Trasaturile de Personalitate ale Dependentilor de Droguri

=== cc824910243444253cb1a4649db86318668ef55a_644314_1 ===

Introducere

Actualitatea cercetării este determinată de situația și condițiile dificile în care se află tinerii din țara noastră, rămânând în marea lor majoritate fără ajutor și supraveghere din partea părinților, având posibilități reduse de urma o facultate ori de a se angaja la un serviciu bine plătit. Această situație îi determină pe mulți tineri să caute o modalitate de rezista mai ușor dificultăților, care de cele mai dese ori este consumul de droguri.

Deci, pentru tineri, cel puțin în faza de început, consumul de droguri reprezintă un mod de integrare în lumea adultă sau un mod de afirmare ca adulți. Tinerii se luptă să devină independenți și să-și găsească astfel propria identitate.

Participând împreună cu grupul, la o activitate pe care societatea o interzice, tinerii își afirmă independența. În plus, cei care nutresc resentimente față de propriii părinți, află o plăcere deosebită în a frecventa un anturaj pe care părinții îl dezaprobă. Așadar, plictiseala, deznădejdea, incapacitatea comunicării cu părinții, rezultatele școlare slabe, absența prietenilor sunt factori care grăbesc refugierea tinerilor în taxicomanie. Drogurile devin un mod de a scăpa de permanentele stări de depresie pe care tinerii le cunosc ca urmare a unei diversități de probleme nerezolvate, un mod de a reduce anxietatea. Consumul de droguri poate întrerupe temporar monotonia vieții, intensificând percepția vizuală, auditivă, kinestezică și înlăturând prezentul dureros, prin suspendarea sistemelor de protecție a eului împotriva esecului și primejdiei; ca urmare, dispar sentimentele de vinovăție, anxietate, dar și voința. În locul acestora apare sentimentul de “nu-mi pasă” sau “cui îi pasă?”, ceea ce conduce la evitarea treptată a tuturor responsabilităților și la renunțarea la a căuta soluții pentru problemele existențiale ale adolescentului.

Organizarea măsurilor profilactice ale narcomaniei între tineri este foarte actuală, deoarece din contul tinerilor, în fond, se completează rândurile narcomanilor. Dar pentru ca măsurile preventive să fie eficiente trebuie să se cunoască factorii care contribuie la narcomanie, mecanismele de formare a dependenței ets, ceea ce ne-am propus să facem în lucrarea de față.

Capitolul 1

Consumul de droguri și modificările survenite în personalitatea dependentului

1.1. Mecanismele de formare a dependenței de droguri

În literatura de specialitate dependența de droguri este definită ca o stare psihică și uneori fizică, ce se caracterizează prin convulsii, acestea Încetând doar după administrarea drogului. Dependența are trei forme: toleranța, obișnuința și dependența. Toleranța este o formă fizică de dependență, care se declanșează când organismul se obișnuiește cu drogul / medicamentul și necesită o cantitate mai mare pentru a îndeplini același efect farmaceutic. Aceasta situație se înrăutățește, atunci când anumite droguri și substanțe farmaceutice sunt folosite în cantități mari pe o perioadă mai îndelungată. Primele semne sunt: dureri de cap, neliniște, transpirație, insomnii, dar ele pot varia de la o substanță la alta și de la un individ la altul.

Obișnuința este o dependență psihică și ea continuă după ce dependența fizică a dispărut. Persoanele cu astfel de probleme ajung să creadă că drogul le este necesar oriunde ar fi, treptat ele își pierd capacitatea de a reacționa normal și dependența fizică revine. Substanțele ca: opium, alcool, cocaina, barbiturice, marihuana etc. creează atât dependență psihică cît și fizică. Testate pe animale în laboratoare specializate, substanțele de mai sus și-au dovedit potențialul distructiv. În afară de tutun și alcool – care sunt substanțele de care se abuzează foarte des – mai sunt: opioidele, sedativ-hipnoticele, stimulantele, haluginogenele, canabisul și inhalantele.

Caracteristica principală a toxicomaniei este sindromul de dependență.

Documentele OMS definesc sindromul de dependență ca fiind “un ansamblu de fenomene comportamentale, cognitive și fiziologice, în care utilizarea unei substanțe psihoactive specifice sau a unei categorii de substanțe determină o detașare progresivă a subiectului față de alte activități. Caracteristica esențială a sindromului de dependență constă în dorința puternică, uneori compulsivă, de a consuma o substanță psihoactivă (inclusiv unele medicamente prescrise de medic). După o perioadă de abstinență, sindromul de dependență se poate reinstala mult mai rapid decât inițial.

Sindromul de dependență se manifestă prin: dorința puternică, uneori compulsivă, de a consuma o substanță psihoactivă; dificultăți în a controla utilizarea substanței; subiectul nu poate controla debutul, întreruperea sau nivelul de utilizare a substanței; de obicei, subiectul devine conștient de prezența dorinței compulsive atunci când încearcă să întrerupă sau să controleze nivelul de consum al drogului; instalarea sindromului de sevraj fiziologic, când subiectul diminuează sau încetează consumul; apariția toleranței la efectele substanței, care manifestă prin faptul că subiectul are nevoie de o cantitate tot mai mare de substanță pentru a obține efectul dorit; unui subiecți dependenți de alcool sau de opiacee pot consuma doze cotidiene care ar fi letale sau incapacitante pentru subiecții nondependenți; abandonul progresiv al altor surse de plăcere sau de interes în favoarea utilizării substanței, corelat cu creșterea timpului petrecut cu procurarea, consumul și recuperarea efectelor substanței psihoactive; continuarea consumării substanței în ciuda apariției consecințelor nocive pentru subiect (crize hepatice în urma alcoolismului, episoade depresive, alterarea funcționării cognitive etc.); trebuie precizat că, de obicei, subiecții cunosc natura și gravitatea consecințelor nocive la care se expun folosind substanța psihoactivă.

Mecanizmul biologic de formare a dependenței se realizează prin procesele care au loc în organism – biochimice, bioelectrice, celulare, etc. O astfel de dependență se numește fizică. Ea este caracteristică mai mult față de stupifiante, opium, alcool.

Dependența fizică se dezvoltă în rezultatul faptului, că organismul se „adaptează” la primirea drogurilor și include procesele biochimice. Drogul începe să îndeplinească acele funcții, care mai devreme erau asigurate de substanțele pe care organismul le producea singur. Corpul, pentru a economisi resursele interne, întrerupe ori micșorează sinteza acestor substanțe.

Dacă procesul „retransformării” fiziologiei organismului „sub influența drogurilor” ajunge prea departe, atunci în lipsa lor începe abstinența ori „năruirea”. Și încă o particularitate: drogurile permanent se distrug de către fermenți și ies prin plămâni, rinichi și intestin. De aceea „rezerva de narcotice” în organism trebuie permanent „înnoită”. În rezultat dependența fizică impune de a folosi regulat droguri. Narcomanii percep asta foarte greu.

Dacă nu primește doza următoare, narcomanul suferă foarte mult: dureri, „un frig interior” fără vre-o speranță de încălzire, transpirație rece, dureri în burtă, vome, dureri în încheieturi, slăbiciuni, guturai neîncetat.

Abstinența, de regulă, este însoțită de o anxietate mărită cu o insomnie din ce în ce mai evidentă (dar nu mai mică de 7-10 zile). Iată de ce narcomanii caută cu orice preț doza următoare.

La baza mecanismului de formare a dependenții fizice stă acea nedorință de a se întâlni cu problemele, despre care am vorbit mai sus. Doar narcomanul, care mai devreme a folosit o perioadă îndelungată droguri, după refuzul de la ele trăiește un stres foarte greu. Stresul este legat de schimbarea din rădăcini a modului obișnuit de viață. Dacă mai devreme tânărul putea „să fugă” în lumea internă prin o ulterioară doză, acum el nu mai este apărat. Anume de aceea majoritatea bolnavilor cu staj înnoiesc reutilizarea drogurilor după tratare. Ei destul de bine conștientizează „cercul lor vicios” și ar fi bucuroși să iasă din el, dacă din nou ar putea să învețe să nu se teamă a trăi fără droguri. Tragedia constă în aceea că de obicei această capacitate se pierde pentru totdeauna. Dar durerea cea mai mare este aceea, că începând să folosească droguri, nimeni nu crede în acestea și consideră că la el acestea nu se atribuie.

În formarea dependenței psihice participă mulți factori, la diferiți oameni ei sunt diferiți. De aceea cea mai bună protecție de narcomanie este refuzul „de a încerca”.

Substanțele narcotice exercită o acțiune specifică asupra sistemului nervos central, legată de schimbarea raportului dintre procesele și excitație și inhibiție în diferitele lui segmente. Cea mai sensibilă este scoarța cerebrală și centrii subcorticali, mai puțin sensibile sunt măduva spinării și în deosebi bulbul rahidian (prelungirea măduvii spinării, care ocupă porțiunea de la baza craniului), unde sânt situați centrii nervoși vitali, și în primul rând centrii respirator și circulator.

Substanțele narcotice exercită asupra sistemului nervos și o acțiune, ce duce la starea numită euforie. Starea de euforie este periculoasă prin aceea, că repetându-se, îl îndeamnă pe om să caute mereu această senzație; el este gata la orice acțiune, numai ca să capete această substanță, care îl readuce la starea de euforie. În consecință apare o patimă, chiar boală, numită narcomanie. Pericolul ce-l prezintă narcomania constă în faptul că omul caută să se rupă de realitate, își schimbă atitudinea față de lumea înconjurătoare, își distruge tot sistemul de orientare.

Caracterul relațiilor dintre om și narcotice are o anumită evoluție. La început consumul de substanțe produce o reacție protectoare, ce se poate explica prin acțiunea toxică a substanței. Aceasta se poate manifesta prin simptoame de greață sau vărsături, durere de cap, amețeală și a. Nici o senzație plăcută nu însoțește consumul de narcotice. Însă consumul lor de mai departe începe să ducă treptat la starea descrisă de mai sus – euforie, iar reacția protectoare încetul cu încetul dispare. Cu timpul euforia devine o necesitate, de care omul nu poate lipsi. La acest stadiu al narcomaniei apare o dorință obsesivă de a consuma substanța narcotică. Omul (mai corect spus bolnavul) stă mereu cu gândul la substanța narcotică, la efectul narcotic, care devine principalul interes în viața lui. Numai la gândul că va consuma substanța narcotică, bolnavul devine bine dispus și, dimpotrivă, i se strică dispoziția, dacă vre-o împrejurare îl împiedică să-și consume doza.

Așa dar, efectul narcotic și substanța care-l produce devin elemente permanente ale conștiinței. Orice alt gând, orice preocupare nu-l poate face pe narcoman să uite de existența lor. El începe să considere drept prielnice condițiile, ce contribuie la procurarea și consumul substanței narcotice, și, dimpotrivă, drept neprielnice condițiile, care-i pun piedică în calea spre narcotic. În acest stadiu încă nu se observă tulburări ale stării organismului.

Treptat, însă, în urma consumului repetat al substanței narcotice dependența omului de această substanță crește considerabil. În lipsa efectului narcotic așteptat omul simte că-i lipsește ceva, pe el pune stăpânire, din ce în ce mai des, o stare nesănătoasă, greu de suportat, numită abstinență. Această stare se manifestă prin indispoziție gravă, capacitate de muncă foarte redusă, durere de cap, frisoane (“figuri”), tremur al mâinilor, dureri în diferite regiuni ale corpului. Important este că multe simptome pot fi observate de cei din jur, ceea ce înseamnă că acestea nu sânt numai niște simple tulburări psihice, specifice stadiului precedent de narcomanie.

Cu timpul dorința omului de a consuma substanța narcotică devine nestăvilită (compulsive), și atunci el caută imediat, cât mai repede, cu orice preț, înlăturând orice piedică, să-și consume doza de narcotic. Aceasta-i formă, care se deosebește de senzația la foame; ea combate orice dorință, inclusiv dorința de a mânca, de a bea apă. Această dorință de nestăpânit subordonează comportarea bolnavului. Din momentul când apare această senzație, el nu mai are nici o altă dorință ori alt scop, nici o problemă în viață. Bolnavul este stăpânit de dorința arzătoare de a procura și a consuma cât mai repede substanța narcotică. Tocmai această stare a fost caracterizată de savantul englez N. Keep ca “un imbold irezistibil, ce întrece puterea omenească, de a se deda otrăvirii cu toate urmările grave”. Mânat de această patimă, bolnavul recurge la orice acțiune, inclusiv criminală, este gata să-și scoată și cămașa de pe el, să vândă tot din casă, numai ca să obțină substanța narcotică.

Paralel cu dezvoltarea dependenței narcotice – mai întâi celei psihice, iar mai târziu și celei fizice – au loc și schimbări privitoare la toleranța (suportarea) și caracterul acțiunii substanței narcotice. La început toleranța față de substanța narcotică crește. Deseori dozele mărite de narcotic nu numai că nu provoacă intoxicare, dar sânt suportate bine de bolnav, de multe ori întrecând dozele inițiale, care îl satisfăceau la începutul bolii. Organismul continuă să reacționeze la narcotic ca și la orice altă substanță otrăvitoare; oricât de turmentat n-ar fi omul, ce includ mecanismele protectoare, datorită cărora se neutralizează această substanță toxică: pentru atingerea efectului dorit, adică euforiei, bolnavul este nevoit să consume doze din ce în ce mai mari de substanță narcotică.

Narcomania duce la istovirea complectă a funcțiilor psihice și fizice, la invaliditate. Boala se agravează și se complică: bolnavul mânat de dorința arzătoare de a procura și consuma substanța narcotică, este forțat de împrejurări să între în conflict cu societatea. Eminentul narcolog rus I.N. Peatnițcaia spunea, că “este cunoscut bine și demult adevărul că narcomanul își pierde familia, prietenii, duce o viață de parazit, nu vrea și nici nu poate să muncească, duce un mod de viață condamnat de lege, fură, minte. Această comportare este socotită drept o degradare etico-morală ”.

Folosirea narcoticelor în sine nu neapărat face din om un narcoman. În opinia autorului A. E. Licico (1983) există câteva nivele de narcotizare:

folosirea de o singură dată ori destul de rară a drogurilor;

folosirea multiplă, dar fără indici de dependență psihică ori fiziologică;

narcomanie la stadiul I, când este deja formată dependența psihică, adică căutarea drogurilor pentru senzații plăcute, dar încă nu e formată dependența fizică. Întreruperea folosirii drogurilor nu provoacă senzații dureroase de abstinență;

narcomanie la stadiul II, când s-a format dependența fizică de droguri și căutarea lor este orientată deja nu atât pentru provocarea euforiei, cât pentru a evita chinurile abstenenței.

narcomanie la stadiul III – degradarea fizică și psihică completă.

1.2. Factorii implicați în formarea dependenței de droguri

În literatura de specialitate există diferite puncte de vedere referitoare la factorii implicați în formarea comportamentului adictiv. Unii autori susțin concepția despre predispozițiile personale și chiar psihopatologice spre narcomanie. Alții consideră că comportamentul adictiv reprezintă un fenomen sumar negativ al activismului de grup al tinerilor, care posedă diferite dereglări de personalitate. (Bitenski V.S., Kondrașenco V.T., Lucico A.E).

Este de la sine clar că comportamentul pro- ori asocial al adolescenților se determină nu atât de temperamentul, caracterul, intelectul lui, cât de spațiul social în care este inclus. În opinia autorului Kon I.S. spațiul social reprezintă o totalitate de grupe mici reprezentate în conștiința subiectului, care au influență pozitivă ori negativă asupra motivației comportamentului.

Primele probe ale drogurilor ori folosirea mai mult sau mai puțin sistematică a lor, de regulă sunt legate de activismul grupei adolescentine neformale.

A.A. Lucico, V.S. Bitenski, N.V. Maximova în lucrările lor descriu compoziția și structura grupei de narcomani, normele și sancțiunile ei, dinamica de grup. Autorii consideră că până la începerea folosirii drogurilor tinerii trec prin câteva etape. Prima dintre aceste etape este, în opinia unor autori, expulzarea din grupele prosociale de socializare. Altă etapă este, în opinia autorului N. Sirota, participarea în grupele criminale ori delicvente. Și în sfârșit, participarea în grupe, activitatea de bază a căreia este folosirea drogurilor. Anume prin aceste etape decurge trecerea adolescentului spre comportamentul adictiv prin diferite structuri sociale – calea de la sănătate prin nefavorabilitate socială spre boala socială.

Esența dependenței psihologice de droguri constă în faptul că, aici scopul subiectului este dorința de a schimba starea psihică proprie (a ridica dispoziția, a înlătura încordarea etc.). În procesul socializării personalității adolescentului deseori se observă “veriga slabă”. Anume aceste particularități de personalitate provoacă “fuga de realitate” în cazul ciocnirii cu greutățile vieții. Condițiile dificile, situațiile critice de unele singure nu reprezintă cauza narcomaniei. Numai coinciderea lor cu anumite particularități de personalitate ale adolescenților contribuie la tendința de a fugi de realitate. Cu alte cuvinte apelarea la utilizarea substanțelor stupifiante poate urma în urma ieșirii neproductive dintr-o situație de comunicare dificilă ori în urma imposibilității de a- și satisface necesitățile actuale. Anume acestea și reprezintă predispoziția spre formarea predispunerii către utilizarea substanțelor psihoactive.

Se cunoaște că activitatea omului este determinată de necesitățile lui. Nesatisfacerea necesităților provoacă încordarea emoțională, așa încât se realizează blocarea actului psihic. Asta poate avea semnificație dublă: ori stimulează dezvoltarea accelerată a însușirilor de personalitate și soluționarea contradicțiilor, adică contribuie la trecere la un nivel mai înalt de autoreglare (se observă în cazul ieșirii productive din situație), ori încordarea emoțională este prea mare și ca rezultat se adună o energie psihică ”nelegată”, ce aduce la explozie, la dezintegrarea tuturor funcțiilor. Pentru prevenirea acestei dezintegrări există apărarea psihologică. Dacă apărarea psihologică este fără succes, apare nevroza.

Pentru adolescenți neadaptați social posibilitatea de a-și satisface necesitățile în personalizare este într-atât de îngeuiată, încât foarte des această situație este psihotraumatică. Cauzele acesteia e posibil să fie particularitățile de personalitate ori stereotipurile de comportament însușite anterior care permit evitarea trăirilor emoționale negative în situațiile de insucces. Printre particularitățile de personalizate ale adolescenților dezadaptați cel mai semnificativ factor poate fi numit nivelul scăzut a voluntarității.

Deoarece lumea internă a adolescentului este încă nedezvoltată și insuficient îmbogățită cu experiența trăirii situațiilor critice ce stau în calea satisfacerii necesităților importante, nu se stimulează activismul lui, orientat la învingerea lor. Deaceea în situații dificile adolescentul include mecanismele de apărare. În cazul când mecanismele se dovedesc a fi neeficiente organismul instinctiv caută ieșire și deseori o găsește în mediul extern. Drept procedee externe de apărare de situația psihotraumatică pot fi substanțele psihoactive.

În opinia autoarei N. Maximova, predispozițiile psihologice spre narcomanie includ o îmbinare dintre dereglări în sfera motivațională, în structura autoaprecierii și în formarea insuficientă a sistemei apărării psihologice a personalității. Dintre dereglările în sfera motivațională autoarea numește: dominarea motivației de evitare; așteptarea de la orice activitate proprie numai a neplăcerilor, insucceselor, emoțiilor negative; adolescenții narcomani nu numai nu consideră că poartă responsabilitate pentru propriul comportament, dar și în general nu se simt pe sine ca subiectul al activității.

Ei văd viața ca o grămadă de evenimente întâmplătoare, care nu pot fi prezise, evitate și învinse. În acest mod adolescenți – narcomani nu văd căile de obținere a emoțiilor pozitive, prin intermediul activității productive. Deaceea dacă li se oferă șansa de a obține emoții pozitive pe cale artificială (chimică), ei fără a sta mult pe gânduri încep să folosească drogurile.

Printre contradicțiile din structura autoconștiinței, autoarea N. Iu. Maximova evidențiază: nivelul înalt de pretenții care se combină cu subapreciere, neîncredere în sine. Evidențierea particularităților de personalitate care determină formarea predispoziției preadolescentului spre folosirea substanțelor stupefiante, permite realizarea profilaxiei timpurii a narcomaniei..

În ceea ce privește motivele, care-i conduc pe adolescenți spre folosirea drogurilor, în literatură s-au utilizat mai multe metode de studiere, în special, metode subiective, cum ar fi: discuția, interviul, anchetare, însă motivele folosirii ori refuzului de droguri la adolescenți pot să nu se conștientizeze de către ei. În afară de asta e posibilă deteriorarea lor în timpul verbalizării.

S-au făcut încercări de a realiza analiza psihosomatică comparativă a motivelor folosirii ori refuzului drogurilor de către adolescenți și a diferitelor după orientare socială, forme ale comportamentului cu ajutorul metodei “identificațiilor multiple”. Drept material stimul pentru subiecții cercetați a servit o listă de motive neranjate, obținute cu ajutorul metodicii proiective cu povestiri neterminate, care conțineau situații ce provocau folosirea substanțelor narcotice. În ceea ce privește interesul, curiozitatea spre droguri este caracteristic tuturor subiectelor și celor din grupul experimental, și celor din grupul de control. Dar în cea ce privesc motivele folosirii posibile a substanțelor narcotice și refuzul de ele, autorul a evidențiat anumite deosebiri. Adolescenții narcomani sunt predispuși mai mult spre presiunea din partea grupei privind folosirea drogurilor, ei au o atitudine mai formală față de alegerea motivului refuzului. Adolescenții care nu folosesc droguri sunt mai puțin dependenți de semeni, la ei predomină motive pragmatice în situațiile încercării posibile ale drogurilor și actualizarea montajelor valorice de viață în luarea deciziei de a refuza drogurile.

Motivele pentru care persoana încearcă drogurile pentru prima dată sunt:

– din curiozitate, pentru a ști ce este aceasta. Bineînțeles, că asta este o motivație destul de puternică pentru folosirea drogurilor. Tinerii aud despre efectele influenței drogurilor de la alți oameni și doresc și ei să trăiască asemenea senzații. De exemplu, se consideră că galocinogenele dau libertate fanteziei, marihuana micșorează controlul intern. Dacă tentația de a sesiza stări neobișnuite predomină conștientizarea consecințelor periculoase, preadolescentul poate să se decidă la experiment.

– ca mijloc de protest și exprimare a insatisfacției de normele și sistemul de valori tradițional. În opinia autorului Pedersen (1990) în această grupă intră activiști diferiți și cei care protestează social, a cărui mod de viață este legat de folosirea narcoticelor.

– dorința de distracție și de satisfacție sentimentală. Tinerii caută senzații tari. Ei cresc în atmosfera culturii orientate la satisfacții și distracții, ceea ce stimulează necesitatea lor în petrecerea timpului de așa mod. În ceea ce privește satisfacția sentimentală, atunci un aspect al distracției ar putea fi satisfacția sexuală. Mulți tineri consideră că marihuana face sexul mai accesibil și plin de desfătare.

– tendința de a nu rămâne în urmă de prieteni ori alți reprezentanți ai grupei sociale. În opinia autorului Hundleby (1987), posibilitatea preadolescentului de a începe folosirea drogurilor, în mare măsură depinde de faptul, dacă prietenii lui le folosesc ori nu.

– dorința de a se debarasa de încordarea de neliniștea internă, de a fugi de probleme, ori din contra, a dezvolta capacitatea de a se opune lor (Grob, Dill, Eiseb, 1992). Page (1996) este de părerea, că tinerii timizi sunt mai tare predispuși către folosirea drogurilor, decât cei puternici, încrezuți în sine. Drogurile reprezintă procedeul, care le permite acestora să se simtă printre alți oameni mai comod, liber. Tinerii care folosesc drogurile vizând motivul expus mai sus, pot pe neobservate să-și formeze deprindere de a recurge la droguri ca la cel mai simplu și sigur mijloc. Asemenea preadolescenți sunt neîncrezuți în sine, pasivi, dependenți de alți. Pentru ei viața este un izvor de neliniști și tristeți. Ei încearcă după posibilități să evite careva acțiuni active, speră să găsească ajutor de la copii, ori caută ieșire în folosirea drogurilor.

– obținerea unei autocunoașteri și cunoașteri a altor oameni mai profunde, unei relevații religiose, ori obținerea unor atitudini creative de un nivel mai înalt. E posibil că cunoașterea mai profundă ori o atitudine creativă mai mare într-o mare măsură sunt imaginative, dar omul poate într-adevăr să creadă, că drogul îl ajută la asta: o senzație mistică și înțelegerea profundă a eu-lui propriu a problemelor emoționale proprii ori o viziune nouă a vieții în aspectul relațiilor de dragoste.

– unii tineri încep să se ocupe de vânzarea drogurilor mai înainte de a începe să le folosească. La urma urmei de la vânzarea drogurilor se poate trece la folosirea lor. Motivul vânzării drogurilor este tendința de a câștiga bani, care la rândul lor pot fi folosite pentru procurarea lor pentru însuși vânzătorul. (Stanton, 1993).

Cauzele începerii de către tineri a folosirii drogurilor sunt foarte diferite. În opinia autorului Kaplan (1991) tinerii, care tind pentru a-și soluționa problemele emoționale proprii, să folosească regulat droguri, care nu formează dependența fizică, devin psihologic dependenți de ele. Ei încep să vadă în droguri mijlocul, procedeul, care le dă senzația de siguranță și liniște, le ajută să scoată încordarea internă. Dacă însă există această dependență psihologică și la ea se mai adaugă și ceea fizică, puterea dependenței se dublează de către dorința de a înlătura durerea și suferința, care de fapt, reprezintă “însoțitorii” de bază ai sindromului abstinenței.

Nevoia de folosire a drogurilor deseori apare din cauza problemelor din familie (Rees, 1983). Preadolescenții, care folosesc droguri au niște relații mai puțin apropiate cu părinții lor. În aceste familii nivelul înțelegerii și susținerii reciproce este destul de scăzut. Un șir de cercetări au evidențiat legătura dintre diferiți factori familiali și folosirea drogurilor. (Melbz, Lorenz, 1993; Volk, Ltwis, 1983 etc.).

În ceea ce privesc relațiile interpersonale din familie, ele pot fi caracterizate cam în următorul mod. Preadolescentul este izolat de familie. Nu se stabilesc relații strânse cu părinții. Din partea lor tânărul nu primește susținerea necesară, dragostea suficientă. Nu se satisface în familie necesitatea în recunoaștere, încredere, dragoste. Părinții manifestă o lipsă de bunăvoință și ostilitate. Este posibilă, însă, și situația, când relațiile sunt prea apropiate ajungând până la amestecul în viața personală a preadolescentului.

Un alt factor de familie, care contribuie la folosirea drogurilor de către preadolescenți în opinia autorilor, este faptul că părinții fac din copil un țap ispășitor în toate conflictele și problemele.

Un alt motiv este modelul de rol – părinții nu corespund modelului de rol, Ei folosesc narcotice și servesc drept model de rol pentru folosirea lor.

Alt factor important sunt divorțurile, familiile incomplete, când lipsesc unul ori ambii părinți de acasă o perioadă îndelungată de timp. De asemenea, este importantă disciplina. Părinții nu-și capabili să conducă cu situația din familie, nu au o continuitate în cerințele, normele, regulile de disciplină. Disciplina este prea severă, ori invers, prea liberală, se folosesc de către părinți pedepse excesiv de severe.

Un alt factor este reprezentat de standarde duble de comportament al părinților, unul pentru sine, altul pentru copii. De asemenea, sunt implicate aptitudinile insuficiente de comunicare, părinții nu-și înțeleg copii. Ei nu tind să comunice din frica de a nu auzi ceva nedorit pentru sine, nimeni nu aude strigătele de ajutor. Rezultatele cercetărilor arată, că copii care pot vorbi deschis cu proprii părinți mai rar recurg la droguri decât cei care nu posedă această capacitate, ori nu au o așa posibilitate.

Cercetările au evidențiat dependența inversă dintre omul religios și folosirea de către ei a alcoolului ori marihuanei, în ce se manifestă influența conservatismului religios. Rezultatele cercetărilor demonstrează, că influența religiei și conservatismului religios asupra folosirii substanțelor narcotice se limitează numai de către sfera folosirii celor mai serioase droguri (Free, 1993). Unii autori se mențin de ideea, că influența religiei este nesemnificativă în comparație cu alți factori (Bahr Wang, 1993).

Într-una din cercetări s-a studiat nivelul folosirii drogurilor și alcoolului preadolescenților din clasele a 7-a, a 8-a în dependența de activitatea extrașcolară, influența din partea semenilor și relațiilor cu părinții. Preadolescenții care nu foloseau droguri erau într-o măsură mai mare ocupați de treburile din familia lor. Deasemenea aici se arată și importanță influenței semenilor asupra folosirii alcoolului și drogurilor (Shilts, 1991).

În familiile cu o organizare severă și o disciplină de fer, este mai mare posibilitatea, că copiii vor adera la narcotice, decât în familiile flexibile și cu o structură bazată pe compromis. Părinții preadolescenților narcomani mai des folosesc alcool ori alte substanțe psihotrope. Asffel de preadolescenți mai des provin din familii incomplete ori nu trăiesc cu părinți. Narcomanii cronici văd în relațiile din familie un sens și bucurie mai mică, ei sunt mai înstrăinați de alți membri ai familiei și se pronunță cu o căldură mai mică despre părinții lor (Mercer, 1987). Părinții mai rar îi laudă, le dau sfaturi utile, și pe de altă parte mai rar îi limitează în comportament (Coombs, 1988). Cercetările efectuate au arătat, că factorii, care contribuie la utilizarea marihuanei și a alcoolului de către preadolescenți, au putut fi conflictele dintre soți referitoare le educația copiilor, lipsa consecutivității și neajunsul dragostei materne în copilărie (Vicary, Lerner, 1986). Violența fizică și sexuală din partea părinților deasemenea por duce la sentimentul inferiorității și folosirii drogurilor (Harrison, Dembo, 1989).

Un studiu efectuat în New York a evidențiat următoarele corelări. Despre preadolescenți care au început să folosească substanțe narcotice se poate spune următoarele: nu aveau relații strânse cu părinții. Părinții lor aveau un caracter de conducător și le cereau respectarea unei disciplini de fer. Nu aveau relații apropiate cu cei mai buni prieteni. Manifestau indici depresivi. Ei mai deseori comiteau infracțiuni. (Kandel, 1987).

Studierea relațiilor interpersonale în familiile în care copiii foloseau droguri, în comparație cu familiile, unde această problemă nu există, a arătat că în familiile tinerilor narcomani copiii des erau “țapi ispășitori” în apariția problemelor din familie. Mai rar găseau soluții pentru probleme. Mai rar comunicau binevoitor. Le lipsea libertatea de exprimare, a opiniei proprii. Membrii familiei mai rar interacționau unii cu alții (Gantman, 1987).

În literatura de specialitate se evidențiază următoarele variante de educație din familie care pot contribui la utilizarea de către tineri a drogurilor:

1. Copilul nu se află sub controlul cuvenit al părților, care ar fi trebuit să dirijeze acțiunile lui, să pună în fața lui scopuri și probleme bine determinate și să urmărească cum se realizează ele, căutând să-l obișnuiască pe copil să învingă singur greutățile apărute în viața lui.

Așadar, o astfel de educație nu contribuie la formarea deprinderii copilului de a-și propune singur un scop anumit și de a-și concentra acțiunile pentru realizarea lui. Ca urmare, copilul nu-și poate controla conștient comportarea, adică nu poate ori nu vrea să prevadă și să analizeze urmările posibile ale acțiunilor sale. El trăiește numai cu gândul la ziua de azi și nu se gândește la ceea ce se va întâmpla mâine. El se deprinde să acționeze din propriul său îndemn și nu este în stare ce-i opune acestuia ceva situațional. Neavând obiceiul să facă eforturi conștiente, care se pot elabora numai în timpul activității complexe, supuse atingerii unui scop mai mult sau mai puțin depărtat, omul î-și alege îndată calea cea mai ușoară, cale ce nu cere de la el orțări și, totodată, promite satisfacția imediată. În cele din urmă, orice muncă începe să-i displacă și el lucrează numai din cauza, că are nevoie de bani, mulțămindu-se și cu câștiguri ocazionale: totodată, năzuința de a-și satisface dorințele de narcoman – singurul scop al acțiunilor sale, – este determinată de simplitatea manifestărilor, neputinței de a-și propune scopuri mai mult sau mai puțin depărtate și mai complexe.

2. Părinții fac din copil obiectul unei dragoste exagerate: îl laudă mereu fără temei, sânt încântați de talentul lui închipuit, supraapreciază capacitățile lui reale și nu-i observă deloc neajunsurile, nu iau nici o măsură pentru a corecta acțiunile lui greșite. Atmosfera laudelor, admirațiilor exagerate și satisfacerea imediată a tuturor dorințelor îl face pe copil îngâmfat, cu pretenții exagerate, el nu admite nici un refuz. De la obișnuința de a-și satisface toate dorințele nu e departe nici formarea năzuințelor periculoase de a încerca numaidecât totul în viață.

La copil apare o curiozitate dăunătoare, căutarea unor senzații și impresii neobișnuite, care pot fi obținute prin orice mijloace. La astfel de oameni nu se dezvoltă capacitatea de a rezista la critică ori de a răspunde la ea constructiv, ei n-au tărie de caracter față de dezaprobare, nu sânt în stare să-și vadă în mod critic faptele și să le corecteze după cum se cuvine. Izolarea de realitate, neputința persoanei de a-și găsi locul meritat printre oameni duce la prăbușirea activității nervoase superioare în caz de dezaprobare, nereușită ori chiar în caz de autoapreciere reală a personalității și a acțiunilor proprii. În psihicul unor astfel de oameni nu se formează dispozitive de compensare în caz de nereușită, iar dacă li se mai adaugă și obișnuința de a-și satisface imediat toate dorințele fără a depune eforturi corespunzătoare, atunci substanța narcotică devine o cale adecvată pentru obținerea echilibrului sufletesc.

3. Părinții reglamentează strict activitatea copilului, îl controlează la fiecare pas, îl povățuiesc mereu, îl îndrumează, îl pun la punct imediat, îi dictează strict cu cine trebuie și cu cine nu trebuie să fie prieten, ce i se poate și ce nu i se poate să facă ș.a. Părinții îl pedepsesc pe copil aproape pentru nimic ori îl pun să facă ceva, ce întrece posibilitățile lui; de exemplu, cer ca el să învețe numai pe nota cinci, cu toate că în realitate copilul nu este capabil să învețe foarte bine. În urma unei astfel de educații se pot forma diferite defecte ale caracterului. Bunăoară, la copil nu se formează noțiunea de important și neimportant, esențial și neesențial în ce privește comportarea lui și a altor oameni, el nu-și poate da sama ce e bine și ce-i rău. Astfel copilul nu este deprins să se controleze, să-și dirijeze de sine stătător comportarea, nu are criterii proprii de apreciere. Dacă copilul e ținut din scurt, el rămâne incapabil să deosebească faptele bune de cele rele, adică n-are orientare etico-morală stabilă, pentru că nimeni nu s-a ocupat de el în acest sens. În cazul de față de vină a fost sistemul strict de interziceri, exigențe și reglamentări, aplicat în educația copilului.

Din cauza influenței peste samă de active a părinților copilul devine foarte sfios, stingher, lipsit de personalitate și de proprie inițiativă, gata să se supună oricui. La aceasta se mai adaugă și încordarea sufletească, nehotărârea, lipsa de libertate, ce duc la proastă dispoziție și la dificultăți în relațiile cu alți oameni, la subaprecierea propriei personalități. Întâmpinând astfel de greutăți în viață, omul începe să însușească obiceiurile mediului, în care se află el, “copiază” comportarea altor oameni, oricât de periculoasă n-ar fi ea. În lipsa încurajării, pe care omul ar trebui s-o aibă din partea celor din jur, în asemenea condiții el poate să recurgă la diferite substanțe narcotice.

1.3. Teorii și modele explicative ale consumului de droguri

Teoria psihanalitică. Punctul de vedere psihanalitic este acela că, dependența chimică rezultă din eforturile de rezolvare în stadiul oral al dificultăților de dezvoltare psihosexuale. (Dumitru, S., 1992, p. 89)

Această perspectivă susține că individual acționează din prisma conflictului inconștient de independență- dependență. Deteriorarea capacității de testare a realității, slaba capacitate de control a impulsului, egocentrismul, incapacitatea de a negocia cu tensiunea realității și de dirijare a plăcerilor, teama de intimitate interpersonal, sunt aspecte regăsite în unele situații la indivizii dependenți de drog, și sunt explicate ca un blocaj la stadiul oral.

Modelul biologic. Înțelegerea consumului de drog din perspectivă biologică este mai complicată. Modelul atribuie abuzul de substanțe interrelației biofiziologice dintre consumator și substanță. Studiul opioidelor endogene, al endorfinelor reprezintă un exemplu al orientării biologice asupra abuzului de substanțe. Este de sperat că această incursiune va ajuta la înțelegerea cauzelor biologice a creșterii susceptibilității la abuzul de opiacee, ca și a mecanismelor de creare a dependenței. S-au descoperit receptorii opiaceelor pentru opioide endogene și au fost definite acțiunile funcționale și sursele celulare pentru opioidele endogene. Cercetarea asupra markerilor biologici și genetici reprezintă un alt exemplu al modelului biologic, prin care se pot eventual identifica persoanele cu risc astfel încât să se poată oferi o consiliere adecvată. (Edwards, G., 2006, p. 44) Ca exemple de markeri sub revizuire curentă ne putem referi la diferențele farmacogenetice din metabolismul enzimelor, din antigene sau din grupele de sânge și din polimorfele de ADN. Cercetarea pe lanțul genetic se referă la localizarea precisă a genelor alături de același cromozom și se poate determina care membri ai unei familii cu risc posedă gena ce produce susceptibilitatea. S-au elaborate studii asupra asocierii maladiilor și a statutului genetic cum ar fi modificările ce survin la producția de limfocite și la nivelul aberațiilor cromozomiale. (Edwards, G., 2006, p. 49)

Au fost investigate diferențele biologice din răspunsurile la drog pentru o mai buna înțelegere a dependenței. Ca o variabilă semnificativă de corelație a fost inclus ciclul menstrual în structurarea cercetării psohofarmacologice. Există numeroase raportări despre modificările legate de ciclu în ceea ce privește consumul și efectele drogului. (Hamilton, C.J., Collins, J.J., 2004)

Modelul biologic este folosit pentru a explica întărirea pozitiva ce duce la abuz și dependență. Un puternic abuz de cocaină este legat de stimularea directă a sistemului cerebral cu localizare în hipotalamus. Cocaina prelungește activitatea dopaminei din sinapse prin blocarea mecanismelor de reabsorbție a dopaminei, exact ca în cazul antrenării dopaminei în mecanismele de intrare, din alimentație. (Trifan, G., 2003, p. 45)

Modele psihosociologice: Stres- Adaptare. Teoria asupra stresului sugerează faptul că recurgerea la substanțe reprezintă un mecanism de soluționare în sensul diminuării emoțiilor negative sau de accentuare a emoțiilor pozitive. Orientarea adaptativă spre dependență evidențiază homeostazia ca factor motivant în consumul de drog. Indivizii încearcă să soluționeze provocările, solicitările mediului prin activarea cu ajutorul drogurilor, a resurselor disponibile inadecvate. Această abordare a dependenței evidențiază etapele modificării și ne orientează către diferitele tipuri de învățare corespunzătoare fiecărei etape, de la inițiere la rutină. Situațiile de risc crescut ce decurg atât din consumul primar de inițiere (ca presiune a grupului de prieteni) și recidivă sunt aspect cărora această teorie le acordă toată considerația.

În literatura de specialitate există mai multe teorii și modele explicative ale consumului de droguri conform cărora, în analiza și explicarea consumului de droguri, trebuie avut în vedere un complex de factori, fenomenul având atât o dimensiune medicală și psihologică, cât și una sociologică.

Modelele explicative se pot împărți în două categorii: un model explicativ centrat pe individ și un model explicativ centrat pe societate.

1. Teoriile biologice – pun accentul pe două categorii de aspecte de natură biologică: tendința indivizilor de a lua contact cu drogurile și tendința acestora de a continua consumul odată ce contactul cu drogurile a fost realizat.

2. Teoriile psihologice – accentul cade pe individ, pe mecanismele de „ reîntărire” a conduitei celor care abuzează de droguri. Alte explicații incluse în aceeași categorie se referă la tipul de personalitate a consumatorului, mai ales a celui dependent de droguri.

3. Teoriile sociologice – se orientează spre analiza situațiilor sociale, pe relațiile sociale sau pe structura socială. Explicarea acestui fenomen se concretizează în teoria învățării sociale (consumul de droguri ca și comportament social învățat), în teoria subculturii, a „găștilor de cartier” (implicarea individului într-un grup favorabil consumului de droguri), în teoria interacțiunii sau a socializării (influența unor agenți de socializare precum părinții, grupul de prieteni, școala, mass-media în debutul consumului de droguri) și în teoria controlului social (cu cât controlul social e mai puternic, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să adopte un comportament deviant de tipul consumului de droguri).

Studiul are la bază modelul factorilor de risc și de protecție care intervin în inițierea și menținerea consumului, abuzului si consumului problematic de droguri.

Factori de risc – acele caracteristici, variabile sau circumstanțe care contribuie la creșterea probabilității ca acea persoană să dezvolte o problemă de comportament, în comparație cu orice altă persoană din populația generală, selecționată la întâmplare.

Factori de protecție – acele circumstanțe moderatoare ale expunerii la factorii de risc. Factorii de protecție nu sunt în mod necesar factori opuși celor de risc, ci mai degrabă este vorba de două realități distincte care interacționează între ele. Ipoteza existenței factorilor de protecție constă în aceea că anumite circumstanțe sau condiții pot media sau modera efectele expunerii la situații de risc și, în acest fel, pot reduce vulnerabilitatea indivizilor în fața problemelor relaționate cu drogurile.

Factorii de risc:

1. Factorii de risc contextuali: legile și normele sociale favorabile comportamentelor de consum și abuz; disponibilitatea drogurilor – atât pentru drogurile legale cât și pentru cele ilegale; extrema deprivare socială; dezorganizarea în mediul social imediat.

2. Factori de risc individuali și interpersonali: factori fiziologici; factori psihologici; atitudini și comportamente familiale permisive cu privire la droguri; disfuncții educative ale familiei/ stiluri parentale inconsistente; lipsa unor legături afective familiale; eșecul școlar; angajament scăzut față de școală; asocierea cu colegi care consumă droguri (anturajul); atitudini favorabile consumului de droguri; debutul timpuriu al consumului de droguri.

3. Factori de protecție:

a. Factori de protecție individuali: rezolvarea problemelor; interiorizarea normelor;

b. Factori de protecție familiali: legătura emoțională între părinți/tutore și copii; participarea – prezența părinților/tutorilor în viața copiilor (ex:participarea la activitățile copiilor); norme familiale consistente; supervizarea părintească asupra vieții copiilor.

c. Factori de protecție educativi: randamentul școlar; o bună legătură cu școala;

d. Factori de protecție contextuali: promovarea și întărirea abilităților sociale; legătura cu instanțele prosociale; valori prosociale.

Acest model nu pune diagnostice indivizilor sau grupurilor ca indivizi sau grupuri de risc ci ca indivizi sau grupuri aflate sau suportând situații de risc. Modelul contribuie la realizarea unui diagnostic a situației care, la rândul ei, să constituie punctul de plecare în modificarea adecvată a acelor factori obiectivi asupra cărora, dacă nu se intervine, vor menține persoanele afectate în situația specială de dezavantaj sau vulnerabilitate personală sau socială.

Modelul factorilor de risc și de protecție are importante implicații practice în câmpul reducerii cererii de droguri, deoarece intervențiile în acest sector trebuie să se centreze pe reducerea riscurilor immediate ale abuzului de droguri și promovarea pe termen lung a factorilor de protecție, în special în grupurile care au fost supuse la situații mai intense de risc.

1.4. Particularitățile de personalitate ale dependenților de droguri

În lucrările sale A.E.Licico (1983) a evidențiat, că anume tinerii cu accentuări de caracter sunt mai mult supuși riscului de a dezvolta un comportament adictiv în general, deoarece anume la ei este mai dezvoltată reacția de grupare cu semenii. Această idee a susținut-o, de asemenea și R.Leonhard (1989). În lucrările ulterioare în care s-au studiat accentuările de caracter ale adolescenților narcomani s-a evidențiat predominarea tipului epileptoid și isteroid. Mai tîrziu în literatură apare informația precum că pe lângă aceste accentuări de caracter, adolescenții narcomani se mai caracterizează prin hipertimie și conformism (Romanov, Torpienko, 2001). Sunt cercetări, unde se expun date despre predominarea diferitor tipuri de accentuări de caracter în diferite forme ale narcomaniei: printre cei care utilizează efedrina mai des se întâlnesc isteroizi, printre cei care utilizează opium, mai des cei cu accentuarea de caractrer epiloptoidă.

În opinia altor autori, adolescenții narcomani se caracterizează în felul următor: majoritatea (63,3%) adolescenții narcomani în vârsta școlară mică și medie au învățat bine, au participat la viața școlii, se ocupau cu diferite tipuri de sport. Mai mult de jumătate (56,7%) erau din familii exterior favorabile. Cu toate acestea toți au avut în trecut multe absențe de la școală, huliganism mic, și folosirea timpurie a fumatului și alcoolului. Fuga de acasă (pe un termen de la trei zile o lună) îi caracterizează pe 40% adolescenți. În așa mod familiile nefavorabile, care tradițional erau considerate unul din cei mai nefavorabili factori pentru dezvoltarea narcomaniei, în prezent probabil, nu mai sunt factorii determinanți. Referitor la accentuările de caracter, care îi caracterizează pe adolescenții – narcomani, în opinia acestor autori, deasemenea predomină tipul epileptoid, isteroid, hipertim. Mai rar s-au întâlnit senzitivi și psihastenici. Particularitățile acestea de caracter le permit adolescenților să ocupe poziția de lider în grupă. Pericolul acestei situații constă în faptul că anume liderii – narcomani potențiali vor contribui la atragerea în această direcție pe ceilalți adoleșcenți.

Dependența de droguri este rezultanta intersecției dintre drog, factorii de mediu/sociali, factorii educationali și factorii de personalitate

Cei mai importanți factori de mediu implicați în instalarea dependenței sunt:

Deprivările sociale și economice (șomaj, familie de origine cu un nivel material scăzut sau foarte scăzut), familie dezorganizată (familii divorțate, mono-parentale), traiul în comunități dezorganizate. Mobilitate excesivă (de la o localitate la alta, mutare de la o școală la alta, de la un loc de muncă la altul), accesibilitatea drogurilor sau alcoolului, asocierea cu cei care consumă, istoric familial de alcoholism, evenimente traumatice (divorțuri, decese, îmbolnăviri);

Factorii educaționali: disciplina excesiv de severă sau toleranța exagerată, atitudinea pozitivă a membrilor familiei față de droguri sau alcool, carențe afective, metode educaționale oscilante, comunicare deficitară părinți copii, violență familial;

Factori de personalitate: fragilitate psihică, tulburările de comportament și hiperactivitatea din copilărie corelează semnificativ cu un risc ridicat de consum de droguri. Imaginea de sine este un alt factor care joacă un rol important în debutul și întreținerea consumului de drog. O imagine de sine defavorabilă caracterizată prin neîncredere în sine, complexe de inferioritate pot duce la manifestarea unei atitudini rebele, fie a uneia de retragere social timiditate exagerată. Anxietatea, ca frică de ceva nedefinit, se traduce prin reacții disproporționate față de evenimente, inadecvare și un nivel ridicat de stres. Drogurile ce induc starea de relaxare pot fi utilizate de către anxioși pentru a depăși această stare. Copiii care au primit tot ceea ce își doresc, cărora nu li s-a refuzat nimic și cărora nu li s-a cerut nimic în schimb, riscă să dezvolte personalități hedoniste. Pentru aceștia viața este un șir de plăceri și nicio situație producătoare de plăcere nu trebuie ratată.

Consumul de drog conduce foarte des la așa-numitul “sindrom deficitar” caracterizat prin:

Deficit de activitate – activitatea se concentrează în special în efortul de a-și procura drogul, justificându-și inerția prin raționamente pseudo-filosofice și antisocial (apare frecvent la consumatorii de opiacee);

Deficit de funcționare intelectuală (ideație lentă, tulburări de atenție, tulburări de memorie);

Deficit de bună-dispoziție și afectivitate (doar drogul rămâne investit afectiv); starea amintește de indiferența afectivă a hebefrenicilor și favorizează apariția stării depressive, în special în timpul dezobișnuirii, ceea ce crește riscul de recădere.

La opiaceea apare un sindrom deficitar rapid și constant. La halucinogene pot apărea sindroame delirante prelungite, asemănătoare unui tablou schizofrenic. La cannabis apare sindromul de absență a motivației. La amphetamine reacții delirante paranoid, iar la doze excesive de accese confuzionale sau confuzo- onirice.

După o perioadă mai îndelungată de consum apare o stagnare a dezvoltării psihice deoarece toxicomanul își organizează viața exclusive în jurul obținerii dozei următoare și nu mai este deschisă față de noi experiențe. În consecință apare o rămânere în urmă a maturizării psihice, iar atunci când dependența apare la vârste mici repercusiunile se fac simțite și în plan psihosomatic.

Odată cu adâncirea dependenței conștiința morală se degradează, sistemul de valori este abandonat și/ sau înlocuit, iar furtul, injuriile, agresiunile, violența, prostituția sunt considerate conduit acceptabile sau chiar normale.

Dependența de drog accentuează conduitele evitante și ideea de incapacitate. Dacă inițial drogul creează impresia că problemele pot fi controlate (prin ignorare), după perioada activă a drogului acestea revin și mai acut și persoana ia noi doze de substanță pentru a se îndepărta de ele.

După mai multe cicluri de acest fel (problemă – fugă – drog – problema – fugă – drog) senzația de ineficiență personală se accentuează și potențează, la rândul ei, nevoia de drog. În concluzie, încrederea în sine scade, iar imaginea de sine se deteriorează.

1.5. Profilaxia dependenței de droguri

În cursul anilor 70 a apărut educația relativă la droguri, concepută ca un ansamblu larg de activități dirijate, care urmărește să multiplice oportunitățile pentru dezvoltarea intelectuală, emoțională și fiziologică a tinerilor. S-a dovedit însă relativ repede că programele de informare asupra drogurilor și a efectelor lor modifică sistemul de cunoștințe al indivizilor, dar foarte rar modifică și comportamentul. Uneori, chiar dimpotrivă, această “strategie a fricii” conduce la valorizarea condiutelor de risc și face să crească frecvența luărilor de contact cu drogul de către tineri. Informarea cu privire la droguri, făcută sistematic în școală, le poate trezi elevilor interesul pentru fructul oprit, la vârstă la care orice modalitate de rezistență față de autoritatea adulților e definită ca bună. În schimb, informarea părinților poate fi mai eficientă, pentru că le permite modelarea unei atitudini adecvate față de droguri, pornind de la cazurile prezentate în mass-media, fără să dramatizeze sau să banalizeze fenomenul consumului de droguri.

După J. Bergeret, în prevenirea toxicomaniei trebuie evitate patru greșeli, și anume: credința în puterea de descurajare a fricii, credința în eficiența utilizării discursurilor, credința în forța abordărilor represive și cea în accentul pus pe aspectul cantitativ al problemei, a cărei gravitate reală este de ordin calitativ.

Referitor la realitatea activității preventive prin educație, se cunosc azi trei abordări principale:

o abordare directă, centrată de substanțe folosite; în cadrul activităților educative școlare și extrașcolare ce clarifică diverse aspecte legate de natura și utilizarea drogurilor; cunoștințe referitoare la diversele categorii de substanțe psihoactive vor fi transmise prin intermediul cursurilor speciale, al modulelor educative de igienă și sănătate, al educației moral-civice, al educației relative la calitatea vieții etc;

o abordare alternativă, centrată de mediul familial și școlar al elevului; aceasta pleacă de la ipoteza că abuzul de droguri este frecvent o expresie a inadaptării, ca și violențele, vandalismul etc; scopul urmărit este facilitatea inserției sociale a elevilor și se atinge prin: ameliorarea vieții școlare, diversificarea ofertei de activități complementare în școală, activități recreaționale, organizarea de activități social-utilitare etc;

o abordare indirectă și selectivă, în care acțiunea educativă este individualizată, adresată subiecților vulnerabili, promovată de specialiști în psihoterapie; în egală măsură, abordarea indirectă poate viza și sensibilizarea personalului educativ, a părinților, astfel încît conduita să susțină efortul adaptativ al subiectului.

Un studiu realizat pe un eșantion de elevi adolescenți din țara noastră și din Republica Moldova, vizând identificarea percepției și atitudinilor elevilor față de consumul de droguri, a găsit că elevii percep ca principalii factori inhibitori interni ai toxicomaniei tăria de caracter, voința, maturitatea, conștientizarea pericolului pe care îl presupune consumul de droguri și existența unui ideal de viață; principalii factori inhibitori externi sunt, în opinia elevilor, gradul de cultură și educație, teama sau respectul față de părinți și caracteristicile mediului în care trăiesc (respectiv, în care fie le sunt satisfăcute nevoile, fie nu există resurse pentru implicarea în consumul de droguri).

În opinia adolescenților din țara noastră, măsurile eficiente de prevenire a consumului de droguri ar fi: existența serviciilor de psihoterapie și consiliere în școli: disponibilitatea psihologului școlar față de elevi cu probleme; sancțiunile consistente pentru traficanți; sancționarea severă a consumatorilor de droguri; realizarea de campanii de informare în mass-media asupra efectelor consumului de droguri; implicarea familiilor în supravegherea conduitei tinerilor; eficientizarea controlului vamal; multiplicarea posibilităților de dezintoxicare.

La rândul lor, profesorii și părinții chestionați au indicat ca factori inhibitori ai consumului de droguri: cultivarea sincerității în relația părinți-copii; educarea și informarea realizate de profesori, școală, mass-media; discernămntul și maturitatea de gândire ale tinerilor;

sărăcia.

Demn de semnalat este faptul că profesorii cred că familia este cea care deține rolul central în educația antidrog, în timp ce părinții nutresc aceeași convingere; părinții și profesorii înțeleg rolul exemplului personal al părinților, rolul comunicării eficiente în familie, rolul controlului financiar și al supravegherii cercului de prieteni de către părinți în prevenirea consumului de droguri. Atât profesorii, cât și părinții consideră că rolul școlii se reduce la informarea în privința drogurilor și la formarea gîndirii critice. Și părinții, ca și profesorii, așteaptă mai mult de la mass-media, dar nu par a aștepta o implicare a sistemului juridic sau a organelor de control social în stoparea fenomenului toxicomaniei.

N. Tobler a realizat o metaanaliză a 143 de programe de prevenire a consumului de droguri, pentru a evalua eficiența acestora; autoarea a ajuns la concluzia că programele folosite pentru prevenirea consumului de droguri pot fi împărțite în următoarele categorii:

programe centrate pe cunoștințe; acestea pornesc de la premisa că o mai bună informare va schimba atitudinea elevilor și va reduce consumul de droguri, scop în care se transmit informații despre efectele pe termen lung ale consumului de droguri, bazate pe tactici de înfricoșare;

strategii centrate pe latura afectivă; acestea pornesc de la premisa că anumiți factori psihologi sunt cei care generează vulnerabilitatea elevilor și îi aduc pe aceștia în situații de risc; de aceea, asemenea strategii pun accentul pe consolidarea stimei de sine, pe dezvoltarea abilităților sociale ale elevilor, pe clarificarea valorilor, fără a face nici o mențiune despre droguri;

programe bazate pe influența socială și pe abilitățile sociale; acestea pornesc de la premisa că influența prietenilor este factorul de risc major în debutul în toxicomanie; aceste programe își propun: să dezvolte capacitatea elevilor de rezistență la presiunile grupului, folosind modele de rol dezirabile, oferite de convârstnici; să dezvolte abilitățile sociale ale elevilor, cum ar fi capacitatea de a rezolva probleme, de a lua decizii etc.; acest gen de programe oferă diverse oportunități ca elevii să-și dezvolte abilitățile de comunicare, să folosească feedback-ul, să clarifice valorile care sunt implicate într-o situație socială și să învețe strategii de adaptare;

strategii centrate pe cunoștințe și afectivate; acestea se bazează pe premisa că atât cunoștințele, cât și atitudinile și valorile pot schimba comportamentul elevilor; ele oferă informații despre droguri și formează capacitatea de luare a deciziilor la elevi;

strategii alternative; acestea se intemeiază pe considerarea relației complexe dintre consumul de droguri, eșecul școlar și delincvență, oferind: o diversitate de activități realizate în școală, ce urmăresc să înlocuiască comportamentele negative cu altele pozitive, manifestate în contextul activităților valorizate de elevi, cum ar fi cele profesionale sau de voluntariat; instruirea elevilor cu un nivel de risc de implicare în toxicomanie despre cum să devină competenți social și școlar, compensând abilitățile deficitare cu ajutorul modulelor de formare diverse.

Analizând durata efectelor acestor strategii preventive, Tobler a descoperit că programele bazate pe influența socială și pe intervenția la nivelul grupului de convîrstnici sunt cele mai eficiente, urmate apoi de strategiile alternative; programele informaționale nu au nici un efect.

Un exemplu de program educativ antidrog apreciat în SUA pentru eficiența sa este proiectul D.A.R.E. (Drug Aduse Resistance Education), care abordează problema prevenției toxicomaniei într-un mod creativ și provocator. Scopul urmărit de programul respectiv este să le formeze copiilor din școala elementară abilitățile specifice pentru a rezista presiuni grupului de prieteni și a nu consuma alcool, droguri sau tutun. Proiectul D.A.R.E a fost elaborat în 1983, în urma colaborării dintre poliția din Los Angeles și autoritatea școlară locală, și, datorită rezultatelor sale, în prezent 52% din districtele școlare din SUA l-au adoptat. În cadrul acestui program, ofițerii de poliție, îmbrăcați în uniformă, predau un curriculum formal (de tip curriculum-nucleu) în clasele de elevi, de-a lungul a 70 de ore (o oră de curs săptămînal); proiectul D.A.R.E. acordă o atenție specială elevilor din clasele gimnaziale, precum și celor care urmează să treacă în liceu, momentelor în care presiunea din partea convârstnicilor este maximă, iar riscul consumului de droguri e cel mai mare. De obicei, proiectul D.A.R.E. se realizeze în combinație cu alte programe ce urmăresc prevenirea violenței bandelor, formează capacitatea de rezolvare a conflictelor, programe de educație a părinților sau programe curriculare recreaționale. Conducerea școlilor și profesorii au primit cu entuziasm acest proiect și au remarcat o schimbare de atitudine printre elevi vizavi de consumul de droguri; elevii acceptă mai puțin drogul și sunt mai bine pregătiți să reziste presiunilor grupului. De asemenea, faptul că la școală văd ofițeri de poliție implicați în roluri nonpunitive face să crească respectul elevilor față de lege și sistemul de control social. La 10 ani de la lansare, evaluarea eficienței proiectului arată și aspectele sale dificitare, care trebuie remediate; s-a estimat că proiectul și-a demonstrat utilitatea mai mult din punctul de vedere al informării, dar rezultatele sale în ceea ce privește schimbarea atitudinii elevilor față de droguri au cele referitoare la necesitatea consolidării stimei de sine nu se ridică la același nivel.

În paralel cu demersurile inițiate de școală în cooperare cu diverse instituții ale comunității și cu părinții, și responsabilii poliției au declarat un război împotriva drogurilor, iar în acest demers o atenție deosebită este acordată școlii. Școala e declarată “zonă liberă de droguri”, adoptându-se în acest sens acte legislative suplimentare, care interzic traficul/consumul de droguri în școli sau în vecinătatea lor. Zona liberă de droguri include, de obicei, un perimetru cu o rază de 500 de metri în jurul școlii, iar cei prinși încălcînd aceste legi se expun celor mai severe sancțiuni. Statul american Alabama are cea mai agresivă lege de deliminare a zonei libere de droguri din jurul școlii, perimetrul stabilit prin lege fiind deschis de o rază de trei mile. Pentru a verifica modul în care se confirmează elevii la interdicțiile consumului, traficului și posesiei de droguri în zona liberă de droguri, autoritățile școlare sunt îndreptățite să îi oblige să efectueze teste medicale de depistare a prezenței drogurilor în organism, să-i percheziționeze, să ia orice măsură posibilă pentru ameliorarea supravegerii în școală. Astfel de măsuri descurajează traficul de droguri în școală și în vecinătatea ei, dar aspectul esențial rămâne satisfacerea trebuințelor educaționale și social-afective ale elevilor, astfel încât să poată rezista la tentația consumului.

Intervenția propriu-zisă, adaptată în funcție de stadiul de instalare a sindromului de dependență și tipul de substanță consumată, se bazează pe chimioterapie (administrarea de substanțe aversive sau blocante) și pe psihoterapie – de grup sau individuală; ea nu ține de competența instituției educative. Rolul școlii este esențialmente preventiv, însă, pentru a fi eficiente, strategiile preventive trebuie să pornească de la caracteristicile motivației consumului la adolescenții de astăzi; astfel, cu cât într-o societate disponibilitatea drogurilor crește, experiențele de inițiere în consumul de droguri se generalizează, așa încât, din perspectiva instituției educative, problema nu se mai pune “dacă consumă sau nu, ci cînd vor începe și care va fi nivelul de consum. Consumul de droguri la adolescenți pare să fie dobândit în zilele noastre semnificația unui ritual de trecere către identitatea adultă. Cercetările realizate demonstrează că în jurul vârstei de 35 de ani aproape toți toxicomanii abandonează consumul de droguri (doar 10% dintre ei mor în urma diverselor accidente provocate de consum) prin mijloace proprii, în urma unei lungi succesiuni de încercări și eșecuri repetate, cu sau fără ajutorul medicilor sau al serviciilor specializate de asistență. Motivele ce determină încetarea consumului de droguri sunt: epuizarea experienței, care nu mai oferă satisfacții consumatorului; îmbătrânirea (odată cu înaintarea în vârstă, tot mai puțin toxicomanii își găsesc locul într-un mediu social marcat de reînnoire și tinerețe) și teama de riscurile asociate consumului. În aceste condiții, este evident că doar programele de informare despre efectele consumului de droguri sunt insuficiente.

Experiența acumulată în aplicarea programelor educative de combatere a toxicomaniei a sugerat următoarele direcții de acțiuni, care s-au dovedit mai eficiente: punerea unui accent mai mare pe formarea abilităților sociale sau specifice, ca, de exemplu, cum să reziste elevii presiunilor colegilor/grupului informal care consumă droguri; experimentele au demonstrat că intrarea precoce a elevilor în asemenea programe, care dezvoltă competența socială individuală, dă rezultate; cooptarea în campaniile antidrog a vedetelor, companiilor și celor mai populari elevi ai școlii; eficiența acestei strategii se bazează pe identificarea afectivă a adolescenților cu idolii lor; responsabilitatea/implicarea elevilor care au consumat droguri, dar în prezent sunt nondependenți, în programele de prevenire a consumului de droguri; ei pot furniza informații credibile despre efectele drogurilor, pot indica persoanele ce pot fi contactate de cei care vor să abandoneze consumul; o variantă de adoptare alternativă este dezvoltarea rețelei de comunicare familie-școlară-grupul informal; această abordare folosește diverse strategii pentru a ameliora oportunitățile și recompensele în familie și în școală; atât școlară, cât și familia vor încuraja relațiile tinerilor cu colegii care au dezvoltat comportamente proscociale; în esență, intervenția caută să multiplice oportunitățile de succes, de ameliorare a abilităților sociale și să ofere o potențare a performanțelor în domeniul școlar și social.

Organizarea măsurilor profilactice ale narcomaniei în vârsta adolescentă este foarte actuală, deoarece din contul adolescenților și tinerilor, în fond, se completează rândurile narcomanilor.

În opinia autorilor (Zimbardo, F., Leaippe M., 2000), sistemul existent de măsuri profilactice influențează slab asupra formării montajelor la adolescenți față de problemele narcomaniei. Cauzele principale, în opinia autorilor rezidă în: înclinarea evidentă spre îmbogățirea elevilor cu cunoștințe concrete despre modul sănătos de viață, care nu schimbă în mare măsură, însuși atitudinea față de problema narcomaniei, nu-și găsesc implementare în comportament. Este nevoie de o activitate specială, orientată la schimbarea la elevi a sistemului de valori; materialul prezentat la activitățile profilactice, consacrate acestei probleme nu corelează cu nivelul acelui pericol real, pe care narcomania îl are în rândul subculturii adolescenților.

Capitolul 2

Obiectivele, ipotezele și metodologia cercetării

2.1. Scopul, obiectivele și ipotezele cercetării

Scopul cercetării este reprezentat de stabilirea trăsăturilor de personalitate ale dependenților de droguri, precum și modul în care aceștia se relaționează cu mediul social.

Obiectivele practice, prin care vom atinge scopul prezentului studiu sunt următoarele: Obiectivul 1. Selectarea metodelor necesare cercetării.

Obiectivul 2. Identificarea eșantionului experimental.

Obiectivul 3. Analiza și măsurarea trăsăturilor de personalitate și a modului de raportare la mediul social la cele două loturi de subiecți.

Obiectivul 4. Compararea și interpretarea rezultatelor obținute de cele două loturi.

Obiectivul 5. Elaborarea concluziilor cercetării, pornind de la rezultatele obținute.

Ipotezele cercetării au fost următoarele:

Ipoteza 1. Anticipăm că există o relație între trăsăturile de personalitate ale dependenților de droguri și modul în care aceștia se relaționează cu mediul social.

Vom demonstra această ipoteză folosind experimentul de constatare, prin care vom studia trăsăturile de personalitate ale subiecților dependenți de droguri, precum și modul în care aceștia se raportează la mediul social.

Ipoteza 2. Anticipăm că există diferențe semnificative între persoanele dependente de droguri și cele care nu consumă substanțe psihoactive din punct de vedere al trăsăturilor de personalitate și al modului de relaționare cu mediul social.

Vom demonstra această ipoteză prin intermediul experimentului constatativ, studiind aceste aspecte pe un lot de subiecți dependenți de droguri și un lot de subiecți care nu consumă substanțe psihoactive.

2.2. Lotul de participanți

În cadrul cercetării, am folosit un număr de 50 de subiecți, dintre care 25 de subiecți dependenți de droguri, înregistrați la Spitalul N. Obregia din București, reprezentând lotul experimental, și 25 de subiecți care nu consumă substanțe psihoactive, din cadrul Liceului Mihai Viteazul din București și din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației și Facultății de Sociologie și Asistență Socială, din cadrul Universității din București, reprezentând lotul martor.

Subiecții au vârste cuprinse între 18 și 22 de ani și sunt repartizați pe sexe astfel:

1. Lotul experimental:

– 8 subiecți de sex feminin;

– 17 subiecți de sex masculin.

2. Lotul martor:

– 14 subiecți de sex feminin;

– 11 subiecți de sex masculin.

Metodele cercetării și designul cercetării

Studiul experimental s-a realizat în cîteva etape.

În prima etapă, au fost studiate trăsăturile de personalitate ale subiecților dependenți de droguri, comparativ cu cele ale subiecților care nu consumă substanțe psihoactive.

În următoarea etapă, am studiat modul de relaționare a subiecților dependenți de droguri cu persoanele din rețeaua lor socială.

În scopul studierii caracteristicilor de personalitate am utilizat Chestionarul 16 PF de studiere multifactorială a personalității Cattell, care este unul dintre cele mai populare mijloace de diagnosticare a personalității după următorii factori:

Factorul A – introversia- comunicarea,

Factorul B – inteligența,

Factorul C – forța „Eu”-lui, stabilitatea emoțională, instabilitatea emoțională,

Factorul E – supunere – dominare,

Factorul F – reținere – expansivitate,

Factorul G – forța „Eu”-lui – supunerea sentimentelor – normativitatea înaltă a comportamentului,

Factorul H – prudență – îndrăzneală,

Factorul I – masculinitate – feminitate,

Factorul L – singeritate – gelozie

Factorul M – conformism – nonconformism

Factorul N – naivitate – clarviziune,

Factorul O – încredere în sine – anxietate,

Factorul Q1 – consrvatism – radicalism,

Factorul Q2 – dependență – independență,

Factorul Q3 – integrarea – autocontrol înalt – autocontrol scăzut

Factorul Q4 – tensiune ergică – destindere – încordare.

În scopul studierii autoaprecierii subiecților experimentați am utilizat Metodica de cercetare a autoaprecierii Dembo- Rubenstein, modificată de A. M Prihojan. Metodica se bazează pe aprecierea nemijlocită de către subiecți a unor particularități. Subiecților li s-a propus ca pe liniile trasate pe foaia de răspuns să însemne prin (x) nivelul dezvoltării la ei a particularităților date, iar cu semnul (.) – nivelul de pretenții, adică nivelul dezvoltării acelorași particularități care i-ar satisface pe ei.

Caracteristicile propuse spre autoapreciere pentru adolescenții dependenți de droguri au fost:

-încrederea în sine

-sănătatea

-caracterul

-inteligența

-autoritate în fața semenilor

-relații interpersonale cu familia

-relații interpersonale cu prietenii

-relații interpersonale cu prietenii narcomani.

Pentru adolescenții din lotul al doilea au fost propuse aceleași scale fără scala relații interpersonale cu prietenii narcomani.

Metodica „Propoziții neterminate” , autorii Sax și Levi. Testul include 60 propoziții neterminate, care pot fi distribuite în 15 grupe, ce caracterizează într-o măsură sau alta sentimentul de atitudini a subiectului experimentat față de familie, față de reprezentanții de același sex și de sex opus, față de relațiile sexuale, față de persoanele cu o poziție socială mai înaltă, față de rricele și neliniștele subiectului, față de sentimentul culpabilității, față de trecut și viitor, față de scopurile de viață. Subiectul experimentat trebuie să continuie propozițiile.

Metodica de studiere a distanței sociale dintre subiect și persoanele semnificative. Această metodică constă în faptul că subiectul înseamnă grafic pe o linie distanța dintere el și alte persoane: mama, tata, frați / surori, colegi, prieteni, prieteni / narcomani. Lungimea liniilor este de 10 cm. Se consideră, că dacă distanța fixată de subiect față de alte persoane este mai mică de cât distanța medie (5 cm), atunci această distanță este subiectiv mică, adică subiectul se consideră aproape de aceste persoane.

Metodica convorbirii grafică „Cercul meu de comunicare”, care ne-a permis să evidențiem caracterul trăirilor de către subiect a relațiilor lui interpersonale cu adulții și semenii care-i înconjoară. Pentru administrarea acestei metode am utilizat o foaie de hârtie pe care erau desenate un cerc mare și înăutru încă două mai mici, întersectate de două linii – una verticală, alta orizontală (figura de mai jos).

colegi semeni prieteni

școala /

serviciu

profesori adulți rude

(conducător

director, etc)

Convorbirea a decurs în mai multe etape.

– în prima etapă am stabilit contactul cu subiectul experimentat. Am organizat colaborarea cu subiectul, propunându-i ca împreună să redăm în desen viața lui.

– în etapa a doua am construit cercul comunicării. aici am propus subiectului foaia cu cercurile desenate din timp. Am distribuit cercul în sectoare (sfere de comunicare). Linia verticală distribuie cercul în două sectoare: școala/srviciu, în afara școlii/serviciului; linia orizontală – evidențiază sectoarele ”semenii” și ”adulții”.

– în etapa a treia am înscris împreună cu subiectul, folosind dreptunghiuri, în cercul de comunicare acele persoane, cu care subiectul se ciocnește cel mai des. Ele pot să-i fie simpatice, dar pot fi și antipatice, neplăcute. Subiectul nu ar dori să comunice cu ei, dar e nevoit s-o facă din diferite cauze.

– în etapa următoare se evidențiază persoanele simpatice și cele antipatice, cu ajutorul hașurării dreptunghiurilor de pe circumferință.

– în ultima etapă am evidențiat în ce măsură se realizează (din punct de vedere al subiectului) acceptarea reciprocă a participanților la comunicare. Asta am făcut-o cu ajutorul săgeților. Săgețile duble vorbesc despre acceptare/neacceptare reciprocă. Săgețile simple despre acceptare / neacceptare unelaterală.

Analiza calitativă a rezultatelor convorbirii presupune:

compararea complexității interacțiunilor subiectului cu cei din jur în diferite sfere de comunicare;

compararea caracterului trăirilor de către subiect a relațiilor lui interpersonale cu cei din jur în diferite sfere, evidențierea relațiilor semnificative;

evidențierea atitudinii subiectului față de sine ca față de subiect al comunicării (acceptarea sinelui, poziția în comunicare, etc);

evidențierea zonei nefavorabile în situația socială de dezvoltare (lipsa ori dificitul de interacțiuni, dificultăți și conflicte în comunicare, etc).

Se pot evidenția următorii indici diagnostici:

numărul de participanți în comunicare în fiecare sferă și situația în general;

modalitatea de relații predominantă (pozitivă, negativă) în fiecare sferă de comunicare și situație în general;

proporțiile relațiilor (egale și disproporționale): volumului și intensitatea emoțiilor adresate altora, ori sunt mai mari decât acelea pe care subiectul le primește de la alții, ori emoțiile primite de la alții sunt mai mari decât cele care subiectul le trimite;

omogenitatea preomogenitatea cercului de comunicare (sinesexuale, bisexuale, de aceeași vârstă, de vârste diferite).

Mai jos vom prezenta modul de interpretare a metodei descrise mai sus.

Indicii diagnostici și interpretarea lor

Capitolul 3

Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor

În scopul evidențierii trăsăturilor de personalitate am aplicat chestionarul 16 PF Cattell.

Vom prezenta mai jos rezultatele obținute la factorii care se referă la caracteristicile intelectuale: B, M, Q1.

Figura 1. Distribuția de date privind rezultatele obținute la factorul B (inteligența) a subiecților experimentați

Din figură se vede clar că printre tinerii narcomani predomină cei cu intelect scăzut- 50%. Ei se caracterizează prin nivel intelectual și cultural scăzut, o gândire operațională concretă, dificultăți în procesul de învățare, capacitate de abstractizare scăzută.

Pe când printre tinerii cu comportament social adecvat acest nivel nu-l posedă numeni. Nivelul mediu intelectual și cultural este atins de 40% din tinerii narcomani și de 33,3% din subiecții din lotul martor. În ceea ce privește nivelul înalt, el este atins doar de 10% din tinerii narcomani și de tocmai 66,7% din tinerii cu comportament social adecvat. Ei se caracterizează prin inteligența, cultură generală bogată, capcitate de abstractizare ridicată, ușurință în învățare, printr-o relație dintre nivelul culturii verbale și erudiția.

Figura 2. Distribuția de date privind rezultatele obținute la factorul M (conformism-nonconformism)

Din figura de mai sus se desprind următoarele: 10% dintre tinerii narcomani au un nivel înalt la acest factor și se caracterizează printr-un comportament extravagant saturat afectiv, un comportament libertin, spirit boem accentuat, interes scăzut pentru convenție centrați pe instanțele și iluziile interioare. Ușor pot fi aduși în stare de exaltare, sunt dezichilibrați. Nu se conformează cu normele societății. Pe când acest comportament nu posedă nici unul dintre subiecții din lotul martor. 90% dintre tinerii narcomani se caracterizează prin convenționalism mediu.

13,3% dintre subiecții din lotul martor au un nivel scăzut la acest factor, ceea ce îi caracterizează prin practicism, siguranță de sine, ușor soluționează problemele practice, în comportamentul lor se conduc de normele primite în societate, de realitate obiectivă, sunt sinceri, binevoitori, conștiinciosi, convenționali, cu o logică riguroasă în gândire. Tinerii narcomani, însă, nu au atins acest nivel.

Figura 3. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul Q1 (conservatism-radicalism)

Din distribuția de mai sus se observă că nivel înalt la acest factor l-au atins 30% dintre tinerii narcomani și doar 13,3% dintre subiecții din lotul martor. Aceștea se caracterizează prin spirit critic ascuțit, sunt adepți spontani a ideilor care infirmă tradiția, radicaliști.

Iar 70% din subiecții din I lot și 86,7% din lotul martor se caracterizeză printr-un echilibru între spiritul conservator și radicalist. În cee ce privește nivelul scăzut – spiritul conservator – nu l-a atins nimeni.

Am elucidat mai sus diferențele de procentele între rezultatele la factorii B, M, Q1 ale subiecților din ambele loturi. Mai jos vom arata, însă și diferențele statistice între aceste rezultate.

Diferențele statistice la factorii care elucidează caracteristicile intelectuale:

Tabelul 1.

Mai jos vom analiza rezultatele obținute la factorii care se referă la particularitățile emoțional – volitive: C, G, I, O, Q3, Q4

Figura 4. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul C (stabilitatea emoțională-instabilitate emoțională)

Rezultatele elucidare în figura de mai sus ne arată că majoritatea tinerilor narcomani supuși cercetării (80%) au obținut nivel scăzut la factorul C. Ei se caracterizează prin instabilitate emoțională ridicată, se află sub influența emoțiilor. Ușor se neliniștesc și pierd echilibru sufletesc, inclină responsabilitate, refuză să lucreze, au tendințe spre manifestări nevrotice, astenie. Printre subiecții din lotul martor acest nivel a fost atins de 33,3%. Pe când nivel mediu l-au atins mai mulți subiecți din lotulal II-lea (66,7%) de cât cei lotul I (20%). Aceștea se caracterizează printr-o stabilitate emoțională medie.

Figura 5. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul G (supraegoul-supunerea sentimentelor-normativeitatea înaltă a comportamentului

70% dintre tinerii narcomani cercetați se caracterizează prin dezacord cu normele, standardele morale, imaturi, cu sentimentul responsabilității și al datoriei slab dezvoltat, participarea redusă la viața grupului, ușor influențați de situație și circumstanțe, neorganizați, neprincipiali, cu înclinații spre devianță.

30% dintre ei au nivel mediu al simțului de responsabilitate socială.

Pe când un procent considerabil (53,4%) dintre subiecții lotului martor au atins nivel înalt la acest factor, ceea ce îi caracterizează prin conștienciozitate, perseverență, cu sentiment acut de responsabilitate și datorie, exigent atât cu sine cât și cu alții, normativitate înaltă, caracter puternic, echilibru, hotărâre, respectă normele și standardele morale, insistență în atingerea scopurilor.Nici unul din subiecții din lotul I nu au atins acest nivel.

Figura 6. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul I (masculinitate-feminitate)

Rezultatele la factorul I se distribuie aproximativ în același mod atât la subiecții din primul lot, cât și la cei din lotul martor. 40% dintre subiecții din ambele loturi se caracterizează prin dependență afectivă, turnură spirituală femenină, neliniște, așteaptă atenție din partea celor din jur, caută ajutor și simpatie, capabili de empatie, cu retrăire, înțelegere, cu tendințe spre romantism, percepție artistică a lumii, acționează după intuiție, deseori se neliniștesc de starea sănătății proprii.

Un număr mic de subiecți – 10% – din lotul I, 6,7% – din lotul martor se caracterizează printr-un spirit independent, sunt pragmatici, sensibilitate scăzută, cu turnură spirituală masculină, spirit practic, afirmații realiste.

Iar la jumătate de subiecții experimentați le esrte caracteristică o maturizare afectivă medie, echilibru între masculinitate și feminitate.

Figura 7. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul O (încredere în sine-anxietate)

70% (majoritatea) tinerilor narcomani cercetați se caracterizează printr-un nivelredus al încrederii în sine, prin anxietate ridicată, sentimente de culpabilitate, integrarea socială dificilă, tendințe depresive, suspiciune, frici, sunt sub influența dispoziției, sunguratici.

Acest nivel este atins doar de 6,7% dintre subiecții din lotul martor.

Iar 30% din subiecții din lotul experimental și 80% din lotul martor se caracterizează printr-un nivel mediu al încrederii în sine.

13,3% subiecți din lotul martor sunt puternici, încrezuți, calmi, reactivitate emoțională scăzută, energici.

Figura 8. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul Q3 (autocontrol înalt-autocontrol scăzut)

Din figura de mai sus desprindem următoarele : 50% dintre tinerii narcomani posedă un nivel mediu al gradului de control și integrare. Dintre subiecții lotului martor acest nivel este atins de 40%. Iar 50% din tinerii narcomani au un autocontrol scăzut, cu spirit necontrolat, dominat de conflicte interne, legate de reprezentările despre sine, control scăzut al voinței, nu iau în considerație normele sociale, au o adaptare deficitară, conștiinciozitate scăzută, comportament dominat de impulsuri. Acest nivel nu a fost atins de nici unul dintre subiecții din lotul martor. Pe când 60% dintre ei se caracterizează printr-un autocontrol înalt al emoțiilor și comportamentului, o voință puternică, acceptă normele socială, duc lucrul până la capăt, pot să-și îainteze scopuri și să le atingă, acționează după un plan bine conștientizat. Acest nivel nu a fost atins de nici un tânăr narcoman.

Figura 9. Distribuția de date privind rezultatele obținute la factorul Q4 inteligența a subiecților experimentați

Rezultatele elucidate mai sus ne vorbesc de faptul, că jumătate din tinerii narcomani au o tensiune energică ridicată, sunt hiperexcitabili, resimt actul stării conflictuale interne, au un grad sporit de insatisfacție și frustrare, sunt încordați, eritabili. Aceste caracteristici nu le posedă nici unul dintre subiecții din lotul martor.

Jumătate dintre tinerii narcomani s-au plasat la nivelul mediu al tensiunii ergice. Însă spre deosebire de cei 86,7% dintre subiecții din lotul martor cu același nivel, acești 50% din lotul experimental toți au punctajul cel mai mare din acest nivel (7 puncte), pe când rezultatele celor din lotul martor se distribuie în felul următor: 1 subiect – 4 puncte, 3 subiecți – 5puncte, 9 subiecți – 6 puncte.

13,3% dintre subiecții din lotul martor se caracterizează prin tensiune ergică scăzută, nu resimt sentimente frustrante, sunt destinși, calmi, satisfăcuți de sine, fără stări interne conflictuale. Acest nivel nu a fost atins de nici un tânăr narcoman.

Am observat mai sus deosebiri nete între rezultatele la factorii care reflectă particularitățile emoțional-volitive (G, C, I, O, Q3, Q4) ale subiecților din ambele loturi. Mai jos vom analiza aceste diferențe din punct de vedere statistic.

Tabelul 2

Diferențele statistice la factorii care elucidează particularitățile emoțional-volitive

Vom analiza în continuare rezultatele obținute la factorii ce se referă la particularitățile comunicative: A, E, F, H, Q2, N, L.

Figura 10. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul A (introversia-comunicarea)

Factorul A scoate în evidență sociabilitatea. Indicii înalți obținuți de 20% dintre tinerii narcomani și de 6,7% dintre subiecții din lotul martor, îi caracterizează pe ei ca fiind calzi, comunicabili, deschiși, binevoitori, compătimitori, amabili, un tonus afectiv bun, cu relații multiple, sociabili.

Indicii medii atinși de 70% de subiecții din lotul experimental și de 93,3% subiecți din lotul martor, îi caracterizează ca având un tonus afectiv mediu, o disponibilitate socială medie.

Nivel jos la acest factor au obținut 10% din subiecții narcomani, ei caracterizându-se printr-o rezonanță afectivă foarte scăzută, indiferentism social, scepticism, suspiciune, izolare, închidere în sine.

Figura 11. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul E (supunere-dominare)

Factorul E evidențiază două particularități opuse: supunere și dominare. Valori mari au înregistrat doar subiecții din lotul martor (33,4%). Ei se caracterizează ca fiind siguri pe sine, independenți, neconformiști cu tendințele pronunțate spre autoafirmare, sigur pe sine, spiriz dominator. Valori medii au înregistrat 80% din subiecții din lotul experimental și 53,3% din subiecții din lotul martor. Ei se caracterizează prin afirmare proprie de nivel mediu.

În ceea ce privește valorile medii atunci ele au fost atinse de 20% de subiecți din lotul experimental și 13,3% din lotul martor. Ei sunt neîncrezuți în sine, pasiv, conformiști, dependenți, lipsiți de fermitate, cu o afirmare proprie scăzută.

Figura 12. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul F (reținere-expansivitate)

Indici înalți la factorul F nu a înregistrat nici unul dintre subiecții experimentați. Din figură vedem că rezultatele nu diferă mult între cele două loturi, ca și la factorul A. Iar valorile înalte caracterizează subiecții cu un caracter extravert puternic, impulsive, cu dispozuție la bilă, lipsește frica în situații riscante, optimism exagerat.

Valori medii au înregistrat 80% subiecți din primul lot și 93,3% din lotul martor, ei caracterizându-se prin expansivitate de nivel mediu.

Iar cei cu valori scăzute (20% tineri narcomani, 6,7% – tineri cu comportament adecvat) se caracterizează prin prudență exesivă, orientați puternic spre instanțele interioare, pesimiști, rezervați, liniștiți, exteriorizare redusă.

Figura 13. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul H (prudența-îndrăzneala)

Factorul H reflectă particularitățile de relaționare cu adulții, semenii. Tinerii narcomani nu au înregistrat valori mari aici. Pe când dintre cei cu comportament social adecvat au înregistrat așa valori 60% subiecți. Ei se caracterizează prin îndrăzneală, încredre în forțele proprii, sociabilitate, întreprinzători, firești în comunicare.

Valori medii au înregistrat majoritatea subiecților narcomani (80%) și doar 26,7% subiecți din lotul martor. Ei se caracterizează printr-o prudență medie, echilibru între timiditate și îndrăzneală.

Iar valori mici au obținit 20% din narcomanii experimentați și 13,3% din cei cu comportament adecvat, ei fiind cu o capacitate de contact scăzută, cu complexe de inferioritate, sfială, timiditate, prudență excesivă.

Figura 14. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul L (sinceritate-gelozie)

Din figura de mai sus observăm că atât tinerii dependenți de droguri, cât și cei cu comportament decent se distribuie doar în primele două nivele la factorul L (nivel înalt și mediu), existând doar diferențe de procentaj între aceste diuă loturi.

În ceea ce privește valorile mari, atunci ele sunt înregistrate de jumătate din narcomani și de aproximativ o treime (26,7%) din subiecții din lotul martor. Aceștea se caracterizează prin rivalitate, suspiciune, bunuială, sunt înclinați spre celozie, cu tendințe de egocentrism, ambițioși.

Valorile medii le-au atins jumătate din subiecții narcomani și majoritatea (73,3%) subiecților cu comportament adecvat. Ei se caracterizează printr-un echilibru între încredere și suspiciune.

Iar valori mici, care caracterizează persoanele deschise, sincere, adaptabile, fără sentimental de gelozie, cu spirit de rivalitate foarte scăzut, nu au înregistrat nimeni din subiecții experimentați.

Figura 15. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul N (naivitate-clariziune)

Toți 100 % subiecți cu comportament social adecvat au obținut valori medii la factorul N. Caracterizându-se printr-un echilibru între spiritul drept, naiv și șiret, abil. Pe când la subiecții narcomani situația este alta 10 % din ei au obținut valori mari (foerte mari – 10 puncte) ceea ce îi caracterizează prin viclenie, prin raționalism accentuat până la cinism.

Jumătate au nivel mediu.

Iar aproape jumătate din ei 40% au nivel scăzut la acest factor, ei fiind foarte naivi, sentimentali lipsiți de exigențe, deseori stângaci în comportament, spontani.

Figura 16. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la factorul Q2 (dependență-independență)

Factorul Q2 scoate în evidență dependența și independența subiecților cercetați. Subiecții cu valori mici (40% – narcomani, 20% – cu comportament adecvat) se caracterizează prin atașament față de valorile grupului, comportament gregar, simt nevoia de a fi susținuți, sprijiniți de grup.

Printr-un nivel mediu al aderanței la grup se caracterizează 40% de narcomani și 66,7% subiecți cu comportament adecvat.

Iar valori mari au înregistrat 20% narcomani și 13,3% subiecți din lotul martor. Ei se caracterizează printr-o independență de grup, iau decizii personale, bazându-se pe forțele proprii.

Mai jos vom analiza diferențele statistice dintre rezultatele celor două loturi la factorii care reflectă particularitățile comunicative (A, E, F, H, Q2, N, L).

Tabelul 3

Diferențele statistice la factorii care elucidează particularitățile de comunicare

Vom construi în continuare profilul personalității subiecțiolor experimentați

Din figura de mai sus se desprind diferențele dintre subiecții narcomani și cei cu comportament adecvat la următorii factori: B, C, E, G, H, L, M, N, O, Q2, Q3, Q4. Despre diferențele statistice la acești factori s-a vorbit mai sus.

Vom analiza în continuare răspunsurile care predomină la tinerii narcomani „Propoziții neterminate”.

Posibilitățile nerealizate. Întotdeauna am dorit să am un serviciu de presigiu; să învăț să cânt la chitară; să am o viață fericită; să am o mașină bună; să fiu util în diferite sfere; să am un cerc mare de comunicare. Ași fi fost foarte fericit, dacă după școală puteam să-mi găsesc o muncă bună; dacă înțelegeam sensul vieții; dacă aveam bani, soție, copii; dacă îmi întorceam familia. Cel mai mult în viață aș dori o stare emoțională echilibrată a sufletului, familie bună și un loc de lucru bun, să ating succese mari și slavă; dragoste.

Atitudine față de viitor. Viitorul mi se pare inevitabil pentru toți; ireal; nu văd în prezent viitor; bun; cu sens; puțin groaznic, dar trebuie de învins. Spre să-mi înving frica de a vorbi în public; să am succes; că tot ce e rău va dispărea pentru totdeauna; în ajutorul părinților. Va veni o zi când eu nu voi mai fi; când voi muri; voi deveni prezident; vom avea un centru de reabilitare; când voi putea să învăț. Când voi fi în vârstă în suflet voi fi încă tânăr; mi-i frică de bătrânețea; voi trăi în bine; voi dori mult să beau.

Fricile și îngrijorările. Știu că e o prostie dar mă tem de responsabilitate; că nu-mi voi putea aranja viața; să beau apă din câldarea de la fântână; să-mi ies din fire; să mă manifest în locuri publice.

Majoritatea prietenelor nu bănuiesc că eu am frică să mă dezamăgesc; de înălțime; de moarte. Ași dori să nu mai am frică de viitor; că nu cumva copilul meu să se nască nesănătos; de înălțime și oameni; de stări depresive; să fac primul pas spre responsabilitate. Frica adesea m-a impus să mă gândesc înainte de a face ceva; să intru în panică; să cad pe gânduri; să fac greșeli.

Atitudine față de trecut. Când eram copil deseori mă certam cu fratele; întotdeauna visam să fiu adultă; au fost cei mai frumoși ani; întotdeauna jucam cuiva la nervi; permanent mă ofensa sora; nu-l aveam pe tata și asta mă întrista. Dacă aș fi iarăși copil eu nu ași mai folosi droguri; aș începe viața de la început, aș trăi altfel. Cea mai vie amintire a copilăriei este pescuitul cu tata; nu am amintiri frumoase; este mama mea tânără și frumoasă.

Sentimentul culpabilității. Aș face totul ca să dau uitării ura, ofensa altor oameni; rușinea pe care am tras-o deseori; soția mea. Cea mai mare greșeală în viața a fost când am luat primele pastile cu droguri; căsătoria; furtul. Cea mai nedemnă faptă săvărșită de mine a fost când am furat și mințit; am folosit pentru prima dată droguri; cunoștință cu soția mea; am făcut sex de față 30-40 oameni.

În scopul evidențierii autoaprecierii am utilizat testul autorului Dembo-Rubinștein.

Autoaprecierea desemnează o atitudine emoțională apreciativă a personalității față de sine. Ea include reprezentările omului despre posibilitățile și calitățile de personalitate proprii, despre poziția lui printre alții. Autoaprecierea reprezintă reglatorul principal al comportamentului. Ea influențează eficiența activității omului, relațiile interpersonale, comportamentele.

Datele obținute empiric la autoaprecierea subiecților se presintă scematic în felul următor:

Figura 17. Distribuția de date privind nivelul autoaprecierii

Din

figura de mai sus observăm că nivel forte înalt al autoaprecierii nu dețin nici unul din subiecții din lotul experimental. Aproape jumătate dintre tinerii narcomani (40%) au o apreciere de sine scăzută, ceea ce denotă careva probleme în dezvoltarea personalității lor. Relația dintre autoaprecierea scăzută și narcomanie o putem explica utilizând ipoteza psihologulu G. Kaplan, conform căreai unul din motivele centrale ale omului este motivul autostimei. În cazul subaprecierii se acutizează necesitatea lui în autostimă și asta îl impune să caute mijloace de satisfacere a acestei necesități. Dacă nu reușește să-și ridice autoaprecierea prin procedee social adecvate, tânărul caută alternative de comportament. De obicei se orientează la grupe deviante de semeni. Participarea în aceste grupe îi oferă noi procedee de autoconfirmare și îi permite să-și ridice autoaprecierea. Comportament addictiv reprezintă pentru tinerii noștri narcomani un procedeu de compensare al Eu-concepției neadecvate.

Între nivelul autoaprecierii subiecților din cele două loturi am calculat și diferența statistică: U = 38, la un prag de semnificație de p<0,05

Vom prezenta mai jos diferențe dintre autoaprecierea și aspirațiile subiecților din lotul experimental.

Figura 18.Diferențele dintre valorile medii ale autoaprecierii și aspirațiilor la scalele Dembo-Rubinștein ale adolescenților dependenți de droguri.

Din figura de mai sus se desprind deosebiri între aprecierea și aspirațiile tinerilor narcomani. Dacp la toate scalele narcomanii doresc îmbunătățire, atunci la scala relații cu prietenii dependenți de droguri ei doresc înrăutățire, vor să nu mai aibă relații cu ei. Fiind în stare conștientă, fără influența drogurilor, tinerii își dau seama de pericolul la care se expun. Dar așa cum ei deja au o dependență față de droguri, sunt nevoiți să le utilizeze pentru a nu suferi.

Vom prezenta pentru comparație mai jos diferențele dintre autoaprecierea și aspirațiile subiecților cu comportament social decent.

Figura 19. Diferențele dintre valorile medii ale autoaprecierii și aspirațiilor la scalele Dembo-Rubinștein ale subiecților din lotul al II-lea.

Spre deosebire de subiecții din primul lot subiceții cu comportament social adecvat la toate scalele tind spre perfecțiune, îmbunătățire.

Legătura adolescenților dependenți de droguri cu mediul social. În scopul reliefării relațiilor tinerilor narcomani cu persoanele care-i înconjoară am realizat mai multe tehnici.

Vom analiza în continuare rezultatele obținite la scalele Dembo-Rubenstein, care se referă la relațiile cu cei din jur.

Figura 20. Distribuiția de date privind rezultatele obținute la scale ,,autoritate în fața semenilor” (Dembo-Rubenștein)

La scala „autoritate în fața semenilor” am obținut diferențe statistic semnificative t = 4,1 la un prag de semnificație de p<0,01, valoarea medie a tinerilor narcomani fiind de 53,5, iar acelor cu comportament social adecvat – 45,3. Aceste rezultate ne vorbesc că tineri narcomani se bucură de mare autoritate în fața colegilor lor narcomani. Din discuții cu ei această autoritate ei nu o au în relații cu semenii nenarcomani- Ei râvnesc spre o autoritate în fața semenilor nenarcomani, dar de cele mai dese cazuri nu reușesc s-o obțină. Iar dacă și o obțin în unele cazuri, atunci prin mijloace social-neadecvate. Considerându-se subapreciați de cei din jur, acceptă în conduitele lor și în raport cu ceilalți negativismul, agresivitatea, impulsivitatea.

Figura 21. Distribuția de date privind rezultatele obținute la scale

,,relații în familie”

Din figura de mai sus vedem că subiecții narcomani, mai mult de jumătate (60%) își apreciază la un nivel scăzut relațiile lor cu familia. Pe când cei cu comportament adecvat doar 20% își apreciază la acest nivel relațiile din familie. Doar 20% dintre subiecții narcomani își apreciază foarte înalt relațiile lor cu familia. Iar cei cu comportament social adecvat își apreciază 60% dintre subiecți aceste relații la un nivel foarte înalt.

Rezultatele de mai sus ne vorbesc despre relațiile nefavorabile între narcomani cu membrii din familie.

Vom analiza în continuare rezultatele obținute la această scală în ceea ce privește nivelul aspirațiilor.

Figura 22. Diferența dintre valorile medii la scala ,,relații în familie” (Dembo-Rubinstein) autoapreciere și aspirații

Toți subiecții experimentați doresc, aspiră spre relații mai bune cu membrii familiei lor. Diferențele statistice între apreciere și aspirații la ambele loturi sunt semnificative : primul lot – t =2,23, p <0,05; lotul II – t =2,42, p <0,05.

Mai jos prezentăm rezultatele obținute la scala ,,relații cu prietenii”

Figura 23. Distribuția de date privind rezultatele obținute la scale relații cu prietenii (Dembo-Rubiștein) autoapreciere și aspirații

Rezultatele prezentate în figura de mai sus ne elucidează relații cu prietenii apreciate la un nivel foarte înalt la 10% din subiecții narcomani și tocmai la 66,7% dintre subiecții cu comportament social adecvat. Majoritatea tinerilor narcomani apreciază la nivel înalt și mediu relațiile lor cu prietenii (respectiv 40 % și 30%).

Corelația dintre indicii aprecierii și aspirațiilor (person corelation) la scala « relații cu prietenii » s-a dovedit destul de puternică la ambele loturi : la I lot – 0, 64 p <0,01, la II lot – 0,72, p < 0,04.

Tinerii cu o comportament social adecvat, dorind să-și stabilească relații bune cu prietenii, reușesc s-o facă. Pe când cei narcomani doresc mult să stabilească relații bune cu prietenii (aspirații), le apreciază înalt, însă în realitate aceasta nu se realizează. Acest fapt îl putem explica în felul următor : tinerii narcomani nu doresc să recunoască apartenența lor la categoria «izolaților», în interior egalându-se după calitaățile de personalitate ce ceilalți. Iar faptul că nu observă confirmarea acestei reprezentări despre sine de către prieteni, le trezește un sentiment de jignire, declanșind nonconformism, negativism, brutalitate chiar.

Valorile medii la scala ,,relații cu prietenii” la autoapreciere și aspirații sunt respective: autoapreciere – 57,5%, aspirații – 80,5%.

Mai jos vom analiza rezultatele obținute la scala ,,relații cu prietenii dependenți de droguri”.

Figura 24. Distribuția de date privind rezultatele obținute la scala ,,relații cu prietenii dependenți de droguri ” (Dembo-Rubiștein) a subiecților din I lot.

Adolescenții dependenți de droguri își apreciază diferit relațiile lor cu prietenii care au același comportament. 10% din ei le apreciază foarte înalt, 50% – apreciază înalt și 1% destul de considerabil, (40%) apreciază aceste relații scăzut.

Între la aprecierea la această scală și aspirațiile dependenților de droguri spre relațiile cu prietenii narcomani există diferențe. Valoarea medie la autoapreciere este de 53, iar valoarea medie la aspirații – 49,5. Diferența statistică este semnificativă: t=2,23, p <0,05. Deci adolescenții dependenți de droguri nu doresc să stabilească relații strânse cu prietenii lor identici.

Pentru a evidenția diferențele dintre aprecierea legăturilor cu membrii familiei, cu prietenii, cu prietenii narcomani prezentăm valorile medii la aceste scale mai jos într-o schemă:

    Figira 25. Valorile medii la scalele Dembo-Rubenștein

Cel mai înalt adolescenții dependenți de droguri apreciază relațiile lor cu prietenii, apoi cu prietenii narcomani și după asta cu părinții.

Vom prezenta mai jos rezultatele obținute la metodica care elucidează distanța socială dintre subiecții experimentați și persoanele din mediul înconjurător.

Figura 26. Valorile medii privind distanța socială dintre subiecți experimentați și persoanele din mediul înconjurător

Pe cînd la subiecții cu comportament social decent situația este alta:cea mai mare este distanța dintre ei și colegi, apoi cu tata, apoi prietenii, după care frați /surori. Iar cea mai mică este distanța dintre ei și mama ( probabil din cauza că toți subiecții din acest lot au fost fete ).

În scopul evidențierii situației sociale de dezvoltare a subiecților narcomani am realizat tehnica „Cercul meu de comunicare”.

În ceea ce privește popularea cercului ( adică a tuturor sferelor de comunicare ) 66,6% comunică cu 2 persoane din sfera semenilor din curte, vecini; 16,7% comunică cu 3 persoane, și 16,7% nu comunică cu nimeni din această sferă.

50% din tinerii narcomani comunică cu 3 persoane – rude și în special mama, tata, erați / surori ori bunici, cîte 16,7% comunică cu 2 persoane, 4 persoane, 5persoane.

Cu colegii 33,3% comunică cu 2 persoane, 16,7% cu o singură persoană, 33,3% cu cîte 2 persoane, și 16,7% au o populație bogată aici la această sferă – 8 persoane.

Cu adulții de la serviciu, școală 33,3% comunică cu 2 persoane, 16,7% – cu 3 persoane, 16,7% – cu 6 persoane și 33,3 – cu nici o persoană nu comunică.

Din cele expuse mai sus putem spune că o situație faforabilă de dezvoltare a subiecților experimentați se observă doar la cîțiva dintre ei: 2 subiecți comunică cu maloritatea rudelor, 1 persoană comunică cu mulți dintre colegi, și 1 persoană comunică cu mulți dintre colegi, și o singură persoană cu mulți adulți de serviciu.

O persoană are relații de antipatie cu tatăl său, alta cu o mătușă care locuește la ei acasă, un băiat – cu unchiul și bunica.

Relații de antipatie s-au evidențiat și în raport cu adulții de serviciu: un subiect din 6 persoane cu care comunică cel mai des, față de 3 din ei manifestă antipatie.

Un narcoman are relații de antipatie cu 2 colegi de serviciu – hamalul și servitoare, care sunt de o vîrstă cam aproximativ egală cu subiectul experimentat. Cu două persoane din sfera semeni la serviciu, școală,(colegi), au atitudini antipatice 2 subiecții. Iar cu trei persoane are aceste atitudini un singur subiect experimentat.

Spre deosebire de subiecții narcomani, la subiecții din lotul al 2-lea majoritatea sectoarelor sunt populate cu multe persoane. Persoane antipatice sunt mai rare decît în cazul dependenților de droguri. În ceea ce privește atitudinile subiecților experimantați față de alte persoane am utilizat metodica „Propoziții neterminate”.

Atitudinea față de tată. Printre răspunsurile predominante ale subiecților narcomani întîlnim că tata rar este acasă, atrage puțină atenție familiei, rar îi înțeleg. Ei doresc ca tata să lase băutura, să se însănătoșească, să se scimbe, să îi înțeleagă, s-o respecte pe mama, să le fie alături. Subiecții cred că tatăl lor este bun, apropiat, dar sunt și răspunsuri ca: întodeauna se comportă rău, este alcoolic, ete.

Printre răspunsurile subiecțiilor nenarcomani predomină așa răspunsuri ca: tatăl meu rar poate fi răutăcios, rar se ceartă cu mine, rar se interesează de mine.

Dacă tatal meu ar vrea ar înțelege-o pe mama; dacă ar vrea să plece undeva, nu i-aș permite; ar vrea să-l ajut, v-oi face; să-mi cumpere automobil, să mă trimită undeva în vacanță ete.

Atitudinea fază de mamă. Subiecții dependenți de droguri au acordat astfel de răspunsuri: noi și mama nu ne înțelegem, rar comunicăm, ne iubum reciproc, suntem prieteni buni, ambii suntem narcomani. Mama mea este bună; este cu probleme, depresii; este cea mai frumoasă. Consider că majoritatea mamelor nu ar dori să aibă copii; sunt bune; sunt gtijulii cu copiii lor. O iubesc pe mama însă nu pot să-i spun despre asta; însă ea deseori mă scoate din sărite; însă ea este alcoolică.

Printre răspunsurile subiecților din lotul al II-lea găsim următoarele răspunsuri: mama mea și eu nu avem secrete; suntem prietene; ne iubim mult; semănăm. Mama mea este înțelegătoare; ține mult la mine; este cea mai bună; este minunată; un bun specialist; are o logică extraordinară. Consideră că majoritatea mamelor își iubesc copiii; sunt înțelegătoare; bune; sunt plecate peste hotare. O iubesc pe mama însă uneori inconștient o jignesc; dar îl iubesc și pe tata; uneori ea nu are dreptate.

Atitudinea față de familie. Subiecții narcomani au acordat cam așa răspunsuri: în comparație cu alte familii, familia mea nu este ideală; este un dezastru; are un așa fenomen ca Eu-narcoman; este cea mai bună; este problematică. Familia mea se comportă cu mine ca cu cel mai rău om; ca un izvor de încordare și pericol; ca cu un copil. Majoritatea familiilor cunoscute au narcomani ori alcoolici, nu sunt fericite; sunt debile. Când eram copil, familia mea era deja distrusă; era obișnuită; mai iubeau pe mine; permanent se certău și intrau în conflict.

Tinerii cu comportament decent au răspuns cam în următorul mod: în comparație cu alte familii, familia mea este foarte minunată; e foarte unită; este destanță în relațiile din familie; e deosebită pentru că e a mea; este un climat psihologic favorabil; e foarte prietenoasă; este cea mai frumoasă; este stabilă; este armonioasă; bazată pe ajutorul reciproc și susținere. Familia mea se comportă cu mine ca un om foarte drag lor; un om mai mic; o personalitate în dezvoltare; o prințesă; un prieten. Majoritatea famiilor cunoscute mie sunt destrămate; sunt în relații bune; sunt fericite; sunt exemplare; trec prin probleme; au persoane plecate peste hotare; se înțeleg bine. Când eram copil familia mea mă iubea mult; avea grijă de mine; construia casa; des mergea în parc; călătorea la mare; nu trecea prin greutăți.

Atitudinea față de persoanele cu un statut social mai înalt. Printre răspunsurile narcomanilor au prevalat următoarele răspunsuri: conducătorii mei sunt proști; întotdeauna țin cont de părerea conducătorilor mei; nu am conducători; sunt grijulii și deștepți; niciodată nu mi-a plăcut să fiu condus. La școală învățătorii mei erau buni; i-am stimat; pe învățătoarea de la clasele primare până acum încă o iubesc; învățătorii mă iubeau. Când de mine se apropie șeful eu încerc se plec pe neobservate; mai simt liniștit și calm; se teme se se apropie de mine; m-i indeferent.

Tinerii cu comportament decent au dat următoarele răspunsuri: conducătorii mei ar trebui să fie mai sinceri; sunt ingenioși și manierați; sunt destul de buni; sunt învățătorii mei; sunt neobiectivi; mai învață multe lucruri. Când de mine se apropie șeful sunt bucuroasă să-l ajut; mai simt bine; am emoții; mă bucur. La școală învățătorii mei erau foarte erudiți; sunt exemplu pentru mine; mă apreciază; sunt intelectuali, capabili, competenți. Oamenii mai superiori ca mine sunt stimați de mine; sunt multelateral dezvoltați; e respect; îmi trezesc admirația; sunt părinții.

Atitudinea față de prieteni. Printre răspunsurile narcomanilor predomină: cred că prietenul adevărat este câinile; este cel care-ți este aproape; nu-mi este prieten; fiecare om trebuie să aibă un prieten adevărat. Nu iubesc oamenii care spun advărul în față, oamenii fricoși, lași, minciunoși; mai trag pe sfoară. Iubesc oamenii care încearcă să înțeleagă pe alții; pe cei care mă iubesc pe mine; pe cei sinceri; care cred în mine; care se bucură. Când eu lipsesc prietenii mei îmi simt lipsa; nu am prieteni.

Subiecții din lotul al II-lea: prietenul adevărat spune totul în față; este fidel; ajută și înțelege. Nu iubesc oamenii care sunt egoiști; care își distrug sănătatea; nu se stimează pe sine; care mint; care sunt egoiști. Iubesc oamenii care sunt înțelegători, deștepți, veseli, altruiști, deschiși și sinceri. Când eu lipsesc prietenii mei imi simpt lipsa; își aduc aminte de mine.

Concluzii

Lucrarea de față este destinată studierii caracteristicilor personalității adolescenților dependenți de droguri și a legăturilor cu persoanele din mediul lor social.

În ceea ce privesc caracteristicile intelectuale 50% dintre adolescenții dependenți de droguri \posedă intelect scăzut, 40% – nivelul mediu, 10% – nivel înalt. Pe când cei cu comportament social adecvat: 33,3% – nivelul mediu, 66,7% – nivelul înalt.(B)

10% dintre tinerii narcomani se caracterizează printr-un comportament extravagant saturat afectiv (factorul conformism-nonconformism), un comportament libertin, interes scăzut pentru convenție centrați pe instanțele și iluziile interioare. Ușor pot fi aduși în stare de exaltare, sunt dezichilibrați. Nu se conformează cu normele societății. Pe când acest comportament nu-l posedă nici unul dintre subiecții din lotul al II-lea. (Q 1)

Nivel înalt la factorul conservatism-radicalism l-au atins 30% dintre tinerii narcomani și doar 13,3% dintre subiecții din lotul al II-lea. Aceștea se caracterizează prin spirit critic ascuțit, sunt adepți spontani a ideilor care infirmă tradiția, radicaliști.

Iar 70% au un echilibru între spiritul conservator și radicalist. Diferențele statistice între aceste rezultate: B- U=27, p<0,05, M – U=43,5, p<0,05.

Majoritatea adolescenților dependenți de droguri supuși cercetării (80%) au obținut nivel scăzut la factorul C stabilitatea emoțională-instabilitate emoțională, ei caracterizându-se prin instabilitate emoțională ridicată, se află sub influența emoțiilor. Ușor se neliniștesc și pierd echilibru sufletesc, înclină spre responsabilitate, refuză să lucreze, au tendințe spre manifestări nevrotice, astenie. Printre subiecții din lotul al II-lea acest nivel a fost atins de 33,3%. Diferența statistică la factorul C: U=42,5, p<0,05.

70% dintre adolescenții dependenți de droguri cercetați se caracterizează prin dezacord cu normele, standardele morale, imaturi, cu sentimentul responsabilității și al datoriei slab dezvoltat, participarea redusă la viața grupului, ușor influențați de situație și circumstanțe, neorganizați, neprincipiali, cu înclinații spre devianță.

30% dintre ei au nivel mediu al simțului de responsabilitate socială. Pe când un procent considerabil (53,4%) dintre subiecții lotului al II-lea au atins nivel înalt la acest factor, ceea ce îi caracterizează prin conștiinciozitate, perseverență, cu sentiment acut de responsabilitate și datorie, exigent atât cu sine cât și cu alții, normativitate înaltă, caracter puternic, echilibru, hotărâre, respectă normele și standardele morale, insistență în atingerea scopurilor.Nici unul din subiecții din lotul I nu au atins acest nivel. (G) Diferența statistică la factorul G: U=14,8, p<0,01.

Rezultatele la factorul I masculinitate-feminitate se distribuie aproximativ în același mod atât la subiecții din primul lot, cât și la cei din lotul al II-lea. 40% dintre subiecții din ambele loturi se caracterizează prin dependență afectivă, turnură spirituală feminină, neliniște, așteaptă atenție din partea celor din jur, caută ajutor și simpatie, capabili de empatie, cu retrăire, înțelegere, cu tendințe spre romantism, percepție artistică a lumii, acționează după intuiție, deseori se neliniștesc de starea sănătății proprii. Facem, însă aici o remarcă, că toți subiecții din al II-lea lot erau de sex feminin, iar din lotul I doar 3 (30%) erau de acest sex, restul de sex masculin. Un număr mic de subiecți – 10% – din lotul I, 6,7% – din lotul al II-lea se caracterizează printr-un spirit independent, sunt pragmatici, sensibilitate scăzută, cu turnură spirituală masculină, spirit practic, afirmații realiste. Nu am obținut aici diferență statistică semnificativă.

70% (majoritatea) adolescenților dependenți de droguri cercetați se caracterizează printr-un nivel redus al încrederii în sine, prin anxietate ridicată, sentimente de culpabilitate, integrarea socială dificilă, tendințe depresive, suspiciune, frici, sunt sub influența dispoziției, singuratici. Acest nivel este atins doar de 6,7% dintre subiecții din lotul al II-lea. Iar 30% din subiecții din I lot și 80% din lotul al II-lea se caracterizează printr-un nivel mediu al încrederii în sine. (O). Diferența statistică la factorul O: U=45, p<0,05

50% dintre adolescenții dependenți de droguri posedă un nivel mediu al gradului de control și integrare. Dintre subiecții lotului al II-lea acest nivel este atins de 40%. Iar 50% din tinerii narcomani au un autocontrol scăzut, cu spirit necontrolat, dominat de conflicte interne, legate de reprezentările despre sine, control scăzut al voinței, nu iau în considerație normele sociale, au o adaptare deficitară, conștiinciozitate scăzută, comportament dominat de impulsuri. Acest nivel nu a fost atins de nici unul dintre subiecții din lotul al II-lea. Pe când 60% dintre ei se caracterizează printr-un autocontrol înalt al emoțiilor și comportamentului, o voință puternică, acceptă normele socială, duc lucrul până la capăt, pot să-și îainteze scopuri și să le atingă, acționează după un plan bine conștientizat. Acest nivel nu a fost atins de nici un tânăr narcoman. (Q3)

Jumătate din adolescenții dependenți de droguri au o tensiune energică ridicată, sunt hiperexcitabili, resimt actul stării conflictuale interne, au un grad sporit de insatisfacție și frustrare, sunt încordați, eritabili, iar jumătate dintre tinerii narcomani s-au plasat la nivelul mediu al tensiunii ergice. 13,3% dintre subiecții din lotul al II-lea se caracterizează prin tensiune ergică scăzută, nu resimt sentimente frustrante, sunt destinși, calmi, satisfăcuți de sine, fără stări interne conflictuale. Acest nivel nu a fost atins de nici un tânăr narcoman. Diferența statistică: U=10, p<0,01 .

Particularitățile comunicative. Factorul E evidențiază două particularități opuse: supunere și dominare. Aici valori mari au înregistrat doar subiecții din lotul al II-lea (33,4%). Valori medii au înregistrat 80% din subiecții din I lot și 53,3% din subiecții din lotul al II-lea. Diferența statistică: U=30,5, p<0,05 .

La factorul H (particularitățile de relaționare cu adulții, semenii) tinerii narcomani nu au înregistrat valori mari. 80% – valori medii, iar valori mici au obținit 20%. Diferența statistică: U=34,5, p<0,05 .

Factorul Q2 scoate în evidență dependența și independența subiecților cercetați. 40% narcomani au înregistrat valori mici caracterizându-se prin atașament față de valorile grupului, comportament gregar, simt nevoia de a fi susținuți, sprijiniți de grup. Printr-un nivel mediu al aderanței la grup se caracterizează 40% de narcomani și 66,7% subiecți cu comportament adecvat. 20% narcomani și 13,3% subiecți din lotul al II-lea se caracterizează printr-o independență de grup, iau decizii personale, bazându-se pe forțele proprii. Diferența statistică nu am obținut aici..

Printre posibilitățile nerealizate ale adolescenților dependenți de droguri se înregistrează: întotdeauna am dorit să am un serviciu de presigiu; să am o viață fericită; să am o mașină bună; să fiu util în diferite sfere; să am un cerc mare de comunicare. Viitorul li se pare inevitabil, ireal; nu văd în prezent viitor; bun; cu sens.

În ceea ce privesc fricile și îngrijorările: se tem de responsabilitate; că nu-și voi putea aranja viața; să se manifeste în locuri publice. Mulți dintre ei ar face totul ca să dea uitării ura, ofensa altor oameni; rușinea pe care au tras-o deseori. Cea mai mare greșeală în viața pentru mulți a fost când au luat primele pastile cu groguri; furtul.

În ceea ce privește autoaprecierea aproape jumătate dintre adolescenții dependenți de droguri (40%) au o apreciere de sine scăzută. Între nivelul autoaprecierii subiecților din cele două loturi experimentate am calculat și diferența statistică.

Între aprecierea și aspirațiile adolescenților dependenți de droguri și cei cu comportament social adecvat am obținut deosebiri : dacă la toate scalele narcomanii doresc îmbunătățire, atunci la scala relații cu prietenii narcomani ei doresc înrăutățire, vor să nu mai aibă relații cu ei. Fiind în stare conștientă, fără influența drogurilor, tinerii își dau seama de pericolul la care se expun. Dar așa cum ei deja au o dependență față de droguri, sunt nevoiți să le utilizeze pentru a nu suferi.

Spre deosebire de subiecții din primul lot subiecții cu comportament social decent la toate scalele tind spre perfecțiune, îmbunătățire.

În ceea ce privesc legăturile adolescenților dependenți de droguri cu persoanele care-i înconjoară : la scala „autoritate în fața semenilor” am obținut diferențe statistic semnificative t = 4,1 la un prag de semnificație de p<0,01, valoarea medie a adolescenților dependenți de droguri fiind de 53,5, iar acelor cu comportament social decent – 45,3. Aceste rezultate ne vorbesc că adolescenții dependenți de droguri se bucură de mare autoritate în fața colegilor lor narcomani. Din discuții cu ei această autoritate ei nu o au în relații cu semenii nenarcomani- Ei râvnesc spre o autoritate în fața semenilor nenarcomani, dar de cele mai dese cazuri nu reușesc s-o obțină. Iar dacă și o obțin în unele cazuri, atunci prin mijloace social-neadecvate.

Subiecții dependenți de droguri, mai mult de jumătate (60%) își apreciază la un nivel scăzut relațiile lor cu familia ceea ce ne vorbește despre relațiile nefavorabile între narcomani cu membrii din familie. Toți subiecții dependenți de droguri doresc, aspiră spre relații mai bune cu membrii familiei lor.

Majoritatea adolescenților dependenți de droguri apreciază la nivel înalt și mediu relațiile lor cu prietenii (respectiv 40 % și 30%).

Corelația dintre indicii aprecierii și aspirațiilor (person corelation) la scala « relații cu prietenii » s-a dovedit destul de puternică la ambele loturi : la I lot – 0, 64, p <0,01, la II lot – 0,72, p < 0,04.

Adolescenții cu comportament social decent, dorind să-și stabilească relații bune cu prietenii, reușesc s-o facă. Pe când cei narcomani doresc mult să stabilească relații bune cu prietenii (aspirații), le apreciază înalt, însă în realitate aceasta nu se realizează. Acest fapt îl putem explica în felul următor : tinerii narcomani nu doresc să recunoască apartenența lor la categoria «izolaților», în interior egalându-se după calitaățile de personalitate ce ceilalți. Iar faptul că nu observă confirmarea acestei reprezentări despre sine de către prieteni, le trezește un sentiment de jignire, declanșind nonconformism, negativism, brutalitate chiar.

Cel mai înalt a dependenții de droguri apreciază relațiile lor cu prietenii, apoi cu prietenii dependenți de droguri și după asta cu părinții.

Pe cînd la subiecții cu comportament social decent situația este alta: cea mai mare este distanța dintre ei și colegi, apoi cu tata, apoi prietenii, după care frați /surori. Iar cea mai mică este distanța dintre ei și mama.( probabil din cauza că toți subiecții din acest lot au fost fete ).

În ceea ce privește atitudinile subiecților dependenți de droguri față de alte persoane: atitudinea față de tată: printre răspunsurile predominante ale lor întîlnim că tata rar este acasă, atrage puțină atenție familiei, rar îi înțeleg. Ei doresc ca tata să lase băutura, să se însănătoșească, să se scimbe, să îi înțeleagă, s-o respecte pe mama, să le fie alături.

Printre răspunsurile subiecțiilor nenarcomani predomină așa răspunsuri ca: tatăl meu rar poate fi răutăcios, rar se ceartă cu mine, rar se interesează de mine. Atitudinea față de mamă: Subiecții narcomani au acordat cam așa răspunsuri: noi și mama nu ne înțelegem, rar comunicăm, ambii suntem narcomani. Mama mea cu probleme, depresii. Consideră că majoritatea mamelor nu ar dori să aibă copii.

Printre răspunsurile subiecților din lotul al II-lea găsim următoarele răspunsuri: mama mea și eu nu avem secrete; suntem prietene; ne iubim mult; semănăm. Mama mea este înțelegătoare; ține mult la mine; este cea mai bună; este minunată; un bun specialist; are o logică extraordinară. Atitudinea față de familie. Subiecții narcomani au acordat cam așa răspunsuri: în comparație cu alte familii, familia mea nu este ideală; este un dezastru; are un așa fenomen ca Eu-narcoman; este problematică. Familia mea se comportă cu mine ca cu cel mai rău om; ca un izvor de încordare și pericol.

Adolescenții cu comportament decent au răspuns cam în următorul mod: în comparație cu alte familii, familia mea este foarte minunată; e foarte unită; e deosebită pentru că e a mea; este un climat psihologic favorabil; e foarte prietenoasă; este cea mai frumoasă; este stabilă; este armonioasă; bazată pe ajutorul reciproc și susținere.

Atitudinea față de prieteni. Printre răspunsurile adolescenților dependenți de droguri predomină: cred că prietenul adevărat este câinile; este cel care-ți este aproape; fiecare om trebuie să aibă un prieten adevărat. Nu iubesc oamenii care spun adevărul în față, oamenii fricoși, lași, minciunoși; mai trag pe sfoară. Iubesc oamenii care încearcă să înțeleagă pe alții; pe cei care mă iubesc pe mine; pe cei sinceri; care cred în mine; care se bucură. Subiecții din lotul al II-lea: prietenul adevărat spune totul în față; este fidel; ajută și înțelege. Nu iubesc oamenii care sunt egoiști; care își distrug sănătatea; nu se stimează pe sine; care mint; care sunt egoiști. Iubesc oamenii care sunt înțelegători, deștepți, veseli, altruiști, deschiși și sinceri. Când eu lipsesc prietenii mei imi simpt lipsa; își aduc aminte de mine.

Atunci când copii ajung la vârsta adolescenței, părinții trec prin momente grele. Pentru ca adolescenții să treacă cu bine peste această perioadă tulbure, ei trebuie sprijiniți. Capcana impusă în cale devine intenția adolescentului de a se asemui unui adult, de a se identifica cu acesta, poate fi prima treaptă spre recurgerea la consumul de droguri.

Conflictele ce survin în căminul familial, dezaprobarea, inhibiția socială sunt factorii declanșatori și nu ultimii. Astfel se formează comportamentele indecente ale adolescenților. Ulterior deja apare abandonul școlar, rezultatele mici, insuccesele, suferințele morale ca urmare a neânțelegerii, dorința zilnică de consum a drogurilor, tensiunea, agresivitatea.

Adolescentul negativist, de fapt, este un caz mai profund și mai grav. Aici este nevoie de o implicare de durată bazată pe un sistem amplu de metode, pe o educație adecvată, de întărire a comportamentului pentru perceperea dependenței sale și dezvoltarea motivației spre schimbare.

Comunicarea, o altă strategie fundamentală , adolescentul solicită un strigăt de ajutor, iar discuția, în special în cadrul familiei, devine o bază solidă spre aducerea la cunoștința acestuia a gravității dependenței, urmările, importanța pentru părinți, faptul că aceștia țin cont de el, că le pasă de destinul acestuia, că vor să–l stimuleze în recuperare sau cel puțin în posibilitatea de a fi alături, de a fi apreciat indiferent de ceea ce face și totuși a înțelege că există un risc pentru sănătatea lui și că sunt măsuri profilactice contra acestei dependențe.

Stabilirea unor legături bune cu semenii, aderarea la colectivul care adoptă comportamente decente, prieteni nonnarcomani. Aderarea la un club, studii, de exemplu pictură, dans pentru stabilirea priorităților în viață și totodată pentru ocuparea timpului liber cu ceva util, benefic pentru dezvoltare și pentru distragerea atenției privind necesitatea de a se droga.

Plimbări în aer liber cu oamenii dragi, cu familia, excursii, frecventarea muzeelor, locurilor artistice, activități distractive cât mai multe, astfel adolescentul va deveni mai atașat se va simți mai valorizat și va contribui cu interes asupra sarcinilor din familie.

Autoritatea parentală la fel poate conduce la abuzul de substanțe, astfel binevenite ar fi o legătură constructivă cu adolescentul, dar totodată democratică, măsuri disciplinare pe măsură, fără extremități. Adolescentul necesită apreciere mai ales din partea părinților, laude, recompense. Astfel devine mai conformist și participă la treburile casnice.

Apelarea la un medic într-un timp stabilit și cuvenit, unui psiholog la necesitate. Stimularea atitudinii de implicare față de nepăsare și indiferență, adolescentul trebuie să cunoască prevederile, regulele, dar să aibă parte și de intimitate și independență.

Dezvoltarea culturii, încrederii în sine, oferirea unui model pozitiv în viață, împărtășirea convingerilor adolescentului, înlăturarea limbajului vulgar, aspectului dezordonat, neângrijit, crearea unei armonii, a echilibrului, siguranței, o relație emoțională profundă-cu spațiu liber și pentru sine sunt aventajele cu care adolescentul va persevera mai ușor dependența sau predispunerea spre aceasta.

Informarea asupra dependenței de droguri pentru a elimina orice eventualitate de date eronate sau neconcrete, să–și adopte adolescentul într-o manieră proprie, fără de comparare sau mai ales sancționare.

Dezvoltarea competenței sociale și psihologice, a corectitudinii în comportament, a consecvenței, instruirea privind aptitudinea adolescentului de a lua decizii, dezvoltarea personală.

Stimularea toleranței față de drog, un obiectiv la fel important, dacă adolescentul reușește să reducă doza de substanțe, iar organismul să metabolizeze drogul.

Abstinența de droguri este utilă, dacă adolescentul rezistă unor agravări de astfel de gen (perturbări grave ale echilibrului și ale capacității de reglare neuro-endocrino-umoral-metabolică –moleculară).

Gradul de maturizare, adolescentul trebuie să conștientizeze că drogul nu prezintă o metodă de afirmare în societate, de aceea e nevoie ca părinții să-i specifice valorile adevărate ale vieții și cum poate să aspire spre acestea. De fapt, gradul de maturizare presupunere și o gândire rațională, rezonabilă și atitudine realistă privind viața ,,a ști unde inițiază și unde poate ajunge”.

Tentația față de drog, aceasta persistă, de aceea este binevenit ca adolescentul să dezvolte autocontrolul, perceperea corectă a trebuințelor sale, să delimiteze ceea ce poate face bine și ceea ce aduce pagube, într-un cuvnt seriozitate și responsabilitate completă față de sine și față de viitorul său.

Anexe:

Chestionar 16 P F

Imi sunt clare instructiunile acestui test:

da,

poate,

nu.

Sunt gata sa raspund la fiecare intrebare cit mai sincer posibil:

da,

poate,

nu.

As prefera sa-mi petrec vacanta:

intr-o mare statiune animata

undeva care sa fie intre situatia “a” si “c”

intr-o casuta mica si linistita

Atunci cind ma gasesc intr-un spatiu limitat, stramt (un ascensor plin de lume, de

exemplu) am impresia neplacuta ca sunt prizonier(a):

niciodata

rar

din cind in cind

Ma surprind ca “reinvii” mici neplaceri de ordin secundar si ca trebuie sa fac un

efort real pentru a mi le indeparta din minte:

da (adevarat)

mi se intimpla – citeodata

nu (fals)

Cind am cunostinta ca o persoana se lanseaza intr-un rationament fals am tendinta:

sa tac

intre a si c

sa intervin

Ideile mele par:

de avangarda

nu stiu

de acord cu cele ale contemporanilor mei

Nu sunt prea inclinat(a) sa fac glume sau sa povestec intimplari amuzante:

da

mai mult sau mai putin

nu

Este de preferat sa traiesti linistit pina la o virsta avansata decit sa te epuizezi

facind servicii altora din jurul tau:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Am luat partea activa la organizarea unei asociatii, a unei echipe sau a altui grup de

acelasi gen:

da, adesea

ocazional

niciodata

Nu ma pot impiedica sa fiu sentimental(a):

foarte rar

cite odata

adeseori

As prefera sa citesc o lucrara despre:

marele doctrine religioase

nu stiu

organizarea politica a tarii noastre

Exista foarte putine subiecte care sa ma puna cu usurinta intr-o situatie neplacuta

sau care sa ma deranjeze:

adevarat

nu e sigur

fals

Calitatile si trasaturile de caracter mostenite de la parinti au mai multa importanta,

decit le este acordata de multi oameni:

adevarat

intre a si c

fals

Consider ca sarcinile de munca de rutina trebuie intotdeauna executate, chiar daca,

cu un pic de imaginatie, observam ca acestea nu sunt indispensabile:

adevarat

nu e sigur

fals

Nu este nici interzis nici deplasat sa glumesti privind moartea:

adevarat

poate

fals

Prefer sa mi se explice modul cel mai potrivit de a face ceva decit sa caut eu

insumi:

da

indiferent

nu

Chiar daca sunt in cadrul unui grup mi se intimpla sa fiu coplesit(a) de impresia ca

sunt singur(a) si ca nu am nici o valoare:

da

citeodata

nu

Memoria mea nu sufera variatii importante de la o zi la alta:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Daca sunt prost servit(a) intr-un restaurant consider ca ar trebui reclamat acest fapt

ospatarului sau responsabilului:

da

poate

nu

Pentru a ma destinde prefer:

activitati sportive sau jocuri

nu stiu

jocuri intelectuale sau discutii

Comparativ cu alte persoane am participat:

la numeroase activitati sociale sau in colectiv

la citeva

la foarte putine activitati sociale sau in colectiv

Cind imi fac proiecte imi place destul de mult sa las pe seama intimplarii unele

lucruri:

adevarat

poate

fals

Cind maninc, cind lucrez, in calatorii, etc.:

am impresia ca alerg tot timpul de la un loc la altul

intre “a” si “c”

actionez metodic si sistematic

sunt nervos(-oasa) ca o persoana care are nevoie de ceva dar fara sa stie ce; asta mi

se intimpla:

foarte rar

din cind in cind

adesea

Intr-o uzina este mai interesant sa raspunzi:

de problemele tehnice

nu stiu

de contactele umane si de angajari

Mi-ar placea sa citesc:

o lucrare privind calatoriile in spatiu

nu stiu

un ghid pentru parinti privind educarea copiilor

Dintre urmatoarele 3 cuvinte care nu face parte din aceeasi categorie ca si celelalte:

caine

pasare

vaca

Daca as mai trai inca o viata:

as trai-o altfel

nu stiu

as dori sa fie intru totul la fel

In hotaririle pe care a trebuit sa le iau, privind viata si munca mea, niciodata nu am

fost impiedicat(a) de lipsa de intelegere din partea familiei mele:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Prefer sa evit sa spun lucruri bizare, neasteptate care sa-i puna pe oameni intr-o

situatie neplacuta:

da

mai mult sau mai putin

nu

Daca as avea in miini o arma si daca as sti ca este incarcata as avea o senzatie

neplacuta pina nu as descarca-o:

da

poate

nu

Ma distreaza mult sa fac mici farse lipsite de rautate:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Oamenii isi consacra prea mult din timpul lor liber pentru a face servicii vecinilor

si participind la activitati locale:

da, este adevarat

nu e sigur

nu, este fals

Am citeodata impresia ca nu reusesc in societate atit de bine cit as putea pentru ca

nu sunt sigur(a) de mine:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Imi place mult sa discut cu oamenii si rar scap prilejul sa discut cu o persoana

necunoscuta:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Intr-un ziar titlul cu litere mari care m-ar atrage in mai mare masura ar fi:

autoritati religioase dezbat problema unitatii bisericilor

nu stiu

imbunatatirea proceselor de productie si desfacere

Nu cred in sinceritatea oamenilor care imi arata mai multa amabilitate decit

asteptam de la ei:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Iata ce sfaturi dau oamenilor:

incearca, nu te costa nimic daca incerci

intre “a” si “c”

“Recflectati bine inainte de a reactiona; nu deveniti ridicoli”

Pentru mine este mai important:

sa ma exprim in toata libertatea

intre “a” si “c”

sa fiu in relatii bune cu oamenii

Imi place sa visez cu ochii deschisi:

adevarat

nu e sigur

nu

Prefer sa am o munca in care sa am ocazia de a lua unele decizii delicate decit o

munca de rutina in care trebuie sa lucrezi repede:

adevarat

poate

fals

Am impresia ca prietenii mei au mai putina nevoie de mine fiindca eu nu am

nevoie de ei:

adevarat

poate

fals

Daca cineva ar avea o parere proasta despre mine acesta m-ar tracasa:

foarte rar

din cind in cind

destul de des

Mi s-a intimplat sa am accidente pentru ca eram cufundat(a) in ginduri:

aproape niciodata

multe

de mai multe ori

In ziarul pe care il cumpar imi place sa citesc:

o discutie privind problemele sociale fundamentale ale lumii moderne

nu stiu

o trecere in revista a noutatilor locale

Prefer compania cartilor mai mult decit a oamenilor:

da

mai mult sau mai putin

nu

Oricare ar fi dificultatile si situatiile neplacute prin care a trebuit sa trec perseverez,

ramin credincios(a) primelor mele intentii:

da

mai mult sau mai putin

nu

Mi se intimpla sa fiu atat de nervos(a) incit anumite zgomote ca de ex. o usa care

scirtie sa fie insuportabila si sa ma infioreze:

adesea

citeodata

niciodata

Ma simt adesea foarte obosit(a) dimineata cind ma scol:

da

citeodata

nu

La un salariu egal as prefera sa fiu:

chimist(a) intr-un serviciu de cercetari

nu stiu

responsabil(a) de hotel

Sa calatoresc pentru a vinde niste lucruri sau pentru a stringe fonduri in favoarea

unei cauze in care cred este pentru mine:

o sarcina foarte placuta

intre “a” si “c”

o corvoada

Care din urmatoarele trei numere nu face parte din aceeasi categorie cu celelalte:

7

9

13

“Cainele” fata de “os” este ca “vaca” fata de:

lapte

iarba

sare

Schimbarile de timp (ploaie, soare, etc.) in general nu imi afecteaza starea de spirit

si nici randamentul:

adevarat

nu e sigur

fals

Daca m-as afla intr-un oras pe care nu-l cunosc:

m-as plimba peste tot, urmarind firul propriei mele fantezii

intre “a” si “c”

as evita cartierele orasului care au reputatia de a fi putin sigure

Este mai important:

sa eviti situatiile neplacute in relatiile cu oamenii

intre “a” si “c”

sa-ti realizezi propriile idei

Consider ca trebuie:

sa rizi si sa te distrezi in majoritatea cazurilor

intre “a” si “c”

sa fii intr-adevar serios in tot ceea ce faci

Cind exista o regula in loc sa urmezi ad literam, o respect numai atunci cind imi convine:

adevarat

poate

fals

In relatiile mele cu oamenii sunt citeodata jenat(a) de un sentiment de inferioritate care nu are o fundamentare reala:

adevarat

poate

fals

Ma simt putin stingaci in societate si nu creez o impresie atit de buna cit ar trebui:

da

citeodata

nu

As prefera:

sa lucrez avind in subordine mai multe persoane

nu stiu

sa lucrez in cadrul unui colectiv

Chiar atunci cind alte persoane pot fi invinovatite in locul lor majoritatea oamenilor

isi recunosc de buna voie greselile:

adevarat

poate

fals

Nimeni nu ar dori sa am neplaceri:

adevarat

nu e sigur

fals

Este mai important pentru un barbat sa se preocupe:

de sensul profund al vietii

nu stiu

de a asigura un venit bun familiei sale

Cind ramin multa vreme in casa fara a iesi am impresia ca ma sufoc:

intotdeauna

citeodata

aproape niciodata

Am idei putin obisnuite privind tot felul de lucruri – chiar prea numeroase pentru a

fi aplicate practic

adevarat

citeodata

fals

Imi pastrez in general un moral bun oricare ar fi neplacerile pe care le intilnesc:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Mi se intimpla sa adorm greu pentru ca imi fac griji din cauza unui incident

neplacut:

adesea

din cind in cind

rar

Prefer sa vizionez:

un film indraznet, farsa sau satira, despre societatea viitoare

nu stiu

un film bun despre epoca eroica a pionieratului

Am impresia ca prietenilor mei li se pare dificl sa ajunga sa ma cunoasca bine:

da

mai mult sau mai putin

fals

Rezolv mai usor o problema:

studiind-o singur(a)

intre “a” si “c”

discutind-o cu alte persoane

Atunci cind trebuie luata o decizie rapid:

studiezi situatia cu calm, rationind logic si obiectiv.

intre “a” si “c”

ma enervez, sunt incordat fara a reusi sa-mi clarific ideile

Citeodata imi vin in minte ginduri si amintiri lipsite de interes:

da

poate

nu

Intr-o discutie, niciodata nu mi se intimpla sa fiu atit de contrariat incit sa nu-mi pot

stapini vocea:

adevarat

nu e sigur

fals

Cind calatoresc prefer sa privesc peisajul si sa nu conversez cu oamenii:

adevarat

nu e sigur

fals

Contrar cuvintului “revela”, cuvintul “a pierde” este mai potrivit decit cuvintul “a

ascunde”

da

nu e sigur

nu

“Negru” fata de “gri” este ca “disperarea” fata de:

tristete

descurajare

esec

Gasesc ca este neplacut sa fiu refuzat chiar daca stiu ca am cerut imposibilul:

adevarat

poate

fals

Sunt mai des suparat(a), de modul in care spun oamenii unele lucruri, decit de ceea

ce vor sa spuna:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Ma deranjeaza sa am servitori care sa se ocupe de mine:

da

mai mult sau mai putin

nu

In timpul unei discutii insufletite intre prieteni:

prefer citeodata sa fiu cel (cea) care nu spune nimic dar gindeste lucrurile

intre a si c

intervin mai des decit mi-ar fi rindul

Imi place atunci cind lumea ma inconjoara si se agita in jurul meu:

da

mai mult sau mai putin

nu

In viata profesionala este mai important sa fii “bine vazut” de catre oamenii

influenti, decit sa realizezi o munca de prima importanta:

adevarat

poate

fals

Daca pe strada sau intr-un magazin, oamenii ma privesc, ma simt putin jenat(a):

da

mai mult sau mai putin

nu

Nu reusesc intotdeauna sa-mi formulez ideile; de aceea nu intervin intr-o

conversatie la fel de rapid ca majoritatea oamenilor:

adevarat

poate

fals

Problemele mecanice ma intereseaza intotdeauna, de exemplu masinile sau

avioanele:

da

mai mult sau mai putin

nu

Indeosebi frica de a fi prinsi retine pe majoritatea oamenilor de a comite acte

criminale sau necinstite:

da

poate

nu

Pe lume exista mai multi oameni placuti decit oameni neplacuti:

da

nu e sigur

nu

Oamenii lipsiti de griji, care pretind ca cele mai bune lucruri in viata nu consta

nimic, sunt adesea oameni care niciodata nu au muncit mult:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

In cadrul unei intruniri, atunci cind oamenii se multumesc sa discute fara a aborda

miezul subiectului:

ii grabesc sa ajunga la subiect

nu stiu

procedez astfel incit sa mentin o atmosfera armonioasa

O persoana care din ambitie a jignit un prieten apropiat sau i-a creat neplaceri,

poate totusi fi considerata ca un cetatean care sa merite respectul la fel ca ceilalti:

da

mai mult sau mai putin

nu

Cind unul dupa altul, lucrurile marunte incep sa mearga prost:

aceasta nu ma opreste

intre a si c

ma simt deprimat (a)

Sunt tracasat(a) de sentimente de vinovatie sau de remuscari, privind lucruri intru-

totul secundare:

da, adesea

citeodata

nu

Lucrurile ar merge mai bine daca toata lumea s-ar intruni cu regularitate pentru

celebrarea ceremoniilor religioase:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Atunci cind se proiecteaza o distractie in grup:

ma entuziasmam mult intotdeauna

intre a si c

imi rezerv posibilitatea de a nu participa

Destul de multe persoane imi vorbesc despre problemele lor si imi cer sfatul atunci

cind simt nevoia de a vorbi cuiva:

da

mai mult sau mai putin

nu

Atuni cind prietenii ma lasa deoparte, neantrenandu-ma intr-o actiune:

fac din asta o problema

intre a si c

consider calm situatia, spunindu-mi ca fara indoiala au avut motive

Mi se intimpla in anumite stari de spirit, sa fiu cu usurinta distrat(a) in munca si sa

visez cu ochii deschisi:

da

citeodata

nu

Nu judec imediat oamenii pe care ii intilnesc considerindu-i simpatici sau

antipatici:

adevarat

nu e sigur

fals

Mi-ar placea sa fiu:

directorul unei intreprinderi comerciale

nu stiu

arhitect

Aprilie fata de martie este ca marti fata de:

miercuri

vineri

luni

Care din urmatoarele trei cuvinte nu face parte din aceeasi categorie cu celelalte:

intelept

dragut

bun

Mi se intimpla sa trec de pe o parte a strazii pe alta pentru a evita persoana pe care

nu sunt dispusa sa o vad:

niciodata

rar

citeodata

Numarul de probleme pe care le intilnesc in medie pe parcursul unei zile si care nu

le pot rezolva singur(a):

este foarte limitat: una sau nici una

intre

depaseste o jumatate de duzina

Daca punctul meu de vedere privind o problema difera de cel al superiorilor mei:

imi pastrez in general parerile pentru mine

nu stiu

in general spun ca am o parere diferita

Evit orice subiect neplacut in discutiile cu persoane de alt sex:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Nu pot spune ca reusesc intra-adevar, avind succese in relatiile mele cu oamenii>

adevarat

poate

fals

Imi place sa/mi consacru cea mai buna parte din timp si de energie>

caminului meu si prietenilor, pentru a le face servicii

intre a si c

unor activitati scolare si unor activitati personale

Atunci cand doresc sa-i impresionez favorabil pe oameni prin personalitatea mea:

reusesc practic intotdeauna

reusesc cateodata

nu cred ca reusesc in general foarte bine

Prefer sa am:

un cerc larg de relatii

nu stiu

doar citiva prieteni, dar siguri

Probabil ca este mai interesant sa fiu filozof decit inginer>

adevarat

nu e sigur

fals

Am tendinte sa critic munca altora>

da

ocazional

nu

Imi place sa-mi aranjez treburile astfel, incit cu amabilitate sa-i fac pe colegii mei

sa-mi acorde ajutorul in realizarea obiectivelor mele:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Cred ca sunt sensibil(a), decat majoritatea oamenilor, privind aspectul artistic al

mediului in care traiesc:

da

poate

nu

Prietenii ma considera putin distrat(a) si nu prea realist(a)

da

poate

nu

In discutiile cu cunostintele mele prefer:

sa ma limitez la subiecte banale, impersonale

intre a si c

sa discut despre oameni, despre subiecte personale

Mi se intampla cateodata sa fiu atat de fericit(a) incat ma cuprinde teama ca aceasta

nu va putea dura:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Mi se intampla din cand in cand sa trec prin perioade de depresiune, de descurajare,

de pesimism, fara sa am o justificare reala:

da

mai mult sau mai putin

nu

Dificultatile pe care le intampin in munca provin cel mai adesea de la oamenii:

care isi petrec timpul schimband metoda atunci cand totul merge perfect

nu stiu

care refuza sa utilizeze metodele moderne

Imi place ca oamenii care formeaza un grup si pe care-i cunosc, sa ma considere

de-al lor:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Daca vreau sa ajung undeva intr-un oras pe care nu-l cunosc:

pun intrebari oamenilor

nu stiu

iau cu mine un plan

Mi se intampla citeodata sa-mi antrenez prietenii sa iesim impreuna, atunci cand ei

imi spun ca doresc sa ramana acasa:

da

poate

nu

Atunci cand sunt tracasat(a) si supraaglomerata(a) la serviciu, sufar de indigestie si

constipatie

din cand in cand

aproape niciodata

niciodata

Daca am neplaceri cu o alta persoana:

reusesc sa pastrez acest fapt pentru mine

intre a si c

trebuie sa povestesc altcuiva pentru “a ma descarca”

Probabil ca este mai interesant sa fii agent de asigurare decat fermier:

da

poate

nu

“Statuie” fata de “forma” este ca “cantec” fata de:

frumusete

note

aer

Care din urmatoarele trei cuvinte nu face parte din aceiasi categorie cu celelalte:

a fredona

a vorbi

a fluiera

Viata moderna comporta prea multe frustrari si interdictii neplacute:

adevarat

nu e sigur

fals

Sunt pregatit(a) pentru a infrunta viata si exigentele ei:

intotdeauna

cateodata

aproape niciodata

Cu sinceritate, cred ca am mai multa imaginatie, sunt mai dinamic(a), mai

hotarat(a), decat multe persoane care reusesc tot atat de bine ca mine:

da

poate

nu

Simt aproape intotdeauna o nevoie intensa de senzatii tari:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Probabil este mai interesant:

sa joci teatru

nu stiu

sa te ocupi de constructii de cladiri

Consider ca este de dorit sa existe o organizare pentru a evita pierderile de timp

atunci cand se trece de la o ocupatie la alte:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

In cadrul unui grup, in mod obisnuit sunt:

prezent(a) la tot ceea ce se intampla in jurul meu

intre a si c

cufundat(a) in propriile mele ganduri sau concentrat(a) asupra ceea ce fac

Cand pentru prima data ma alatur unui grup, am impresia ca ma integrez imediat:

da

nu e sigur

nu

Umorul savuros si plin de verva al unor emisiuni de televiziune ma amuza enorm:

da

mai mult sau mai putin

nu

As prefera sa citesc o lucrare despre:

descoperirea unor opere de arta ale antichitatii

nu stiu

masacrele razboaielor antice

In fata dificultatilor zilnice raman in general optimist(a):

da

nu e sigur

nu

Ma intereseaza mai putin problemele reusitei materiale si financiare, decat cautarea

adevarurilor artistice si spirituale:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Prefer sa citesc:

un bun roman istoric

nu stiu

un studiu stiintific, privind punerea in valoare a resurselor mondiale

Cand discut despre arta, religie, su politica mi se intampla rar sa fiu captivat(a) de

subiect sau sa ma pasioneze astfel incat sa uit politetea si normele de conduita:

adevarat

nu e sigur

fals

Atunci cand trebuie sa calatoresc cu trenul sunt putin incordat(a), nelinistit(a) si ma

grabesc chiar daca stiu ca am timp:

da

cateodata

nu

Imi place sa ma ocup de o lucrare pe care alte persoane au incurcat-o complet:

da

mai mult sau mai putin

nu

Lumea ar trebui dirijata in mai mare masura prin logica si ratiune, decat prin

traditie si sentimente:

da

poate

nu

In general, atunci cand fac ceea ce vreau:

nu sunt inteles(easa), decat de un grup restrans de prieteni apropiati

intre a si c

vad ca fac ceea ce este aprobat de majoritatea oamenilor

Cand am neplaceri mari, am tendinta de a ma pierde cu totul si de a fi descurajat(a):

da

mai mult sau mai putin

nu

Ma straduiesc sa nu fiu distrat(a) si sa nu neglijez detaliile:

da

mai mult sau mai putin

nu

Un accident care ma atinge indeaproape sau chiar o disputa violenta ma lasa

cateodata zguduit(a) si fara putere, astfel incat nu-mi mai pot relua activitatea:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Ma simt framantat(a) interior:

rar

cateodata

foarte des

Daca ar trebui sa-mi aleg o activitate preferata pentru timpul liber as prefera sa fac parte:

dintr-un club de fotografi

nu stiu

dintr-o asociatie care organizeaza dezbateri

“A combina” fata de “a amesteca” este ca “echipa” fata de:

multime

armata

joc

“Orologiul” este fata de “timp” ca un “croitor fata de:

centimetru

foarfeci

tesatura

Urmaresc cu greutate ceea ce anumite persoane cauta sa exprime, pentru ca am un

mod personal de a utiliza cuvintele curente:

da

mai mult sau mai putin

nu

Procurorii Republicii cauta inainte de toate:

sa condamne, fara a considera omul

nu stiu

sa-l protejeze pe nevinovat

Am fost cateodata considerat(a) ca o persoana pretentioasa si “barfitoare”:

da

poate

nu

Probabil ca este mai interesant sa duci viata unui direcotr de tipografie decat cea de

initiator sau agent de publicitate:

adevarat

nu e sigur

fals

Am tendinta sa vorbesc incet:

da

cateodata

nu

Atunci cand fac ceva, preocuparea mea esentiala este:

de a face exact ceea ce intentionez

nu stiu

de a evita consecintele care pot fi suparatoare pentru colegii mei

Cred ca majoritatea romanelor si a filmelor ar trebui sa ne transmita un mesaj moral:

adevarat

poate

fals

A discuta cu persoane necunoscute:

este ceva destul de dificil pentru mine

mai mult sau mai putin

nu ma deranjeaza absolu deloc

Ma amuza intotdeauna mult sa-i fac pe educatori, judecatori si pe oamenii

“cultivati” sa-si piarda demnitatea:

da

mai mult sau mai putin

nu

La televizor prefer sa vad:

un recital bun

nu stiu

un documentar bine facut despre noile inventii

Ma irita oamenii care isi iau un aer de superioritate pe plan moral:

da

mai mult sau mai putin

nu

As prefera sa-mi petrec timpul liber:

jucand carti cu un grup de oameni simpatici

nu stiu

admirand operele de arta ale unui muzeu

Ezit cateodata sa-mi urmez propriile idei, din teama ca ele ar fi putin irealizabile:

da

mai mult sau mai putin

nu

Intotdeauna ma comport politicos si cu tact fata de persoane nesabuite sau

marginite si nu cred ca trebuie sa arati cat sunt de limitate:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

As prefera sa traiesc intr-un oras unde exista agitatie si nu intr-un sat linistit la tara:

adevarat

poate

fals

Atunci cand exista o divergenta de pareri intre mine si o alta persoana, imi place:

sa caut semnificatia profunda a divergentei noastre

nu stiu

sa gasesc un compromis satisfacator pentru ambii

Consider ca oamenii ar trebui sa mediteze mai indelung inainte de a condamna

intelepciunea trecutului:

da

nu e sigur

nu

Am tot atatea idei atunci cand citesc o lucrare, ca si atunci cand discut cu alte

persoane tema tratata:

da

mai mult sau mai putin

nu

Unele persoane critica simtul meu de responsabilitate:

da

poate

nu

Ma vad ca fiind:

o persoana dinamica, realista

intre a si c

mai mult visatoare

In unele ocazii, ma las “purtat(a)” de emotiile si sentimentele mele:

foarte rar

din cand in cand

destul de des

Mi se intampla sa ma infurii asa de tare incat imi vine sa trantesc usa si poate sa

sparg si geamurile:

foarte rar

din cand in cand

destul de des

Mi-ar placea mai mult:

sa ma ocup sa organizez joaca copiilor

nu stiu

sa-l ajut in munca pe un ceasornicar

“Justitie” fata de “lege” este ca “idee” fata de:

cuvinte

sentimente

teorii

Care din urmatoarele cuvinte nu face parte din aceeasi categorie:

al doilea

o data

singur

As prefera sa duc:

acelasi fel de viata pe care-l duc in prezent

nu stiu

o viata mai lipsita de griji, in care as avea mai putine dificultati de rezolvat

Am convingerea ca lucrul cel mai important in viata este sa fac ceea ce imi place:

da

poate

nu

Vorbesc:

tare

intre a si c

incet

Imi place sa actionez sub impulsul momentului, chiar daca aceasta imi va crea

dificultati ulterioare:

da

mai mul sau mai putin

nu

Pot fi descrisa(a) destul de corect ca fiind o persoana fara griji, care nu-si face

probleme:

da

mai mult sau mai putin

nu

Dezordinea imi displace profund:

adevarat

mai mult sau mai putin

fals

Verific intotdeauna cu grija starea unui obiect imprumutat, pe care il restitui sau

care mi se restituie:

da

mai mult sau mai putin

nu

In societate sunt jenat(a) de timiditatea mea si sunt constient(a) de acest fapt:

niciodata

cateodata

adesea

Sunt sigur(a) ca am raspuns corect la toate intrebarile din acest chestionar:

da

nu e sigur

nu

Bibliografie:

Andreica-Săndică, B., Drogul, Cluj-Napoca : Casa Cărții de Știință, 2011

Bohuș, A., Drogurile între fantasmă și realitate: ghid informativ pentru adolescenți, Cluj-Napoca: Alma Mater, 2007

Boloș, D., Alcoolul și drogurile : de la experiment la dependență: Repere speciale cu privire la tinerii de vârstă școlară, Cluj-Napoca, Eurodidact, 2005.

Chabrol, H., Les toxicomanies de l’ adolescent, Ed. Presse, Paris, 1992

Cicu, G., Concepte de bază privind tulburările datorate consumului de substanțe, București, Agenția Națională Antidrog, 2007.

Drăgan, J., Dicționar de droguri, București, All Beck, 2005

Edwards, G., Drogurile: o tentație ucigașă, Pitești, Paralela 45, 2006

Enăchescu, C., Tratat de psihopatologie, Editura Tehnică, București, 2001

Gaudet, E., Drogurile și adolescența: răspunsuri la întrebările părinților, București, Ed. Minerva, 2006

Georgescu, D., Despre droguri, Arad, Editura Concordia, 2007

Iamandescu, I. B., Manual de psihologie medicală, Ed. Infomedica, București, 1995

Iovu, M., Droguri legale, Ed. Monitorul Oficial, București, 2003

Labrousse, A., Geopolitica drogurilor, București, Ideea Europeană, 2007

Măruțoiu, C., Droguri, Cluj-Napoca, Ed. Star, 2002

Mihai, S.L., 14 pași în lumea drogurilor, Ed. Universității București, București, 2005

Porot, A. și M., Toxicomaniile, Ed. Științifică , București, 1999

Rășcanu, R., Alcool și droguri-virtuți și capcane pentru tineri, Ed. Universității, București, 2004

Rudgley, R., Enciclopedia drogurilor :substanțele psihoactive din preistorie până în zilele noastre, Pitești, Paralela 45, 2008

Stan, R., Suferința psihică și drogul, Câmpulung Moldovenesc :Biblioteca "Miorița", 2005.

Stan, R., Chiriță, V., Sălăvăstru, T., Suferința psihică și drogul, Câmpulung-Moldovenesc: Biblioteca Miorița, 2005

Stavros, C., Droguri concomitente: alcool, tutun, cafea: factori de risc, București, Editura Medicală, 1988

Șipoș, R., Copiii și drogurile: ghid informativ pentru părinți, Cluj-Napoca: Alma Mater, 2007

Tihan, E. și L., Drăgulănescu, C., Oprea, C., Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluare și managementul de caz, Ed. Focus, București, 2004

Zlate, M., Eul și personalitatea, Ed. Trei, ediția a III-a, București, 2002