiva celulele imunocompetente (distrug limfocitele T viabile). În centrele de transfuzie din România procedura nu se practică în prezent, iradierea se face doar în unități care dețin condiții adecvate de iradiere a componentelor sanguine și autorizațiile specifice,cum sunt Centrele de Transplant Medular.

2.3 Conservarea componentelor sanguine

Scopul conservării este de a furniza pentru pacienți componente terapeutice eficace, prin menținerea la maxim posibil a viabilității celulare și a calităților sângelui, într-un mediu controlat și sigur.La începutul secolului XX administrarea sângelui era un gest riscant și spectaculos(transfuzie directă), dar după dezvoltarea substanțelor de conservare a sângelui, transfuzia a cunoscut o dezvoltare rapidă. Primele substanțe anticoagulante și de conservare au fost introduse în anul 1914(citratul trisodic, glucoza).În prezent, cea mai utilizată soluție anticoagulantă și de conservare folosită pentru sângele recoltat de la donatori este CPDA 1(citrat trisodic, fosfat, dextroză, adenină), care a îmbunătățit sinteza ATP în sângele conservat, prelungind durata de viabilitate a hematiilor la 35 de zile. Soluția de resuspendare a hematiilor utilizată la prepararea concentratelor eritrocitare,SAG-M(ser fiziologic, adenină, glucoză, manitol), a mărit durata de stocare a eritrocitelor de la 35 la 42 de zile.Componentele sanguine necesită condiții specifice de stocare, care sunt menționate și pe eticheta produsului, durata de valabilitate variază de asemenea.[6]

Astfel,conservarea eritrocitelor (ST,CER,MED) se face în echipamente omologate în acest scop (la frigider), la temperaturi de +2- +60C,timp de 35 de zile ( ST ), respectiv 42 zile (CER, MED). Pe parcursul conservării, sângele suferă anumite leziuni de stocare datorită unor modificări biochimice de scădere a ph-ului, creștere a acidului lactic,scăderea nivelului de ATP și a consumului de glucoză, ceea ce duce la pierderea viabilității eritrocitare. Conservarea la

8

temperaturi scăzute duce la încetinirea metabolismului celular și facilitează astfe l menținerea

viabilității eritrocitelor, dar împiedică și contaminarea bacteriană.Conservarea trombocitelor se face la 2-2,20 C, într-un incubator prevăzut cu undispozitiv de agitație lentă și continuă, care facilitează schimburile gazoase între celule și mediul exterior, menținerea Ph-ului și împiedică agregarea plachetară.Timpul de stocare este de 3-5 zile. Leziunile de stocare trombocitare încep din momentul recoltării și continuă pe parcursul preparării și conservării lor, astfel că după 5 zile de stocare, aproximativ 50 %din trombocite au funcția hemostatică parțial alterată.Conservarea plasmei și a crioconcentratului de factor VIII se face pe o perioadăde maxim 12 luni, la temperaturi mai mici de -300C, în echipamente frigorifice omologate (cameră frigorifică, congelatoare).[7]

Capitolul 3 Produse sanguine utilizate în transfuzii

3.1 Sânge total omolog

Este un sânge venos, de origine umană, prelevat aseptic de la un donator a cărui aptitudine pentru donarea de sânge este constatată printr-un act medical.

Este recoltat într-un recipient sau sistem de pungi autorizat, închis, conținând un volum corespunzător de soluție anticoagulantă si de consevare, sterilă și apirogenă.Volumul unei unități adult de sânge total este în medie de 400ml ± 10% sânge venos, cu un volum maxim autorizat de 450ml sânge la care se adauga volumul de soluție anticoagulantă și de conservare.Conținutul minim de hemoglobină al unității adult de sânge total corespunde unei cantități de 100g hemoglobină/litru, respectiv minimum 45g unitate adult sânge total. După 24 de ore de la recoltare, sângele total nu mai conține factorii plasmatici labili(V si VIII) ai coagulării in concentrații terapeutice eficiente.Sângele total unitate adult se prezintă macroscopic ca un lichid de culoare roșu închis, care după o perioadă de repaus sau după centrifugare se separă într-un sediment de globule roșii și un supernatant de plasma. Între cele două componente poate apare o peliculă fină de culoare alb galbuie, formată de stratul leuco-plachetar.

9

Volumul total de maximum 510 ml sau 1 unitate de livrare (1 unitate reprezentând o donare, denumită și "unitate" sau "pungă") conține:

450 ml de sânge recoltat de la donator

63 ml de soluție anticoagulantă de conservare

Hemoglobina aproximativ 12 g/ 100ml

Hematocrit 35% – 45%

Conține plachete funcționale în număr redus

Transfuzia se va începe în urmatoarele 30 de minute după scoaterea unității din frigider și încălzirea la 370C sau imediat dacă se folosește un încălzitor.

Sîngele total omolog nu este folosit ca și tratament suportiv la pacienții cu malignități hematologie ce au urmat tratement chimioterapic, în caz de necesar eritrocitar se utilizează transfuzarea de concentrat eritrocitar omolog. Sângele total reprezintă în primul rând o materie primă pentru obținerea componentelor sanguine, indicația de administrare a lui ca atare fiind rezervată acelor pacienți care au o scădere combinată a volumului sanguin total (VST) și a capacității de transport a O2.[8]

3.2 Concentrat eritrocitar omolg (CER)

Este un component sanguin obținut într-un sistem închis dintr-o unitate de sange total care este centrifugată și din care este decantată plasma (fără a elimina stratul leucoplachetar), la care se adaugă o soluție nutritivă de conservare-soluția de resuspendare SAG-M.

Recoltarea de la donator se face într-un sistem multiplu de pungi autorizat (duble, triple),care conține în punga primară de recoltare un volum corespunzător de soluție anticoagulantă și de conservare, iar în punga de transfer, soluția nutritivă de resuspendare. CER se prepară aseptic prin centrifugarea unei unităti de ST, urmată de decantarea supernatantului

plasmatic și resuspendarea eritrocitelor în soluția SAG-M.Este un sediment eritrocitar de culoare roșu închis, împreună cu stratul său leuco-plachetar.Volumul minim al unui Concentrat Eritrocitar Resuspendat-unitate adult este de 150 ml,inclusiv cantitatea reziduală de solutie anticoagulantă și de conservare.Conținutul minim de hemoglobină al Concentratului Eritrocitar unitate adult este de 45g / unitate, iar hematocritul este cuprins între 55 și 75%.

Opțiunea pentru transfuzia de concentrate eritrocitare se bazează pe valoarea Hb și Ht

10

(nu pe numărul hematiilor), corelate cu simptomatologia clinică în orice tip de anemie la un bolnav care nu mai sângereză. Cel mai frecvent dacă anemia este simptomatică cu Hb sub 8 g/dl, rar dacă Hb este peste 10g/dl (angina pectorală, simptome de insuficiență cardiacă).Între aceste valori, indicația depinde de statusul clinic, deoarece compensarea și toleranța la anemie diferă mult între indivizi.[9]

Administrarea CER se face prin trusă standard de transfuzie,durata perfuzării nu va depăși 2-3 ore pentru o unitate. Ritmul de administrare depinde de tipul anemiei și de toleranța sistemului cardiovascular al pacientului.Transfuzia unei unități de CER la adult și a 3 ml/kcorp la copil permite creșterea Hb cu 0,7-1 g/dl și a Ht cu 2-3 %.

3.3 Concentratul trombocitar standard (CTS)

CTS se obține dintr-o unitate de sânge total conservat la temperatura laboratorului, în maxim 8 ore de la prelevare. Recoltarea se face prin procedura obișnuită, într-un sistem închis de pungi triple sau cvadruple , unitatea de sânge integral recoltată fiind supusă apoi unor proceduri de centrifugare și decantare seriate, care vor conduce la separarea majorității trombocitelor din unitatea de origine într-un mediu de suspensie de aproximativ 40-60 ml plasmă. Concentratul trombocitar standard prezintă o culoare gălbuie, cu un aspect turbid la o agitație ușoară, fără urme de eritrocite sau semne vizibile de hemoliză.Cantitatea medie de trombocite este de 0,5 x 1011/ unitate.Conținutul maxim de leucocite reziduale este de 0,2 X 109/unitate, iar pH-ul trebuiesă fie cuprins între 6,5 și 7,4.

Concentratul trombocitar standard trebuie conservat in condiții care să asigure, de o manieră optimă, supraviețuirea și activitatea hemostatică a trombocitelor. Materialul plastic al pungilor in care sunt preparate și conservate trombocitele trebuie să fie suficient de permeabil schimburilor gazoase pentru a garanta un aport bun de oxigen pentru trombocite.Conservarea are loc la temperatura controlată de +200 C până la +240C, in condiții de agitație lentă in plan

orizontal si continuă care generează un aport mai bun de oxigen.In condițiile descrise, durata maximă de conservare este de 5 zile, dacă plasticul pungii de preparare si conservare este calificat pentru această durată.Transportul se va face la o temperatură cat mai apropiată de cea de stocare. După recepționare, ele trebuie conservate in condițiile recomandate, cu excepția cazurilor când se utilizează imediat. Este recomandată agitarea concentratelor trombocitare

11

standard inaintea utilizării.

Indicațiile de utilizare a concentratului trombocitar pot fi curative sau profilactice, dar trebuie să fie adaptate dacă trombocitopenia este de tip central, cu lipsa megacariocitelor. În trombocitopenia periferică, transfuzia trebuie precedată de tratamentul etiologic. Utilizareacea mai frecventă este în secțiile de oncologie și hematologie.Curativ, CTS se utilizează în :-trombocitopenie –scăderea numărului trombocitelor circulante(<20.000), pentru prevenirea riscului hemoragic-trombocitopatie (trombocite nefuncționale) de diverse etiologii-hemoragia meningeală-purpura trombocitară trombocitopenică autoimună (PTTA)-coagulare intravasculară diseminată (CID)-în transfuzia masivă, pentru a menține valoarea trombocitelor peste 50×109 și

peste 100 X 109/l, dacă există sângerare microvasculară.Profilactic, administrarea de concentrate trombocitare se recomandă:-în hipofuncția medulară, dacă numărul trombocitelor scade sub 10-20 X 109/l.[10]

Contraindicații în purpura trombotică trombocitopenică, purpura idiopatică trombocitopenică autoimună,CID netratat,trombocitopenia asociată cu septicemia sau hipersplenism,sindrom hemolitic uremic,purpura posttransfuzională.

Administrarea se face prin trusă standard de transfuzie, durata de administrare este de maxim 15-20 minute.Dozele recomandate depind de valoarea trombocitelor și valoarea pe care vrem să o obținem, VST al pacientului precum și de factorii de risc asociați.Eficacitatea transfuziei de concentrat plachetar se evaluează mai ales clinic prin încetarea sângerării și este maximă la 2 ore după transfuzie.Administrarea de concentrate trombocitare este însoțită de riscul imunizării în sistem HLA, pot apare frecvent reacții alergice urticariene și reacții febrile nehemolitice, mai ales la pacienți politransfuzați.

3.4 Concentratul granulocitar unitar homolog (CGU)

Concentratul Granulocitar Unitar homolog de origine umană este o suspensie de granulocite într-un volum de plasmă. Concentratul Granulocitar Unitar este recoltat aseptic într-

un recipient autorizat, inchis, steril și apirogen, prin citafereză, pornind de la sângele venos a unui singur donator a cărui aptitudine pentru donarea de sânge este constatată printr-un act medical.Recoltarea de Concentrat Granulocitar Unitar prin citafereză se face cu ajutorul unui cito-separator automat, dotat cu un program specializat pentru afereza granulocitelor de la

12

un donator supus in prealabil unui tratament medicamentos ce permite creșterea

concentrației celulelor sanguine aparținând liniei granulocitare. Pentru creșterea formării

stratului de granulocite este posibilă utilizarea unui agent de sedimentare a eritrocitelor de

tipul hidroxi-etil starch, dextran cu greutate moleculară mică si gelatină fluidă modificată,

sub forme farmaceutice autorizate.[11]

Din punct de vedere macroscopic, Concentratul Granulocitar Unitar se prezintă ca

o suspensie celulară intr-un lichid fara semne vizibile de hemoliză, de culoare alb-gălbuie.

Cantitatea totală de granulocite este de 2.1010 / unitate, cu limita inferioară

tolerată de pana la 1,5.1010 / unitate, în cel mult 10 % din unitățile produse. Volumul

CGU este cuprins intre 200 – 500 ml, tinând cont de volumulsoluției anticoagulante și conservante și de eventualul agent de sedimentare introdus în sistem.

Volumul fiecărei unități este sistematic înregistrat și menționat pe etichetă, pH-ul produsului este cuprins între 6,5 și 7,5.Concentratul granulocitar unitar (CGR) se conservă la o temperatură cuprinsă între 200C și 240C, pe o perioadă de maximum 12 ore începând cu sfârșitul prelevării.În caz de deschidere intenționată a pungii, în decursul pregătirii sau transformării, CGR poate fi conserva maxim 6 ore.În caz de transport în timpul duratei de validitate, în interiorul conținătorului este mentținută o temperatură cât mai apropiată de cea de conservare.

3.5 Plasma proaspăt congelată

Plasma proaspăt congelată de origine umană provenită din sânge total este plasma obținută aseptic dintr-o singură Unitate adult de Sânge Total (ST) după separarea de elemente celulare.Este preparată într-un recipient autorizat,închis, steril și apirogen.Separarea și debutul congelării plasmei se fac în primele 6 ore de la prelevarea sângelui. Sistemul de congelare al plasmei trebuie să permit congelarea completă a unității de plasmă în mai puțin de 6 ore de la debutul ei,la o temperature mai mica sau egală cu -300C.Separarea și congelarea cât mai aproape

de momentul prelevării la o temperatură mai mică de -300C conservă o cantitate mai mare de factori labili ai coagulării.Plasma proaspăt congelată conservă concentrații normale ale factorilori stabili ai coagulării, a albuminei și imunoglobulinelor precum și minimum 70% din concentrația initială de factor VIII, a celorlalți factori labili ai coagulării și a inhibitorilor naturali.Volumul unitîții de plasmă proaspăt congelată este de cel puțin 150 ml de plasma.

13

Acest volum ține cont de volumui soluției anticoagulante și de conservare.Volumul fiecărei unități este sistematic înregistrat și se scrie pe eticheta unității.Conținutul maximal permis de trombocite este de 30.109/l înainte de congelare.După decongelare, Plasma Proaspăt Congelată se prezintă ca un lichid limpede sau cu o ușoară turbiditate,fără semne vizibile de hemoliză.Imediat după decongelare, Plasma Proaspăt Congelată conține minimum 0,7 UI/ml de Factor VIII,pH-ul produsului este de 7-7,5.Unitatea de plasmă proaspăt congelată mai prezintă următoarele caracteristici: nivelul proteinelor totale este ≥ de 50g/L, nivelul Hgb plasmatice libere este ≤ 0,05g/L, nivelul potasiului plasmatic ≤ 5mmol/L (195mg/L), în cazul transfuziei non-isogrup, titrul anticorpilor anti-A și anti-B nu trebuie să depășească 1/64.Plasma proaspăt conservată la o temperatură ≤ -300C are o durată maximă de conservare de 12 luni, începând cu ziua recoltării.Decongelarea plasmei în vederea utilizării terapeutice se face la +370C,în circa 30 de minute, folosind o metodă care să asigure o temeperatură constantă pe toată durata decongelării.După decongelare se verifică aspectul macroscopic al fiecărei unități, pentru eliminarea celor care ar defecte ale etanșeității conținătorului (scurgeri) sau modificări ale aspectului normal al plasmei (floculare,alterări de culoare).După decongelare produsul se utilizează de preferință imediat sau după un interval de 6 ore cu menținere la temperatură de +40C.

3.6 Concentratul eritrocitar resuspendat deleucocitat

CERD face parte din categoria componentelor sanguine supuse unor transformări și reprezintă un concentrat eritrocitar resuspendat în SAG-M din care s-a eliminat cea mai mare parte a leucocitelor (L<1 x 106) prin filtrare în sistem închis, înaintea procedurii de preparare obișnuite a CER din sânge total. În mod similar se poate prepara și ST-deleucocitat, după

filtrarea ST recoltat de la donatori.CER deleucocitat păstrează proprietățile CER, conținutul minim de Hb și hematocritul fiind similare. Aspectul este de sediment eritrocitar de culoare roșu închis, care nu mai prezintăstratul leuco-plachetar. Îndepărtarea leucocitelor prin utilizarea unui

filtru integrat previne riscul transmiteri infecției cu virus citomegalic (CMV).[12]

14

Capitolul 4 Tehnica transfuziei și reacții adverse post transfuzie

4.1 Tehnica transfuziei

Primul pas în efectuarea unei transfuzii este determinarea grupei sanguine și a

factorului Rh al primitorului.Apoi este obligatorie efectuarea testului de compatibilitate

directă Janbreau dintre sîngele primitorului și sîngele donatorului. Această probă de compatibilitate directă se face prin amestecarea pe o lamă de sticlă a unei picături de sânge de la primitor cu o picătură de 10 ori mai mică din flaconul de sânge selectat pentru administrare( donator). Dacă apare o reacție de aglutinare sângele este incompatibil și acel flacon de

sânge nu se va administra pacientului..Această metodă pune în evidență anticorpii naturali.Cele mai multe reactii de incompatibilitate au fost descrise in cazul grupei sanguine AII.

Urmează în continuare incălzirea sângelui de transfuzat la termostat și montarea

unei truse de perfuzie prevazută cu filtru standard de 140 microni intr-o venă periferică a

pacientului.

Începerea transfuziei se face intotdeauna cu efectuarea probei Ochlecker,primii

20 ml de sânge se transfuzează în ritm rapid și se urmărește cu foarte mare atenție apariția

semnelor si simptomelor reacției de incompatibilitate (reactia hemolitică acută

intravasculară).

Ritmul de infuzie intravenoasă a sîngelui este de 60 picături /minut,dar acest ritm

poate fi accelerat în caz de pierderi sanguine importante (soc hemoragic,sângerare activă).

În cazul pacienților cu afecțiuni cardiopulmonare severe ritmul de infuzie va fi mai lent,in

funcție de toleranța bolnavului. În caz de necesitate se poate utiliza sânge grup O Rh negativ (donatoruniversal).Trebuie insă avut in vedere că există și donatori universali periculoși care au

un număr foarte mare de aglutinine, care vor induce reacții de hemoliză la primitor.

15

De aceea dacă trebuie administrate cantități mari de sânge (mai mari de 1 l) esteindicat să folosim numai sânge izogrup izoRh. [13]

4.2 Indicațiile transfuziei

1.Refacerea volemiei.

Pierderile mai mici de 30% din volum sanguin circulant se pot substitui cu soluții macromoleculare (Dextran 40) și soluții cristaloide.

Pentru pierderi mai mari de 30%,din volum sanguin circulant (1,5 litri de singe), se

utilizează sânge (se asociază cu solutii macromoleculare si cristaloide). Sângele integral este indicat a fi administrat pentru a restaura volumul intravascular dar și volumul hematiilor în pierderile prin hemoragie internă sau hemoragie externă. Plasma proaspătă congelată, porțiunea fluidă a sângelui, este de asemenea indicată a fi transfuzată acestei categorii de pacienți deoarece există și o depleție importantă a factorilor coagulării.

Riscurile asociate cu transfuzia de sânge, de natură infecțioasă dar și imunologice,

continuă să modifice practica transfuziei de sânge.

. Cel mai important obiectiv terapeutic în această situație este refacerea volemiei.

Menținerea livrării tisulare de oxigen în timpul anemiei normovolemice acute

depinde și de creșterea debitului cardiac și de creșterea raportului de extracție al

oxigenului. Contribuția relativă a acestor mecanisme va depinde de abilitatea

organismului de a le declanșa pe fiecare. Aceste mecanisme permit ca și consumul

sistemic de oxigen să rămână constant, până când hematocritul scade la 10%, moment în

care de dezvoltă hipoxia tisulară.

Studiile experimentale la diferite specii de animale au demonstrat că această

concentrație critică de hemoglobină este în jurul valorii de 4 g/dl. Valorile corespondente

sunt dificil de obținut la om. Un studiu recent a demonstrat că hemodiluția normovolemică acută la o concentrație a hemoglobinei de 5 g/dl este bine tolerată la voluntarii sănătoși..

Toleranța la anemia acută depinde nu numai de integritatea mecanismelor compensatorii descrise mai sus, ci și de nivelul cererii tisulare de oxigen. Pentru un debitcardiac dat și raport de extracție a oxigenului, orice scădere a necesarului tisular de oxigen va avea ca rezultat o toleranță crescută la anemie acută, și invers.

16

Orice creștere a nevoii tisulare de oxigen ca scade de asemenea și toleranța pacienților la anemia acută. Acest fapt este important în special în timpul fazei de recuperare din anestezie, caz în care consumul de oxigen poate fi multiplicat cu 2. În bolile clinice, majoritatea mecanismelor compensatorii pentru anemie sunt reduse de prezența hipovolemiei, hipoxemiei, funcției miocardice deprimate și / sau capabilităților scăzute de extracție a oxigenului. În plus, necesarul tisular de oxigen este deseori crescut în aceste situații ca rezultat al febrei, durerii, stresului sau lucrului mecanic respiratoriu crescut. Toate aceste concepte trebuie aplicate nu numai la nivel global, ci și la nivel de organe.

2.Refacerea capacității de transport a O 2.Refacerea capacității de transport a O2

În această situație cel mai indicat preparat de sânge este concentratul

eritrocitar(masa eritrocitară).

Astăzi nu este recunoscută o valoare prag pentru valorile Hb si Ht (sub 7 g Hb/dl

respectiv 30% Ht) care să impună administrarea sângelui. Concentrația corespunzătoare de hemoglobină într-o anumită situație clinică depinde dacă este purtată o cantitate suficientă de oxigen la țesuturi, pentru a le îndeplini necesarurile metabolice. Utilizarea concentrației hemoglobinei ca singur declanșator al transfuziei va avea ca rezultat transfuzarea unei cantități mai mari de sânge la anumiți pacienți, și a unei cantități mai mici la alții . Erorile de laborator, gradul de hemodiluție și prezența de pierderi de sânge oculte sunt factori diferiți, care fac transfuzia bazată pe concentrația de hemoglobină un declanșator impropriu.

Este important de evaluat curba de disociație a oxihemoglobinei. Bazându-se pe

efectul Bohr, o schimbare a curbei la dreapta, prezentă în timpul hipotermiei și acidozei,

contribuie la descărcarea oxigenului în țesuturile periferice. Acest efect s-a dovedit a fi

benefic. De asemenea multe sisteme enzimatice, funcționează mult mai bine în mediu

ușor acid decât în cel alcalin. De aceea, corectarea alcalozei poate avea un impact

important asupra disponibilului de oxigen de la nivelul țesuturilor periferice.

Clinic, există și alte metode de schimbare a curbei. Cu cât sângele este mai

proaspăt, cu atât depleția de 2,3- diphosoglycerate (2,3 – DPG) este mai mică si extracția de oxigen periferic mai bună.Reducerea nivelelor de 2,3 DPG cauzează o schimbare la dreapta a curbei și deci cu cât sângele este mai vechi cu atât extracția de oxigen periferic devine mai dificilă.

17

Totuși trebuie avut in vedere că hematiile nu au substituenți. Deci dacă

capacitatea de transport a oxigenului este diminuată de o pierdere masivă de hematii,

numai infuzia de hematii restaurează capacitatea de transport a oxigenului. Pacienții care

au nevoie cel mai mult de atenție sunt aceia care au un mare grad de afectare cardiacă

,pacientii septici și cei cu afecțiuni severe cerebrovasculare care sunt incapabili să

tolereze o lipsă prelungită de oxigen.Pentru pacienții septici se indică menținerea unei valori a Hb de cel puțin 10 mg%,iar în cazul pacienților cu afecțiuni vasculare. cardiace sau cerebrale mentținerea unei valori a Hb de cel puțin 8-10 mg%.

4.3 Reacții adverse transfuzionale

Pot apare în timpul transfuziei sau postransfuzional.In funcție de timpul de

apariție se descriu reacții postranfuzionale acute (în timpul sau la 2-3 ore după

transfuzie) și cronice.marea majoritate au etiologie imunologică.

Cea mai severă complicație este reprezentată de hemoliza acută intravasculară,10

ml de sânge incompatibili fiind suficienți pentru declanșarea acestei reacții cu mortalitate de

peste 50% in formele grave.Apare hemoliza severă a eritrocitelor transfuzate urmată de

necroza corticală acută cu oligurie și anurie.

Simptomatologia clinică include durere la locul de infuzie,dispnee severă cu

durere toracică,hipotensiune arterială,hemoglobinurie,febră,grețuri,vărsături,oligurie,anurie.Dacă bolnavul este anesteziat putem observa hipotensiune severă inexplicabilă,sângerare difuză in câmpul operator,hemoglobinuria.

Tratmentul trebuie instituit de maximă urgență si constă in oprirea imediată a

perfuziei, fiind obligatorie și înlocuirea trusei de perfuzie.Se continuă cu administrarea de soluții cristaloide și macromoleculare,diuretice (manitol și furosemid) cu menținerea unui debit urinar de 100 ml/h ,alcalinizarea urinii cu bicarbonat de sodiu. Utilizarea Dopaminei în doze dopaminergice poate fi utilă.

Alte complicații sau reacții adverse mai importante sânt: infecții bacteriene ,infecții

virale,reacții alergice ,reacții febrile,efect imunosupresor,hiperpotasemie,intoxicație cu

citrat,reacții hemolitice transfuzionale tardive.

18

II. Partea specială

Capitolul 1.Obiective

Am redactat prezenta lucrare de licență fiindcă terapia suportivă transufzională a devenit un element cheie al tratamentului bolnavilor cu boli onco-hematologice. Creșterea dramatică a utilizării preparatelor de sânge a relevat însă, totodată, dimensiunea îngrijorătoare a reacțiilor adverse, unele din ele amenințătoare de viață. Din confruntarea acestor două aspecte: utilitatea lipsă de alternativă și încărcarea inevitabilă cu riscuri derivă obligația de hemovigilență și de analiză periodică a practicii transfuzionale intrainstituționale.

Actul transfuzional este un tratament scump, cu resurse limitate de materie primă, de importanță decisivă, salvatoare de viață, adesea lipsit de alternativă.

Plecând de la aceste premize am urmărit in cadrul acestei licențe următoarele aspecte:

Evaluarea necesarului transfuzional la pacienții oncologici din cadrul clinicii de hemato-oncologie a Spitalului clinic de Urgență “Louis Țurcanu”

Evaluarea dimensiunii actului transfuzional și a costurilor pe care acesta le implică.

Reacțiilor adverse post-transfuzionale.

Capitolul 2. Material și metodă

S-au luat în studiu actele transfuzionale de la 57 de pacienți internați în clinica de onco-hematologie a Spitalului clinic de Urgență pentru copii Louis Țurcanu Timișoara în perioada 2012-2016.

Pentru analiza posttransfuzională a parametrilor eritrocitari și trombocitari și pentru documentarea reacțiilor adverse au fost utilizate datele din Registrul de Transfuzii al clinicii și din foile de observație ale pacienților internați în clinică în perioada menționată.

Au fost incluse în studiu transfuziile de produse celulare (masă eritrocitară, concentrat trombocitar,Crioprecipitat).

Produsele de sânge s-au administrat la 57 de bolnavi cu patologie oncologică (Leucemie acută limfoblastică,Leucemie acută mieloblastică,Limfom Hodgking,Limfom malign non-Hodgkin,Neuroblastom,Nefroblastom,Mielom multiplu,Tumoră germinală extratesticulară,Limfohistiocitoză hemofagocitică).

Criteriile de includere au fost următoarele:

Vârsta cuprinsă între 0-53 ani

Patologie malignă

Criteriile de excludere au fost următoarele:

Lipsa oricărui tip de transfuzie

Vârsta peste 60 de ani

Neâncadrarea în intervalul 2012-2016

Pacient decedat

Datele clinice și paraclinice ale fiecărui pacient au fost prelucrate în Microsoft Office Excel iar pentru analiza statistică am exprimat variabilele ca procent din lot iar reprezentarea grafică a cuprins column-ploturi,bar-ploturi și pie-ploturi.S-a considerat că există diferențe cu semnificație statistică valori ale parametrilor<0,5%.

Evaluarea pacienților a cuprins următoarele etape necesare realizării obiectivelor propuse:

1.Identificarea pacienților din registrele clinicii

2.Selecția și prelucrarea tipului și numărului de transfuzii

Am evaluat pacienții la doă momente diferite T0 și T1,T0 corespunzând momentului începerii chimioterapiei iar T1 finalul chimioterapiei și a tratamentului suportiv transfuzional.

Capitolul 3.Rezultate

Studiul a inclus 57 de pacienți diagnosticați în intervalul 2012-2016 cu patologie oncologică(Leucemie acută limfoblastică,Leucemie acută mieloblastică,Limfom Hodgking,Limfom malign non-Hodgkin,Neuroblastom,Nefroblastom,Mielom multiplu,Tumoră germinală extratesticulară,Limfohistiocitoză hemofagocitică) și tratați chimioterapic și transfuzional.Din punct de vedere al distribuției pe sexe am remarcat o preponderență masculină 51,79% comparativ cu sexul feminin 48,21%. cu un vârf maxim de incidență (42,86%) cuprins între 20-55 ani.

Figura 1-Distribuția lotului în funcție de sex.

Repartiția pe grupe de vârstă a fost următoarea: 23,21% din pacienți au avut vârsta cuprinsă între 0-5 ani, 10,71% au avut vârsta între 6-10 ani ,23,21% cu vârsta între 11-20 ani iar 42,86% din pacienți au avut vârsta cuprinsă între 20 – 55 ani.

Figura 2-Repartiția în funcție de vârstă.

Din lotul analizat am observat o incidență mai mare a cazurilor de boală onco-hematologică în mediul urban 66,67% comparativ cu mediul rural 33.33%.

Figura 3-Mediul de proveniență al pacienților analizați

Din totalul pacienților analizați 82,14% au prezentat hemopatii maligne și 17,86% au prezentat tumori solide. 29 de cazuri au fost cu leucemie acută limfoblastică, 7 cazuri au avut leucemie acută mieloblastică,6 au prezentat limfom Hodgkin,4 cazuri de limfom non-Hodgkin,5 cazuri neuroblastom ,2 cazuri de nefroblastom,2 pacienți cu mielom multiplu,un caz de tumoră extratesticulară germinală și un caz de limfohistiocitoză hemofagocitică.

Figura 4-Clasificarea în funcție de tipul patologiei.

Transplantul de celule stem hematopoietice reprezintă procedura terapeutică destinată să restabilească funcția hematopoietică și imună la pacienți cu diverse boli dobândite/moștenite, maligne/nemaligne. Sursa de celule hematopoietice și tipul de transplant sunt alese în funcție de factori precum: diagnosticul, starea generală a pacientului și disponibilitatea unui donator de măduvă osoasă HLA-compatibilă. Din totalul de 57 de pacienți analizați 73.21% au fost transplantați iar 17% netransplantați.

Figura 5.

Din totalul de 41 de pacienți transplantați 85.37% au fost diagnosticați cu hemopatie malignă in timp ce 14.63% au fost diagnosticați cu tumoră solidă.

Fig 6. Clasificarea transplantaților în funcție de diagnostic

Din cei 41 de pacienți transplantați 30 (66,67%) au primit grefă de tip autolog și 11 (33,33%) au primit grefă de tip allogenic.. În transplantul autolog, celulele stem provin din măduva proprie sau celulele sangvine periferice ale pacientului. În general, aceste celule nu determină boala de rejet a transplantului și din acest motiv, transplantul autolog este asociat cu o morbiditate și mortalitate mai scăzută decât transplantul alogenic, crescând numărul pacienților ce pot fi propuși pentru această modalitate terapeutică .

Dezavantajele transplantului medular autolog includ: posibilitatea de contaminare a celulelor grefei cu celule maligne, ceea ce ar determina creșterea incidenței recidivelor, absența efectului imunosupresor benefic al tumorii contra gazdei și posibilitatea limitată de utilizare în tratamentul bolilor genetice limfohematopoietice. În cazul transplantului autolog măduva osoasă este colectată înaintea administrării și introdusă prin imersie într-o baie de apă caldă. Se injectează 100-500 ml de produs cu celule stem cu ajutorul seringilor cu dispozitiv automat de injectare lentă i.v., sau în pungi mici

Figura 7 – reprezentarea tipului de transplant medular.

Din punctul de vedere al distribuției în funcție de sex transplantul s-a efectuat cu o incidență mai mare la sexul maculin 56,10% decât la sexul feminin 43,9%.

Fig 7 Repartiția în funcție de sex

La momentul T0 pacienții au fost investigați paraclinic și imagistic in scopul diagnosticării și stadializării bolii precum și în scopul inițierii terapiei.Dintre examenele paraclinice am selectat din hemoleucograma completă valorile hemoglobinei și a trombocitelor la T0.

.

Figura 8-Incidența în funcție de valoarea Hgb. la T0.

Figura 9-Incidența în funcție de valoarea Tr. La T0

Din figura 8 observăm că majoritatea pacienților au prezentat anemie secundară formă moderată cu o medie a hemoglobinei între 7-10g/Dl.

Din figura 9 observăm că majoritatea pacienților au prezentat tombocitopenie secundară de formă severă cu risc hemoragic cu o medie a trombocitemiei între 0-50.000/mm3.

Pe durata tratamentului chimioterapic s-au efectuat în total la cei 57 de pacienți 860 de acte transfuzionale cu o medie de 15.08 transfuzii per pacient. A fost efectuată informarea pacientului despre necesitatea tratamentului transfuzional, scopul acestui tratament, riscul posibil și tratamentul de alternativă. Acordul pacientului la hemotransfuzie a fost documentat. S-au îndeplinit forme de acord elaborate pentru tipul de tratament transfuzional propus de medic:

– acordul pacientului pentru colectarea și transfuzia autosîngelui și a autocomponentelor ;

– acordul pacientului pentru transfuzia sîngelui și a componentelor de sînge de la donator ;

– acordul pacientului pentru utilizarea metodelor de alternativă sîngelui și a componentelor de sînge .

Prin fracționarea sângelui integru obținem următoarele componente:

1. Concentrat de eritrocite

2. Concentrat de trombocite, concentrat de trombocite deleucocitat

3. Plasmă

Din plasmă se obțin derivate: 1. Albumină 2. Crioprecipitat 3. Trombină 4. Imunoglobulină normală umană 5. Gamaglobulină anti RhD 6. Gamaglobuline imune specific 7. Concentrate ale factorilor de coagulare și anticoagulare (factorul VIII, V, IX, VII, antitrombina III, proteina C etc).

Din numarul total 860 de acte transfuzionale 52,15% au fost transfuzii de Concentrat Unitar Trombocitar,39.67% au fost de Masă Eritrocitară și doar 8,18% Crio-precipitat.

Figura 10-Tipul preparatului administrat

Din cele 270 de transfuzii cu masă eritrocitară 61.34% au fost efectuate la pacienții cu hemopatie malignă.Din cele 510 de transfuzii cu Concentrat Unitar Trombocitar 85,88% au fost transfuzate la pacienții cu hemopatie malignă,iar din cele 80 transfuzii de Crio au fost transfuzate un procent de 91.25% la pacienții cu hemopatie malignă.

Figura 11-produse de sânge transfuzate la pacienții cu hemopatie malignă.

Necesarul transfuzional mediu al pacientului cu hemopatii maligne a fost de 16.14 unități transfuzionale cu următoarea distribuție :

5.03 unități MER

9.47 unități CUT

1.66 unități Crio

Din cele 270 transfuzii cu masa eritrocitară 38.66% au fost administrate pacienților cu tumori solide.14.12% din transfuziile cu concentrat unitar trombocitar au fost administrate pacinților cu tumori solide și din cele 80 de transfuzii du crioprecipitat 8.75% au fost folosite pentru pacienții cu tumori solide.

Fig. 12 Acte transfuzionale la pacienții cu tumori solide

Necesarul transfuzional mediu al pacientului cu tumoră solidă a fost de 12.22 unități transfuzionale cu următoarea distribuție:

3.44 unități MER

8.01 unități CUT

0.78 unități Crio

72% din totalul actelor transfuzionale s-au întâlnit la pacientul oncologic transplantat astfel,din 270 transfuzii cu masă eritrocitară 70.74% au fost administrate pacienților transplantați, din 510 transfuzii cu concentrate unitar trombocitar 73.33% și din 80 transfuzii cu crioprecipitat 72.50%.

Necesarul transfuzional mediu al pacientului transplantat a fost de 15.19 unități cu următoarea repartizare:

9.12 unități CUT

4.65 unități MER

1.41 unități Crio

Fig 13.Transfuzii efectuate la pacientul transplantat

În urma transfuzării de produse sanguine sau înregistrat și efecte adverse post-transfuzionale precum si complicații ale transfuziei.Din lotul de pacienți analizat, și la care s-au efectuat în medie per pacient 15.08 acte transfuzionale

10,53% au suferit reacții adverse de tip pirogene ușoare cu creșterea temperaturii cu 10C peste valoarea normală,

12,28% au avut reacții adverse medii cu creșterea temperaturii cu 1.5-20C peste valoarea normală,

1,75% au suferit reacții pirogene grave cu creșterea temperaturii cu mai mult de 20C peste valoarea normală.

De asemenea au fost înregistrate și reacții adverse post-transfuzionale de tip alergic apărute ca reacție de sensibilizare a recipientului la proteinele plasmatice din produsele transfuzate ce s-au înregistrat în procent de 17,54% și au constat în apariția semnelor clinice de tip eritem,urticarie,prurit,grețuri și vărsături.Tot în urma transfuzării de produse sanguine sa înregistrat un procent de 10,53% de reacții anafilactice ce au apărut independent de cantitatea de produs sanguin administrată.

Majoritatea pacienților 63,16% nu au suferit nici un fel de reacție adversă posttransfuzional.

Figura 12- Reacții adverse posttransfuzional.

Ca și complicații apărute în urma transfuzării de produse sanguine s-au înregistrat: 8,77% din pacienți au avut ca și complicație tromembolia pulmonară ce sa dezvoltat odată cu pătrunderea în sistemult venos a microcheagurilor de diverse dimensiuni, 26,32% au avut ca și complicație supraâncărcarea volemică ce sa manifestat datorită supraâncărcării cordului, prin dereglarea circulației generale cu apariția stazei venoase manifestându-se prin dispnee,angină pectorală,cianoză și edeme generalizate, 7,02% au înregistrat ca și complicație purpura trombocitopenică posttransfuzională ce sa dezvoltat în urma formării de anticorpi împotriva aloantigenelor trombocitare,ce sa manifestat prin trombocitopenie cu risc hemoragic la 5-10 zile după transfuzie, 3,51% au avut ca și complicație hemosideroza iar un procent de 61,40% din pacienți nu au suferit nici un fel de complicație posttransfuzie.

Figura 13 – Complicațiile posttransfuzionale.

BIBLIOGRAFIE

1. Acalovschi I. Transfuzia de sînge și terapiile adjuvante. Ghiduri și protocoale. Timișoara, 2007.

2. Cristopher J. Gresens. Directive pentru transfuzia sîngelui și a componentelor sanguine: Pacienții pediatrici și nou născuți. 2008.

3. Guidelines for policies on alternatives to allogenic blood transfusion. I. Predeposit autologous blood donation and transfusion. Transfusion medicine. 2007. 17: 354-365.

4. Instrucțiune cu privire la transfuzia componentelor sanguine. București, 2007.

5. Karen Scruggs, Michael T. Johnson. Pediatric Treatment Guidelines, 2004. Edition.

6. Maxwell MJ., Wilson MJ.A. Complications of blood transfusion. Continuing Education in Anaesthesia, Critical Care and Pain, 2006; 6: 225-9.

7. Petra Seeber, Aryeh Shander. Basics of Blood Management, First Edition. 2007, 389

8. Robert J. Arceci, Jan M. Hann, Owen P. Smith. Pediatric Hematology. Third Edition, 2006, 826

9 The clinical Use of Blood. 2002. World Health Organization. Blood Transfusion Safety, Geneva, 220

10 Transfusion Medicine. A european course on blood transfusion. Coordinators: W. Van Aken – B.Genetet.

11 Van der Linden P., De Hert S., Belisle S. et al. Comparative effects of red blood cell transfusion and increasing blood flow on tissue oxygenation in oxygen supply dependent conditions. Am. J. Resp Crit Care Med 2001: 163: 1605-8.

12. European LeukemiaNet: Ghidul pacientului cu leucemie acută limfoblastică,2007: http://www.leukemianet.org/content/e77/e4342/e4343/e4417/infoboxContent4973/Pat_Manual_ALL_romanian.pdf.

13. Margit Șerban: Essentials of Pediatrics for Students vol 1, Ed.Brumar, Timișoara,2001

14 Beutler E, Lichtman M, Coller B, et al. Williams’ Hematology. 6th ed. Londra: McGraw-Hill Medical Publishing Division, 2001

15 PDQ Cancer informations summaries: Chilhood acute lymphoblastic leukemia treatment, Health Professional Version 2015:http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmedhealth/PMH0032725/.

16 Nanulescu M.: Protocoale de diagnostic și tratament în pediatrie, ed.Amaltea,2014

17 D’Augustine S.:Compendiu de pediatrie ,Ed. Farma Media,2012

18 Young N, Gerson S, High K. Clinical hematology. New York: Elsevier, 2006.

19 Hoffman R., Hematology: basic principles and practice, 4th ed. New York, Elsevier, 2006.

20.http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Oncologie/oncologie%20medicala%20tematica%20curs%20rezidenti/71.%20Mieloproliferarile%20maligneNew%20Document%20Microsoft%20Word.pdf

21. .Corwin H., Gettinger A. – The CRIT study: anemia and blood transfusion in the critically ill – Current clinical practice in the United States. Crit. Care Med. 2004, 32, 39-52.

22 Filipescu D., Luchian M., Răileanu I. – Oxigenarea tisulară și transfuzia eritrocitară. Revista Română de ATI 2003, 11, 2, 19-25.

23 Galu M., Szegedi L. – Hematocritul optim – criteriu pentru necesitatea transfuziei sanghine. Jurnalul Soc. Române de ATI 2000, 7, 28-30.

24 Miller R. – Update on blood transfusions. IARS 2000, Review Course Lectures, 39-44.

25 Nichols W., Price T. – Transfusion-transmitted cytomegalovirus infection after receipt of leukoreduced blood products. Blood 2003, 101, 4195-4200.

26 .Stainsby D., Mac Lennan S. – Management of massive blood loss: a template guideline. Brit. J. Anest. 2000, 85, 3, 487-491.

27 Van der Linden P., Hert S. – Comparative effects of red blood cell transfusion and increasing blood flow on tissue oxygenation in oxygen – supply dependent conditions. Am. J. Resp. Crit. Care Med. 2001 (163), 7, 1605-1608.

28 Vincent J., baron J. – Anemia and blood transfusion in critically ill patients. JAMA 2002, 288, 1499-1507.

29.http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Oncologie/oncologie%20medicala-%20tematica%20curs%20rezidenti/20.%20Transplant%20medular.pdf

30. http://cnts.md/legislatie/ghidhemo.pdf

31. http://lege5.ro/Gratuit/gqydqojxgy/ordinul-nr-1479-2014-privind-stabilirea-contravalorii-unei-unitati-de-sange-a-componentelor-sanguine-umane-pentru-utilizare-terapeutica-precum-si-a-produselor-sanguine-obtinute-din-prelucrarea-plasmei

http://documents.tips/documents/curs-transfuzie.html

http://www.atitimisoara.ro/content/ghiduri/2009/Recomandari%20ATI%202009/32%20Ghiduri%20practice%20pentru%20transfuzia%20de%20sange.pdf

http://www.med.ugal.ro/site%20final%20ati/files/TRANSFUZIA.pdf

http://lege5.ro/Gratuit/geydomrugy/nomenclatorul-national-al-sangelui-uman-si-componentelor-sanguine-umane-pentru-utilizare-terapeutica-din-10072007

http://www.transfuzia.ro/Raportari/1.Ghid%20Oficial%20CoE%20ED%2017-RO-final.pdf

http://cnts.md/legislatie/ghidhemo.pdf