Tratamentul Simptomatic al Aparatului Excretor

Introducere

Infectiile urinare sunt declansate de anumite bacterii asupra tractului uinar.Semnele infectiei fiind foarte des asociate cu durere si usturime,uneori chiar si miros neplacut.

Statisticile arata ca infectiile urinare sunt cele mai intalnite,acestea fiind mai frecvente decat orice alt tip de infectie, de exemplu infectiile respiratorii.

Sunt cel mai des este intalnita la femei,acestea suferind in proportie de 50% cel putin o data in viata de o infectie urinara.,iar in 35% din cazuri infectia recidiveaza in urmatoarele luni.

La barbate insa , infectiile urinare apare dupa varsta de 45 de ani ,cei tineri avand o probabilitate foarte mica de a fii afectati de una din formele infectiei urinare.

In 80% din cazuri principal bacterie responsabila de infectiile urinare comune este bacteria E.coli.

Cea mai des folosita medicamentatie este cea naturista ,pe baza de medicamente cu un continut ridicat de extracte naturale,cum ar fii Urinal,Uricol,Urinal Akut.

In multe dintre cazuri , insa , acestea nu sunt de ajuns,pentru tratamentul curative fiind nevoie de antibiotic precum Timentin,Unasyn,etc.

Alegerea medicamentatiei consta in functie de agectiune si de gravitatea acesteia,tratamentul fiind recomandat intre 5-7 zile.

Capitolul I –Anatomia aparatului excretor

Unul din cele mai inportante sisteme ale corpului omenesc il reprezinta aparatul excretor un  aparat cu rol special în eliminarea substantelor rezultate din  metabolismul celulelor

Aparatul excretor cuprinde rinichii și căile urinare acestea fiind uretera si vezica urinară,impreuna cu uretrele ,indeplinind 3 funcții majore:

Excreția-este procesul de eliminarea a produșilor toxici din metabolism.

Reglarea homeostaziei mediului intern – mentinerea unui volum normal al lichidelor din organism

Endocrină .

1.Rinichii

Rinichii sunt amplasati în cavitatea abdominală, fiind pozitionati de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară. Se proiectează de la nivelul ultimilor două vertebre toracale (T11, T12), până la vertebra a treia lombară (L3), rinichiul drept fiind localizat mai jos, cu aproximativ o vertebră față de cel stâng, din cauza prezenței ficatului în partea dreaptă.

Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 – 12 cm.
Ambii rinichi sunt înveliți într-o capsulă numita Capsula fibroasa, și împreună cu glandele suprarenale sunt învelite într-un țesut gras numita Capsula adipoasa.

Rolul  principal al rinichilor este acela de a  elimina substantele rezultate din procesele metabolice ale corpului omenesc

Unul dintre cele mai importante roluri are rinichiului este acela de stimularea a productiei de globule rosii (hematii) prin producerea unui hormon numit eritropoietina

Rinichiul este alcatuit din :

-2 fete una anterioara si una posterioara

-2 margini : laterala si mediala – forma acesteea fiind concava,

-2 extremitati:  polul superior este acoperit de glanda suprarenala si
polul inferior

Pe o sectiune frontala se vede ca rinichiul este alcatuit dintr- o zona interna de culoare rosie închis numita„substanta medulara” si dintr-un strat periferic de culoare brun galbuie numita „substanta corticala”

Zona medulara este mai intinsa si contine 14 piramide ,vârful piramidelor se numeste papila renala si este îndreptat spre sinusul renal.

La nivelul rinichiului se gasesc nefroni situati în zona corticala cât si în zona medulara,reprezentand unitatea structurala si functionala a rinichiului.Exista aproximativ 2 milioane de nefroni

Vascularizarea rinichiului este realizata de:

Arterele renale –artera stânga si artera dreapta

Venele – debuteaza în corticala rinichiului ,mai sunt numite si vene stelare . Aceste vene stelare se grupeaza în vene lobulare , se varsa în vene arcuate ce au traseu invers arterei arcuate.

2. Caile urinare

Caile urinare sunt caile prin care este eliminata urina.

Aceste sunt reprezentate de , bazinetul renal, uretra,calicele renale, vezica urinară și uretere.

Urină, secretată de rinichi, este colectată de niște cilindrii membranoși, numiți calice renale. Acestea se unesc într-o formațiune numită bazinet renal, în care urina provenită din calicele renale este colectată. Mai apoi, urina trece din bazinet în uretere, vezica urinară, uretră și este in cele din urma eliminată.

a). Bazinetul renal este locul în care se deschid calicele renale.

b.) Uretra este tubul prin care se elimină urina din vezica urinară .

Uretra la bărbat – are o lungime de aproximativ 15 – 20 cm. La acestia eliminandu-se prin uretră atât urină, cât și lichidul spermatic.

Aceasta are 3 porțiuni: uretra prostatică,uretra membranoasă și uretra pelvină.

Uretra prostatică trece prin prostată, având cca. 3 – 4 cm. În ea se deschid și canalele de ejaculare. Spre vezica urinară se prezintă sfincterul intern al uretrei sau sfincterul vezical (involuntar).

Uretra membranoasă are lungime de cca. 1 – 2 cm. Aceasta este cuprinsă în perineu, în grosimea ei aflându-se sfincterul uretral extern (voluntar).

Uretra peniană este cea mai lungă porțiune a uretrei, având cca. 10-14 cm. Este pozitionata în interiorul penisului.

Prostata este o glandă sexuală maculina aflată la intersecția aparatului urinar cu cel genital producand cca. 25 – 30% din lichidul seminal.

Prostata, ca și celulele seminale, face parte dintre glandele seminale , care fabrica plasma seminală, datorita careia se formează sperma.

Secrețiile prostatice se afla sub controlul hormoni masculini, secretați, în principal, de către testicule.

Uretra la femei este mult mai scurta fata de cea a barbatilor aceasta deschizandu-se în vestibulul vaginului, adica sub clitoris,avand rol strict pentru urinare

c) Calicele renale sunt mici tuburi membranoase fiind de două feluri: calice renale mici (cele care pleacă de la papile spre bazinet) și calice renale mari (cele care se formează prin unirea calicelor renale mici, constituind bazinetul renal

d). Vezica urinară este un rezervor musculo-membranos, care are ca rol colectarea urinei si eliminarea acesteia prin uretră în mediul exterior.

Vezica urinară este localizata în loja vezicală. Peritoneul acoperind numai partea superioară a vezicii urinare.

Forma vezicii urinare variază în funcție de conținut:dacă este goală, are o formă de cupă, iar dacă este plină cu urină, are o formă ovoidă.

e). Ureterele sunt acea parte a căilor urinare care fac legătura între bazinetul renal și vezica urinară. Lungimea ureterului este de aproximativ 25 – 30 cm. Ureterul drept fiinde cu 1 – 2 cm mai scurt. Lărgimea ureterului este de aproximativ 5 – 6 mm.

În funcție de zonele pe care le traversează, ureterul poate fi împărțit în porțiunea abdominală,portiunea iliacă ,cea care străbate fosa iliacă interna,portinea pelvină și in cele din urma vezicală ( la peretele vezicii urinare).

Capitolul II – Afeciuni ale aparatului excretor

Orice boalã cronicã si progresivã a rinichilor poate duce în cele din urmã la insuficientã renalã cronicã. Aceasta înseamnã cã rinichiul nu-si mai poate îndeplini rolul de a mentine între limite normale constantele biologice ale sângelui. Din aceastã cauzã cresc în sânge produsele rezultate din metabolismul celular (uree, creatininã, radicali, acizi, etc.), nu se mai pot elimina electrolitii (K+, Na+), valorile lor fiind foarte mult dependente în aceste cazuri de cantitãtile care se ingerã prin alimentatie si în cele din urmã nu se mai poate elimina nici apa, volumul urinii scãzând progresiv pânã la anurie (lipsa totalã a urinei).

Apar, de asemenea, modificãri ale tensiunii arteriale care creste progresiv si rãspunde tot mai greu la medicamente. Apare acidoza, se altereazã starea de constientã, apar forme grave de insuficientã cardiacã si anemii care sunt corectate doar partial cu tratament medicamentos, inclusiv cu eritropoietinã.

Bolile rinichiului care produc insuficienta renalã cronicã sunt boli care afecteazã membrana filtrantã care se gãseste la nivelul glomerulilor renali (între capilare si capsula care primeste urina filtratã). Aceste boli sunt denumite si glomerulonefrite. Frecvent cauza este o afectiune autoimunã în care aceastã membranã este afectatã în mod direct de nise anticorpi sau prin depunere de complexe antigen – anticorp la nivelul acestei membrane determinând alterarea filtrãrii.

Alte boli renale care produc insuficienta renalã cronicã sunt nefropatiile ionterstitia care sunt adesea de cauzã infectioasã sau uneori toxice (fenacetina este un exemplu), sau autoimune. Alte boli renale cronice sunt, nefropatiile vasculare care afecteazã rinichiul prin afectarea initialã a vaselor sale prin aterosclerozã, prin embolie sau tromboze sau prin efectul prelungit al unei presiuni sanguine crescute ca în cazul hipertensiunii arteriale netratate.

Diabetul zaharat afecteazã rinichii prin mecanisme multiple (atât prin afectare glomerularã, cât si prin favorizarea infectiilor interstitiale si prin leziuni vasculare).

Toate aceste boli determinã în final insuficienta renalã cronicã care se instaleazã mai devreme sau mai târziu în functie de agresivitatea bolii, cât si de tratamentul urmat. Un rol deosebit în tratarea insuficientei renale cronice o datã instalate, îl are regimul alimentar care trebuie sã reducã substantele bogate în proteine si sã excludã în totalitate carnea din alimentatie.

Progresia insuficientei renale cronice este lenta, iar simptomele pot sa nu fie prezente in primii ani, caz in care rinichii se adapteaza si compenseaza functiile ce trebuie indeplinite. Uneori, simptomele nespecifice, precum oboseala, pot fi singurele manifestari ale acestei afectiuni mult timp. La persoanele cu risc, analizele de sange si de urina sunt esentiale in detectarea semnelor ce anunta insuficienta renala.

Odata instalata, aceasta afectiune se poate manifesta prin urmatoarele simptome:

Umflarea picioarelor, a gleznelor sau a gambelor;

Durere la urinat si diminuarea volumului urinei;

Mictiuni frecvente;

Urina urat mirositoare sau ce prezinta modificari de culoare;

Hipertensiune arteriala;

Oboseala accentuata, somnolenta;

Greata si varsaturi;

Pierderea apetitului;

Dureri de cap;

Tulburari de somn;

Contractii involuntare ale muschilor si crampe musculare.

Alti factori de risc ce pot provoca aparitia insuficientei renale cronice pot fi:

Pielonefrita (infectia rinichilor);

Chisturile rinichilor;

Bolile autoimune, precum lupusul;

Obstructia cailor urinare (dupa infectii sau calculi renali frecventi);

Utilizarea excesiva a medicamentelor metabolizate de rinichi

Un loc aparte între bolile renale îl ocupã litiaza urinarã. Frecvent, din punct de vedere al cauzalitãtii, ea este o boalã în care se combinã o componentã ereditarã cu o componentã dependentã de mediu si alimentatie. Deshidratãrile accentuate în conditii de lucru la temperaturi înalte, consumul insuficient de apã, continutul crescut de sãruri în apa de bãut constituie factori favorizanti. Excesul alimentar, consumul ridicat de proteine, cât si infectiile urinare au fost dovedite, de asemenea, ca factori favorizanti. Existã si boli metabolice în care se produc în exces anumite substante care eliminându-se în cantitate mare prin urinã, precipitã si formeazã calculi (ex.guta)

Litiaza renala este cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.

Semnele si simptomele litiazei renale:

Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren accidentat, etc. Durata colicii este variabila.

Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat – „hematurie de efort" (dupa practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu denivelari).

Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal(balonare).
Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90 batai pe minut) si hipertensiune arteriala(cresterea tensiunii arteriale).
Febra – semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre stare septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in momentul urinarii).

Litiaza renalã nu produce în general simptome pânã când un calcul format în rinichi nu migreazã în ureter (tubul de legãturã dintre rinichi si vezica urinarã) care poate fi astupat de calcul si crescând presiunea urinii deasupra obstacolului apar dureri intense în regiunea lombarã. Durerile au caracter colicativ (cu intensificãri si ameliorãri succesive) si dacã nu se eliminã repede calculul aproape toti bolnavii se adreseazã medicului. Sub tratament antispastic durerile se amelioreazã si cel mai frecvent calculii care au blocat pentru un timp ureterul se eliminã.

În cazul cã acesti calculi nu se eliminã în câteva zile existã pericolul afectãrii ireversibile a rinichiului mai ales când este asociatã si o infectie urinarã. De ceea se recomandã tratamentul de sfãrâmare a calculilor (litotritie) în clinicile urologie. În cazul calculilor foarte mari din bazinet este necesarã uneori operatia.

Mai pot apãrea: tulburari de mictiune.

   Mictiunea normala este un act reflex, nedureros, care se face fara efort si este controlata voluntar. O persoana sanatoasa care consuma lichide in cantitate corespunzatoare are cam 3 – 4 mictiuni pe zi, volumul unei mictiuni normale fiind cam de 300-400 ml.

Polachiuria inseamna cresterea numarului de mictiuni, dar cu scaderea in acelasi timp a cantitatii de urina eliminate odata (urinat 'putin si des'). Poate fi cauzata fie de o reducere a capacitatii vezicii urinare (anatomice sau functionale), fie datorita unor infectii sau inflamatii.

Reducerea capacitatii vezicii urinare se poate datora unei compresii din afara (sarcina, tumori pelvine benigne sau maligne), fie datorita existentei unei tumori care umple partial vezica urinara (cancer vezical). Polakiuria se poate intalni si in adenomul si cancerul de prostata. In acest caz obstacolul subvezical nu permite golirea completa a vezicii. In caz de inflamatii ale vezicii urinare (cistite, tuberculoza), dar si in litiaza ureterala, prostatite, hemoroizi trombozati, polakiuria poate fi prezenta.

Disuria reprezinta mictiunea cu efort, desi de multe ori termenul este folosit gresit pentru durere la mictiune. Se poate manifesta prin scaderea jetului urinar sau intreruperea acestuia. Bolnavii il descriu de cele mai multe ori ca un jet apropiat 'care picura pe bombeul de la pantofi'. Cauzele disuriei pot fi mecanice (datorandu-se unor obstacole) si neurologice.

Obstacolele pot fi vezicale (litiaza vezicala, disectazia de col vezical – dificultate de deschidere a colului vezical) sau subvezicale (adenom de prostata, carcinom de prostata, inflamatie a prostatei). Cauzele neurologice se pot datora leziunilor maduvei spinarii.

Disuria nu trebuie neglijata si in primul rand trebuie tratata cauza, deoarece in timp datorita urinii care nu se goleste niciodata din vezica pot aparea infectii, pielonefrita, dar si ureterohidronefroza (dilatarea cailor urinare superioare) care duc pana la urma la insuficienta renala.

Durerile sau usturimile la urinat sunt date de cele mai multe ori de inflamatii ale vezicii urinare sau ale uretrei. Una dintre cele mai frecvente cauze este cistita dar poate fi data si de uretrite (inflamatii ale uretrei) si de prostatite. Bolnavul descriearsura la urinare sau urina fierbinte'.

Retentia de urina reprezinta imposibilitatea de a elimina urina si se manifesta prin 'globul vezical (vezica urinara este destinsa, se poate palpa si de cele mai multe ori este dureroasa). Pentru a goli vezica urinara se face sondaj vezical, acesta permitand evacuarea unei cantitati mari de urina si disparitia globului vezical.

Cauzele pot fi mecanice datorate unor obstacole sau neurologice. Obstacolele pot fi disectazia de col vezical (dificultate de deschidere a colului vezical), adenomul si adenocarcinomul de prostata sau stricturi uretrale (ingustarea unei portiuni din uretra). Cauzele neurologice pot fi date de leziuni cerebrale sau ale maduvei spinarii.

Incontinenta urinara reprezinta incapacitatea partiala sau totala a controlului sfincterian vezical, cu pierdera involuntara a urinei.

Poate fi incontinenta urinara adevarata continua cand se pierde total controlul sfincterian, iar urina se scurge continuu iar cauzele pot fi leziunile neurologice sau congenitale(malformatiile vezicii urinare).

Incontinenta de efort apare de obicei la efortul fizic, tuse, ras, stranut si poate apare in ruptura de perineu, in sarcina, dupa operatiile de prostata sau la batrani.

Pierdera de urina noaptea este cauzata de obicei de unele defecte de dezvoltare ale centrilor sacrati ai mictiunii si nu datorita educatiei deficitare. Poate aparea si in unele malformatii congenitale.

Tulburarile de mictiune pot fi diverse si pot avea cauze multiple de cele mai multe ori grave si de aceea este indicat sa ne prezentam cat mai devreme la medic.

Tulburari de diureza

Poliuria semnifica eliminarea unui volum de urina mai mare decat 2 litri/24 ore. Poate aparea in conditii fiziologice, adica dupa ingestia unor cantitati mari de lichide, stres, in cazul expunerii la frig, dar este intalnita si in diferite maladii, renale sau cu alta origine.Apare in prima faza a insuficientei renale cronice sau dupa eliminarea unui obstacol (de exemplu, un calcul) din caile urinare. In diabetul zaharat apare poliuria, care poate ajunge la 3-6 litri pe zi. Poliuria se mai poate intalni in boli endocrine ca hipertiroidism sau boala Adisson (boala produsa prin scaderea secretiei hormonale a glandei suprarenale). O mentiune speciala trebuie facuta pentru diabetul insipid, cauzat de lipsa hormonului antidiuretic, in care diureza poate ajunge la 10-30 litri/zi. 

Oliguria reprezinta scaderea diurezei pana la 0,5-0,8 litri/24 ore. Daca diureza scade sub 0,3 litri se numeste anurie si semnaleaza un eveniment grav (desi uneori reversibil), adica instalarea insuficientei renale. Oliguria poate aparea in cazul unui aport scazut de lichide, dupa transpiratii excesive, varsaturi sau diaree persistente, stari febrile. Poate aparea, de asemenea, in diferite maladii renale sau in cazul existentei unui obstacol pe caile urinare, precum si in ciroza hepatica sau insuficienta cardiaca.

In mod normal, cantitatea de urina eliminata este mai mare in timpul zilei, decat noaptea. Daca insa diureza din timpul noptii o egaleaza sau depaseste pe cea din timpul zilei, fenomenul se numeste nicturie. Opsiuria semnifica eliminarea urinei la un interval mare de la momentul ingestiei de lichide (in mod normal lichidele se elimina cam in 4 ore de la ingestie) si are cauze extrarenale.

Polachiuria reprezinta cresterea frecventei mictiunilor, cu sau fara cresterea volumului urinar. Ea se intalneste in afectiuni ale vezicii urinare (infectii, calculi, tumori), prolaps uterin (,,coborarea' uterului) sau compresie vezicala (in cazul sarcinii, tumorilor ovariene sau uterine), in unele boli renale sau insuficienta renala cronica. Polachiuria nocturna, in a doua jumatate a noptii, mai ales la varstnici este caracteristica adenomului de prostata sau poate aparea, indiferent de varsta, in tuberculoza urinara.

Mictiunile rare (1-2 /24ore) apar in boli renale severe sau in insuficienta renala, dar si in afectiuni cu distensia vezicii urinare. Disuria defineste mictiunile dificile, cu efort. Dificultatea poate sa apara la inceputul mictiunii, pe tot parcursul acesteia sau numai la sfarsit. Ea se produce in cazul tumorilor prostatei, in inflamatii sau calculi vezicali, in afectiuni neurologice ale maduvei spinarii sau in inflamatii sau ingustari ale uretrei (portiunea terminala a cailor urinare, prin care urina este eliminata la exterior).

Retentia de urina inseamna incapacitatea de golire a vezicii, care poate fi completa sau incompleta (la sfarsitul urinarii ramane o cantitate de urina in vezica). Poate aparea in afectiuni ale uretrei sau vezicii urinare, in afectiuni neurologice ale maduvei spinarii, in boli ale prostatei etc. In incontinenta urinara, urina nu mai poate fi retinuta in vezica si se scurge constient sau inconstient. Apare in afectiuni neurologice ale portiunii terminale ale maduvei spinarii. Mictiunea imperioasa inseamna nevoia urgenta de a urina, imediat ce apare senzatia. Se intalneste in inflamatii ale vezicii urinare sau uretrei (infectioase sau nu), vezica hiperactiva (din cauza unor contractii involuntare ale musculaturii acesteia) sau anomalii ale uretrei (diverticuli, ingustari sau chisturi).

Cistita-este o inflamatie a vezicii urinare, care se manifesta prin nevoia frecventa de a urina.
In general, mictiunea se limiteaza la citeva picaturi, insotita de o senzatie de arsura si, adesea, de dureri localizate in partea de jos a abdomenului. In anumite cazuri, la aceste simptome se adauga si hemoragii. Temperatura ramine normala, aparitia febrei semnalind trecerea spre o infectie mai evoluata a cailor urinare. 

Cistita atinge mai mult femeile decat barbatii

La barbati, simptomele sint mai usoare si, adesea, boala trece fara a fi observata. In cazul femeilor, germenii prezenti in vagin si anus pot urca in vezica, provocind inflamarea mucoasei. Iritata, vezica urinara se contracta, ceea ce explica nevoia de a urina des. In 90 la suta dintre cazuri, responsabila de aceasta infectie este o bacterie numita Escherichia Coli, care se inmulteste in urina stagnanta. Cistitele pot fi, in majoritatea cazurilor, primitive, dar si secundare unor alte afectiuni: neoplazice, tuberculoase, litiazice, imunologice, parazitare, endocrine, postmaritale, virale sau fungice.

Un caz particular il reprezinta cistita fara germeni patogen 

Se poate intimpla ca, desi simptomele de cistita sa fie prezente, examenele urinare sa nu arate nici o infectie. Mai frecventa la persoanele virstnice, aceasta iritatie a vezicii se datoreaza unei sensibilitati a mucoasei in perioadele de stres. In acest caz, medicamentele antiinflamatoare pot calma iritatia. S-a constatat ca iarna, datorita hainelor groase pe care le purtam, organismul se supraincalzeste si acest lucru favorizeaza boala. Cistita este favorizata si de raceala. Vara, datorita nehidratarii corespunzatoare, mai ales la femei, germenii prolifereaza, iar cistita se declanseaza. Alti factori, ca raporturile sexuale, care faciliteaza patrunderea germenilor, frigul, umezeala, stresul, boli precum constipatia sau igiena insuficienta pot favoriza, de asemenea, infectia. Frecventa cazurilor de cistita creste odata cu virsta dar infectia poate aparea in orice perioada a vietii. O femeie din trei se imbolnaveste de cistita. Graviditatea este o perioada-cheie, deoarece uterul se mareste, favorizeaza retentia de urina si inmultirea peste masura a bacteriilor. Cistita mai este frecventa la femeile aflate la menopauza, care nu fac tratamente hormonale substitutive. Si persoanele predispuse la constipatie pot face cistite cronice.  

Cistita este o afectiune usoara, dar, netratata, poate antrena complicatii, cum sint pielonefritele. Aceste afectiuni se manifesta cu dureri lombare, febra, uneori frisoane, urina tulbure. De aceea, un consult medical, inca de la primele simptome, este obligatoriu. 

Edemul renal apare in afectiunile renale are diferite mecanisme in functie de tipul afectarii  renale. Urmatoarele afectiuni renale pot determina edem:

– sindromul nefrotic – este o afectiune care poate fi secundara mai multor boli specifice renale. Sindromul nefrotic se defineste prin pierderea renala de proteine mai mari de 3, 5 grame / 2 4 ore. Sindromul nefrotic pur presupune pierdere numai de proteine fara hematurie iar sindromul nefrotic impur asociaza si hematrie. Edemul nefrotic are toate caracterele unui edem prin scaderea proteinelor serice. Este generalizat, apare initial pe pleoape, fata, scrot. Edemul este moale, pufos, lasa godeu, are temperatura normala.

– nefritele sunt afectiuni inflamatorii ale ficatului in care predomina resorbtia tubulara, cu scaderea filtrarii glomerulare. Este absorbita in exces sodiu care determina consecutiv cresterea resorbtiei de apa, cu cresterea presiunii hidrostatice in vase si cu favorizarea trecerii de lichide in interstitiu.

– in insuficienta renala cronica edemul apare in special datorita incapacitatii rinichiului de a elimina o sarcina hidrosalina normala. Acest tip de edem se asemana cu cele hipoproteinemic, este generalizat si apare initial in zonele cu tesut conjunctiv lax. Paloarea este accentuata de anemia care apare in insuficienta renala cronica.

Capitolul III-Tratamentul simptomatic al aparatului excretor

Tratamentul aparatului excretor se face in functie de afectiuni.Acesta poate fii clasat in functie de clasa de substante .

Prima clasa de substante sunte antibioticele

Antibioticele sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Numărul antibioticelor este foarte mare și în continuă creștere. Deseori, pentru un antibiotic se folosesc mai multe denumiri. Pentru ca un antibiotic să poată fi recunoscut se folosește denumirea comună internațională (D.C.I.), care este mai ușor de reținut decât denumirea chimică.

Una din clasele antibioticelor sunt si fluorochinolonele.

Multa vreme singurul reprezentant a fost acidul nalidixic (Negram) utilizat numai in in infectiile urinare, in ultimul timp insa, clasa fluorochinolonelor s-a imbogatit cu antibiotice deosebit de eficace.

1.Negram este indicat in infectii urinare acute sau recidivante, necomplicate, cu germeni gram-negativi sensibili; profilaxia infectiilor recurente la bolnavii cu sonda vezicala a demeure. Administrarea prelungita impune uroculturi repetate, cu testarea sensibilitatii bacteriilor.

Se administreaza oral cate 2 coprimate pe zii ,una seara una dimineata, timp de 1-2 saptamani

2.Timentin aparține unei clase de medicamente denumite antibiotice și acționează ucigând bacteriile care provoacă infecții în diferite părți ale organismului. Conține două medicamente diferite denumite ticarcilină și acid clavulanic. Ticarcilina aparține unei clase de medicamente denumite peniciline, cărora le poate fi blocată funcționarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanță activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Timentin este administrat sub formă de injecție sau perfuzie în venă sau mușchi, la adulți sau copii.

Timentin conține 5,3 mmoli de sodiu per g. Aceasta cantitate trebuie inclusă în rația zilnică a pacienților cu dietă hiposodată.

Ca toate medicamentele, Timentin poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Simptomele includ:
. erupție trecătoare pe piele și mâncărimi (urticarie)
. umflare, uneori a feței sau gurii (angioedem), care determină dificultăți de respirație
. colaps.

3.Levofloxacina este utilizat în tratarea infecțiilor determinate de bacterii sensibile la levofloxacină

Poate fii utilizat pentru tratamentul infectiilor:

 -plămânilor, la persoanele cu probleme respiratorii de lungă durată sau pneumonie;

– tractului urinar, incluzând rinichii și vezica urinară;

– prostatei, când aveți o infecție de lungă durată.

Levofloxacina se administrează intravenos sau oral ,iar doza de levofloxacină va fi stabilită în funcție de tipul și severitatea infecției.

Doza la adulți și vârstnici cu funcție renală normală este de 250 mg – 500 mg, o dată sau de două ori pe zi.

Durata tratamentului este stabilită în funcție de răspunsul la tratament și starea generală. Similar altor medicamente antibacteriene, tratamentul cu levofloxacină trebuie continuat timp de cel puțin 2 până la 3 zile după ce temperatura corpului a revenit la normal și simptomele au dispărut.

Ca toate medicamentele, Levofloxacină Actavis poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacțiile adverse de la acest punct sunt clasificate în funcție de frecvența estimativă cu care pot apărea sunt:greata ,diaree,dureri de cap,pierderea poftei de mancare.

4.Tienam este indicat pentru tratamentul formelor severe ale următoarelor tipuri de infecții, provocate de microorganisme sensibile:

– Infecții intraabdominale

– Infecții ginecologice

– Infecții ale tractului genito-urinar

Tienam este indicat pentru tratamentul infecțiilor mixte determinate de tipuri sensibile de bacterii aerobe și anaerobe. Majoritatea acestor infecții sunt legate de contaminarea cu floră fecală, floră vaginală, floră cutanată sau floră bucală

Doza zilnică de Tienam trebuie stabilită pe baza tipului sau a severității infecției. Pentru infecțiile severe, doza zilnică este de 500 mg la fiecare 6 ore. Pentru infecțiile foarte severe, doza zilnică este de 1000 mg la fiecare 8 ore. Pentru tratamentul infecțiilor cu microorganisme mai puțin sensibile sau al pacienților imunodeprimați, doza zilnică poate fi crescută până la o doză zilnică maximă de 1000 mg la fiecare 6 ore. Maximul dozei zilnice este de 50 mg/kg și zi și nu trebuie să depășească 4 g/zi.Totuși, pacienți cu fibroză chistică și funcție renală normală au fost tratați cu Tienam în doze de până la 90 mg/kg și zi, administrate divizat, fără a se depăși 4 g/zi.

Ca reactii adverse pot aparea: greață, vărsături, diaree, colorarea dinților și/sau a limbii, colită pseudomembranoasă.

A doua clasa de substante sunt dezinfectantele urinare.

Infecțiile tractului urinar sunt afecțiuni normale, discrete uneori, întrucât pot fi greu de depistat, dar care reprezintă o amenințare serioasă pentru rinichi. Infecțiile tractului urinar iau naștere atunci când microorganismele se instalează și se răspândesc în aparatul urinar – potrivit specialiștilor, 85% din numărul infecțiilor urinare este provocat de bacteria Escherichia coli.

Neplăcutele și dureroasele infecții ale tractului urinar se numără printre cele mai frecvente boli care afectează populația. Mai mult decât atât, ele pot recidiva sau pot lua chiar forme cronice. Infecțiile cronice duc la incontinență (eliminarea involuntară de urină) sau insuficiență renală. Cele mai afectate persoane sunt femeile de orice vârstă (peste 80%), datorită particularităților anatomice ale tractului urinar.

Unul din medicamentele care ajuta in infectiile tractului urinar este Urinal.

1.Urinal este eficient în terapia inflamațiilor tractului urinar și previne reapariția infecțiilor urinare. Astfel, el reprezintă un important aliat în lupta împotriva acestor disconfortante afecțiuni.

Capsulele de Urinal conțin un ingredient activ important numit NutriCra (concentrat uscat din suc de merișor – Vaccinium ma- crocarpon), care are o influență benefică asupra funcționării tractului urinar

 Este recomandat a se administra pe perioade mai lungi, poate fi administrat în asociere cu tratamentele antibiotice, iar administrarea sa regulată scade riscul unor eventuale recidive ale inflamațiilor tractului urinar.

Mod de administrare: ca supliment alimentar, câte 1-2 capsule pe zi, luate cu apă; în caz de inflamație a tractului urinar, se recomandă administrarea a 2-6 capsule pe zi.

2.Uricol este o combinație de substanțe active la nivelul tractului urinar precum metenamina (generează formaldehida care este un agent antibacterian activ), citratul de piperazină (favorizează eliminarea urinară a acidului uric), kelina (un compus natural care relaxează musculatura ureterală).

Uricol se utilizează:

-ca adjuvant în tratamentul infecțiilor tractului urinar, după un tratament eficace cu antibiotice.

-pentru profilaxia (prevenirea) reinfectării unei urine sterile la pacienții cu urină reziduală (restantă), însoțind unele tulburări neurologice și cu cateterizare prelungită a vezicii.

-în spasmele tractului urinar.

pentru înlăturarea discomfortului datorat hipermotilității rezultând din inflamații ca în cistite, prostatite, uretrite și uretro-cistite.

Inainte de a bea soluția orală Uricol, conținutul unui plic se dizolvă în jumătate de pahar cu apă și se așteaptă până la finalizarea efervescenței.

Se recomandă 1-2 plicuri (conținând 5 g granule efervescente) de 3 ori pe zi.

Nu se recomandă administrarea la copii cu vârsta sub 12 ani datorită lipsei datelor privind eficacitatea și siguranța medicamentului.

Substanțele active sunt metenamină, citrat de piperazină și kelină. Fiecare plic cu 5 g granule efervescente pentru soluție orală conține metenamină 500 mg, citrat de piperazină 190 mg, kelină 1,83 mg.

A treia clasa sunt cele pentru litiaza urinara.

Litiaza renala presupune aparitia unui calcul (piatra) pe traseul aparatului urinar. Aceasta piatra va astupa tubul in care se localizeaza interferand astfel cu traseul normal al urinei prin aparatul urinar. 

1.Urinex-Adjuvant ca antiinflamator, antiseptic, antispastic in tratamentul microlitiazei renale si in profilaxia litiazei renale.

O capsula moale gastrorezistenta contine anetol 4 mg, fencona 4 mg, pinen 31 mg (24,8 mg + 6,2 mg), borneol 10 mg, cineol 3 mg, camfen 15 mg si excipienti

Doza recomandata la adulti este de 1 – 2 capsule moi gastrorezistente Urinex de 3 – 4 ori pe zi, inainte de mese, in cure de tratament a caror durata depinde de recomandarea medicului, in functie de tipul afectiunii si de particularitatile fiecarui caz in parte. La copii doza recomandata este jumatate din doza recomandata la adulti, pentru a evita un eventual supradozaj.

Pot apare reactii alergice,vertij, stare generala de rau, dezorientare, obnubilare, accese epileptiforme si tetaniforme.

Supradozaj: datorita continutului in monoterpene si a prezentei fenconei in compozitia Urinex, administrarea acestuia timp indelungat poate determina fenomene de intoxicatie cronica: nefrita , hemoragii gastrice , insuficiente hepato-renale

2.Rowatinex este indicat in profilaxia și tratamentul litiazei urinare.Adjuvant în tratamentul infecțiilor urinare ușoare-moderate și nefropatiilor.

Rowatinex capsule- O capsulă moale gastrorezistentă conține alfa-pinen 24,8 mg, beta-pinen 6,2 mg, camfen 15 mg, cineol 3 mg, fenconă 4 mg, borneol 10 mg, anetol 4 mg și excipienți.

Rowatinex soluție-100 g picături orale, soluție conțin alfa-pinen 24,8 mg, beta-pinen 6,2 mg, camfen 15 mg, cineol 3 mg, fenconă 4 mg, borneol 10 mg și anetol 4 mg și excipient, ulei de măsline.

Este contraindicat in colică renală severă, anurie, infecții grave ale tractului urinar, litiază urinară care necesită tratament chirurgical.

Adulti- Doza uzuală este de o capsulă Rowatinex de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese sau conform recomandării medicului.

Copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani -Doza uzuală este de o capsulă Rowatinex de 1-2 ori pe zi, cu 30 de minute înainte de mese sau conform recomandării medicului

Ocazional, au fost raportate tulburări gastrice ușoare și tranzitorii. Rar, au fost semnalate vărsături. S-au raportat două cazuri ușoare de intoleranță medicamentoasă. Pot să apară reacții alergice, chiar întârziate

Concluzii

Anatomia corpul omenesc este studiată de secole, în general prin observarea multiplelor și variatelor organe ale corpului. Multe dintre acestea pot fi grupate laolaltă în diferite sisteme, pe baza modului în care unele organe și structurile asociate lor acționează împreună pentru a îndeplini funcțiile specifice ale organismului. În final, toate sistemele — și celulele minuscule care sunt componentele de bază ale tuturor organelor și țesuturilor — sunt implicate în menținerea sănătății și a unei stări de echilibru intern ale organismului în prezența unor factori constant variabili.

Unul din cele mai complexe sisteme este sistemul excretor,o veritabila masina pentru epurarea corpului. El extrage deșeurile din sânge și le elimină în urină. Această operație se efectuează în rinichi. Urina se scurge apoi prin două canale, ureterele, pâna la vezică. Odata plină, aceasta evacuează lichidul printr-un canal numit uretră.

Rinichii, în formă de boabe de fasole, sunt situați sub plămâni. Rinichiul drept ocupă o poziție mai joasă, el este comprimat de ficat. Fiecare rinichi măsoară aproximativ 12 centimetri și câte 150g. 

Ureterele, uretra și vezica constituie celelalte elemente ale sistemului urinar. Ureterele sunt două tuburi musculare foarte fine care transportă urina din rinichi spre vezică. Ele se închid automat când vezica e plină, astfel ca lichidul, încărcat de deșeuri, să nu reflueze spre rinichi. Situată în partea inferioară a abdomenului, vezica are pereții musculari extensibili. Acest organ este un fel de sac recuperator al urinei. În formă de pară atunci când este goală, ea poate conține pâna la 500ml. Atunci când vezica este plină. Își varsă urina în uretră, care o evacuează în exterior. Datorită contracțiilor sfincterului, alcătuit din inele musculare și care o înconjoară la ieșire, uretra poate controla fluxul urinar.

Acest sistem insa poate suferii de o multitudine de boli,printre care am enumerat:

Litiaza renala este cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor.

Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter

Disuria reprezinta mictiunea cu efort si multe altele ca retentia de urina,incontenenta urinara.poliuria,cistita,etc

Insa exista si tratamente pentru toate aceste boli ,de la antiniotice ca Tienam , la dezinfectante urinare ca Uricol.

Bibliografie :

Literatura didactica pentru studentii institutului de medicina –„Anatomia omului vol I”

Terapia Teta-„Boli si afectiuni ” de Vianna Stibal

„Repertoar de simptome” de Keith Hopcroft

Bibliografie :

Literatura didactica pentru studentii institutului de medicina –„Anatomia omului vol I”

Terapia Teta-„Boli si afectiuni ” de Vianna Stibal

„Repertoar de simptome” de Keith Hopcroft