TRANZIȚIA ȘI IDEOLOGII DUPĂ 1989 1.1. Abordări ideologice legate de gen și egalitate de șanse în România postcomunistă Ideologia reprezintă un sistem… [621345]

1
CAPITOLUL 1
TRANZIȚIA ȘI IDEOLOGII DUPĂ 1989

1.1. Abordări ideologice legate de gen și egalitate de șanse în România
postcomunistă

Ideologia reprezintă un sistem de idei, opinii sau dogme pe care un individ, un grup social,
un regim politic sau un partid le folosește pentru justificarea acțiunilor destinate să satisfacă aspirații
și interese politice sau culturale , dar fără o preocup are deosebită în ceea ce privește raționalitatea
lor. Din aceasta decurge ideologia politică , legată de interesele și scopurile politice ale unui grup
social ( clasă, fra cțiune de clasă, pătură socială ), în timpurile noastre, mai ales de cele ale unui partid .
La rândul său, de aici decurge și doctrina politică , respectiv ansamblul de teze, articulate, pe
baza unui principiu unificator, care interpretează, apreciază și tinde s ă orienteze realitatea politică ,
în lumina unor valori care exprimă opțiuni ideologice, cu caracter de clasă. Diversitatea teoriilor,
doctrinelor și concepțiilor politice se c onstituie în ideologii politice , de regulă acestea caracterizând
grupul social ca forță politică ce deține puterea sau care luptă pentru putere.
Cu cât un in divid este mai adânc implicat în lupta pentru putere , cu atât mai puțin este
probabil să vadă lupta pentru putere așa cum este ea. Tosloi scria în Război și pace : „Omul , când
acționează de unul singur , are întotdeauna în minte un anumit număr de idei, care i -au condu s, cum i
se pare lui , activitatea din trecut și care -i servesc drept justificare în acțiunea prezentă și drept
călăuză în planurile viitoarelor acțiuni ”1.
Același lucru îl fac și grupurile de oameni atunci când lasă pe seama celor ce nu ia u parte la
acțiune grija de a chibzui, de a justifica și de a plănui activitatea colectivă. Actorul de pe scena
politică nu poate evita să joace teatru , ascunzându -și adevărata natură a acțiunilor politice în spatele
unei ideologii politice. Cu cât un indi vid este mai îndepărt at de o anumită luptă de putere, cu atât
este mai probabil să -i înțeleagă esența sa reală.

1Hans J. Morgenthau , Politica între națiuni , Editura Poliron, Iași , 2013, p. 129.

2
În perioada de după cel de -al Doilea Război Mondial până la evenimentele din Europa
Centrală și de Est din anii 1989 -1991 se vorbea, în linii ma ri, de două ideologii, total opuse,
capitalistă și comunistă , ultima fiind considerată, în lagărul socialist , superioară celei dintâi, așa
cum reiese și din lucrările de referință, evident din perioada comunistă : Concepție ideologică și
politică despre lume și societate care susține lichidarea proprietății private asupra mijloacelor de
producție și a exploatării omului de către om, desființarea claselor, instaurarea unei noi societăți,
bazate pe egalitate economică, social și națională a tuturor membrilo r societății, pe afirmarea
multilaterală a personalității umane .
Din definiția enunțată într -o altă lucrare, publicată doi ani mai târziu, reiese foarte clar ș i
misiunea ideologiei comuniste: formațiunea social -economică care, în virtutea legilor de dezvol tare
ale societății și ca urmare a revoluției socialiste , ia locul capitalismului, mișcarea social -politică
revoluționară având drept scop final înfăptuirea acestei orânduiri, ideologia călăuzitoare a acestei
mișcări .
În virtutea scopului declarat, ideolo gia comunistă a lansat teoria revoluției universale ,
justificând și sprijinul mișcărilor revoluționare pe toate continentele. Comunismul este o ideologie
politică al cărei obiectiv este instaurarea unei societăți ideale, caracterizată prin proprietate colectivă
și viață comună.
Atât pentru România, cât și pentru celelalte țări foste comuniste, prima perioadă, de după
evenimentele din anii 1989 -1991, a fost una de dezmeticire, de intrare în contact și de familiarizare
cu ceea ce înseamnă cooperarea internațională pe baze democratice2.
Ca sistem politic , economic și social se caracterizează prin proprietatea de stat asupra
mijloacelor de produc ție și de schimb, eliminarea economiei de piață și a sistemului concurențial,
hipercentralizarea decizională în sfera economicului, socialului și politicului.
În esență, comunismul înseamnă că totul, inclusiv libertatea, este un bun comun sau, cum
spunea și anarhistul rus Mihail Bakunin, care, printre altele, a făcut o critică în ceea ce privește
consecințele probabile ale dictaturii marxiste a proletariatului „libertatea tuturor este esențială
pentru libertatea mea”.

2Silviu Neguț, Geopolitica. Universul Puterii, Editura Meteor Press, București, 2008, p. 382.

3
Comunismul ideal își propunea să aducă nu numai sfârșitul avuției și proprietății private
asupra mijloacelor de producție, ci totodată și un nou mod de viață, bazat pe cooperare și pe
solidaritatea comunității, de unde aprecierea unor comuniști premarxiști, nu și marxiști, întrucât
marxis mul blama religia, că asemănarea cu idealul creștin este izbitoare.
În perioada postcomunistă egalitatea femeilor și a bărbaților a fost susținută, cel puțin la
nivelul ideologiei oficiale, fiind astfel una din ideile importante folosite în procesul de modernizare
a societății românești. Egalitatea de șanse are la bază asigurarea participării depli ne a fiecărei
persoane la viața economică și social ă, fără a ț ine cont de etnie, sex, religie, vârstă, de dizabilități
sau de orientare sexuală.
După 1989, Ro mânia s -a aflat într -un moment istoric, în care s -au pus bazele pentru
dezvoltarea durabilă a țării pe termen mediu și lung, aderarea la Uniunea Europeană, alături de
integrarea în NATO, constituind un catalizator al solidarității și convergenței forțelor politice în
promovarea interesului național , susținut și de sprijinul constant și puternic al opiniei publice pentru
ambele obiective.
România aparț ine, de altfel, spațiului de civ ilizație și de cultură european, cu care
împărtășește aceleași valori commu ne: democrația, statul de drept, drepturile omului și economia de
piață, aceste valori constituind, de fapt, fundamentul politicii de integrare economică.
Una din problemele care determină și facilitează schimbări profunde în structura socială a
statului, a dreptului, a condiției oamenilor consideră liderii social -democrației actuale a fi revoluția
tehnico -științifică. Într -un deplin acord cu tezele tehnocra tice, filosofia social -democratică consideră
că revoluția în știință, în tehnică, în tehnologie și informatică a condus la dispariția clasei
muncitoare și a creat o structură socială foarte complexă3.
Actorul de pe scena politică nu poate evita să joace teatru , ascunzându -și adevărata natură a
acțiunilor politice în spatele unei ideologii politice. Cu cât un individ este mai îndepărtat de o
anumită luptă de putere, cu atât este mai probab il să-i înțeleagă esența sa reală. În timp ce toate
tipurile de poli tică sunt în luptă pentru putere, ideologiile fac acceptabilă implicarea în această
rivalitate, din punct de vedere psihologic și moral, pentru actori și adepții lor.

3Marin Voiculescu, Tratat de Politologie, Editura Universitară, București, 2002, p. 329.

4
Așa cum precizează Ekiert Grzegorz în lucrarea Capitalism și democrație în Europa
Centrală și de Est „Tranzițiile politice și cele economice de după 1989 au adus studiile europene în
centrul cercetărilor din științele sociale. Timp de decenii, acest câmp a fost marginalizat, poate din
cauză că se con centra asupra tendințelor instituționale și asupra evoluțiilor specific e politicii și
societăților comuniste, însă astăzi el și -a dezvoltat propriile abordări analitice, contextuale și alte
interese specifice ”4.
Studiile comuniste au menținut întotdeauna u n dialog cu alte ramuri ale politicii comparate,
însă acest domeniu a luat amploare doar în anii recenți, extinzându -și rapid aria de teme teoretice și
practice. În același timp, tranzițiile democratice și reformele de piață din regiune au lansat noi
oport unități pentru investigații comparative transregionale și pentru proiecte de cercetare ce include
țări postcomuniste și alte țări care suferă transformări politice și economice.
Tactica dezbină și cucerește, folosită de clientele politică postcomunistă imediat după
1989, a reușit cel mai bine în cazul intelectualilor, care sunt mai puțin abili decât politicieni de
profesie, să depășească ușor conflictele de idei și să ajungă la compromisul atât de necesar pentru
satisfacerea interesului comun5. Diversit atea foarte largă a regimurilor politice și a eforturilor de
reformă economică demonstrate de statele postcomuniste prezintă un puzzle captivant pentru
științele sociale. În general, toate fostele țări comuniste reprezintă economii cu venit mediu , ale
căror modele de regim politic sunt sub -determinate de nivelurile socioeconomic de bogăție și
dezvoltare.
Cercet ătorii regimurilor postcomuniste au indicat un număr foarte variat de explicații ale
diversității regimurilor politice, și anume:
✓ religia ;
✓ poziționarea geografică ;
✓ regimurile precomuniste și formarea statelor ;
✓ reformele poststaniliste în regimurile comuniste;
✓ modurile de tranziție la postcomunism.
„Majoritatea acestor variabile tind să fie candidați plauzibili în explicarea diversității
regim urilor postcomuniste întrucât manifestă anumite tipare remarcabile de covarianță cu variabilele

4Grzegorz Ekiert, Stephen E. Hanson, Capitalism și democrație în Europa Centrală și de Est, Editura Polirom,
București , 2010, p. 31.
5Ion Rusu, Drept Constituțional și Instituții politice , Editura Lumina Lex, București , 2001, p. 249.

5
dependente – proprietățile regimurilor politice sau efortul depus pentru promovarea reformelor
economice”6.

1.2. Formarea parlamentului instituții, structură, legistație 1990

După Revoluția din decembrie 1989 și adoptarea Constituției din 1991, s -a recunoscut și în
România complexitatea obiectivului dreptului constituț ional și mai ales rolul său. Astfel, T. Drăgan
afirmă că Dreptul Constituțional desemnează ansamblul normelor juridice care reglementează forma
de stat, forma de guvernământ, organizarea și funcționarea Parlamentului, raporturile acestuia cu
celelalte organe ale statului, inclusiv dispozițiile cu orice alt obiect .
Subiectele raporturilor de drep t constituț ional sunt:
➢ Poporul. Conform art.2 alin. 1 din legea fundamentală – Suveranitatea națională
aparține poporului româ n, care o exercită prin organe le sale reprezentative și prin
referendum. Numai singur poporul româ n are dreptul să decidă asupra p roblemelor
ce țin de independența sa.
➢ Statul . Poate să apară ca subiect al raporturilor de drept constituț ional , fie direct sau
fiind reprezentat de organele sale. Astfel, ca entitate abstractă, statul apare direct ca
subiect în raporturile juridice privitoare la cetățenie și în raporturile privind federația
de state.
➢ Organele statului (autoritățile). Sunt subiecte ale raporturilor de drept constituțional
dacă îndeplinesc condițiile cerute subiectelor de drept constituțional. Autoritățile
administrat ive sunt subiecte ale raporturilor de drept constituțional dacă participă la
un raport juridic în care celălalt subiect este poporul, statul sau organe le legiuitoare,
iar ra portul se referă la instaurarea , menținerea ori exercitarea puterii.
➢ Parti dele sau formațiunile politice. Sunt subiecte ale raporturilor de drept
constituț ional deoarece se constituie în adevărate forme organizatorice, prin care
cetățenii participă la guvernare. De asemenea, în vederea asigurării cadrului juridic
cât mai adecvat desfășur ării scrutinului electoral se constituie birourile electorale din

6Grzegorz Ekiert, op. cit ., p. 72.

6
care fac parte și membrii partidelor sau formațiunilor politice. Avem în vedere și
posibilitatea partidelor sau a formațiunilor politice de a propune candidaț i în alegerile
pentru Parlament , Președintele României sau autoritățile publice locale.
➢ Cetățenii. Apar ca subiecte ale raporturilor de drept constituțional fie distinct ca
persoane fizice, ca persoane investite c u anumite prerogative în organe le legiuitoare
cum sunt: deputați, senatori sau organizați în circumscripții electorale .

1.2.1. Rolul și structura Parlamentului

Parlamentul este instituția juridică și politică formată din una sau două adunări ori Camere ,
fiecare compusă dintr -un număr diferit de membrii cum sunt: deputați sau senatori, care se numără
de anumite imunități, având drept control asupra autorităților executive și fiind unica autoritate
legislative din stat.
În cadrul Titlului III din Constituția României, capitolul I este consacrat reglementării
Parlamentului, art . 61 – art. 79, secțiunea 1 intitulată „ Organizare și funcționar’’ , secțiunea a 2 -a
referitoare la „ Statutu l deputaților și al senatorilor’’ și secțiu nea a 3 -a dedicată „legiferării’’ , care
compun capitolul I7. Conform art.58 alin.1 din Constituție Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al poporului româ n și unica autoritate legiuitoare a țării.
În complexul sistem de autorități statale, Parlamentul se înfățișează într -o contrapondere
față de Guvern, constituind totodată și autoritatea de dir ectivare și de control asupra activității
executive. Parlamentele contemporane sunt formate fie dintr -o singură Cameră, fie din două
Camere. Cele formate dintr -o singură Cameră sunt Parlamente cu structură camerală, cele formate
din două Camere sunt Parlamente cu structură bicamerală.
În general, structur a Parlamentului este determinată de sistemul de stat, astfel într -un stat
feudal este obligatorie existența în cadrul Parlamentului și a unei Camere care să apere și să
regleme nteze interesele statelor membre , pe când cealaltă Cameră este formată din reprezentanții
statului feudal.

7Vasile Sorin Curpăr , Tratat de drept Constituțional Român , Editura Publishers, Bacău, 2011, p. 25 .

7
Există însă și state unitare cu Parlamente bicameral e, de exemplu : Italia, Spania, Marea
Britanie, România. În unele țări există cea de -a doua Cameră , așa numita Cameră înaltă , este
formată din membri cu titlu ereditar sau numiți de monarh, Senatul francez , care este ales prin vot
indirect. Ca organ reprezentativ suprem, trebuie așadar ca Parlamentul să asigure o reală și o fidelă
reprezentare a intereselor populație i. Apoi se urmărește desigur și calitatea activității principale și a
funcției legislative.
A doua Cameră se consideră că aduce o pondere în procesul legislativ, o chizbuință,
temperează zelul primei Camere în adoptarea cât mai multor legi. Apare, așadar, necesitatea
analizelor mai profunde în elaborarea legilor, medierea diverselor texte în divergență având ca
urmare o activitate legislativă mai bună. Alte con cepții văd în bicameralism, t ocmai eli minarea
dominării Parlamentului , a doua Cameră asigurând bal anța între Guvern și prima Cameră.
Astfel, se susține că bicameralismul ar încetini procesul legislativ când se adoptă texte în
divergență . Se critică și costurile destul de mari cu a doua Cameră mai ales în sistemele
constituționale unde atribuțiile Camer elor sunt identice. În România, potrivi t art.58 alin.2 din
Constituție „Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaț ilor și din Senat ”8. Camera Deputaților ș i
Senatul se aleg pentru un mandat de 4 ani prin vot u niversal, egal, direct, secret și liber exprimat.
Așa cum rezultă din art.62 , alin. l din Constituț ie.
Camera Deputaților și Senat lucrează în ședințe separate și în ședințe comune. În ședințele
comune, lucrurile de desfășoară potrivit regulamentului de funcționare al Camerelor.
Astfel, Camerele se întrunesc în ședință comună pentru:
o primirea mesajului Președintelui României ;
o aprobarea bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat ;
o declararea mobilizării generale și parțiale ; declararea st ării de război ;
o suspendarea sau încetarea ostilităților militare ;
o examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Țării și ale Curții de
Conturi ;
o numirea, la propunerea Președintelui României, a directorului Serviciului Român de
Informații și exerci tarea controlului asupra activității acestui serviciu;
o îndeplinirea altor atribuții care, potrivit Constituției, se exercită în ședință comună.

8Ion Rusu, Drept Constituțional și Instituții politice , Editura Lumina Lex, București , 2001, p. 415.

8
Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune
începe în luna februari e și nu poate depăși sfârșitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna
septembrie și nu poate depăși sfârșitul lunii decembrie. Camera Deput aților și Senatul se întrunesc ș i
în sesiuni extraordinare, la cererea Președintelui României, a Biroului perman ent al fiecărei Camere
ori a cel puțin o treime din numărul deputaților sau al senatorilor. Convocarea Camerelor se face de
președinții acestora.
Proiectul ordinei de zi a ședințelor se adoptă de către Biroul permanent. Proiectul ordinii de
zi cuprinde9:
▪ proiecte de legi;
▪ propuneri legislative;
▪ interpelări, petiții;
▪ alte probleme propuse de Guvern, Biroul permanent sau parlamentari.
La cererea Președintelui României, Biroul permanent înscrie cu prioritate prezentarea și
dezbaterea cererilor acestuia. Proiectele de legi și propunerile legislative avizate de către comisii se
înscriu în proiectul ordinei de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în
fond. Proiectul ordinei de zi și proiectul programului de lucru sunt supuse spre aprobare Camerei în
ultima zi de lucru, aceasta urmând perioada pentru care au fost întocmite. Se aprobă cu votul
majorității parlamentarilor prezenți.
Modificarea ordinei de zi poate avea loc numai în prima zi a săptămânii, la cererea
Guvernului, a Bir oului permanent sau a unui grup parlamentar. Modificarea ordinei de zi și a
programului se aprobă cu votul majorității parlamentarilor prezenți. Ședințele Camerelor sunt
publice în afara cazurilor în care, la cererea Președintelui sau a unui grup parlament ar, se hotărăște
cu majoritatea simplă că anumite ședințe să fie secrete.
La ședințele publice pot asista diplomați, reprezentanții mass -media, pe baza acreditării ori a
invitației semnate de secretarul general al Camerei. Cetățenii pot participa în baza unor premise de
acces în limita locurilor disponibile în lojele destinate publicului. Așa cun precizează Vasile Sorin
Curpăr Tratat de drept Constituțional Român „Ședințele pot fi în plenul Camerei Deputaților sau a
Senatului ori pot fi ședințe comune ale ambelor Camere. Orice proiect de lege, propunere legislativă

9Ibidem , p. 417.

9
sau orice alte probleme aflate pe ordinea de zi se dezbat în ședințele fiecăreia dintre Camere”10.
Memb rii Guvernulu i au acces la lucrările Camerei , iar dacă li se solicit ă participarea, prezența este
obligatorie. Dacă nu pot participa, își pot trimite reprezentanți.
Deputații și Senatorii sunt obligați să fie prezenți la lucrări și se înscriu pe listele d e
prezență, ținute de secretarii Camerelor. Ședința Camerei este deschisă de președintele acesteia sau
de către vicepreședintele care îl înlocuiește. Persoana care conduce lucrările Camerei este obligată
să verifice dacă este întrunit cvorumul legal și să anunțe ordinea de zi.
Dacă nu este întrunit cvorumul legal , ședința Camerei se suspen dă, precizîndu -se ziua și ora
când vor reîncepe lucrările. Secretarii vor informa ulterior Camera despre cauzele care au dus la
luarea măsurii. Președintele Camerei sau vicepreședintele care conduce dezbaterile, asigură
menținerea ordinei și respectarea regulamentului Camerei. Secretarii întocmesc liste cu
parlamentarii care se înscriu la cuvânt. Miniștrilor prezenți în Cameră li se poate da cuvântul în
orice fază a dezbaterilor și ori de câte ori solicit ă acest lucru.
Pentru a participa la discuții, parlamentarii trebuie să primească în cuvințarea de la
președintele de ședință. Dacă vorbitorul se îndepărtează de la subiectul chestiunii puse în discuție,
președintele de ședință îi poate atrage mai întâi atenția, după care îi retrage cuvântul dacă acesta nu
se conformează.

1.2.2. Sistemul de vot în Parlament

Camerele parlamentare hotărăsc prin vot deschis sau prin vot secret, asupra problemelor care
au constituit ordinea de zi a ședințelor. Prin regulamentele de funcționare se prevăd și situații când
votul este considerat secret. Astfel, art. 34 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerelor,
prevede sistemul votului secret cu bile pentru acordarea votului de încredere Guvernului sau
adoptarea moțiunii de cenzură.
Votul deschis înseamnă: ridicarea mâinii, apel nominal sau ridicarea în pi cioare. Sistemul de
vot prin ap el nominal se desfășoară astfel : președintele aduce la cunoștință obiectul votării și sensul

10Vasile Sorin Curpăr , Tratat de drept Constituțional Român , Editura Publishers, Bacău, 2011, p. 31.

10
cuvintelor pentru și contra . Apoi unul din secretari citește numele parlamentarilor, fiecare dintre
aceștia răspunde pentru ori contra. Așa s -a votat în Adunarea Constituantă Constituția în anul 1991.
Votul secret se exprimă prin : buletine, bile sau în mod electronic.
Regulamentele de funcționare ale celor două Camere reglementează obligativitatea votului
cu buletine pentru alegerea persoanelor în funcții, iar în cazul votării actelor normative prin sistemul
electronic. „Votul pentru înseamnă că parlamentarul să nu bareze numele persoanei înscrise pe
buletin, iar votul contra reprezintă ștergerea numelui. Votul cu bile presupune două urne: una albă și
una neagră, așezate în fața președintelui de ședință ”11.
1.2.3. Organizarea internă a Parlamentului

Organizarea internă a Parlamentului presupune existența unor organisme colegiale, care
decid și care lucrează pentru ca activitatea parlamentară să se desfășoare în condiții cât mai optime.
Parlamentul își stabilește organizarea internă conform dispozițiilor constituționale. Organele interne
de lucru se organizează și își desfășoară activitatea conform Re gulamentului fiecărei Camere . În
exercitarea funcției de organizare internă, legea fundamentală prevede că cele două Camere
validează alegerea deputaților ș i senatoril or.
În cadrul oricărei structuri parlamentare democratice, există o majoritate dar și o minoritate
parlamentară, denumită și opoziție. Se știe că partidele politice angrenate în lupta electorală, au ca
scop câștigarea de cât mai multe locuri în Parlament, pentru ca astfel să -și impună ideologia și de
aici rezultă și programul de guv ernare. Grupurile parlamentare reprezintă o structură organizatorică
a Camerelor pe bază de afinit ate politică. Așadar, ele const ituie organisme interne ale Camerelor,
urmare a organizării deputaților și a senatorilor care, având aceeași concepție politică sau aceleași
orientări înrudite, se reunesc voluntar pentru eficiența acțiunii politice.
Raportul care se stabilește între parlamentar și electorat depinde de caracterul mandatului:
reprezentativ sau imperativ , de aici decurgând și consecințele nerespectă rii mandatului. Conform
prevederilor art. 61 alin.3 din Constituție, în Parlamentul României, deputații și senatorii se pot
organiza în grupuri parlamentare , potrivit regulamentului fiecărei Camere. Aceasta înseamnă că
grupurile parlamentare se organ izează atât pentru Camera Depuraților, cât și pentru Senat.

11Ibidem , p. 420.

11
Conform regulamentelor celor două Camere, deputații sau senatorii se constituie în grupuri
parlamentare alcătuite din cel puțin 10 deputați și 7 senatori, care au figurat în alegeri pe listele
partidelor sau formațiunilor politice respective. Grupurile parlamenta re își aleg un președinte, unul
sau doi vicepreședinți și un secretar înainte de ședința de constituire a Camerei nou -alese.
Președintele grupului are următoarele atribuții12:
• propune Camerei reprezentanții grupului în comisia de validare;
• prezintă Camerei componența nominală a grupului parlamentar;
• prezintă grupul în negocierile pentru compunerea Biroului permanent, pentru
compunerea birourilor comisiilor permanente, precum și pentru compunerea
comisiilor Camerei;
• propune candidații grupului pentru funcțiil e din Biroul permanent;
• participă la ședințele Biroului permanent ori de câte ori este invitat;
• poate cere revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor
comisiilor permanente propuși de grupul pe care îl reprezintă;
• informează membrii g rupului asupra activităților Camerei și ale comisiilor Camerei;
• președintele grupului prezintă Camerei denumirea acestuia, precum și componența
lui numerică nominală;
• succesiunea prezentărilor se stabilește de președintele de vârstă în ordinea mărimii
grupurilor parlamentare.
1.2.4. Opoziția parlamentară în România și Birourile parlamentare

Activitatea parlamentară se desfă șoară după anumite reguli care se constituie într -un tot sub
denumirea de procedură parlamentară. În cadrul procesului riguros de adopt are a legii, o primă etapă
este inițiativa legislativă , din aceasta derivând și dreptul de a prezenta amendamente. Constând în
modificarea de formă sau de fond adusă unui text supus deliberării, amendamentul reprezintă
totodată o contribuție esențială a pa rlamentarilor în procesul de elaborare a legii.
Desigur că și amendamentele se supun votului, în final ele fiind expresia voinței majorității.
Și în cazul amendamentelor, opoziția parlamentară poate adopta, în principiu, două strategii:

12 Ion Rusu Drept Constituțional și Instituții politice , Editura Lumina Lex, București 2001, p. 423

12
➢ de întârziere a de liberării prin amendamente dilatorii, care să sufoce în dezbateri
sterile proiectul, când autorii lor sunt conștienți că nu pot fi adoptate ;
➢ de colaborare, cu acordul m ajorității, la opera legislativă a Camerei printr -o opoziție
constructivă , constând în p ropuneri de compromise sau care aduc îmbunătățiri
proiectului ori propunerii legislative supuse dezbaterii.
Potrivit art. 61 alin.2 din legea fundamental ă, fiecare Cameră își al ege un Birou permanent.
Structura birourilor parlamentare este stabilită deci prin Constituție, la fel și regulamentele
Camerelor. Ca organ co legial, Biroul permanent conduce desfășurarea lucrărilor parlamentare și
organizează serviciile Camerei. Biroul permanent se compune din : președinte, vicepreședinți,
secretari și chestori. Președintele, care este și președintele Camerei, este ales pe durata întregului
mandat parlamentar, ceilalți sunt aleși pe durata unei sesiuni. Membrii Birourilor permanente pot fi
revocați înainte de expirarea mandatului.
„Numărul de partid e diferă de la o țară la alta, de la o etapă istorică la alta a dezvoltării
aceleiași țări, de la o epocă istorică la alta. Asfel, în două țări cu mecanisme socio -economice
asemănătoare poate funcționa un număr diferit de partide cu anumite orientări polit ice, strategii,
structuri organizatorice sau putere de influență variate”13.
Biroul permanent trebuie să prezinte configurația politică a Camerei. Alegerea membrilor
Biroului permanent pe face pe funcții, la propunerea grupurilor parlamentare, prin vot secr et, cu
buletine de vot, bineînțeles stabilindu -se numărul de voturi ce revin fiecărui grup parlamentar
conform proporției membrilor acestuia.
Biroul permanent al Camerei are următoarele atribuții:
o propune Camerei data începerii și data încheierii sesiunil or parlamentare;
o solicită președintelui Camerei convocarea unei sesiuni extraordinare;
o supune aprobării Camerei regulamentul acesteia, precum și propunerile de
modificare;
o prezintă Camerei spre aprobare proiectul de buget al acesteia și contul de închider e a
exercițiului bugetar;
o pregătește și asigură desfășurarea , în bune condiții, a lucrărilor Camerei;

13Marin Voiculescu , Tratat de politologie , Editura Universitară, București, 2002, p. 150 .

13
o primește și distribuie proiectele de legi, propunerile legislative și rapoartele
comisiilor parlamentare, în ordinea depunerii acestora la registratura C amerei, dacă
plenul Camerei nu stabilește altfel;
o întocmește proiectul ordinei de zi a ședințelor Camerei și programul de lucru al
acesteia;
o organizează relațiile Camerei cu parlamentele altor state și cu organizațiile
parlamentare pe baza consultării, în funcție de natura acțiunilor avute în vedere, a
Comitetului director al Grupului Român al Uniunii Inter -parlamentare, grupurilor
parlamentare, a Comisiei de politică externă și a altor comisii permanente, informând
Camera asupra măsurilor stabilite, inclu siv cu privire la componența nominală a
delegațiilor;
o supune spre aprobare Camerei componența delegațiilor permanente la organizațiile
parlamentare mondiale sau regionale, pe baza consultării grupurilor parlamentare cu
respectarea configurației politice a Camerei;
o aprobă statul de funcții și regulamentul serviciilor Camerei, supune aprobării
Camerei structura serviciilor acesteia;
o conduce și controlează serviciile Camerei;
o aprobă regulamentul privind paza și accesul persoanelor în sediul Camerei;
o îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de regulament, alte dispoziții legale sau
însărcinări date de către Cameră.
Libertatea de a alege este un principiu universal. Alegerile constituie principiul de bază al
democrațiilor reprezentative, ele asigură guvernanților legitimitatea politică14. Dezbaterile din
Biroul permanent se consemnează în procese – verbale sau stenograme . Președintele Camerei
reprezintă Camera, de aceea el nu va reprezenta în exercitarea acestei funcții un partid.
Principalele atribuț ii ale președintelui Camerei sunt:
• conduce dezbaterile în plen;
• conduce lucrările Biroului permanent;
• convoacă în ședință ordinară și extraordinară Camera;

14Ion Bucur , Anul 1990 partide, ideologii și mobilizare politică , Edi tura IRRD, București 2014, p. 68.

14
• asigură menținerea ordinei în timpul dezbaterilor parlamentare, respectarea
regulamentului;
• asigură verificarea cvorumului pentru ca ședința să se desfășoare în mod egal,
anunțând rezultatul votării și hotărârile adoptate;
• reprezintă Camera în relațiile sale cu alte autorități sau organizații interne, dar și
pe plan extern;
• execută oricare alte atribuții prevăzute în regulamentul Camerei sau orice alte
sarcini trasate de Cameră.
Vicepreședinții îndeplinesc, prin rotație, atribuțiile președintelui, la cererea sa sau în caz de
indisponibilitate a acestuia, precum și alte sarcini încredințate de Biroul perma nent. Secretarii
întocmesc lista înscrierilor la cuvânt, prezintă propunerile, amendamentele și orice alte solicitări
adresate Camerei, efectuează apelul nominal, consemnează rezultatul votului, țin evidența
hotărârilor adoptate, asistă președintele în rez olvarea atribuțiilor ce -i revin și îndeplinesc orice alte
sarcini primite de la acesta ori de la Biroul permanent. Chestionarii ve rifică modul de gestionare a
patrimoniului, funcționarea și calitatea serviciilor Camerei și fac propuneri corespunzătoare Bir oului
permanent.
Exercită controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă Biroului permanent
proiectul de buget al Camerei și contul de închidere a exercițiului bugetar anual, mențin ordinea în
localul Camerei și îndeplinesc alte atribuții, în conformitate cu atribuțiile președintelui acest eia sau
ale Biroului permanent. În exercitarea atribuțiil or de control financiar contabil, chestorii sunt
sprijiniți de un corp de control compus din doi contabili și sunt subordonați numai plenului Camerei.
La sfârșitul fiecărei sesiuni, chestorii prezintă Camerei un raport cu privire la rezultatele
controalelo r făcute.
1.2.5. Comisiile Parlamentare

Sunt și ele organe interne de lucru ale Camerelor parlamentare. Legea fundamental ă prevede
în art. 61 alin. 4 că fiecare Cameră își constituie comisii permanente și poate instituii comisii de
anchetă sau alte comisii special e15. De asemenea Camerele își pot constitui comisii comune.

15Ibidem , p. 431.

15
Comisiile pregătesc activitatea de legiferare și realizează funcția de control parlamentar. Comisiile
permanente s unt cele mai importante, fiind constituite pe domenii de activitate, vizează așa dar
activități specializate, ca : industrie, servicii, buget și finanțe, sănătat e, agricultură, învățământ etc.
Un parlamentar face parte obligatoriu dintr -o singură comisie permanent cu excepția membrilor
Biroului permanent.
Alcătuirea comisii lor se face cu respectarea configurației politice a Camerei. „Comisiile
permanente sunt specializate pe domenii de activitate ; analizează proiectele legislative csre sunt
întocmite de executiv, propunerile de mod ificare a legislației î n domeniul s pecific d e activitate
corespunză tor comisiei constituite ”16.
Pentru fiecare comisie, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar se stabilește
de Cameră, la propunerea Biroului permanent. Membrii comisiilor sunt desemnați prin acordul
liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configurației politice a Camerei. În cazul în care
există dezacord asupra desemnării membrilor în comisii, Camera va aproba componența comisiilor
cu votul deschis al majorității parlamentarilor prezenți.
Componența biroului comisiei se stabilește prin negocieri între liderii grupurilor
parlamentar e, respectându -se, pe cât posibil, configurația politică a Camerei. Propunerile nominale
pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de către liderii grupurilor parlamentar e, în cadrul
numărului de locuri stabilit. Lista candidaților pentru biroul comisiei se supune în întregime votului
membrilor acesteia și se aprobă cu majoritatea voturilor celor prezenți.
Revocarea unui membru din biroul comisiei se hotărăște cu votul m ajorități, la cererea
grupului parlamentar care l -a propus sau a unei treimi din numărul membrilor comisiei.
Biroul fiecărei comisii are atribuțiuni:
o propune ordinea de zi a ședințelor, supunând -o votului membrilor comisiei ;
o propune proiectul regulamentului de funcționare a comisiei ;
o stabilește sarcinile ce revin parlamentarilor din comisie ;
o adoptă hotărâri în chestiuni care interesează bunul mers al activității comisiei ;
o constituie, dacă este necesar, subcomisii, desemnându -le misiunea, compon ența și
conducerea.

16Vasile Sorin Curpăr , Tratat de drept Constituțional Român , Editura Publishers, Bacău, 2011, p. 27.

16
Președintele comisiei are ca atribuțiuni:
o conduce ședințele comisiei;
o poate propune ca la lucrările comisiei, în scopul realizării lor în bune condiții, să
ia parte și alte persoane;
o asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Guv ernul, cu Biroul permanent al
Camerei și cu celelalte comisii;
o îndeplinește alte atribuții cerute de desfășurarea în bune condiții a lucrărilor
comisiei.
Vicepreședinții comisiilor îndeplinesc pe rând, în lipsa președintelui, atribuțiile acestuia.
Secretar ii comisiilor au următoarele atribuții:
o țin evidența prezenței membrilor comisiei la ședințele acesteia;
o asigură redactarea tuturor actelor comisiei;
o numără voturile exprimate în ședințele comisiei;
o urmăresc întocmirea proceselor – verbale ale ședințelor c omisiei;
o îndeplinesc orice alte atribuții necesare bunului mers al comisiei, ca urmare a
dispozițiilor Biroului sau ale președintelui acesteia.
Denumirea comisiilor permanente ale Senatului sunt următoarele17:
– comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări;
– comisia economică;
– comisia pentru privatizare;
– comisia pentru buget, finanțe și bănci;
– comisia pentru agricultură, industrie alimentară și silvicultură;
– comisia pentru politică externă;
– comisia pentru învățământ și știință;
– comisia p entru apărare, ordine publică și siguranță națională;
– comisia pentru drepturile omului și minorități;
– comisia pentru cultură, culte, artă și alte mijloace de informare în masă;
– comisia pentru administrație publică și organizarea teritoriului;

17Ion Rusu, Drept Constituțional și Instituții politice , Editura L umina Lex, București 2001, p. 435.

17
– comisia pentr u sănătate, tineret și sport;
– comisia pentru cercetarea abuzurilor și petiții.
Convocarea ședințelor comisiei se face de către președintele acesteia sau, în lipsa lui, de
vicepreședinte care îl înlocuiește, conform programului de lucru al Comisiei. Partici parea la
ședințele comisiilor este obligatorie. Ședințele comisiilo r nu sunt publice. Sinteza lucrărilor fiecărei
comisii se publică săptămânal în Monitorul Oficial al României, Partea a II -a. Sinteza cuprinde
problemele dezbătute, rezultatul votului asupr a articolelor și a proiectelor de legi, numele și
prenumele celor absenți. Comisiile permanente se aleg pe întreaga durată a legislaturii.

18
CAPITOLUL2
REPREZENTARE ȘI PARTICIPARE DE GEN ÎN
ALEGERILE LEGISLATIVE DUPĂ 1990

,,Partidele politice au apărut în România imediat după Revoluția din decembrie 1989 ,
conform Art.1 din Decretul nr.8/31decembrie 1989 care prevedea: în România este liberă
constituirea de partide politice, cu excepția partidelor fasciste sau a celor cu care propagă
concepții contrare ordinii de stat și de drept. Nicio altă îngrădire pe motive de rasă, naționalitate,
religie, grad de cultură, sex sau convingeri politice nu poate împiedica constituirea și funcționarea
partidelor politice . Noii lideri politici au fost cei care au luat o primă măsură legislativă, care a
permis apariția un ui sistem pluralist de partide”18.
Partidele politice reprezintă o realitate a vieții economice, și totodată reprezintă unul din
criterile de clasificare a statelor, autoritare sau democrat ice. După diversitatea doctrinară partidele se
împart astfel: pardide liberare, conservatoare, social -democrate, creștin -democrate, socialiste,
socialiste etc19.Îndepărtarea lui Nicolae Ceaușescu de la putere a permis României inițierea de
transformări demo cratice majore în plan economic, politic și social.
La 22 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu a fost silit să abandoneze puterea, care a fost
preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale – CFSN, președinte al noului organism de
conducere al țării a fost desemnat Ion Iliescu, iar în funcția de prim – ministru a fost numit Petre
Roman. Așadar, Decretul -Lege din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea și funcționarea
partidelor politice și organizațiilor obștești din România punea capăt regimului de part id unic,
creând bazele dezvoltării pluralismului politic .
Activitatea partidelor p olitice trebuie să se bazeze pe , respectul suveranității, independenței
naționale, al democrației, în vederea asigurării libertăților și drepturilor cetățenilor și afirmării
demnității națiunii române”.

18Decretul -Lege nr. 8, din 31 decembrie 1989, în ,, Caietele Revoluției ” nr.2(4)/2006, Institutul Revoluției Române din
Decembrie 1989, București, p p. 52-53.
19 Ion Bucur Anul 1990 partide, ideologii și mobilizare politică , Editura IRRD, București 2014, p. 27

19
2.1.Primele alegeri legislative din 20 mai 1990

Primele alegeri legislative s-au desfășurat în 20 mai 1990. Astfel, Decretul -lege prevedea în
Art. 8: ,,Cetățenii români, fără deosebire de naționalitate, rasă, limbă, sex, religie,în mod egal și în
deplinătatea lor, și a drepturilor electorale ”. În alegerile din anul 1990 pentru deputați au obținut
mandate 19 formațiuni politice, iar la Senat au obținut mandate 11 formațiun i politice. În ceea ce
privește reprezentarea femeilor la alegerile din 1990 , se evidențiază faptul că la Camera Deputaților
25 de femei au obținut mandate, reprezentând 8,53% din total mandate din cadrul acestei camera, și
2 femei au obținut mandate în ca drul Senatului, reprezentând 1,39% din numărul total al senatorilor.
La Camera Deputașilor din cele 58 de mandate reprezentate de femei, 18 dintre ele au fost
deținute de reprezentante ale FSN – Frontul Salvării Naționale, 5 au fost deținute de reprezenta nte
ale SD – Partidul Ecologist și 2 de către reprezentante ale partidului PNL – Partidul Național Liberal.
În Senat un loc a fost obținut de o reprezentantă a partidului FSN și un loc de către o reprezentantă a
partidului PNL.
În ziua alegerilor din 20 ma i 1990, s -a înregistrat o prezență masivă la vot, aproximativ 80%.
Pentru parlament rezultatele au fost următoarele, conform tabelului de mai jos20:
Tabel 2.1. Alegeri legislative din 20 mai 1990

Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Frontul Salvării Naț ionale (FSN) 66,31% 67,02%
Uniunea Democratică a
Maghiarilor din Româ nia (UDMR) 7,23% 7,20%
Partidul Național -Liberal (PNL) 6,41% 7,06%
Mișcarea Ecologistă din Româ nia
(MER) 2,62% 2,45%

20 http://www.scritub.com/istorie/EVOLUTII -DUPA -REVOLUTIA -DIN-DE92384.php accesat 06.04.2017

20
Partidul Național Țără nesc – Creștin
Democrat (PNT -CD) 2,56% 2,50%
Alianța pentru Unitatea Româ nilor
(AUR) 2,12% 2,15%
Partidul Democrat Agrar din
România (PDAR) 1,83% –
Partidul Ecologist Român (PER) 1,69% 1,38%
Partidul Socialist Democratic Român
(PSDR) 0,53% 0,53%

În urma alegerilor pentru ocuparea funcției de Președinte al României, situația a fost
următoarea, și anume:
– Ion Iliescu (FSN) – 85,07% voturi
– Radu Câmpeanu (PNL) – 10,64% voturi
– Ion Rațiu (PNȚ -CD) – 4,29% voturi
Numărul reprezentantelor de sex feminin în Parlamentul României, legislatura 1990 – 1992
se prezintă conform tabel21:
Tabel 2.2 . Situație reprezentare feminină în Parlamentul României

Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
1990 – 1992 471 30 6,36

21http://www.becparlamentare2008.ro/st atis/Defalcarea%20mandatelor%20 de%20parlamen tari%20pe%20competitori%
20electorali%20si%20sexe.pdf , accesat 06.04.2017

21
2.2. Alegerilor din 22 septembrie 1992

În urma alegerilor din 22 septembrie 1992 , Camera Deputaților era compusă din 328 de
membrii, iar Senatul din 143 de membrii . Din cele 84 de formațiuni politice partici -pante în
competiția electorală, doar 12 au reușit să obțină mandate, la care s -au adăugat cele 13 minorități
naționale, reprezentate în Camera Deputaților.
Alegerile din 1992 sunt primele alegeri democratice din România după adoptarea primei
Constituții a statului în 1991. Organizarea și desfășurarea alegerilor, precum și modul de atribuire a
mandatelor erau reglementate de Legea nr. 68/1992 pentru alegerea Cam erei Deputaților și a
Senatului22. Noua lege electorală a statuat în art. 1: „Camera Deputaților și Senatul se aleg prin vot
universal, egal, direct, secret și liber exprimat ”.
După alegerile din 27 septembrie 1992 are l oc o diminuare a numărului feme ilor în Camera
Deputaților23 de la 25 în 1990 la 16 în 1992, reprezentând un procent de 4,87% din numărul total de
mandate. La Senat se remarcă o creștere ușoară a numărului de femei față de 1990, adică 3 mandate
de senator , deci un procent de 2,09% din numărul total de mandate .
Potrivit Art. 37, cetățenii ,,se pot asocia liber în partide politice, în sindicate și î n alte forme de
asociere. Partidele sau asociaț iile care, prin scopuril e ori activitatea lor, militează împotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a
independenței Româ niei sunt neconstituț ionale ”.
Pentru parlament rezultatele au fost următoarele, conform tabelului de mai jos24:

Tabel 2.3 . Alegeri legislative din 27 septembrie 1992
Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Frontul Democrat al Salvării
Naționale (FDSN) 28,30% 21,10%
Conven ția Democrată Română
(CDR) 20,20% 20%

22Publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 164 din 16 iulie 1992 .
23http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.de?leg=1992&par=F , accesat în 26.03.2017.
24 http://www.scritub.com/istorie/EVOLUTII -DUPA -REVOLUTIA -DIN-DE92384.php accesat 06.04.2017

22
Frontul Salvării Naționale (FSN) 10,40% 10,20%
Partidul Unității Națiunii Române
(PUNR)
8,10% 7,70%
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 7,60% 7,40%
Partidul România Mare (PRM) 3,80% 3,90%
Partidul Socialist al Muncii (PSM) 3,20% 3,00%
Partidul Democrat Agrar din
Romania (PDAR) – 3,31%

În urma alegerilor pentru ocuparea funcției de Președinte al României, situația a fost
următoarea, și anume:
– Ion Iliescu (F DSN) – 61,40 % voturi
– Emil Constantinescu (CDR ) – 38,57 % voturi
Numărul reprezentantelor de sex feminin în Parlam entul României, legislatura 1992 – 1996
se prezintă conform tabel25:
Tabel 2.4 . Situație reprezentare f eminină în Parlamentul României

Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
1992 – 1996 471 19 4,03

25http://www.becparlamentare2008.ro/st atis/Defalcarea%20mandatelor%20 de%20parlamen tari%20pe%20competitori%
20electorali%20si%20sexe.pdf , accesat 06.04.2017

23
2.3. Alegerilor din 03 noiembrie 1996

În Parlamentul României, în legislatura 1996 -2000 reprezentarea femeilor rămâne, relativ
constantă cu un procent de 6, 09% în Camera Deputaț ilor – 20 de mandate în Camera Deputaților și
de 2,09% în Senat – 3 mandate de senator26. Alegerile legislative din 1996 s -au desfășurat în baza
Legii nr.68/1992.
La al egerile parlamentare și cele prezidențiale din 03 noiembrie 1996 s -a înregistrat o rată de
participare la vot de circa 71%, iar pentru funcția de președinte al României au candidat 16
persoane. Dintre acestea lupta pentru ocuparea poziției de președinte al țării s -a dat între Ion Iliescu
– candidat din partea PDSR și Emil Constantinescu – candidat din partea CDR. Emil
Constantinescu a fost sprijinit și de partide precum: UDMR, ANL, PUNR, PSM. Majoritatea
mandatelor din ambele camera (Camera Deputaților și Camera Senatului), a fost caștigată de CDR.
La 12 decembrie 1996 parlamentul a investit cabinetul de coaliție care era condus de Victor
Ciorbea, și era format astfel:
– CDR – deținea 61%;
– USD – deținea 26% ;
– UDMR diferența de 13%.

Pentru parlament rezultatele au fost următoarele, conform tabelului de mai jos27:

Tabel 2.5 . Alegeri legislative din 03 noiembrie 1996
Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Conven ția Democrată Română
(CDR) 30,17% 30,70%
Partidul Democrat Social Român
(PDSR) 21,52% 23,08%
Uniunea Social -Democrata (USD) 12,93% 13,16%

26Mandatele au fost obținute de re prezentantele PUNR și FSN/PDSR.

27 http://www.scritub.com/istorie/EVOLUTII -DUPA -REVOLUTIA -DIN-DE92384.php accesat 06.04.2017

24
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 6,64% 6,82%
Partidul România Mare (PRM) 4,46% 4,54%
Partidul Unității Națiunii Române
(PUNR)
4,36% 4,42%

Numărul reprezentantelor de sex feminin în Parlamentul României, legislatura 1996 – 2000
se prezintă conform tabel28:
Tabel 2.6 . Situație reprezentare feminină în Parlamentul României
Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
1996 – 2000 471 23 4,88

2.4. Alegerilor din 26 noiembrie 2000

În noiembrie 2000 alegerile locale s -au caracterizat printr -un absente ism mare la vot
manifestat din partea populației, fiind astfel nevoie și de al doilea tur de scurtin pentru desemnarea
noilor primari. Așadar rezultatele obținute în alegeri au fost: PDSR – 36,74%, PD – 12,89%, CDR –
10,10%, APR – 8,29%, UDMR – 4,29%, PRM – 2,80%.
La comisiile locale cel mai bun rezultat a fost obținut de către PDSR cu 28,65%, iar la
comisiile județene 28,65%. Pe locul doi s -a clasat PD – cu 13,75%, apoi APR – 11,20%, PNL –
10,02%, CDR – 6,97%, PRM – 5,30%, UDMR – 6,17%.
În competiția electorală din anul 2000 s-au înscris peste 36 de formațiuni politice29, la care se

28http://www.becparlamentare2008.ro/st atis/Defalcarea%20mandatelor%20 de%20parlamentari%20pe%20competitori%
20electorali%20si%20sexe.pdf , accesat 06.04.2017
29http://aleg eri.roaep.ro/?alegeri=alegeri -parlamentul -romaniei -2000 ,accesat 06.04.2017 .

25
adaugă 18 organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale și candidații independenți. În
urma alegerilor legislative, în Parlamentul României au fost reprezentate 7 formațiuni politice și 18
minorități naționale.
În legislatura din perioada 2000 -2004 , numărul reprezentantelor de sex feminin în
Parlamentul României a crescut semnificativ comparativ cu precedentele alegeri. La Camera
Deputaților din cei 327 de deputați, 43 erau fe mei, reprezentând 13, 14% din nu mărul total de
deputați, iar la S enat, din cei 140 de senatori, 13 erau femei , adică 9, 28% din numărul total al
senatorilor. La alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au participat 34 de partide politice, iar
prezența la vot a fost relativ bună 65,31%.
Numărul reprezentantelor de se x feminin în Parlamentul României, legislatura 2000 – 2004
se prezintă conform tabel30:
Tabel 2.7 . Situație reprezentare feminină în Parlamentul României
Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
2000 – 2004 467 56 11,99

Pentru parlament rezultatele au fost următoarele, conform tabelului de mai jos31:
Tabel 2. 8. Alegeri legislative din 26 noiembrie 2000
Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Partidul Democrat Social Român
(PDSR) 36,61% 37,09%
Partidul România Mare (PRM) 19,48% 21,01%
Partidul Democrat (PD) 7,03% 7,58%

30http://www.becparlamentare2008.ro/st atis/Defalcarea%20mandatelor%20 de%20parlamentari%20pe%20competitori%
20electorali%20si%20sexe.pdf , accesat 06.04.2017
31 http://www.scritub.com/istorie/EVOLUTII -DUPA -REVOLUTIA -DIN-DE92384.php accesat 06.04.2017

26
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 6,80% 7,48%
Conven ția Democrată Română
(CDR) 5,04% 5,29%
(APR )
4,07% 4,27%

Cel de -al doilea tur al alegerilor prezidențiale a avut loc la data de 07 decembrie 2000,
participarea la vot fiind foarte redusă, mai precis 57,50%. În urma alegerilor pentru ocuparea
funcției de Președinte al României, situația a fost următoarea, și anume:
– Ion Iliescu (PDSR ) – 66,82 % voturi
– Corneliu Vadim Tudor (PRM ) – 33,17 % vot uri

2.5. Alegerilor din 28 noiembrie 2004

În alegerile parlamentare din anul 2004 , din cele 53 de forțe politice doar 8 formațiuni
politice au obținut mandate. Alegerile din 2004 aduc o ușoară scădere a numărului de femei în
Parlament, de la 56 în anul 2000, la 53 în anul 2004 . Astfel Camera Deputaților avea 44 de femei ,
ce reprezenta u un procent de 14,01% din totalul manda telor de deputat, iar Senatul avea 9 femei
senator , adică un procent de 6,56% din totalul senatorilor . Răsturnând toate sondajele de opinie
Traian Băsescu a câștigat la o diferență foarte mica față de Adrian Năstase cu 51,23% voturi față de
48,57% voturi.
Alegerile legislative ce au avut loc în anul 2004 au fost re glementate de Legea nr.373/2004
pentru alegerea reprezentantilor pentru Camera Deputaților, respectiv pentru Senat. În urma
revizuirii Constituției din anul 2003, a fost introdus un articol pentru o posibilă creștere a numărului
femeilor din Parlament. Așa dar s -a introdus art.16 alin. (3) din Constituție, ce dispune: Funcțiile și
demnitățile publice, civile și cele militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de către persoanele ce
dețin cetățenie română și cu domiciliul în țară. Statu roman garantează eg alitatea de șanse între
bărbați și femei.

27
La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2004 s -au înregistrat următoarele rezultate,
conform tabelului de mai jos32:

Tabel 2.9 . Alegeri legislative din 28 noiembrie 2004

Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
PSD+PUR 36,61% 37,13 %
Alianța DA(PNL -PD) 31,33 % 31,7%
Partidul România Mare (PRM) 12,92 % 13,63 %
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 6,17% 6,23%

Numărul reprezentantelor de sex feminin în Parlamentul României, legislatura 2004 – 2008
se prezintă conform tabel33:

Tabel 2.10 . Situație reprezentare feminină în Parlamentul României

Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
2004 – 2008 451 53 11,75

32http://www.scritub.com/istorie/EVOLUTII -DUPA -REVOLUTIA -DIN-DE92384.php accesat 06.04.2017
33http://www.becparlamentare2008.ro/st atis/Defalcarea%20mandatelor%20 de%20parlamentari%20pe%20competitori%
20electorali%20si%20sexe.pdf , accesat 06.04.2017

28
2.6. Alegerilor din 30 noiembrie 2008

Alegerile de la 30 noie mbrie 2008 pentru Camera Deputaților ș i Senatul, av ând în vedere
principiul egalității de șanse între bărbați și femei, din 7.717 de candidați pentru Camera Deputaț ilor
917 au fost femei. La Senat din 895 de candidaț i, 98 au fost fem ei. Din aceste date, rezultă că
ponderea feminină în rândul candidaț ilor la Camera Deput aților a fost de 11,8%, iar pentru Senat
aceasta a fost de 10,9%. Conform datelor de la BEC – Biroul Electoral Central la 30 noiembrie 2008
prezența la vot a fost de 39,20%34.
Ca urmare a rezultatelor obținute la alegerile din 30 noiembrie 2008 pentru Camera
Deputaților au fost atribuite 316 locuri, la care s -au adăugat cele 18 mandate pentru organizațiilor
cetățen ilor aparținând minorităților naționale, iar pentru Senat numărul de mandate a fost de 137,
rezultând un total de 471 de mandate. Din cele 471 de mandate, doar 46 au fost obținute de femei,
adică un procent de 9.76% .
La Camera Deputaților, femeile erau rep rezentante în procent de 11,37%, în timp ce la Senat
procentul reprezentant de femei se reduce ajungând la 5,83%.

Tabel 2.11 . Situație reprezentare feminină în Parlamentul României

Legislatura Total mandate Numărul de mandate
deținute de femei în
Parlamentul
României %
2008 – 2012 471 46 9,76

34 http://www.becparlamentare2008.ro/statis/Prezenta%20la%20vot.pdf accesat 06.04.2017

29
La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008 s -au înregistrat următoarele rezultate,
conform tabelului de mai jos35:

Tabel 2.12 . Alegeri legislative din 30 noiembrie 2008

Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Partidul Democrat Liberal (PDL) 36,39% 37,22%
Alianța Politică (PSD+PC) 36,07% 35,76%
Partidul Național Liberal (PNL) 20,56% 20,43%
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 6,96% 6,56%

2.7. Alegerilor din 09 decembrie 2012

Alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 . În cele 43 de circumscripții electorale pentru
cele 452 de colegii și -au depus candidatura un numă r total de 2.473 de persoane, din care 2.124
barbați (85,89%) ș i 349 de femei (14,11%). Procentul prezenței la vot al românilor în 2012 a fost de
41,76%. În urma alegerilor din 2012 numărul parlamentarilor a crescut de la 470 la 588, numărul
deputaților crește la 412, iar cel al senatorilor ajunge la 176.

35http://www.becparlamentare2008.ro/statis/Situatia%20mandatelor%20atribuite%20pe%20competitori.pdf accesat
07.04.2017

30

La alegerile par lamentare din 09 decembrie 2012 s -au înregistrat următoarele rezultate,
conform tabelului de mai jos36:

Tabel 2.13 . Alegeri legislative din 09 decembrie 2012
Forma țiunea politică Procentaj – Adunarea
Deputaților Procen taj – Senat
Uniunea Social – Liberală (USL) 58,63 % 60,03 %
Alianța România Dreaptă (ARD) 16,50 % 16,70 %
Partidul Poporului – Dan Diaconescu
(PP-DD) 13,99 % 14,65 %
Uniunea Democrata a Maghiarilor
din Romania (UDMR) 5,13% 5,23%

36http://www.becparlamentare2008.ro/statis/Situatia%20mandatelor%20atribuite%20pe%20competitori.pdf accesat
07.04.2017

31