Tratament Contabil al Imobilizarilor Corporale

1.1 Definiții si clasificări:

1.1.1 Definiții:

Imobilizările corporale, denumite și active fixe tangibile reprezintă bunuri materiale ce au o formă concretă, tangibilă și au o folosință îndelungată în cadrul activității desfășurate de întreprindere.

Imobilizările corporale se inpart în Terenuri și Mijloace Fixe, care la rândul lor se împart în Construcții; Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații ; Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.

Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), prin standardul IAS 16 “Imobilizări corporale” definesc imobilizările corporale ca fiind “acele active care:

(a) sunt deținute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

(b) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Acest standard are ca principal obiectiv descrierea tratamantului contabil al imobilizărilor corporale, privind indentificarea momentului recunoașterii activelor, a valorii lor contabile si a amortizării aferente. Conform IAS 16 imobilizările corporale sunt recunoscute ca active, daca satisfac concomitent atat definiția, cât și criteriile de recunoaștere ale activelor, așa cum apar ele in “Cadrul general de întocmire și prezentare a situațiilor financiare”.

Aria de aplicabilitate a acestui standard are în vedere contabilitatea imobilizărilor corporale, fiind limitată însa de prevederile sau abordările contabile diferite existente într-un alt standard.

În cadrul operațiunilor contabile din Romania aplicarea standardului IAS 16 nu este interzisă, însa este restricționată din punct de vedere fiscal, deoarece în domeniul fiscal sunt recunoscute doar reglementările românești. În România se aplica Reglemetările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice 3055/2009,cu modificările și adăugirile ulterioare.

Conform O.M.F.P. 3055/2009 “Imobilizările corporale reprezină active care:

a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.”

Imobilizările corporale mai sunt cunoscute și sub denumirea de active corporale, active tangibile sau imobilizări fizice, terminologii care tind a fi înlocuite cu denumirea propie standardelor internaționale, aceea de imobilizări corporale.

1.1.2 Clasificări:

În conformitate cu prevederile din România, imobilizările corporale se clasifica în:

Terenuri și amenajări de terenuri

1.1.Terenuri

   1.2. Amenajări de terenuri

    2. Construcții

   3. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

    3.1. Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)

    3.2. Aparate și instalații de măsurare, control și reglare

   3.3. Mijloace de transport

    3.4. Animale și plantații

   4. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale

Activele clasificate la punctele 2, 3 si 4 intră în categoria mijloacelor fixe. Conform prevederilor fiscale din România mijlocul fix este reprezentat de orice imobilizare corporală care:

– este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative;

– are o perioadă de viață mai mare de un an;

– are o valoare mai mare decat limita stabilită prin Hotărârea de Guvern (1800lei).

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot, sau set.

În categoria imobilizărilor corporale o abordare diferita o au terenurile a căror contabilitate se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri. In cadrul contabilitații analitice, ținută în întreprinderile din România, terenurile pot fi evidențiate pe urmatoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

1.2 Recunoșterea imobilizarilor corporale:

Recunosterea imobilizarilor corporale are la baza doua criterii, cel privind utilizarea ulterioara a bunului și perioada în care acesta va fi utilizat de către întreprindere.

Primul criteriu de utilizare este îndeplinit daca societatea stabilește cu certitudine că va fi atăt benefic veniturilor viitoare generate de folosința bunului respectiv, cât și responsabilă cu riscurile aferente acestuia. Beneficiile economice viitoare se pot exprima prin cele mai diferite forme de avantaje viitoare, cum ar fi obținerea de venituri, reduceri de cheltuieli, avantaje economice, sociale sau de altă natură.

Cel de-al doilea criteriu privind recunoașterea imobilizărilor corporale se verifică prin determinarea perioadei de amortizare a bunului, care trebuie sa fie mai mare de un an.

În cazul în care elementele unei imobilizări corporale au durate de viață diferite sau aduc beneficii entitații într-un mod diferit, utilizând metode de amortizare diferite, standardele recomandă recunoașterea lor separată.

1.3 Evaluarea initială a imobilizarilor corporale :

Evaluarea este o procedură sistematică, utilizată pentru a se putea estima într-o manieră credibilă valorile la care elementele din situațiile financiare sunt recunoscute în bilanț și în contul de profit și pierdere la data raportării.

În contabilitate procesul de evaluare are rolul de a determina contravaloarea bănească a bunurilor existentă într-o întreprindere.

Evaluarea initiala a imobilizarilor corporale (la data intrării în entitate) se face la valoarea lor de intrare, valoare care se determina in functie de modalitatea de intrare in societate.

În conformitate cu principiul recunoașterii, societățile evaluează toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când acestea apar. Aceste costuri includ costurile inițiale pentru achiziționarea sau construcția unor elemente de imobilizări corporale, precum și costurile care apar ulterior pentru înlocuirea sau întreținerea acestora.

IAS 16 Imobilizări corporale prevede două posibilitați de evaluare a imobilizărilor corporale la o dată ulterioară recunoașterii inițiale:

Prelucrarea de referință: după recunoașterea sa ințială ca avtiv, o imobilizare corporală trebuie sa fie evaluată la costul său diminuat cu amortizările cumulate; în referențialul contabil IAS 16 este recomandat ca evaluarea imobilizărilor corporale să se faca la costuri istorice.

Prelucrarea autorizată: după recunoașterea sa inițială ca activ, o imobilizare corporală trebuie să fie înregistrată la valoarea reevaluată (adică la valoara justă din data reevaluării), diminuată cu amortizările cumulate ulterior și cu pierderile de valoare cumulate.

1.3.1 Costuri inițiale

a) Pentru bunurile procurate cu titlu oneros intrarea imobilizărilor corporale se face la cost de achiziție.

Costul de achiziție este reprezentat de prețul de cumpărare, adunat cu taxe de import, cheltuieli de transport și de manipulare și orice alte taxe, cu exceptia celor pe care persoana juridica le poate recupera de la autoritațile fiscale.

În costul de achizitie a imobilizarii corporale pot fi imcluse și costurile estimate cu demonatrea, mutarea și dezafectarea bunului, daca aceste valori pot fi estimate credibil și există o obligație a entitații legată de aceste aspecte.

b) În cazul bunurilor produse de întreprindere evaluarea inițiala se face la cost de productie.

Costul de producție al imobilizărilor corporale cuprinde “cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție, alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricatia acestora.”

c) Pentru bunurile reprezentând aportul la capitalul social, intrarea se face la valoarea de aport, valoare ce se stabilește în urma evaluării.

d) Bunurile obținute cu titlu gratuit se evaluează inițial la valoarea justa , valoare care se determină prin referire la valoarea de piața a bunului, daca acesta poate fi indentificat cu ușurință pe o piata credibilă.

Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați.  În România valoarea justă se determină ca urmare a evaluărilor de către evaluatori autorizați de ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatrilor Autorizați din România).

Costuri ulterioare

De regulă, cheltuielile uterioare aferente unei imobilizări corporale se înregistrează ca fiind cheltuieli ale perioadei, însa ele au tratamente diferite in funcție de scopul lor;

Costurile de reparație, efectuate in scopul utilizării continue a imobilizărilor corporale se înregistreaza ca fiind cheltuieli ale perioadei, in timp ce cheltuielile efectuate pentru îmbunatatirea parametrilor imobilizărilor corporale, îmbunătățiri ce urmeaza a aduce beneficii economice suplimentare, sunt considerate ca fiind o componentă a activului.

Conform IAS 16 Imobilizări corporale, costul unei imobilizări cuprinde și estimarea inițială a costurilor cu dezafectarea activului și refacerea amplasemntului la sfârșitul duratei de utulitate al acestuia, care dau naștere unei obligații. Suna estimata a acestor costuri va fi actualizată la recunoașterea inițială în situația în care efectul valorii în timp a banilor este semnificativ.

Cheltuielile aferente imobilizărilor corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similare au același regim ca și cheltuielile referitoate la imobilizările corporale proprii.

În cazul cotractului de leasing financiar locatarul trebuie să recunoască concomitent în bilanț atât activul cât si o datorie la o valoare egala. Valoarea leasingului este determinată de minimul dintre valoarea justă si valoarea actualizată a plaților minime de leasing, factorul de actualizare fiind rata implicită a dobânzii din contract.

1.4 Politicile contabile: definiție, clasificare, selectare

La nivel international1, sistemul de referință în ceea ce priveste formularea și dezvoltarea politicilor contabile de întreprindere îl constituie standardele internaționale de raportare sinanciară (IFRS).

Deși toate standardele internaționale fac referie la politici contabile, IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare si IAS 8 Politici contabile, schimbări de estimări si erori sunt cele care solutioneaza problemele conceptuale privind politicile contabile.

1.4.1 Definiție

“Politicile contabile sunt princiipile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice adoptate de o entitate la întomirea și prezentarea situațiilor financiare” (IAS 8.5). Deciziile contabile pe care le ia entitatea, de la producerea unei tranzacții sa a unui alt eveniment și până la publicarea efectelor acesteia în situațiile financiare au la bază o pilitica sau cel mai adesea mai multe politici.

1.4.2 Clasificare

În funcție de natura lor, politicile contabile se împart in:

Politici contabile de recunoaștere ( exemple: politica de recunoaștere a cheltuielilor de dezvoltare, politica de recunoaștere a activelor complexe, politica de recunoaștere a provizioanelor);

Politici contabile de evaluare (exemple: politica de evaluare a stocurilor la ieșire prin metoda FIFO, politica prin care imobilizările corporale se evalueaza in bilanț la valoarea reevaluată);

Politici contabile de prezentare a situațiilor financiare (exemple: politica de prezentare a Situațiilor fluxurilor de trezorerie prin metoda directă, politica de prezentare a Contului de profit si pierdere după natură).

1.4.3 Selectarea politicilor contabile

Politicile contabile adoptate de entitate sunt elemente hotarâtoare in ceea ce privește obținerea unei informații de calitate în cadrul situațiilor financiare care trebuie să fie utilă multitudinii de utilizatori în luarea deciziilor. Cea mai eficientă informare trebuie să fie în acord cu prezentarea fidelă a poziției financiare, a performanței financiare și a fluxurilor de trezorerie ale unei întreprinderi. Prezentarea fidelă presupune reprezentarea exactă a efectelor tranzacțiilor și a altor evenimente, în conformitate cu definițiile și criteriile de recunoaștere ale activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielilor stabilite in Cadrul general. Se presupune că aplicarea IFRS-urilor, cu prezentarea de informații suplimentare (inclusiv politicile contabile), atunci când este necesar, are drept rezultat situații financiare care realizează o prezentare fidelă (IAS 1.17). Întreprindrea trebuie să ofere informații suplimentare atnci câand respectarea unor anumite dispoziții din IFRS-uri este insuficientă, pentru a permite utilizatorilor să înțeteagă impactul anumitor tranzacții și altor evenimente asupra performanței financiare a entității si asupra poziției financiare.

OMFP 3055/2009 pentru abordarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene care reglementează cintabilitatea în România a preluat definiția politicilor contabile din prevederile organismului internațional, astfel politicile contabile repreyinta princiipile, bazele, convențiilr, regulile și practicile specifice aplicate de o întreprindere pentru înttocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.

Administratorii sau persoanele care gestionează întreprinderea au obligația de a aproba politici contabile pentru oprațiunile derulate. Este necesar ca politicile contabile sa fie elaborate având in vedere specificul activitații, de câtre specialiștii în domeniul economic si tehnic, cunoscătorii activitații în curs de desfalurare și ai strategiei adoptate de întreprindere. Această elaborare se face de așa natură încât să se asigure furnizarea de informații inteligibile, credibile, relevante și compatibile utilizatorilor acestora. Utilizatorii trebuie să fie în măsură să identifice diferențele între politicile contabile pentru tranzacții și alte evenimente asemănătoare utilizate de aceeași întreprindere de la o perioadă la alta, cât și de diferite întreprinderi. Conformitatea cu prezentele reglementări, inclusiv prezentarea politicilor contabile utilizate de întreprindere, ajuta la obținerea compatibilitații.( pct.32, alin.5).

1.4.4 Modificările politicilor contabile

Aceste modificări pot fi determinate de:

Inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative ale situațiilor financiare anuale

O decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz în care modificarea nu trebuie justificată in notele explicative, ci doar menționată în acestea.

Exemple de situații în care se justifică modificarea politicilor contabile pot fii: schimbarea acționariatului, datorat intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor informații mai fidele; fuziuni și operațiuni asimilate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea politicilor contabile ale societății absorbante etc. (art.40 alin. 1 și 2)

Modificarea politicilor contabile poate fi efectzuată numai de la începutul unui exercițiu financiar (exercițiul financiar următor celui in care s-a luat decizia modificării politicii contabile) și doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile întreprinderii. Nu sunt permise modificări ale politicilor contabile pe parcursul uni exercițiu financiar. În cazul modificării politicilor contabile nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare. (art.44 alin. 2 și 3)

Dacă modificarea unei politici contabile este determinată de aplicarea inițiala a unui IFRS care nu conține prevederi tranzitorii specifice sau este o modificare voluntară, aceasta trebuie sa fie aplicata in mod retroavtiv. Aplicarea retroactiva presupune aplicarea unei noi politici contabile trazacțiilor și altor evenimente, a și cum politica respectivă s-ar fi aplicat de la început. (IAS 8.5)

Aplicarea retroactiva obliga entitatea să ajusteze soldul inițial al fiecărei componente de capital propriu afectate, pentru cea mai îndepărtată perioadă anterior prezentată precum și celelalte valori comparative comunicate pentru fiecare perioada prezentată anterior ca și cum noua politică ar fi fost aplicată mereu.

Nu constiutuie modificări de politici contabile:

Aplicarea unei politici contabile pentru trazacții si alte evenimente care diferă, în fond, de cele care au avut loc anterior; și

Aplicarea unei noi politici contabile pentru tranzacții și alte evenimente care au avut loc anterior sau au fost nesemnificative (IAS 8.14)

Exemplu: Aplicarea inițială a unei politici contabile de reevaluare a activelor potrivit IAS 16 Imobilizări corporale sau IAS 38 Imobilizări necorporale constituie o modificare a politicii contabile, dar este tratată, mai de grabă, în conformitate cu IAS 16 sau IAS 38, decât în conformitate cu IAS 8 ( IAS 8.17)

1.5 Judecata profesională în dezvlotarea politicilor contabile

În procesul de aplicare al politicilor contabile la nivelul unei întreprinderi, conducerea face mai multe raționamente profesionale (exceptându-le pe cele care presupun estimări) care pot afecta semnificativ valorile recunoscute în situațiile financiare. Spre exemplu, managementul face raționamente pentru a determina:

-daca activele financiare sunt investiții pana la scadență;

-în situația în care este dificilă clasificarea unei proprietăți imobiliare, dacă aceasta este investiție imobiliară sau proprietate imobiliară ocupată de posesor sau activ necutent deținut in vederea tranzacționarii;

-dacă o imobilozare care încorporează atât elemente corporale cât si elemente necorporale, ar trebui tratată în conformitate cu IAS 16 Imobilizări corporale sau ca imobilizare necorporală, în conformitate cu IAS 38 Imobilizări necorporale;

Multe dintre deciziile care trebuiesc luate de catre specialiștii contabili, la nivel de întreprindere, în procesul de desfașurare al activităților se bazează pe anticipări ale viitorului, presupuneri, estimări, așteptări. Toat acestea cer managementului întreprinderii cele mai dificile, subiective sa complexe raționamente profesionale. Utilizarea unor estimări rezonabile reprezintă o parte esențială a întocmirii situațiilor financiare și nu subestimează credibilitatea acestora. (IAS 37.25)

1.5.1 Rolul judecății profesionale în dezvoltarea politicilor contabile

Rolul judecății profesionale este foarte important în dezvoltarea politicilor contabile atunci când acestea sunt selectate dintre alternativele permise în standarde și în interpretări. Alegerea unei politici contabile sau tehnici de estimare dintre cele acceptate se efectuează astfel încat în vederea luării deciziilor să se obțină cea mai bună informare.

Prezentarea în mod detaliat în cadrul Notelor a politicilor contabile utilizate în elaborarea situațiilor financiare, în furnizarea informațiilor, contribuie la eliminarea subiectivismului. În sumarul privind politicile contabile semnificative, întreprinderile trbuie sa prezinte: bazele de evaluare utilizate la intocmirea situațiilor financiare și restul politicilor contabile utilizate care sunt relevante în vederea înțelegerii corespunzătoare a situațiilor financiare (IAS 1.118). Unele standarde cer în mod specific preyentarea anumitor politici contabile, inclusiv alegerile facute de management între diferite politici contabile permise (de exemplu IAS 16 cere prezentarea bazelor de evaluare folosite pentru categoriile de imobilizari corporale).

1.5.2 Politici de recunoaștere a activelor

Structurile de active care constituie obiectul acestui subcapitol sunt imobilizările corporale. Pentru a fi recunoscut un element care corespunde definiției activului , trebuie sa îndeplinească criteriile de recunoastere (Cadrul conceptual, par.83) :

Este probabil ca intreprinderea să beneficieze de avantajele economice asociate acestuia și

Elementul are un cost sau o valoare justă care poate fi masurat(ă) in mod credibil.

Criterile de recunoaștere ale unei imobilizări corporale

O imobilizare corporală trebuie recunoscuta ca activ dacă și numai dacă :

-este probailă generarea pentru întreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului;

-costul activuluiu poate fi evaluat fiabil. (IAS 16.10)

O întreprindere evaluează conform principiului de recunoaștere toate costurile imobilizărilor sale corporale atunci când sunt suportate. Aceste costuri includ costurile suportate inițial pentru dobândirea sau construcția unui element de imibilizare corporală, precum și costurile suportate ulterior pentru adăugări la acestea, pentru înlocuirea parțială sau pentru întreținerea acestora (IAS 16.10)

Se impune utilizarea raționamentului profesional la aplicarea criterilor de recunoaștere pentru circumstanțele specifice ale unei întreprinderi. În unele cazurim ar putea fi agregate elemente nesemnificative individual, cum ar fi matrițele, uneltele și ștanțele, să se aplice criteriile de agregare a valorii și să recunoască un singu activ(IAS 16.9) În alte caa’zuri se recunosc separat elementele componente ale unor active complexe, având durate de viată diferite față de activul luat în ansmblul său.

1.6 Evaluarea la bilant

1.6.1.Tratament contabil de bază

„Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată la cost, mai puțin amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate din depreciere. „

Valoare contabila = Cost – Amortizari – Pierderi

1.6.2 Tratament contabil alternativ permis

„ Ulterior recunoașterii inițiale ca activ, o imobilizare corporală trebuie înregistrată Ia valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puțin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă și pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate, în așa fel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanțului.”

Valoare contabila = Valoarea reevaluata = Valoarea justa – Amortizari – Pierderi

Exemplu:

Un utilaj a fost achiziționată la data de 25 decembrie 2004 și a fost inregistrat la un cost de 50.000 lei, determindu-i-se o valoare amortizabilă de 50.000 lei și o durata de viața utilă de 10 ani. In luna decembrie 2007, intreprinderea a procedat la o reevaluare a imobilizărilor corporale, utilajul fiind reevaluat la 42.000 lei. In cursul anului 2008 utilajul a suferit o depreciere de 5.000lei din cauza factorilor mediului natural. Intreprinderea utilizeaza politica amortizarii liniare iar, cu ocazia reevaluarilor, experții nu au modificat durata de viață utilă a utilajului

31 dec. 2007 : activul se inregistreaza la valoarea reevaluata:

Vc = Vr = 42.000 lei

31 dec. 2008 : activul se inregistreaza la valoarea contabila :

Vc = Vr – A – P = 42.000 – 7.000 – 5.000 = 30.000 lei

1.6.3 Recunoașterea cheltuielilor ulterioare

Întreprinderea nu recunoaște la valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costurile reparațiilor și întreținerii zilnice a elementului respectiv. Aceste costuri sunt mai degrabă recunoscute în prifit sau pierdere pe măsură ce sunt suportate. Costurile întreținerii zilnice sunt în primul rând costurile cu manopera și și consumabilele pot include costul componentelor mici (IAS 16.12)

Costul reparaților majore poate fi inclus în valoarea activului numai dacă este probabil să genereze avantaje econimice viitoare și costul sa poată fi măsurat fiabil.(IAS 16.13). La valoarea contabilă se adaugă acele cheltuieli care ameliorează nivelul de prerformanță inițial prevăzut.

Unele componente importante din cadrul imobilizărilor corporale pot necesita înlocuiri la intervale regulate de timp, aceste elemente fiind contabilizate ca active distincte, deoarece au durate de viață utulă diferite de cea a activului din care fac parte. O entitate recunoaște in valoarea contabilă s unui element de imobilizări corporale costul părți înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaștere. Valoarea contabilă a părtilor înlocuite este derecunoscută în conformitate cu prevederile de derecunoaștere din prezentul standard (IAS 16.13)

Spre exemplu piesele de schimb, în general, sunt recunoscute ca stocuri și sunt recunoscute în profit sau pierdere atunci când acestea sunt consumate. Totuși piesele de schimb importante sunt considerate imibilizări corporale atunci când o întreprindere preconizează că le va uitiliza mai mult de o perioadă (IAS 16.8)

În vederea exploatării unei imobilizări corporale poate fi necesară efectuarea unei inspecții generale regulate pentru depistarea defecțiunilor, indiferent dacă părți ale activului sunt înlocuite sau nu. Dacă sunt respectate criteriile recunoaștere, costul inspecției este recunoscut în valoarea contabilă a imobolizării respective ca o înlocuire. Orice valoare contabilă rămasă din costul inspecției este derecunoscută.(IAS 16.8)

Conform OMFP 3055/2009, activele rămân imobilizări corporale până în momentul vânzării. Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că acesta umează a fi îmbunătățită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinației, în contabilitate se înregostrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri. Transferul se înregistrează la valoarea neamortizată a imobilizării. Dacă aceasta a fost reevaluată, in același timp cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia. (art.153)

1.7 Amortizarea

Asupra activelor imobilizate, cu excepția terenurilor, acționează două tipuri de deprecieri una fizică si una morală/tehnologică. Uzura fizică are la bază atât procesul de exploatare curent cât și factorii mediului natural, care duc la diminuarea performanțelor tehnico-productive. Uzura morală se datorează progresului tehnic, care duce la crearea de noi mijloace fixe cu o performanță sporită și un cost de productie diminuat, dar de asemenea se datoreaza influențelor factorului timp care duce la o învechire a tehnlogiei.

Orice depreciere a valorii bunurilor unei societăți trebuie contabilizată. În timp ce deprecierile reversibile se contabilizează sub forma ajustărilor pentru riscuri si cheltuieli, cele ireversibile iau forma amortizării.

Conform Standardului International IAS 16 amortizarea este definită ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă.

Amortizarea poate fi privită din tei puncte de vedere: economic, financiar si contabil.

Din punct de vedere economic diminuarea valorii unui element de activ, ca urmare a unei deprecieri permanente, solicită pregătirea si înlocuirea acestuia cu altul nou. Ca urmarea a acestui fapt prin amortizare se are în vedere includerea pe cheltuielile fiecarui exercitiu financiar a sumei ce corespunde deprecierii suportate de imobilizarea corporală.

Din punct de vedere finaciar prin procesul de amortizare se are în vedere obținerea de surse financiare care sa serveasacă la înlocuirea bunurilor afectate de deprecieri fizice sau morale.

Din punct de vedere contabil amortizarea reprezintă expresia diminuării unui activ ca urmare a depreciarii fizice sau morale, o depreciare cu caracter permanent, ceea ce o diferentiază de ajustari.

Standardul IAS 16 „Imobilizări corporale” evidențiază faptul că valoarea amortizabilă a unui element al imobilizărilor corporale trebuie alocată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utilă a activului. Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de către întreprindere.

Amortizarea contabilă este determinată ca urmare a estimărilor și calculelor rezultate din deciziile întreprinderii. Ea afectează elementele de imobilizari ale activului bilanțier, in timp ce cheltuiala corespondentă afectează contul de profit și pierdere. În schimb, amortizarea fiscală se determină in urma aplicării reglemetărilor fiscale in vigoare, aceata nu afectează însa performanța întreprinderii, ci doar baza impozabilă, implicit calculul impozitului pe profit. Diferențele ce vor aparea intre rezultatul contabil și rezultatul fiscal vor genera impozite amanate.

În OMFP 3055/2009 este prevăzutfptul că amortizarea în cazul leasingului financiar să fie înregistrată de către locatar/utilizator, iar în cazul contractului de leasing operațional de către locator/finanțator.

1.7.1 Durata de amortizare

Conform Legii 571 din 22 decembrie 2003 cu modificările și completările ulterioare amortizare imobilizarilor corporale se calculeaza prin aplicarea cotei de amorizare la valoarea mijlocului fix amortizabil.

Durata de amortizare a imobilizărilor corporale se stabilește in funcție de durata de uilitate a bunului, exprimată în ani. Aceasata durata se stabilește in functie de condițiile concrete de utilizare a imobilizării amortizabile si de politicile abordate de întreprinere. În România, duratele normale de funcționare si clasificarea imobilizărilor corporale se stabilesc prin hotărâri al Guvernamentale, pe baza consultării reprezentanților asociaților patronali constituiți la nivel național, conform legii.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 2139/2004 s-a aprobat “Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare ale mijloacelor fixe”. În catalog sunt prezentate clasificarea si duratele normale de funcționare a mijoacelor fixe (construcții, instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații, mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale).

În catalog pentru fiecare categorie de imobilizări apar intervale de timp în care pot fi amortizate, existând astfel posibilitatea ca managerii să aleagă durata de utilizare a imobilizării. Stabilită astfel, durata normală de funcționare a mijlocului fizic ramane neschimbată pană la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din funcțiune.

Investitiile ce afectează miloacele fixe, se înregistrează ca si cheltuieli ulterioare si au ca efect îmbunătățirea parametrilor de funționare si obținerea de venituri ulterioare, se amortizează fie pe perioda rămasă de amortizat, fie prin creșterea duratei normale de utilizare cu 10%.

Din categoria imobilizărilor corporale terenurile sunt singurele care nu se amortizează deoarece se considera ca au o perioadă de viață nelimitată.

Unul dintre cei trei parametri care stau la baza comensurării amortizării lunare este durata de viață.

Durata de viață a unui activ este prezentată ca fiind fie perioada in care activul este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către întreprindere, fie numărul de unități de producție similare estimate a se obține prin utilizarea activului de către întreprindere.

În determinarea duratei de viață a unui activ un rol important și se va ține seama si de alți factori precum: uzura fizică estimată, producția fizică preconizată, uzura morală aparută ca urmare a schimburilor sau îmbunatățirilor aduse procesului de producției.

Datorită determinării duratei de viață utilă pe baza utilității imobilizării pentru societate, aceasta poate fi mai scurta decât durata de viața economică a bunului, din această diferență luând naștere valoarea reziduală.

1.7.2 Valoarea amortizabilă si valoarea reziduală

Conform Standardului IAS 16 “Imobilizări corporale” valoarea amortizabilă este definită ca fiind costul activului sau o altă valoare substituită costului în situațiile financiare, din care s-a scăzut valoarea reziduală.

În condițiile în care entitatea urmarește utilizarea bunului pe toată durata de viață a acestuia, valoarea amortizabilă este egalî cu valoarea de intrare a imobilizării (cost de achiziție, cost de producție, valoarea justă). Însă în cazul în care perioada de viață a bunului este mai mare decat perioada estimată de folosire a acestuia de către întreprindere, atunci valoarea amortizabilă este egala cu valoarea de intrare diminuată cu valoarea rezidual.

Valoarea reziduală este definită ca fiind valoarea netă pe care o întreprindere se așteaptă să o obțină pentru un activ la sfârșitul duratei utile de viață a acestuia după scăderea costurilor așteptate la cedare.

Pentru o estimare cât mai corectă a valorii reziduale întreprinderea va folosi toate informațiile de care dispune, cu privire la activele similare cu cele nou-achiziționate, active care au funcționat in condiții asemanatoare și care în momentul de față se gasesc la sfarșitul duratei de viață utilă, și pentru care există o valoare reziduală estimată.

Valoarea reziduală a activelor este de cele mai multe ori nesemnificativă și de aceea nu este luată în vedere la înregistrarea in contabilitate. Valoare reziduală este semnificativă în momentul în care pentru activul respectiv are prevazută perioada de utilizare mai mică, decât durata sa de viață economică.

1.7.3 Metode de amortizare

Metoda de amortizare trebuie menținută de la un exercițiu la altul, cu excepția situațiilor speciale în care exită necesitatea schimbării metodei de amortizare, caz în care, în situațiile financiare vor fi stipulate efectele schimbării metodei si motivele care au dus la aceasta.

Standardul IAS 16 “Imobilizări corporale” nu este prevăzut un anumit tip de metodă însă atrage atenția asupra aspectelor ce trebuie luate în calcul la stabilirea unei metode de amortizare si anume:

“ – metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice aduse de aceste active sunt consumate de către întreprindere;

valoarea amortizării corespunzătoare fiecărei perioade trebuie recunoscută ca o cheltuială, cu excepția cazului în care ea este inclusă în valoarea contabilă a unui alt activ.”

Dacă IAS 16 nu prevede o anumita metodă de amortizare, Ordinul Ministrului Finantelor Publice 3055/2009 prevede că amortizarea imobilizărilor corporale să se facă prin una din cele trei metode : a) amortizarea liniară;

b) amortizarea degresivă;

c) amortizarea accelerată.

Deasemenea OMFP 3055/2009 prevede că amortizările contabile ale imobilizărilor corporale sa fie înregistrate ca și cheltuieli ale perioadei.

Metoda liniară constă în calcularea si alocarea uniformă a valorii contabile a unei amortizări pe toată durata de funcționare exprimată în ani. Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Pentru mijloacele fixe de natura construcțiilor, amortizarea anuală se va calcula numai in regim linear.

Este cea mai simplă metodă fiind foarte aproape de deprecierea reală denumită depreciere justificata economica.

Metoda degresivă generează o cheltuială descrescătoare cu amortizarea pe parcursul duratei de viață utilă a activului, asigurând astfel întreprinderii un avantaj fiscal prin amănarea de la plata impozitului pe profit. Prin metoda degresivă, activul este amortizat mai accelerat la începutul perioadei de viață, apoi valoarea amortizării scade cu fiecare an.

Rata de amortizare degresivă se calculează prin înmulțirea ratei aplicate în calcularea amortizării prin metoda liniară cu un coeficient fiscal.

Coeficienții fiscali prevazuți in legea amortizării sunt:

1,5 pentru o durată normală de utilizare intre 2 – 5, inclusiv 5 ani;

2,0 pentru o durată de utilizare intre 5-10 ani, inclusiv 10 ani;

2,5 pentru o durată de utilizare mai mare de 10 ani;

Amortizarea anuală degresivă se calculează diferit față de regimul de amortizare lineară.
Pentru primul an de funcționare a mijlocului fix, amortizarea anuală degresivă se calculează aplicând cota de amortizare degresivă corespunzatoare asupra valorii de intrare a mijlocului fix, iar pentru anii următori amortizarea anuală se calculează prin aplicarea aceleiași cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mica cu / decât amortizarea anuală lineară (determinată prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat la numărul de ani de funcționare rămași). Din acel an de funcționare si până la expirarea duratei normale de utilizare se trece la amortizarea anuală lineară, iar amortizarea medie anuală lineară va fi obținută prin raportarea valorii de recuperat la numărul de ani rămași.

Amortizarea degresivă se poate calcula în două variente, fie fără a lua în calcul influența uzurii morale (AD1), fie luănd in calcul influența acesteia (AD2).

Pentru a calcula amortizarea degresivă prin varianta AD1, în primul an de funcționare se aplică cota de amortizare stabilită corespunzător asupra valorii de intrare a mijlocului fix, pentru anii urmatori se aplică aceeași cotă, dar de fiecare dată la valoarea rămasă. Calculul acesta se continuă până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu / decât amortizarea anuală lineară, calculată pentru perioada de funcționare rămasă. Din acel an și până la expirarea datei normale de funcționare, se trece la amortizarea anuală lineară.

În cazul în care societatea comercială amortizează mijlocul fix in varianta AD 2 se observă că durata de utilizare in cadrul căreia se realizează amortizarea integrală este mai mică față de durata normală de utilizare din catalog, diferența în ani reprezentând influența uzurii morale.

Exemplu:

Societatea achizitioneaza un utilaj in valoare de 20.000lei pe data de 31.12.2006. Durata de utilizare este de 5 ani, iar valoarea reziduala este 0. Daca luam in calcul uzura morala, durata de viata a utilajului se micsoreaza la 4 ani.

Valoarea amortizarii conform variantei AD1:

Rata liniara: 100/5 = 20%

Rata degresiva: 20% * 1.5 = 30%

la 31.12.2007

Amortizarea = 20.000 * 30% = 6.000 lei

la 31.12.2008

Amortizarea = (20.000 – 6.000) * 30% = 14.000 * 30% = 4.200 lei

Valoarea amortizarii conform variantei AD2:

Rata liniara: 100/4 = 25%

Rata degresiva: 25% * 1.5 = 37.5%

la 31.12.2007

Amortizarea = 20.000 * 37.5% = 7.500 lei

la 31.12.2008

Amortizarea = (20.000 – 7.500) * 37.5% = 12.500 * 37.5% = 4.687,5 lei

Metoda accelerată se aplică numai in România și constă în înregistrarea în cadrul cheltuielilor de exploatare, a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare în primul an de funcționare, apoi trecându-se la sistemul liniar.

Pentru aplicarea metodei de amortizare accelerată este necesară aprobarea Ministerului Finanțelor, la propunerea Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților, pentru societățile comerciale, respectiv Consiliul de Administrație, pentru Regiile Autonome. Deasemenea este necesară prezentarea unor indicatori de eficiență economică și indicatori de eficiență financiară pe baza căroră se stabilește un punctaj.

1.7.4 Revizuirea si schimbarea metodei de amortizare

Standardul IAS 16 prevede ca metoda de amortizare aplicată activului, sa fie revizuită periodic, iar dacă se constată o modificare semnificativă în modelul estimat al beneficiilor economice aduse de acele active întreprinderii, atunci metoda trebuie schimbată pentru a reflecta această modificare. Odată cu schimbarea metodei de amortizare, este ajustată si valoarea amortizarii anuale.

Deprecierea imobilizărilor corporale

IAS 36 “Deprecierea activelor” este aplicabil în cazul imobilizărilor corporale și necorporale, inclusiv fondului comercial. Standardul prezintă maniera în care o întreprindere revizuiește valoarea contabilă a activelor sale, cum determină valoarea recuperabilă a unui activ și când recunoaște sau reia o pierdere din depreciere.

Conform standardelor internaționale o pierdere din depreciere (P) este definită ca fiind diferența dintre valoarea contabilă a activului si valoarea sa recuperabil.

P = Vcnt – Vrec

Valoarea contabilă (Vcnt) a unei imobilizări corporale este valoarea la care aceasta este recunoscută in bilanț , după diminuarea cu amortizarea cumulată până la momentul respectiv și cu pierderile datorate deprecierilor anterioare.

Valoarea recuperabilă (Vrec) este reprezentată de valoarea maximă dintre prețul net de vânzare (Pnv) al unui activ și valoarea lui de utilizare (Vu).

Vrec = maxim (Pnv, Vu)

Prețul net de vânzare (Pnv) este valoarea ce s-ar obține din vânzarea independentă, între doua persoane aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzactii în care prețul este determinat obiectiv.

Valoarea de utilizare (Vu) este egală cu valoarea fluxurilor de trezorerie viitoare ce se presupun a fi generate prin utilizarea permanentă a unui activ și prin cedarea acestuia la sfârșitul duratei de viață utilă.

Entitățile au obligația de a stabili la data fiecărui bilanț contabil, dacă există indicii care să denote că un activ ar fi putut suferi deprecieri. Dacă există orice indiciu in acest sens, întreprinderea trebuie să estimeze valoarea recuperabilă a activului.

Pentru stabilirea oricărui indiciu potrivit căruia un activ poate fi depreciat, o întreprindere trebuie să ia în considerare cel puțin urmatoarele indicații:

Surse externe de informații: a avut loc o scadere considerabilă a valorii de piață a activului; au avut sau vor avea loc, in viitorul apropiat, modificări  în mediul tehnologic, de piață, economic sau juridic, care au afectat negativ situația societății; evoluția ratelor dobânzilor pe piața de capital care afectează negativ valoarea de utilizare și implicit valoarea recupereabilă.

Surse interne de informatii: există dovada uzurii morale sau fizice a activului; o performanță mai scazută a activului decât cea previzionată; modificări in maniera de utilizare a activului (întreruperea sau vănzarea înainte de data ulterior asteptată).

Pierderea din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută ca o cheltuială în contul de profit și pierdere. Oricum, o pierdere din deprecierea unui activ reevaluat este recunoscută în mod direct în contul oricărui surplus din reevaluarea activului, în măsura în care pierderea din depreciere nu depășește suma păstrată în surplusul din reevaluare pentru același activ.

1.8.1 Reluarea pierderilor din depreciere

Întreprinderea trebuie să evalueze la data fiecărui bilaț, dacă exista indicii cum că deprecierile recunoscute pentru un activ în trecut nu mai există ori s-au diminuat. Dacă orice indiciu de acest fel există, întreprinderea are obligația de a estima valoarea recuperabilă a activului.

Pentru evaluarea unui indiciu în sensul reluării pierderilor din depreciere întreprinderea trebuie să aibă în vedere urmatoarele surse de informații:

Surse externe de informații: s-a înregistrat o crestere semnificativă a valorii de piață a activului; creșterea ratelor dobânzilor pe piața de capital care afectează pozitiv valoarea de utilizare și implicit valoarea recupereabilă; au avut sau vor avea loc, in viitorul apropiat, modificări  în mediul tehnologic, de piață, economic sau juridic, care au afectat pozitiv situația societății.

Surse interne de informatii: există informații care dovedesc că performanța unui activ este sau va fi mai bună decât s-a preconizat; au avut loc schimbări importante în modul de utilizarea a activelor, ceea ce a afectat în mod pozitiv întreprinderea.

1.9 Ieșirea din patrimoniu

Ieșirea din patrimoniu a unei imobilizări corporale poate avea mai multe cauze: casarea; scoaterea din folosință în momentul expirării duratei de utilizare sau înainte de acest termen; constatarea unui minus în gestiune la inventariere;  scoaterea din funcțiune ca urmare a unor situații extraordinare (distrugeri generate de fenomene ale naturii, incendii, etc.) ;  cedarea cu titlu oneros sub formă de donații sau subvenții; vânzarea sau schimbul.

Scoaterea din folosință a activelor corporale se face in general la valoarea lor de intrare.

Ieșirea prin vânzare – se înregistrează prin scoaterea din evidență a valorii contabile prin amortizare în cazul în care este integral amortizată fie prin amortizare și cheltuieli privind activele cedate în cazul în care bunul este parțial amortizat. Deasemenea se înregistrează și operația de vânzare conform facturii, privind prețul și TVA-ul aferent.

Ieșirea prin cedarea cu titlu gratuit – se operează doar la scoaterea din evidența contabilă a activului.

Ieșirea prin casare – se înregistrază ca și în cazul vânzării cu excepția operației conform facturii și deasemenea în acest caz toate piesele și deșeurile recuperate se înregistrează ca și cheltuieli.

Minusul în gestiune – pe langă scoaterea din evidențe a bunului are loc și înregistrarea unui debit printr-un cont de venit. În cazul în care valoarea bunului nu se recuperează are loc o pierdere, respectiv înregistrarea pe cont de cheltuială.

Conform IAS 16 “câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unui element al imobilizărilor corporale trebuie determinate ca diferență între încasările nete estimate din cedare și valoarea contabilă a activului, și trebuie recunoscute ca venit sau cheltuială în contul de profit și pierdere”

Capitolul II: STUDIU DE CAZ

2.1 Caracteristicile firmei

2.1.1 Cadrul legislativ al constiturii si functionarii unitatii

2.1 Descrierea întreprinderii

Stirom SA a fost înființată în anul 1968 în București sub numele de Întreprinderea de Articole de Sticlărie București. Începând cu anul 1990, a devenit societate comercială pe acțiuni, sub denumirea de Stirom SA, iar din 1995 a devenit companie majoritar privată. La începutul anului 2003, Stirom S.A. a fost preluată de grupul Yioula Glassworks, cu sediul în Grecia, grup ce deține alte 6 fabrici de sticlă în Grecia, Bulgaria și Ucraina.

Denumirea legală și comercială a societății este Stirom S.A. În cuprinsul Actului Constitutiv, Stirom S.A. va fi denumită "Societate".

Societatea este o persoană juridică română, înființată îi funcționând ca societate pe acțiuni în conformitate cu legile în vigoare din România și cu Actul Constitutiv.

Sediul social al societății este în România, București, Bulevardul Theodor Pallady nr.45, sector 3.

Societatea comercială a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comertului, Municipiul Bucuresti, sub nr. J40 /10/1990.

Societatea comercială are Certificatul de înregistrare fiscală 335588.

Stirom SA este cel mai mare producător intern de articole de sticlărie, fiind prezentă pe listele de furnizori importanți ale tuturor companiilor care utilizează ambalaje din sticlă, dar și ale marilor rețele de magazine tip ”cash and carry” sau ale supermarketurilor, pentru articolele de menaj.

Articolele produse și comercializate se împart în două categorii:

-Sticlărie de ambalaj pentru industria alimentară, nealimentară și a băuturilor.

-Articole de menaj

Sticlăria de ambalaj, destinată clienților industriali, cuprinde următoarele tipuri de produse:

Butelii realizate din sticlă albă, verde, brună și olive green cu capacități între 40 ml și 2000 ml, pentru vinuri, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare, bere și apă minerală.

Borcane pentru industria alimentară din sticlă albă, cu capacități între 80 ml și 1700 ml.

Flacoane cu capacități între 8 ml și 1000 ml, realizate din sticlă albă și brună, folosite în indrustia farmaceutică.

Ca urmare a începerii în 2005 a unui amplu program de investiții și retehnologizare, in prezent se produc butelii de calitate superioară, la standarde europene , tratate superficial , atât la cald cât și la rece , ceea ce le conferă o rezistență sporită și un aspect estetic superior.

A fost introdusă noua tehnologie de producție NNPB (Narrow Neck Press and Blow) tehnologie cu ajutorul căreia se obțin ambalaje din sticlă mai ușoare și mai rezistente pe liniile de îmbuteliere, obtinindu-se astfel avantaje legate de pret, producție și transport.

Sticlăria de menaj cuprinde pahare cu sau fără picior, scrumiere, halbe de bere, boluri, căni, carafe, etc. în varianta sadea sau decorate. De asemenea Stirom SA ofera pahare, halbe de bere si scrumiere personalizate cu logo-uri ce conțin până la 6 culori, pentru promoții.

Compania are o atitudine responsabila pentru Protectia Mediului, investițiile de mediu realizate începand cu anul 2007 fiind de peste 1 750 000 euro. Aceste investiții s-au axat pe reducerea si captarea emisiilor de pulberi si poluanți din atmosferă.

În anul 2006 Stirom a implementat și a obținut certificarea de la Germanischer Lloyd pentru Sistremul de Management al Calității EN ISO 9001:2000, iar în anul 2007 a implementat și a obținut certificarea de la aceeași companie pentru Sistemul de Management de Mediu SR EN ISO 14001:2004.

2.1.1Cadrul legislativ al constiturii si functionarii unitatii

Domeniul principal de activitate al Societății este “fabricarea sticlei și a articolelor din sticlă”(cod CAEN 231).

Activitatea principală a Societății este “fabricarea articolelor din sticlă”(cod CAEN 2313).

Activități secundare. Societatea poate desfășura oricare sau toate dintre următoarele activităși secundare:

Cod CAEN 1712-Fabricarea hârtiei și cartonului

Cod CAEN 1721- Fabricarea hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie și carton

Cod CAEN 2319-Fabricarea de sticlărie tehnică

Cod CAEN 2899-Fabricarea altor mașini și utilaje specifice

Cod CAEN 3312-Repararea mașinilor

Cod CAEN 3319-Repararea altor echipamente

Cod CAEN 3811-Colectarea deșeurilor nepericuloase

Cod CAEN 3832- Recuperarea materialelor reciclabile sortate

Cod CAEN 4644-Comerț cu ridicata al produselor din ceramic, sticlărie și produse de întreținere

Cod CAEN 4673- Comerț cu ridicata al materialului lemnos și a materialelor de construcție și echipamentelor sanitare

Cod CAEN 4711-Comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun

Cod CAEN 4941- Transporturi rutiere de mărfuri

Cod CAEN 5629- Alte servicii de alimentație

Cod CAEN 5829- Activități de editare a altor produse software

Cod CAEN 6201-Activități de realizare a soft-ului la comandă

Cod CAEN 6202- Activități de consultant în tehnologia informației

Cod CAEN 6209- Alte activități de servicii privind tehnologia informației

Cod CAEN 7120- Activități de testări și analize tehnice

Cod CAEN 8559- Alte forme de învățământ

Cod CAEN 9319- Alte activități sportive

Atribuția de aprobare a modificărilor în activitățile secundare alea Societății ( și actualizarea corespunzător Actului Constitutiv pentru a reflecta asemenea modificări ) este delegate în mod expres Consiliului de Administrație al Socieatății.

Capitalul social

Capitalul social este de 40.696.730,00 RON, reprezentând 16.278.692 acțiuni cu valoarea nominală de 2,5 RON pentru fiecare acțiune, subscris si vărsat în întregime de acționari.

Acțiunile Societății sunt nominative, dematerializate, evidențiate prin înscriere în cont, evidența acestora fiind păstrată, conform legii, la registrul independent autorizat – DEPOZITARUL CENTRAL S.A. . Acțiunile sunt de valoare egală și acordă drepturi egale acționarilor pentru fiecare acțiune.

Structura acționariatului

La 31 decembrie 2013, structura sintetică a acționariatului este următoarea:

Activele corporale ale societății

Toate capacitățile de producție sunt amplasate la sediul din București, Theodor Pallady nr. 43-45, sector 3 (Fabrica de sticlă):

a) Hala de producție sticlărie Ambalaj

– 2 cuptoare topire sticlă calcosodică albă,brună,verde,olive green din care unul in funcțiune , unul în construcție

– 3 linii de fabricație în funcțiune simplă picatură,dublă picatură

– 5 linii de fabricație în curs de realizare

b) Hala de productie sticlarie Menaj

Secția Menaj este nefuncțională.

c) Hala de producție fiole sticlă borosilicatică, albă, brună

Secția Fiole este nefuncțională.

Salariați, drepturi sociale

Conducerea societății

Consiliul de Administrație are următoarele atribuții:

a) aprobă structura organizatorică, contractul colectiv de muncă, funcțiile, atribuțiile și competențele, nivelul și regimul de salarizare a personalului societății, pe compartimente;

b) aprobă contarctarea de împrumuturi bancare și acordarea de garanții;

c) stabilesc tactica și strategia de marketing;

d) aprobă inființarea sau desființarea de filiale, sucursale, agenții, precum și participarea cu capital la alte societăți comerciale;

e) rezolvă orice alte probleme stabilite de Adunarea Generala a Acționarilor;

f) aprobă primiile trimestriale din profit pentru personalul propriu și acordarea de ajutoare sociale salariatilor;

g) aprobă scoaterea din uz a mijloacelor fixe ,amortizate integral, precum și a celor cu durată de funcționare neîndeplinită și modul de valorificare a acestora;

La data de 31 decembrie 2013, Stirom SA este condusă de un Consiliu de Administrație în urmatoarea structură:

Nikolaos Barlagiannis

Președinte, Cetățean grec, 54 ani; profesie: inginer chimist: tehnologia chimiei organice; limbi straine: romana foarte bine si engleza avansat; experiență profesională și de conducere: inginer in unităși de producție din Grecia – Fabrica de conserve “Delmond” Grecia; Fabrica de vinuri “Boutaris”, Fabrica de bere “Heninger”; Director General la Fabrica de sticlărie menaj “Cronos” S.A. Grecia”, Director Comercial la fabrica de sticlă “Yioula Glassworks S.A.” Grecia; Director General al Stirom SA in perioada martie 2003 – noiembrie 2010; actualmente Director General al “Yioula Glassworks S.A.” Grecia, vechime în muncă 30 ani.

Zah Ciprian Ioan

Vicepreședinte, Cetățean român, 41 ani, profesie: inginer, agent de bursa, limbi straine: engleză fluent,italiana fluent; Universitatea Tehnică Timisoara – Facultatea de Calculatoare si Automatică, specializarea Automatizări – soft; agent bursă; experiență profesională și de conducere: SSIF BROKER SA – agent delegat; Bursa de Valori Bucuresti SA – Vicepreședinte; SSIF CRI – INVESTCO SA – Director General; SSIF CRI – INVESTCO SA – Director Operatiuni, Agent de Bursa; SSIF VALINEST SA – agent de bursă; SC EDITPRESS SRL – Director Executiv.

Georgios Fragkoulis

Administrator, Cetățean grec, 52 ani; profesie: economist; limbi straine: engleza fluent; experiență profesională și de conducere: Manager Financiar la Accas Group of Textile Companies, a lucrat de asemenea la Delta Dairy S.A., Arthur Andersen si Coopers &Lybrand; actualmente Director Financiar la “Yioula Glassworks S.A.” Grecia.

Victor Mocanu

Administrator, Cetatean roman, 74 ani; profesie: inginer chimie industriala, specialist in chimia si tehnologia silicatilor (Scoala Superioara de Chimie Tehnologica din Praga); limbi straine: ceha fluent, slovaca avansat, germana mediu, franceza mediu; inginer stagiar, inginer tehnolog sef serviciu, sef sectie productie, Director Tehnic adjunct la Intreprinderea de Sticlarie din Bucuresti (Actualmente STIROM SA); Director General la Centrala Industriei Sticlei si Ceramicii Fine; Consilier al Ministrului la Ministerul Industriei Lemnului; Director General Adjunct la Directia Tehnica a Ministerului Industriilor; Director General al Departamentului Industriei Lemnului al Ministerului Industriilor, Consilier personal al Ministrului Economiei si Comertului; din 2004 pensionar; vechime în muncă 1967 -2004.

Nikolaos Kartis

Administrator, Cetatean grec, 62 ani; profesie: Economist, Studii postuniversitare Managementul Resurselor Umane Universitatea Aristotel din Salonic; Centrul de Cercetare Informatica Democritus Atena; Studii postuniversitare Managementul Resurselor Umane Radcliffe Institutul pentru Studii Avansate – Universitatea Harvard (Cambridge, Mass, SUA ; limbi straine: engleza fluent, experienta profesionala si de conducere:Yioula Glassworks S.A. Grecia si Yioula Grup – Manager Resurse Umane; Coopers and Lybrand – Consultant Senior Resurse Umane; Manager resurse umane și Director General in alte organizatii din Grecia.

Spyridon Vamvakas

Administrator – Director General; Cetatean grec, 53ani; profesie: inginer mecanic, limbi straine: romana fluent; engleza fluent; experienta profesionala si de conducere: Director de Fabrica la Fabrica de Conserve Legume – Fructe din Salonic Grecia, Director de Fabrica la Fabrica de Carton din Salonic Grecia, Director Vanzari la “Cronos” S.A. Grecia, Director Comercial la Stirom S.A. Bucuresti in perioada martie 2003 – noiembrie 2010, actualmente Director General la Stirom SA din noiembrie 2010, vechime in munca 26 ani.

Aspecte legate de angajații/personalul societății:

a) Precizarea numărului și a nivelului de pregătire a angajaților societaății precum și a gradului de sindicalizare a forței de muncă:

Total 384 salariți din care:

186 direct productiv

143 indirect productiv

55 personal administrație

Nivelul de pregătire al personalului societatii la 31.12.2013:

Total 384 salariați din care:

50 salariați cu studii superioare

157 salariați cu studii medii

170 salariați scoala profesionala

7 salariati scoala generala

Gradul de sindicalizare: 77,41%.

b) Descrierea raporturilor dintre manager și angajați precum și a oricăror elemente conflictuale ce caracterizeaza aceste raporturi:

– raporturile dintre manager și salariați sunt raporturi ierarhice de coordonare și de colaborare reglementate prin Regulamentul de Organizare și Funcționare al Societății, Organigrama, contractele individuale de muncș și fișele de post, Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul Intern al Stirom SA.

6. Registrele și evidențele contabile

Societatea ține evidența contabilă în lei, întocmește bilanțul și contul de profit și pierderi, având în vedere Normele Metodologice elaborate de Ministerul Finantelor.

Cu cel puțin o lună înainte de ziua stabilită pentru sedința Adunării Generale, administratorii prezintă cenzorilor bilanțul exercițiului precedent, cu contul de profit și pierderi, însotit de raportul lor si de documentele justificative. Bilanțul contabil anual si contul de profit și pierderi se publică in Monitorul Oficial , partea a IV-a.

Din verificările făcute prin sondaj și discuțiile purtate cu responsabilii de compartimente registrele și evidențele contabile ale societății comerciale sunt ținute la zi.

Situațiile financiare ale SC Stirom SA pentru anul încheiat la 31.decembrie.2013 sunt pregăite în conformitate cu prevederile Ordinului nr.1286/2012 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu IFRS, aplicabile societăților comerciale alea căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu toate modificările și clarificările ulterioare și sunt autorizate pentru publicare în conformitate cu Decizia Consiliului de Administrație din data de 28 Martie 2014.

Aceste situașii financiare sunt prezentate în RON românești (”RON”). Situațiile financiare au fost pregătite respectând principiul costului istoric, cu excepția terenurilor și clădirilor, ce sunt măsurate la cost reevaluat.

Pentru toate perioadele până la anul încheiat la 31 Decembrie 2011, inclusiv, Societatea a pregătit situațiile financiare în conformitate cu Standardele de contabilitate românești (OMFP nr. 3055/2009 cu modificările și completările ulterioare). Situațiile financiare pentru anul încheiat la 31 Decembrie 2012 au fost primele situații financiare întocmite în conformitate cu IFRS, așa cum sunt adoptate de Uniunea Europeană.

Prin urmare, Societatea a întocmit situații financiare în conformitate cu IFRS începand cu 1 Ianuarie 2011, respectând metodele și politicile contabile.

7. Situația datoriilor și creanțelor

La data de 31.12.2013 societatea avea un sold creditor de 135.400.247 mil.lei.

De asemenea, la aceea data societatea avea un sold debitor de 128.408.449 mil. lei.

Apreciem că atât debitele cât și creditele se păstreaza in limite normale, curente și nu sunt de semnalat probleme deosebite.

Societatea este la zi cu obligațiile datorate catre bugetul statului.

Mijloace fixe, dotare, utilizare, întreținere

Pentru realizarea obiectului de activitate al societății, S.C. “Stirom” S.A. folosește propriile utilaje în urmatoarele condiții:

– varsă lunar amortismente pentru mijloacele fixe si lucrările realizate

– asigură întreținerea și reparațiile mijloacelor fixe pe toata durata de folosire a acestora.

Valoarea totală a mijloacelor fixe la data de 31 decembrie 2014 este de 260.827.367 lei.

Procentual, gradul de utilizare al mijloacelor fixe este mai mare la utilaje tehnice și mașini, acestea cuprinzând in principal mijloace achiziționate pentru diversificare .

Tabel1 (anexa)

Societatea comercială deține în proprietate un total de 5405 mijloace fixe, majoritatea fiind localizate în hala de producție.

Se poate afirma că dotarea actuală, cu mici excepții, este corespunzatoare unei bune funcționari a societătii comerciale. Intreținerea curentă a mijloacelor fixe se realizează cu forțe proprii, iar intervențiile mai grele se realizează cu ajutorul societăților de profil.

Evolutia cifrei de afaceri si a profitului net: Tabel 2(anexa)

Organizarea activității comerciale

Societatea desfășoară relații comerciale numai cu terți recunoscuți, care justifică finanțarea pe credit.

Politica Societății este ca toți clienții care doresc să desfăsoare relații comerciale in condiții de creditare fac obiectul procedurilor de verificare. De asemenea, soldurile de creanțe sunt monitorizate permanent, având ca rezultat o expunere nesemnificativă a Societății la riscul unor creanțe neâncasabile.

Societatea nu are o expunere semnificativă la riscul de credit, concentrația de risc de credit nu depaseste 11% din creanțele existente, iar activitatea de marketing nu este constituită din activitațile unui grup de salariați (birou, compartiment, serviciu), ea fiind de fapt o obligație de serviciu pentru fiecare salariat (de la director la ultimul salariat), aceea de a descoperi potențialii clienți.

Tratamentul contabil al imobilizarilor corporale

Evaluarea la intrare

Imobilizari corporale achizitionate de la furnizori

Se achiziționează de la SC IRCAT-CO SRL un compresor cu uscator 6 bari + CENAC C60. Prețul de achizitie, conform contractului este de 53.883lei.

Factura se va inregistra astfel:

% = 404 Furnizori de imobilizari 66.814,92

231 Imobilizari corp in curs 53.833,00

TVA deductibilă 12.931,92

b)Imobilizari corporale achizitionate din Uniunea Europeana

Bunurilor achiziționate din Uniunea Europeana li se aplica taxarea inversa conform directivelor europene adoptate și de România din 2007.

Se achiziționează de la BOTTERO Italia o mașină de confecționat sticla IS. Prețul de achiziție pt aceasta este de 5.800.000 euro. Data facturii 30/06/2015

Conform contractului, pretul transportului in valoare de 3000 lei, este suportat de STIROM.

Pentru a putea respecta mecanismul taxarii inverse, trebuies indeplinite 2 conditii:

Furnizorul trebuie sa ne transmita un cod valid de inregistrare ca platitor de TVA in tara lui: IT00928730043.

Sa avem dovada transportului dintr-o tara UE pana la noi (CMR sau alte documente)

Inregistrarea facturii primita de la furnizor se va face la cursul de schimb valutar, BNR din data emiterii ( 1Euro = 4,4735 lei)

Masina IS:

231 Imobilizări corporale = 404 Furnizori de imobilizari 25.496.300lei

în curs

Transportul :

231 Imobilizări corporale = 404 Furnizori de imobilizari 3.000lei

în curs

Observam ca valoarea de intrare include toate cheltuielile aditionale ocazionate de achizitia imobilizari corporale (transport, ambalare, depozitare, manipulare, etc)

Si concomitant, TVA, prin taxare inversa:

TVA deductibila = 4427TVAcolectata6.227.832 (=25.946.300+3000)*0.24)

c)Imobilizari corporale achizitionate din afara Uniunii Europeana

Bunurilor acizitionate din afara Uniunii Europene li se aplica TVA si eventualele taxe vamale conform legii ( sunt vamuite).

S-a achizitionate de la EMHART Elvetia un arzator pentru cuptorul de topire sticla. Pretul de achizitie conform facturii din data de 25/06/2015, este de 9.800 euro, transport 1.000 euro, ambalare 200 euro. In contabiltate se va inregistra si primi atat factura de achizitie cat si o Declaratie vamala de import (DVI) .

Vama stabileste un curs de schimb pentru luna iunie 1Euro = 4,4044lei

In DVI o sa gasim:

Taxa vamala in valoare de 96,89lei aceasta avand urmatoarea formula de calcul : 0,2%*[(9.800+1000+200)*4,4044] = 96,89lei

TVA alpicata in vama in valoare de 11.650,86lei, aceasta calculandu-se astfel:

0,24%[(9.800+1000+200)*4,4044+96,89] = 11.650,86lei

Inregistarea facturii primite de la furnizori :

231 Imobilizari corp in curs = 404 Furnizori de imobilizari 48.448,40

231 Imobilizari corp in curs = 446 Alte impozite,taxe si varsaminte asimilate 96,89lei

4426 TVA dedcutibila = 446 Alte impozite,taxe si varsaminte asimilate 11.650.86lei .

d) Achizitionare in leasing

Înregistrarea in contabilitate a achiziției în sistem leasing, conform contractului și facturii de avans va fi astfel:

% = 404 Furnizori de imob

4093 Avansuri acordate

pentru imobilizări corporale

4426 TVA deductibila

Plata ,conform ordinului de plata, a avansului va avea urmatoarea inregistrare:

404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei

Activul achiziționat in sistem leasing, se va înregistra la valoarea justa dupa cum urmează:

2131 Echipamante tehnologice = 167 Alte imprumuturi si datorii

(mașini, utilaje si instalații de lucru) similare

Dobânda evidențiată în conturi extrabilanțiere pentru total se va inregistra pe Debit 8051 Dobânzi de platit si concomitent:

167 Alte împrumuturi și = 4093 Avansuri acordate pentru

datorii asimilate imobilizări corporale

Fiecare rată pentru achiziționarea în sitem leasing, conform contractului, se va înrestra lunar sub urmatoarea formula contabilă:

% = 404 Furnizori de imobilizări

167 Alte împrumuturi sidatorii asimilate

666 Cheltuieli privind donănzile

4426 TVA deductibila

Concomitent se vor diminua dobănzil evidențiate extrabilențier pe Credit 8051 Dobânzi de platit.

În continuare se va înregistra plata facturii aferentă primei rate, conform ordinului de plată dupa cum urmează:

404 Furnizori imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei

Transferul dreptului de proprietate se va face la valoare reziduală astfel:

% = 404 Furnizori de imobilizări

167 Alte imprumuturi și datorii asimilate

4426 TVA deductibila

Iar pentru plata facturii care atestă transferulu de proprietate vom avea:

404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei

h) Activ produs in regim propriu

Inregistrarea cheltuielilor ulterioare

2.2.2. Amortizarea imobilizarilor corporale

2.2.3. Reevaluarea imobilizarilor corporale (ipoteza de lucru)

Concluzii si propuneri

Lucrarea de față abordează și analizează modalitățile de reflectare în contabilitate a activelor imobilizate și încearcă o analiză a situației utilizării acestora pe exemplul SC STIROM S.A..

Această lucrare acoperă aspecte importante referitoare la conceptul de imobilizare corporală, cât și la operațiunile privind imobilizarile corporale (evaluarea, amortizarea, reevaluare, deprecierea imobilizarilor).

Înca din cele mai vechi timpuri terenurile si clădirile au reprezentat cea mai mare valoare a oamenilor. Pentru întreprinderi acestea reprezinta cele mai valoroase active.

Estimarea adecvată a valorii proprietaților imobiliare și analiza competentă a celorlalte aspecte aferente proprietaților conduc la decizii corecte referitoare la dispoziția și folosirea proprietaților.

Pornind de la definitia evaluarii, cum ca: evaluarea este procedeul folosit de metoda

contabilității pentru exprimarea bănească a tuturor existentelor și modificărilor elementelor patrimoniului și reprezintă o opinie sau concluzie emisă pe baza unei analize minuțioase referitoare la natura, calitatea, valoarea sau utilitatea unor anumite proprietăti, care au ca finalitate, estimarea valorii și de la faptul că în contabilitate toate faptele și fenomenele sunt exprimate valoric, se poate spune că evaluarea este pionul principal ce stă la baza întocmirii unor situații financiare corecte din punct de vedere al valorii.

Evaluarea elementelor patrimoniului se poate realiza în patru momente principale ale utilizării activului: evaluarea la intrarea acestuia în patrimoniu; evaluarea la inventariere; evaluarea la bilanț și evaluarea la ieșirea din patrimoniu.

Evaluarea inițială imobilizărilor corporale are rolul de a înregistra corect în situațiile financiare valorile activelor, în timp ce evaluarea ulterioară are rolul de a asigura apariția activelor în situațiile finaciare la valoarea lor reala.

Atât evaluarea cât și reevaluare au o mare importanță în cadrul politicilor abordate de entitate, deoarece prin acestea se determină în permanență valoarea justă atât a imobilizărilor corporale, care fac obiectul acestei lucrari, cat si a celorlalte categorii de active.

Urmărind modul de reflectare in contabilitate a activelor imobilizate se constata ca societatea analizata respecta prevederile Ordinului Ministrului Finatelor Publice 3055/2009 acutalizat în 2014, directivele stipulate in Legea nr. 82/1991, legea contabilitatii, reactualizată în 2014, precum și Hotărârea de Guvern nr.964 din 23 decembrie 1998 pentru aprobarea clasificației și a duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe

Analizând activitatea desfasurată de SC STIROM S.A. cu privire la activele imobilizate se constată urmatoarele aspecte:

– in vederea îmbunatatirii produselor oferite și diversificării acestora în anul 2012 s-au facut numeroase investiții în echipamente și instalații;

– societatea pune accent pe investiția în imobilizări corporale, acestea reprezentând elementul esențial în producția pricipalului obiect de activitate.

Pentru o evidență valorică cât mai veridica a situatiei imobilizarilor corporale, se recomanda reevaluarea acestora.

Prin această lucrare am urmărit principalele politici și tratamente contabile aplicate de SC STIROM S.A., cât și o evaluare a situației imobilizărilor corporale.

Închei această lucrare prin a spune ca bunurile aflate în patrimoniul unei societăți sunt principala dovada a existentei acesteia.