Tratamentul Chirurgical Si Nursingul Pacientului CU Apendicita Acuta

TRATAMENTUL CHIRURGICAL ȘI NURSINGUL PACIENTULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

Noțiuni teoretice

Capitolul 1. Noțiuni de anatomie a cecului si apendicelui vermiform

Capitolul 2. Apendicita acută

2.1. Definiție

2.2. Etiopatogenie

2.3. Anatomie patologică

2.4. Simptomatoligie

2.5. Forme clinice

2.6. Explorări paraclinice

Capitolul 3. Tratamentul chirurgical al apendicitei acute

3.1. Apendicectomia directă

3.2. Apendicectomia laparoscopică

Capitolul 4. Noțiuni de nursing

Partea specială

Capitolul 1. Material și metodă. Rezultate și discuții

Capitolul 2. Planuri de nursing

Cazul 1

Cazul 2

Capitolul 3. Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Notiuni teoretice

Capitolul 1. Noțiuni de anatomie a cecului și apendicelui vermiform

Cecul (caecum)

Cecul (caecum este prescurtarea de la Intestinum caecum= intestin orb) reprezintă porțiunea inițială a intestinului gros, de el este conectat apendicele vermiform, cu un rol important în patologia abdominală.

Forma cecului este una saculară, el este închis în partea inferioară, care este liberă, și este continuat în sus de colonul ascendent. Pe fata medială a cecului se înseră apendicele vermiform.

Cecul nu are o formă unică, la făt și nou-născut, cecul are o formă conică, cu suprafața netedă și îi lipsesc haustrele și teniile musculare. O dată cu creșterea, încep să se distingă teniile, să apară șanțurile transversale și haustrele. Procesul se definitivează în jurul vârstei de 4-5 ani. În faza adultă, distingem cecului fundul și corpul. Fundul este neted, situat în partea cea mai coborâtă, constituit din haustra cea mai voluminoasă. Corpul este brăzdat de o serie de șanțuri transversale adânci care, împreună cu teniile, formează haustrele.

Cecul măsoară aproximativ 7 cm în toate trei dimensiuni ale sale.

Situația cecului este în fosa iliacă dreapta, dar nu o ocupa în întregime. Această situație este întâlnită în majoritatea cazurilor (70-80%), însă, se pot întâlni și în alte poziții, în cea înaltă (1-2%), când urcă în regiunea lombară, sau în poziție joasă sau pelviană (20-30%), când coboară în bazin. Cazuri rare sunt acelea în care se afla într-o poziție ectopică, în alte regiuni ale abdomenului.

Aflându-se în regiunea fosei iliace, cecul are un grad redus de mobilitate, el se poate deplasa, fie prin destinderea proprie, fie prin compresiunea anselor subțiri sau de colonul sigmoidian, care îl deplasează din situația sa inițială.

Fata anterioară a cecului vine în raport cu peretele abdominal anterior, de multe ori, când este gol cecul este separat de peretele abdominal prin ansele intestinului subțire și marele epiplon. Posterior, repauzează pe planurile fosei iliace interne: mușchiul iliopsoas acoperit de fascia iliacă. Fata anterioară a mușchiului iliac este străbătută oblic de nervul cutanat femural lateral, iar în interstițiul dintre psoas și iliac coboară nervul femural. Mai jos, pe marginea mediala a psoasului, se afla vasele iliace externe. Peretele lateral răspunde mușchiului iliac și, mai în afară, crestei iliace, respectiv jumătatea laterală a ligamentului inghinal. Peretele medial, cu originea apendicelui și a celor trei tenii, are raporturi cu marginea mediala a mușchiului psoas, în lungul căreia se afla vasele iliace externe. Tot medial, cecul vine în raport cu anse ileale și pe acest perete se înserează ileonul.

Extremitatea superioară se continua cu colonul ascendent.

Extremitatea inferioară – când cecul este în poziție obișnuită – răspunde unghiului diedru format prin întâlnirea peretelui abdominal anterior cu fascia iliacă. Când se găsește în poziție joasă, el coboară în bazin, intrând în raport cu organele pelvine

Endolumenal descoperim două formațiuni caracteristice regiunii: valva ileocecala și orificiul apendicelui vermiform.

Valva ileocecala (Valva ileocecalis) sau valvula Bauhin este o formațiune cu rol de supapă, care închide intestinul gros față de cel subțire și împiedica refluxul chilului. Se formează prin invaginarea ileonului terminal în peretele medial al cecului, imediat înaintea teniei postero-mediale. Este formată din două plici sau buze, una superioară, mai proeminentă și altă inferioară care se unesc la extremitățile lor formând două frâuri (frenulum), anterior și posterior.

Orificiul apendicelui vermiform (Ostium appendicis vermiformis) este circular sau oval și se găsește la 2-3 cm sub orificiul ileocecal, pe peretele postero-medial al cecului. Este prevăzut cu o plică falciformă mică, inconstanta (valvula Gerlach).

Apendicele vermiform (Appendix vermiformix) este un organ rudimentar al intestinului gros, transformat în organ limfoid. Acesta are o lungime ce variază între 6-12 cm și un diametru de 5-8 mm.

Apendicele este situat în fosa iliacă dreapta, în loja cecală, împreună cu cecul. Datorită acestui fapt, apendicele se poate poziționa variat, în funcție de cec. Dar oricare ar fii direcția apendicelui, punctul lui de inserție va fii întotdeauna la fel, la 2-3 cm sub deschiderea ileonului în cec, la întâlnirea celor trei tenii musculare.

Variante poziționale ale apendicelui vermiform:

Apendicele descendent, fiind cel mai frecvent întâlnit, se găsește în partea medială a fosei iliace.

Apendicele extern, coboară dinapoia fundului cecului, până în unghiul diedru format de peretele abdominal anterior cu fosa iliacă internă

Apendicele intern intra în contact cu ansele ileale, situându-se des, în paralel cu ultima ansa ileala.

Apendicele ascendent sau retrocecal se poziționează înapoia cecului și chiar a colonului ascendent.

Vascularizația și inervația cecului și apendicelui

Arterele cecului și apendicelui sunt descendente ai arterei ileocecale, care este la rândul ei descendentă a arterei mezenterice superioare, aceasta emite următoarele ramuri: artera cecală, artera cecală posterioară, și artera apendiculară, care este de obicei unică, dar rareori poate fi și dublă.

Venele sunt sateliții arterelor, și prin urmare însoțesc arterele. Acestea se strâng în vena ileocolica, afluența a venei mezenterice superioare.

Limfaticele au un rol important în patologia regiunii. Ele se înființează din rețelele de capilare limfatice situate în tunica submucoasa, însoțesc vasele sanguine și ajung în cele din urmă la nivelul limfoganglionilor regiunii.

Se disting astfel trei grupe de vase limfatice: cele anterioare, situate în plica cecală vasculară; cele posterioare și vasele limfatice ale apendicelui. Din cele trei grupe, limfa se drenează în ganglioni ileocolici, de-a lungul arterei omonime, iar de aici ajung la ganglionii mezenterici superiori.

Imaginea 1: Anatomia apendicelui vermiform

Capitolul 2. Apendicită acută

2.1. Definiție

Apendicită acută este o patologie chirurgicală ce se caracterizează prin inflamarea apendicelui ileo-cecal. Face parte din categoria celor mai frecvente cauze de suferința abdominală, aceasta poate evolua acut sau cronic. Dacă nu se intervine în timp util pentru a o trata, se poate produce o perforație și poate cauza o potențială infecție fatală.

Este denumită” boala tinereții”, deoarece categoria de vârsta vulnerabilă, la aceasta patologie este de 10-40 de ani, în perioada de dezvoltare a aparatului limfatic.

Frecvența pe sexe este considerată egală, femeile fiind totuși mai predispuse în perioada pubertății și a adolescenței.

2.2. Etiopatogenie

Cauza de determină apariția apendicitei este infecția microbiană (teoria infecțioasă a lui Aschoff). Aceasta este determinată de condițiile favorizante prin:

Poziția anatomică a apendicelui, care constituie un fund de sac de conținut microbian ce poate fii obstruat de coproliți, corpi străini și sâmburi de fructe mici;

Constipație cronică;

Paraziți (oxiuri, tenie, etc.)

Infecții generale (gripă, angine pneumococice)

Agentul de cauză infecțioasa nu este întotdeauna specific, acesta cel mai frecvent este un colibacil singur său asociat cu alți germeni- streptococi, pneumococi sau anaerobi. Acești microbi pot pătrunde local, prin perforarea mucoasei apendiculare sau prin hematogeneza în cazul unor patologii infecțioase.

Bacterii ce pot influența apariția apendicitei sunt: Escherichia Coli, Bacteroides fragili, Clostridium perfingens, Baccilus funduliformis.

2.3. Anatomie patologică

Inflamațiile peretelui apendicular se pot clasifica în două categorii: endogene (inflamații la nivelul apendicelui) și exogene (ce depășesc peretele apendicelui.

Formele endogene de apendicită acută sunt următoarele trei, enumerate în funcție de gravitatea lor:

Apendicită catarală (congestiva): apendicele și mezoul sau sunt congestionate, tumefiate, cu edem la nivelul lor și seroasa este hipervascularizata.

Apendicită flegmonoasă (purulenta, supurată): apendicele este turgescent, mărit în volum și conține un lichid purulent sub tensiune. Mezoapendicele este foarte infiltrat, apar false membrane ce acoperă seroasa. Mucoasa poate prezenta ulcerații și necroze la nivelul ei. În cavitatea peritoneală poate fi prezent un exudat clar sau tulbure.

Apendicită gangrenoasă: leziunea se poate limita la o singură pata, sau poate include întreg apendicele și reda aspectul de” frunză veștedă” apendicelui. Apendicele este tumefiat, cu abcese și zone de necroza la nivelul lui. Mucoasa prezintă ulcerații întinse la iar seroasa este acoperită de false membrane de fibrină. În peritoneu se găsește revărsat abundent de aspect purulent, fetid și hiperseptic.

Formele exogene se caracterizează prin propagarea infecției în afara peretelui apendicular. Germenii se diseminează în peritoneu pe cale limfatică, prin difuziune transparietală sau perforații vizibile macroscopic.

Perforația apendiculară survine în urma eliminării unei plăci de necroza în fazele de apendicită flegmonoasa sau gangrenoasa.

Revărsarea germenilor în cavitatea peritoneală produce o peritonită acută secundară.

2.4. Simptomatologie

Tabloul clinic al apendicitei acute este variat, în funcție de situația apendicelui, de forma evolutiva reprezentată, de teren și de vârsta pacientului.

Tabloul clinic clasic prezintă următoarele simptome:

Durerea abdominală, care este un simptom major, ce își schimbă intensitatea în funcție de trecerea timpului de la debutul patologiei. La început, durerea are caracter colicativ și se localizează în epigastru și regiunea ombilicală că mai apoi, durerea să se localizeze în fosa iliacă dreapta de o intensitate continua, privând bolnavul de la orice mișcare.

Un alt simptom poate fii anorexia (inapetenta), care se instalează precoce. Pot apărea grețurile și vărsăturile în 75% din cazuri și succed durerii, acestea sunt reflexe și iritative.

De asemenea se modifica ritmul obișnuit al tranzitului. Se constată constipația, dar poate fi și diaree.

Semnele apendicitei acute sunt:

Febră, care nu depășește 38

Pulsul este normal sau accelerat

Hiperestezie cutanată la nivelul fosei iliace drepte

Semnul Rovsing: palparea blândă la nivelul fosei iliace stângi și a flancului stâng produce durere la nivelul fosei iliace contralaterale.

Durere la palparea profundă și superficială a cadranului drept inferior

Semne de iritație peritoneală: apărare musculară la nivelul fosei iliace drepte.

Clasic, apariția simptomelor și semnelor locale alcătuiesc triada lui Dieulafoy și este caracteristică pentru apendicită acută: durere în fosa iliacă dreapta, hiperestezie cutanată și apărare musculară la nivelul fosei iliace drepte.

2.5. Forme clinice

Forme clinice după gravitate: forma comună, întâlnită la tineri; forma toxica a peritonitei septice difuze; forma subacuta cu o simptomatologie mai atenuată decât a apendicitei acute; peritonita apendiculară primitivă

Forme clinice după situația topografică: apendicită acută retrocecală (30% din cazuri); apendicită acută pelvină (10% din cazuri), durere spontană, palpatorie la nivel distal spre hipogastru și perineu; apendicită mezoceliacă, durerea se localizează periombilical, apendicele este orientae caracteristică pentru apendicită acută: durere în fosa iliacă dreapta, hiperestezie cutanată și apărare musculară la nivelul fosei iliace drepte.

2.5. Forme clinice

Forme clinice după gravitate: forma comună, întâlnită la tineri; forma toxica a peritonitei septice difuze; forma subacuta cu o simptomatologie mai atenuată decât a apendicitei acute; peritonita apendiculară primitivă

Forme clinice după situația topografică: apendicită acută retrocecală (30% din cazuri); apendicită acută pelvină (10% din cazuri), durere spontană, palpatorie la nivel distal spre hipogastru și perineu; apendicită mezoceliacă, durerea se localizează periombilical, apendicele este orientat pre sau retroileal; apendicită subhepatică, durerile sunt localizate sub rebordul costal drept; apendicită în stânga (0,1%); apendicită herniară.

Forme clinice după vârsta: apendicită la sugari, rara și gravă; apendicită la copii, rara sub 2 ani, mai comună peste 2 ani cu o localizare pelvină sau subhepatică; apendicită la bătrâni, este rară; apendicită și sarcina, boala se întâlnește în special în lunile 2-5 de sarcină, cu durere în fosa iliacă dreapta și subfebrilitate cu menționarea ca palparea se face în decubit lateral stâng pentru accesibilitatea examinării.

2.6. Explorări paraclinice

A) probe bioumorale: leucocitoza moderată (10000-18000/mm³), VSH mărit.

B) examenul sumar de urină, pentru excluderea unei patologii de natura renală.

C) ecografia abdominală și ecografia rinichilor pentru un diagnostic diferențial cu colica renală.

D) Computertomografia pentru o precizie mai exactă în cazul unei apendicite flegmonoase

E) Laparoscopia, pentru diferențierea unei afecțiuni ginecologice de cea apendiculara.

Diagnosticul diferențial:

afecțiuni respiratorii urmată de limfadenita mezenterică acută, întâlnită la copii.

Gastroenterita acută

Afecțiuni genitale masculine (epididimita, torsiune de testicul)

Afecțiuni genitale feminine (anexita, chist ovarian torsionat, sarcină extrauterină ruptă)

Peritonita primitivă

Litiaza uretrală dreapta

Infecții de tract urinar

Ulcer peptic perforat

Enterita regională cauzată de Boala Crohn

Capitolul 3. Tratamentul chirurgical al apendicitei acute

Anestezia

Apendicectomia se realizeaza sub anestezie peridurala, rahianestezie, AG- IV (anestezie generala intravenoasa) sau AG- IOT (anestezie generala orotraheala).

3.1. Apendicectomia directă

Incizia la piele se face în funcție de două planuri anatomice fixe: spina iliacă anterosuperioară dreapta și ombilic. Se desenează o linie de la ombilic la spina iliacă anterosuperioară dreaptă. Punctul McBureny se afla la o treime distanță față de spina iliacă anterosuperioară. Incizia McBurney clasică se face perpendicular pe această linie spino-ombilicală. Incizia poate fii modificată de liniile locale unde pielea este mai tensionată dar ar trebui să treacă prin punctul McBurney. O incizie Rokey-Davis se face tot prin punctul McBurney dar are un traiect transvers. Aceasta incizie are un rezultat cosmetic mai bun deoarece este paralelă cu liniile lui Lager. De asemenea, este în apropierea nervului cutaneu major al acestei regiuni și face posibilă extinderea inciziei în cazul unei patologii neașteptate. Dacă palpabil se observă o masă în cadranul drept inferior, după inducerea anesteziei, incizia se face peste acea masă.

În general, în această regiune se poate distinge diviziunea fasciei superficiale în două straturi, unul superior, fascia Camper și unul inferior, fascia Scarpă.

Mușchiul oblic extern și a sa aponevroza constituie primul strat al peretelui abdominal. Aponevroza acestuia se secționează în sensul fibrelor musculare. Deoarece fibrele musculare sunt secționate în funcție de traiectul inciziei, în momentul contractării fibrelor, apariția herniilor este rară.

După această manevră, se expune planul mușchiului oblic intern.

Se separă fibrele mușchilor oblic intern și ale mușchiului abdominal transvers, pe rând. Se incizează fascia cu un bisturiu, cu atenție, paralel cu fibrele și se extinde cu ajutorul unei foarfeci Matzenbaum și se separă cu ajutorul unor hemostatice.

Se incizează peritoneul în orice direcție. În general, tăierea într-o direcție oblică sau verticală permite o bună expunere și evita posibilitatea ca medial, vasele epigastrice inferioare să fie lezate iar lateral evita lezarea cecului.

Se prelevează orice lichid tulbure sau purulent găsit în cavitatea peritoneală pentru efectuarea unei antibiograme iar apoi se plasează retractoarele pentru o expunere mai bună.

Se localizează cecul, care se identifica prin prezența celor trei tenii. Atunci când acesta nu apare facil în plagă, se poate derula intestinul subțire astfel ca ultima ansă ileală să conducă la cec, dacă totuși nu se găsește cecul, datorită unei poziții ectopice, este necesară lărgirea inciziei sau incizie mediană.

La unirea celor trei tenii, se găsește întotdeauna baza apendicelui, dar poziția acestuia depinde de cec și ileumul terminal. Poziția retroileală și cea retrocecală este cea mai comună (65%) dar pot apărea și alte poziții (pelvin sau descendent) în

Se prinde apendicele cu o pensă Babcock cu mare atenție pentru a nu tăia țesuturile ce sunt inflamate și edemațiate. Nu se trage de apendice deoarece, dacă este aproape perforat, poate ieși cu ușurință iar baza lui se afunda în incizie. Se clampează și se ligaturează mezoapendicele începând cu zona mai vizibilă și progresând spre sona proximala. Odată ce mezenterul este divizat, apendicele va deveni mai mobil și se exteriorizează cu ușurință în plaga. Uneori, apendicele este suficient de mobil încât este necesară securizarea arterei apendiculare cu o singură pensă. Întotdeauna se ligaturează artera apendiculară separat de bontul apendicelui.

Apendicectomia propriu-zisă

Cea mai comună cauza a apendicitei acute este obstrucția lumenului apendiceal de către un coprolit. În aceste cazuri, apendicele va fii inflamat și edemațiat distal de acel coprolit iar proximal va rămâne normal. Astfel, disecția apendicelui peste zona de inflamație spre cec izolează un segment al apendicelui ce poate fii ligaturat în condiții de siguranță. Se aplică o pensă pe apendice la 3-4 mm deasupra firului cu care s-a ligaturat apendicele; în cursul aplicării pensei se încearcă împingerea conținutului apendicelui în sus. Cu o pensă dreapta se prinde firul cu care s-a ligaturat apendicele.

Se secționează mai întâi apendicele până la jumătatea diametrului cu lama lipită de pensă.. Apoi se secționează în întregime apendicele.

Se înfundă bontul apendicular utilizând o sutură în Z. Bursa se închide deasupra bontului apendicular.

Având în vedere că diverticulita Meckel are o simptomatologie superpozabilă cu cea a apendicitei manevra de explorare trebuie făcută de rutină.

După repunerea cecului în cavitatea peritoneală se identifica ultima ansa ileală. Se exteriorizează cca 4 cm din aceasta pe marginea antimezenterică. Cu 2 pense anatomice de derulează progresiv ileonul exteriorizând câte 4-5 cm și reintroducând imediat porțiunea de ileon examinată; se evita exteriorizarea în plaga a unei porțiuni mai mari de ileon întrucât este dificil de reintegrat în cavitatea peritoneală.

Cu grijă se palpează colonul drept, epiplonul, vezica urinară la fel și uterul cu ovarele.

Se închide apendicectomia în straturi. Se plasează drenaje în cazul unor abcese pericecale.

3.2. Apendicectomia laparoscopica

Se poziționează pacientul în clinostatism. Monitorul se plasează în dreapta pacientului, lângă genunchi, dacă este necesar, se plasează și un al doilea monitor, la celălalt genunchi. Se palpează abdomenul, în general, o masă apare în cadranul drept inferior, semnificând o apendicită complicată.

Accesul cu trocarul se face printr-o incizie supraombilicală. Se inspectează toate cele 4 cadrane, pentru a se confirma etiologia. Se aspira și se iriga orice material purulent pentru cultură, dacă este necesar. Dacă diagnosticul este de apendicită, masa de operație se poziționează Trandelenburg, înclinată spre stânga. Cecul ar trebui să fie vizibil în cadranul drept inferior, se diferențiază de ansele intestinului subțire prin teniile sale și culoarea mai deschisă.

Se introduce un trocar de 10 mm în cadranul drept inferior pe linia medioclaviculară și se introduce prin acesta o pensă Babcock endoscopica. Blând, se retractează cecul iar apendicele ar trebui să apară în vizor. Trocare adiționale pot fi plasate în cadranul inferior stâng, în funcție de greutatea pacientului său în cadranul drept inferior dacă apar dificultăți de retracție.

Se înserează apoi un trocar de 12 mm. Dacă pacientul are o greutate mai mică, cu un abdomen plat, se pune în cadranul stâng inferior, lateral de mușchiul rectus pentru a se evita vasele epigastrice inferioare. Dacă pacientul are o greutate mai mare, plasarea într-un punct median funcționează la fel de bine. Se folosește o pensă atraumatică pentru a manipula cecul și apendicele pentru că apendicele să fie clampat și scos cu ajutorul Babcock-ului.

Apendicectomia folosind dispozitivul endoscopic de capsare

Se folosește un disector Maryland pentru a secționa mezenterul apendicelui de la vârf la bază. Se vizualizează cu atenție cecul de la bază pentru a verifica dacă nu au rămas resturi de țesut apendiceal. Fereastra rezultată în urma disecției are trebui să fie de 1.5 cm aproximativ. Aceasta se lărgește cu o foarfecă endoscopica. Se introduce în trocarul din cadranul stâng inferior un stappler și se clampează baza apendicelui, acesta se scoate iar apendicele va fi suspendat în mezoapendice. Se reia clampatul cu ajutorul unui cartuș vascular pentru a divide mezoapendicele. Un apendice puțin inflamat poate fii secționat de la un capăt și extras prin trocarul de 12 mm. Trocarul și apendicele pot fii scoase” în bloc”.

Un apendice perforat sau purulent poate fii extras prin plasarea lui într-o pungă endoscopică specială. Pentru a face asta, se plasează punga endoscopică prin trocarul de 12 mm și se deschide. Se poziționează punga cu deschiderea la fata laparoscopului. Apendicele se manevrează în așa fel încât, prin mișcările pensei, acesta să cadă direct în punga specială. Este nevoie de atenție mare deoarece apendicele adera la pensa și în momentul extragerii ei, acesta se agață și odată căzut în cavitatea peritoneală, din cauza anselor intestinale va fi greu sau chiar imposibil de găsit. Se confirmă vizual apendicele în punga specială înainte de o închide și scoate prin peretele abdominal. Se iriga câmpul operator iar dacă este necesar, se introduc drenaje în pelvis sau în cavități cu abces.

Capitolul 4. Noțiuni de nursing

II. PARTEA SPECIALĂ

CAPITOLUL 1. Materiale și metodă. Rezultate și discuții

Numărul de cazuri pe an

În graficul reprezentat mai jos constatăm faptul că între anii 2012-2014, la Spitalul Clinic Municipal de Urgență din Timișoara, au avut ca diagnostic postoperator, apendicită acută, 346 de pacienți.

În anul 2012: 146 de pacienți, reprezentând 42%.

În anul 2013: 91 de pacienți reprezentând 26%.

În anul 2014: 109 pacienți reprezentând 32%.

Repartiția procentuală pe sexe

Din graficele expuse mai jos rezultă că s-au prezentat la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, cu diagnosticul postoperator de apendicită acută, între anii 2012-2014, 346 de pacienți, dintre care 58% femei și 42% bărbați, după cum urmează:

În anul 2012 au fost internați 83 pacienți de sex feminin și 63 de pacienți de sex masculin, reprezentând 57% femei și 43% bărbați.

În anul 2013 au fost internați 61 pacienți de sex feminin și 30 de pacienți de sex masculin, reprezentând 67% femei și 33% bărbați.

În anul 2014 au fost internați 56 pacienți de sex feminin și 53 de pacienți de sex masculin, reprezentând 51% femei și 49% bărbați.

Repartiția pe categorii de vârstă

În continuare sunt reprezentate cazurile studiate în anii 2012-2013 în funcție de categoriile de vârsta ale pacientilor cu apendicită acută, după cum urmează:

Între anii 2012-2014:

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 17-29 de ani: 176 cazuri reprezentând 51%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 30-39 de ani: 78 cazuri reprezentând 23%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 40-49 de ani: 37 cazuri reprezentând 11%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 50-59 de ani: 20 cazuri reprezentând 6%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 60-69 de ani: 16 cazuri reprezentând 4%.

Pacienți cu vârsta de peste 70 de ani: 17 cazuri reprezentând 5%.

În anul 2012:

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 17-29 de ani: 69 cazuri reprezentând 48 %.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 30-39 de ani: 40 cazuri reprezentând 28%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 40-49 de ani: 10 cazuri reprezentând 7%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 50-59 de ani: 8 cazuri reprezentând 6%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 60-69 de ani: 7 cazuri reprezentând 5%.

Pacienți cu vârsta de peste 70 de ani: 9 cazuri reprezentând 6%.

În anul 2013:

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 17-29 de ani: 54 cazuri reprezentând 57 %.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 30-39 de ani: 8 cazuri reprezentând 9%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 40-49 de ani: 17 cazuri reprezentând 18%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 50-59 de ani: 6 cazuri reprezentând 6%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 60-69 de ani: 5 cazuri reprezentând 5%.

Pacienți cu vârsta de peste 70 de ani: 5 cazuri reprezentând 5%.

În anul 2014:

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 17-29 de ani: 53 cazuri reprezentând 48 %.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 30-39 de ani: 29 cazuri reprezentând 26%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 40-49 de ani: 15 cazuri reprezentând 14%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 50-59 de ani: 6 cazuri reprezentând 5%.

Pacienți cu vârsta cuprinsă între 60-69 de ani: 4 cazuri reprezentând 4%.

Pacienți cu vârsta de peste 70 de ani: 3 cazuri reprezentând 3%.

Repartiția în funcție de diagnostic

În graficul de mai jos este redat numărul pacienților internați la Spitalul clinic Municipal de Urgență din Timișoara, în funcție de diagnosticul postoperator stabilit:

Astfel că în 2012, cele mai multe cazuri de apendicită acută au fost cele congestive, urmate de cele flegmonoase, apoi cele gangrenoase și în cele din urmă, apendicitele perforate și blocul apendicular.

În 2013, cele mai multe cazuri de apendicită acută au fost cele congestive, urmate de cele gangrenoase, apoi cele flegmonoase și în cele din urmă apendicitele acute perforate și blocul apendicular.

În 2014, cele mai multe cazuri de apendicită acută au fost cele congestive, urmate de cele flegmonoase, apoi cele gangrenoase și în cele din urmă apendicitele acute perforate și blocul apendicular.

În graficele următoare am reprezentat procentual cazurile de apendicită acută ce au avut ca diagnostic secundar peritonita localizată sau generalizată.

Repartiția în funcție de existența sau absența tuburilor de drenaj

În graficul de mai jos sunt reprezentate numeric cazurile anuale ale pacienților ce au necesitat drenajul postoperator dar și al pacienților la care drenajul nu a fost necesar.

Repartiția în funcție de tehnică folosită pentru efectuarea apendicectomiei

În graficul de mai jos sunt reprezentate numeric, între anii 2012-2014, tehnicile folosite pentru efectuarea apendicectomiei în cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență din Timișoara.

Astfel că, în 2012, cea mai folosită tehnică pentru efectuarea apendicectomie a fost cea directă, urmată de apendicectomia retrogradă.

În 2013, cea mai folosită tehnică pentru efectuarea apendicectomiei a fost tot cea directă, urmată de apendicectomia retrograda și în cele din urmă cea laparoscopica, și un caz izolat de apendicectomie laparoscopica, convertită în cea clasică.

În 2014, cea mai folosită tehnică pentru efectuarea apendicectomiei a fost cea directă, urmată de apendicectomia retrograda și un singur caz de apendicectomie laparoscopica.

Repartiția în funcție de durata actului operator

În graficele de mai jos sunt reprezentate cazurile studiate între anii 2012-2014 în funcție de categoriile intervalelor de ore ale actului operator din cadrul Spitalului Clinic Municipal de Urgență din Timișoara, după cum urmează:

Între anii 2012-2014:

Durata operatorie cuprinsă între 20-60 minute: 284 pacienți reprezentând 82%.

Durata operatorie cuprinsă între 61-90 minute: 49 pacienți reprezentând 14%.

Durata operatorie de peste 90 de minute: 13 pacienți reprezentând 4%.

În anul 2012:

Durata operatorie cuprinsă între 20-60 de minute: 120 pacienți reprezentând 82%.

Durata operatorie cuprinsă între 61-90 de minute: 17 pacienți reprezentând 12%.

Durata operatorie de peste 90 de minute: 9 pacienți reprezentând 6%.

În anul 2013:

Durata operatorie cuprinsă între 20-60 de minute: 79 pacienți reprezentând 87%.

Durata operatorie cuprinsă între 61-90 de minute: 12 pacienți reprezentând 13%.

Durata operatorie de peste 90 de minute: 0 pacienți.

În anul 2014:

Durata operatorie cuprinsă între 20-60 de minute: 85 pacienți reprezentând 78%.

Durata operatorie cuprinsă între 61-90 de minute: 20 pacienți reprezentând 18%.

Durata operatorie de peste 90 de minute: 4 pacienți reprezentând 4%.

CAPITOLUL 2. Planuri de nursing

2.1. Cazul I

Date subiective

Nume: I.R., vârsta: 18 ani, Domiciliul: Timișoara

Condiții de viață: bune, locuiește cu părinții, nu consuma alcool, este fumătoare

Funcții vitale: TA: 90/60 mmHg, puls: 110 bătăi/min, R: 23 resp/min, T: 38,5.

Funcții vegetative: apetit scăzut, scaune moi, diureza scăzută, durere fosa iliacă dreapta.

Antecedente personale: menarha la 13 ani, flux menstrual la 30 de zile, 5 zile cu durere.

Antecedente heredo-colaterale: neagă

Data internării: 1.02.2014

Diagnosticul medical: apendicită acută gangrenoasa perforată, peritonita secundară localizată.

Motivele internării: grețuri, vărsături, scaune moi, frebra 38,5, durere fosa iliacă dreapta, tahicardie, hipotensiune.

Istoricul bolii: Pacienta declară că în urmă cu 5 zile au apărut grețurile și vărsăturile iar de 48 h au apărut durerile în fosa iliacă dreapta.

Examen clinic general: stare generală alterată, tegumente și mucoase palide, țesut muscular și adipos normal dezvoltate, sistem osteo-articular integru. Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent. Aparat cardio-vascular: cord situat în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine bătute. Aparat digestiv: abdomen suplu, elastic, dureros la palparea profundă în fosa iliacă dreapta, apărare musculară. Aparat renal: loje renale nedureroase la palpare, libere și percuția Giordano negativă bilateral.

În urma culegerii datelor s-a stabilit perturbarea următoarelor nevoi:

Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

Nevoia de a se hidrata și de a se alimenta

Nevoia de a elimina

Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postura

Nevoia de a se odihni și a dormi

Nevoia de a-și menține temperatura corpului în limite normale

Nevoia de a fi curat și îngrijit

Dată: 1.02.2014 – ziua internării

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitate față de pericole datorată iradierii durerii din fosa iliacă dreapta în membrul inferior. TA: 90/60 mmHg, R: 23/min, P: 110 bătăi/min.

Obiective: reducerea anxietății, combaterea durerii și prevenirea complicațiilor

Intervenții autonome: asigur pacientei un microclimat favorabil (temperatura camerei optimă, aerisirea salonului, lenjerie curată de pat). Încurajez pacienta pentru a-i mari încrederea și a înlătura anxietatea.

Intervenții delegate: administrarea medicației antalgice constând în Algocalmin f II. Recoltez sânge pentru investigații de laborator. La indicația medicului pregătesc pacienta pentru efectuarea ecografiei abdominale. Medicul recomanda intervenția chirurgicală.

Evaluare: TA a crescut la 100/75 mmHg, R: 19 respirații/min, Puls: 80 bătăi/min. Pacienta este mai stabia din punct de vedere emoțional.

Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

Diagnostic de nursing: Dificulate în respirație și tahicardie datorită durerii din fosa iliacă dreapta.

Obiective: reducerea durerii, reducerea anxietății, reducerea tahicardiei

Intervenții autonome: se asigura pacientei o poziție confortabilă împotriva durerii. Se discută cu pacienta pentru înlăturarea anxietății. Se aerisește salonul, se măsoară funcțiile vitale și se notează în foaia de observație.

Intervenții delegate: administrarea de antalgice pentru reducerea durerii.

Evaluare: Puls: 80 bătăi/min. Pacienta colaborează cu personalul de îngrijire.

Nevoia de a elimina:

Diagnostic de nursing: Eliminarea inadecvată a materiilor fecale datorită procesului inflamator prin prezenta scaunelor moi.

Obiective: pacientul să își îmbunătățească elimiminarile în următoarele ore

Intervenții autonome: îi dau pacientului să bea lichide

Intervenții delegate: administrez la indicația medicului, furazolidon o capsulă (2mg) oral

Evaluare: pacientul și-a îmbunătățit eliminările

Nevoia de a se hidrata și a se alimenta

Diagnostic de nursing: inapetenta, greață și vărsături datorită procesului inflamator

Obiective: reducerea vărsăturilor și diminuarea grețurilor

Intervenții autonome: pregătesc materialele și ajut pacienta în timpul vărsăturilor, poziționând-o în decubit lateral susținându-i capul iar cu ajutorul tăviței renale se captează vărsăturile și aduc la cunoștință medicului de prezența lor.

Intervenții delegate: administrez la indicația medicului un antiemetic, Metoclopramid i.m. f I. Reechilibrez pacientă cu ajutorul perfuziei de ser fiziologic, 500 ml și glucoză 5%, 500 ml

Evaluare: vărsăturile s-au redus la una singură iar greața s-a diminuat.

Nevoia de a-și menține temperatura corpului în condiții normale

Diagnostic de nursing: Febra moderată (38,5), tegumente roșii, umede, calde datorită procesului inflamator.

Obiective: combaterea febrei și păstrarea temperaturii corpului în condiții normale

Intervenții autonome: aerisesc salonul, asigur un microclimat corespunzător, aplic comprese reci pacientei

Intervenții delegate: administrez Algocalmin îm, f. II.

Nevoia de a se odihni

Diagnostic de nursing: somn întrerupt de cca 6 ore datorită febrei, anxietății și durerii.

Obiective: Pacienta să aibe un somn corespunzător atât cantitativ cât și calitativ.

Intervenții autonome: asigur liniște în salon, vorbesc cu pacienta pentru a-i înlătura anxietatea.

Evaluare: Pacienta este liniștită.

Nevoia de a fii curat și îngrijit.

Diagnostic de nursing: dificultate în satisfacerea nevoii datorită febrei, anxietății și durerii.

Obiective: asigurarea aseptizării tegumentelor pentru intervenția chirurgicală, diminuarea anxietății.

Intervenții autonome: pregătesc pacienta pentru intervenția chirurgicală: psihic, cât și fizic prin indepartearea pilozității din regiunea inghinală și fosa iliacă drapta, până la ombilic, spălarea cu apă caldă și degresarea tegumentelor, badijonarea cu tinctura de iod.

Intervenții delegate: la indicația medicului, se administrează pacientei cu jumătate de oră, Dormicum ½ f. Im. Pentru preanestezie. Conduc pacienta în sală se operație pentru efectuarea intervenției chirurgicale.

Evaluare: Pacienta este echilibrată psihic, accepta intervenția chirurgicală. Câmpul operator este pregătit. TA: 110/70 mmHg, P: 75 bătăi/min, R: 19 resp/min.

Ziua I postoperatorie 2.02.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnosticul de nursing: vulnerabilitatea la pericole datorată durerii postoperatorie

Obiective: reducerea durerii și evitarea complicațiilor.

Intervenții autonome: discut cu pacienta despre îngrijirile programate în ziua respectivă. Asigur un microclimat prielinc în salon, mobilizez pasiv pacientă, îi asigur o poziție antalgică, monitorizez funcțiile vitale

Intervenții delegate: la recomandarea pacientului, se administrează antalgice, algocalmin f.I., im și antibiotice, Ampicilina la 6 ore.

Evaluare: pacientei îi s-au diminuat durerile și nu prezintă complicații postoperatorii. TA: 100/70 mmHg, Puls: 76 bătăi/min, Respirații: 20r/min

Nevoia de a-și proteja tegumentele și mucoasele

Diagnostic de nursing: alterarea integrității tegumentelor datorită intervenției chirurgicale și a cicatriciei postoperatorii.

Obiective: pacientul să prezinte o evoluție bună a plăgii operatorii și să nu se infecteze.

Intervenții autonome: înștiințez pacientul să își mențină pansamentul intact și curat.

Evaluare: pacienta prezintă un pansament curat.

Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

Diagnostic de nursing: alimentație insuficienta datorată apendicectomiei.

Obiective: pacienta să consume lichide suficiente și să aibe o diureză optimă.

Intervenții autonome: recomand pacientei să consume lichide.

Intervenții delegate: administrez pacientei perfuzie cu ser fiziologic 500ml, pacienta a consumat 1500 lichide și a eliminat 500 ml.

Evaluare: pacienta a consumate lichide, diureza este optimă.

Nevoia de a elimina

Diagnostic de nursing: eliminare a urinii inadecvată (500 ml) datorată intervenției chirurgicale.

Obiective: pacienta să prezinte o eliminare adecvată din punct de vedere cantitativ.

Intervenții autonome: recomand pacientei să consume lichide, observ eliminările și le notez în foaia de observație.

Evaluare: pacienta are un tranzit intestinal normal pentru gaze, diureza este normală.

Nevoia de a dormi și a se odihni

Diagnostic de nursing: incapacitatea de a se odihni datorată durerilor postoperatorii.

Obiective: pacienta să beneficieze de un somn eficient din punc de vedere calitativ și cantitativ.

Intervenții autonome: asigur pacientei un ambient benefic pentru odihnă.

Evaluare: pacienta s-a liniștit și a reușit să doarmă 2 ore în timpul zilei.

Nevoia de a se mișca și a avea o bună postura

Diagnosticul de nursing: incapacitatea de a se mișca datorită durerii și fricii de a nu i se complică plaga operată.

Obiective: mobilizarea activa și reducerea durerii.

Intervenții autonome: ajut pacienta să se mobilizeze și să efectueze diferite exerciții simple, recomand pacientei să adopte o poziție antalgică în pat.

Intervenții delegate: la recomandarea medicului administrez antalgice, supraveghez pansamentul, notez în foaia de observație funcțiile vitale, supraveghez mucoasele și tegumentele, efectuez îngrijirile postoperatorii.

Evaluare: pacienta s-a mobilizat.

Ziua 2 postoperatorie 3.02.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnosticul de nursing: vulnerabilitate față de pericole datorată durerii și fricii de posibilele complicații.

Obiective: reducerea durerii și riscului de infecție, măsurarea funcțiilor vitale, reducerea anxietății.

Intervenții autonome: măsor funcțiile vitale și le notez în foaia de observație, asigur un microclimat favorabil în salon, reduc anxietatea pacientei și mobilizez pacienta într-o poziție antalgică.

Intervenții delegate: dezinfectez plaga operatorie și o pansez conform normelor. Administrez la indicația medicului Algocalmin f. I im și Ampicilina 1 g la 6 ore.

Evaluare: pacientei i s-au redus din intensitate durerile.

Nevoia de a-și proteja tegumentele

Diagnosticul de nursing: alterarea integrității tegumentelor datorită intervenției chirurgicale în urma căreia a rezultat o plagă operatorie.

Obiective: pacienta să se prezinte cu o plagă operatorie curată.

Intervenții autonome: educ pacienta să își mențină pansamentul curat.

Evaluare: pacienta prezintă un pansament curat, evoluția plăgii operatorii este bună.

Nevoia de se alimenta și de a se hidrata

Diagnostic de nursing: alimentație și hidratare insuficienta datorată apendicectomiei.

Obiective: pacienta să se alimenteze și să se hidrateze corespunzător.

Intervenții autonome: alimentez pacientă cu supa strecurată, ceaiuri și alte lichide pentru prevenirea deshidratării.

Intervenții delegate: administrez prin perfuzii intravenoase ser glucozat 5%-500 ml.

Evaluare: pacienta s-a alimentat și s-a hidratat corespunzător.

Nevoia de a dormi și a se odihni

Diagnosticul de nursing: dificultatea de a se odihnii datorită durerii postoperatorii.

Obiective: pacienta să beneficieze de un somn normal din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Intervenții autonome: asigur liniștea în salon și un microclimat prielnicsi îndepărtez orice sursă care ar putea perturba somnul.

Evalure: pacienta are un somn liniștit și normal din punct de vedere cantitativ.

Ziua a 3-a postoperatorie 4.02.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnosticul de nursing: vulnerabilitate față de pericole datorată durerii postoperatorii și frica față de complicații.

Obiective: reducerea durerii și a riscului infecțios.

Intervenții autonome: discut cu pacientă, îi ofer un microclimat corespunzător. Notez în foaia de observație funcțiile vitale. Învăț pacientul tehnici de relaxare.

Intervenții delegate: schimb pansamentul, dezinfectez plaga operatorie și pansez. Administrez medicație antalgică, Alcocalmin f. I im și antibiotice, Ampicilina 1 g la 6 ore.

Evaluare: durerea s-a diminuat, TA: 100/70 mmHg, P: 70 bătăi/minut, R: 20 respirații/min.

Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

Diagnostic de nursing: dificultate în a se alimenta și a se hidrata

Obiective: pacienta să se alimenteze și să se hidrateze normal.

Intervenții autonome: încurajez pacienta să se alimenteze corect cu supe, ceaiuri, alimente ușoare.

Evaluare: pacienta s-a alimentat eficient, nu au apărut probleme.

Ziua a 4-a postoperatorie 5.02.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitate față de durere datorată apendicectomiei.

Obiective: pacienta să exprime diminuarea durerii.

Intervenții autonome: mobilizez pacienta pentru a avea o poziție antalgică, asigur un microclimat corespunzător în salon, monitorizez funcțiile vitale și le notez în foaia de observație.

Intervenții delegate: administrez pacientei medicație analgezică, Algocalmin f. I im și antibiotice, Ampicilina 1 g la 6 ore.

Evaluare: pacientei îi s-a ameliorat durerea.

Nevoia de a-și proteja tegumentele

Diagnostic de nursing: alterarea tegumentelor datorată apendicectomiei.

Obiective: pacienta să-și mențină plaga operatorie neinfectată.

Intervenții autonome: educ pacienta să își mențină plaga curată.

Intervenții delegate: efectuz schimbarea pansamentului și dezinfectez plaga operatorie.

Evaluare: pansamentul este curat, plaga operatorie prezintă o evoluție favorabilă.

Ziua a 6-a postoperatorie, externare 7.02.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitate față de pericole datorată durerii postoperatorii.

Obiective: reducerea durerii, notarea funcțiilor vitale în foaia de observație

Intervenții autonome: recomand pacientei să nu facă eforturi mari fizice, asigur un microclimat prielnic în salon.

Intervenții delegate: administrez un antalgic, Alcocalmin 3 comprimate orale pe zi.

Evaluare: durerea s-a redus considerabil din intensitate. Funcțiile vitale: TA 100/70 mmHg, P: 70 bătăi/min, R: 19 resp/min, T: 36,5

Nevoia de a-și proteja tegumentele

Diagnostic de nursing: alterarea tegumentelor datorată plăgii operatorii.

Obiective: pacienta să prezinte o cicatricie neinfectată cu o evoluție favorabilă.

Intervenții autonome: învăț pacienta cum să-și facă toaleta fără a perturba plaga operatorie. Notez în foaia de observație funcțiile vitale.

Intervenții delegate: schimb pansamentul și efectuez toaleta plăgii în condiții de asepsie.

Evaluare: cicatricie postoperatorie cu evoluție bună.

Pacienta se interneza în secția de chirurgie cu dureri în fosa iliacă dreapta, febră, scaune moi și astenie.

Beneficiază de investigații clinice și paraclinice și îi se recomandă intervenție chirurgicală.

Descrierea intervenției chirurgicale: anestezie generală IOT; incizie McBurney; după deschiderea cavității peritoneale se evidenteza un lichid fetid, purulent, din care se recoltează probe pentru analize; se evidenteaza apendicul cu aspect de” frunză veștedă” cu necroza transmurala; se practică apendicectomie directă cu înfundare în bursa; evacuarea lichidului purulent; drenaj douglas și în cele din urmă pansament.

Pacientul are o evoluție postoperatorie bună. I se recomandă suspendarea activităților fizice timp de 30 de zile și evitarea alimentelor și băuturilor ce provoacă gaze intestinale.

2.2. Cazul II

Date subiective:

Nume: D.A.; vârsta: 18 ani; domiciliul: Timișoara

Condiții de viață: bune, locuiește cu părinții, nu consuma alcool, nefumătoare

Funcții vitale: TA: 80/60 mmHg, Puls: 100 bătăi/min, R: 22 resp/min, T: 37,5.

Funcții vegetative: apetit scăzut, diureza scăzută, durere în fosa iliacă dreapta.

Antecedente personale: menarha la 12 ani, fluz menstrual 28 zile, 4 zile.

Antecedente heredocolaterale: neagă

Date obiective:

Data internării: 15.09.2014

Diagnostic medical postoperator: chist ovarian drept rupt, apendicită acută congestiva, peritonita serohematica localizată/

Istoricul bolii: pacienta declară că în urmă cu 24 de ore au apărut dureri în fosa iliacă dreapta.

Examenul clinic general: stare generală alterată, tegumente și mucoase palide, țesut muscular și adipos normal dezvoltat, sistem muscular integru, sistem respirator: torace cu aspect normal, murmur vezicular fiziologic; aparat cardio-vascular: TA: 80/60 mmHg; aparat digestiv: abdomen suplu, mobil, cu durere în fosa iliacă dreapta; aparat uro-genital: micțiuni fiziologice, loje renale nedureroase.

În urma cuegerii datelor s-a stabilit perturbare următoarelor nevoi:

Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație.

Nevoia de a se hidrata și de a se alimenta.

Nevoia de a elimina.

Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postura.

Nevoia de a se odihni.

Nevoia de a fii curat și îngrijit.

Nevoia de a evita pericolele.

Data de 15.09.2015- preoperator

Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

Diagnostic de nursing: imposibilitatea de a avea o bună circulație datorată durerilor în fosa iliacă dreapta.

Obiective: reducerea anxietății, a durerii și a tahicardiei.

Intervenții autonome: discut cu pacienta pentru a-i înlătura anxietatea, asigur pacientei o poziție antalgică. Monitorizez funcțiile vitale și le notez în foaia de observație.

Intervenții delegate: administrez antalgice pentru înlăturarea durerii.

Evaluare: pacienta este mai liniștită și cooperează cu echipa de îngrijire. Puls: 80 bătăi/minut, R: 20 resp/min.

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitatea față de pericole datorată iradierii durerii din fosa iliacă dreapta în membrul inferior.

Obiective: reducerea durerii, prevenirea complicațiilor.

Intervenții autonome: asigur pacientei un microclimat favorabil prin aerisirea salonului, schimarea lenjeriei de pat. Încurajez pacienta pentru a-i mari încrederea și explic toate procedurile pe care urmează să i le fac.

Intervenții delegate: administrez medicamente antalgice, Algocalimin f.I. im. Recoltez sânge pentru investigațiile de laborator. La indicația medicului pregătesc pacientul pentru efectuarea ecografiei abdominale. Medicul recomanda intervenția chirurgicală.

Evaluare: pacienta este mai stabilă din punct de vedere emoțional.

Nevoia de a elimina

Diagnosticul de nursing: eliminarea inadecvată datorată procesului inflamator

Obiective: pacienta să aibe o diureză normală

Intervenții autonome: recomand pacientei să consume mai multe lichide,

Intervenții delegate: administrez pacientei prin prefuzie, ser fizioogic 500ml.

Evaluare: eliminarea pacientei se îmbunătățește.

Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postura

Diagnostic de nursing: imposibilitatea de a se mișca datorită durerii în fosa iliacă dreapta.

Obective: pacientul să prezinte o postură corespunzătoare.

Intervenții autonome: ajut pacienta să stea liniștită în decubit dorsal, în pat.

Evaluare: pacienta și-a îmbunătățit postura.

Nevoia de a dormi și a se odihni

Diagnostic de nursing: somn perturbat datorită durerii în fosa iliacă dreapta.

Obiective: pacientul să se odihnească optim și corespunzător.

Intervenții autonome: creez condiții optime pentru un somn liniștit, înlătur orice sursă de zgomot.

Intervenții delegate: administrez pacientei Diazepam, 1 comprimat oral înainte de culcare.

Evaluare: pacienta și-a îmbunătățit somnul.

16.09.2014- ziua 1 postoperatorie

1. Nevioia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitatea față de pericole datorată durerilor postoperatoii și frică de complicații.

Obiective: Combaterea durerii postoperatorii și evitarea complicațiilor postoperatorii.

Intervenții autonome: ajut pacienta să se mobilizeze și o învăț tehnici de respirații pentru ameliorarea durerii.

Intervenții delegate: notez în foaia de observație funcțiile vitale, intrările și ieșirile, prezenta tranzitului intestinal și administrez pacientei antalgice pentru combaterea durerii.

2. Nevoia de a-și proteja tegumentele.

Diagnostic de nursing: alterarea tegumentelor datorată plăgilor operatorii.

Obiective: pacienta să prezinte plăgile operatorii neinfectate și vindecarea lor să fie cât mai bună.

Intervenții autonome: schimbarea pansamentului, dezinfecția plăgilor rămase în urma trocarelor, urmăresc tubul de dren și lichidul exteriorizat în punga colectoare. De asemenea, se dezinfectează și inserția tubului de dren.

Evaluare: Pacienta are o evoluție a plagiilor postoperatorii bună.

Nevoia de a dormi și a se odihni

Diagnostic de nursing: imposibilitatea de a dormi și a se odihni datorită durerilor postoperatorii și a reacțiilor postanestezice.

Obiective: pacienta să aibe un somn favorabil din punct de vedere calitativ și cantitativ.

Intervenții autonome: asigur pacientei un mediu microclimatic corespunzător pentru un somn liniștit. Învăț pacienta să adopte o poziție antalgică în pat și o învăț tehnici respirație pentru combaterea durerii.

Evaluare: pacienta a reușit să doarmă câteva ore și este mai odihnită.

Nevoia de a se alimenta și a se hidrata

Diagnostic de nursing: imposibilitatea pacientei de a se alimenta și a se hidrata corespunzător datorită intervenției chirurgicale.

Intervenții autonome: ajut pacienta să se alimenteze și să se hidrateze corespunzător, cu supe strecurate și ceaiuri.

Intervenții delegate: administrez prin perfuzii intravenoase ser glucozat 5%- 500ml.

Ziua a 2-a postoperatorie, externarea, 17.09.2014

Nevoia de a evita pericolele

Diagnostic de nursing: vulnerabilitatea față de pericole datorată intervenției chirurgicale și a durerilor postoperatorii.

Obiective: combaterea durerii postoperatorie și evitarea complicațiilor.

Intervenții autonome:

Capitolul 3. Concluzii