Tranzitia Spre Literatura Chineza Moderna

La începutul perioadei de moderintate, China începe să-și dedice atenția către descoperirea rațiunii, lăsând în urmă filozofiile milenare pe care s-a bazat. Confucianismul, care până atunci domina în aproape toate sferele existenței chinezilor, pierde treptat din popularitate, deoarece poporul chinez își dă seama de faptul că răspunsurile nu se mai află în trecut, ci în viitor.

După revoluția din 1911, autorii s-au îndepărtat de poezia și proza în stil clasic și au început să scrie în stilul nou, vernacular (BaiHua). Acest nou mod de a privi lucrurile, cu focusul schimbat de pe literatura în sine pe cercetările științifice și tehnice a contribuit la abolirea vechiului sistem de scriere și la necesitatea examenelor imperiale. Confucianismul, dogma ce a dominat în China de secole, a început de atunci să piardă treptat din influență.

Guvernul chinez a început o reformă între anii 1966-1976 (Revoluția culturală) cu scopul de a elimina orice formă de capitalism din societate și de a impune o nouă ordine, socialismul. Soția lui Mao a fost în fruntea campaniei ce se opunea culturii de tip feudal și burgheziei. În anii ‘80-’90 toate aceste demersuri se terminau cu decăderea tuturor acelor state care aveau la bază doctrina Marxist-Leninistă (care susținea că imperialismul este cea mai înaltă formă de capitalism).

De exemplu, feudalismul este bine evidențiat în romanul “Familia”, scris de către 巴金. Acesta este un roman autobiografic care descrie conflictul între generații – între căile tradiționale urmate de bătrâni și opoziția tinerilor față de acestea. De asemenea, această carte ne oferă o imagine a situației istorice imediat următoare Mișcării Noi Culturale.

Romanul “Familia” este concentrat pe viața celor trei frați din familia Gao: Juexin, Juemin și Juehui. Aceștia se lupă cu ideologia tradiționalistă a familiei pentru că sunt tineri și vor ceva diferit față de ordinea ierarhică familială sau caracterul autoritar al membrilor ei.

În teoria marxistă, modul de producție se reflecta în mai multe concepte, cum ar fi:

Forțele de producție: acestea includ forța de muncă brută și mijloacele de producție (de exemplu unelte, tehnologii, echipament, clădiri, materiale, teren etc.)

Relațiile de producție sociale și tehnice: din această categorie făceau parte proprietatea, puterea, controlul guvernamental (legile), munca în echipă, breslele și relațiile dintre clasele sociale.

Capacitatea de producție și participarea în cadrul relațiilor sociale erau două caracteristici necesare omului, iar exercitarea acestora într-un mediu de producție capitalist era în conflict cu dezvoltarea capacității umane de producție.

Spre exemplu, în “Călătoriile lui Lao Can” (老残游记), scris de Liu E, este descrisă răscoala boxerilor, decăderea sistemului de conducere de pe Râul Galben și sunt expuse numeroasele hibe ale birocrației. Romanul este scris în stil clasic și este o satiră socială. Textul nu este împărțit în capitole, ci este structurat în 回 (hui) ; fiecare 回 cuprinde rezumatul capitolului într-un singur vers.

În epoca post-Mao (din 1976 până în prezent) a apărut genul literar de tipul “literatura celor răniți”, care se ocupa cu expunerea timpurilor grele din punct de vedere fizic și psihologic din timpul Revoluției culturale. Scriitorii nu se opuneau regimului comunist, ci încercau să se alieze cu acesta pentru ca împreună să aducă la suprafață timpurile grele din trecut. Totuși, autorii trebuiau și încă trebuie să adere la regulile impuse de către conducerea Partidului Comunist, într-o societate care este în curs de tranziție spre o economie capitalistă. Altfel riscă să fie cenzurați sau chiar să le fie interzise publicarea lucrărilor. Din punctul de vedere al partidului comunist, nu există conceptul de “artă de dragul artei”. Literatura trebuie să adere la normele morale socialiste.

Mao Dun a adoptat forma realismului crud. Mesajul trimis cititorului este acela că omul sărăcește din ce în ce mai mult, pe măsură ce muncește. Această relație invers

proporțională între venit și muncă este prezentată pe fundalul intrării capitalismului străin

pe piața chinezească. Practic, industria Chinei se baza doar pe câțiva antreprenori de

origine non-chineză. Deosebirea dintre scrierile lui Mao Dun și cele ale lui Lao She constă în faptul că locul întâmplărilor nu mai este reprezentat de mediul de țară, ci de cel de la oraș. Iar dacă în romanul “Familia” sunt criticate valorile confucianiste, cum ar fi pietatea filială. În opera “Ricșa” valorile capitaliste moderne sunt cele care îl degradează pe om.

Ceea ce au în comun aceste două romane este prezența robiei. În romanul lui Ba Jin, aceasta pare a fi de natură internă – familia, Lao She prezintă aceastp robie ca pe un efect al factorilor externi – orașul. De asemenea, alt element comun care leagă aceste medii diferite pare a fi mediul și gândirea extremistă a personajelor – despotice și autoritare în “Familia” și obsedate de libertate și câștig în “Ricșa”.

Romanul “Ricșa” al lui Lao She descrie situația precară a unui ricșar cu intenția de a își expune poziția sa în legatură cu situația de la acea vreme referitoare la sistemul de conducere și la greutățile poporului comun. Acțiunile si deciziile pe care Xiang Zi le ia pe parcusrul vieții sale sunt zadarnice. Cu toate că el încearcă să-și trăiască viața cât mai onorabil cu putință (nu bea, nu risipește bani, își conduce propria afacere cu ricșa și încearcă să fie independent), nu are succesul pe care și l-ar fi dorit. Pe lângă numeroasele neajunsuri pe care le-a întâmpinat, ricșa lui pentru care el muncise foarte mult ajunge să fie confiscată de către armată. Iar spre finalul romanului, asistăm la decăderea personajului – starea lui de spirit se schimbă complet, devine nepăsător, se apucă de băut și de fumat. Pare că pe tot parcusul acestui roman, personajul nu are control asupra vieții sale. Destinul lui este dictat de altceva sau altcineva și indiferent de efort, el nu are nicio putere spre a-l schimba.

În această operă, ricșa este un simbol cu valențe variabile. La începutul povestirii, care îl înfățișa pe XiangZi plin de speranță și optimism cu privire la cariera lui de ricșar – chiar ca și o formă de libertate, firul narativ îl va duce pe acesta în punctul în care ricșa să fie o povară pentru el, obligându-l să își schimbe concepțiile despre viață.

Romanul “Ricșa” descrie problemele prin care trecea întreaga societate chineză din clasa de mijoc. Lao She nu oferă nicio soluție sau rezolvare pentru aceasta, dar oferă informațiile necesare și evidențiază deficiențele sistemului de conducere prin ochii unui om de rând chinez. Iar faptul că romanul nu oferă speranță și se concentrează pe disperarea personajului obligă cititorul să găsească singur soluții posibile pentru a rezolva această problemă.

În timpul Revoluției Culturale, politicile de tipul migrării intelectualilor la țară sau cele ce erau ca o punte între agricultură și industrie au atras numeroase persoane cu aptitudini tehnice către zonele rurale. Astel s-au adus multe contribuții și s-au făcut progrese în domeniul tehnologiei, datorită firmelor de tip enterprise. Pe parcurs, această mișcare va aduce China pe picior de egalitate cu țările vestice din punct de vedere economic, dar și literar.

În acest timp, valorile tradiționale nu vor mai fi în centrul atenției și vor fi subiectul criticii.

Pe baza tuturor acestor informații se poate observa faptul că în China, literatura s-a desprins de originile ei mitice ancorate în doctrine ubicue și a acceptat să își deschidă calea către acceptarea realității, către integrarea in lume, către rațiune. În literatura din această perioadă, autorii chinezi au abordat teme care până atunci nu mai fuseseră discutate și au reușit să pună în scris realitatea, lăsând la o parte miturile, doctrinele confucianiste și regulile universale. Acest fapt a ajutat foarte mult la diversificarea literaturii și a culturii poporului. Este foarte probabil ca tocmai prin aceste lucrări să poată să fie schimbat modul de gândire al poporului, făcându-l ca treptat să se apropie de modernitate și de modul de gândire capitalist. De asemenea, această perioadă a încurajat schimbul cultural între China și restul lumii, dar și în sens invers, între lumea occidentală si China.

Lao She a reușit să apropie estul de vest pentru că el a avut o educație de tip vestică și acest fapt l-a determinat să aibă mintea deschisă și să se exprime liber cu privire la situația socio-economică a Chinei în exterior. Și Mao Dun a avut o infuență similară dictată de legăturile lui cu exteriorul (ca de exemplu job-ul lui ca și editor pentru un ziar în engleză) și de experiența lui în ceea ce privea conflictele politice. Aceste fapte au contribuit la modernizarea Chinei și la întărirea relațiilor sale cu Vestul. Iar prin schimbarea modului de producție reflectată în literatură, cei doi au pus problema dezvoltării Chinei, desprinderea de tradiția ce o închista, împiedicând-o să se dezvolte și acceptarea noului, indiferent de natura lui.

Bibliografie:

1. Chow, Kai-Wing. Beyond the May Fourth Paradigm: In Search of Chinese Modernity. Lexington Books, 2008. ISBN 0739111221, 9780739111222.

2. Feng, Jin. The New Woman in Early Twentieth-century Chinese Fiction. Purdue University Press, 2004. ISBN 155753330X, 9781557533302.

3. Han, Mei. "Family." În: Sollars, Michael David și Arbolina Llamas Jennings (contrib.) The Facts on File Companion to the World Novel: 1900 to the Present (Facts on File library of world literature). Infobase Publishing, 2008. p. 260-261. ISBN 1438108362, 9781438108360.

4. Boyd, Robert L. "The Allocation of Black Workers into the Public Sector." Jsor.org. N.p., n.d. Web. 4 Feb. 2015. <http://www.jstor.org/discover/10.2307/20831680?uid=3739808&uid=2&uid=4&uid=3739256&sid=21101882172913>.

5. "Mo." Glossary of Terms:. MIA: Encyclopedia of Marxism, n.d. Web. 04 Feb. 2015. <https://www.marxists.org/glossary/terms/m/o.htm#mode-production,>.

6. Mayberry, Jewell. "20 Th Century China and the Contemporary Chinese Novel." 20 Th Century China and the Contemporary Chinese Novel (2009): n. pag. Http://www.ncuscr.org/. Web. <http://www.ncuscr.org/files/Mayberry_1.pdf>.

7. Li, Xing. "The Chinese Cultural Revolution Revisited." The Chinese Cultural Revolution Revisited 1 (2001): n. pag. Web. <http://www.chineseupress.com/chinesepress/promotion/China%20Review/5-Li.pdf>.

8. Ba, Jin, and Olga Lang. Family. Garden City, NY: Anchor, 1972. Print.

9. Liu, E. The Travels of Lao Can. Ithaca: Cornell UP, 1952. Print.

10. Lao, She, Evan King, and Cyrus Leroy Baldridge. Rickshaw Boy. New York: Reynal & Hitchcock, 1945. Print.