Tranzitia de la Sistemul Comunist Spre Democratie a Romaniei

Cuprins

1 Cuprins………………………………………………………………………1

2 Introducere…………………………………………………………………..2

3 Prezentarea României………………………………………………………..3

3.1 Istoria tranziției spre democrație

3.2 Factori economici

4 Concluzii……………………………………………………………………..12

5 Bibliografie…………………………………………………………………..13

Abstract

Secolul al XX-lea a fost unul marcat de transformări continue ale societăților, iar ideologia a fost cea care, în cea mai mare parte, și-a lăsat amprenta pe destinul țărilor, și pentru care s-au dus războaie. După perioada acaparării spațiului central și est-european de către Uniunea Sovietică, comunismul a fost singura religie a statelor din această zonă. Cinci decenii i-a luat Europei Centrale și de Est să se despartă de ideologia ”unirii proletarilor din toate țările” spre care îi sfătuia Marx, însă anii 1989-1990 readuc țările comuniste din Europa, din sateliți ai Moscovei, în națiuni europene de sine suverane. Greaua moștenire comunistă a fost principalul impediment al traziției către democrației al acestor țări, iar în această cercetare vom încerca să vedem cum s-a făcut, și de către cine, trecerea de la gubernii dictate de la Răsărit, la societățile libere îndreptate spre Occident.

Introducere

În cadrul Summitul-ui ONU din septembrie 2000 s-a adoptat Declarația Milenară ce stabilea priorități de dezvoltare ale omenirii la rascrucea milenilor doi și trei. După multiple consultări intre organisme internaționale și sistemul ONU, precum și cu FMI, Banca Mondială, Adunarea Generală a ONU a adoptat Obiectivele Milenare ale Dezvoltării, și devine component al Declarației Milenare. În baza rapoartelo pe țară- Romania- se încearcă analiza situației începând de după perioda comunistă și până în prezent, și cum a influențat tranziția către democrație.

De asemenea, in lucrare vom incerca să răspundem la urmatoarele întrebari prin intermediul analizei asupra statului român:

-Este lipsa resurselor egală cu sărăcia, iar deținerea lor egală cu bogăția?

-Există o relație directă între prezența ori absența resurselor și sustenabilitatea democrației?

(Tema 8)

Cuvinte cheie utilizate sunt: democrație,consolidare democratică, moștenirea comunistă, sarăcie, tranziție democratică , bogație.

ROMÂNIA

Istoria tranziției spre democrație

Primele luni de libertate au fost pentru români o perioada de entuziasm si euforie, de identitate intre discursul oficial si optiunile omului de pe strada. Scopurile declarate erau de revenire la democratie bazata pe sistemul pluripartid si economia de piata si reintegrarea României in spatiul politic si cultural european de care a fost tinut deoparte timp de decenii prin cortina de fier. Dar probleme au aparut imediat in fiecare domeniu.

Pluralismul a fost insotit de rupera fortelor politice, primele alegeri parlamentare si prezidentiale (mai 1990 si septembrie 1992) au fost libere dar au mentinut un climat de tensiune, solidaritatea sociala si etnica manifestata in timpul revolutiei din decembrie 1989 a fost tulburata de conflicte si violente (28-29 ianuarie, 18 februarie, 13-15 iunie 1990, conflictul interetnic româno-maghiar din 19-20 martie 1990 din Targu Mures etc.). Odata cu afirmarea vocatiei europene, robotizarea mentala care a avut loc in timpul perioadei comuniste care a generat mentalitati si intolerante, care alaturi de intrebarile legate de evenimentele din decembrie 1989, a alterat imaginea României in presa internationala. Nu a avut loc nici macar un "proces" simbolic a regimului dictatorial a lui Nicolae Ceausescu.

Din punct de vedere politic, institutional si cultural au avut loc pasi decisivi spre spargerea trecutului totalitarist. Parlamentul ales in mai 1990 a adoptat o noua Constitutie in 21 noiembrie 1991,iar libertatea presei fiind de necontestat. FSN a caștigat alegerile parlamentare din 1990 și PDSR (rezultat prin divizarea FSN) a castigat alegerile din 1992. Alegerile locale, parlamentare si prezidentiale din noiembrie 1996 au fost castigate de opoziția de atunci (Conventia Democratica Româna – CDR, o alianta a partidelor anticomuniste si de organizatii civice, dominată de Partidul National Crestin-Democrat si de Partidul Național Liberal, partidele istorice în perioada interbelica), care in 12 decembrie 1996 au format o coaliție de guvernământ împreuna cu Uniunea Social-Democrata (alianta între Partidul Democrat si Partidul Social Democrat Român) și cu Uniunea Democrata a Maghiarilor din România, partid etnic al minorității maghiare, care participa prima data la guvernare. Candidatul CDR, profesorul Emil Constantinescu, a fost ales Presedinte al României, succedandu-l pe Ion Iliescu (care a fost presedinte între 1990 și 1996).

Transferul democratic al puterii a fost apreciat unamim ca o marturie a maturității spiritului civic și a solidarității institutiilor democratice. În aceasta perioada de reformă a economiei, în ciuda opțiunilor declarate de toate Guvernele post-revolutionare de privatizare rapida, restructurare economica, de incurajare a investitiilor straine,toate acestea s-au dovedit a fi sarcini dificile.

Cauzele fiind numeroase: România a fost în urma tarilor ex-comuniste ca Ungaria sau Polonia, unde unele reforme au fost facute în timpul regimului comunist; colapsul productiei; dizolvarea CAER-ului care, absorb 80% din exporturile României; criza iugoslava; optiunea regimului Iliescu si a Guvernului format de PDSR si aliații acestuia între anii 1992-1996 pentru un ritm prea încet al reformelor economice. Forțele care au ajuns la putere în 96 au anunțat accelerarea tuturor acestor procese dar rezultatele obținute până acum sunt considerate nesatisfacatoare, cauzele incluzand si tensiunea dintre coalitie si restructurarile guvernamentale succesive.

În ceea ce priveste politica externa a României, optiunile tuturor fortelor politice românești sunt în favoarea unei integrari europene si euro-atlantice. În ciuda disfuncțiilor înregistrate de institutiile noii democrații stabilite, România, care este cel mai mare stat din centrul si sud-estul Europei este un factor de stabilitate și echilibru în zonă.

Factori economici

În perioada 2001 – 2007, performanța macroeconomică a României s-a îmbunătățit semnificativ, astfel Produsul Intern Brut (PIB) a înregistrat un ritm de creștere mediu anual de peste 6%, printre cele mai ridicate din regiune. În 2007 Produsul Intern Brut al României a ajuns la circa 121,3 miliarde euro, reprezentând o triplare față de anul 2000. Cu toate acestea, PIB-ul pe locuitor, calculat la puterea de cumpărare standard reprezenta aproape 41% din media UE 27. După 90, structura economiei românești a suferit modificări importante, marcate de un transfer de activități de la industrie și agricultură spre servicii, inițial, și mai apoi spre construcții.

Într-o primă etapă, restructurarea industriei a dus la o reducere a contribuției, la formarea PIB de la circa 40% în 90 la circa 25% în 99. După anul 2000, declinul structural a fost oprit, iar contribuția industriei în cadrul PIB a rămas la un nivel aproximativ constant. Este relevant faptul că în 2007, sectorul privat a creat 86,6% din valoarea adăugată brută în industrie, față de 68,4% în anul 2000. Ponderea sectorului de servicii a crescut de la 26,5% din PIB în 90 la circa 50% în anul 2007.

În 2007 veniturile totale înregistrate pe o gospodărie au fost cu 21,7% mai mari față de 2006 ( valoare nominală -1686,7 lei/lună), iar veniturile înregistrate de o persoană cu 22,1% mai mari decât în 2006 (valoare nominală – 577,7 lei/lună). Din punct de vedere al structurii veniturilor se observă o pondere importantă a veniturilor în natură (18,9%), a venitului din prestații sociale (19,8%). Salariile și celelalte venituri asociate constituie categoria cea mai importantă de venituri și anume 51,3% în creștere cu 2 puncte procentuale față de 2006, dar scăzută comparativ cu caracteristicile întâlnite în alte state membre ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește cheltuielile totale pe gospodării, acestea se situează aproape de nivelul veniturilor totale (91,4%). Principala destinație a cheltuielilor unei gospodării este deținută de consum ( media pe ansamblul gospodăriilor- 72% din cheltuielile totale). Este important de menționat faptul că 61,4% din totalul cheltuielilor este destinat cumpărării de produse alimentare și nealimentare, precum și pentru plata serviciilor. O pondere importantă în totalul cheltuielilor și anume 15%, este deținută de impozite asupra veniturilor, contribuțiile la bugetele de asigurări sociale, cotizații și alte impozite și taxe. Din aceste cheltuieli 35,3% a fost reprezentat de impozitul pe salarii, iar 61,7% pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale.

Privatizarea

În România, primul pas în vederea privatizării a fost constituit de adoptarea Legii nr.15/1990 , prin intermediul căreia fostele întreprinderi de stat din timpul regimului comunist au fost transformate în societăți comerciale sau regii autonome.

Procesul de privatizare propriu-zis a fost inițiat pe baza Legii nr.58/1991. Conform acestei legi, atribuția de privatizare a societăților comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituții specializate, creată special, denumită Fondul Proprietății de Stat (FPS). Instituția și-a schimbat denumirea în anul 2001, în Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Proprietățții Statului (APAPS), iar în anul 2004 a fost redenumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

În conformitate cu Legea nr.58/1991, participațiile statului la societățile comerciale constituite pe baza Legii nr.15/1990 erau transferate, în proporție de 30% către cinci fonduri regionale ale proprietății private (SIF-uri), restul de 70% rămânând în proprietatea statului și trecând în gestiunea FPS. (6)

În cursul anilor 90 procesul de privatizare s-a derulat într-un mod lent. Cu toate că prin legea din 91 se prevedea că privatizarea va fi finalizată până la sfârșitul anului 98, FPS-ul desființat, procesul de privatizare nu este încheiat nici în prezent, iar FPS-ul, chiar dacă și-a schimbat denumirea, cotinuă să existe.

În urma unor modificări legislative făcute începând cu 97, deciziile privind procesul de privatizare au fost descentralizate. Deși FPS-ul a continuat să existe, o serie de acțiuni deținute de acesta au fost transferate altor autorități ale administrației publice, centrale și locale.

În prezent, procesul de privatizare este aproape finalizat. Principalele societăți care se află în posesia statului, dar a căror vânzare este în curs de desfășurare sau se preconizează în viitorul apropiat sunt marii furnizorii de utilități (energie electrică). Spre exemplu Companiile Roman Brașov și IMGB au fost vândute pe un dolar, plus preluarea datoriilor. În februarie 2004, Combinatul Siderurgic Reșița a fost vândut pe un euro către compania rusă TMK.

Evaziunea fiscală

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la impunere a unei parți mai mari sau mai mici din material impozabilă. Aceasta se întâlnește ca fenomen atât pe plan național cât și pe plan internațional.

Conform legii din România nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, aceasta este prezentată ca fiind: “sustragerea prin orice mijloace, in intregime sau în parte,de la plata impozitelor,taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat,bugetelor locale,bugetelor asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române și străine,denumite contribuabili.”

În ceea ce priveste evaziunea fiscalâ în România, conform aprecierilor ale Curții de Conturi, aceasta a înregistrat în 97 un volum de 24.000 miliarde lei,iar în 98 un aproximativ de 40.000 miliarde lei. Față de PIB evaziunea fiscală reprezenta în anul 1997 circa 10% menținându-se la același nivel și în anul următor, iar față de bugetul general consolidat al statului, reprezenta aproximativ 30% in 1997 si circa 32% in 1998.

Practica fiscală atestă faptul că un sistem fiscal modern trebuie să aibă și componente care să permită educarea și informarea contribuabililor în legătura cu obligațiile lor, a ținerii unor evidențe corecte a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desfasurată, pedepsele si sancțiunile se aplică celor care încalca prevederile legale.

Pentru a ilustra interdependența ce există între inflație și alți indicatori economici, apelăm la o reprezentare grafică propusă inițial de economistul polonez Grzegorz Kolodko și numită de către autorul său “pentagonul stabilizãrii macroeconomice”. În cadrul acestei abordări se iau în considerare cinci parametri-cheie ai oricărei economii(rata de creștere , rata șomajului, rata inflației,deficitul bugetar ca procent în PIB,respectiv deficitul contului curent al balanței de plăți ca procent în PIB).

În România, inflația este foarte înaltă, iar creșterea șomajului și deteriorarea semnificativă a contului curent nu sunt în măsură să împiedice o creștere economică negativă.

Concluzii

În România inflația a fost stăpânită cu întârziere față de alte țări, întârziere care a costat țara noastra în materie de asistența externă, și în plus nu există un mix de politici marcoeconomice unic dar este recomandabil ca acestea să fie corelate de o manieră care sa evite formulele stop-go, care erodează credibilitatea și măresc costurile aplicării politicilor respective. În afara argumentului de politică externă, există și un puternic argument de politică internă, anume aversiunea populației fața de menținerea la cote relativ înalte a fenomenului inflaționist.

Șomajul

O analiză comparativă a ratelor șomajului la nivel european poziționează România în râandul țărilor cu valori medii, cu o situație mult mai bunâ decât a unor țări cu economii dezvoltate. O astfel de constatare nu este suficientă pentru a considera fenomenul șomajului neproblematic pentru societatea românească.

Indicatorii privind sărăcia în funcție de statutul ocupațional relevă existența unui segment consistent de șomeri afectați de sărăcie,ceea ce reclamă modul în care sistemul actual de protecție a șomerilor oferă un cadru adecvat în privința asigurării subzistenței acestora în perioada de inactivitate ocupațională.

În cazul României,sistemul asigurărilor de șomaj a evoluat de la o legislație care prevedea rate crescute de înlocuire a câștigurilor anterioare și perioade mai mari de acordare a beneficiilor la o serie de prevederi care au presupus reduceri semnificative ale bperioadei și modificări consistente la nivelul raportului dintre valoarea indemnizației și câștigurile anterioare.

Momentul care a marcat semnificativ orientarea politicilor privind asigurarea de șomaj este reprezentat de intrarea în vigoare a legii nr.76/2002. Schimbările majore aduse de această lege au vizat în primul rând înlocuirea câștigurilor de referință(media ultimelor trei salarii este înlocuită cu salariul minim brut pe țară), modificarea perioadei de acordare a beneficiului (între 6 și 12 luni în funcție de perioada de cotizare) și anularea alocației de sprijin. Concret spus, prin această lege, indemnizația de somaj devine un beneficiu fix (75% respectiv 50% pentru absolvenți, din salariul minim brut pe țară), independent de veniturile anterioare Singurul criteriu care diferențiază categoriile de beneficiari este vechimea în muncă. Valoarea indemnizației este similară cu un beneficiu non-contributoriu, fiind egală și pentru șomerul care a muncit pentru salariul minim pe economie și pentru persoana cu venituri mult superioare acestui nivel. În acest fel,indemnizația îsi pierde din statutul de beneficiu înlocuitor al veniturilor ocupaționale și devine un beneficiu gândit doar ca o plasă de siguranță care să permită minima subzistență a șomerilor.

Comparativ cu legislația prezentă la nivelul majorității statelor europene dezvoltate (UE 15), sistemul românesc de asigurări privind șomajul este axat pe acordarea unor beneficii puțin generoase, mai ales din punctul de vedere al măsurii în care sunt înlocuite veniturile salariale anterioare.

Educația în grupe defavorizate

Prioritare în sfera educației sunt probleme legate de acces și participare, calitatea și egalitatea de șanse în educație, probleme care generează sau adâncesc riscurile și inechitățile sociale.

Participarea la învățământul preșcolar este similară altor țări europene. Există însă grupuri care ce prezintă deficite cronice de participare: copii din localitățile rurale izolate, copii proveniți din comunități de romi și copii cu cerințe educaționale speciale (CES). Acest fapt accentuează inegalitățile existente. Ratele brute de participare la învățământul primar și gimnazial plasează România la un nivel comparabil cu media europeană, iar cele pentru învățământul liceal și profesional au avut o tendință generală de creștere. Există însă un decalaj cantitativ și calitativ între rural și urban: absolvenții de gimnaziu din mediul urban urmează în măsură mult mai mare ruta academică, pe când cei din rural se înscriu mai des pe ruta profesională.

Abandonul pe fiecare nivel în parte este unul scăzut, însă pe ansamblul ciclurilor de învățământ devine important, fiind printre cele mai ridicate din UE. Ratele de participare la învățământul superior indică în continuare inegalități extrem de mari determinate de proveniența socială. Masificarea învățământului superior reduce decalajele cantitative urban-rural sau față de grupuri precum tinerii proveniți din familii foarte sărace și din comunitățile de romi, însă le transformă în decalaje calitative: elevii din medii defavorizate tind să acceseze facultăți și specializări cu un prestigiu mai redus si care asigură o integrare mai slabă pe piața muncii și în societate. Problemele sistemului de învățământ tind să aibă un efect negativ mult mai puternic asupra rezultatelor școlare ale elevilor provenind din familii sărace, elevilor romi, celor cu cerințe educaționale speciale sau ale celor infectați cu HIV. Aceștia sunt marginalizați, segregați și uneori chiar excluși în școli din România. 10

Propuneri prioritare pentru reducerea riscurilor sociale privind educația:

-Dezvoltarea unor unități școlare integrate care să deservească microregiuni rurale prin asigurarea transportului pentru preșcolari și școlari.

-Dezvoltarea a unor programe naționale de servicii educaționale secundare si angajarea de consilieri școlari, asistenți sociali pentru susținerea copiilor din familii aflate în situații de risc.

-Cresterea capacității instituționale în vederea scăderii vârstei obligatorii pentru a urma grădinița la 4 ani, astfel să se asigure frecventarea grupei pregătitoare înainte de vârsta de 6 ani pentru toți copiii. Astfel se va asigura participarea școlară de la 6 ani, educația la vârste cât mai mici contribuind semnificativ la reducerea impactului factorilor socioeconomici defavorizanți asupra evoluției școlare și profesionale ulterioare.

Transparancy international

Conform raportului transperancy international in anul 2012 România a avut scorul 44, 2013 -43,2014-43 rank 110-175 highly corrupted 0 – very clean 100 ceea ce demonstreza faptul ca in ciuda faptului ca are o democratie consolidata inca intimpina mari probleme la capitolul coruptie,stagnând în ultimii doi ani si situându-se pe ultimul loc în clasamentul pe țări membre ale UE și din Europa de Vest .

Evoluția sărăciei

În conformitate cu datele furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2007 aproximativ 18,5% dintre cetățenii României sunt săraci (18,3% în rândul bărbaților, respectiv 18,8% în rândul femeilor). În perioada 2004 – 2007 se constată o stabilizarea a nivelului ratei sărăciei relative în jurul intervalului de 18% – 19%. Din punct de vedere al mediului de rezidență, mediul rural se confruntă în continuare cu o incidență mai mare a sărăciei și sărăciei severe, ratele sărăciei din mediul rural înregistrând în anul 2006 valoarea de 29,6% față de 9,6% în mediul urban. Se poate constata din analiza comparativă 2007 cu anul 2006 că rata sărăciei în mediul rural a crescut de la 29,6% la 29,9% în anul 2007. În consecință aproximativ 70% dintre persoanele expuse riscului de sărăcie trăiesc în mediul rural. Din punct de vedere al tipului de gospodărie, există patru tipuri de gospodării care înregistrează o rată a sărăciei mai mare și anume: persoanele singure și anume 27,9% (22% în rândul bărbaților și 30,8% în rândul femeilor) deci cu 9,4 puncte procentuale mai mult decât rata sărăciei la nivel național; familiile monoparentale (31%); familiile cu 3 și mai mulți copiii (40%); persoanele singure în vârstă de peste 65 de ani (33,4%).

Rata sărăciei în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 0-15 ani, este de 24,7% cu 6,2 puncte procentuale mai mult decât media pe țară. De asemenea, în conformitate cu datele disponibile o rată ridicată a sărăciei se înregistrează și în rândul tinerilor (16 – 24 ani) și anume 20,4% cu 1,9% mai mult decât rata sărăciei la nivel național și 1,1% mai mult decât rata sărăciei înregistrată pentru persoane vârstnice (65 ani și peste). 13

Ca în toate statele europene, și în România șomerii se confruntă cu o rată a sărăciei mai mare și anume de 37,9% situându-se însă sub media la nivel european, în timp ce pensionarii au o rată a sărăciei cu 2,8 puncte procentuale mai mică decât șomerii (15,7%).

De asemenea, există și discrepanță regională în ceea ce privește ratele sărăciei, regiunea cu cea mai mare rată a sărăciei la nivelul anului 2007 este regiunea Nord-est (26,2%), iar cea mai puțin săracă este reprezentată de București – Ilfov (4,6%). Se constată o sărăcie ridicată și în regiunile Sud – est (24,2%) și Sud – vest (23%).

În ceea ce privește inegalitatea venitului (S80/S20) se arată că în anul 2007 total venituri primite de 20% din persoanele cu cele mai mari venituri a fost de 5,1 ori mai mare decât total venituri primite de 20% din persoanele cu cele mai mici venituri. Față de 2006 se constată o scădere a inegalității veniturilor de la 5,3 la 5,1 în 2007. Această situație se datorează în special evoluției economiei și deci a PIB-ului pe cap de locuitor, precum și situației pe piața muncii.

Concluzii

În urma analizei pe care am realizat-o asupra fostei țări comuniste, România, putem să ajungem la câteva rezultate de reținut pentru viitor.

În primul rând, tranziția este un proces lung și poate avea consecințe pe de o parte pozitive, dacă privim la România. Cauzele principale care merită a fi aduse în discuție sunt, în principal, moștenirea comunistă, dorința oamenilor de a accede spre valorile democratice vestice, și desigur, cele economice.

Sustenabilitatea democratică se poate baza pe economie, însă în cazul acesta al României nu s-a pus problema astfel fiindcă și în ziua de astăzi există probleme în implementarea și punerea în practică a proceselor economice.

România a înțeles că mersul democratic se bazează pe o piață liberă de schimb, de privatizare sau protecție socială, însă le pune mai greu în practică, astfel că deși ideile transformărilor economice au fost de bun augur, punerea în practică nu a fost printre cele mai bune, se poate observa și nivelul sărăciei încă ridicat în mediul rural. Calitatea procesului tranziției este slabă, însă cu toate acestea, astăzi statul e membru în supra-structuri precum Uniunea Europeană sau NATO.

Cu toate acestea, găsim o legătură între resursele economice, culturale, istorice, sociale, și tranziția spre o democrație consolidată, dar și faptul că, din cercetarea făcută, statele cu un nivel de trai mai bogat al cetățeanului pot influența direct tranziția. Dar, un factor important și mai greu măsurabil este dorința oamenilor și încrederea acestora în schimbare, iar în apărarea acestui deziderat luăm în calcul ceea ce psihologul și sociologul George Homans zice despre oameni și societate: ”secretul societății este la vedere: societatea a fost făcută de oameni, și nimic din cadrul ei nu este pus acolo de altcineva înafară de oameni.”

Bibliografie:

Isărescu, Mugur. Reflecții economice, Vol 3, Contribuții la teoria macrostabilizării, Ed. Academia Română Centrul de Economie comparată și consens, București

Careja, Romana. Policy Coherence and Economic References in Central and Eastern Europe. Hamburg: Varlag Dr. Kovac. 2010

Ekiert, Grzegorz, Stephen E. Honson. Capitalism and Democracy in Central and Eastern Europe. Cambridge University Press: 2003

Surse web :

http://romania.ici.ro/ro/istorie/pagina.php?id=71 accesat la data de 02.02.2015

http://www.dreptonline.ro/utile/evaziunea_fiscala.php accesat la data de 05.05.15

http://bnr.ro/files/d/Pubs_ro/Anuale/RA2013.pdf – raport anual 2013 BNR, fisier pdf- pagina 11, accesat la data 06.02.15

http://ieconomics.com/romania-macroeconomic accesat la data de 08.02.2015

http://www.transparency.org/cpi2014/results accesat la data de 10.02.2015

Administrația Prezidențială, Comisia Prezidențială Pentru Analiza Riscurilor Sociale și Demografice, Riscuri și inechități sociale în România– Sinteza Raportului –Septembrie 2009

http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=2563&langId=ro Raportul Național strategic privind protecția socială și incluziunea socială-România, București, Septembrie 2008, accesat la data de 10.02.15

http://ro.wikipedia.org/wiki/Privatizare#Privatizarea_.C3.AEn_Rom.C3.A2nia accesat la data de 13.02.15