Tranzactii pe Piata de Capital Prin Intermediul Bursei Monetar Financiare
Cuprins
Capitolul 1. Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu (BMFMS)…………………………………………….4
1.1. Prezentarea generală a Bursei Monatr- Financiare și de Mărfuri Sibiu……………………………….4
1.2. Produsele tranzacționate la BMFMS…………………………………………………………………………….6
1.3. Rezultate obținute și perspective ………………………………………………………………………………….8
1.4. Casa Română de Compensație (CRC)……………………………………………………………………………9
1.4.1 Funcțiile Casei Române de Compensație………………………………………………………………….10
1.4.2. Membrul compensator………………………………………………………………………………………….10
Capitolul 2. Tranzacționarea produselor financiare derivate la BMFMS…………………………………………12
2.1. Prezentarea contractelor futures și options……………………………………………………………………12
2.2. Mecanismul de tranzacționare în piețele futures…………………………………………………………….18
2.2.1. Etape de tranzacționare la BMFMS………………………………………………………………………..20
2.2.1.1. Accesul în piață……………………………………………………………………………………………20
2.2.1.2. Inițierea unei poziții pe piață………………………………………………………………………….21
2.2.1.3. Marcarea la piață………………………………………………………………………………………….21
2.2.1.4. Modalitatea de lichidare a pozițiilor deschise deținute………………………………………22
2.2.2. Ordinele de tranzacționare…………………………………………………………………………………….23
2.3. Categorii de produse financiare derivate…………………………………………………………………………24
2.3.1. Derivatele financiare pe indici bursieri……………………………………………………………………24
2.3.1.1. Contractele futures pe indici bursieri………………………………………………………………26
2.3.1.2. Contractele de opțiuni pe indici bursieri………………………………………………………….26
2.3.2. Derivatele financiare pe valute……………………………………………………………………………….27
2.3.2.1. Contractele futures pe valute………………………………………………………………………….27
2.3.2.2. Opțiuni pe contracte futures pe valute ……………………………………………………………28
2.3.3. Derivatele financiare pe dobânzi ……………………………………………………………………………29
2.3.3.1. Contractele futures pe rata dobânzii………………………………………………………………..29
2.3.3.2. Opțiunile pe contractele futures pe rata dobânzii………………………………………………30
2.3.4. Derivatele financiare pe acțiuni……………………………………………………………………………..31
2.3.4.1. Contractele futures pe acțiuni………………………………………………………………………..31
2.3.4.2. Opțiunile pe contracte futures pe acțiuni…………………………………………………………31
Capitolul 3. Tranzacții la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu………………………………………..33
3.1. Hedgingul……………………………………………………………………………………………………………………33
3.1.1. Riscul valutar………………………………………………………………………………………………………33
3.1.2. Basis…………………………………………………………………………………………………………………..34
3.1.3. Hedging parțial și dinamic…………………………………………………………………………………….35
3.1.4. Long Hedge (pentru importator) și short hedge (pentru exportator)…………………………….36
3.1.5. Rolul hedgingului…………………………………………………………………………………………………36
3.2. Speculația……………………………………………………………………………………………………………………38
3.2.1. Esența speculației bursiere…………………………………………………………………………………….38
3.2.2. Rolul speculației…………………………………………………………………………………………………..39
3.2.3. Funcțiile speculației …………………………………………………………………………………………….39
3.2.4. Tipologii de speculatori ……………………………………………………………………………………….41
3.3. Arbitrajul ……………………………………………………………………………………………………………………42
3.2.1. Rolul arbitrajului în piață ……………………………………………………………………………………..42
3.4. Analiza tehnică și fundamentală…………………………………………………………………………………….43
Capitolul 4. Oportunitatea investiției la SIF-uri……………………………………………………………………………49
4.1.Introducere…………………………………………………………………………………………………………………..49
4.2.Prezentarea Societăților de Investiții Financiare………………………………………………………………..50
4.3. Atractivitatea investiției în acțiuni SIF……………………………………………………………………………51
4.3.1.Lichiditatea ………………………………………………………………………………………………………….51
4.3.2. Evoluția prețurilor acțiunilor SIF și potențialul lor de creștere …………………………………..53
4.3.3. Randamentul din dividende ………………………………………………………………………………….58
4.3.3.1. Influența datei de referință asupra prețului acțiunilor ……………………………………….59
4.4. Oportunitatea investiției în contracte futures pe acțiunile SIF2 și SIF5 ………………………………59
4.5. Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………….61
Bibliografie
Anexe
=== Tranzactii pe piata de capital prin intermediul Bursei Monetar-Financiare ===
Cuprins
Capitolul 1. Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu (BMFMS)…………………………………………….4
1.1. Prezentarea generală a Bursei Monatr- Financiare și de Mărfuri Sibiu……………………………….4
1.2. Produsele tranzacționate la BMFMS…………………………………………………………………………….6
1.3. Rezultate obținute și perspective ………………………………………………………………………………….8
1.4. Casa Română de Compensație (CRC)……………………………………………………………………………9
1.4.1 Funcțiile Casei Române de Compensație………………………………………………………………….10
1.4.2. Membrul compensator………………………………………………………………………………………….10
Capitolul 2. Tranzacționarea produselor financiare derivate la BMFMS…………………………………………12
2.1. Prezentarea contractelor futures și options……………………………………………………………………12
2.2. Mecanismul de tranzacționare în piețele futures…………………………………………………………….18
2.2.1. Etape de tranzacționare la BMFMS………………………………………………………………………..20
2.2.1.1. Accesul în piață……………………………………………………………………………………………20
2.2.1.2. Inițierea unei poziții pe piață………………………………………………………………………….21
2.2.1.3. Marcarea la piață………………………………………………………………………………………….21
2.2.1.4. Modalitatea de lichidare a pozițiilor deschise deținute………………………………………22
2.2.2. Ordinele de tranzacționare…………………………………………………………………………………….23
2.3. Categorii de produse financiare derivate…………………………………………………………………………24
2.3.1. Derivatele financiare pe indici bursieri……………………………………………………………………24
2.3.1.1. Contractele futures pe indici bursieri………………………………………………………………26
2.3.1.2. Contractele de opțiuni pe indici bursieri………………………………………………………….26
2.3.2. Derivatele financiare pe valute……………………………………………………………………………….27
2.3.2.1. Contractele futures pe valute………………………………………………………………………….27
2.3.2.2. Opțiuni pe contracte futures pe valute ……………………………………………………………28
2.3.3. Derivatele financiare pe dobânzi ……………………………………………………………………………29
2.3.3.1. Contractele futures pe rata dobânzii………………………………………………………………..29
2.3.3.2. Opțiunile pe contractele futures pe rata dobânzii………………………………………………30
2.3.4. Derivatele financiare pe acțiuni……………………………………………………………………………..31
2.3.4.1. Contractele futures pe acțiuni………………………………………………………………………..31
2.3.4.2. Opțiunile pe contracte futures pe acțiuni…………………………………………………………31
Capitolul 3. Tranzacții la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu………………………………………..33
3.1. Hedgingul……………………………………………………………………………………………………………………33
3.1.1. Riscul valutar………………………………………………………………………………………………………33
3.1.2. Basis…………………………………………………………………………………………………………………..34
3.1.3. Hedging parțial și dinamic…………………………………………………………………………………….35
3.1.4. Long Hedge (pentru importator) și short hedge (pentru exportator)…………………………….36
3.1.5. Rolul hedgingului…………………………………………………………………………………………………36
3.2. Speculația……………………………………………………………………………………………………………………38
3.2.1. Esența speculației bursiere…………………………………………………………………………………….38
3.2.2. Rolul speculației…………………………………………………………………………………………………..39
3.2.3. Funcțiile speculației …………………………………………………………………………………………….39
3.2.4. Tipologii de speculatori ……………………………………………………………………………………….41
3.3. Arbitrajul ……………………………………………………………………………………………………………………42
3.2.1. Rolul arbitrajului în piață ……………………………………………………………………………………..42
3.4. Analiza tehnică și fundamentală…………………………………………………………………………………….43
Capitolul 4. Oportunitatea investiției la SIF-uri……………………………………………………………………………49
4.1.Introducere…………………………………………………………………………………………………………………..49
4.2.Prezentarea Societăților de Investiții Financiare………………………………………………………………..50
4.3. Atractivitatea investiției în acțiuni SIF……………………………………………………………………………51
4.3.1.Lichiditatea ………………………………………………………………………………………………………….51
4.3.2. Evoluția prețurilor acțiunilor SIF și potențialul lor de creștere …………………………………..53
4.3.3. Randamentul din dividende ………………………………………………………………………………….58
4.3.3.1. Influența datei de referință asupra prețului acțiunilor ……………………………………….59
4.4. Oportunitatea investiției în contracte futures pe acțiunile SIF2 și SIF5 ………………………………59
4.5. Concluzii…………………………………………………………………………………………………………………….61
Bibliografie
Anexe
Capitolul1
BURSA MONETAR-FINANCIARĂ ȘI DE MĂRFURI SIBIU
1.1. Prezentarea generală a BMFMS
Formarea și afirmarea burselor exprimă însăși devenirea relațiilor de schimb, a pieței, ca structură definitorie a economiei moderne. Odată cu consacrarea bursei, relațiile de schimb ajung la deplina extindere și maturizare.
Cel mai frecvent, bursa desemnează o instituție a economiei de piață- formă organizată de schimb pentru mărfuri și valori. Principala rațiune de a fi a bursei este aceea de a oferi celor interesați facilități de negociere, bursele actuale reflectând modelul general al pieței libere.
Bursa este o piață concurențială în care se concentrează cererea și oferta pentru anumite categorii de mărfuri și valori, realizându-se tranzacții după o procedură determinată potrivit unui program prestabilit, într-un loc cunoscut.¹
Bursa nu mai este o piață originară, pe care se vând și se cumpără mărfuri fizice, ci o piață derivată pe care se vând și se cumpără titluri pe marfă iar dovada existenței mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianți, ea neasumându-și rolul de realizare a tranzacției în forma sa fizică. Bursa este o piață dematerializată unde se încheie contractul între părți, identificarea și circulația mărfurilor realizându-se în afara acestei piețe.
Bursa este o piață organizată în sistem de autoreglementare, în sensul că tranzacțiile se realizează conform unor principii, norme și reguli cumoscute și respectate de către toți participanții. La bursă nu pot fi tranzacționate decât mărfuri sau valori pentru care există concurență liberă, pentru care oferta provine de la un număr suficient de mare de ofertanți, cererea este solvabilă și relativ constantă, astfel încât să nu apară posibilitatea unor concentrări în scopul manipulării prețului.
Bursa este opusă, prin esența sa, ideii de monopol, asigurând confruntarea directă a cererii și ofertei care se manifestă în mod real pe piață. Bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pieței perfecte și servește drept reper pentru toate tranzacțiile care se efectuează cu acele mărfuri sau valori pentru care ea constituie piață organizată.
BMFMS este o piață simetrică cu joc nul pentru că se bazează pe noțiuni și concepte antitetice (cash-futures, hedge de cumpărare-hedge de vânzare, speculații la creștere- la scădere, pierdere-câștig) iar pe ansamblul activității, pierderile și câștigurile tind să se anuleze: fiecare contract de vânzare are un corespondent de cumpărare.
Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu a fost înființată în 14 decembrie 1994, având 11 acționari care dețineau 17 cărți de membru. În iulie 1996 dl. Thomas Curtean, trader timp de 40 ani în cele mai importante burse din Chicago (Chicago Board of Trade și Chicago Mercantile Exchange), a devenit membru al BMFMS, fiind ales totodatǎ președinte onorific al Bursei iar experiența dumnealui a constituit un punct forte pentru evoluția ulterioarǎ a activitǎții Bursei.
În octombrie 1996 cu sprijinul d-lui Thomas Curtean, Bursa sibianǎ a fost prezentǎ la EXPO ’96, expoziția celor mai faimoase burse din lume care se desfașoarǎ anual la Chicago.
¹ Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, „Curs pentru operatorii din piețele derivate- Futures & Options”, Sibiu 2003, p.5
În luna august 1997 s-a modificat obiectul de activitate al Bursei (intermediere monetar-financiarǎ) și deasemenea s-a adaptat denumirea Bursei la specificul noilor activitǎți, Bursa de Mǎrfuri Sibiu devenind Bursa Monetar-Financiarǎ și de Mǎrfuri Sibiu.
Crearea primei burse futures din România a constituit o etapă de maximă importanță în transformarea unei societăți care se ocupă de intermedieri și licitații, într-un centru național în care participanții la piața bursieră au oportunitatea de a-și acoperi riscurile sau de a specula modificarea prețurilor folosind titluri financiare derivate.
Capitalul social al S.C. BMFM S.A. este organizat după modelul burselor americane, pe cărți de bursă. Prin compactarea celor 4.280 acțiuni materializate în pachete de acțiuni au rezultat 104 de cărți de membru al Bursei. Cartea de bursă (un pachet de 20 acțiuni și de 50 acțiuni) conferă un drept de tranzacționare la BMFMS sau la celelalte burse înființate de S.C. BMFM S.A., în funcție de hotarârea acționarilor. Prețul de adjudecare al unei cǎrți de bursǎ se stabilește prin licitație, la ultimele licitații fiind de aproximativ 5.500 USD / carte, iar prețul de închiriere al unei cărți este de 100 USD / lună, perioada minimă pentru închiriere fiind de 3 luni.
Membrii BMFMS pot dobandi calitatea de membrii compensatori, avand astfel acces și la mecanismul de compensare oferit de Casa Romana de Compensație.În prezent, capitalul social al BMFMS este de 8.560.000.000 lei, împǎrțit în 4280 de acțiuni în valoare de 2.000.000 lei fiecare. Cartea de membru dă deținătorului ei dreptul de a efectua tranzacții pe piața bursei sibiene.
Întrucât nu toate cărțile de bursă sunt active, Asociația Bursei a hotărât să nu se mai emită alte cărți de bursă, cei care doresc să desfășoare activitate bursieră având posibilitatea să devină membri asociați prin cumpărarea sau închirierea uneia dintre cărțile emise.
Membrii Bursei au acces direct pe piața BMFMS și pot fi totodată membri compensatori, având astfel acces și la mecanismul de compensare oferit de Casa Română de Compensație. Membrii Bursei care nu sunt și membri compensatori trebuie să aibă o relație de colaborare, în vederea compensării tranzacțiilor lor, cu un membru compensator iar aceste acorduri trebuie să fie aprobate de către Bursă.
Directorii și angajații autorizați să tranzacționeze pentru sau în numele agenției de brokeraj trebuie să fie atestați de către Bursă ca operatori pentru piețele futures și de opțiuni.
Patrimoniul evaluat al BMFMS este de 300.000 USD. În anul 1996 s-a finalizat primul sediu al BMFMS, în suprafață de peste 1000 mp, BMFMS fiind singura bursă din România cu sediu în proprietate, în prezent acesta schimbându-se pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 2.
Aliniindu-se tendințelor internaționale de globalizare a activității bursiere, începând din data de 1 iunie 2000, la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, sistemul de tranzacționare cu strigare a fost înlocuit cu sistemul de tranzacționare electronic. Noul sistem reprezintă o premieră națională și este disponibil și de la distanță, din orice colț al țării.
Softul Saggitarius conceput integral de departamentul de informatică și tranzacții al Bursei și Casei Română de Compensație, a adus mai multe premiere. Cea mai importantă noutate o reprezintă înlocuirea sistemului de marje cu un sistem de evaluare a riscului care ia în considerare toate pozițiile deschise pe un contract, atât pe futures cât și pe opțiuni. În funcție de acestea, se evaluează riscul pe un tip de contract, care poate ajunge la zero. Marjele inițiale și de menținere au fost înlocuite cu riscul calculat pe un tip de contract. Prin acest nou sistem, se poate ajunge la situația în care, chiar dacă un operator are foarte multe poziții deschise, suma necesară pentru menținerea acestor poziții sǎ fie nulă.
La trei ani dupa succesul înregistrat de platforma de tranzacționare SAGGITTARIUS FUTURES & OPTIONS TRADING (SFOT), Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu a implementat un nou sistem de tranzacționare electronică, denumit ELTRANS. Ca și SFOT, el permite accesul de oriunde din țară, prin intermediul unei conexiuni internet, dar este bazat pe tehnologii de ultimă oră, cu securitate extinsă și folosire mai ușoară.
Cadrul legal în domeniul burselor de mărfuri din România în prezent cuprinde OUG nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, aprobată cu modificări și completări prin Legea 512/2002, regulamentul nr. 4/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, regulamentul nr. 5/2001 privind organizarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții pentru produse, servicii sau lucrări prin intermediul burselor de mărfuri, legea 31/1990 cu modificările și completările ulterioare precum și Decizia 622/05.02.2003 prin care Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu devine prima bursă de mărfuri din România autorizată de CNVM. Prin aceeași decizie, se validează componența Consiliului BMFMS.
Din punct de vedere al organizării domeniului burselor de mărfuri, forul cel mai important este CNVM, care are putere de reglementare, supraveghere și decizie asupra societăților de bursă, burselor de mărfuri, caselor de compensație, și a operatorilor pe piețele dezvoltate de acestea.
Societățile de bursă sunt cele care înființează și administrează bursele de mărfuri. Fiecare societate de bursă înființează și administrează burse de mărfuri care, la rândul lor dezvoltă piețe., iar bursele sunt conduse de către un Consiliu al bursei, cae are ca principală atribuție supravegherea piețelor dezvoltate de respectiva bursă.
În ceea ce privește operatorii pe piață, noua legislație a consfințit ceea ce se aștepta de multă vreme: dreptul băncilor și al Societăților de Servicii de Investiții Financiare (SSIF-uri) de a tranzacționa instrumente financiare derivate la bursele de mărfuri. Acestea se alătură societăților de brokeraj și societăților comerciale, putând să tranzacționeze doar pe piețele la disponibil.
Societatea de brokeraj este societatea comercială autorizată de CNVM, ca intermediar la bursa de mărfuri. Pentru a putea tranzacționa la o bursă, societatea de brokeraj trebuie să respecte condițiile minime impuse de legislație, care privesc în principal obiectul exclusiv de activitate și capitalul social minim, în valoare de 350 de milioane de lei. Ele pot tranzacționa atât pe piețele instrumentelor financiare derivate, cât și pe cele la disponibil, în schimb SSIF-urile pot tranzacționa doar instrumente financiare derivate.
Băncile pot opera pe piețele instrumentelor financiare derivate dacă își completează obiectul de activitate cu asemenea operațiuni și dacă obțin avizul de la CNVM. Potrivit normelor emise de Banca Națională băncile pot opera doar pe pițele instrumentelor financiare derivate, însă nu pot încheia contracte cu opțiuni, limitându-se doar la futures pe cursul de schimb, futures pe rata dobânzii, forward pe cursul de schimb, forward rate agreements, swap pe devize și swap pe rata dobânzii.
Pe piețe la disponibil pot tranzacționa atât societățile de brokeraj, cât și societățile comerciale. Acestea din urmă, trebuie să respecte,în principal, condiții cu privire la dotarea tehnică și personal specializat. Ele pot ranzacțona doar pe piețele la disponiibil.
1.2. Produsele tranzacționate la BMFMS
Bursa Monetar-Financiarǎ și de Mǎrfuri Sibiu este prima bursǎ din România în care s-au tranzacționat contracte futures și opțiuni pe contracte futures.
Contractele tranzacționate la BMFMS au fost înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci încă din 1997, brevetele pentru acestea constituind dovada priorității BMFMS în acest domeniu.
Implementarea tranzacțiilor futures la BMFMS a fost precedată de participarea, în octombrie 1996, a Bursei din Sibiu, reprezentată prin președintele său, Teodor Ancuța, la expoziția burselor de mărfuri din întreaga lume – EXPO '96 care se desfășoară anual la Chicago. Timp de trei săptămâni au avut loc contacte, schimburi de experiență cu reprezentanți ai celor mai importante burse din lume și procurarea unui valoros material documentar.
Un rol covârșitor l-a avut vasta experiență a domnului Thomas Curtean, cetățean american de origine română, născut în Sibiu, care, timp de 2 luni în anul 1997, a condus și organizat întregul colectiv al Bursei, finalizând metodologia de tranzacționare a contactelor futures (regulamente, proceduri, tehnici, formulare, casa de compensație etc.), ocupându-se de pregătirea primei serii de brokeri care activează în BMFMS. În data de 10 iulie 1998, la un an de la lansarea contractelor futures, Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, a lansat, tot în premieră pentru România, opțiunile pe contracte futures.
Implementarea acestui nou instrument de acoperire a riscului a fost precedată de pregătirea mecanismelor de tranzacționare, de organizarea unui curs de brokeri pentru piața de opțiuni și de abordarea rolurilor și a avantajelor pe care le prezintă opțiunile pe contracte futures, în cadrul unui seminar organizat de BMFMS.
Lansarea opțiunilor nu ar fi fost posibilă fără eforturile speciale ale președintelui onorific, dl. Thomas Curtean și ale d-lui Alexander Etienne Hergan, director al Peregrine Financial Group, firmă membră a Chicago Mercantile Exchange, și din mai 1998, membru și al Bursei din Sibiu.
Contractele futures sunt angajamente de a vinde sau cumpăra o marfă, valută, indice financiar, având cantitatea, calitatea, scadența și modalitatea de lichidare / livrare standardizate. Metoda de stabilire a prețului a fost, până la 1 iunie 2000, sistemul de licitație prin strigare deschisǎ în ringurile Bursei, de la acesată dată introducându-se sistemul electronic de tranzacționare. Contractul futures are o data scadentǎ până la care poate fi tranzacționat.Vânzǎtorii și cumpǎrǎtorii pot iniția operațiunile adecvate dând brokerilor ordine de vânzare/ cumpărare, prin care sunt specificate prețul, cantitatea, data scadenței și termenul de valabilitate al ordinului. Scadența contractelor futures tranzacționate la BMFMS este de 1, 2, 3, 4, 5 și 6 luni.
Opțiunile pe contracte futures – opțiunile care fac obiectul tranzacționării în ringurile Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu – sunt contracte standardizate care dau cumpărătorului dreptul dar nu și obligația de a cumpăra sau vinde contractul futures suport la un preț prestabilit, numit preț de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobândit cumpărătorul trebuie să plătească vânzătorului în momentul încheierii tranzacției o sumă de bani numită primă. Vânzătorul se obligă să vândă sau să cumpere contractul futures de la baza opțiunii la prețul de exercitare dacă opțiunea este exercitată de cumpărătorul său.
Există două tipuri distincte de opțiuni: put și call. Prin cumpărarea unei opțiuni put se obține dreptul de a lua o poziție short pe contractul futures suport. Cumpărarea unei opțiuni call dă dreptul la o poziție long pe contractul futures de la baza opțiunii.
Opțiunile call și put sunt contracte complet separate, distincte și oferă drepturi diferite. Ele nu sunt părți opuse ale aceleiași tranzacții. Orice opțiune put are un cumpǎrǎtor și un vânzǎtor; la fel și opțiunea call.
Pentru a răspunde cerințelor pieței, BMFMS și-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzacționare. Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures și până în prezent, la BMFMS au fost introduse următoarele tipuri de titluri financiare derivate:
11 iulie 1997 – contractul futures pe indicele propriu BMS1 (coșul acțiunilor la societățile tranzacționate la categoria I a Bursei de Valori București);
1 august 1997 – contractul futures pe dolarul SUA (simbol ROL/USD);
1 octombrie 1997 – contractul futures pe marca germană (simbol ROL/DEM);
1 octombrie 1997 – contractul futures pe lira italiană (simbol ROL/ITL);
1 septembrie 1998 – contractul futures contractul pe indicele BET(ROL);
9 noiembrie 1998 – opțiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL);
2 decembrie 1998 – contractul pe moneda europeană (simbol ROL/EURO);
22 martie 1999 – contractul futures pe raportul EURO/USD
1 iunie 1999 – opțiuni pe contractul futures ROL/USD
1 iunie 1999 – opțiuni pe contractul futures EURO/USD
17 ianuarie 2000 – contractul futures pe rata dobânzii BUBOR 1
17 ianuarie 2000 – opțiuni pe contractul futures pe rata dobânzii BUBOR 1
6 martie 2000 – contractul futures pe raportul USD/JPY
6 martie 2000 – opțiuni pe contractul futures pe raportul USD/JPY
15 mai 2000 – opțiuni pe contractul futures ROL/EURO
4 decembrie 2000 – contractul futures pe acțiunile SIF 1 Banat Crișana (DESIF1)
4 decembrie 2000 – opțiunile pe contractul futures DESIF 1
8 ianuarie 2001 – contractul futures pe acțiunile SIF 3 Transilvania (simbol DESIF 3)
8 ianuarie 2001 – opțiunile pe contractul futures DESIF 3
1 aprilie 2002- contractul futures pe acțiunile SNP Petrom (simbol DESNP)
1 aprilie 2002- opțiunile pe contractul futures DESNP
2 septembrie 2002 – contractul futures pe grâu de panificație (simbol GRÂU)
2 septembrie 2002 – opțiunile pe contractul futures GRÂU
26 februarie 2004 – contractul FUTURES pe acțiunile DESIF2, DESIF4, DESIF5, DETLV, DEBRD, DERBR, DEAZO, DEATB, DEOLT.
În 2002, pe lângă contractele și opțiunile futures valutare, pe rata dobânzii și pe titluri, BMFMS a decis să abordeze, pentru prima dată, segmentul produselor agricole. Primul pas a fost făcut, în septembrie 2002, prin lansarea contractelor futures și options pe grâu de panificație. Implementarea acestora a fost precedată de o serie de discuții preliminare pe marginea necesităților și oportunităților oferite de aceste instrumente derivate, cu producătorii, depozitarii și utilizatorii de produse cerealiere, în cadrul unui seminar organizat cu prilejul aniversării a cinci ani de piață la termen în România. Tot cu această ocazie a fost luată în discuție crearea unei Burse a Cerealelor, la Brăila.
1.3. Rezultate și perspective
Din momentul lansării contractelor futures în iulie 1997 și până la 31 martie 2004 în piețele BMFMS au fost realizate 1.132.439 contracte futures, totalizând un volum al tranzacțiilor de peste 12.794 miliarde lei, iar în piața opțiunilor au fost tranzacționate 203.460 opțiuni call și put.
Până în prezent prin cursurile organizate de catre BMFMS, au fost pregatiți peste 850 operatori pentru piețele futures și de opțiuni.
Actualmente, pe piețele futures și options sibiene activeazǎ reprezentanți a 27 societǎți de brokeraj din întreaga țară. La tranzacțiile Bursei sunt acceptați numai operatori care au obținut atestatul de operator pentru piețele futures și de opțiuni în urma absolvirii unui curs organizat de BMFMS.
În momentul actual BMFMS este singura bursǎ din țarǎ cu societǎți de brokeraj (pentru contracte futures și options) care oferă clienților lor următoarele servicii:
◦ instrumente de management al riscului valutar și posibilitǎti de management al portofoliului de investiții și strategii de acoperire a riscului;
◦ mecanisme de identificare a riscului și posibilitǎți de transferare a acestuia, indispensabile investitorilor.
Obiectivele principale ale Bursei sunt extinderea oportunităților oferite investitorilor, posibilități eficiente pentru acoperirea riscului, o mai mare lichiditate a pieței și costuri de tranzacționare reduse.
Dintre obiectivele pe termen scurt și mediu stabilite de BMFMS pot fi menționate urmǎtoarele:
– menținerea statutului de cea mai modernǎ bursǎ din România; în acest context BMFMS își propune menținerea și intensificarea colaborǎrilor cu cele mai prestigioase burse financiare la termen ale lumii;
– creșterea numărului de participanți, agenții de brokeraj și traderi, pe piețele futures și options ale BMFMS;
– dezvoltarea activitǎții specific bursiere prin inființarea de societǎți de brokeraj în toate județele țǎrii astfel încât accesul oamenilor de afaceri din intreaga țarǎ la mecanismele de management al riscului sǎ fie facilitat;
– înființarea unei Burse a Cerealelor, cu statut de sucursalǎ a BMFMS, la Brǎila;
– introducerea unor noi produse care sǎ raspundǎ în mod optim cerințelor de acoperire a riscului;
– continuarea activitǎților privind familiarizarea mediului economic românesc cu contractele la termen;
– pregătirea brokerilor și a traderilor la cele mai înalte standarde profesionale
– optimizarea mediatizǎrii activitǎții BMFMS, prin colaborarea cu mass-media și prin editarea de noi publicații. Până în prezent au apărut zece broșuri, trei manuale și un dicționar editat de BMFMS, bazate pe experiența acumulatǎ în cei opt ani de tranzacționare, fǎrǎ întrerupere, a instrumentelor derivate;
– îmbunătățirea politicii Bursei de a oferi servicii de calitate, de a realiza o bunǎ administrare a resurselor de care dispune pentru menținerea comisioanelor la un nivel redus;
– perfecționarea programelor informatice de transmitere în timp real către agențiile de brokeraj a tranzacțiilor efectuate la BMFMS precum și a programelor de compensare a tranzacțiilor, achiziționarea unui soft de măsurare a gradului de risc;
– organizarea, după un sistem mai eficient și accesibil, a cursurilor de pregătire și atestare a operatorilor pe piețele futures.
1.4. Casa Română de Compensație
Alături de Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu, Casa Română de Compensație Sibiu (CRC) este una din instituțiile centrale ale pieței futures și de opțiuni, de o importanță egală cu aceasta.
Dacă Bursa organizează și reglementează piața, CRC se ocupă cu gestionarea riscului participanților, activitatea sa având reguli proprii. Regulamentele celor două instituții sunt armonizate și completate continuu, pentru o funcționare cât mai sigură și rapidă a pieței în ansamblul ei.
Casa Românǎ de Compensație este constituitǎ ca societate pe acțiuni din august 1998, având un capital social de 4,005 miliarde lei, împǎrțit în 1780 de acțiuni a 2,250 milioane lei fiecare, deținute la ora actuală de 63 de acționari persoane fizice și juridice.
Casa Română de Compensație a fost înființată în urma inițiativei BMFMS, având ca principal obiect de activitate garantarea, decontarea și compensarea contractelor futures tranzacționate pe piața Bursei sibiene, activitate ce era asigurată anterior de un departament specializat al BMFMS. Bursa își menține atribuțiile de organizare și reglementare a pieței, iar compensarea și decontarea se execută prin Casa Română de Compensație, care introduce în sistem o verigă nouă, și anume membrul compensator.
Evidența, compensarea și decontarea tranzacțiilor se realizeazǎ cu un program de concepție proprie, care a fost integrat în platforma de tranzacționare ELTRANS și execută aceste operații în timp real. Astfel gradul de siguranță al pieței este extrem de înalt, orice eventuală problemă fiind detectată în timp util. Sistemul electronic de tranzacționare ELTRANS este prezentat în Anexa 2.
Între operatorii din piețele futures și options apar permanent drepturi și obligații generate de cumpărarea și vânzarea de contracte futures. Datorită amplorii mari a tranzacțiilor și numărului mare de contracte vândute și cumpărate este imperios necesar ca pentru evitarea haosului să existe o Casă de Compensație („Clearing House"). Aceasta se interpune între vânzător și cumpărător în momentul tranzacției și cumpără de la primul și vinde celui de al doilea, la prețul stabilit de cele două părți. Astfel, relația directă dintre cei doi dispare, fiind înlocuită cu două relații, dintre aceștia și CRC.¹
1.4.1 Funcțiile Casei Române de Compensație
Funcțiile Casei Române de Compensație sunt compensarea, garantarea și decontarea tranzacțiilor din piețele futures și options ale BMFM Sibiu.
Un prim aspect îl constituie evidența tranzacțiilor futures și options și a sumelor necesare pentru realizarea acestora. Un contract inițiat, cumpărat sau vândut, reprezintă o poziție deschisă, adică o obligație față de CRC, pentru care este necesară o garanție numită marjă inițială. El poate fi compensat oricând, pe timpul duratei sale de viață, printr-o tranzacție egală și de sens opus, iar suma existentă în contul de marjă poate fi retrasă.
Al doilea aspect ține de siguranța pieței. Casa Română de Compensație stabilește regulile financiare pe care trebuie să le respecte toți participanții. Aceste reguli cuprind modalitățile de acces în piață, marjele minime obligatorii inițiale și de menținere ale contractelor, precum și garanțiile suplimentare. CRC garantează îndeplinirea obligațiilor asumate de toți operatorii, dar numai în condițiile respectării de către aceștia a respectivelor reguli.
În al treilea rând, CRC compensează și decontează zilnic rezultatele tranzacțiilor cu contracte futures și opțiuni, operând modificări în conturile acestora după cum acestea înregistrează profit sau pierdere.
Agențiile de brokeraj tranzacționează atât pe cont propriu, cât în numele și pe contul clienților pe care îi reprezintă. Fiecare verigă a sistemului garantează, decontează și compensează tranzacțiile verigilor inferioare, pe care le reprezintă..Astfel, agențiile garantează tranzacțiile clienților, iar tranzacțiile agențiilor sunt garantate de către membrii compensatori
1.4.2 Membrul compensator
Membrul compensator este o societate membră a Bursei din Sibiu și acționară a CRC, cu garanții solide constituite din gaj pe cărțile de bursă, pe acțiunile CRC și o contribuție la fondul de garantare. Din acest punct de vedere, pe piața futures și de opțiuni de la Sibiu există trei categorii de participanți:
– membrii compensatori generali, care pot să înregistreze, deconteze și compenseze la casa de compensație atât tranzacțiile propri, cât și cele ale altor membrii care nu dețin această calitate;
– membrii compensatori generali, care înregistrează, decontează și compensează doar tranzacțiile încheiate în nume și pe cont propriu;
– non-membrii compensatori, care trebuie să încheie un contract de compensare și decontare cu un membru compensator.
¹ Teodor Ancuța, „Totul despre futures și opțiuni”, Sibiu, 1999, p.14
Membrii Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu au considerat că prin înființarea unei instituții specializate va spori încrederea, atractivitatea și siguranța piețelor futures și de opțiuni. Rezultatul a fost cel scontat. În prezent, sunt acționare la Casa Română de Compensație societăți bancare și puternice societăți financiare, acestea fiind atrase de structura de clearing aplicată la Bursa din Sibiu ce oferă maximum de siguranță participanților pe piețele futures și options.
Capitolul 2
TRANZACȚIONAREA PRODUSELOR FINACIARE DERIVATE LA BURSA MONETAR-FINANCIARĂ ȘI DE MĂRFURI SIBIU
2.1. Prezentarea contractelor futures și options
Activitățile economice și investițiile din România se bucură în prezent de avantajul oferit de existența primei burse, respectiv cea din Sibiu, în care sunt tranzacționate electronic produse financiare derivate cu ajutorul cărora riscul valutar, al investițiilor de portofoliu sau al modificării ratei dobânzii poate fi considerat diminuat.
Complet necunoscute în trecut, tranzacțiile cu produse financiare derivate au devenit, la câțiva ani de la lansarea lor, familiare mediului economic românesc, acest lucru datorându-se și eforturilor Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu de a populariza aceste titluri financiare și oportunitățile oferite de ele. Până la introducerea derivatelor financiare la Sibiu, cei care se lansau în afaceri în România riscau, din cauza instabilității cursului valutar, să aterizeze pe o pistă nesigură. Odată cu negocierea derivatelor, piața futures și de opțiuni a devenit „farul” care luminează aceată pistă imaginară, dând siguranță și făcând mai ușoară sarcina oamenilor de afaceri.
Așadar, produsele financiare derivate sunt instrumente negociabile, standardizate care conferă operatorului anumite drepturi viitoare privind tranzacționarea activelor suport. Acestea se prezintă sub forma contractelor la termen (futures) și a opțiunilor (options).
Contractele futures tranzacționate la BMFMS, pe lângă reguli de tranzacționare, au stabilite și particularități menționate în specificațiile acestor contracte, al căror scop este tranzacționarea unitară a lor. Specificațiile contractelor futures tranzacționate la BMFMS includ următoarele date:
Simbolul contractului
Practica bursieră a impus simplificarea denumirii prin simboluri deoarece produsele care stau la baza contractelor au o denumire și un mod de identificare precis și nu se poate utiliza definirea completă a produsului. Simbolurile utilizate sunt scurte, concise și sugestive. La BMFMS s-au adoptat următoarele simboluri:
contractul futures pe dolarul SUA are simbolul ROL/USD;
contractul futures pe EURO are simbolul ROL/EURO;
contractul futures pe indicele bursier al celor mai lichide 10 acțiuni cotate la categoria I a Bursei de Valori București, stabilit după metodologia BVB și denumit oficial BET, are simbolul BET(ROL), etc.
contractul futures pe paritatea dintre moneda unică europeană și dolarul american are simbolul EURO/USD;
contractul futures având ca activ suport titlul financiar SIF1 (Banat-Crișana)are simbolul DESIF1;
contractul futures având ca activ suport rata dobânzii la depozitele plasate are simbolul BUBOR1;
BUBOR = rata medie a dobânzii pentru depozitele plasate pe piața interbancară (dobânda încasată)
BUBID = rata medie a dobânzii pentru pentru depozitele atrase de pe piața interbancară (dobânda plătită)
În mod similar se pot adopta simboluri pentru alte contracte sau produse derivate. În piața de capital există exemple de la Bursa de Valori care adoptă simboluri pentru definirea acțiunilor, formate din trei litere și Rasdaq care adoptă simboluri formate din patru litere.
Unitatea de tranzacționare
Unitatea de tranzacționare exprimă cantitativ activul care stă la baza contractului. Specific pentru contractele futures este faptul că acestea au standardizate cantitățile, singura variabilă fiind prețul, în funcție de care se determină valoarea contractului.
Valoarea contractului se determină în lei, multiplicând unitatea de tranzacționare cu prețul. În contul operatorilor la termen se ajunge să se înregistreze numai diferențele rezultate din modificarea prețului față de presupunerea inițială, multiplicate cu unitatea de tranzacționare. În cazul în care se cumpără sau se vinde un contract futures având ca suport dolarul american, se va câștiga sau se va pierde din diferența rezultată din modificarea prețului dolarului pe piața futures. Multiplicând această diferență cu unitatea de tranzacționare se obține câștigul sau pierderea efectivă, care este cea reală.
Pentru cele mai tranzacționate contracte la BMFMS, unitățile de tranzacționare sunt următoarele:
10.000 * indicele BET exprimat în puncte pentru contractul futures BET- cumpărând sau vânzând 1 contract futures BET, beneficiem de fluctuația indicelui BET, calculat la Bursa de Valori București; conversia punctelor de indice în lei realizându-se prin multiplicatorului 10.000;
1000 dolari SUA pentru contractul futures ROL/USD- cumpărând sau vânzând 1 contract futures ROL/USD, se beneficiază de modificarea prețului a 1000 Euro;
1000 EURO pentru contractul futures ROL/EURO- cumpărând sau vânzând 1 contract ROL/USD, se beneficiază de modificarea prețului a 1000 Euro;
10.000.000 lei* raportul EURO/USD pentru contractul futures EURO/USD- cumpărând sau vânzând 1 contract futures, se beneficiază de fluctuația monedei EURO, având valoarea exprimată în dolari. De exemplu, 0,9500 înseamnă că se plătesc 95 de cenți pentru un Euro.
1000 acțiuni * cursul acțiunii de la baza contractului (SIF, SNP)- cumpărând sau vânzând 1 contract futures, se beneficiază de fluctuația a 1000 acțiuni SIF sau SNP tranzacționate la BVB.
Cotarea
Cotarea definește prețul pe unitatea de tranzacționare a produsului. Prețul astfel obținut, multiplicat cu unitatea de tranzacționare dă valoare contractului. Spre exemplu, la contractele având ca suport dolarul american și moneda euro, cotarea se face în lei pentru un dolar sau un euro. Pentru contractele ce au ca suport paritatea Euro/USD, cotarea se face în dolari/euro, pentru contractele pe activul USD/JPY, cotarea se face pe yeni/dolar iar pentru contractele care au ca activ suport rata dobânzii de pe piața interbancară, cotarea se face în procente. Dacă la baza contractului futures stă o acțiune, cotarea se face în lei pentru o acțiune.
Pasul
Pasul reprezintă fluctuația minimă cu care se poate modifica cotația și care se referă la o mișcare în sus sau în jos a prețului activului suport. La contractele tranzacționate la BMFMS, pasul este de:
1 leu pentru contractele futures ROL/ USD, ROL/EURO, etc.
0,1 puncte pentru contractul futures pe indicele bursier BET și opțiunile având ca suport contractul futures pe indicele BET.
Spre exemplu, dacă se presupune că, în prezent, la BMFMS, paritatea EURO/USD este cotată la 1,0890 cenți /euro. Aceasta înseamnă că următoarea valoare pe care o poate înregistra paritatea se referă la modificarea cu cel puțin 0,0001 puncte, în sensul creșterii sau scăderii. Astfel, cea mai mică scădere se înregistreză la 1,0889 și cea mai mică creștere la 1,0891. Paritatea nu poate lua valori de genul : 1,08905; 1,0893 etc. Modificarea parității se referă la modificări de 0,0001 puncte.
Limita de oscilație zilnică a prețului
Aceasta reprezintă nivelul maxim la care poate să crească sau să scadă prețul futures. Menținerea prețului futures în anumite limite are drept scop protejarea clienților, operatorilor și a pieței însăși împotriva fluctuațiilor mari de preț. Dacă prețul futures depășește aceste limite, Casa Română de Compensație poate decide întreruperea sesiunii de tranzacționare sau chiar oprirea tranzacționării, pentru a permite operatorilor să se adapteze noilor condiții ale pieței. CRC determină soldurile conturilor societăților de brokeraj (HOUSE) și ale clienților acestora (CLIENȚI), raportând pozițiile deschise la prețul la care a fost oprită sesiunea. Bursa decide un nivel de oscilație zilnică a prețului față de ziua precedentă, fiind o valoare fixă sau exprimat în procente.
De exemplu: limita de oscilație zilnică admisă pentru contractul futures ROL/EURO este de 400 lei ( cu scadența la o lună sau două ) și de 500 lei pentru scadențele mai îndepărtate. Ceea ce înseamnă că, față de prețul de cotare din sesiunea precedentă, prețul futures poate scădea sau crește cu maxim 400 lei în primul caz sau 500 lei în al doilea. Deci poate fluctua într-un interval de 800 sau 1000 lei, față de prețul de cotare din ziua anterioară, în funcție de scadență.
Stabilirea limitelor de oscilație zilnică a prețurilor este importantă pentru preîntâmpirea unei activități speculative intense care ar duce la creșterea volatilității prețurilor futures și pentru acordarea timpului necesar clienților și agențiilor de brokeraj să răspundă apelului în marjă.
Marja inițială
Marja inițială reprezintă valoarea pe care un titular de cont trebuie să o dețină în contul de marjă la inițierea fiecărui contract. Valoarea marjei este stabilită de Bursă, după consultarea Casei de Compensație și orice modificare a acesteia, în situații de stabilizare a pieței, este aplicată imediat. Respectarea nivelului marjei inițiale asigură integritatea pieței. Agențiile de brokeraj pot cere de la clienți sume suplimentare marjei inițiale, în baza unui angajament bilateral.
Marjele inițiale sau specificațiile sunt de regulă actualizate lunar, în funcție de valoarea contractului, pentru a fi menținute în jurul valorii de 4-5% din valoare pentru contractele pe valute. Pentru contractele pe indici bursieri și pe parități de monede internaționale marjele vor fi ajustate lunar în funcție de evoluția lor zilnică.
Marja de menținere
Acesta este elementul esențial care asigură integritatea Casei de Compensație și a Agenției de brokeraj. Marja de menținere este suma minimă pe care un titular de cont poate să o dețină în contul de marjă pentru a menține poziții deschise la contractele futures. Aceasta reprezintă aproximativ ¾ din marja inițială.
Sistemul de marje al BMFMS
Sistemul de marje presupune că, la inițierea unei poziții futures, clientul trebuie să depună marja de risc corespunzătoare la societatea de brokeraj care îl reprezintă. Această marjă reprezintă doar o mică fracțiune (negociată între client și agenție, dar nu mai puțin de marja solicitată de BMFMS în specificațiile contractelor), din valoarea contractului și asigură clientului o capacitate de finanțare suplimentară substanțială. Marjele ce trebuie depuse pentru tranzacționarea contractelor futures sunt calculate periodic și sunt incluse în specificațiile contractelor elaborate de BMFMS. Marjele inițiale și de menținere sunt înlocuite în sistemul de tranzacționare electronic cu o evaluare a întregului portofoliu (atât futures cât și options) deținut pe fiecare tip de contract în parte, în funcție de tipul de transport și de scadență. După cum am afirmat și în capitolul I societatea de brokeraj are încheiat un contract de garantare a tranzacțiilor proprii cu un membru compensator (membru al bursei și totodată acționar al Casei Române de Compensație), care garantează toate tranzacțiile efectuate în piață.
Observație : Riscul se constituie numai la inițierea poziției, nu și la închiderea ei. Această sumă reprezintă o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin tranzacționarea contractelor și se poate retrage din cont, dacă condițiile de risc nu mai sunt întrunite. Riscul pentru fiecare contract, cu scadențe de la 1-6 luni este prezentat în specificațiile contractelor futures, în funcție și de poziția inițială a participantului pe piață.
Riscul de scădere
Riscul de scădere se referă la probabilitatea ca un cumpărător de contract futures să se confrunte cu pierderi rezultate din scăderea cursului futures la un moment dat. În acest moment el are o poziție deschisă long, poziție care se poate închide printr-o vânzare Dacă operatorul la termen a cumpărat la un preț mai mare decât cel dat de evoluția pieței în prezent, el va înregistra o pierdere pe poziția deținută.
Riscul de creștere
Acesta este specific vânzătorilor de contracte futures, care sunt expuși riscului de creștere a cursului futures. Deținând o poziție short, pe care nu o pot închide decât printr-o cumpărare, aceștia pot înregistra pierderi din diferența între prețul determinat în piața futures prin negocierea participanților și suma încasată prin valoarea contractului la inițierea poziției deschise.
Scadența contractului
Având în vedere că tranzacțiile la termen (futures) au o scadență fixă, aceasta este specificată pentru fiecare în parte. Tranzacția la termen poate avea mai multe zile de scadență de la 1 lună până la 6 luni. Până la data scadenței, contractul futures poate fi tranzacționat, adică vânzătorii și cumpărătorii pot iniția operațiunile adecvate dând brokerilor ordine de vânzare sau cumpărare, în care specifică prețul, cantitatea, data scadenței și termenul de valabilitate al ordinului.
Spre exemplu , dacă suntem în luna martie 2005, există 6 tipuri de contracte futures având la bază dolarul american, această clasificare are la bază diferite termene de scadență:
contractul futures cu scadența la o lună este simbolizat astfel : ROL/USD MAR 05
contractul futures cu scadența la două luni este simbolizat astefl : ROL/USD APR 05 etc.
Contractul futures ROL/USD MAR03 este contractul cu scadența la o lună și va expira în ultima zi lucrătoare a lunii martie, respectiv joi 31 martie 2005. Contractul cu scadența la 6 luni, ROL/USD AUG 05 va expira la data scadenței, considerată miercuri 31 august.
Astfel contractele futures pe valute, pe rata dobânzii interbancare BUBOR sau pe acțiunile SIF1, SIF 3, SIF5, SNP etc. vor expira în ultima zi lucrătoare a lunii de scadență, iar contractele futures pe grâul de panificație vor avea scadența în a treia zi de miercuri a lunii, cu excepția lunii decembrie când scadența este în a doua miercuri a lunii.
Lichidarea contractului la scadență
Lichidarea definește modul în care se sting obligațiile contractuale în momentul în care se ajunge la scadența acestuia. Aici sunt incluse date privind regularizarea în raport cu prețul de lichidare. La contractele furures pe valute fără livrare, lichidarea la scadență se face la cursul comunicat de Banca Națională în acea zi. La contractele futures pe indici bursieri lichidarea se face la valoarea indicelui, comunicată de instituția care îl calculează. La contractele futures cu livrarea fizică a produsului se specifică modul în care decurge aceasta.
Orele de tranzacționare
Fiecare sesiune de tranzacționare are o anumită durată și ea trebuie stipulată în specificațiile contractelor, motiv pentru care este prezent și acest element.
Opțiunile sunt contracte standardizate având drept suport acțiuni, obligațiuni, indici bursieri, rata dobânzii, valute, contracte futures, mărfuri, etc. Într-un contract de opțiune, cumpărătorul are dreptul, dar nu și obligația, de achiziționa la scadență sau oricând până la scadență, un anumit număr de titluri suport, la un preț prestabilit, denumit preț de exercitare și în schimbul unei prime plătite în momentul încheierii tranzacției.
Pentru cumpărător, prima reprezintă un cost care se suportă indiferent dacă contractul se exercită sau nu. Cumpărătorul poate decide executarea contractului în orice moment până la scadență (opțiuni de tip american) sau numai la scadența contractului (opțiuni de tip european).
Putem concluziona că atunci când se cumpără o opțiune, se plătește prima și se speră că va putea fi vândută mai scump, iar atunci când se vinde o opțiune, se speră că va fi cumpărată la un preț mai mic.
Din punct de vedere al drepturilor pe care acestea le conferă, opțiunile sunt:
Opțiuni call- ele conferă cumpărătorului dreptul dar nu și obligația de a cumpăra activul suport pană la scadență, la prețul de exercitare, în schimbul primei call plătite vănzătorului la încheierea contractului. Vânzătorul opțiunii call are obligația de a vinde activul suport dacă cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia.
Opțiuni put- ele conferă cumpărătorului dreptul dar nu și obligația de a vinde activul suport până la scadență, la prețul de exercitare, în schimbul primei call plătite vânzătorului la încheierea contractului. Vânzătorul opțiunii call are obligația de a cumpăra activul suport dacă cumpărătorul opțiunii decide exercitarea acesteia.
Dacă dreptul deținut nu este exercitat în perioada de valabilitate, atunci acest drept este pierdut. Este important de reținut faptul că opțiunile call și put sunt contracte complet separate și distincte care conferă drepturi diferite. Ele nu sunt părți opuse ale aceleași tranzacții. Orice opțiune put are un cumpărător și un vânzător, la fel ca și opțiunea call.
În tabelul următor doresc să prezint sintetic drepturile și obligațiile participanților la tranzacțiile cu opțiuni:
Tabelul 2.1
Opțiunile, ca și contractele futures, pentru o tranzacționare unitară la BMFMS, se identifică după o serie de particularități menționate în specificațiile acestora. Specificațiile opțiunilor tranzacționate la BMFMS includ următoarele date:
Simbolul: reprezintă denumirea codificată a activului care stă la baza contractului de opțiuni (BUBOR1, ROL/USD, DESIF1, DESIF3, DESI4, DESIF2, DESIF5, DESNP etc.)
Tipul opțiuni: call sau put;
Unitatea de tranzacționare: 1 contract, codificat conform normelor Bursei;
Cotarea primei: estimează riscul maxim în bani al cumpărătorului, exprimându-se în lei/opțiune;
Pasul primei: se exprimă în procente, puncte sau lei în funcție de activul suport al opțiunii. Prima reprezintă costul unei opțiuni pe care cumpărătorul îl plătește vânzătorului în schimbul opțiunii. Această primă crește și scade, în anumiți pași stabiliți pentru fiecare activ suport în parte, în funcție de cât oferă cei care tranzacționare;
Luni în care se inițiază contractul: coincid cu lunile calendaristice de derulare a contractelor futures suport;
Luna de scadență a opțiunii: coincide cu scadența contractelor futures suport și se codifică cu primele litere ce indică luna de scadență;
Prețul de exrcitare: indică prețul la care se poate cumpăra sau vinde o opțiune;
Exercitarea: presupune vânzarea cativului suport dacă poziția pe opțiune nu a fost compensată; poate fi realizată în orice zi până la scadență;
Lichidarea: se face cash și reprezintă diferența în bani dintre valoarea contractului la preț de exercitare și o anumită sumă (lei/valută) multiplicată cu raportul dintre valute sau cursul valutelor/acțiunilor comunicat de BNR, respectiv BVB (pentru acțiuni) în ultima zi de valabilitate a activului suport;
Ținând seama de specificațiile folosite de BMFMS, putem spune că o opțiune put pe contractul futures BET(ROL) cu scadența în luna martie are următoarea identificare în procesul de tranzacționare: PUT BET (ROL) Mar, iar o opțiune call pe contractul futures ROL/USD cu scadența în luna decembrie are identificarea următoare: CALL ROL/ USD Dec.
Opțiunile identificate conform procedurii de mai sus, denumită TAS (Tip, Activ, Scadență) pot fi structurate pe clase. Aceasta înseamnă că opțiunile care au același TAS se grupează într-o clasă de opțiuni, orice modificare a uneia din cele trei specificații conduc la încadrarea opțiunii într-o altă clasă. Un alt criteriu de identificare utilizat de BMFMS, urmărește selectarea opțiunilor din aceeași clasă în funcție de prețul de exercitare. Conform acestui criteri, toate opțiunile dintr-o clasă care au același preț de exercitare se grupează înt-o serie de opțiuni.
Pe piața opțiunilor de la BMFMS se tranzacționează numai opțiunile care au ca cativ suport contracte futures. Acestea sunt tranzacționate sub denumirea opțiuni pe contracte futures (opțiuni pe futures).
Pentru că în contractele futures sunt întotdeauna implicate două părți, respectiv un cumpărător (long) și un vânzător (short), exercitarea unei opțiuni call/put pe futures presupune ca cineva să ia o poziție inversă. Aici apare obligația vânzătorului de opțiune call sau put: vânzătorul unei opțiuni call pe futures este obligat să ia o poziție short în futures atunci când este exercitat dreptul de către cumpărătorul de put.
Având în vedere faptul că vânzătorii de opțiuni și-au asumat prin contract o obligație pe care trebuie să o îndeplinească, garantarea executării obligației impune ca vânzătorul de opțiuni să dețină în contul de marjă o sumă minimă care să acopere nivelul riscului asumat de către acesta. Marja necesară tranzacțiilor cu opțiuni pe futures este obligatorie pentru participanți în următoarele momente:
pentru vânzători, în momentul încheierii tranzacției de vânzare a opțiunii, indiferent de tipul acesteia: call sau put;
pentru cumpărători, în momentul exercitării opțiunii, indiferent de tipul acesteia: call sau put.
Tranzacțiile cu opțiuni pe futures sunt înregistrate și evidențiate în contul de marjă al participantului în mod similar tranzacțiilor cu contracte futures. Evidențierea opțiunilor se face pentru fiecare serie de opțiuni în parte.
Produsele fianciare derivate tranzacțioante la BMFMS și pe care aceasta și le-a protejat la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, au ca obiect oferirea de cotații la active monetare și financiare. Există încă multe produse care pot fi tranzacționate (acțiuni, obligațiuni,cereale, petrol, metale) pe care celelalte burse din România le pot fructifica. Rămâne de reținut modelul european și cel american conform cărora nu există în aceeași țară două burse care să tranzacționeze aceleași produse. Această separație se va realiza cu timpul și pe piața de capital din România, țară care, prin activitatea desfășurată la Sibiu s-a aliniat celorlalte 37 de burse din lume ce tranzacționează produse finaciare derivate.
2.2. Mecanismul de tranzacționare în piețele futures
Pentru a se obține profit la bursă trebuie să se vândă scump și să se cumpere ieftin, indiferent în ce ordine se desfășoară aceste acțiuni, se cumpără jos și apoi se vinde sus, sau se vinde sus și se cumpără jos. În acest mod se asigură profitul. Fiecare poziție inițiată, fie de cumpărare fie de vânzare va fi urmată de operațiune inversă. Cunoscând acest fapt, este de preferat să să se cumpere la un preț cât mai mic pentru ca apoi, respectând „regulile jocului”, să se vândă la un preț cât mai mare.
Pe o piață bursieră, se poate vinde un contract fără să fie nevoie ca acesta să fie deținut în momentul tranzacțonării, tocmai pentru că, până la scadența contractului, există garanția că se va cumpăra acel contract. Din acest motiv, se consideră că bursa este „o piață simetrică cu joc nul”, pentru că pe ansamblu, fiecare contract de cumpărare sau de vânzare are un corespondent, până la scadență închizându-se toate pozițiile deschise deținute de fiecare participant la piață.
În cele ce urmează doresc să prezint schema mecanismului de tranzacționare futures care conține elementele de bază ale unei asemenea piețe și este înpărțită în patru niveluri.
Primul nivel surprinde legătura constantă între clienți și societățile de brokeraj. Ea se materializează prin transferul constant de informații în ambele sensuri: achitarea garanțiilor și a comisioanelor, deschiderea canalului necesar fluxului de ordine și răspunsul ce leagă clientul de broker, facilitându-i primului accesul la piață. Clientul primește din partea societății de brokeraj, în mod constant, informații brute și analize. Identitatea clienților nu depășește nivelul unu.
Nivelul doi se referă la legătura constantă dintre societățile de brokeraj și bursă. Materialul rezultat în urma prelucrării de către funcționarii bursei a informațiilor adunate pe parcursul ședinței de tranzacționare este oferit societăților în scopul realizării unui flux informațional către clienți.
Nivelul trei se referă la întrepătrunderea dintre bursă și casa de compensație, relație ce definește activitatea pieței futures. Activitatea desfășurată în bursă este garantată cu fonduri depuse în conturi speciale, la care au acces societățile de brokeraj și organismul de clearing. Variția sumelor din contul de marjă reflectă înregistrarea de câștiguri sau pierderi ca urmare a operațiunilor desfășurate în piața futures și a modificărilor suferite de prețul de cotare.
Nivelul patru notifică faptul că organismulde clearing (Casa Română de Compensație), surpevizează tranzacțiile, facilitând administrarea riscurilor asumate prin acceptarea de garanții și menținerea constantă a echilibrului dintre activitatea desfășurată în bursă și capacitatea de asumare a riscului.
Schema mecanismului de tranzacționare futures :
2.2.1. Etape ale tranzacționării la Bursa Monetară-Financiară Sibiu
2.2.1.1.Accesul în piață
Pentru a opera direct în piața futures și cu opțiuni de la Sibiu, este necesară obținerea dreptului de tranzacționare. Conform legislației în vigoare, dreptul de tranzacționare se obține de societățile de brokeraj prin deținerea de acțiuni la o societate de bursă, respectiv de către traderi care tranzacționează exclusiv în numele și în contul lor pe baza unui atestat eliberat de bursă.
Există două alternative pentru a putea tranzacționa în cadrul BMFMS. O primă soluție, în mod direct, este dată de posibilitatea de a deveni trader recunoscut de BMFMS și atestat de Comisia Națională de Valori Mobiliare. În baza unui permis special eliberat de bursă, traderul, persoană fizică, poate executa direct strategiile sale privind tranzacțiile cu contracte futures sau opțiuni. Tranzacțiile sunt executate exclusiv în numele și în contul său, astfel încât traderul este singurul responsabil de eșecul acțiunilor sale sau de câștigul obținut la sfârșitul fiecărei zile de tranzacționare.
În conformitate cu articolul nr. 4 din 31 OUG 27/2002 „traderul este o persoană fizică atestată profesional de către Consiliul bursei de mărfuri și autorizată de către Comisia Națională de Valori Mobiliare, care are în atribuția sǎ negocierea cererilor și ofertelor, precum și încheierea de tranzacții exclusiv în nume și pe cont propriu numai pe piețele instrumentelor financiare derivate”. Pentru a deveni trader, o persoană fizică trebuie să încheie un contract cu BMFMS și primește acces în piețe futures și options organizate de BMFMS și Casa Română de Compensație, cu dreptul de a efectua tranzacții exclusiv în contul și în numele său în baza unui atestat eliberat de bursă. Drepturile și obligațiile unui trader prevăd, printre altele:
a) accesul în piață se face de la distanță, prin intermediul platformei de tranzacționare electronică ELTRANS, cu legătură prin Internet. În acest scop, traderul primește varianta client a ELTRANS;
b) cerințele minime pentru ELTRANS versiunea client sunt: computer compatibil IBM, Windows 98 (recomandat) și procesor de minim 200MHz, 68 MB RAM;
c) traderul are dreptul de a efectua tranzacții numai pe contul și în numele său, fiindu-i interzis să realizeze tranzacții futures și cu opțiuni în numele altor persoane fizice sau juridice;
Traderul va primi zilnic un raport de tranzacționare și situația contului, raport ce va fi trimis de către CRC pe adresa de e-mail specificată în cererea de deschidere de cont. Acesta are libertate deplină de mișcare și nu trebuie să plătească comisioane unei agenții de brokeraj.
A doua modalitate, de data aceasta indirectă, care este și cea mai frecvent utilizată, este aceea de a apela la serviciile unei societăți de brokeraj care desemnează, la alegerea clientului sau aleator, un broker care să execute întocmai ordinele. Brokerii execută exclusiv ordinele societății de brokeraj și ale clienților lor și trebuie să fie deasemenea atestați de către BMFMS ca operatori pentru piețele futures și de opțiuni. În acest caz, situația este puțin diferită deoarece, deși tranzacția se excută în contul clientului, acesta are posibilitatea de a beneficia de experiența brokerului, experiență de care ar fi lipsit dacă ar opta pentru poziția de trader. În plus, clientul ar dispune de timpul necesar participării în mod direct ca trader, fără să mai fie nevoie să aloce acest timp în exclusivitate tranzacțiilor bursiere. Un alt motiv pentru care această soluție este cea mai căutată este că aceasta elimină toate inconveniențele legate de atestare, încheierea contractului cu BMFMS, în schimbul unui comision plătit societății de brokeraj.
În prezent, la tranzacțiile electronice ale BMFMS participă un număr de 27 de societăți de brokeraj, care efectuează tranzacții în piețele organizate de BMFMS. Persoanle fizice pot deveni traderi sau pot apela la o societate de brokeraj, însă pentru persoanele juridice singura soluție o reprezintă apelarea la o societate de brokeraj.
2.2.1.2. Inițierea unei poziții pe piață
Fiecare broker sau trader în piață este un licitator. Fiecare își anunță propriile prețuri de cumpărare și de vânzare, ce depind de poziția adoptată față de evoluția viitoare a prețului activului suport. Dacă previziunea este de creștere a prețului contractului futures, brokerul/traderul va cumpăra, pentru ca mai târziu să vândă. În situația inversă, când se previzionează scăderea cursului futures, se va vinde contractul futures pentru ca, mai târziu, să se cumpere la un preț mai mic. Un operator care tranzacționează la BMFMS pe o piață cum ar fi cea a dolarului american cu scadența la o lună, se poate afla fie în poziția de cumpărător, fie în cea de vânzător, dar niciodată în ambele poziții.
De exemplu, dacă un investitor a cumpărat un contract futures ROL/USD IUN 05, acest lucru este echivalent cu deținerea unei poziții long deschise pe acest contract cu scadența iunie 2005. În cazul în care vinde acel contract futures, investitorul își închide poziția, iar în cont va apărea suma egală cu diferența dintre valoarea contractului la vânzare și valoarea lui la cumpărare. Dacă diferența este pozitivă, investitorul obține profit, iar dacă este negativă, obține pierdere.
Dacă, inițial investitorul vinde un contract futures pe care nu îl deține, are poziția short deschisă la dolar cu scadența iunie. În acest caz, închiderea poziției short se realizează prin cumpărarea unui contract ROL/USD IUN 05.
Previziunea, proprie fiecărui operator pe piața la termen, este rațiunea pentru care se poate forma o piață, respectiv există și cumpărători și vânzători, care negociază între ei prețul contractelor bursiere. Pentru a lua o poziție de cumpărare sau de vânzare pe piața futures este nevoie să se cunoască foarte bine mecanismul bursier, să se posede cunoștințe minime de analiză tehnică și fundamentală.
2.2.1.3. Marcarea la piață
Derivând din contractul forward standardizat, contractul futures poate fi transmis de mai multe ori. În această situație este necesară intersectarea ultimului vânzător cu ultimul cumpărător. Este foarte greu de găsit, în acest stadiu, ultimul cumpărător și ultimul vânzător, care ar trebui să efectueze tranzacția pentru a-și închide pozițiile deschise deținute. Din acest motiv, Casa de Compensație înregistrează toate tranzacțiile între operatorii pe piață și se interpune ca și contraparte pentru fiecare dintre participanți. În realitate, un vânzător vinde casei de compensație, iar un cumpărător cumpără de la aceasta. În acest mod se asigură integritatea tuturor tranzacțiilor. Posibilitatea de compensare este o caracteristică fundamenatlă a tranzacțiilor futures.
Compensarea se referă la anularea obligațiilor asumate la inițierea unei poziții în piață prin efectuarea unei tranzacții de aceeași mărime, dar de sens invers. Dacă inițial s-a vândut un contract futures, se închide poziția prin cumpărarea unui contract de același tip. Invers, dacă s-a cumpărat un contract futures, poziția se închide printr-o vânzare.
prin
Zilnic, după inițierea tranzacției, conturile de marjă sunt debitate și creditate în funcție de prețurile pieței, respectiv prețul de cotare al zilei în curs. Astfel, în fiecare zi la sfârșitul ședinței de tranzacționare se verifică solvabilitatea operatorilor pe piața la termen. Dacă situația din piață (respectiv evoluția prețului de cotare de la o zi la alta) nu este favorabilă celor care au poziții deschise pe un anumit contract, Casa Română de Compensație va dispune de apelul în marjă pentru societatea de brokeraj sau pentru traderul respectiv. Societatea de brokeraj își va anunța clientul de această situație, aceasta trebuind să suplimenetze cu fonduri până cel târziu a doua zi ora 14:00.
Pierderea sau profitul rezultat din marcarea la piață face ca suma existentă în cont să oscileze, însă aceasta nu poate să scadă sub nivelul riscului de creștere sau de scădere, în funcție de sensul operațiunii inițiate. Această reechilibrare a contului de marjă are loc zilnic, după închiderea ședinței. Dacă pozițiile au înregistrat profit în timpul unei zile, profitul este trecut în cont. Se poate decide să se încaseze profiturile, să se inițieze alte contracte sau sumele se pot lăsa în cont ca fond de siguranță sau ca suport împotriva pierderilor viitoare.
În situația în care suma din contul de marjă scade sub nivelul minim admis, titularul de primește apel în marjă pentru diferența dintre nivelul riscului și suma existentă în cont. Titularul de cont trebuie să răspundă apelului în marjă cu suplimentare de fonduri până cel târziu la începerea următoarei ședințe de tranzacționare, altfel i se lichidează forțat, în piață, pozițiile descoperite, până când suma din cont este suficientă pentru acoperirea riscului.
2.3.1.4. Modalitatea de lichidare a pozițiilor deschise deținute
Lichidarea pozițiilor deschise la BMFMS se realizează prin compensare cash. În contul operatorilor la termen se înregistrează în lei între valoarea contractului futures la vânzare și valoarea lui la cumpărare. Practic, aceste diferențe se calculează prin multiplicarea diferențelor de preț (preț vânzare- preț cumpărare) cu unitatea de tranzacționare. Pentru contractele futures pe valute, luile de inițiere a acestora sunt lunile anului, scadențele fiind de la una la șase luni. Dacă un investitor deține o poziție deschisă (fie long – de cumpărare, fie short- de vânzare), acesta o poate lichida în orice moment înainte de scadență sau în ultima zi lucrătoare a lunii de scadență. Închiderea pozițiilor deschise se poate realiza în timp, utilizând una din următoarele două situații: înainte de scadența contractului sau la scadența contractului.
În cazul primei variante, din momentul în care contractul a fost cumpărat/ vândut poziția deschisă pe acesta se poate închide printr-o tranzacție de aceeași mărime, dar de sens opus, respectiv vânzare/cumpărare, până la orele 12:45 în ziua scadenței (inclusiv). În acest caz, închiderea poziției deschise se realizează în piață, prin negociere între participanții pe piață.
Pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului fiecare vânzător sau cumpărător poate să-și închidă poziția, încasând sau plătind diferența dintre prețul de vânzare sau prețul de cumpărare.
Exemplu
Un broker a vândut la data de 13 martie, 10 contracte ROL/EURO APR 05 la prețul de 36.500 lei/euro. În acest caz, brokerul are 10 poziții deschise pe vânzare, este short la ROL/EURO cu scadența aprilie. Prețul contractului evoluează în favoarea acestuia, scăzând la 36.000 lei/euro în data de 14 martie. Brokerul se decide să încaseze profitul rezultat, drept pentru care își va închide poziția pe piață în cele 10 poziții, cumpărând 10 ROL/EURO APR 05 la prețul 36.000 lei/euro.
Profit = 10 * (36.500 – 36.000) * 1.000 = 5.000.000 lei
În cazul celei de a doua variante, pentru contractele futures pe activele ROL/USD, ROL/EURO, EURO/USD, USD/JPY, DESIF1, DESIF 3, DESIF2, DESIF5, DESNP, lichidarea la scadență (ultima zi lucrătoare a lunii în care expiră contractul) are loc după ora 12:45.
În jurul orei 13:00, BNR comunică cursul oficial valabil pentru ziua următoare, acesta fiind considerat punct final de referință. Casa Română de Compensație va închide automat toate pozițiile deschise pe contractele care au scadența în luna curentă, la cursul comunicat de Banca Națională a României iar pentru contractele DESIF 1, DESIF2, DESIF 3, DESIF 4, DESNP, DETLV, DEAZO etc. la cursul comunicat de Bursa de Valori București.
La scadență , contractele futures pe valute se lichidează în numerar.
Pentru contractele futures pe grâu ultima zi de tranzacționare este a treia miercuri din luna scadentă, cu excepția lunii decembrie, când ultima zi de tranzacționare va fi a doua miercuri din lună.
Pozițiile rămase deschise după această zi vor fi închise prin livrare. Procesul de livrare va avea loc în zilele lucrătoare rămase până la sfârsitul lunii, cu excepția lunii decembrie, când procesul de livrare are loc în data de 24 decembrie.
Traderilor le este interzisă participarea la procesul de livare. Pozițiile deschise vor fi lichidate obligatoriu până la inclusiv ultima zi de tranzacționare, în caz contrar, aceste poziții vor fi închise forțat de către CRC.
2.2.2. Ordinele de tranzacționare
Ordinul de tranzacționare cuprinde instrucțiuni date de către investitor (client), brokerului sau agenției de brokeraj la care are deschis cont, cu privire la condițiile în care se dorește să se execute vânzarea sau cumpărarea contractelor futures și options specificate, în contul și pe răspunderea sa.
Este foarte important să se cunoască de către client ce fel de ordine poate plasa brokerului și modul în care sunt procesate aceste ordine.
Există trei tipuri principale de ordine:
– ordine de cumpărare
– ordine de vânzare
– ordine spread
Ele sunt transmise firmei de brokeraj prin fax sau electronic. Ordinul este preluat apoi de către brokerul agenției pentru a fi executat. Dacă ordinul este executat, se face confirmarea telefonică a îndeplinirii lui către client.
Specialiștii spun că nu există o clasificare riguroasă a ordinelor de tranzacționare deoarece, în practică, dispozițiile date de investitori nu respectă niște reguli rigide, piața futures, options și de mărfuri fiind un fenomen viu, caleidoscopic, schimbându-se de la o oră la alta, de la o zi la alta, de la un tip de contracte la altul, de la un cumpărător la altul, de la un vânzător la altul.
Fiecare ordin are o perioadă de valabilitate în decursul căruia se poat executa. Dacă trece perioada de valabilitate fără ca ordinul să fie executat, acesta va expira.
Ordinele introduse pe platforma de tranzacționare ELTRANS sunt:
1. Ordine limită – acestea se execută la prima specificată sau mai bună și pot fi plasate numai dacă există disponibilul în cont pentru acoperirea riscului rezultat. Cantitatea ramasă în urma executării parțiale rămâne în piață. Termenul maxim de valabilitate al acestor ordine este sesiunea în care au fost introduse. Toate ordinele de acest tip vor fi șterse automat din piață la închiderea ședinței. Pentru opțiuni nu sunt disponibile ordine tip stop.
2. Ordine pachet – ordinul se execută numai la întreaga cantitate. În cazul în care în piața apar ordine mai bune sau egale ca preț cu acesta, dar fără specificația pachet, ordinul pachet este scos automat din piață. De asemenea, dacă nu poate fi executat la plasarea sa, este respins.
Potrivit Regulamentelor BMFM, platforma nu permite executarea de tranzacții pe același cont, executată pe baza ordinelor de vânzare și cumpărare emise pe același cont (house sau clienți).
3. Ordinele plasate pot fi modificate sau anulate. Orice modificare adusă unui ordin duce la schimbarea timpului său de acceptare în piață, care poate avea consecințe asupra plasării sale în ansamblul pieței.
Toate ordinele din piață vor fi șterse automat la închiderea pieței în fiecare zi, cu excepția celor stop. La expirarea contractelor vor fi șterse și ordinele stop.
4. Ordine de tranzacționae la zi – ordine care trebui executate numai în cursul zilei în care au fost lansate. În absența unei mențiuni exprese, toate ordinele sunt considerate ordine de tranzacție la zi.
5. Ordine cu valabilitate prestabilită de investitor- valabilitatea maximă a unui ordin este de până la 6 luni, investitorul având dreptul de a-l anula oricând înainte de excutarea lui.
6. Ordine la piață- acestea sunt instrucțiuni date brokerului de a executa imediat o tranzacție la prețul pieței, prețul existent în momentul execuției. Brokerul va executa ordinul la cel mai bun preț găsit în piață iar clientul nu specifică prețul ci numai cantitatea; ordinul trebuie executat imediat în cel mult câteva minute de la lansare.
7. Ordine „cumpără la piață”- ordine pin care investitorul solicită cumpărarea imediată a unui număr de contracte futures, la prețul pieței.
8. Ordine „vinde la piață”- ordine prin care clientul solicită vânzarea imediată a unor contracte futures la prețul pieței.
9. Ordine „vinde la limită”-reprezintă dispozițiile prin care clientul specifică prețul minim, limită, de la care brokerul poate începe vânzarea contractelor futures sau options în cazul în care evoluția pieței confirmă așteptările sale legate de preț. Prin acest tip de ordin, clientul este asigurat de faptul că ordinul nu va fi executat la un preț mai mic.
10. Ordine „cumpără la limită”- sunt acele ordine prin care clientul specifică prețul maxim la care se angajează să cumpere contractul futures sau options. În cazul în care există un vânzător care acceptă acest preț sau unul mai mic, tranzacția se va efectua, iar ordinul dat de client se va executa întocmai.
11. Ordinele stop- aceste ordine au calitatea de a limita o pierdere potențială sau de a proteja câștigul potențial al clientului.când în piață se efectuează tranzacții futures la prețul precizat de client, brokerul va executa ordinul primit. Ordinul stop se execută numai dacă prețul futures, din piață, atinge sau depășește prețul menționat de client.
Prețurile de exercitare sunt afișate numai după ce s-a executat o tranzacție pe contractul futures suport.
Prețurile de exercitare se ordonează în funcție de prețul ultimei tranzacții executate, astfel încât sǎ fie disponibile la tranzacționare minim cinci prețuri de exercitare sub și cinci prețuri de exercitare peste ultimul preț din piața suport.
Intervalul dintre două prețuri de exercitare succesive este standardizat și se stabilește de către BMFMS și CRC în funcție de volatilitatea pieței futures suport.
Lista prețurilor de exercitare va fi extinsă în funcție de fluctuația prețului din piața futures suport.Intervalele dintre prețurile de exercitare sunt conținute în specificațiile contractelor și sunt modificate de BMFMS și CRC periodic, pentru a reflecta condițiile de piață existente la un moment dat.
Societățile de brokeraj trebuie să respecte în relațiile lor cu clienții următoarele reguli:
1. Înregistrarea ordinelor clienților
Când se primesc ordine de la clienți diferiți pe același contract și scadență, societatea va plasa ordinele în piață în ordinea prețurilor la care au fost primite, dacă nu există alte instrucțiuni din partea clientului.Când se primesc ordine la același preț, ele vor fi plasate în piață în ordinea sosirii lor de la clienți.Ordinul care are aceleași caracteristici de cantitate și preț cu un ordin anterior va fi anulat de către operator.
2. Executarea ordinelor clienților
Dacă în procesul de tranzacționare societatea de brokeraj obține un preț mai bun pentru ordinele clienților, va executa ordinele la acest preț, făra a profita de diferența de preț dintre ordinul clientului și prețul pieței.
Lista prețurilor de exercitare va fi extinsă în funcție de fluctuația prețului din piața futures suport. Intervalele dintre prețurile de exercitare sunt conținute în specificațiile contractelor și vor fi modificate de BMFMS și CRC periodic, pentru a reflecta condițiile de piață existente la un moment dat.
2.3. Categorii de produse finaciare derivate
Pentru a răspunde cerințelor pieței, BMFMS și-a diversificat permanent produsele oferite spre tranzacționare. Din iulie 1997, data introducerii primului contract futures și până la data realizării prezentei lucrări, la BMFMS se pot tranzacționa 4 categorii de produse finaciare derivate.
În continuare voi evidenția ceea ce este specific fiecărei categorii de produs financiar în parte, iar în Anexa 1 sunt prezentate sintetic categoriile de produse financiare derivate tranzacționate la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu.
2.3.1. Derivatele financiare pe indici bursieri
Derivatele financiare pe indici bursieri sunt de fapt titluri, construite artificial, care nu se bazează pe un flux de venituri (ca în cazul titlurilor primare), sau pe o marfă sau pe un activ financiar. Produsele financiare derivate pe indici bursieri se folosesc, în principal:
ca mijloc de acoperire a riscului (un investitor care are plasament format dintr-o selecție de titluri se poate acoperi împotriva riscului de scădere a cursului prin vânzare de contracte futures);
în vederea obținerii unui câștig speculativ apărut din diferența de curs a indicelui.
Indicii bursieri care se constituie drept suport pentru tranzacțiile cu produse financiare derivate (futures și options) la BMFMS sunt: indicele BMS1 și indicele BET.
Indicele BMS1 este indicele propriu al BMFMS și a fost primul indice bursier românesc care s-a constituit ca suport pentru tranzacțiile cu produse financiare derivate pe indici. Indicele este de tipul celor neponderați, și include numai prețul de piață al acțiunilor cotate la categoria I a Bursei de Valori București și valoare nominală a acestora.
Indicele BET (Bucharest Exchanges Trading- Indicele Bursei de Valori București) este creat pentru a reflecta tendința de ansamblu a celor mai lichide 10 acțiuni tranzacționate la prima categorie a Bursei de Valori București. Valoarea indicelui BET este calculat în timp real, valoarea prețurilor din fiecare zi fiind raportată la prețurile corespunzătoare din data de referință (19 septembrie 1997) și afișată pe tabela electronică a Bursei, pe toate terminalele agenților în ringul bursei sau conectate la distanță.
Pentru a compara orice efect artificial asupra prețului de tranzacționare datorat măsurilor de divizări/ consolidări de acțiuni, fuzionări ale firmelor sau orice modificări ale capitalului social al unei societăți aflate în portofoliul indicelui, valoarea indicelui este ajustată cu un factor de corecție ƒ în ziua în care are loc schimbarea care afectează prețul. Factorul ƒ asigură continuitatea și comparabilitatea valorilor indicelui.
Din prima categorie de produse financiare derivate descrisă, fac parte contractele futures și opțiunile pe indici bursieri.
2.3.1.1.Contractele futures pe indici bursieri
Contractele futures pe indici bursieri reprezintă de fapt, vânzarea sau cumpărarea indicelui BET/BMS1 la cursul futures al Bursei și cedarea sau primirea la scadență a unei sume cash în valoare egală cu produsul dintre multiplicatorul pieței și diferența dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacționare a contractului și prețul futures.
Dacă indicele este superior prețului futures, cei cu poziții short vor plăti pe cei cu poziții long. Invers, dacă indicele este sub prețul futures, cei cu poziții long vor plăti pe cei cu poziții short. Toate contractele futures pe indici sunt marcate pe piață în fiecare zi prin intermediul Casei Române de Compensație, iar regelementarea cash dă rezultate similare celor care s-ar obține prin livrarea efectivă a tuturor acțiunilor cuprinse în structura indicelui.Tranzacția futures evită însă operațiunile și costurile pe care le presupune execuatrea în natură.
Contractele futures pe indici sunt primele produse financiare tranzacționate la BMFMS, activul suport constituindu-l indicele propriu BMS1 și indicele BET determinat de către BVB. Contractul futures pe indicele propriu BMS1 a constituit în perioada 1997-1999 suportul celor mai frecvente tranzacții derulate în ringul bursei, locul acestuia fiind luat treptat de tranzacțiile pe indicele BET, mai reprezentativ. Drept urmare, în continuare sunt prezentate în tabelul 2.1 specificațiile contractului futures pe indicele BET:
Tabelul 2.1
2.2.1.2. Contractele de opțiuni pe indici bursieri
Contractele de opțiuni pe indici bursieri asigură investitorului un instrument suplimentar, utilizat în scopul reducerii riscului de piață dar și pentru diversificarea oportunităților de investiții. Când cumpără o opțiune asupra unui indice, cumpărătorul plătește un preț precis vânzătorului, iar atunci când opțiunea se exercită (este vândută) reglarea conturilor se face în monedă și nu prin cedarea acțiunilor din care este compus indicele. La exercitarea opțiunii, vânzătorul este obligat să lichideze contractul dacă poziția pe opțiune nu a fost compensată. Lichidarea se face printr-o sumă, care reprezintă diferența în bani dintre nivelul de încheiere al indicelui care face obiectul opțiunii și prețul de exercitare al opțiunii, înmulțită cu un multiplicator de indice (de obicei 10.000).
Specificațiile contractului de opțiuni pe contractul futures pe indicele BET(ROL) sunt sintetizate în tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
2.3.2.Derivatele financiare pe valute
Derivatele financiare pe valute au început să fie tranzacționate atunci când comunitatea financiară internațională căuta căi de acoperire a riscului în afaceri, în condițiile unei rate de schimb instabile.
Valuta (dolar, euro, yen, etc.) constituie activul suport al acestei categorii de produse financiare derivate și devine o marfă care poate fi cumpărată sau vândută pentru a minimiza riscurile agenților economici importatori sau exportatori.
Derivatele financiare pe valută sunt unele dintre cele mai tranzacționate produse financiare la BMFMS și se constituie în contracte futures pe valute și opțiuni pe contracte futures.
2.3.2.1. Contractele futures pe valute
În funcție de valutele care se constituie drept activ suport la BMFMS sunt tranzacționate patru tipuri de contracte futures pe valute. Specificațiile acestora sunt sintetizate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
2.3.2.2. Opțiunile pe contracte futures pe valute
În funcție de valutele care se constituie drept activ suport la BMFMS sunt tranzacționate patru tipuri de opțiuni pe contracte futures pe valute. Specificațiile acestora sunt sintetizate în tabelul 2.4
Tabelul 2.4
2.3.3.Derivatele financiare pe dobânzi
Derivatele financiare pe dobânzi reprezintă instrumente financiare de protecție pentru investitorii care iau în calcul dobânda încasată sau plătită pentru creditele contractate, ca profit, respectiv cheltuială, întrucât fluctuațiile ratelor constituie o mare sursă de risc în afaceri.
Pentru protejarea afacerilor care se derulează pe termen mediu și mai ales lung, investitorii nu speculează asupra ratei dobânzii întrucât există speculatori dispuși să își asume acest risc financiar important prin tranzacționarea la BMFMS de contracte futures pe dobânzi și opțiuni pe contracte futures pe dobânzi.
2.2.3.1. Contractele futures pe rata dobânzii
Contractul futures pe rata dobânzii constituie pentru speculatori o alternativă atractivă atunci când depozitele la termen nu pot fi răscumpărate înainte de data scadenței în timp ce contractele futures pot fi lichidate în orice moment până la scadență. De asemena poate fi mai ieftin să se utilizeze futures deoarece costul tranzacțiilor poate fi mai mic decât acela de pe piața cash.
Specificațiile contractului futures pe rata dobânzii BUBOR1 sunt sintetizate în tabelul 2.5:
Tabelul 2.5
2.3.3.2.Opțiunile pe contractul futures pe rata dobânzii
Opțiunile pe contractul futures pe rata dobânzii sunt instrumente eficiente de gestionare a riscului rezultat în urma cumpărării sau vânzării contractelor futures BUBOR1. Utilizarea opțiunilor pe acest contract permite speculatorului menținerea unei poziții aparent perdante în speranța unor mișcări favorabile ale pieței mai târziu sau chiar realizarea de profit direct prin exercitarea lor atunci când aceste opțiuni ajung în bani.
Specificațiile opțiunilor pe contractul futures pe rata dobânzii BUBOR1 sunt sintetizate în tabelul 2.6.
Tabelul 2.6
2.3.4.Derivatele financiare pe acțiuni
Derivatele financiare pe acțiuni au ca activ suport acțiunile emise de Societatea de Investiții Banat-Crișana (SIF1), respectiv Transilvania (SIF3), Moldova (SIF2), Societatea Națională a Petrolului Petrom și multe altele menționate în primul capitol, concretizându-se în contractele futures pe acțiuni și opțiuni pe contractele futures pe acțiuni.
2.3.4.1. Contractele futures pe acțiuni
În funcție de acțiunile care se constituie drept activ suport la BMFMS sunt tranzacționate trei tipuri de contracte futures. Specificațiile contractelor futures pe acțiuni suntr prezentate în tabelul 2.7
Tabelul 2.7
2.3.4.2.Opțiunile pe contractele futures pe acțiuni
În funcție de acțiunile care se constituie dept activ suport la BMFMS sunt tranzacționate mai multe tipuri de contracte de opțiuni. Specificațiile contractelor de opțiuni pe futures pe acțiuni sunt prezentate în Tabelul 2.8.
Tabelul 2.8
Capitolul 3
Tranzacții la BMFMS
3.1. Hedgingul
În ultimii ani, în toate țările avansate s-a înregistrat o dezvoltare explozivă a proiectelor de controlare a riscurilor. O mare varietate de instrumente au fost introduse sau revizuite pentru a răspunde cerințelor managementului controlării riscului. În România, aceste instrumente nu au fost utilizate până în anul 1997, când pentru prima dată, au fost implementate la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu.
Utilizarea corespunzătoare a acestor instrumente poate ajuta efectiv o societate sau un om de afaceri să controleze multe din riscurile la care se expune într-un mediu de afaceri aflat într-o continuă dezvoltare. Acest lucru este valabil mai ales în cazul contractelor futures. Principalul obiectiv al tranzacțiilor futures este acela de a transfera riscul de la producători și beneficiari spre o altă categorie de participanți la piață, numiți speculatori. Acest transfer, prin care un om de afaceri folosește piața futures pentru a se proteja împotriva eventualelor mișcări nefavorabile ale valorii unui produs poartă denumirea de hedging. Spre deosebire de contractele forward sau swap sau alte instrumente de alte instrumente valutare sau monetare, contractele futures și cu opțiuni sunt tranzacționate prin burse autorizate și conțin mijloace de protecție împotriva neonorării obligațiilor contractuale.
Neimplicarea, însă, în piețele futures poate avea ca rezultat pierderea oportunităților de a încheia afaceri la prețurile cele mai avantajoase.
3.1.1. Riscul valutar
Creșterea fără precedent din ultimele decenii a volumului tranzacțiilor internaționale și căutările continue pentru a găsi noi oportunități investiționale au determinat modificări ale ratelor de schimb dintre monede, cu ample implicații asupra activității companiilor multinațioanle și chiar a economiilor naționale. S-a determinat, astfel, că aceste companii sunt afectate de următoarele tipuri de expuneri valutare: expunere contabilă, expunere economică și expunere tranzacțională.
Expunerea contabilă survine în momentul în care conturile unei subsidiare a unei companii multinaționale, care sunt exprimate într-o deviză, trebuie transferate în conturi exprimate în moneda națională, în scopul întocmirii bilanțului contabil.
Expunerea economică constă în faptul că modificările survenite în rata de schimb influențează calculul veniturilor și al costurilor și afectează valoarea actualizată a cash-flow-urilor.
Cel mai frecvent tip de expunere, întâlnit și în companiile de comerț exterior din România, îl reprezintă expunerea tranzacțională. O companie cu activitate de comerț exterior este expusă unui risc valutar ori de câte ori este participantă la o tranzacție exprimată îmtr-o altă monedă decât cea națională, care va avea loc în viitor.
Întrucât expunerea tranzacțională este cea care afectează în mod direct și evident activitatea de comerț exterior a firmelor românești, în această lucrarea prin riscul valutar voi face referire la acest tip de expunere.
Riscul valutar constă în faptul că rata de schimb a monedei naționale cu respectiva deviză poate suferi modificări între momentul în care se realizează tranzacția și momentul în care are loc efectiv plata (se încasează sau se plătește contravaloarea obiectului contractului), ceea ce poate genera pierderi considerabile companiei.
În funcție de poziția pe care o ocupă compania în respectiva tranzacție (cumpărător sau vânzător), aceasta poate fi afectată fie de apreciarea monedei națioanle față de moneda contractuală, fie de deprecierea acesteia. Astfel, o depreciere a monedei naționale față de valuta în care se exprimă contractul afectează negativ plățile companiei (outflow-ul), cum s-a întâmplat în cazul importurilor în euro, iar o apreciere a monedei naționale afectează negativ încasările companiei (inflow-ul), cum este cazul exporturilor în euro din prezent.
Per ansamblu expunerea valutară totală a unei companii care este parte într-o tranzacție internațională este determinată atât de valoarea contractului cât și de amplitudinea modificărilor ratei de schimb.
3.1.2 Basis
Prețul contractelor futures are la bază prețul mărfurilor sau al al activelor monetare și finaciare și, de aceea, orice factor care influențează prețurile de pe piața la vedere va influența și prețurile de pe piața futures. Prețurile de pe cele două piețe nu se situează la același nivel. Diferența dintre prețul de pe piața la vedere și cel de pe piața futures, în general pentru același activ-marfă, titlu financiar, instrument monetar, cunoscută sub denumirea de basis, este unul dintre cele mai importante concepte ale pieței futures. În general, hedgerii sunt interesați cel mai mult de diferența dintre prețul la vedere și cel futures.
Această diferență de preț, reprezintă principalul punct de interes pentru hedger. Când cineva vorbește despre basis, este sigur că se referă la piețele unor produse înrudite, cu prețuri corelate, dar termenul nu implică obligatoriu o corelare a prețurilor. Basisul tinde să fie cât mai stabil și mai previzibil decât nivelul prețului spot și futures și acesta este conceptul de bază pentru plasarea operațiunilor de acoperire a riscului.
Basisul nu este o mărime constantă, însă este mult mai stabil decât prețurile de pe cele două piețe. Riscul modificării prețului poate fi minimizat, însă riscul de basis nu dispare. Acest basis se schimbă în timpul duratei de valabilitate a unui contract futures. Pentru același activ se observă că diferența dintre piața spot și piața futures este convergentă, pe toată durata de viață a contractului futures, spre aceeași valoare care se confundă cu maturitatea contractului. Odată cu apropierea scadenței, prețul futures se apropie tot mai mult de prețul de pe piața la vedere.
Prețurile din piața la vedere și futures tind să se miște în paralel, atâta timp cât reacționează la aceiași factori cerere/ofertă. Chiar și în așa numitele piețe paralele, basisul poate fi foarte schimbător. Într-o zi el poate fi „strâmt”, aceasta însemnând că diferența de prețuri este mică. În ziua următoare basisul poate fi „larg”, cu prețuri foarte depărtate. Dacă piețele nu au legătură între ele, basisul este adesea întâmplător. De fapt, piețele paralele sunt identificate simplu, analizând prețul basis dintre ele. Unde există corelare, există piețe paralele. Cea mai interesantă este predictibilitatea în analizele de corelație. Dacă sunt două articole cu prețuri care se mișcă împreună într-un mod foarte previzibil și pe o periadă de timp semnificativă, ele nu constutie numai piețe paralele, ci piețe paralele al căror risc poate fi acoperit.
Spre exemplu piețele DESIF2 și DESIF5 ale Bursei din Sibiu sunt piețe înrudite deoarece, din momentul lansării lor pe piață, au evoluat în paralel. La nivel internațional, exemplele sunt numeroase: aurul și platina, petrolul brut și petrolul prelucrat, porcinele vii și carcasele de porc, soia și uleiul de soia sau făina de soia etc.
Pentru a ști când sunt destul de bine corelate două piețe pentru a oferi oportunități pentru operațiuni de hedging, trebuie să se cunoască nivelul corelației. În general, dacă corelația este de 0,70 sau mai mult, există șanse ca cele două piețe să fie folosite pentru a construi un hedging, deci, definiția hedgingului este următoarea:
Hedgingul (acoperirea riscului) înseamnă compensarea unei poziții prin luarea unei poziții egale și opuse într-o piață diferită, dar paralelă. Efectul poziției de compensare este reducerea sau eliminarea efectelor schimbărilor valorice ale ambelor poziții. Piețele sunt suficient de paralele dacă coeficientul de corelație este de 0,70 sau mai mult.
3.1.3. Hedging parțial și hedging dinamic
Hedgingul nu trebuie în mod obligatoriu să neutralizeze întregul risc. Dacă se așteaptă, spre exemplu, o evoluție ascedentă pe termen lung, dar pe termen scurt piața de capital se confruntă cu un declin, se poate iniția un hedging. Se pot iniția imediat, de exemplu, 30% din numărul total de contracte necesare unui hedging complet. Dacă analizele pe termen scurt se adeveresc și se confirmă declinul, se poate alege mărimea operațiunii de acoperire a riscului la 50% din valoarea portofoliului. Hedgingul se menține sau se mărește pe măsură ce piața continuă să scadă. Când piața revine la o evoluție ascendentă, se renunță treptat la hedging într-o manieră asemănătoare sau se compensează întreaga poziție.
Tehnica acoperirii parțiale oferă o protecție incompletă. Principalul avantaj al acestui tip de hedging este că dacă raționamentul asupra pieței se dovedește eronat, câștigul din portofoliu depășește pierderea generată de pozițiile luate în operațiunea de hedging.
În practică se cunosc multe moduri de abordare a hedgingului. În funcție sau de toleranța la risc, se poate opta pentru un hedging tradițional, static, sau se poate alege alege o abordare dinamică.
Abordarea tradițională sau statică implică inițierea unei poziții cu scopul de a fi menținută deschisă pe toată durata hedgingului, indiferent de evoluția cursului valutar în această perioadă.
Un hedging dinamic implică o abordare mult mai activă, când hedgerul ia o poziție pentru a se proteja împotriva eventualelor evoluții nedorite și lichidează poziția dacă respectivele evoluții nu se produc sau după ce pericolul a trecut.
Bursa, trebuie însă să admită că, păstrând poziția de hedging luată ca protecție față de o eventuală creștere a cursului, poate duce la pierderea avantajelor pe care le-ar putea aduce o eventuală scădere. Totuși, obiectivul de a fixa un anumit cost pentru import a fost atins, iar aceasta ar trebui să primeze asupra celorlate considerente.
Un hedging dinamic, ar putea fi folosit cu succes dacă activitatea implică urmărirea evoluției cursului valutar corelată cu acțiunea pe această piață.
Este posibil ca preocuparea să devină acută când cursul leu/dolar la care se realizează un import trece de un anumit prag. Ulterior, chiar dacă acțiunea factorilor care influențează evoluția dolarului vor determina creșterea acestuia, potofoliul va rămâne intact. Pe de altă parte, dacă dolarul rămâne relativ stabil, importatorul poate, pur și simplu, să închidă poziția și să profite din plin climatul favorabil.
Ambele abordări presupun o utilizare eficientă a instrumentelor și tacticilor specifice hedgingului. Alegerea va depinde de nivelul riscului pe care hedgerul este dispus să-l accepte, precum și de scopurile companiei/societății. Desigur, un management eficient al riscului, presupune elaborarea unor linii directoare ale politicii firmei care să stabilească scopurile și gradul de toleranță la risc ale acesteia, astfel încât managerul să poată lua o decizie corectă, care să confere un grad ridicat de siguranță.
3.1.4.Long hedge (pentru importator) și short hedge (pentru exportator)
În funcție de poziția celui care realizează operațiunea de hedging se disting două feluri de hedging: hedging long și hedging short.
Hedgingul long este realizat printr-o poziție long, pe piața futures, în vederea acoperirii riscurilor pe piața cash.
Hedgingul poate fi de folos importatorilor de mărfuri. Ei importă marfa, o plătesc în valută, iar prin vânzarea ei încasează lei care vor fi schimbați în valută pentru continuarea activității. Dar intervalul de timp dintre plata mărfii către partenerul extern și vânzarea și încasarea ei la intern poate aduce mari surprize din punct de vedere al schimbului valutar. Aceste surprize pot veni atât din partea pieței interbancare interne, cât și din schimbarea parității internaționale a valutelor.
Hedgingul short este cel realizat printr-o poziție short pe piața futures, în vederea acoperirii riscurilor de cumpărător pe piața cash.
Este cunoscut că faptul că rata de schimb valutar a afectat în mod special agenții economici cu activitate de export, cu excepția celor care lucrează în lohn sau a celor ce importă materia primă și exportă produsul finit. Cu câteva excepții, prețul materiilor prime, al energiei și al combustibililor a crescut mai repede decât devalorizarea leului în raport cu valutele, ca o consecință firească a inflației. Mulți agenți economici și-au văzut drastic diminuate profiturile din această cauză, ajungând chiar în situația de a lucra în pierdere, numai pentru a nu pierde partenerii externi.
Deoarece, spre deosebire de importatori, exportatorii nu au nici o cale de transfer a riscului asupra beneficiarilor, din cauza necesității de încadrare în prețurile mondiale există o singură variantă de gestionare a riscului valutar, și anume hedgingul short prin contracte futures. În acest caz operațiune de hedging constă în vinderea unui număr de contracte futures care să acopere suma încasată din export la o dată viitoare și care va fi schimbată în lei pentru achitarea furnizorilor și reluarea ciclului de producție.
Pentru demararea operațiunii de hedging este necesar, mai întâi, un studiu care să răspundă la întrebarea: la ce preț de vânzarea valutei se acoperă cheltuielile și se asigură o marjă de profit rezonabilă? Odată găsit răspunsul la această întrebare se dorește a se cunoaște în ce măsură cursul valutar de la data încasării valutei va atinge această valoare.
Regula generală este că operațiunea de hedging să înceapă la un preț egal sau mai mare decât cel rezultat din calculele de rentabilitate ale exportatorului. Al doilea răspuns nu poate fi dat decât de cotațiile contractelor futures cu scadența la data încasării și vânzării valutei.
3.1.5. Rolul hedgingului
Hedgingul reprezintă principala funcție economică a piețelor futures. Acest mecanism de transferare a riscului a făcut indispensabile contractele futures companiilor și instituțiilor financiare din întreaga lume.
Hedgerii sunt oameni de afaceri sau companii/societăți care dețin sau intenționează să dețină un anumit activ (fie că e vorba de produse agricole, valute, valori mobiliare) și sunt preocupați de o eventuală modificare a valorii de piață a activului respectiv înainte ca el să-l cumpere sau să-l vândă.
Există numeroase exemple care pot ilustra că hedgingul este o strategie defensivă care protejează împotriva schimbărilor defavorabile ale prețurilor. El este un efort conștient îndreptat spre reducerea riscurilor generate de oscilația prețului, care sunt inerente cumpărării, vânzării sau chiar deținerii unei mărfii de pe piața la vedere.
Hedgingul se deosebește de speculație, care este o activitate în care o persoană își asumă riscul în speranța de a realiza profit în urma modificărilor de preț. Speculatorul va cumpăra de pe piața futures dacă se așteaptă ca prețurile să crească și va vinde dacă se așteaptă la o scădere a acestora.Un speculator este întotdeauna expus la risc. Ca pondere, este de reținut, că hedgerii au un aport de 5% la volumul tranzacțiilor futures, restul de 95% aparținând speculatorilor.
Aproape oricine caută protecție împotriva schimbărilor nedorite de preț de pe piața spot, poate utiliza piețele futures pentru acoperirea riscului / hedging – producătorii agricoli, exportatorii, importatorii, băncile, SVM-urile , societățile de asigurare, managerii de portofoliu, investitorii de pe piața de capital.
Riscul prețului există în orice domeniu, cu efecte pozitive sau negative. Întrebarea este dacă un agent economic este dispus să renunțe la posibilele efecte pozitive pentru o contracarare sigură a celor negative. Modificările costurilor afectează direct prețurile de consum. Fluctuațiile afectează în măsuri diferite fiecare sector al economiei. Operațiunile de hedging în piețele futures reduc impactul acestor schimbări nedorite ale prețurilor.
O economie stabilă se bazează pe prețuri stabile, gestionate atent cu instrumente corespunzătoare.
Hedgingul de pe piața futures constituie un proces format din două etape. În funcție de situația hedgerului pe piața fizică (spot), el va iniția o poziție de vânzare sau de cumpărare:
Spre exemplu, dacă urmează ca el să cumpere o marfă în piața spot mai târziu, primul său pas va fi să cumpere contracte futures. Sau, dacă urmează să vândă o marfă, prima etapă din procesul de acoperire a riscului va fi să vândă contracte futures, câștigul de pe o piață urmând să compenseze pierderea de pe cealaltă piață. Fianliatea este reprezentată de blocarea prețului.
A doua etapă a procesului are loc când se produce tranzacția pe piața la vedere. În acel moment nu mai este necesară poziția futures pentru protejarea prețului și atunci va trebui să fie compensată (închisă). Dacă hegerul a avut, inițial, o poziție long (de cumpărare), el își va compensa poziția prin vânzarea contractului. Dacă inițial a avut o poziție short (de vânzarea), el va cumpăra contracte.
Cele două etape pot fi dezvoltate și privite într-o succesiune de pași, derulați din momentul contactării agentului economic cu expunere la risc și până la analiza finală a rezultatelor hedgingului.
Se presupune că un investitor deține un portofoliu de acțiuni bine diversificat în valoare de lei. Se întrezărește un declin al pieței, dar acesta nu dorește renunțarea la potofoliu. În acest caz se poate iniția o strategie de hedging prin vânzarea unui număr de contracte futures sau prin cumpărare de opțiuni put pe contracte futures pe indice. Într-o piață în scădere, contractele futures vândute sau deținerea opțiunilor put vor genera profituri care vor compensa pierderile din deținerea acțiunilor.Dacă piața de capital are o evoluție în creștere, prețurile futures vor crește și pozițiile deținute în piețele futures sau de opțiuni vor fi generatoare de pierderi care vor compensa aprecierea valorii portofoliului de acțiuni. Valoarea portofoliului protejat este stabilă până se renunță la protecție.
Numărul de contracte futures necesar realizării unei strategii de hedging poate fi calculat, într-o primă etapă, pentru o acoperire mai puțin riguroasă, prin împărțirea valorii portofoliului la valoarea curentului a indicelui, înmulțită cu multiplicatorul indicelui. Oricum, o poziție de o asemenea dimensiune ar constitui doar o protecție aproximativă, deoarece portofoliul își poate modifica valoarea într-o proporție difertă de modificarea indicelui.
Pentru a realiza o protecție completă și eficientă este necesar, în primul rând, calculul coeficientului beta al portofoliului- un parametru determinat statistic ce descrie tendința valorii portofoliului de a crește sau de a scădea în paralel cu evoluția similară a pieței. Beta este un rezultat al comparației statistice dintre modificările suferite de valoarea portofoliului de-a lungul timpului și variația indicelui. Se vor folosi prețurile din trecut ale acțiunilor deținute și valorile indicelui corespunzătoare aceleiași perioade.
Un coeficient beta al portofoliului care are valoarea 1 indică faptul că valoarea portofoliului respectiv s-a modificat de-a lungul timpului în aceeași proporție cu indicele; un coeficient beta de 0,7 indică o modificare a portofoliului în același sens cu modificarea indicelui, dar o variație de numai 70%, în condițiile în care se consideră că modificarea indicelui este de 100%.
Exemplu:
Se consideră exemplul de mai sus al portofoliului bine diversificat în valoare de lei, iar în urma calculelor beta portofoliu este . Deoarece portofoliul tendința de a-și modifica valoarea ori mai mult decât indicele, această valoare beta este considerată a fi rata hedgingului.
Anticipând o piață în scădere, vom putea vinde contracte futures care să compenseze pierderile ce derivă din scăderea cursurilor acțiunilor componente ale portofoliului. Pentru a cunoaște numărul de contracte futures necesar în cazul unei protecții complete, se împarte valoarea portofoliului la valoarea contractului futures pe indice și se înmulțește cu rata hedgingului (beta):
Nr.contracte = * = x
Preț futures indice * Multiplicator
Protecția completă prin contracte futures necesită vânzarea a „x” contracte futures pe indice. Se poate neutraliza portofoliul, acceptând să nu se obțină nici câștig, nici pierdere pe ansamblul pozițiilor în acțiuni și contracte futures. Dacă mai târziu se decide vânzarea unor acțiuni din portofoliu, se reduce poziția protejată în același timp, recalculând necesarul de contracte futures la valoarea curentă a portofoliului, a indicelui și a coeficientului beta. Când contractele futures se apropie de scadență, dacă se dorește menținerea hedgingului, se reinițiază poziția futures printr-un nou contract cu o scadență mai îndepărată.
Recalcularea numărului de contracte necesare este indicat a se realiza periodic deoarec beta reflectă comportamentul trecut al cursului și nu este un factor de anticipare perfect. În general, cu cât este mai diversificat portofoliul, cu atât mai constant va fi coeficientul beta. Pentru un portofoliu format dintr-un număr redus de acțiuni, lipsa de acuratețe datorită valorilor trecute luate în calculul coeficientului beta poate fi considerabilă, iar hedgingul trebuie monitorizat cu atenție.
3.2.Speculația
3.2.1.Esența speculației bursiere
Bursa Monetra-Financiară și de Mărfuri Sibiu nu este însă doar o piață pentru vânzarea și cumpărarea de contracte futures și options.Datorită faptului că obiectul negocierilor în bursă are întotdeauna un preț variabil, dependent de raportul dintre cererea și oferta existente pentru contractul respectiv, bursa este folosită și pentru exploatarea diferențelor de preț. Acestea pot fi diferențe care apar în timp, pe aceeași piață, sau la un moment dat, pe piețe diferite.
Timpul generează riscul ca evoluția prognozată de cel care vinde sau cumpără să nu se realizeze. De aceea în funcție de poziția pe care o adoptă față de risc, sunt două categori de vânzări sau cumpărări la BMFMS: speculațiile și hedging-ul.
Dacă speculatorii sunt cei care își creează sau își mențin poziția deschisă față de risc, atunci operațiunea de vânzare sau cumpărarea realizată de ei este o speculație.La data executării obligației asumate (de vânzare sau cumpărare) unul dintre partenerii tranzacției câștigă (cel căruia i s-a verificat evoluția preconizată a prețului), iar celălalt pierde.Deci speculația este întotdeauna bazată pe risc.
Termenul speculație provine din latinescul „speculari” care semnifică a observa. Acest termen latinesc pune accent pe prima funcție a speculatorului, care este aceea de a observa atent evoluția cursurilor și a altor variabile susceptibile de a influența piața.Totuși activitatea de observare nu este un criteriu suficient pentru delimitarea operațiunilor cu caracter speculativ, ci trebuie luată în considerare și motivația investitorului, la fel de importantă.
Speculația se caracterizează atunci prin voința deliberată de a obține avantaje din fluctuația prețurilor, acceptând întotdeauna riscurile.
3.2.2. Rolul speculației
În ceea ce privește rolul speculației, aceasta este, când lăudată ca fiind un mecanism indispensabil al unei bune funcționări a piețelor, când descrisă ca un mecanism destabilizator.
Dintre argumentele care critică speculația aș vrea să amintesc caracterul imoral a ceea ce s-ar putea califica drept îmbogățire fără cauză , întrucât câștigul nu este fructul nici unei munci productive, ci caracterul destabilizator al operațiunilor speculative asupra funcționării pieței, datorată extremei volatilități a capitalurilor afectate de o asemenea utilizare.
Din punct de vedere economic speculația este o vânzare /cumpărare realizată cu scopul de câștig, inversând operațiunea după un timp. Scopul nu este deci cumpărarea sau vânzarea, ci exploatarea diferențelor de preț, respectiv, dintre prețul cu care s-a cumpărat și cel la care s-a vândut, sau invers.
De obicei, criticele cu caracter economic ale speculației sunt foarte serioase, prin ele evidențiindu-se rolul distructiv al speculației asupra unei piețe bursiere.
În acest sens se consideră că speculația stă la originea mișcărilor cumulative în sus sau în jos, ale activității bursiere. Speculația este acuzată deci de destabilizarea pieței, fie datorită unor acțiuni bazate pe o informare greșită, fie prin manevre voluntare asupra pieței, vizând obținerea de câștig din variația de curs provocată chiar de speculatori.
Mai mult chiar, datorită amplorii masei de capitaluri speculative, volumul tranzacțiilor pe o piață la termen este foarte ridicată în raport cu tranzacțiile direct legate de produs. Criticii speculației consideră că efectul acestei disproporții este faptul că prețurile (cursurile) nu mai reflectă deloc raportul dintre cerere și ofertă: din acel moment, prețurile vor deveni arbitrare și susceptibile de a atinge extreme.
În practică speculația este percepută de către profesioniști, în general benefică funcționării unei piețe. Rațiunile invocate se axează în jurul a două aspecte: contribuția la dezvoltarea pieței și amelioarrea informației , în scopul stabilizării unui preț semnificativ.
Dezvoltarea pieței se datorează contribuției esențiale adusă de speculatori la fluidizarea pieței, la sporirea lichidității acesteia.
Pe planul informației, speculația apare benefică, în sensul că ea este susceptibilă de a ameliora reprezentativitatea prețului actual. Efectiv, scopul esențial este de a se profita de variațiile de preț și rezultatul său este legat de calitatea previziunilor agentului, acesta fiind siguri că speculatorii sunt în căutare permanentă de informații calitative, de care vor uza intensiv. Datorită acestui fapt , cursul va fi o sinteză a acestor informații calitative, iar acesta este de natură să favorizeze eficiența informațională a pieței.
3.2.3.Funcțiile speculației
Din punct de vedere pragmatic, speculația este privită, în general, ca având o importanță deosebită în economia de piață, concretizată în multiplele funcții, care-i justifică utilitatea.
Prima funcție a speculației aceea de regularizare a cererii cu oferta de produse bursiere: speculatorul cumpără când cursul este prea scăzut , ca urmare a unei cereri prea slabe și, drept urmare, cererea crește, sporind corespunzător și cursul. Situația este inversă în cazul vânzării. Astfel de acte de vânzare, realizate frecvent conduc la schimbarea raportului dintre cerere și ofertă , diminuându-se corespunzător cursul.
Apoi , speculația îndeplinește o funcție de susținere a cursului. Speranța unui viitor câștig mai mare este adesea mai atrăgătoare decât o remunerare curentă normală. De aceea la bursă , speculația este cea care susține produsele cu randament preconizat ridicat în viitor. Tot ea permite lansarea de produse noi.
Apoi, speculația are o funcție de stimulare a spiritului de inițiativă și de inventiviate. Ea prevede nevoile viitoare și stimulează astfel , luarea de inițiative pentru a le satisface.
Având în vedere aceste funcții, în practică se consideră că profitul realizat de speculator nu reprezintă o îmbogățire fără cauză, ci constituie remunerarea pentru serviciile sale, pentru munca sa, pentru profesionalismului său. El este proporțional cu justețea prevederilor speculatorului și cu utilitatea acestor prevederi.
Speculația se poate realiza și pe piața spot și pe piața la termen, atât privind creșterea cursurilor (à la hausse), cât și în ceea ce privește scăderea cursurilor (à la baisse).
Logica speculației à la hausse (la creștere) este de a cumpăra acum (mai ieftin), pentru a revinde mai târziu (mai scump) atunci când vor crește prețurile.
Speculatorul pur este direct interesat de speculația pe piața la termen, pentru că poate astfel să evite contactul cu obiectul contractului.
Notând cu T(t+n, t+k) cursul la scadența t+n, cotat în t+k, și cu T ’(t+n, t+k) anticiparea acestui curs format îninte de t+k.Ca urmarea unei previziuni de creștere a cursului la termenul de scadență (t+n) prevăzut pentru t+k, speculatorul cumpără la termen, astăzi , și revinde, în t+k. Această speculație à la hausse la tremen nu va fi inițiată decât dacă :
T '(t+n, t+k) T(t+n, t+k)+ C + + C0
Speculatorii à la hausse care sunt întotdeauna cumpărători actuali și ulterior vânzători potențiali, sunt denumiți în limbaj american „ bulls” (tauri), iar „Bull market” este piața sub semnul aurului, deci caracterizată prin cursuri în creștere durabilă.
În ceea ce privește speculația à la baisse, ea este fondată pe previziunea scăderii cursurilor și se traduce prin vânzare imediată, urmată de o răscumpărare ulterioară.
Speculația à la baisse pe piața la termen iar în general forma unei vânzări de contracte în t cu scadență în t+n, prevăzând o răscumpărare la t+k, la un preț inferior. Pragul de la care se declanșează o asemenea operațiune este atunci:
T (t+n,t) – T '(t+n,t+k) + C0 +Ci
Deci cei care speculează à la baisse sunt întotdeauna vânzători, care preconizează o scădere a cursului, permițându-le, astfel, răscumpărarea contractului la un preț mai mic, diferența reprezentând câștigul. Aceștia sunt denumiți în jargon bursier american „ bears” (urși) iar „Bears market”, piața sub semnul ursului este piața bursieră caracterizată prin cursuri de scădere durabilă..
3.2.4. Tipologii de speculatori
Din punct de vedere al statutului lor, se pot identifica patru tipuri de speculatori: membrii ai burselor de mărfuri, care sunt propietari ai unor “locuri în bursă”, ce le conferă dreptul de a tranzacționa orice tip de contract din respectiva bursă, membri afiliați ai bursei, (închiriază dreptul de tranzacționa de la membrii deplini ai burselor), traderi și speculatori din marele public, clienți ai societăților de brokeraj.
Primele două tipuri de speculatori sunt reprezentate de societățile de brokeraj, cea mai numeroasă categorie. Fiecare societate de brokeraj este reprezentată în piață de unul sau mai mulți brokeri, în funcție de numărul de locuri de broker (cărți de bursă) ce au fost cumpărate. Societățile de brokeraj introduc ordinele în piață, tranzacționând atât în nume și cont propriu, cât și în numele și contul clienților, la ordinul acestora și reprezintă marii participanți pe piață. Ei au la dispoziție un “trading desk”, format din terminalul cu sistemul de tranzacționare electronică Eltrans Futures& Options Trading, aparate telefonice, terminale ale marilor agenți de știri specializate ( Reuters, Dow Jons, Bloomberg), softuri specializate de generare a graficelor, etc.
Traderii sunt incluși în categoria micilor participanți la bursă și reprezintă cea mai plină de culoare categorie de speculatori ai unei burse , fiind prezenți direct pe piață, alături de societățile de brokeraj.
Traderul este persoana fizică atestată profesional de către Consiliul Bursei de Mărfuri și autorizată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care are în atribuția sǎ negocierea cererilor și ofertelor, precum și încheierea de tranzacții exclusive în nume și pe cont propriu, numai pe piețele instrumentelor financiare derivate.(OUG 27/2002)
Speculatorii din marele public sunt speculatori privați care tranzacționează prin intermediul societăților de brokeraj, în calitate de clienți ai acestora . În cazul în care reacția la mișcările pieței este mult mai lentă, ei neavând acces direct și în timp real la analize detaliate și informații de utimă oră, clienții pot solicita analize și consiliere cu privire la alegerea strategiilor de tranzacționare de la analiștii societăților de brokeraj, ceea ce implică niște costuri suplimentare care, însă, pot fi compensate de performanțe.
Din punctul de vedere al mecanismului de tranzacționare, speculatorii se clasifică astfel :
Scalperi (micii speculatori intraday)
Traderi de o zi ( engleză „day trader”)
Traderi de poziție (engleză „position trader”)
Scalperul este un speculator care acționează pe cel mai scurt orizont de timp. El înceracă să previzioneze mișcarea prețurilor pe o perioadă scurtă de timp (de la câteva secunde la câteva minute), intrând și ieșind pe/de pe piață de foarte multe ori în timpul unei zile. Un astfel de speculator încearcă să profite de micile mișcări de prețuri care, combinate cu un volum foarte mare de contracte tranzacționate, îi asigură un câștig semnificativ. De regulă, ei „fac piața”, asemănător market-maker-ilor de pe piața de capital, oferind în permanență un preț la care sunt dispuși să cumpere (bid) și unul la care sunt pregătiți să vândă (ask). Cu cât piața este mai lichidă, diferența bid-ask este mai mică, atingând câteodată și mărimea unui pas de tranzacționare (minimă posibil).
Mulți scalperi se descriu pe ei înșiși ca buni psihologi care încearcă să prindă sentimentul pieței. Astfel, doar traderii prezenți în piață în permanență pot îndeplini rolul de scalperi. Dacă prețul nu evoluează în direcția așteptată ei preferă să-și abandoneze poziția, înregistrând pierderi, deci să fie imobilizați până la o mișcare favorabilă.
Atras de psihologia speculatorilor, Bob Tamarkin descrie astfel comportamentul lor: „ Mulți acționează mai mult bazați pe intuiția dată de sentimentul pieței. Ei ignoră aspecte precum indicatorii economici, politica guvernului, stocurile de mărfuri”. Într-un foarte interesant articol publicat în septembrie 1984 în „Journal of Finance”, William Siber analizează activitatea unui astfel de scalper de la New York Futures Exchange. Pe o perioadă de 31 de zile, din decembrie 1982 până în ianuarie 1983, acesta a efectuat 2.106 tranzacții ( respectiv 70 pe zi); în total a tranzacționat 2178 de contracte. Rezultatul a fost următorul: mai puțin de 48% din aceste tranzacții au fost profitabile, 22% au generat pierderi iari restul de 30% au avut un rezultat nul. Profitul mediu a fost de 10, 56 $ pe tranzacție, respectiv circa 22.250 $ în total. În medie, o tranzacție a durat 116 secunde, cea mai lungă fiind de 9 minute. De regulă tranzacțiile mai lungi de trei minute nu au fost profitabile.
Traderi de o zi, spre deosebire de scalperi, își stabilesc startegiile printr-o mai atentă analiză a celor mai noi știri și a celor cu influențe pe termen scurt. Ei își închid pozițiile înainte de sfârsitul ședinței de tranzacționare și, ca atare, dețin foarte rar poziții peste noapte. Tranzacționează un volum mai redus de contracte, având poziții deschise pe durata a câtorva ore. De exemplu, ei își închid pozițiile îninte de publicarea vreunui raport guvernamental, în speranța că acesta va conține niște date care pot schimba semnificativ cursul pieței. De regulă sunt adepți ai analizei tehnice, concentrându-se îndeosebi pe trendurile „intra-zi” și pe cele pe termen foarte scurt.
Traderii de poziție își mențin pozițiile deschise pe perioade ce variază de la zile, săptămână la luni. Ei se concentrează pe trendurile pe termen lung ale pieței, fiind mai puțin interesați de fluctuațiile mici de preț. Deciziile de a intra/ ieși pe și de pe piață sunt fundamentate de analize macroeconomice minuțioase, preferându-se îndeosebi analiza fundamentală. De regulă în această categorie se includ speculatori din marele public, care speculează à la hausse sau à la baisse.
3.3. Arbitrajul
Arbitrajul poate fi definit astfel: cumpărarea și vânzarea simultană a unor mărfuri echivalente (cash sau futures) în piețe diferite, pentru a profita de diferențele de preț.
Operațiuni de arbitraj au loc în piețele valutare ale euro, ale francului elvețian sau yenului japonez, etc., precum și pe piețele în care sunt tranzacționate argintul, aurul și platina. Oriunde există două piețe separate geografic, cu instrumente asemănătoare ( de exemplu, yen cash și yen futures) sau instrumente identice (de exemplu, contractele futures pe aur la New York și Londra sau contractele futures pe raportul EURO/USD la Chicago și Sibiu) există potențial pentru o oportunitate de arbitraj.
Un exemplu clasic de arbitraj este cel forward-futures. Un operator ce are acces la piața forward interbancară și în piața futures de la Sibiu, poate realiza arbitraj între aceste două piețe. Spre exemplu el urmărește cotațiile de pe ambele piețe și cumpără în data de 30 mai 2005, la prețul de 36.100 și vinde 100.000 euro la o bancă la prețulde 36.400 pentru aceeași dată, 30 mai 2005.
Arbitrajul poate fi operațional în două moduri: se cumpără futures și se vinde forward sau se vinde futures și se cumpără forward. Prin urmare, poziția long pentru cele 100 de contracte futures cu scadență în mai 20005, se vor compensa la scadență astfel: din vânzarea forward a 100.000 de euro, contul operatorului se va credita, iar din cumpărarea futures contul de marjă se va debita, rezultând un profit de 30.000.000
3.3.1. Rolul arbitrajului în piață
În primul rând arbitrajorii dau pieței de capital echilibru. Pe lângă urmărirea oportunităților în scopul obținerii de profituri, arbitrajul mai are rolul de a menține prețurile echilibrate. Când diferențele devin prea mari, arbitrajorii vor trece la acțiune. Mai mult, activitatea de cumpărare și vânzare, atât de frecventă, contribuie, într-o foarte mare măsură, la lichiditatea pieței.
În realitate, deosebirile de preț descrise mai sus sunt temporare și durează, de regulă, câteva minute sau secunde. Arbitrajorii trebuie să acționeze foarte rapid pentru a profita de aceste diferențe. Se pune întrebarea de ce apar și dispar aceste diferențe atât de rapid. Specialiștii afirmă că din cauză că arbitrajorii exercită o presiune prea mare la vânzare, acolo unde marfa are un preț ridicat și presiune la cumpărare acolo unde marfa are un preț scăzut.
În continuare doresc să prezint în tabelul nr 3.1 poziția față de risc și atitudinea față de fluctuațiile de preț de pe piață a hedgerilor, speculatorilor și arbitrajorilor.
Tabelul nr. 3.1
3.4. Analiza tehnică și fundamentală
La opt ani de la lansarea tranzacțiilor la termen la Bursa din Sibiu, mulți dintre clienții societăților de brokeraj se pot lăuda, probabil, că au deja puse la punct diverse strategii de inițiatorii lor. Toți participanții la tranzacțiile bursiere, fie că este vorba de hedgeri sau de speculatori, de brokeri sau de traderi, vizează obținerea unui randament cât mai ridicat al operațiunilor pe care le realizează. Pentru a beneficia la maxim de fluctuațiile prețurilor, este necesar ca ei să anticipeze mișcările acestora, cumpărând înainte de o creștere a prețului și vânzând atunci când se prefigurează o scădere a cotațiilor. O condiție necesară pentru a profita de oscilațiile prețurilor o reprezintă efectuarea unui studiu al factorilor ce influențează mișcarea acestora, ceea ce presupune ca traderul să apeleze la analiza fundamentală sau analiza tehnică.
Intrat de mult timp în vocabularul profesional al agenților de bursă și al investitorilor pe piața futures, termenul de “analiză tehnică” se referă la studiul pieței prin examinarea altor factori de influență decât cei externi care afectează cererea și oferta de mărfuri, valute, instrumente financiare tranzacționate pe piețele futures.
În scurta istorie a teoriilor futures analiza tehnică a fost recunoscută de unii ca metoda supremă de studiu “exact” al pieței, așa după cum alții consideră că există și alte căi mai bune de studiu al factorilor de influență în piață ce pot oferi date mult mai apropiate de posibila evoluție a tranzacțiilor pe o piață luată în studiu. Ei au fost numiți, simplu, “tehnicieni”, investitori sau agenți de bursă care se bazează pe talentul propriu de a lua decizii de tranzacționare și pot să utilizeze analiza tehnică pentru a-și perfecționa politica de operare.
Concret, principiul analizei tehnice poate fi rezumat într-o singură frază: evoluția prețurilor în trecut poate să indice posibilele mișcări ale acestora în viitor.
Tehnicienii- cei care utilizează analiza tehnică pentru prognozarea direcției viitoare a prețurilor- de obicei, nu consideră că fluctuațiile de prețuri se produc pur și simplu și că nu pot fi anticipate. Ei susțin că analizarea tranzacțiilor care au avut loc conduc la niște culoare viitoare ale prețurilor astfel încât să ajute un trader să anticipeze destul de precis evoluția în viitor a prețurilor.
Adepții analizei fundamentale caută să izoleze și să stabilească mărimea factorilor dominanți care acționează la un moment dat asupra raportului cerere/ofertă pentru un produs sau altul. Luând în considerare factori ca nivelul producției, al exportului de mărfuri, oferta de bunuri și de bani, posibilitatea de substituție a bunurilor, balanța comercială, precum și multe altele, ei încearcă să deducă valoarea intrinsecă a produselor respective. Dacă prețurile actuale indică faptul că piața este la un nivel de echilibru suficient de ridicat sau coborât, atunci este momentul oportun pentru luarea de poziții pe piețele futures sau spot.
Unii specialiști sunt de acord cu “versiunea fundamentală”, dar preferă să pună accentul pe latura tehnică a analizei. Alții merg mai departe și afirmă că analiza fundamentală este o tehnică complet inutilă. Evoluția factorilor pe care fundamentaliștii îi iau în calcul la estimarea prețurilor poate face oricând obiectul unor schimbări cu 180 de grade. Mai mult decât atât, tehnicienii consideră că există atât de mulți factori fundamentali care acționează în orice moment, încât unul din ei poate fi oricând omis din studiu (cu atât mai rău dacă este unul important), sau cei care sunt studiați pot fi incorect estimați. Chiar dacă factorii care influentează cererea și oferta – spun ei – ar fi estimați cu mare acuratețe, rezultatele în previzionarea prețurilor ar fi limitate.
Chiar și după o privire fugară asupra celor prezentate mai sus, se poate explica de ce analiza tehnică nu a întâmpinat dificultăți în a câștiga adepți. Pentru a putea efectua o analiza tehnică este nevoie de trei elemente: prețul, volumul și numărul de poziții deschise pe o anumită piață. Aceste date sunt ușor de obținut și de stocat și pot fi puse la dispoziția celor interesați fară prea mare întârziere. Graficele pe care tehnicienii le construiesc cu ajutorul acestor informatii statistice sunt relativ simple și directe, ele putând fi aplicate oricărui produs ce se tranzacționează pe o piață liberă în orice moment.
Graficele sunt baza analizei tehnice
Așa cum menționam anterior, instrumentul de bază în analiza tehnică îl constituie graficul de preț. Acesta se construiește pe diferite intervale de timp și pe baza mai multor valori ale prețului. Vom intra în continuare în tarâmul graficelor și vom încerca sǎ insistăm asupra celor mai relevante dintre ele.
Analiștii utilizează patru mari categorii de grafice:
Grafice liniare
Grafice punctuale
Grafice bară
Grafice “lumânare” (japoneze)
1.Graficele liniare
Acestea sunt grafice clasice în care prețurile dintr-un anumit interval de timp selectat pentru analiză sunt unite printr-o linie. Cel mai popular grafic de acest tip este graficul pe zile, în care punctele reprezentând prețul din diferite zile sunt unite liniar (grafic 3.1). Oricare preț al unei zile poate fi reprezentat grafic, însă majoritatea traderilor preferă prețul de închidere al fiecarei zile considerând că este mai sugestiv în ceea ce privește tendințele anunțate pentru ziua următoare. Însă o problemă ce apare imediat în cazul acestor grafice este că nu se poate urmări mișcarea prețului în cadrul unei zile și atunci se pune întrebarea dacă în condițiile unei astfel de lipse de informații graficul liniar poate fi considerat relevant pentru o analiză tehnică. Răspunsul este da, și aceasta datorită serviciilor electronice sofisticate de urmărire a prețului. Foarte simplu, prin schimbarea intervalului de timp, de la zile să spunem la minute, se poate monitoriza mișcarea prețului în timpul unei zile.
Graficul 3.1
2. Graficele punctuale
Acestea oferă analistului o viziune puțin deosebită față de celelalte tipuri de grafice. Graficele liniare, cele tip “ bară” sau lumânările japoneze sunt proiectate pe diferite perioade de timp. Cele punctuale însă, ignoră complet acest element, concentrându-se în schimb pe mișcarea prețului. Principiul de construcție al acestora este relativ simplu: atunci când prețul se mișcă în sus, fluctuațiile pozitive sunt marcate pe grafic cu un X, iar cele negative cu O. Un element standardizat în acest caz este fluctuația minimă a prețului care determină marcarea X și O pe grafic. Direcția trendului se schimbă doar atunci când acesta crește sau scade peste fluctuația stabilită.
Caracteristica esențială a acestor grafice este faptul că ele consideră întreaga activitate de tranzacționare ca un flux continuu ignorând parametrul timp. Un astfel de grafic este prezentat în figura de mai jos (graficul 3.2). După cum se observă, el constă într-o serie de coloane formate din X-uri și O-uri. Fiecare X reprezintă o mișcare în sus a prețului cu o anumită valoare numita box size. Atâta timp cât prețurile continuă să urce, la fiecare unitate de creștere se adaugă X-uri la coloana respectivă. La fel, dacă prețurile coboară cu o valoare egala sau mai mare decât o marime stabilită, numită reversal size, se inițiază o nouă coloană de O-uri care reprezintă pe grafic o tendință descendentă a prețurilor. Numărul de O-uri depinde de magnitudinea inversării mișcării prețurilor, dar prin definiție acesta trebuie să fie cel puțin egală cu marimea standard de inversare. Prin convenție, primul O într-o astfel de coloană se proiectează pe grafic cu o unitate mai jos decât ultimul X din coloana precedentă. Analog se procedează atunci când dupa mai multe descreșteri succesive a prețurilor se înregistrează o evoluție ascendentă a acestora și atunci se inițiază o nouă coloană de X-uri, primul X proiectându-se pe grafic cu o unitate mai sus decât ultimul O din coloana precedentă. Alegerea mărimilor box size și reversal size este arbitrară.
Așa cum am menționat anterior acest tip de grafic nu ia în considerare timpul. O coloană poate să reprezinte evoluția prețului pe o zi sau pe trei luni.
Unul din cele mai populare grafice punctuale este cel 1×3, ceea ce înseamnă că atâta timp cât prețul evoluează în aceeași direcție, fiecare modificare a lui cu un pips va fi punctată pe grafic. O întoarcere a prețului în direcția opusă trebuie să aibă o amplitudine de cel puțin 3 pipși pentru a putea fi marcată pe grafic. În acest fel, schimbările minore ale prețului nu se iau în calcul, permițând traderului să se concentreze asupra trendurilor principale.
Acest grafic este utilizat în special în analizele intraday deoarece semnalele de tranzacționare sunt mai ușor de monitorizat în acest fel și mai ales datorită faptului că nu e nevoie de interpretări personale. Popularitatea lui a crescut în anii ’80, odată cu apariția sistemelor electronice de analiză a graficelor.
Graficul 3.2
3. Grafice “bară”
Aceste grafice sunt cele mai utilizate în prezent de către traderii de pe toate piețele lumii. Caracteristica principală a acestor grafice este că evoluția prețului pe diferite intervale de timp – ani, luni, saptămâni, zile, ore, minute – este marcată grafic prin așa-numitele “bare” de preț. Patru elemente caracterizează o astfel de bară:
Valoarea maximă și valoarea minimă a prețului pe intervalul analizat, care, prin unirea lor generează “bara” de preț.
Prețul de deschidere, marcat printr-o mică linie orizontală, în stânga barei, și care marchează prețul la care s-a efectuat prima tranzacție în intervalul respectiv.
Prețul de închidere, marcat cu o linie orizontală în dreapta barei de preț și care semnifică prețul ultimei tranzacții efectuate în intervalul studiat.
Dintre toate aceste prețuri, cel de deschidere este cel mai puțin important pentru o analiză și de aceea, de multe ori nici nu se marchează pe grafic.
Unul din avantajele acestui tip de grafice este că evidențiază gap-urile (acele pauze de preț despre care vom vorbi mai târziu)
În prezent, graficele “bară” cunosc cea mai mare raspândire printre analiștii piețelor financiare și de aceea am decis să mă ocup în continuare de descifrarea semnalelor emise de acestea.
Pe un grafic liniar se poate observa evoluția prețului doar pe una din componentele sale (deschidere, închidere, maxim sau minim) în timp ce graficul bară oferă toate aceste valori simultan permițând în același timp monitorizarea evoluției pieței între valorile sale extreme în cadrul unei bare de preț. În același timp, pe graficele “bară” se pot trasa întotdeauna linii de trend care să țină seama de oricare din valorile unei bare de preț, inclusiv cele care delimitează așa-numitele trenduri “channel” pe care se urmarește apoi apariția “punctelor de spargere” a trendurilor respective.
Grafic 3.3
4. Grafice japoneze
Unul din cele mai fascinante tipuri de grafice sunt cele japoneze (graficul3.4). Acest tip de grafice este considerat ca fiind cel mai vechi utilizat în cadrul analizei tehnice și a fost introdus pentru prima dată de japonezi iar în anii '80 a fost adoptat și de către traderii americani și europeni, iar în prezent este considerat un element de bază în analiză alături de graficele punctuale și “bară”.
Graficul 3.4
Succesul acestui tip de grafic are la origine mai multe explicații:
– utilizează aceleași date ca și un grafic “bară” obișnuit: prețul de deschidere, cel maxim, minim și prețul de închidere. Pe aceste grafice se pot utiliza oricare din metodele tehnice de analiză valabile pentru celelalte tipuri de grafice (medii mobile, linii de trend, oscilatori) și mai mult decât atât, graficele japoneze pot furniza informații și semnale de care graficele “bară”, de exemplu, nu sunt capabile.
– au o arie de aplicabilitate foarte extinsă, putând fi folosite atât în strategiile de speculație cât și în cele de hedging sau investiții, indiferent dacă este vorba de piețe futures, cu opțiuni sau de capital;
– permit celor care le utilizează în analiză să fie cu un pas înaintea celor care se orientează cu ajutorul graficelor “bară” datorită faptului că formațiunile japoneze de inversare a trendului se formează mult mai rapid decat cele “bară”;
– fiind cele mai vechi grafice, tehnicile de analiză cu ajutorul lor au fost continuu perfecționate de-a lungul timpului;
– există un puternic interes pentru modul în care japonezii folosesc tehnicile lor de analiză, fiind cunoscut faptul că ei sunt cei mai mari jucători pe toate piețele lumii.
În ceea ce privește componența graficului japonez, așa cum meționam mai sus, graficele japoneze folosesc aceleași patru valori ale prețului utilizate și în cazul graficelor “bară”: prețul de deschidere, prețul maxim, prețul minim și prețul de închidere, toate raportate la intervalul de timp selectat pentru analiză. O “lumânare” japoneză –denumirea provine de la aspectul foarte asemănator cu cel al unei lumânari – este formată din trei elemente: corpul, umbra superioară și umbra inferioară (graficul 3.5).
Corpul este încadrat de prețul de deschidere și cel de închidere, iar intervalele de la aceste valori până la nivelele de maxim și de minim ale prețului în intervalul analizat formează umbrele lumânării – una în partea de sus și una în partea inferioară a corpului.
În funcție de poziția prețurilor de deschidere și de închidere unul față de celălalt, lumânările pot fi goale – prețul de închidere se situează peste cel de deschidere – sau pline, când prețul de închidere este mai mic decât cel de deschidere.
Graficul 3.5
O informație foarte prețioasă furnizată de o astfel de lumânare prin simplul fapt că este plină sau goală sau are corpul lung sau scurt, este legată de tendința dominantă a pieței în intervalul studiat: bull dacă lumânarea este goală sau bear daca este plină, respectiv forța tendinței pieței care este cu atât mai mare cu cât corpul lumânarii este mai lung.
Capitolul 4
Oportunitatea investiției în contracte futures pe acțiuni la Societățile de Investiții Financiare prin intermediul BMFMS
4.1. Introducere
Managementul operațiunilor cu produse financiare derivate este considerat deseori dificil. Aceasta necesită o foarte bună cunoștere a comportamentului cursurilor și a factorilor care influențează portofoliul strategic deținut. Cu toate acestea, recomandările pentru un management eficient sunt riscante ca urmare a imprevizibilului activității bursiere.Aceasta nu înseamnă că este imposibil a se realiza o performanță în managemntul portofoliului deasupra mediei, ci că este destul de dificil și chiar costisitor de realizat un astfel de management ( cheltuieli de studiere a pieței bursiere, de tranzacționare, de gestiune).
Soluția oferită de Bursa Monetar- Finaciară și de Mărfuri Sibiu pentru acoperirea riscului pieței constă în utilizarea operațiunilor cu produse financiare derivate. Costul redus și lichiditatea mare a piețelor futures mature sunt doar două dintre motivele pentru care este recomandabilă utilizarea produselor financiare derivate ca strategie de protecție și de alocare a resurselor.
Contractele futures pe acțiuni reprezintă cele mai atractive produse financiare de pe piețele de capital moderne. În cazul abordat în această lucrare produsul achiziționat este reprezentat de titlul de proprietate asupra unor active ale unor companii – acțiunile.
Acest tip de investiții sunt considerate atât de atractive deoarece oferă randamente mult mai înalte decât orice alt instrument financiar disponibil pe piața de capital românească. Metoda tranzacționării în marjă oferă investitorilor posibilitatea de a controla o sumă mult mai mare decât disponibilul avut la dispoziție. Totuși, acest tip de investiție trebuie făcut doar după o analiză amănunțită a pieței deoarece interpretarea eronată a semnalelor poate duce la pierderi la fel de mari ca și potențialele câștiguri.
Datorită volumului mare de tranzacții pe care îl ocupă SIF-urile în piața futures a Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu, obiectul principal al studiului meu l-a constituit oportunitatea investiției pe piața futures în contracte futures având ca suport acțiunile SIF-urilor.
În urma unei analize efectuate asupra pieței futures de la Sibiu am constatat, după cum rezultă și din graficul 4.1 ponderea mare a contractelor futures pe acțiunile SIF în total contracte futures în anul 2004 și în 2005 până în luna mai..
Graficul 4.1
Se poate observa că în 2004 din totalul celor 62.251 de contracte futures tranzacționate pe Bursa de la Sibiu ponderea contractelor futures pe acțiuni SIF a fost de aproximativ 21 %.
Continuând analiza pe anul 2005, din luna ianuarie și până în luna mai activitatea bursei sibiene aproape s-a dublat iar volumul de contracte futures pe acțiunile SIF tranzacționate s-a triplat. Astfel din cele 109.140 de contracte futures tranzacționate ponderea contractelor futures pe acțiuni SIF a fost de aproximativ 43,5 %, ceea ce arată un interes deosebit din partea investitorilor și merită o analiză amănunțită.
4.2. Prezentarea Societăților de Investiții Financiare
Societățile de Investiții Financiare (SIF) sunt fonduri închise de investiții, organizate în urma Programului de Privatizare în Masă și listate la Bursa de Valori București. SIF-urile sunt societăți atipice la bursa de valori, fiind la acest moment singurele fonduri închise listate la BVB.
Acest caz atipic este și foarte profitabil pentru investitori. O sumă de bani plasată în acțiuni SIF la începutul listării acestora în 1999 ar fi crescut în medie de 40 de ori până în prezent- un randament deloc de neglijat, distribuit în mod echilibrat pe fiecare an de la listare.
Societățile de Investiții Financiare sunt organisme de plasament colectiv ce funcționează pe baza legii 297/2004 privind piața de capital. SIF-urile au fost înființate prin Legea 133/1996 privind transformarea Fondurilor Proprietății Private (FPP) în societăți de investiții financiare. Fondurile Proprietății Private au fost înființate în cadrul programului de privatizare prin legea 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale. Ele se prezintă în număr de cinci și sunt următoarele: SIF Banat Crișana (SIF 1), SIF Moldova (SIF 2), SIF Transilvania (SIF 3), SIF Muntenia (SIF 4) și SIF Oltenia (SIF 5).
Patru din cele cinci SIF-uri sunt societăți de investiții autoadministrate, ca mod de funcționare. Excepția o constituie SIF Muntenia, administrat de societatea de administrare a investițiilor Muntenia Invest. Registrul acționarilor celor cinci societăți de investiții financiare este păstrat de Regisco SA. Capitalul social al celor cinci SIF-uri este împărțit în acțiuni cu valoare nominală de 1.000 de lei și a rămas în mare masură nemodificat (cu excepția SIF4):
Tabelul 4.1
În ceea ce privește acționariatul societăților, acesta este foarte dispersat, deoarece deținerea unui acționar nu a putut depăși până de curând , conform actelor constitutive ale celor cinci societati, 0,1% din capitalul social. Din această cauză, numărul de acționari este foarte mare, iar procentul de freefloat este 100%. În ultimele luni s-a discutat despre majorarea acestei limite. Astfel, președinții Consiliilor de Administrație ale celor cinci societăți au fost de acord cu majorarea acestei limite până la un nivel de 1% lucru care a fost aprobat și care a intrat în vigoare având consecințe pozitive . Principiul de la care s-a pornit și datorită căruia au existat rezerve este în esență corect: SIF-urile, ca organisme de plasament colectiv, se adresează unui număr mare de investitori; preluarea controlului acestora de către diverse grupuri de interese (în special ținând cont de valoarea portofoliilor administrate) este o variantă a cărei eficiență pentru SIF-uri și pentru acționarii săi a putut fi dezbătută în ambele direcții, cel puțin în acest stadiu de dezvoltare a pieței de capital și economiei românești. Totuși acest nivel a limitat practic intrarea unor investitori mari sau chiar medii în capitalul SIF-urilor. Pragul a făcut acțiunile SIF neinteresante pentru un segment de investitori (în special instituționali) cu resurse financiare mari. Întrucât accesul acestora a fost blocat, atunci și creșterea de preț pe care acești investitori ar fi putut-o genera prin cumpărări masive a lipsit.
O altă problemă legată de acționariatul celor cinci societăți este legată de așa-numitele „pachete de acțiuni reziduale”, deținute de cei care au primit titluri ale FPP -urilor în cadrul Programului de Privatizare în Masă.. Răscumpărarea acțiunilor reziduale ar necesita fonduri importante care ar fi cheltuite de SIF -uri, acțiunile răscumpărate având apoi trei destinații posibile: anularea și vânzarea unei părți sau tuturor acțiunilor la Bursa de Valori București. A doua variantă ar suplimenta oferta de titluri, influențând negativ prețurile de piață.
4.3. Atractivitatea investiției în acțiuni SIF
4.3.1. Lichiditatea
Acțiunile SIF sunt listate la bursa de valori la categoria I din 1 noiembrie 1999. Ținând cont de modul de organizare ca organisme de plasament colectiv, acțiunile SIF nu intră în calculul indicilor BET sau BET-C, însă sunt incluse într-un indice special, BET-FI, dedicat exclusiv societăților de investiții financiare.
Un lucru care denotă interesul investitorilor pentru acțiunile SIF este faptul că SIF-urile se numără printre cele mai lichide societăți listate la BVB, valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiuni emise de SIF -uri și transferate în 2004 reprezentând 25,10% din întreaga valoare a tranzacțiilor derulate la BVB. În 2005, tranzacțiile cu SIF-uri au reprezentat 31,28% din valoarea tranzacțiilor de la BVB iar după cum am putut observa din graficul 4.1 pe piața futures acestea au ocupat 43,5 % din total volum de contracte futures tranzacționate. Capitalizarea bursieră totală a celor cinci SIF-uri este de 32.734,16 Mld Lei sau 903,98 Mil Euro (calculate utilizând prețurile de închidere și cursul Leu/Euro din data de 29 aprilie 2005), reprezentând 9,31% din capitalizarea BVB.
Pe BVB se poate observa următoarea situație a tranzacțiilor pe anul 2005 din luna ianuarie până în luna mai:
Tabelul 4.2
Din graficul 4.2 se poate observa cu ușurință volumul de acțiuni SIF tranzacționate din totalul activității pieței bursiere de la București anul acesta. În topul celor mai lichide acțiuni SIF se găsesc acțiunile SIF5 cu un procent de 2,98% din totalul tranzacțiilor, urmată îndeaproape de către SIF4 cu un procent de 2,98 % iar apoi de SIF2 cu un procent de 2,23%. În ceea ce privește însă ponderea acestora în total valoare a tranzacțiilor realizate pe Bursa de Valori București clasamentul se inversează puțin în sensul că valoarea acțiunilor SIF2 devansează valoarea tranzacționată a acțiunilor SIF 4.
Grafic 4.2.
În ceea ce privește piața futures sibiană din graficele 4.3 și 4.4 reiese o evoluție asemănătoare a contractelor futures având ca activ suport acțiunile SIF-urilor. De această dată însă, ponderea contractelor futures pe acțiuni SIF este calculată în total contracte futures pe acțiuni SIF tranzacționate în 2004 și în 2005.
Grafic 4.3
Din graficul 4.3 se poate observa că în totalul contractelor futures având ca activ suport acțiunile SIF ponderea cea mai mare o ocupă contractele futures DESIF5 cu un procent de 51%, urmată de ponderea contractului futures DESIF2 cu un procent de 46 %. Contractele pe celelalte trei SIF-uri se pare că nu prezintă interes pentru investitorii de pe bursa sibiană ele însumând un volum de tranzacționare de doar 3% din total.
În urma unei analize efectuate pe anul 2005, din luna ianuarie până în prezent am observat o evoluție asemănătoare în sensul că tranzacțiile pe derivatele financiare DESIF2 și DESIF5 se regăsesc în top, schimbându-se însă ponderea acestora. Contractele futures pe acțiunile SIF2 au crescut la un procent de 60% din total contracte pe acțiuni SIF, în timp ce contractele pe acțiunile SIF5 ocupă în prezent un volum de 39 % din contractele tranzacționate.
Grafic 4.4
4.3.2. Evoluția prețurilor acțiunilor SIF și potențialul lor de creștere
Tendința generală a prețului acțiunilor SIF a fost una crescătoare de la listare până în prezent, aceasta fiind întreruptă pe perioade mai lungi sau mai scurte de tendințe de sens contrar. Evoluția acțiunilor celor cinci societăți de investiții financiare la bursă este prezentată în continuare în graficul 4.2 care arată evoluția cursului acțiunilor celor cinci SIF-uri începând cu primii ani după listare și acoperind inclusiv luna aprilie 2005, luând ca element de raportare evoluția indicatorului BET care arată evoluția celor mai lichide 10 acțiuni cotate la categoria I la Bursa de Valori București.
Graficul 4.5.
Din graficul 4.5 se poate observa că evoluția celor cinci SIF-uri în piață a fost în mare masură similară. Chiar dacă nivelul de preț înregistrat de fiecare SIF în parte este diferit, și depinde într-o măsură foarte mare de valoarea unitară a activelor nete (VUAN—valoarea actualizată a instrumentelor financiare ale SIF-urilor raportată la numărul de acțiuni emise), tendințele de evoluție sunt similare. Cea mai recentă creștere a acțiunilor SIF a fost înregistrată în primul trimestru al anului curent culminând cu luna februarie când prețurile acțiunilor SIF au atins maxime istorice. Luna martie a adus o evoluție descendentă pentru ca mai apoi din luna aprilie prețurile să se stabilizeze cunoscând totuși anumite perioade caracterizate printr-o volatilitate mai ridicata a prețului.
Grafic 4.6
În graficul 4.6 este relevată evoluția prețului pe VUAN în perioada 2001-2005, și este evident faptul că prețurile acțiunilor SIF s-au situat pe o pantă ascendentă și în strânsă legătură cu valoarea unitară a activului net.
Prima categorie de elemente care influențează prețurile acțiunilor SIF se referă la cererea și oferta de acțiuni, nefiind legate direct de activitatea societăților, perspectivele acestora, valoarea capitalurilor proprii etc. Este vorba de interesul general pentru plasamentele în valori mobiliare, evoluția dobânzilor, regimul de impozitare al câștigurilor din diferite plasamente, oferta de titluri interesante existente pe piața respectivă de valori mobiliare, free-float (procentul din capitalul social al emitentului ce poate face obiectul tranzacțiilor în piață) etc. Pe de altă parte, prețurile de piață ale SIF -urilor sunt influențate de elemente de analiză fundamentală a societăților, luate în considerare în fundamentarea deciziilor de investiții: profitabilitatea activității, valoarea activelor administrate, perspectivele viitoare etc.
Deși listate la bursa de valori, SIF-urile sunt în esență Organisme de Plasament Colectiv (OPC). Astfel, activitatea unei societăți de investiții financiare constă în realizarea de plasamente financiare, iar modul în care valoarea acestora evoluează în timp este o masură a eficienței actului de management. În acest context analiza acestora pleacă în mod obligatoriu de la valoarea activelor acestora. În cazul OPC-urilor organizate ca fonduri deschise de investiții, spre exemplu, valoarea activelor unui fond exprimă practic în mod exact valoarea titlului fondului respectiv: valoarea la care titlurile sunt emise și răscumpărate de către fond este calculată în mod exact prin evaluarea activelor fondului și împărțirea acestora la numărul de unități în circulație (indicatorul rezultat poartă numele de valoarea unitară a activelor nete – VUAN).
La OPC-urile listate valoarea unui titlu (practic prețul unei acțiuni, în cazul SIF) fluctează în mod liber în funcție de cererea și oferta de pe piață. Prețul acțiunilor ramâne însă, cel puțin teoretic, strâns legat de valoarea unitară a activelor nete. Pentru un investitor care analizează la un moment dat un fond închis de investiții, valoarea unitară a activului net ( care reprezintă valoarea contabilă a unei acțiuni) poate oferi mai multe indicii privind evoluția viitoare a acțiunilor decât profitabilitatea.
Orice creștere sau scădere a VUAN determină reacții similare și la nivelul prețurilor în piață; aceste reacții pot fi imediate (pe termen scurt) sau nu (pe termen mediu și lung). Pe termen suficient de lung se consideră că prețurile unei acțiuni se îndreaptă spre valoarea "reală" a acesteia; dacă în mod normal valoarea "reală" a unei acțiuni este greu de estimat, în cazul SIF-urilor aceasta poate fi asimilată până la un punct cu VUAN.
Evident că niciodată prețul în piață nu se va raporta la VUAN în proportie de 1:1; însă ținând cont de caracterul SIF-urilor de organisme de plasament colectiv, VUAN reprezintă un indicator destul de puternic al valorii unei acțiuni. În acest context se pune problema modului de evaluare a valorii activelor SIF, mod de evaluare ce determină până la urmă VUAN și, indirect, prețul în piață.
Calculul VUAN ridică probleme din cauza faptului că societățile au moștenit de la fostele FPP sute de pachete de acțiuni la societăți necotate din toate sectoarele de activitate. În aceste condiții, pentru a evalua corect cât valorează o acțiune SIF s-a reanalizat modalitatatea oficială de evaluare, stabilită prin Instructiunea CNVM nr. 4/1999, care a suferit cateva adaptări.
În urma efectuării calculelor în baza metodologiei aplicate de către specialiștii de la departamentul de analiză de la SSIF Ieba Trust sus au rezultat valorile activelor nete unitare prezentate în tabelul 4.3
Tabelul 4.3
Din analiza efectuată asupra evoluției valorii activelor nete unitare ale SIF-urilor de la începutul anului și până în luna aprilie, și chiar până în iunie, am observat că acestea au cunoscut un trend cu precădere ascendent. Astfel, până în luna iunie VUAN-urile raportate de căre Societățile de Investiții Financiare în prima jumătate a lunii iunie au fost: pemtru SIF1 13.350 lei, pentru SIF2 12.667 lei, pentru SIF3 14.669 lei, iar VUAN-ul cel mai ridicat l-a înregistrat SIF5 17.123 lei..Comparând prețurile din piață în prezent cu valoare activelor nete unitare se va constata cu ușurință că toate acțiunile SIF sunt subevaluate cu excepția SIF Muntenia care a beneficiat de o apreciere semnificativă anul acesta a valorii de piață a acțiunilor în raport cu valoarea de activ net a fondului, creștere datorată încrederii pieței în potențialul emitentului SIF MUNTENIA SA, existând chiar pericolul de supraevaluare. Calculând P/VUAN pentru SIF am ajuns la următoarele concluzii: cel mai subevaluate acțiuni sunt SIF2 și SIF5 ele beneficiind de cel mai mare potențial de creștere în următoarea perioadă, valorile P/VUAN fiind de 0,85 și 0,75. SIF1 și SIF3 sunt ceva mai apreciate în raport cu valoarea activului unitar net înregistrând o valoare de 0,95 respeciv 0,89.
¹ Conform metodologiei de evaluare descrise de Instrucțiunea CNVM nr 47/1999, aplicată de către băncile depozitare, raportată pentru 22 aprilie pentru SIF1, SIF2, SIF3 și SIF5, și respectiv 12 aprilie pentru SIF4. Sursa: SSIF Ieba Trust
În continuare doresc să prezint unul dintre cei mai importanți indicatori de analiză a acțiunilor și anume indicele P/E (numit și PER). Denumirea vine de la “Price/Earnings Ratio”, care exprimă și modul de calcul al indicelui:
P/E = Preț acțiune / Profit pe acțiune
Cu alte cuvinte, indicele se calculează ca un raport între prețul unei acțiuni la bursă și profitul pe acțiune înregistrat de emitentul acțiunilor respective. Profitul pe acțiune se calculează ca și raport între profiturile totale raportate de o firmă și numărul total de acțiuni emise de aceasta. Profitul utilizat în calcul trebuie sa fie pe o perioadă de un an. Astfel, indicele P/E exprimă durata de recuperare a unei investiții într-o acțiune (prețul plătit pe acțiune) din profiturile obținute de emitent. Valoarea este teoretică- nu toate profiturile unei firme se distribuie acționarilor.
Cu cât indicele este mai mic (iar perioada de recuperare este mai redusă), cu atât este mai bine pentru investitori; concluzia este evidentă- cu cât perioada de recuperare a unei investiții este mai redusă, cu atât investiția este mai eficientă.Utilitatea principală a indicelui derivă din faptul că acesta asigură comparabilitatea acțiunilor; dacă avem de comparat două acțiuni, atunci doar informația legată de preț este irelevantă: faptul că SIF 4 una are preț de 8.800 de lei iar SIF5 de 12.900 nu înseamnă nimic. Însă indicele P/E aduce acțiunile la un numitor comun și din acest motiv este foarte folosit. Principala aplicație a indicelui este comparația între societăți cu același profil (din același domeniu de activitate, și eventual de aceeași mărime, aceeași strategie, etc).
Astfel, putem compara indicii P/E ai celor cinci SIF-uri la acest moment, pentru a descoperi SIF-ul care are cel mai mic P/E. Putem considera că prețul acțiunilor unui SIF sunt subevaluate față de celelalte din acest punct de vedere, iar prețul lor ar putea crește. Desigur, analiza nu se bazează doar pe un singur indicator, însă P/E este destul de puternic, și cunoaște o utilizare foarte largă pe piețele dezvoltate. O altă utilizare este o analiză a evoluției P/E al unei societăți pe mai mulți ani. O evoluție crescatoare arată o tendință de apreciere a unei acțiuni mai puternică (și mai fundamentată) decât simpla creștere de preț, aceasta din urmă fiind distorsionată de operațiuni de majorare a capitalului social, splitări, etc.
De regulă indicele P/E se calculează pe baza profiturilor la sfarșit de an. Însă pe măsura trecerii timpului, până la raportarea următoarelor situații financiare anuale, valorea indicelui scade în relevanța (un indice P/E calculat în octombrie pe baza prețului la zi și profiturilor din anul precedent nu mai este relevant). În acest caz se utilizează metode de “aducere la zi” a indicelui.
Nu se pot utiliza profituri obținute numai pe 3, 6 sau 9 luni în calculul P/E, întrucât se pierde elementul de comparabilitate al acestuia. Indicele P/E nu se calculează în anii în care o firmă înregistrează pierderi. Nu există valori “normale” pentru indicele P/E, ci numai valori normale în raport cu un indice P/E de referință. Indicii variază în funcție de sector, de piață și de emitent. Ca regulă foarte generală (și aproximativă), valori sub 5 indică acțiuni puternic subevaluate, valori între 5 și 10 indică de regulă acțiuni subevaluate (în funcție de sector și parametrii fiecărei acțiuni), valori între 10 și 15 apropie acțiunile de prețuri “rezonabile”, iar valori peste 15 indică diverse nivele de supraevaluare. Evoluția indicelui trebuie să fie urmărită în timp: rezultatele și profiturile unui emitent pot varia foarte mult de la un an la altul, iar acțiuni subevaluate pot deveni supraevaluate datorită scăderii profitabilității firmei.
Astfel , nu am putut calcula un P/E din datele culese pentru anul 2005 din cauza nerelevanței comparabilității, însă din statistici efectuate de către specialiști am găsit rezultate obținute în anul 2004, care sunt prezentate în tabelul 4.4.
Tabelul 4.4
Evoluția prețurilor SIF în piață trebuie privită și în dinamică, și corelată cu evoluția în timp a indicatorilor P/E și P/VUAN. Creșterea continuă a acțiunilor SIF în piață în ultimii ani a avut un motiv foarte puternic: SIF-urile au intrat pe piață cu indicatori P/E în jur de 2 și P/VUAN în jur de 0,15 – valori ce arătau că la listare acțiunile erau puternic subevaluate. Anii scurși de la listare până în prezent nu au însemnat pentru SIF-uri decât o evoluție crescătoare normală a P/E și P/ VUAN – evoluție prin care au trecut de altfel majoritatea acțiunilor românești. Valorile curente ale indicatorului P/E arată faptul că unele din SIF-uri au fost relativ subevaluate (SIF2, SIF3 și SIF5 cu P/E de 6, 8,6, respectiv 9,6), în timp ce restul au fost evaluate relativ corect de piață (SIF1 si SIF4 cu P/E de 13,9 , respectiv 14,2 ). Ca referință, indicele P/E mediu al BVB a fost în jur de 16 în 2004. Trebuie menționat faptul că aceasta analiza se bazeaza pe profiturile raportate de catre societatile de investiții financiare.
Pe baza indicatorilor și analizelor prezentate consider că acțiunile SIF sunt subevaluate, iar acestea ar trebui să își continue tendința crescătoare pe termen mediu și lung. Cu toate acestea, faptul că acțiunile SIF – printre cele mai vizibile și analizate din piață – ramân deocamdată la aceste nivele de subevaluare are la bază motive importante.
Un prim motiv este legat de limitarea deținerii maxime în capitalul social. Însă de curând acest prag a fost ridicat la 1% ,o majorare a pragului de deținere fiind foarte necesară, întrucât aceasta ar permite intrarea în acționariatul SIF a unor investitori de talie mare, a căror cerere de acțiuni în piață ar putea contribui la creșterea prețului.
O alta problemă majoră este legată de riscurile operaționale ale SIF-urilor. Indicele P/E mediu al SIF-urilor este în jur de 11, în timp ce cel al băncilor listate este în jur de 16. Diferența reflectă o diferență la nivel de riscuri operaționale între cele două tipuri de acțiuni. Riscurile operaționale în cazul SIF vin din două direcții principale.
O primă directie este legată de portofoliile SIF, a căror restructurare este departe de a se fi încheiat. Portofoliile SIF sunt în continuare foarte complexe și dispersate, iar o activitate de urmărire și gestionare a deținerilor în peste cinci sute de societăți (pe fiecare SIF) nu poate avea eficiența maximă. Aceste portofolii includ încă numeroase dețineri neatractive, însă în ultima perioadă s-au făcut mișcări și în acest sens.
Cealaltă componentă de risc vine din modul de organizare și administrare a SIF-urilor. Ca entități care dețin un activ important la nivelul economiei naționale, și care sunt puternic controlate de management dar foarte slab controlate de acționari, SIF-urile pot fi supuse unor presiuni din partea unor grupuri de interese economice și politice, sau pot suferi de pe urma unor asemenea presiuni ce au avut loc în trecut.
Revenind la comparația anterioară, în aceste condiții este clar că riscurile unei investiții în acțiuni SIF sunt mai mari decat cele ale unei investitii în alte acțiuni cum ar fi acțiuni BRD sau TLV. Însă aceste riscuri se mențin la un nivel mediu raportat la media pieței. Diferența de risc față de celelalte reprezentante ale sectorului financiar de pe piață nu justifică, diferența de evaluare, adica diferența între indicii P/E (11 pentru SIF-uri față de 16 pentru bănci). La aceste valori se adaugă și potențialul SIF-urilor dat de modul de evaluare excesiv de prudent a unor dețineri din portofoliu și de rezervă de profitabilitate, potențial ce poate mări această diferență.
Luând în calcul toate elementele menționate consider că SIF-urile ramân în continuare în atenția investitorilor ca elemente de bază ale unui portofoliu și ca acțiuni cu perspective foarte bune de creștere, cu luarea în calcul a parametrilor de risc și a diferențelor dintre cele cinci societăți.
4.3.3. Randamentul din dividende
SIF-urile s-au aflat în atenția investitorilor nu numai datorită câștigurilor care se pot realiza din variația cursurilor valutare, ci și datorită politicii de dividend atractive, în condițiile scăderii ratelor de dobândă la depozitele bancare. Cele cinci societăți au oferit în mod constant o mare parte din profituri drept dividende, gradul de distribuire al dividendului înregistrat în ultimii ani găsindu-se în tabelul de mai jos:
Tabelul 4.5
Sursa: Comunicatele Societăților, Bursa de Valori București
În tabelul de mai jos sunt prezentate nivelul dividendelor nete oferite în ultimii cinci ani și randamentul dividendului, calculat utilizând ultimul preț de piață din anul respectiv.
Tabelul 4.6
Sursa: Comunicatele Societăților, Bursa de Valori București
În ceea ce privește dividendele aferente exercițiului financiar 2004, acestea au fost aprobate de AGA Ordinară care a avut loc pe 23 aprilie, precum și data de înregistrare care identifică acționarii care au dreptul de a primi dividende.
Randamentele aduse an dupa an de investiția în SIFuri jusitifică interesul ridicat din partea investitorilor pentru aceste acțiuni.
4.3.3.1.Influența datei de referință asupra prețurilor acțiunilor
Prețurile acțiunilor SIF-urilor au înregistrat în fiecare an scăderi dupa datele de referință pentru dividend (conform vechii legislații, data de referință identifica acționarii care aveau dreptul să
participe la AGA, să voteze în cadrul adunării și să primeasca dividende).
În cercetările efectuate am găsit date legate de evoluțiile prețurilor de piață ale SIF-urilor cu două luni înainte și după data de referință pentru dividendele oferite în anii 2001, 2002 și 2003 . De asemenea, pentru fiecare SIF sunt menționate prețurile și variațiile de preț înregistrate la data de referință și în cele trei zile anterioare, precum și data la care a fost atins din nou prețul din data T (ultima zi în care un investitor poate achiziționa acțiuni SIF pentru a fi înregistrat în Registrul Acționarilor la data de referință și pentru a beneficia de dividende). Trebuie însă menționat faptul că potrivit noii legislații a pieței de capital, dividendele se acordă acționarilor înregistrați în Registrul Acționarilor la data de înregistrare, ulterioară AGA cu cu cel puțin 10 zile lucrătoare.
Începând cu data ex-dividend, cu două zile înainte de data de referință pentru dividende, prețurile de piață ale SIF-urilor au înregistrat corecții importante, care însă s-au diminuat de la un an la altul. Astfel, în 2002, în numai două zile prețurile de piață se diminuaseră cu 12,8%-29,2%, pentru ca în 2004 SIF2 să rămână la același nivel, SIF3 să înregistreze creșteri, iar scăderile celorlalte trei SIF-uri să fie de cel mult -11,27%.
În 2002, prețurile de piață ale SIF-urilor au revenit la nivelurile înregistrate în data T (ultima dată la care un investitor poate achiziționa acțiuni pentru a fi înregistrat în Registrul Acționarilor la data de referință) după 36-46 sedinte de tranzacționare, însa în 2003 și 2004 diferențele dintre SIF-uri au fost mai accentuate. Astfel, în 2003, SIF3 și SIF4 și-au revenit după 7 și respectiv 4 ședinte de tranzacționare, SIF5 și SIF1 dupa 28 și respectiv 44 ședinte, însa SIF2 abia dupa 178 de ședinte. Anul trecut, cu excepția SIF Muntenia, care a înregistrat același preț din data T dupa 41 zile de tranzacționare, celelalte societăți și-au revenit în cel mult 11 ședinte. Astfel: SIF1 – 11 ședințe, SIF2 – 3 ședințe, SIF3 – 3 ședințe (într-una din aceste zile fiind chiar oprită de la tranzacționare), iar SIF5 a înregistrat același preț din T după 9 zile de tranzacționare.
Diminuarea de la un an la altul a perioadei în care prețurile revin la nivelul din data T se explică și prin interesul în creștere pentru aceste tilturi, pe fondul discuțiilor legate de majorarea pragului maxim de deținere în capitalul unui SIF, care daca ar fi aprobată ar conduce la o creștere a cererii pentru aceste acțiuni și implicit a prețurilor. În urma acestor considerații analizate, anul acesta nu se mai prevede o astfel de volatilitate a prețurilor datorată datei de referință.
4.4. Oportunitatea investiției în contracte futures pe acțiuni SIF2 și SIF5
Datorită interesului mare manifestat în 2004 și în 2005 de către investitorii de pe piața Bursei Monetar-Finaciare și de Mărfuri pentru contractele futures pe acțiunile SIF2 și SIF5, interes relevat și în graficele 4.2 și 4.3, am acordat atenție în cadrul analizei efectuate numai acestor două tipuri de contracte.
În continuare voi prezenta un scurt studiu de caz pentru un scenariu de utilizare a contractelor futures pe SIF2 și SIF5.
În urma analizei atente a pieței bursiere și a informațiilor privitoare la evoluția acțiunilor SIF5 pe BVB pe parcursul anului 2004 și deasemenea anticipând o creștere a prețului acțiunilor, aceasta și datorită avântului generalizat al pieței bursiere de la începutul anului, un investitor a luat decizia de achiziție a unui pachet de 50.000 de acțiuni SIF Oltenia (SIF5). Achiziția s-a făcut în data de 7 ianuarie 2005 la prețul de 9.650 lei/ acțiune, valoarea totală a tranzacției fiind de 482.500.000 lei.
Însă, după o perioadă de creștere susținută care a culminat în data de 24 februarie cu un preț de cotare de 16.500 lei/acțiune, cursul acțiunilor SIF5 a început să scadă datorită declarațiilor contradictorii făcute de Guvern în legătură cu fiscalitatea legată de bursă. Astfel mulți investitori au început să vândă pentru a-și schimba baza de impozitare, în acest fel influențând prețul de pe piață în sensul scăderii acestuia. Investitorul analizat, nu a dorit să renunțe la acțiunile achiziționate considerând că este vorba despre un declin temporar, dorind să beneficieze deasemenea în cursul anului de distribuția de dividende.
Astfel, el ia decizia de inițiere a unei strategii de hedging pe piața derivatelor financiare, pentru a-și conserva valoarea acțiunilor. În data de 8 martie deschide la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri de la Sibiu 50 de poziții short pe DESIF5 cu scadența în martie. Prețul futures în 8 martie a fost 14.430 lei/acțiune. Tot atunci investitorul a trebuit să depună marja inițială în contul de marjă, valoarea marjei fiind de 1.900.000 lei/contract , în contul investitorului fiind depuși în total 95.000.000 lei.
La data de 31 martie, Casa Română de Compensație închide pozițiile deschise de către investitor la prețul de scadență futures de 11.500 lei/acțiune. Profitul obținut din diferența de preț este de 2.930 lei/ acțiune. Suma total calculată pe cele 50 de contracte este 146.500.000 lei.
(14.430-11.500) x 50 x 1000= 2.930 x 50.000= 146.500.000 lei
Costurile efectuate de către investitor au fost cel de investiție în marja inițială, sumă care este restituită la scadență împreună cu câștigul și costuri percepute de Societatea de Servicii de Investiții Financiare, și anume 10.000 lei /contract, însumând 50.000 lei pe toate cele 50 de contracte.
Un alt cost luat în considerare este cel de oportunitate, prin faptul că dacă acea sumă depusă pentru marja inițială ar fi fost constituită într-un depozit bancar, la o rată de dobândă de 10%, ar fi adus la o rată a dobânzii de 10% pe an un câștig de aproximativ 791.600 lei.
Astfel costurile totale reprezintă 841.500 lei ( 290.000 lei + 50.000 lei ).
În concluzie, se poate observa cu ușurință faptul că investind sume foarte mici investitorul analizat nu numai că și-a conservat valoare acțiunilor dar a și obținut un profit considerabil.
Un alt investitor care, în urma analizelor efectuate asupra evoluței pieței bursiere, așteptându-se la o creștere a cursului acțiunilor SIF2, ia decizia de a achiziționa pe piața futures 10 contracte DESIF2 cu scadența martie 2005. Inițierea poziției short pe contracte futures DESIF2 s-a facut la data 3 februarie la prețul futures de 13.280/acțiune. Marja inițială care a trebuit depusă în cont pentru cele 10 contracte a fost de 26.560.000 lei. În data de 7 martie, investitorul decide conservarea profitului înregistrat printr-o operațiune de sens opus: cumpără 10 contracte futures la prețul de 15.510 lei/acțiune. Observând trendul descendent de pe piață, trend vizibil și pe piața bursieră de la București investitorul deschide 10 poziții short pe futures DESIF2 scadența martie 2005, la prețul futures de 14.800 lei/acțiune. La scadența 31 martie DESIF2 a fost cotat la prețul de 11.500 lei pe acțiune.
Câștigul realizat de investitorul speculant mai întâi à la hausse apoi à la baisse a fost în total de 55.300.000 lei. Din acest câștig se scad sumele achitate Societății de Servicii de Investiții Financiare, în sumă totală de 200.000 lei, la care se adaugă costurile de oportunitate ale posibilității depunerii sumelor imobilizate în marja inițială într-un cont de depozit care ar fi generat o dobândă de maxim 220.000 lei. Doresc să menționez faptul că dacă investitorul ar fi înregistrat pierderi, aceste a rurale fi diminuat suma depusă în contul de marjă drept garanție, iar în momentul în care această sumă ar fi scăzut sub nivelul marjei de menținerepentru contractul pe acțiuni SIF atunci s-ar fi emis apel în marjă, iar investitorul ar fi fost obligat să suplimenteze suma în cont până la nivelul marjei inițiale.
Studiile de caz analizate atât în situația inițerii unui hedging cât și în cazul speculațiilor nu fac alceva decât să convingă că operațiunile cu produse financiare derivate permit investitorilor să execute la costuri reduse, o multitudine de strategii de tranzacționare. Aș dori să enumăr câteva avantaje ale folosirii derivatelor finaciare.
În primul rând, folosind metoda tranzacționării în marjă, prin care practic se imobilizează numai aproximativ 20% din valoarea de piață a titlului, tranzacțiile generează un caștig mult mai mare decat cele obținute pe piețele clasice. În acest fel câștigul obținut se raportează la o suma investită de 5 ori mai mică, obținându-se un randament de tot atâtea ori mai mare. În al doilea rând, sunt ușor de urmărit și evaluat, analizele pentru tranzacțiile futures putând fi realizate pe baza acelorași informații și raționamente ca și previziunile pentru plasamentele clasice în acțiuni.
4.5. Concluzii
În cadrul acestui studiu de caz am încercat să demonstrez faptul că prin intermediul bursei de la Sibiu investitorii pot beneficia, în cadrul strategiilor efectuate pe piața de capital, de instrumente performante care să le întâmpine nevoile de fructificare a capitalului investit. În prezent, contractele futures pe acțiuni reprezintă cele mai atractive produse financiare de pe piețele de capital moderne.
Acest tip de investiții sunt considerate atât de atractive deoarece oferă randamente mult mai înalte decât orice alt instrument financiar disponibil pe piața de capital românească. Metoda tranzacționării în marjă oferă investitorilor posibilitatea de a controla o sumă mult mai mare decât disponibilul avut la dispoziție. Totuși, acest tip de investiție trebuie făcut doar după o analiză amănunțită a pieței deoarece interpretarea eronată a semnalelor poate duce la pierderi la fel de mari ca și potențialele câștiguri.
Datorită volumului mare de tranzacții pe care îl ocupă SIF-urile în piața futures a Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu, obiectul principal al studiului meu l-a constituit oportunitatea investiției pe piața futures în contracte futures având ca suport acțiunile SIF-urilor.
În prima parte a studiului meu am încercat să realizez o prezentare cât mai relevantă a celor cinci SIF-uri care există în momentul actual pe piața de capital din România. În cadrul acestei prezentări am încercat să reliefez evoluția acestora în ultimii ani, cunoașterea acestei evoluții fiind necesară pentru a putea stabili o bază fundamentală luării unei decizii investiționale vizavi de acțiunile acestor societăți.
În urma analizei realizate am constatat că pe lângă randamentele spectaculoase obținute în ultimii ani, SIF-urile oferă investitorilor și alte elemente foarte importante: o lichiditate foarte bună ce permite intrări și ieșiri rapide și chiar speculații, un randament din dividende peste media acțiunilor listate la Bursa de Valori București și o volatilitate rezonabilă. Deasemenea, raportul rentabilitate/risc în cazul SIF-urilor a oferit satisfacții mari investitorilor.
Desigur, există și alte acțiuni listate la bursă care oferă elemente similare de atractivitate pentru investitori: randamente spectaculoase în ultimii ani, lichiditate bună și un nivel de risc rezonabil. Acțiunile bancare listate la bursă, sau acțiuni vedetă se încadrează cu ușurință în această categorie însă, spre deosebire de alte acțiuni listate la BVB, acțiunile SIF-urilor (cel puțin unele dintre ele) mai oferă un element esențial investitorilor și anume potențial, lucru pe care l-am demonstrat cu ajutorul valorii activului net unitar și a indicatorului P/E, indicatori care au arătat că, în prezent, acțiunile SIF sunt subevaluate pe piață , cel mai mare potențial de creștere fiind oferit de SIF Moldova și SIF Oltenia.
În finalul studiului am încercat să identific, în decursul acestui an câteva posibilități speculative și de acoperire a riscului pe care un investitor le-ar fi putut realiza prin intermediul Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu, operațiuni care ar fi adus profit, sau care ar fi protejat portofoliul împotriva modificărilor adverse de piața de capital.
BIBLIOGRAFIE
Ancuța Teodor, Vânătoru Bogdan, Trif Petronela și Doștețeanu Toma –Futures & Options, Curs pentru operatorii din piețele derivate, Ediția a III-a 2003
Drăgoescu Elena, Moldovan Mircea–Burse de mărfuri , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2001
Ancuța Teodor – Totul despre futures și opțiuni, Sibiu, 1999
Dardac Nicolae–Tranzacții bursiere cu produse derivate și sintetice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999
Stoica Victor- Piețe de capital și de valori mobiliare, Editura Fundației „România de mâine”, București, 1999
Corduneanu Carmen- Piețe de capital și operațiuni bursiere, Editura Mirton, Timișoara 2001
www.bmfms.ro
www.ktd.ro
www.ktrade.ro
www.intercapital.ro
Anexa 1
Sistemul electronic de tranzacționare Eltrans
Anexa 2
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Tranzactii pe Piata de Capital Prin Intermediul Bursei Monetar Financiare (ID: 130762)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.