Tratamente contabile privind imobilizările corporale, conform reglementărilor [626211]

Tratamente contabile privind imobilizările corporale, conform reglementărilor
naționale
Companiile folosesc bunurile corporale ca instrumente pentru muncă sau producție durabilă.
Imobilizările corporale constituie un subiect important pentru utilizatorii de informații contabile. Din
acest motiv, in literatura de pecialitate enimeram, printre altele, scrierile autoruilot M Berheci(2010),
I. Jianu (2012), N Feleaga (2007), V Greuceanu-Cocos (2014) care au tratat în cărțile lor subiectul
contabilității instituțiilor publice, de la problema prezentării conceptelor și legislației aplicabile și
completând prin a da exemple de operațiuni legate de activitatea instituțiilor publice.
Imobilizările corporale reprezintă active care:
1). Acestea sunt achiziționate sau produse de către companie pentru a fi folosite ca
instrument de operare (fie în producția sau furnizarea de bunuri sau servicii, fie să fie închiriate
către terți, fie în scopuri administrative) și nu pentru vânzare,
2). Durata lor de viață depaseste un an;
3) Sunt de natură corporală, adică sunt bunuri fizice și corporale.1
Legislatia nationala prezinta o serie de definitii a imobilizarilor corporale. Dintre acestea
enumeram:
OMFP 1802/2014 – Conform acesteia imobilizarile corporale sunt active generatoare de
beneficii economice viitoare și păstrate pentru o perioadă mai mare de un an (art. 138). De
asemenea, este specificat faptul ca recunoașterea activelor ca active fixe sau curente
depinde de scopul pentru care sunt destinate și de intenția de a le păstra (art.135 alin (1))2.
OMFP 1969/2007 – Active destinate utilizării continue pentru a putea desfășura activitatea
(art. 25). Este de asemenea specificat ca recunoașterea activelor ca active fixe sau circulante
depinde de scopul pentru care sunt destinate. (Art.24)3
OMFP 1917/2005 – Imobilizarile sunt definite astfel ca fiind active păstrate pentru utilizare
pe termen lung (capitolul III, Secțiunea A, art.1). Totodata, sunt definite ca fiind complexul de
obiecte utilizate ca atare ce îndeplinesc toată criteriul de valoare stabilit de Guvern și durata
normală de utilizare mai mare de un an (capitolul III, Secțiunea A ,art. 1.2.1).4
1 1 Toma C., Contabilitate Financiara , Editia a II a, revizuita si adaugita – 2018, Ed. TipoMoldova, Iasi
2 OMFP 1802/2014 – Conform acesteia imobilizarile corporale sunt active generatoare de beneficii economice
viitoare și păstrate pentru o perioadă mai mare de un an (art. 138). De asemenea, este specificat faptul ca
recunoașterea activelor ca active fixe sau curente depinde de scopul pentru care sunt destinate și de intenția
de a le păstra (art.135 alin (1)).
3 OMFP 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop
patrimonial publicat în Monitorul Oficial
4 OMFP 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, punlicat
în Monitorul Oficial,

Analizând informațiile, observăm o serie de principii contabile comune aplicabile tuturor celor
trei categorii de entități examinate.
Reglementările contabile din Romania clasifică imobilizările corporale în șapte conturi sintetice:
1). construcțiile;
2). terenuri și amenajări de terenuri;
3) mijloace de transport;
4) echipamente de producție a valorilor umane, mobilier, aparatură birotică și materiale și alte active
corporale;
5). investiții imobiliare;
6). active de explorare și evaluare a resurselor minerale;
7). active biologice productive.
Imobilizările corporale se diferențiază prin anumite caracteristici:
1). durată de viață utilă;
2). anul de fabricație;
3). valoarea de intrare;
4). parametrii de funcționare;
5). gradul de uzură.
Piesele de schimb sunt considerate mobilizări corporale atunci când sunt folosite pe o
perioadă mai mare de un an.
Componentele unor elemente de mobilizări corporale se pot înlocui la anumite intervale de
timp. În acest caz se va proceda la scoaterea din evidența contabilă valoare părții înlocuite, cu
amortizarea aferentă.
Costul reviziilor și inspectaților curente, altele decât cele recunoscute, ca o componentă a
imobilizării reprezintă cheltuieli ale perioadei.
Terenurile și clădirile sunt inregistrate in contabilitate individual, chiar dacă au fost
achiziționate in acelasi timp.
Imobilizările corporale intra in activul entitatii prin:
1). cumpărare, în acest caz documentarele de evidență folosite sunt:
o factura;
o contract de vânzare-cumpărare;

o proces verbal de recepție.
2). producție proprie, documentele de evidență folosite sunt:
o deviz pentru lucrări executate;
o proces verbal de recepție.
3). aport în natură la capital, documentele de evidență sunt:
o act constitutiv;
o expertiză tehnică;
o declarație de subscriere;
o proces verbal de recepție.
4). donație, documentele de evidență sunt:
o act de donație;
o proces verbal de predare-primire.
5). plusuri la inventariere, documentele de evidență sunt:
o proces verbal de inventariere.
6). concesionare, închiriere, documentele de evidență sunt:
o contract de concesiune / închiriere;
o caiet de sarcini al concesiunii;
o proces verbal de recepție.
7). imobilizări corporale obținute din producție proprie, documentele de evidență sunt:
o bon de consum;
o factură;
o stat de salarii;
o deviz de lucrări;
o proces verbal privind producția neterminată.
8). imobilizări corporale realizate de către terți, documentele de evidență sunt:
o factura;
o procesul verbal de recepție.

Imobilizările corporale pot ieși din entitate prin:
1). casare, documentele de evidență folosite sunt:
o proces verbal de scoatere din funcțiune / de declasare a unor bunuri materiale;
2). vânzarea, documentele de evidență folosite sunt:
o factura;
o procesul verbal vânzare / cumpărare;
o raport de evaluare.
3). retrase de către asociați; documentele de evidență folosite sunt:
o cerere de retragere;
o procesul verbal de predare / primire.
4). concesionare / închiriere; documentele de evidență folosite sunt:
o contract de concesionare / închiriere.
5). calamități; documentele de evidență folosite sunt:
o proces verbal de constatare;
o contract de asigurare.
Imobilizările corporale sunt ținute în evidență contabilă cu ajutorul următoarelor documente:
registrul numerelor de inventar;
fișa mijlocului fix.
Contabilitatea terenurilor
Sunt imobilizări corporale care nu sunt supuse amortizării deoarece nu au o durată de viață
de timp limitată și nu se depreciază ireversibil.
Terenurile cuprind: terenuri propriu-zise și amenajări de terenuri. Menționăm faptul că
amenajările de terenuri sunt supuse amortizării iar terenurile propriu-zise nu se amortizează.
Amenajările de terenuri cuprind următoarele cheltuieli: împrejmuirile, căile de acces,
racordările la sistemele de energie și apă.
Lucrările de amenajare a terenurilor se realizează cu forțe proprii sau cu firme specializate.
Investiții

Investițiile realizate pentru amenajarea iazurilor, lacurilor, terenurilor se recuperează prin
amortizare, acestea incluzându-se în cheltuielile de exploatare, într-o perioadă determinată de timp
stabilită de conducerea unității, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.
Contabilitatea terenurilor se asigură cu ajutorul contului 211 Terenuri și amenajări de
terenuri, în debitul contului se înregistrează valoarea de intrare a terenurilor și amenajărilor de
terenuri, iar în credit valoarea de ieșire a terenurilor și amenajărilor.
Soldul debitor reprezintă valoarea terenurilor și amenajărilor deținute de entitate. Contul
211 are două conturi sintetice:
– 2011 „terenuri”;
– 2012 „amenajări de terenuri”.
Principalele operațiuni privind terenurile și amenajările de terenuri se înregistrează astfel:
INTRĂRI
1. cumpărare;
% = 404
2011
2012
4426
2. aporturi de capital;
% = 456
2011
2012
3. subvenții;
% = 4751/4753
2011
2012
4. achiziționate de la entități afiliate
% = 451 / 453
2011
2012

4426
5. lucrări de amenajare obținute cu efort propriu;
2012 = 722
6. reevaluarea terenurilor și amenajărilor de terenuri, dacă nu a existat o descreșterea
anterioară;
% = 105
2011
2012
7. reevaluarea terenurilor recunoscută ca venit, fiind cheltuială la reevaluarea anterioară;
% = 755
2111
2112
8. terenuri cumpărate pentru a fi realizate construcții care ulterior se vor vinde;
% = 401
371
4426
IEȘIRI
1. vânzări de terenuri și amenajări, concomitent se înregistrează și scoaterea lor din evidență:
461 = %
7583
4427
6583 = 211
% = 2112
2811
6583
2. retragerea terenurilor, ce a fost de pus ca aport de capital social:

456 = 2111
% = 2112
2811
456
3. acordarea cu titlu gratuit a terenurilor:
6583 = 2111
4. acordarea amenajărilor cu titlu gratuit:
% = 2112
2811
6583
5. rezultat din reevaluarea terenurilor – valoarea descreșterii;
105 = %
2111
2112
6. amortizarea integrală și scoaterea lor din evidență a lucrărilor de amenajare:
2811 = 2112
7. lucrări de amenajare distruse de calamități:
% = 2112
2811
6587
Investiția imobiliară este proprietatea deținută pentru a obține venituri din chirii sau pentru
creșterea valorii capitalului. Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară este o investiție imobiliară
este nevoie de raționament profesional. Entitățile trebuie să elaboreze criterii astfel încât să-și poată
exercita în mod consecvent raționamentul. Sunt considerare investiții imobiliare următoarele:
– terenurile deținute în scopul creșterii valorilor pe termen lung;
– o clădire deținută de entitate și închiriată în temeiul unui contract de leasing operațional;
– terenurile deținute pentru a fi deținute ulterior;

– proprietățile imobiliare în curs de construire în scopul utilizării viitoare ca investiție
imobiliară.
Următoarele proprietăți nu sunt investiții imobiliare:
– proprietățile imobiliare deținute pentru a fi vândute sau sunt în procesul de construcție sau
de amenajare în vederea vânzării, ele fiind considerate stocuri;
– proprietățile imobiliare în curs de construire în numele unor terțe părți, fiind considerate
servicii în curs de execuție;
– proprietățile utilizate de salariați, indiferent dacă aceștia plătesc sau nu chirie;
Active corporale de explorare și evaluarea resurselor minerale
Explorarea și evaluarea resurselor minerale se referă la prospectarea resurselor minerale inclusiv
minereuri, petrol, gaze naturale și resurse similare neregenerative, după ce entitatea a obținut
drepturi legale de a explora într-o anumită zonă, precum și la determinarea fezabilității tehnice și a
viabilității comerciale ale extracției resurselor minerale.

Active biologice productive
Active biologice productive sunt auto regeneratoare, altele decât activele biologice de natura
stocurilor. Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie.
Sunt recunoscute active biologice dacă:
– beneficiile ce vor fi obținute asociate activului să revină entității;
– valoarea activului să poate fi evaluată în mod credibil;
– entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor trecute;
– nu sunt considerate imobilizări corporale următoarele:
o aparatele, motoarele și alte subansambluri atașate mijloacelor fixe ce vor înlocui
componentele uzate;
o cheltuielile privind reparațiile de orice fel care se fac la mijloacele fixe și au ca scop
restabilirea stării tehnice inițiale prin înlocuirea componentelor uzate;
o construcțiile și instalațiile provizorii realizate din fondurile de investiții;
o animale care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la adulte;
o pădurile;

o echipamentele de protecție de lucru indiferent de valoare și durată de utilizare;
o instrumentele, sculele care se folosesc la fabricare unor produse indiferent de valoare și
durata de funcționare.
Evidența contabilă a imobilizărilor corporale (cu excepția terenurilor și amenajărilor de terenuri) se
efectuează cu ajutorul conturilor de activ:
– 212 „construcții”;
– 213 „instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații”;
– 214 „mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane, materiale și
alte active corporale”;
Amortizarea imobilizarilor corporale
Amortizarea imobilizarilor corporale este calculata din luna urmatoare dupa ce acestea au
fost puse in functiune si este inchisa la recuperarea integrala a valorii de intrare, in functie de
conditiile de utilizare ale imobilizarilor si a duratelor lor de utilizare. Valoarea amortizabila reprezinta
valoarea de intrare in societate sau o alta valoare inscrisa in situatiile financiare.
Metode de amortizare :

Amortizarea liniara – valoarea de
intrare este impartita in sume egale
pe toata durata de viata
Metoda amortizarii degresive –
presupune in alocarea unor sume
mai mari de bani in primii ani de
utilizareMetoda amortizarii variabile –
aplicabila in cazul in care, pentru
fiecare mijloc fix, se poate aprecia
volumul prestatiilor
Metoda amortizarii accelerate –
presupune inregistarea unor
amortizari intr-o proportie de pana
la 50% din valoare in primul an de
utilizare, trecandu-se apoi la
sistemul liniar
În ceea ce privește contabilitatea, metodele de amortizare care pot fi utilizate de entitate
sunt:

Pentru companii: depreciere liniară, amortizare sold-declin, amortizare accelerată calculată
pe unitatea de produs sau serviciu5
Pentru organizațiile fără scop patrimonial: doar amortizarea liniară a celor utilizate în scop
economic6 și metodele utilizate pentru companiile celor utilizate în activități economice
Pentru instituțiile publice: o metodă simplă de depreciere
Pentru toate cele trei tipuri de entități, terenul nu se amortizează. În cazul instituțiilor publice, pe
lângă terenuri, următoarele imobilizări corporale nu sunt depreciate7:
– bunuri aparținând domeniului public al statului și unităților administrativ-teritoriale potrivit legii,
inclusiv investițiile realizate în acestea;
– active fixe corporale ale serviciilor publice locale care desfășoară activități de natură economică, a
căror depreciere fizică și morală va fi recuperată prin tarife sau preț, în condițiile legii;
– imobilizări corporale aflate în conservare, precum și rezervele care sunt înregistrate în conturi ca
imobilizări corporale;
– lacuri, iazuri și bălți, care nu sunt rezultatul investițiilor;
– patrimoniul cultural național;
– bunurile utilizate în baza unui contract de închiriere;
– bunuri de natura armelor și tehnologiei de luptă.
Din punct de vedere fiscal, activul fix amortizabil reprezintă un activ tangibil care îndeplinește
toate condițiile pentru deținerea și utilizarea acestor active, durata de utilizare mai mare de un an și
valoarea fiscală egală sau mai mare decât limita stabilită de Guvern8.
Pe lângă terenurile deja menționate, nu sunt supuse deprecierii: picturi și opere de artă,
lacuri și bălți care nu au făcut obiectul investițiilor, bunuri de domeniu public finanțate din surse
bugetare, locuințe ale protocolului, orice mijloace fixe care nu își pierd valoarea în timpul utilizării
etc.
5 OMFP 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, punlicat în
Monitorul Oficial, art. 240
6 OMFP 1969/2007 privind aprobarea reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial
publicat în Monitorul Oficial, art. 89
OMFP 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității
instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, punlicat în
Monitorul Oficial, Cap. III, art. 1.1.5.
7 OG 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice,
publicată în Monitorul Oficial nr. 624 din 31.08.2003.
8 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 688 din 10.09.2015, cu
modificările și completările ulterioare, art 28.