Transporturile Turistice Aeriene Parte Integranta a Industriei Turistice

=== atestat transporturile turistice aeriene ===

Cuprins

ARGUMENT……………………………………………………………………………………………………………pag4

CAPITOLUL 1. DEZVOLTAREA TRANSPORTURILOR TURISTICE AERIENE…pag5

1.1. Evoluția transporturilor turistice aeriene……………………………………………pag5

1.2..Particularitățile transporturilor turistice aeriene………………………………….pag6

1.3. Tipuri de curse în transporturile turistice aeriene………………………………..pag7

1.4. Factori de influență a tarifelor………………………………………………………….pag10

CAPITOLUL 2. LIBERTĂȚILE AERULUI ȘI OFERTA ROMÂNEASCĂ ÎN

DOMENIUL TRANSPORTURILOR AERIENE………………………..pag11

2.1. Libertățile aerului……………………………………………………….pag11

2.2. Serviciile oferite de Agenția TAROM………………………………….pag12

CAPITOLUL 3. CHELTUIELILE DE TRANSPORT AERIAN DE PASAGERI…..pag14

3.1. Prețul de cost al transportului…………………………………………..pag14

3.2. Posibilități de reducere a cheltuielilor de zbor…………………………..pag17

3.3. Comercializarea transportului aerian de pasageri………………………pag18

STUDIU DE CAZ – AGENȚIA TAROM, FILIALA SUCEAVA………………………….pag20

CONCLUZII ȘI PROPUNERI………………………………………………………………pag27

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………..pag20

Argument

Lucrarea de specialitate cu titlul „TRASPORTURI TURISTICE AERIENE”, a fost realizat în scopul susținerii „Examenului pentru certificarea competențelor profesionale” în învățământul liceal, filiera Tehnologică, profilul Servicii, specializarea „Tehnician de turism”.

Încă de la descoperirea și lansarea în trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atenția comunității internaționale datorită unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport și mai ales, datorită rapidității și confortului. Transporturile aeriene în turism au o foarte mare importanță în desfășurarea activității turistice datorită faptului că asigură deplasarea turistului de la locul de reședință spre destinația turistică.

Când vorbim despre transportul aerian nu ne referim doar la zborul cu avionul în sine, ci la modalitatea de tarifare și care sunt facilitățile pe care le oferă acest tip de transport și în prezentarea lucrării voi încerca să vă familiarizez cu avantajele transportului turistic aerian.

Competențe vizate / implicate în realizarea / execuția proiectului (care se referă la tema proiectului conform standardului de pregătire profesională):

Aplică reglementările Uniunii Europene în privința agențiilor de turism;

Stabilește relații cu prestatorii de servicii turistice;

Coordonează vânzarea de bilete pentru transportul turistic;

Îmbunătățește calitateaproceselor și a produselor / serviciilor;

Asigură o colaborare optimă cu prestatori de servicii turistice;

Analizează concurența pe piață;

Studiază cererea și concurența pe piață;

Analizează oportunitățile de marketing;

Concepe produse turistice.

CAPITOLUL 1.

DEZVOLTAREA TRANSPORTURILOR

TURISTICE AERIENE

1.1. EVOLUȚIA TRANSPORTURILOR TURISTICE AERIENE

Transporturile turistice aeriene câștigă o importanță tot mai mare în expansiunea

turismului internațional, îndeosebi cu începere din anii 1960. Pentru unele țări, mai cu seamă în cazul călătorilor turistice la mari distanțe, transporturile aeriene constituie de asemenea factorul principal al dezvoltării turismului internațional receptiv (la primire). Pe scară mondială, peste 60% din sosirile de turiști au loc, în general, pe calea aerului.

În ceea ce privește călătoriile de distanțe medii și lungi, progresul aviației civile (reducerea duratei călătoriilor, introducerea avioanelor de mare capacitate, creșterea de linii de zboruri directe, creșterea frecvenței zborurilor, etc.), conjugat cu ieftinirea transporturilor aeriene, au influențat în mare măsură intensificarea călătoriilor turistice.

Numărul pasagerilor pe liniile rezultate internaționale este în continuă creștere. După datele publicate de Organizația Aviației Civile Internaționale (ICAO-OACI), numărul pasagerilor care au fost transportați în anul 1972 pe liniile regulate s-a ridicat la 443.000. În paralel în perioada anilor 1960-1972 s-a înregistrat și alte mutații semnificative în transporturile aeriene: creșterea distanței medii parcurse de pasager, creșterea numărului mediu de pasageri pe un avion (ca rezultat al creșterii capacității de transport a avioanelor moderne), ca și a vitezei medii de croazieră în transporturile aeriene.

În perioada 1963-1972 traficul aerian mondial de călători s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 11,4% pentru transporturile interne și de 11,9% pentru transporturile internaționale.

În paralel cu creșterea traficului cu călători pe liniile aeriene regulate, s-au înregistrat în ultimii ani o creștere substanțială a zborurilor pe liniile neregulate (zboruri la cerere de tipul „Inclusive Tour” și „Charter”, organizate de agențiile de voiaj pentru transportarea turiștilor pe calea aeriană).

După unele estimări ale UIOOT, în anul 1969 aproape 90% din totalul turiștilor care au călătorit cu avionul în Europa au fost transportați de companiile aeriene pe liniile neregulate, prin zboruri la cerere. Specialiști UIOOT apreciază că, în perspectiva deceniului viitor, zborurile la cerere vor cunoaște o dezvoltare continuă, atât în Europa, cât și în traficul aerian internațional.

Transporturile turistice aeriene se caracterizează, de asemenea, printr-o serie de particularități, care se manifestă mai pregnant în comparație cu activitatea altor forme de transport turistic.

1.2. PARTICULARITĂȚILE TRANSPORTULUI TURISTIC AERIAN

În transporturile aeriene capacitățile de transport sunt orientate spre acoperirea cerințelor în vârfurile de sezon ceea ce reduce sensibil gradul mediu anual de ocupare a avioanelor și antrenează inerent o neutilizare pronunțată a capacităților de transport în perioadele de extrasezon. Analizele colaborate de OACI, demonstrează ilustrativ trendul de scădere a gradului de ocupare a avioanelor pe măsura creșterii capacităților de transport aerian în țările membre.

Transporturile turistice aeriene se caracterizează printr-o elasticitate diferențială a prețurilor practicate. Pentru a asigura o utilizare cât mai rațională a capacităților de transport disponibile, companiile aeriene oferă serviciile lor la tarife competitive, diferențiate în funcție de intensitatea solicitată pentru serviciul de transport.

În transporturile aeriene internaționale se înregistrează o concurență acută, pe de o parte, între companiile de transporturi aeriene pe liniile rezultate (care în majoritatea cazurilor sunt organizații statale) și companiile aeriene particulare (care în majoritatea cazurilor sunt organizații statale) și companiile aeriene particulare (care execută zboruri la cerere tip „Ilustrativ Tour” și „Charter”), iar pe de altă parte, între companiile aeriene particulare, care pot activa rentabil numai prin acoperirea unui număr cât mai mare de pasageri.

Cheltuielile generale condiționat-constante ale transporturile aeriene dețin o pondere predominantă în costul total al exploatării capacităților de transport. Cheltuielile genetașa condiționat-constante trebuie acoperite independent în funcția propriu-zisă a transporturilor și respectiv de numărul pasagerilor transportați, ceea ce influențează considerabil prețurile biletelor de călătorie și tarifele globale ale angajamentelor turistice și determină, în ultima instanță, rentabilitatea companiilor de transporturi aeriene.

Progresul tehnic rapid în industria aeronautică impune acordarea unei atenții deosebite amortizării avioanelor, respectiv asigurării într-un interval rațional de timp a valorii de înlocuire a acestor mijloace de transport.

Pentru a asigura competitivitatea pe plan internațional și atractivitatea necesară călătoriilor cu avionul, în sectorul transporturilor aeriene asigurarea valorii de înlocuire a mijloacelor de transport, având în vedere uzura morală (absolventă) mult mai rapidă decât cea fizică. În practica internațională, în condițiile folosirii aparatelor de zbor cu motoare cu elice, dar după introducerea aparatelor moderne de zbor se manifestă o tendință către 14 ani.

Realizarea încasărilor necesare asigurării valori de înlocuire și a beneficiului planificat din activitatea de transporturi turistice aeriene depinde de gradul de utilizare a aeronavelor, respectiv de numărul de ore de zbor realizate efectiv într-o perioadă dată. Cunoscând ca o pondere importantă a cheltuielilor operaționale ale transporturilor aeriene sunt cheltuieli condiționat-constante, creșterea gradului de utilizare a capacității unui avion care a rezultat direct reducerea costurilor pe ora de zbor.

1.3. TIPURI DE CURSE ÎN TRANSPORTURILE TURISTICE AERIENE

Transportul aerian la turismului se realizează prin intermediul zborurilor pe curse regulate de pasageri și prin zboruri efectuate la cerere ( charter seriene).

Zborurile pe curse regulate de pasageri apelează la liniile aeriene de transport în prealabil stabile, ale căror puncte de decolare și aterizare, escale etc. Sunt programate pe bază de orare, care sunt cunoscute cu mult timp înainte de pasageri. Rutele de zbor și orarele sunt astfel stabilite, încât să asigure și legătura (corespondența) între diferitele linii aeriene pentru acei pasageri care, pentru efectuarea călătoriilor, recurg la serviciile mai multor linii aeriene.

Călătoriile pe cursele regulate de pasageri sunt oferite unor persoane individuale care se deplasează din diferite motive pe rute stabilite de companiile aeriene sau deservesc localitatea unde aceste persoane doresc să călătorească. Acești călători plătesc costul integral al biletelor pentru transporturile solicitate. De regulă, cursele regulate sunt folosite de anumite categorii de turiști sau călătoresc pe cont propriu (neorganizat).

Zborurile la cerere au loc atunci când o persoană, o agenție de voiaj, o întreprindere sau organizație de turism închiriază parțial sau integral capacitatea de transport a unui aparat de zbor, pentru o cursă sau o serie determinată de curse.

Diferența fundamentală dintre zborurile pe cursele regulate și zboruri la cerere (de regulă pe curse speciale) constă în faptul că în primul caz riscul comercial al curselor întreprinse este suportat de companiile aeriene, pe când în cazul zborurilor la cerere acesta trece asupra ofertantului.

Există mai multe tipuri de zboruri la cerere, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

a. Zborurile de tipul „totul inclus” („Inclusiv Tour”).

Ele reprezintă zboruri pregătite de un organizator de călătorii turistice, al căror tarif

cuprinde transportul aerian, cazarea, alimentația (parțială sau totală) și unele servicii de sol (transporturi, excursii etc.).

Aceste călătorii pot fi realizate prin avioane special afretate (charter) care efectuează curse speciale pentru grupe de călători, sau prin folosirea locurilor disponibile în cursele regulate ale companiei de transport aeriene, membri ai IATA.

b. Voiajele separate (Seoarate Tours)

În acest caz, o persoană fizică sau morală ofertează capacitatea unui avion pentru

a-i revinde individului locurile publicului călător. Spre deosebire de zborurile „Inclusive Tour”, prețul biletului nu va include cazarea și nici alte servicii în afara transportului propriu-zis.

Pentru ambele servicii (IT și voiaje separate) avioanele pot fi închiriate de:

-grupuri de afinitate (Affinity Group), al căror scop principal nu este turismul

-ofertatori individuali (single entity), respectiv persoanele fizice sau morale care închiriază un avion pentru propriile interese.

c. Zborurile de afinitate

Sunt folosite de asociațiile care doresc să asigure transportul membrilor lor, când aparatul este închiriat exclusiv membrilor asociației respective care constituie un grup de afinitate. Aceste asociații trebuie să urmărească alt scop decât acela de a face pe membrii lor să beneficieze de transport ieftin. În plus, măsurile luate de unele țări limitează numărul membrilor acestor asociații, sau pretind de la membrii acestora o perioadă minimă de apartenență.

d. Zborurile la cerere pentru voiajele forfetare cu „servicii consecutive” (back to back charter)

Reprezintă o altă formă de zbor la cerere, de altfel cea mai răspândită. Ofertatorul de regulă a agenției de voiaj, închiriază un aparat pentru o serie de zboruri spre o anumită destinație a vacanțelor și asigură transportul continuu al grupelor de turiști spre această destinație (de ex: săptămânal), călătoria de întoarcere a acestor grupe efectuându-se după una sau mai multe săptămâni. Acest tip de zbor la cerere pretinde o piață importantă, flexibilitate la adaptarea orarelor de zbor, la intensitatea traficului, la variațiile sezoniere ale tarifelor, etc. și nu poate fi asigurat în bune condiții decât de un organizator de voiaj. Pentru acest motiv, el este cunoscut în mod frecvent sub numele de zbor la cerere pentru voiaje forfetare (air charter).

Dezvoltarea trasporturilor internaționale de tip charter a influențat considerabil creșterea ponderii trasporturilor aeriene în cadrul trasporturilor turistice interne și internaționale. Trasporturile internaționale charter s-au dezvoltat într-un ritm mai accelerat decât cele de cursă regulată, creându-se companii de trasporturi aeriene charter numai în cadrul companiilor aeriene regulate de pasageri.

Cu toată importanța sa, acest tip de zbor la cerere a trebiut să facă față unor măsuri restricive mai grele decât cele ce au fost luate față de zborurile prin afinitate.

În multe țări, durata minimă a acestor zboruri „back to back charter” (servicii consecutive) este limitată la un număr determinat de zile, trebuind să cuprindă neapărat toate elementele voiajului forfetar: prețul hotelului, servicii de ghid etc. În plus se fac limitări și în ceea ce privește destinațiile admise pentru aceste voiaje (de exemplu în țările scandinave durata minimă a zborurilor la cerere cu servicii consecutive este de 7 zile, zona curselor fiind limitată numai în țările din Bazinul Mării Mediterane).

În alte țări se impun limite minime de prețuri de vânzare pentru aceste voiaje, pe baza tarifelor IATA (de ex: Franța și Bulgaria).

Cu toate restricțiile impuse, zborurile la cerere pe distanțe lungi sunt admise în majoritatea șărilor, inclusiv SUA. De exemplu în SUA până în anul 1969 nu era organizat un zbor la cerere (fiind permise numai zboruri prun afinitate); actualmente este permisă organizarea de „zboruri cu servicii consecutive”, dacă se respectă anumite restricții ca: un preț minim de vânzare și obligativitatea ca turistul să sejureze în trei locuri diferite în cursul voiajului său.

Dezvoltarea zborurilorla cerere de tip „charter” este stimulată prin productivitatea și economicitatea acestei forme de prestații de transport aerian, organizate atât de companiile aeriene ale țărilor primitoare, cât și de cele organizatoare și în primul rând de aspectele organizatorice ale zborurilor consecutive sub forma unor lanțuri de utilizare a capacităților și a cursei.

Costul trasportului charter este mult mai redus decât costul trasporturilor pe linii regulate, reprezentând în medie de 25-40% din prețul biletelor întregi pe cursele regulate de pasageri, ceea ce determină o parte considerabilă a turiștilor potențiali să călătorească cu avionul, folosind aceste curse speciale.

1.4. FACTORI DE INFLUENȚĂ A TARIFELOR

Gradul de ocupare a avioanelor este mai ridicat decât pe cursele regulate. Dacă pe cursele regulate companiile aeriene operează pe plan internațional cu un grad mediu de ocupare de circa 90%, la avioanele Charter cea mai mare parte a organizatorilor de voiaje operează cu procente de ocupare care se situează între 85-90%

În cooperarea cu compania de zboruri la cerere, organizatorul de voiaje pune la punct orarii, în așa fel încât să obțină utilizarea maximă a avionului. Altfel, de regulă, de prevăd zboruri de noapte și orarii pe cere pasagerii liniilor aeriene regulate nu le pot accepta (în special persoanele în voiaj de afaceri). În această situație, majoritatea companiilor folosesc pentru zborurile Charter avioanele de pe cersele regulate, după efectuarea zborurilor pe liniile stabilite.

Cheltuielile de echipare pentru avioane sunt repartizate pe un număr mai mare de zbor, ceea ce reduce evident costul acestor ore de zbor.

Cheltuielile generale (de exemplu pentru propagandă, publicitate etc.) pentru cursele speciale sunt mai reduse decât ale companiilor aviatice pe cursele regulate, ceea ce contribuie într-o anumită măsură la reducerea tarifelor pentru zborurile de tip Charter.

Spre deosebire de flexibilitatea tarifelor pentru cursele speciale liniile regulate sunt obligate la menținerea anumite tarife de zbor, stabilite de IATA.

Cursele Charter efectuează, de regulă, zboruri directe la localitățile de destinație (respectiv la aeroportul cel mai apropiat) fără escale intermediare. În consecință, aceste curse speciale nu iau în considerare cheltuielile de aterizare și asistența la sol pentru asemenea escale, realizând și un consum mai redus de combustibil față de zborurile pe cursele regulate care sunt obligate să aterizeze în aeroporturile prevăzute în programele de zbor, indiferent de numărul pasagerilor care se îmbarcă sau coboară.

CAPITOLUL 2.

LIBERTĂȚILE AERULUI ȘI OFERTA

ROMÂNEASCĂ ÎN DOMENIUL TRANSPORTURILOR

AERIENE

2.1. LIBERTĂȚILE AERULUI

Dezvoltarea trasporturilor aeriene a determinat statele să colaboreze legislații aeriene naționale, precum și acordtri internaționale privind trasportul aerian. Astfel, în 1919, a fost semnată la Paris o convenție care stabilește principiile privind folosirea spațiului atmosferic și navigarea aeriană. Totodată, a fost înființat un organ permanent (Comisia internațională a navigației aeriene), însărcinată să aducă Convenției modificările necesare, corespunzător evoluției tehnicii aeronautice.

La 12 octombrie 1929 a fost semnată Convenția de la Varșovia, ratificată ulterior de guvernele de peste 100 de state, care a stabilit reguli privind documentele de transporturi aeriene pentru securitatea pasagerilor, a încărcăturilor și pentru întârzierile în realizarea trasporturilor.

Spre sfârșitul celiu de-al doilea război mondial a avut loc la Chicago o conferință a aviației civile (Chicago Agreements), la care au participat 54 de state și care s-a soldat cu elaborarea următoarelor acorduri și convenții internaționale multilaterale:

-acordul privind trasporturile aeriene internaționale a aviației civile (ICAO-OACI)

-convenția de tranzit privind survolul teritoriilor suverane ale statelor în circulația internațională aeriană pe cursele regulate de pasageri (care3 acceptă 2 libertăți tehnice ale aerului)

-convenția de transporturi internaționale aeriene care reglementează aplicarea a 5 libertăți ale aerului.

Conferința de la Chicago a condus la recunoașterea următoarelor libertăți ale aerului în trasferurile aeriene:

-prima libertate este aceea de survol în tranzit, cu avioanele aparținând unui stat, a

teritorului național al altui stat, fără aterizare (escală);

a)a doua libertate este aceea a admiterii escalelor tehnice pe teritoriul național al

unui stat, corespunzător unei aterizări la sol fără scop comercial (fără îmbarcarea sau debarcarea de pasageri);

b)a treia liberetate constă în dreptul pentru țara exploatoare de atrasporta traficul de

pasageri și de mărfuri de pe teritoriul său național la destinațiile de pe teritoriul național al unei țări;

c)a patra libertate constă în exercitarea acelorași operații în sens invers, respectiv în

dreptul pentru țara exploatoare, de atrasporta pe teritoriul său național pasageri și mărfuri de pe teritoriul unui alt stat. Cu alte cuvinte a treia și a patra libertate a aerului corespund unei scheme de schimb direct de pasageri și încărcături între două țări;

d)a cincea libertate constă în dreptul de atrasporta pasageri și încărcături între două

țări contractante și o terță țară. Aplicarea acestor libertăți ale aerului, ca regulă generală, nu se realizează automat, ci numai în cazul prevederilor aeriene interesate în derularea traficului aerian.

2.2. SERVICIILE OFERITE DE AGENȚIA TAROM

Exigențele sporite impuse de concurență tot mai acerbă între companiile aeriene, au dus și compania TAROM în situația luării unor decizii ferme de adoptare care au condus la schimbări importante ale căror coordonate de bază sunt:

-adaptarea orariilor de operare a curselor regulate la cerințele transportului de trfic în trenzit;

-trecerea la închirierea către terți a capacității de trasporturi excedentare;

-modificări de politică monetară;

Compania TAROM a uferit pe piața internațională sisteme ale propriei organizări, ajungând ca în prezent să fie un furnizor cunoscut pentru:

-închirieri de aeronave și personal în cont străin;

-prestări de servicii tehnice de aviație;

În afară de tendința de liberalizare a transporturilor aeriene, alți factori care contribuie la creșterea cererii de astfel de servicii sunt:

-caracterul conjunctural la traficului de pasageri;

-existența concomitentă a unei cereri de transport sezonier în alte zone geografice;

-posibilitatea companiei TAROM de a oferi aceste servicii la nivel internațional în deplină concurență cu alte companii aeriene de pasageri.

A.Închirierile de aeronave pentru personal sunt operațiuni care asigură folosirea acestor

zone geografice. În funcție de modalitățile în care se repartizează cheltuielile de operare a avionului între cei 2 parteneri se disting trei tipuri de operațiuni:

1.Închiriere „wet” (udă) – în cadrul căreia partenerii preiau cheltuielile de operare.

Astfel de operațiuni s-au organizat în colaborare cu companii din Anglia, Irlanda, Franța, etc.

2.Închirieri „damp” (umedă) – în care compania preia mai multe cheltuieli și

responsabilități față de închirierea tehnică, asigurare, personalul fiind organizat de ambele părți.

3.Închirieri „dry” (uscate) – în cadrul cărora compania preia toate cheltuielile de

operare, furnizată personal de zbor și întreținere tehnică, procură polițe de asigurare necesare, iar TAROM furnizează și un observator ce supraveghează modul de exploatare a avionului.

B.Prestarea de servicii tehnice de aviație este activitatea de comercializare a

experienței și dotării în acest domeniu al companiei TAROM. În cadrul unor astfel de colaborări TAROM asigură:

-personal de specialitate;

-reparații de piese și agregate;

-program complet de întreținere tehnică etc.

Toate aceste servicii de tip nou ce în totalitatea lor ar putea fi denumite „comercializare

în sisteme de aviație”, reprezintă, de fapt, acțiuni de cooperare specifice ramurii de activitate, acțiuni care au permis intrarea companiei TAROM pe piețele respective.

CAPITOLUL 3.

CHELTUIELILE DE TRANSPORT

AERIAN DE PASAGERI

3.1.PREȚUL DE COST AL TRANSPORTULUI AERIAN

Transportul aerian pentru turismul internațional este o operațiune de comerț exterior invizibilă. Realizarea produsului furnizat, respectiv a posibilități de transport oferite cu acest mijloc este condiționată de efectuarea unui anumit volum de cheltuieli incluse în structura prețului de cost. Costurile de exploatare a companiilor aeriene cuprind: cheltuielile de zbor (combustibil), cheltuieli cu amenajarea și întreținerea, cheltuieli financiare și comerciale.

Costurile de exploatare a companiilor aeriene de linie cuprindeau conform metodologiei și evaluării IATA următoarea structură:

-cheltuieli de zbor inclusiv carburanți 34,4%

-cheltuieli cu întreținerea aparatului 11,4%

-amortizare 6,7%

-cheltuieli la sol și taxe de escală 17,0%

-cheltuieli de comercializare și promovare 14,8%

-servicii acordate pasagerilor 9,6%

-cheltuieli generale și administrative 6,1%

Această structură diferă de la o campanie la alta, mai ales între o companie de linie și o companie charter.

Elementele de cost care decurg din specificul operațiunii de transport aerian sunt grupate în funcție de locul efectuării lor astfel:

-cheltuieli legate de desfășurarea zborului

-cheltuieli legate de efectuarea escalelor

-cheltuieli legate de serviciile oferite

-alte cheltuieli

1.Cheltuieli legate de desfășurarea zborului

-Costul carburanților și al lubrifianților

Până în septembri 1973, din punct de vedere al unei companii aeriene, costul combustibilului reprezintă 11,2% din totalul cheltuielilor. Cu o lună mai târziu, ponderea costului carburanților în cheltuielile de zbor reprezintă 30%. Datorită acestei conjuncturi, tarifele transportului aerian au fost supuse unei creșteri de la an la an, din necesitatea de a se prevedea un spațiu de siguranță, în vederea eventualelor creșteri care survin pe parcurs, ceea ce a influențat în mod negativ fluxul de călători și a dus la reducerea încasărilor de călături și la reducerea încasărilor în turismul internațional.

Ponderea costului carburanților în cheltuielile de zbor a scăzut în mod imprevizibil de la 29% în 1981 la 23,5% în 1984 și aproximativ 15% la nivelul anilor 1988.

Factori ce influențează consumul de combustibil:

-condițiile climaterice de la aeroportul de plecre;

-încărcătura comercială a avionului, respectiv greutatea pasagerilor și a bagajelor lor, a mărfii și a poștei îmbarcate;

-structura rutei și nivelul de zbor.

-Cheltuieli cu asigurarea

Asigurarea în transportul aerian cuprinde:

-asigurarea echipajului

-asigurarea pasagerilor și a bagajelor

-asigurarea aeronavei

-asigurarea pentru daune aduse terților

După anul 1984, costul asigurării exprimat prin nivelul de asigurare a crescut foarte mult sub influența următorilor factori:

-intensificarea actelor teroriste și creștera numărului de accidente de aviație;

-creșterea capacității de transport a aeronavelor;

-ridicarea nivelelor plafoanelor de responsabilitate ce trebuie asigurate ca urmare a cerințelor unor autorități aeronautice sau aeroportuare.

-Plata personalului navigant și indemnizația pe ora de zbor

Pentru fiecare tip de avion există un număr fix de membri ai echipajului, în funcție de aparatura cu care este dotat avionul respectiv. La salariul acestora se adaugă indemnizația de zbor, în funcție de numărul kilometri parcuși, precum și de diurna zilnică pentru perioadele când sunt în deplasare.

2.Cheltuieli legate de efectul escalelor

Această strategie de cheltuieli prezintă cele mai mari dificultăți în încercarea de a reduce din următoarele motive:

-include alimentarea cu combustibil de cantități și prețuri variabile

-cheltuielile sunt suportate în valută, în afara teritoriului țării și sunt supuse politicii și deciziei de comercializare a unor întreprinderi cu intere opuse transportului.

În această categorie intră:

-alimentarea cu carburanți;

-handlingul

-taxele de aeroport

-Costul handlingului

Prin „handling” se înțelege descrierea acordată unei aeronave în escală, de o firmă specializată, denumită agent de handling pe baza unui contract încheiat între compania a cărei proprietate este aeronava și firma specializată. Prețurile pot fi ridicate oricând printr-o simplă înlocuire a anexei la contractul de handling sau printr-o circulară emisă de autoritățile aeroportuare.

-Taxele de aeroport cuprinde:

-taxa de aterizare de bază, care se calculează în funcție de greutatea aeronavei și de cuantumul publicat al taxelor;

-taxele de parcare și adăpostire în hangare, care se calculează în funcție de greutatea aeronavei și de timpul staționării.

Taxele de eliminare care se referă la consumul de electricitate necesar aprinderii balizajului pistei.

3.Cheltuieli legate de servicii acordate publicului călător

Aceste cheltuieli necesită o atenție deosebită deoarece serviciile acordate contribuie substanțial la atragerea pasagerilor pe cursele companiei respective.

-Servicii acordate pasagerilor la bord cuprinde:

-masa oferită pasagerilor

-produsele de vânzare la bord: țigări, băuturi, produse de parfumerie, cosmetică etc.

-servicii speciale pentru oamenii de afacerii cum ar fi specialitatea de a comunica la telefon cu solul

-servicii de divertisment, filme, reviste etc.

-Servicii oferite pasagerilor la sol

În afara handlingului de pasageri normal, este prevăzută obligația companiei de a asidura masa și cazarea pasagerilor, în cazul întreruperii, amânării sau anulării unei curse, din motive meteorologice, tehnice sau din alte motive.

4.Alte cheltuieli

-taxe de navigație care se referă la utilizarea mijloacelor de dirijare a aeronavelor

-taxe de survol care se percep de către autoritățile aeronautice pentru dreptul de a survola teritoriul unui stat

-comisioanele plătite de o companie în relațiile cu alte companii, agenții de vânzări sau firme turistice

-cheltuieli legate de deservirea tehnică, se referă la materiale de rezervă

3.2. POSIBILITĂȚI DE REDUCERE A CHELTUIELILOR DE ZBOR

Este deosebit de important ca în acțiunea de micșorare a cheltuielilor să fie delimitate cu atenție domeniile în care pot fi aplicate măsurile de economisire.

Economia la achiziționarea pieselor de rezervă poate avea efecte economice negative, prin mobilizarea unei aeronave la sol sau micșorarea securității zborului.

Economia în sensul reducerii varietății și a calității produselor servite la bord poate avea pierderea clientului în favoarea altor companii.

În alte domenii însă, prin o colaborare armonioasă între toate sectoarele care contribuie la efectuarea zborurilor și mai ales prin măsuri de optimă comercializare a operaților de aprovizionare, se obțin scăderi ale costurilor de operare.

a.Reducerea consumului de combustibil. Alimentarea cu carburanți se face în

funcție de condițiile de efectuare a cursei și cantitatea acestora este apreciată de pilotul comandant. Nu se poate pune problema reducerii cantității de combustibil la înbarcare, pentru o rută stabilită, ci o reducere în cadrul alimentării ponderii combustibilului solicitat pe aeroporturile din străinătate.

b.Reducerea cheltuielilor necesare unei escale. Există puține șanse de acțiune

deoarece cheltuielile pentru evoluția lor depind de decizia externă independentă, de voința companiei aeriene. Există posibilitatea alegerii rutei optime în funcție de escala cea mai avantajoasă.

c.În cazurile în care se impun servicii speciale acordate pasagerilor datorită unei

neregularități de zbor, se impune luarea deciziei cele mai adecvate din punct de vedere economic pentru a nu pierde simpatia pasagerilor, dar optim este, desigur, să se evite situațiile generatoare de servicii speciale gratuite.

3.3. COMERCIALIZAREA TRANSPORTULUI AERIAN DE PASAGERI

Preocuparea constantă care unește acțiunile promoționale ale transportului aerian cu cele ale organizațiilor de turism este găsirea de noi metode pentru a face să crească indicatorul CUC, tinzând spre valoarea 100%.

O metode de asigurare a competivității derivă din folosirea unor tarife cât mai atractive, respectiv reducerea lor în limitele posibile admise de cheltuieli sau chiar sub nivelul acestora și compensarea prin tarife mai ridicate pe alte destinații. Ameliorarea CUC prin practica de tarife se poate realiza astfel:

a.Pentru cursele Charter

În vederea încurajării turismului se practică așa numitul MSP (Minimum Selling Price= prețul minim de vînzare), care reprezintă prețul minim posibil plătit de pasager pe cursă Charter, pentru călătoria în ambele sensuri și sejur organizat. Este un preț avantajos, permițând efectuarea de călătorii de către persoane care nu ar avea posibilitatea să călătorească cu avionul în alte condiții.

b.Tarife pentru curse regulate

Se aplică tarife reduse în următoarele variante:

-Tarife pentru turiști individuali Inclusive Tour. Există o serie de condiți care

să împiedice pe călători „bussines” să beneficieze de tarife Inclusive Tour:

-biletul trebuie procurat prin o agenție turistică;

-agenția turistică trebuie să publice un program al aranjamentului IT respectiv în broșurile speciale și acest program va trebui respectat;

-sejurul trebuie să aibă o durată minimă stabilită.

c.Tarife IT de grup, denumite GIT (Group Inclusive Tour). Acestea sunt

publicate în manualele de specialitate și sunt stabilite de conferințele IATA.

d.Tarifele port-charter se repetă la decomercializarea cursei regulate, adică

considerarea unei porțiuni din spațiul aeronavei – cursă și vânzarea capacității astfel separat în sistemul charter, aplicându-se metodele de calcul tarifar respective.

e.Tarifele stimulative își propun ca prin nivelul lor redus să asigure ocuparea

capacității avioanelor în momemtele cu cerere redusă, respectiv orele de noapte sau sfârșitul săptămânii.

În afara categoriilor de tarife menționate, există diverse reduceri tarifare care se pot acorda pentru anumiți pasageri cum ar fi: elevi, studenți, marinari, agenți de voiaj, conducători de grup.

STUDIU DE CAZ – AGENȚIA TAROM,

FILIALA SUCEAVA

OBIECTIVUL PRINCIPAL

Modernizarea și extinderea Aeroportului “Ștefan cel Mare” Suceava astfel încât prin serviciile deosebite oferite, prin pozitia geografică strategică în care este pozitionat, prin zona pe care o deservește în care istoria se îmbină la tot pasul cu legenda, să devină unul din principalele aeroporturi ale țării și a UE în ceea ce privește traficul intern și internațional de pasageri si marfă și să-și continue dezvoltarea și pe viitor.

CĂI DE ACȚIUNE

Creșterea traficului intern și extern de pasageri

Creșterea semnificativă a traficului de pasageri (2004 = 2489 pasageri procesați, 2005-31 octombrie = 6824 pasageri procesați), măsurile întreprinse de aeroport pentru susținerea traficului aerian, fac să se estimeze ca în anul 2006 traficul intern si extern de pasageri să aibă o creștere de cel puțin 30% adică peste 10.000 pasageri procesați.

Se dorește îmbunătățirea și diversificarea serviciilor oferite aeronavelor și pasagerilor care să ducă la realizarea, în primă fază, a cel puțin a unei legături aeriene internaționale regulate.

Mărirea numărului de frecvențe pe destinația București

Se va căuta împreună cu Compania Națională TAROM modalitatea de creștere a frecvențelor de la 4/săptămâni la 7/săptămâni începând cu sezonul de vară 2006.

Atragerea companiilor aeriene să efectueze zboruri de pe Aeroportul “Ștefan cel Mare” Suceava

Se vor întreprinde acțiuni de atragere a unor noi companii aeriene de a efectua zboruri de pe Aeroportul “Ștefan cel Mare” Suceava în special pe destinații externe.

De asemenea se va urmarii atragerea structurilor și a firmelor specializate în sectorul turismului din județele Botoșani și Suceava în vederea introducerii în sezonul de vară 2006 a unei curse interne Suceava – Constanta – Suceava cu o frecvență de minim 2 / săptămâni.

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii Aeroportului “Ștefan cel Mare” Suceava

Modernizare suprafata de mișcare

Prelungirea pistei de la 1800m la 2400m conform Hotărârii C.S.A.T. nr. H 0150 /23.06.2004;

Lărgirea pistei betonate de la 30m la 45m pe întreaga lungime de 2400m, refacerea acostamentelor asfaltate de 7,5m lățime (stânga-dreapta pistei), buzunare de întoarcere betonate cu dimensiunea de 100/70m;

reabilitarea integrala a pistei pentru mărirea numărului de clasificare a pavajului actual de la PCN 14 R/D/W/T la PCNminim 65 R/D/W/T;

lărgirea căilor de rulare de la 18m la 23m cu acostamente asfaltate;

reabilitarea căilor de rulare pentru mărirea numărului de clasificare a pavajului actual de la PCN 15 R/D/W/T la PCNminim 65 R/D/W/T;

mărirea platformei de îmbarcare/debarcare pasageri si marfă de la dimensiunile actuale de 120 / 65m și 4 poziții de parcare aeronave, la dimesiunile de 210 / 65 și 8 poziții de parcare aeronave cu PCNminim 65 R/D/W/T;

reabilitarea platformei de îmbarcare/debarcare pasageri și marfă pentru mărirea numărului de clasificare a pavajului actual de la PCN 18 R/D/W/T la PCNminim 65 R/D/W/T;

continuarea reabilitării sistemului de drenaj actual și mărirea acestuia pentru noile dimensiuni ale suprafeței de mișcare.

Modernizare balizaj luminos

Sistemul luminos de apropiere de categoria I-a – simplificat, balizajul luminos al pistei, căilor de rulare și platformei de îmbarcare/debarcare sunt deja NON-STANDARD asigurând bareme mari necesare pentru aterizare (vizibilitate=1200m, plafon=60m ).

Se impune înlocuirea totală a sistemului luminos actual cu un sistem luminos de categoria a-II-a pe direcția 34 și de categoria I-a pe direcția 16.

Modernizare aerogară și supraetajare bloc administrativ

Aerogara necesită renovarea și modernizarea la standarde UE. Mărirea suprafetei destinate pentru birouri și camere de odihnă pentru echipaje este posibilă, în condițiile actuale, doar prin supraetajarea blocului administrativ.

Refacere marcaj pistă

Marcajul pistei de decolare / aterizare este degradat, iar marcajul căilor de rulare și platformei nu se mai cunoaște deloc.

Modernizarea parcului tehnic și dotarea cu utilaje specifice

Aeroportul este dotat cu puține mijloace tehnice și acelea învechite sau cu durată de exploatare de mult depașită, asigurând cu greutate un nivel minim de handling și de întreținere a pistei, căilor de rulare și platformei. Nu dispune de facilitățile tehnice necesare solicitate și care să asigure sevicii sigure operatorilor aerieni.

Realizarea punctuală a cerințelor și recomandărilor MTCT, AACR, ICAO, IATA, etc.

Dorința de a intra în circuitul internațional și atingerea obiectivului “să devina unul din principalele aeroporturi ale țării și a UE” presupune realizarea a cel puțin trei obiective:

gard perimetral aeroportuar;

drum perimetral aeroportuar;

sistem integrat de securitate aeroportuară.

Realizarea unor obiective ce vor duce la facilități sporite și stoparea degradărilor

finalizarea și modernizarea parcării exterioare;

refacerea învelitorilor blocului tehnic și a clădirii UM;

reproiectarea și amenajarea clădirii UM pentru a deveni spațiu de depozitare marfă de tip “cargo” ce ar asigura un volum utilizabil de 1800mc;

realizarea unui nou bloc tehnic și PSI.

JUSTIFICAREA STRATEGIEI

Meleagurile bucovinene, de o neasemuită frumusețe, se bucură pe drept cuvânt de o binemeritată faimă turistică națională și internațională.

Numărul mare de vizitatori din zonă, din care mulți sunt străini, impune necesitatea unui aeroport internațional care să faciliteze accesul acestora la obiectivele turistice din cadrul Regiunii Nord – Est.

Construirea obiectivului “ Centrul Economic și de Afaceri Bucovina” din apropierea aeroportului va permite accesul oamenilor de afaceri din Uniunea Europeană pentru derularea afacerilor, crearea unor noi pieți de desfacere, etc.

Odată cu modernizarea aeroportului și a construirii centrului economic, se vor rezolva și alte probleme cu impact economic și social asupra populației din zonă și care vor contribui la dezvoltarea județului și totodată a Regiunii de Nord – Est.

IMPACTUL ESTIMAT AL STRATEGIEI

economic:

creșterea economică a zonei deservite de Aeroportul Suceava (județele Suceava și Botoșani);

exploatarea la adevărata valoare a imensului potențial turistic de care dispune Bucovina;

creșterea gradului de ocupare a spațiilor de cazare și implicit a numărului de turiști;

crearea de noi locuri de muncă în agroturism și dezvoltarea unor noi meserii tradiționale de prelucrare a materiilor prime locale;

ridicarea standardului de viață al locuitorilor;

dezvoltarea mediului de afaceri prin realizarea Centrului Economic și de Afaceri Bucovina” finanțat din fonduri P.H.A.R.E.

social:

locuri de muncă create în execuție și întreținere = 100;

reducerea timpului de transport pe distanțe medii și lungi;

creșterea calității serviciilor oferite de aeroport;

dezvoltarea activităților de înaltă performanță: parașutism, planorism.

mediu:

reducerea poluării.

Programul de tarifare al R.A. Aeroportul "Ștefan cel Mare" SUCEAVA

Prin programul de tarifare , conducerea aeroportului își propune încurajarea operatorilor aerieni de a opera pe Aeroportul "Ștefan cel Mare" – Suceava . Deschiderea unei rute de zbor are influențe pozitive asupra dezvoltării proprii , cât și a zonei Bucovinei din toate punctele de vedere : economic , administrativ , cultural-științific, turistic.

Având în vedere aceste aspecte și faptul că o concluzie cu privire la reabilitarea unei noi rute de zbor se poate atrage abia după câteva luni, Aeroportul "Ștefan cel Mare" – Suceava acordă următoarele facilități promoționale :

– scutirea de plată a taxei de aterizare – staționare pe o perioadă de până la 3 luni de la deschiderea unei noi rute de zbor;

– scutirea de plată a handling-ului de bază pe o perioadă de până la 1 lună de la deschiderea unei noi rute de zbor.

Facilitățile se acordă în funcție de perioada și frecvența de operare.

Facilitățile și serviciile asigurate pe Aeroportul "Ștefan cel Mare" – Suceava sunt accesibile, fară discriminare, tuturor aeronavelor civile.

FACILITĂȚI ACORDATE

a) ATERIZAREA/DECOLAREA – dă dreptul operatorului aerian de a utiliza suprafața de trafic (pista,căi rulare,platformă) la o aterizare inclusiv o decolare.

b) ILUMINAT + BALIZAJ – dă dreptul operatorului aerian de a utiliza instalațiile de iluminat și balizaj pentru o singură operațiune care poate fi o aterizare sau decolare.

c) STAȚIONARE – dă dreptul operatorului aerian de a folosi platforma aeroportuară pentru staționarea sau parcarea aeronavei atât pe timp de noapte cât și pe timp de zi, primele 3 ore fiind gratuite.

d) ÎMBARCAREA SI SECURITATEA PASAGERILOR – utilizarea mijloacelor tehnice de securitate și a personalului de specialitate în scopul prevenirii și combaterii oricăror acte de intervenție ilicită și antisociale la adresa pasagerilor.

TARIFE AEROPORTUARE

ATERIZARE – 6,5 EUR/tonă ; tarif minim 50 EUR

ILUMINARE – 2,50 EUR/tonă ; tarif minim 50 EUR

STAȚIONARE – 0,15 EUR/tonă/oră ; primele 3 ore netarifate; tarif minim 15 EUR

PASAGERI – 5,00 EUR/pax

SECURITATE – 4,00 EUR/pax

CARACTERISTICI TEHNICE

Caracteristici fizice ale suprafeței de manevră:

– pista de aterizare/decolare cu lungimea de 1800 m, lațime de 30 m, acostamente de asfalt stânga/dreapta de 7,5 m x 2, numărul de clasificare al pavajului – PCN 14 R/D/W/T, buzunare de întoarcere, la ambele praguri, cu dimensiunile de 100 m/15 m;

– 2 căi de rulare cu lungimea de 320 x 18 m, PCN 15 R/D/W/T;

– platformă de îmbarcare/debarcare pasageri și marfă cu dimensiunile de 130 m/72 m, PCN 18 R/D/W/T, 4 poziții de parcare;

Elemente de iluminare:

– sistem luminos de apropiere de categoria I, simplificat, pe o lungime de 450 m, cu o baretă de 300 m față de pragul pistei 34, de joasa intensitate; lumini de ax la un interval de 50 m, oranj, omnidirecționale;

– balizajul luminos al pistei: lumini albe, omnidirecționale din 50 în 50 metri, lumini verzi de prag și lumini roșii de extremitate, zona optimă de luare a contactului roților cu pista – lumini duble albe, omnidirecționale;

– balizajul luminos al căilor de circulație și platformei; lumini albastre de mică intensitate, omnidirecționale din 30 în 30 metri;

– iluminarea platformei: 2 stâlpi de 12m înălțime cu o putere totală de 4000W fiecare.

Facilități și servicii de handling:

– deservire aeronave: 2 surse de sol pentru pornirea aeronavelor, bandă de bagaje, scară pasageri, cărucioare de bagaje, degivror;

– alimentare cu carburanți: kerosen, 1 cisternă de 22 tone cu un debit de alimentare de 5 litri/secundă;

– alimentare cu apă potabilă: alimentator cu capacitatea de 3,5tone;

– mijloace P.S.I.: aerodrom categoria a V-a de luptă împotriva incendiilor;

Echipamente radio-tehnice:

– DVOR/DME – 112,3 MHz (H24);

– NDB(LM) pe pistă: 34 – 396 KHz (H24);

– Radar de precizie – 120.9 MHz;

– Turnul aeroportului Suceava – 118.3 MHz.

SERVICII OFERITE

Pentru operatori:

– deservire aeronave: 2 surse de sol pentru pornirea aeronavelor, bandă de bagaje, scară pasageri, cărucioare de bagaje, degivror, încălzitor cabină;

– dezăpezire: 2 freze de zapadă, 2 tractoare cu lamă, perie și distribuitor de material degivrant;

– mijloace P.S.I.: aerodrom categoria a V-a de luptă împotriva incendiilor;

– servicii de vamă și frontieră permanente;

– acces gratuit la internet (prin cablu sau wireless).

Pentru pasageri:

– asistență acordată persoanelor cu mobilitate redusă;

– telefon public, automat cu cartele telefonice;

– rezervări mașini, prin S.C. Borgomar Prodcom S.R.L., tel.: +40230.375.025, +40743.205.153;

– rezervări hotel;

– transport persoane/bagaje de la/către aeroport;

– servicii medicale: prim-ajutor pe aeroport (transport ambulanță proprie), spital în oraș;

– servicii de vamă și frontieră permanente;

– acces gratuit la internet (prin cablu sau wireless).

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În desfăsurarea efectivă a traficului touristic se apelează la o gamă variată de mijloace de transport. Utilizarea unuia sau altuia dintre ele, ca și folosirea lor combinată, sunt determinate de factori legați de specificul călătoriei și particularitățile mijloacelor de transport, precum și de elemente ținând de psihologia turiștilor. Dintre aceștia pot fi menționați ca fiind mai importanți: distanța de parcurs și durata călătoriei, caracteristicile itinerarelor, starea căilor de comunicație și intensitatea traficului, regularitatea și securitatea curselor, confortul călătoriei, nivelul tarifelor practicate.

Lucrarea abordează transporturile turistice aeriene evidențiind rolul transportului aerian și cadrul transporturilor turistice, precum și tipurile de curse aeriene ce pot fi alese de turiști, în funcție de bugetul fiecăruia.

Primul capitol analizează dezvoltarea transporturilor turistice aeriene. În cazul călătoriilor turistice la mari distanțe, transporturile aeriene constituie deseori factorul principal al dezvoltării turismului internațional de primire. Pe scară mondială, peste 60% din sosirile de turiști au loc, în general, pe calea aerului. Progresul aviației civile a dus la ieftinirea transporturilor aeriene, au influențat în mare măsură intensificarea călătoriilor turistice pe calea aerului.

Transporturile aeriene se caracterizează prin următoarele particularități:

capacitățile de transport sunt orientate spre acoperirea cerințelor în vârfuri de sezon;

transporturile aeriene se caracterizează printr-o elasticitate diferențială a prețurilor practicate;

în transporturile aeriene internaționale se înregistrază o concurență acută între companiile de transport aerian.

Transportul aerian al turismului se realizează prin intermediul curselor regulate de pasageri și prin zboruri la cerere.

Cursele regulate sunt folosite de anumite categorii de turiști ce călătoresc pe cont propriu. Aceștia se deplasează din motive diferite pe rute dinainte stabilite și plătesc costurile biletelor, precum transporturile solicitate.

Zborurile la cerere au loc atunci când o persoană sau o interprindere închiriază parțial sau integral un aparat de zbor, pentru o cursă sau o serie determinată de curse.

Tipuri de zboruri la cerere:

zborurile de tipul „totul inclus” (Inclusive Tour „IT”);

voiaje separate (Separate Tours);

zborurile la cerere pentru voiajele forfetare cu „servicii consecutive” (back to back charter);

servicii de taxi aerian.

Tarifele scăzute, practicate pentru cursele charter, sunt determinate de o serie de factori de ordin economico-organizatoric dintre care gradul de ocupare, orarele de zbor și cheltuielile de echipare pentru avioane sunt mai importante.

În al doilea capitol sunt dezbătute libertățile aerului și alinierea ofertei românești la tendințele transporturilor aeriene de pasageri.

Dezvoltarea transporturilor aeriene a determinat statele să colaboreze legislații aerienr naționale precum și acorduri internaționale privind transportul aerian. O metodă de asigurare a competivității derivă din oferirea unor tarife mai atractive:

pentru cursele charter se practică tarifele numite MSP (Minimum Selling Price-prețul minim de vânzare);

pentru cursele regulte se aplică tarife scăzute în următoarele variante:

tarife pentru turiști individuali Inclusive Tour (IT);

tarife IT de grup Group Inclusive Tour (GIT);

tarife port-charter;

tarife stimulative;

alte reduceri de tarife pentru: elevi, studenți, conducători de grup etc.

Ultimul capitol prezintă cheltuielile pe care le generează transportul aerian de călători. Transportul aerian pentru turismul internațional este o operațiune de comerț exterior invizibilă. Realizarea produsului furnizat, respectiv a posibilității de transport oferite cu acest mijloc este condiționată de efectuarea unui anumit volum de cheltuieli incluse în structura prețului de cost:

cheltuieli de zbor (combustibil);

cheltuieli cu întreținerea și amenajarea;

cheltuieli financiare și comerciale;

Elementele decost care decurg din specificul operațiunii de transport aerian sunt grupate în funcție de locul efectuării lor astfel:

cheltuieli legate de desfășurarea zborului;

cheltuieli legate de efectuarea escalelor;

cheltuieli legate de alte oferte;

alte cheltuieli.

În reglementarea transporturilor aeriene, alături de guvernele țărilor lumii, un rol deosebit revine celor două organisme specializate în domeniu, respectiv Organizației Internaționale a Aviației (ICAO/OACI), Asociației Internaționale a Aviației Civile (IATA). ICAO/OACI are un control limitat asupra laturii economice a transporturilor aeriene. În schimb IATA are un rol mai important în plan economic și financiar; setul de tarife și înțelegirile comerciale reprezintă preocupările sale fundamentale, lor adăugăndu-lise reglementări ale condițiilor de operare, operațiuni de stingere a debitelor între transportatori, etc.

Evoluțiile de pe piața transporturilor aeriene internaționale au condus la un proces de liberalizare a acestora, în sensul reducerii restricțiilor privind rutele, capacitățile de zbor, frecvența, tarifele.

Pentru creștertea numărului turiștilor care să apeleze la transportul aerian ar trebui luate o serie de măsuri, între care:

utilizarea unor tarife accesibile marii majorități a populației;

popularizarea și mărirea gamei de servicii oferite de companiile aeriene turiștilor;

utilizarea unor aparate de zbor cât mai sigure;

reducerea tarifelor și perioadele de extrasezon pentru a putea crește gradul de ocupare a avioanelor etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Cristina Ctisureanu – „Economia politică a turismului” Ed. Alll, București;

2. Vasile Glăvan – „Turismul în România” Ed. Economică;

3.. Rodica Minciu – „Economia Turismului” Ed. Uranus; București, 2001;

4.. Rodica Minciu – „Economia Turismului – ediția a III-a, revizuită și adăugită”. Editura Uranus. București, 2005.

5. Nicolae Neacșu – „Economia Turismului”;

6 .Nicolae Neacșu, Andreea Băltărețu – „Economia Turismului. Lucrări practice. Statistici. Reglementări”

7. Oscar Snak – „Econimia întreprinderii de turism” Ed. Lito, București 1976;

8. Site-uri de internet: www.tarom.ro;

www.aeroportulsalcea.ro;