Transformari Demografice Si Functionale ALE Municipiului Caracal

TRANSFORMĂRI DEMOGRAFICE ȘI FUNCȚIONALE ALE MUNICIPIULUI CARACAL

Cuprins

Capitolul 1. Introducere

1.1 Motivația alegerii temei

1.2 Relevanța orașului pentru cercetare

1.3 Metodologia cercetării

Capitolul 2. Cadrul istorico-geografic

2.1 Istoricul populării zonei …

2.2 Istoria teritorială a municipiului

Capitolul 3. Cadrul geodemografic

3.1 Populația municipiului Caracal

3.2 Evoluția numerică a populației municipiului Caracal

3.3 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

3.4 Structura populației pe naționalități

3.5 Structura confesională a populației

Capitolul 4. Dinamica urbană și a politicilor de locuire

4.1 Așezările urbane și politicile de locuire înainte de 1989

4.2 Modificări ale așezărilor urbane și a politicilor de locuire după 1989

Capitolul 5. Profilul economic al municipiului

5.1 Economia municipiului până în 1989

5.2 Economia municipiului după 1989

Capitolul 6. Zonificare funcțională

6.1 Zone de locuit

6.2 Zone de activități industriale

6.3 Zona căilor de comunicație

6.4 Zona spațiilor verzi

Capitolul 7. Concluzii. Propuneri

8. Bibliografie

9. Anexe

Capitolul 1. Introducere

Motivatia alegerii temei

Atractia față de locurile natale este și va rămâne de-a pururi un magnet pentru majoritatea persoanelor cu un minim de sentimente. Locul nașterii și al copilăriei va genera întotdeauna imagini minunate, amintiri frumoase, gânduri de recunoștință și motive de bucurie si laudă.

Una din laturile personale care nu va ajunge niciodată la saturație este reprezentată de dorința de cunoaștere. Aceasta se poate manifesta în mod diferit la fiecare persoană, dar cu siguranță se va apropia de domenii precum geografie sau istorie. Curiozitatea m-a împins sa aflu întreaga istorie a orașului de baștină, iar acest lucru s-a dovedit un lucru nu chiar foarte ușor. Informațiile sunt dispersate, usor amestecate, dar aducând toate știrile sau zvonurile la un numitor comun, și punând accent pe datele istorice reale, am ajuns sa creionez un scurt istoric al unui oraș care se confundă cu istoria părții de sud a României.

Pe lângă acest imbold mai degrabă legat de curiozitatea personală, am avut inca un motiv care m-a împins la această dorință de cunoaștere, si anume reclama orașului pe plan național si internațional.

Unul dintre subiectele care ma intrigă este reprezentat de atributul „câștigat” de municipiul Caracal, și anume „Orașul celor 7 minuni”.

Se știe ca publicitatea poate fi de două feluri pozitivă sau negativă. În oricare din cele 2 cazuri, în zilele noastre, efectul este același. Municipiul Caracal este singurul oraș din România care beneficiază gratuit de efectul negativ. Desigur ca fără foc nu iese fum și ca o sămânță de adevăr există în spusele bunicilor si străbunicilor nostrii.

Desigur că având ca loc de naștere și copilărie această frumoasă zonă oltenească, am avut posibilitatea să cunosc îndeaproape „faptele” minunate prin care municipiul Caracal a ajuns „perla oltenească”. Și înclin să cred cu tărie că vorbele fostului viceprimar Marian Magnea sunt foarte adevărate: „Minunile sunt în majoritatea cazurilor rezultatul dezvoltatului spirit de glumă specific oltenesc, spirit exploatat de presa diferitelor vremuri.”

Desigur că “minunile orașului Caracal” au fost, unele, “rezolvate” de către autorități, altele special lăsate sa continue în forma inițială, dar vorbele vor circula probabil mult timp de acum inainte. Desigur că bine gestionate de organismele de conducere, acestea pot aduce pe perioade lungi, destule foloase urbei.

Prima minune care atrage atenția tuturor este ceasul din gara, și anume ora 4 care este marcată într-un stil aparte respectiv prin 4 linii verticale. Realitatea constă în faptul că este special creat în acest fel de ceasornicarii de la firma Jean Paul Gauthier în timpul primului razboi mondial. Și trebuie spus tuturor că nu este singurul de acest fel din lume. Trebuie spus și că motivul invocat de constructori a fost simetria cifrelor pe cadran. Și foarte bine a făcut CFR – ul că a pastrat ceasul la locul lui,fiind în acest moment chiar un motiv de mândrie locală.

A doua minune care a făcut înconjurul lumii este răsturnarea carului cu „proști” în perioada Revoluției de la 1848. Însă adevarul este un pic altfel: nu a fost o căruță, ci două care s-au rasturnat; nu erau pline cu „proști” ci una cu „ploști” (obiecte artizanale din lemn în care se punea vin la nunți) si alta cu țărani revoluționari (prostimea, asa cum erau denumiți în acele vremuri). Un singur lucru legat de această întâmplare a rămas neschimbat de la acea vreme, și anume inventivitatea presei.

Alte minuni prin care se remarca orasul Caracal au fost:

– închisoarea de pe strada Libertății (până în 1947 închisoarea era pe strada Iancu Jianu, apoi a fost desființată înainte ca strada să fie redenumită de comuniști, Libertății);

– furtul ușii de la sediul poliției, incendiul de la sediul pompierilor (povești care sunt doar parțial adevărate);

– fabrica de pâine de pe strada Foametei, cimitirul de pe strada Învierii (aceste străzi nu au existat în istoria orașului);

Singurul aspect care este deranjant, cel puțin pentru locuitorii orașului este imaginația bogată a ”ziariștilor de senzațional din România”, care speculând istoria încearcă să fabrice „minuni” în toate mediile care aduc audiență în zilele noatre. Istoria merge mai departe cu speranța că mai presus de dorința de senzațional a unor auto-intitulați ziariști, vor dăinui doar „minunile reale” ale orașului și spiritul glumeț al localnicilor.

Am încercat să rămân în continuare în minte cu faptul că Mihai Viteazul a avut o perioadă Curtea Domnească în Caracal, decât să mă gândesc că fabrica de pâine se afla pe strada Foametei. Incerc să mă gândesc doar la faptul că Iancu Jianu s-a nascut în Caracal decât că închisoarea este pe strada Libertății.

1.2 Relevanța orașului pentru cercetare

Mai puțin cochet decât Câmpulung Muscel, cu mai puține case și biserici frumoase decât Curtea de Argeș și mai rău pavat decât Târgoviște, Caracalul păstrează cel mai pronunțat caracter provincial dintre vechile curți domnești.

Privit de un bucureștean, orașul este surprinzător de curat și liniștit. Atmosfera generală este una de repaus, și te face sa crezi că populația activă este minoritară. Iar dacă treci cu vederea clădirile cu prea multe muchii și colțuri, o plimbare la pas scoate la iveală elemente arhitectonice care merită trecute în revistă. Tipul de casă cu cerdac înălțat peste prispă este slab reprezentat, însă farmecul vechiului oraș nu constă în edificii somptuoase, ci în clădiri cu o volumetrie căutată și în detalii de decorație suprinzătoare. Poți găsi deschideri în arc dublou sau în plin cintru, ștreșini cu casetoane, și mascheroane, copertine sub formă de scoică din fier forjat și sticlă sau câte o coloană în torsadă, dacă mergi și cauți bine pe străzi lăturalnice, căci centrul vechi a fost transformat în centru civic.

Transformarea orașului este una extrem de semnificativă. De la capitală de județ, Romanați, așa cum a fost o lungă perioada de timp, la statutul de municipiu declarat „la grămadă” în anul 1994, istoria acestui loc este una foarte activă.

S-au descoperit ruine arhitectonice atribuite anului 217, dar prima atestare documentara apare abia in anul 1538, într-un act al lui Radu Paisie, în care apareau detalii despre cumpărarea unor sate de la ”jupânița Marga din Caracal”. Toata istoria veche a Romaniei de sud se confundă cu orașul Caracal. Toate drumurile comerciale ale României antice treceau prin vechiul târg caracalean.

Drumurile actuale nu reprezintă un punct forte si demn de laudă pentru conducătorii locali, dar pentru că este un oraș al contrastelor, locuitorii Caracalului chiar au cu ce să se mândrească. Dovadă stau peste 100 de clădiri, declarate-monument istoric.

Alte motive de mândrie pentru istoria orașului Caracal pot fi urmatoarele:

– locuința pe care Nicolae Titulescu a primit-o din partea autorităților când a devenit deputat de Romanați.

– seria de acte pe care Mihai Viteazul le-a emis si care aveau ca formulă de încheiere „dat la curtea mea domnească din Caracal”

– cartea „Călători străini despre Țările Române” in care găsim mărturia lui Paul de Alep, care la 1657 povestește cum a ajuns la „un târg mare, numit Caracal, unde se afla un mare castel zidit de Mateiu Voievod.

Astăzi, viața economică a orașului este mult prea discretă, iar aerul precar, imprimat de perioada comunistă orașelor noastre de provincie, stăruie încă. Prin contrast cu acestea, cele câteva clădiri somptuoase par a fi luate dintr-un alt decor. Teatrul, Palatul administrativ, Judecătoria sunt clădiri care ar sta foarte bine în orice oraș cu pretenții, iar parcul Poroineanu este nucleul de care își amintesc, fără excepție, oamenii din generația noastră, deveniți celebri la București.

In 1905, Nicolae Iorga scria despre Caracal: „Orașul este curat și înfloritor, stradele sunt curate și acoperite cu nisip: pompierii le stropesc cu dărnicie”. Avem toate motivele să îl credem pe cuvânt, pentru că și astăzi, străzile, deși rău pavate, dau nota generală de oraș curat.

„Este capitala culturală și istorică a județului Olt. Avem un parc natural, al treilea din Europa, Teatrul Național pe care nu îl găsim în alte părți”, spune Eduard Claudiu Ciocăzanu, primarul orașului Caracal.

Metodologia cercetării

Strategia lucrării s-a bazat pe acumularea de informații din diverse surse, atașate cunoștințelor personale și constituite într-un rezumat reprezentativ pentru orașul ales ca subiect de studiu.

Informațiile și statisticile prezentate în această lucrare au fost culese din surse oficiale precum institute de statistică locală, regională sau națională. Comentariile au fost facute in mod personal pe baza datelor corect si atent verificate.

O prima fază lucrării a fost elaborarea unui cuprins care să atingă toate capitolele reprezentative pentru tratarea unui astfel de subiect, respectiv istoria locului, evoluția teritorială și ocupațională, dezvoltarea economică, posibilitățile de investiții și dezvoltare și concluziile ce pot fi trase ca urmare a studiului.

Primele capitole se referă la geografia și la istoria locului. Datele prezentate în aceste capitole sunt culese în primul rând din informațiile oferite de autoritățile locale, precum primărie, prefectură, institute de statistică, organisme de studierea istoriei,cărora țin să le mulțumesc în mod special pentru dezvăluirea acestora.

Urmatoarele capitole au ca studiu structura populației, dinamica de locuire si economia municipiului. Avand în vedere că si aceste date sunt fixe si bine menționate din punct de vedere statistic, am încercat sa le transpun într-o ordine logică de înțelegere a etapelor de dezvoltare a orașului.

Fiecare din aceste capitole, pe lângă datele statistice culese din rapoartele oficiale ale institutelor de statistică locală, conțin comentarii sau concluzii personale care au la bază studiul diverselor materiale beletristice menționate în capitolul de final, cel legat de bibliografie.

Capitolul de final se refera la zonificarea funcțională. Aici,având la bază datele legate de dezvoltarea locală,am facut analiza pe zone de locuit, de activitate industrială, de comunicație sau de recreație. Hărțile atașate sunt dezvoltate în totalitate prin forțe proprii, datele prezentate încercând să respecte cât mai aproape de adevăr realitatea actuală și dezvoltarea ultimilor ani.

Ultimele aspecte sunt legate de concluziile pe care le-am formulat în maniera proprie făcând referire la cele menționate pe parcursul lucrării, bibliografia lucrării unde am mentionat materialele citite si anexele care contin hărți în format GIS ale localității avute ca material de studiu.

Capitolul 2. Cadrul istorico-geografic

2.1 Istoricul popularii zonei

Documentele referitoare la populație sunt foarte puține si inexacte. Printre primele mentiuni cu referire statistica păstrate pentru Țara Româneascăatistică locală, conțin comentarii sau concluzii personale care au la bază studiul diverselor materiale beletristice menționate în capitolul de final, cel legat de bibliografie.

Capitolul de final se refera la zonificarea funcțională. Aici,având la bază datele legate de dezvoltarea locală,am facut analiza pe zone de locuit, de activitate industrială, de comunicație sau de recreație. Hărțile atașate sunt dezvoltate în totalitate prin forțe proprii, datele prezentate încercând să respecte cât mai aproape de adevăr realitatea actuală și dezvoltarea ultimilor ani.

Ultimele aspecte sunt legate de concluziile pe care le-am formulat în maniera proprie făcând referire la cele menționate pe parcursul lucrării, bibliografia lucrării unde am mentionat materialele citite si anexele care contin hărți în format GIS ale localității avute ca material de studiu.

Capitolul 2. Cadrul istorico-geografic

2.1 Istoricul popularii zonei

Documentele referitoare la populație sunt foarte puține si inexacte. Printre primele mentiuni cu referire statistica păstrate pentru Țara Românească se găsesc la începutul secolului XVIII. Cele mai relevante informații vin de la călătorii care au trecut prin Caracal, și au făcut menționări în memoriile lor. De exemplu, episcopul catolic Petre Bogdan Baksic, trecând prin Caracal în anul 1640, apreciază că așezarea avea un număr de 150 de case și puțin peste 700 de locuitori. Acest aspect reprezenta la acea vreme o caracteristică specială între cele 3000 de așezări situate între Carpați si Dunăre, fapt care distingea localitatea în raport cu altele de aceeași dimesiune.

Referitor la Țara Românească, “Conscriptia virmondiana” prezintă unele dintre primele izvoare cu caracter statistic între anii 1722-1728. Informații despre numărul locuitorilor din Caracal și împrejurimi se regăsesc și în catagrafiile din 1831 și 1845.

În anul 1722 “Conscripția virmondiană” consemnează pentru Caracal 167 de familii cu peste 835 de suflete . La 1831 Caracalul făcea parte din Plasa Mijlocului care avea 16 sate și 1924 familii. Aceeași catagrafie prezintă Boldul ca făcând parte din moșia Caracal, moșie slobodă a orașului, cu 181 de familii.

În anul 1845, orașul Caracal era împărțit în 7 mahalale cu 11 biserici și avea 960 de familii. Mahalaua cu cele mai multe familii era Boldul, cu 248 de familii, majoritatea agricultori, iar cele mai puține avea mahalaua Toți Sfinții, cu 32 de familii.

Familiile erau repartizate pe biserici, mahalalele Târgu de Afară, Târgul din Lăuntru și Boldu având câte două biserici. Așa se explică faptul că aceste mahalale apar menționate pentru câte două biserici.

Dacă în anul 1640 Caracalul avea 150 de case și 700 de locuitori, în medie 5 membri de familie, în 1831 când orașul avea 943 de case, populația sa era de 4.185 de suflete, iar în 1845 numărul era de 4.800. Se poate constata că pe o perioadă de aproximativ 200 de ani populația a crecut cu 16,72%.

Unirea Principatelor Române și noua organizare administrativă din 1864 a adus schimbări majore în viața economică a orașului. În 1867, populația totală a Caracalului era de 8.955 de locuitori și aproximativ 1.795 de case, pentru ca în anul 1894, populația orașului să se ridice la 11.690 locuitori, dintre care 844 populație flotantă și restul populație stabilă. La acea dată Caracalul avea 11.123 cetățeni români, 434 supușii altor țări, 133 nesupuși niciunei protecții. După religie erau 11.217 ortodocși, 209 catolici, protestanți, luterani și 32 mahomedani, 230 mozaici, 2 de altă religie. Dintre locuitorii orașului 3.496 știau carte, iar 8.194 erau analfabeți. Numărul caselor era de 2.338., în această perioadă a crecut și numărul membrilor de familie, ținând cont că acum, în Caracal s-au construit edificii particulare impunătoare și a luat naștere orașul modern.

2.2 Istoria teritoriala a municipiului

În Evul mediu, așezarea a fost influențată în dezvoltarea sa de comerțul cu produse agricole, fiind situată la întretăierea drumurilor comerciale ce coborau de-a lungul Oltului cu cele ce urmau linia de demarcație dintre deal și câmpie de la vest la est. Etimologia numelui Caracal este în așa fel explicată încât ea devine istorie ca semn al vieții între Antichitatea romană și inceputurile statale românești din Evul mediu. O teorie bazată pe apropierea în formă a oiconimului cu numele împăratului Marcus Aurelius Antoninus Caracalla presupune întemeierea așezării în jurul anului 215 d.Hr., cu ocazia expediției pe care acesta o face la Romula împotriva goților. O a doua ipoteză, susținută de Al. Densușianu, se referă la originea cumanică (Kara-Kale – cetate neagră, sau turn negru) a numelui Caracal.

Originea latină a numelui Caracal este susținută de preotul Dumitru Bălașa carea afirmat că numele popular al așezării era Căracăl, iar cetățenii lui se numeau„cărăcăleni“ și că vechiul târg așezat pe marele drum carpato-trans-danubian își trage cu probabilitate numele de la meșterii în confecționatul mintenelor de lână (caracalla, -ae șicaracallis, -is – în latinește inseamnă haină de lână cu mâneci și glugă, minor sau major), pe care le vindeau în special călătorilor ce urcau spre Sarmisegetusa, pe vreme geroasă. Acest fel de îmbrăcăminte s-a vândut în târgul numit Căracăl din Antichitate până în anii 1935-1936.

Documentar, localitatea apare menționată pentru prima dată, într-un hrisov din 17 noiembrie 1538, prin care Radu vodă Paisie îi dăruiește lui Radu mare clucer două moșii și anume Siliștea Bistreț și a treia parte din Poiana Caracal.

Figura 2.1 Hrisovul din 17 noiembrie 1538 – atestarea documentara a Caracalului

Urâții pe care domnitorul le avea cumpărate de la jupânița Marga din Caracal, pentru 30.000 de asprii. Caracalul a fost moșie a boierilor Craiovești și Brâncoveni, jupânița Marga fiind soră bună după mamă cu domnitorul Neagoe Basarab și fiică a lui Pârvu I Craiovescu. Satul Caracal făcea parte din zestrea acestei jupânițe. A fost căsătorită cu Marcea, mare postelnic și a avut doi fii, pe Vlăsan și pe Matei ban. Un document din 6 februarie 1580 menționează că Radu Vodă Călugărul cumpără de la jupânița Marga din Caracal satul Fălcoii cu35.000 asprii (este vorba despre fata lui Matei din Caracal, nepoata Margăi cea bătrână).

În 1587, la 30 august, aceeași jupâniță Marga, fiica lui Matei din Caracal și soție a lui Ivan postelnic, lasă jumătate din Caracal și din sate cu țigani, mânăstirii Glavacioc.

Așezarea apare ca centru comercial al zonei, caracter pe care îl păstrează și mai târziu. Dezvoltarea social-economică de la sfârșitul secolului al XVI-lea, a determinat importante transformări.

La Caracal, se ținea anual un bâlci și săptămânal un targ în zona de Nord a orașului, numită Târgul Vechi. Într-un document din 18 ianuarie 1569 Mihnea voievod dă o carte pentru satul Voinigești, scrisă de un anume Gheorghe, în Scaunul Caracăl. În același an, la 9 septembrie, domnitorul dă un alt hrisov pentru satul Rădinești, scris „în mijlocul Caracalului.“

Aceste documente scot în evidență rolul important pe care Caracalul îl avea în zona Olteniei. Mențiunile despre Caracal se înmulțesc din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Domnitorul Mihai Viteazul alege să își facă reședință la Caracal, în județul Romanați, unde stăpânea un domeniu format din 23 de sate cu moșiile lor. Aceste sate apar menționate în hrisovul dat la Târgoviște pe 6 septembrie 1598, majoritatea situate la sud de Caracal: Fărcașul, Slăveni, Gostavățu, Băbiciu, Scărișoara, Rusănești, Siliștea, Crăceștii Dracului, Cilieni, Tia, Iliceni, Plăviceni, Siliștioara, Vișina, Crușovul, Studina de Jos, Studina Mare, Studinița, Frăsinetul de Jos, Frăsinetul de Sus, Vlădila, Deveselu, Redea și Comanca.

Pentru administrarea acestor moșii domnitorul a ridicat Curtea domnească din Caracal, în jurul anului 1597, unde stătea o parte din an. Aici Mihai Viteazul a emis o serie de documente, care au ca formula de încheiere„dat la curtea mea domnească din Caracal.“ Curtea domnească cuprindea edificii laice și clericale, clădiri anexe, turnul de observație, biserica și clopotnița. Era înconjurată de un parapet de lemn care a fost înlocuit mai târziu. Rolul administrativ și strategic pe care îl avea Curtea domnească din Caracal, a fost unul extrem de important la aceea vreme lucru confirmat de faptul ca domnitorii Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu au refăcut-o.

Primul document care dovedește statutul de oraș al Caracalului este cel din 26 februarie 1627, în care apar ca martori pentru satul Studina„negustori și orășeni … jupan Caranica, jupan Iacomi, Iuvan negustoriul, Dumitru Grecu, Stan și Căzan pârcălabi, Jițea județul cu 12 pârgari din Căracal (sic) și Măican“. Acest act a fost scris în casa „unchiașului Badea din Caracal .“

Călătorii străini care au trecut prin Caracal, au rămas impresionați de curtea și biserica domnească din reședința județului Romanați. De asemenea, importanța ecomomică a așezării este reliefată în mențiunile călătorului strain Deodado. Acesta amintește„pe la 1640 la târgul ce se ținea miercurea la Caracal veneau mulți negustori străini și se vindea un mare numar de vite.

Aceeași observație găsim și la episcopul catolic Petre Bogdan Baksic care, trecând prin orașul Caracal, precizează că„se văd vechile case ale domnului Mihai, acela care a purtat război cu sultanul, dar toate sunt ruinate în afară de biserică, acum încă în bună stare. Acest oraș este așezat într-o mică vâlcea și este înconjurat tot de câmpii și păduri. În fiecare miercuri se ține aici târg și vin mulți negustori catolici și se vinde un mare număr de vite, ca și la Craiova.“

Paul de Alep, trecând prin Oltenia în 1657 descrie cum a ajuns la„un târg mare numit Caracal, unde se afla un mare castel zidit de Mateiu Voievod, puțin înainte de a muri și înconjurat de ziduri de lemn cuprizând o vie întinsă și o biserică de piatră la care duce o cărare deschisă (ce pornește) de la case.“

Stolnicul Constantin Cantacuzino înscrie în anul 1700 castelul domnesc pe harta sa, publicată de Anton Maria del Chiaro în cartea Istoria delle modern revoluzzioni della Valachia tipărită la Veneția în 1718.

În Condica domnitorului Constantin Brâncoveanu se precizează că în 1703, martie 15, “100 taleri s-au dat lui Pârvu logofăt Fărcășanu , pentru lucrul caselor domnești din Caracal“, fapt ce dovedește importanța pe care domnitorii Țării Românești o acordau Curții Domnești din reședința Romanaților. În urma păcii de la Passarovitz din 1718, Oltenia până la Olt intra sub stăpânire austriacă. S-a hotărât să se realizeze o hartă amănunțită a provinciei Caracal.ocupate. Comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Contele Stainville, a însărcinat cu această lucrare pe căpitanul Friederich Schwantz. Această hartă realizată între anii 1720- 1722 cuprindea pe lângă Oltenia și mici părți din Transilvania, Bulgaria, Muntenia, Banat și Serbia. Această hartă a fost completată cu stemele tuturor județelor din Oltenia de către inginerul locotenent Berndt în 1723.

Într-o statistică din 1722-1728, numită Conscripția virmondiană, Caracalul este trecut în rândul târgurilor. Importante venituri erau obținute din taxele vamale încasate în urma tranzacțiilor efectuate în piață și pe tot teritoriul așezării.

In anul 1770 Frederich Wilhelm von Bauer, general în armata rusă, inginer și topograf, trecând prin Țările Române, a întocmit o lucrare cu privire la Oltenia în care a prezentat succinct sate și orașe. Despre Caracal, Bauer scrie că era „oraș și reședință domnească cu trei biserici , o căpitănie și un târg așezat într-o vale“.

Acest loc nu este altul decât centrul orașului unde s-a desfășurat încă de la înființarea sa viața comercială cea mai intensă, cu prăvăliile negustorilor și instituțiile orașului. Harta întocmită de Specht în 1790 (un prim plan al orașului) îl arată, înconjurat de păduri și de o poiană acoperită de vii care-i dau forma rotundă și în care se vede răscrucea a numeroase drumuri comerciale.

O perioadă știrile despre Caracal se răresc pentru ca în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea să aflăm că „Mihai vodă Șutu, dărui moșia orașului Caracal, boierului Filipescu ca un lucru slobod ce era“. La rândul său banul Constantin Filipescu , va dărui în anul 1793 moșia lui de 14.000 de pogoane, orașului, cu condiția. .. să o stăpânească orășenii și purtând grija cu a lor cheltuială pentru toate orânduielile atât ale bisericii trebuințe cât și ale școlii, a se intemeia cu dascăl vrednic și pururea în toată vremea“. Analizând documentele și relatările călătorilor străini despre Caracal, putem spune că de la sfârșitul secolului al XVII-lea începe să se facă simțită trecerea Caracalului de la târg la oraș, a cărui dezvoltare se va contura în secolele următoare.

Perioada modernă ne prezintă orașul ca fiind „rău așezat, cu strade strâmte și cotite neavând decât un număr mic de case arătoase“ Potrivit relatărilor lui Dionisie Eclisiarhul, Caracalul a fost ars în anul 1800 de cârjali „până-n pământ“ și „după ce l-au prădat l-au robit”. În anul 1802 au venit pasvangii „la Caracal și pă câți creștini au prins le-au tăiat urechile și nasul și pe alții i-au omorât“.

Conform catagrafiei din 1810 Caracalul era compus din 7 mahalale, dezvoltate fiecare în jurul câte unei biserici ctitorite aproape toate la începutul secolului al XVIII-lea pe locul altor biserici mai mici de lemn. Dintre mahalale, cele mai importante erau:

– Boldul, care pană în 1866 a fost sat cu organizare proprie. Dispunea de un aparat administrativ complet pentru nevoile timpului. Așa se pomenește pârcălabul Dimitrie Uță care umbla cu răboajele la gât după încasarea dăjdiilor, logofătul Badea Sandu, Eftemie cu nepoții lui Șerban și Popa Stancu care au tocmit legământul satului cu orașul Caracal la 1866, apoi vătașeii. Populația Boldului era formată în majoritate din agricultori.

– Protosenii, se dezvoltă în jurul bisericii cu hramul Intrarea în biserică și a Curții domnești pe care o vedea Paul de Alep la câțiva ani de la construire și ale cărei ruine mai existau în secolul trecut, când le-a vizitat în trecere prin Caracal, Alexandru Odobescu.

– Cergănești, așezat în partea de sud-vest a orașului, alcătuită din populație agricolă.

– Mahalaua Târgu de Afară, situată în partea de nord-est a orașului, era renumită pentru marele bâlci anual de Rusalii, singurul moment ce înviora orașul, deoarece atrăgea o mulțime de străini și comercianți.

– Mahalaua Târgu din Lăuntru, în jurul Bisericii Toți Sfinții construită la 1815 de către postelnicul Stoica Boruzescu și alții, care adăpostește mormântul deputatului unionist în Divanul Ad-hoc Ioan Dumitriu. Nu departe de această biserică exista pe la 1848 o casă țărănească cu prispă, tindă și două odăi, în care a funcționat primăria orașului. În timpul războiului ruso-turc din 1829 erau cantonate în Caracal oștile împărătești, iar un anume Tudor din Pietrari transportase aici fân împărătesc. La începutul Epocii regulamentare statisticile au consemnat Caracalul ca oraș între cele 5 orașe și 9 târguri din Oltenia. El număra 4.815 locuitori (în 1835), fapt care îl plasa după Craiova (11.300 locuitori), dar înaintea Râmnicului Vâlcea (3.255 locuitori), Cerneți (2.945 locuitori) și Tg. Jiu (2.275 locuitori).

Primul plan al orașului Caracal a fost realizat de inginerul G. Gruzănescu, în anii 1895 – 1896, în care sunt menționate străzile localității, suprafața orașului de 410.500 ha, populația de 11.690 locuitori diviziunea orașului în 5 suburbii Protoseni, Târgul d’afară, Sf. Nicolae, Boldul, și Sf.Ion, localurile 12 biserici și alte instituții publice ale vremii.

În 1886 se votează canalizarea pârâului ce traversează orașul, lucrare care a fost încheiată între 1906- 1908. Planurile au fost întocmite din martie 1885 de inginerul arhitect Ferdinad Carab, iar pentru pavarea străzilor municipalitatea a împrumutat în luna februarie a anului 1888 de la CEC suma de 50.000 lei.

Încă din 1885 funcționa într-o casă particulară un spital permanent, iar în 1888 s-a aprobat și a început construirea unui spital județean după planurile arhitectului Albeșteanu. În anul 1892 s-au adăugat spitalului încă două pavilioane care au fost construite „întocmai după modelul acelor două existente“, după cum se angajase antreprenorul S. Mariani, în oferta sa către prefectură.

Pe locul curții domnești s-a construit în anul 1831 Școala de băieți nr. 1,deoarece școala ctitorită de banul Filipescu nu mai era corespunzătoare. Clădirea a fost construită în forma literei „U“, cu un singur nivel, având intrarea principală în corpul din mijloc flancată de două coloane angajate cu capiteluri compozite și un fronton bogat ornamentat. Până în anul 1904 s-au mai construit încă cinci localuri de învățământ.

La 1 octombrie 1888 a fost inaugurat Gimnaziul Ioniță Asan într-o clădire improprie, însă acesta a beneficiat de un local nou ridicat în 1891-1892, după planurile arhitectului Săulescu. În cadrul acestui gimnaziu a funcționat, începând din 1896, prima bibliotecă publică a orașului al cărei prim fond important a fost constituit din donația Nică Barbu Locusteanu, fost fruntaș revoluționar de la 1848. Primele manifestări teatrale datează din 1880 când trupe în turneu, unele destul de renumite, țin la Caracal câteva spectacole sau o stagiune întreagă de vară sau de iarnă. În 1887, Millo juca la grădina Paradis vara, iar iarna trupa Vernescu, în 1888 trupa Teodorini din Craiova. Când spectacolele nu aveau loc în așa numitele grădini ce funcționau și iarna – Paradis sau Boșotescu – ele se organizau în vechiul Teatru român, organizat temporar din 1883 în fostele clădiri anexe ale lui Iordache Jianu, descrise astfel în 1888: „O sală destul de lungă și spațioasă, având în jur împrejur un rând de loji lucrate din scânduri și îmbrăcate în chembrică roșie. Scena era la un metru înălțime, avea deasupra agățată în tavan o mare lampă cu petrol. De asemenea, prin loje, din loc în loc, erau agățate lămpi mici cu petrol, pe care în timpul jocului, bunii spectatori le închideau și când se lăsa cortina le măreau.“ Plăcerea pentru teatru a determinat municipalitatea să ridice o construcție specială ce purta denumirea de Teatru Național. Edificiul a fost realizat după planurile arhitectului austriac Frantz Bilek, piatra de temelie fiind pusă la 14 iulie 1896. A fost inaugurat în octombrie 1901.

În anul 1912 a luat ființă și primul cinematograf – Apollo.

Dintre lucrările edilitare cea mai importantă o reprezintă canalizarea și alimentarea cu apă a orașului,proiectul fiind întocmit de către inginerul Edgar Rusu: „o lucrare epocală pentru că într-adevăr poate fi considerat un eveniment unic și rar în viata unui oraș de a putea servi bieților cetățeni primul element necesar vieții: o apă potabilă“. Lucrarea a fost efectuată în perioada 1935-1937, fiind finanțată de Asociația comunelor din județ.

Din anul 1950 Caracalul a devenit reședință de raion, subordonându-se Regiunii Craiova, apoi Regiunii Oltenia. Instituțiile județene au devenit instituții de importanță raională. La 14 ianuarie 1968, prin noua reformă administrativ teritorială, județul Romanați a fost desființat abuziv, orașul fiind integrat județului Olt. Cu toate acestea, la Caracal a existat o preocupare permanentă pentru păstrarea identității romanațene.

Capitolul 3. Cadrul geodemografic

3.1 Populatia municipiului Caracal

Conform ultimului recensamat efectuat in Romania, municipiul Caracal numara o populatie stabila de 30.954 persoane. Facand o analiza a ultimelor 9 recensaminte complete efectuate in Romania, populatia municipiului a cunoscut o crestere constanta pana in anul 1992. Aceasta crestere a fost una generala la nivelul intregii tari, iar municipul Caracal nu a facut exceptie. Din anul 1992 a inceput procesul invers in ce priveste demografia populatiei in Romania, si anume scaderea ireversibila a numarului de locuitori. De la un numar record de locuitori in anul 1992 (22,8 milioane de locuitori), in Romania s-a ajuns la 20,1 milioane. Pastrand aceleasi caracteristici, Municipiul Caracal a cunoscut un numar maxim de locuitori in acelasi an 1992 (39.130), pentru ca in anul 2011 numarul acestora sa scada cu mai mult de 21%. Daca scaderea populatiei in intreaga tara in intervalul 1992 – 2011 a fost putin peste 12%, municipiul Caracal, cu procentul de peste 21%, reprezinta unul dintre orasele cu cel mai mare procent de scadere a numarului de locuitori.

Caracteristicile principale ale modificarilor demografice in general si al numarului de locuitori in special sunt urmatoarele:

Fertilitatea reprezintă manifestarea fecundității femeii cuplului sau populației, măsurată prin numărul de copii obținuți – acest aspect a intrat intr-o faza iremediabila de derapaj. Contextul economic de criză reprezintă principala cauză, la care se pot adăuga altele secundare cum ar fi: creșterea duratei și a nivelului de educație, slăbirea influenței normelor culturale si religioase, mobilitatea sociala in crestere, emanciparea femeii și nu în ultimul caz apariția mijloacelor contraceptive moderne.

Natalitatea – Ca fenomen demografic natalitatea se referă la frecvența născuților-vii în cadrul unei populații, calculat ca raport între numărul acestora și populația de la mijlocul intervalului,exprimat la 1000 de locuitori. Datorită aspectelor enuntate mai sus, natalitatea este categoria care are de suferit. Regulile care guverneaza comportamentul reproductiv ale cuplurilor tinere in acest moment (si care s-au impamantenit incepand cu anul 1992 – conform statisticilor), sunt simple: copii mai putini – eventual unul singur si adusi pe lume la o varsta cat mai ridicata. In municipiul Caracal pana in anul 1992 se nasteau constant mai mult de 1700 de copii / an. Dupa anul 1992 numarul anual de nasteri a scazut la putin mai mult de 1500 de copii /an.

Mortalitatea – este un factor ce infuenteaza direct sporul demografic. Acest indicator este ridicat la nivelul intregii tari, iar municipiul Caracal nu face exceptie. Populatia devine tot mai imbatranita, iar speranta de viata a scazut la 68 de ani la barbati si la 74 de ani la femei, si este una din cele mai scazut din Europa. In ce priveste mortalitatea infantila Romania se gaseste pe locul 2 in Europa. Putem spune ca aceste aspecte se datoreaza condittiilor de viata din ce in ce mai grele, unui sistem de sanatate deficitar si probabil unei proaste gandiri si aplicari a sistemului generalizat de asistenta pentru populatie.

Migratia – este un factor important de influențare demografica , dar care la ora actuala nu poate fi evaluat,intrucat datele statistice nu sunt efectuate la nivel de localitati urbane sau rurale. Fenomenul nu este urmărit si nici gestionat cu responsabilitate. Odata cu liberalizarea forței de munca pe piața europeana,dar si in afara Europei, datorita condițiilor din ce in ce mai agravante privind lipsa locurile de munca, somajului crescut, salariile mici, incertitudinea sociala ,conditii de viata din ce in ce mai grele ,tot mai mulți romani,in special tineri, mulți dintre ei cu familii, au plecat sa muncească in afara, ceea ce a dăunat familiei in general, a vieții de cuplu ,dar mai ales in ce privește situația copiilor. Numărul populației a scăzut prin insasi plecarea lor. Acest fenomen se desfășoară in continuare si nimeni nu are imaginea dimensiunii lui in viitor, atat timp cat posibilitățile in România sunt tot mai mici.

Chiar daca aceste aspecte sunt ingrijoratoare, municipiul Caracal se poate lauda cu un lucru demn de luat in seama. Din numarul total al locuitorilor orasului, mai mult de 2000 de tineri sunt plecati la studii universitare in tara. Pe de o parte acest aspect trebuie sa bucure edilii orasului pentru ca un numar impresionant de tineri din oras aleg sa urmeze cursuri universitare, dar pe de alta parte trebuie sa fie constienti ca fara sa le ofere un mediu continuu de dezvoltare si acumulare de cunostinte, un procent foarte mare din acestia vor cauta sa se perfectioneze in alte orase din Romania, sau mai rau, in afara tarii. Poate ca in lipsa posibilitatilor de a le oferi acestora posibilitatea de a profesa local, edilii si conducatorii locali vor trage nadejdea ca dupa mult timp si destule cunostinte acumulate, tinerii studenti de azi se vor intoarce mai tarziu in locurile natale mai bogati profesional si financiar si vor alege sa investeasca pe plan local.

3.2 Evolutia numerica a populatiei municipiului Caracal

In graficul aratat mai jos se poate vedea evolutia in numar de locuitori in decursul ultimilor 100 de ani. Incepand cu anul 1930 exista o tendinta de crestere continua a numarului de locuitori. Factorul care a dus la acest aspect al cresterii semnificative in ce priveste numarul de locuitori o reprezinta cu siguranta potentialul economic si transformarile in bine in ce priveste bunastarea acestora.

Figura 3.1. Grafic reprezentand evolutia numerica a populatiei municipiului Caracal

la ultimele recensaminte

_________________________

(sursa: Directia Regionala de statistica Olt. http://www.olt.insse.ro/)

O caracteristică a populației orașului Caracal o constituie mișcarea mecanică intensă a acesteia, cu schimbarea domiciliului stabil. Legate de numeroase cauze (căsătorie, obținerea unui loc de muncă în alt oraș, cumpărarea sau construirea unei locuințe personale în altă localitate), migrația populației orașului Caracal reprezintă un fenomen caracateristic de mobilitate teritorială a forței de muncă pe întreg teritoriul țării. O etapă caracteristică a acestui proces este sporul migratoriu, cel mai mare avându-l satele din câmpie, ponderea cea mai mare fiind în rândul bărbaților, aceștia migrând în orașe să lucreze, la început temporar și apoi stabilindu-se treptat și definitiv cu familiile.

In ultimii secol se inregistreaza, conform statisticilor, 3 intervale de timp in care populatia Romaniei in special, si implicit cea a municipiului Caracal, inregistreaza o scadere a numarului de locuitori. Daca primele 2 perioade se situeaza in jurul celor 2 razboaie mondiale (1912 – 1918 si 1940 – 1948) si se poate spune cu certitudine ca scaderea numarului de locuitori, majoritatea barbati, a fost cauzata de participarea la luptele armate, ce-a de-a 3-a perioada are cateva caracteristici speciale.

In primul rand aceasta din urma perioada incepe imediat dupa caderea regimului comunist in Romania (la recensamantul din 1992 se inregistreaza cel mai mare numar de locuitori), si continua din pacate pana in zilele noastre. In octombrie 1966, Prin Decretul Consiliului de Stat s-a interzis intreruperea cursului sarcinii pentru femeile care aveau mai putin de trei copii. Din momentul aplicării acestui decret se constată cel mai mare procent de creștere a populației la nivelul întregii țări, pentru Caracal înregistrându-se un spor natural de 459, aproape dublu față de anul 1956.

După Revoluția din 1989 se constată o scădere a numărului populației. Dacă în 1991 sporul natural era de 160, la ultimul recensământ din anul 2002 acesta era de minus 17, iar sporul migratoriu era în 1991 de 171, iar în 2002 de minus 166. Se constată o depopulare a orașului în procent de aproximativ 25%.

Scaderea numarului de locuitori continua pana la ultimul recensamant, cel din 2011, pastrand acelasi procent de depopulare de 25%, si din pacate in acest moment nu se constata o posibilitate de revenire la procente pozitive in ce priveste populatia.

3.3 Structura populatiei pe grupe de varsta si sexe

In graficul aratat mai jos se poate vedea structura populatiei municipiului Caracal grupat pe categorii de varsta si sex. Se poate observa cu usurinta numarul sensibil egal de locuitori din ultimi 25 de ani, vizibil mai mic decat perioada pana in 1992. Acest raport arata inca odata (daca mai aveam dubii), diferenta in ce priveste natalitatea inainte si dupa de 1989.

Iar ca factor secundar de comparatie, se poate observa numarul sensibil egal al populatiei de gen masculin cu cea de gen feminin, se segmentele de varsta cuprinse intre 0 si 25 de ani.. S-a creat ideea ultimilor ani ca in Romania exista 4-5 femei la fiecare barbat. Acest raport arata ca aceasta idee nu este adevarata (si aici nu ne referim strict analizei facute in municipiul Caracal). Conform analizelor demografice efectuate la nivelul intregii tari, raportul barbati femei este de 1 la 1,055.

Figura 3.2. Grafic reprezentand structura populatiei pe grupe de varsta si sexe

3.4 Structura populatiei pe nationalitati

Dupa cum este de asteptat, din tabelul de mai jos reiese clar ca nationalitatea majoritara in municipiul Caracal este cea Romana. Procentul celorlalte nationalitati adunate este de sub 5%. Chiar daca procentul informatiei indisponibila este de aproape 10%, raportul in ce priveste nationalitatea locuitorilor este covarsitor, ceea ce arata ca preferintele de resedinta in mucicipiul Caracal, a altor persoane fata de nationalitatea romana este foarte mic. Se poate crede ca afara de persoanele nascute aici, dorinta de apartenenta la locurile acestea a altor persoane este aproape inexistenta.

Figura 3.3. Tabel reprezentand structura populatiei in functie de nationalitate

3.5 Structura confesionala a populatiei

Pastrand linia definita la capitolul de mai sus, religia predominanta in municipiul Caracal, este cea definitorie pentru populatia Romaniei, si anume cea ortodoxa. Existenta mai multor structuri confesionale pe de o parte, incercarile anumitor structuri mai vechi sau mai nou infiintate pe de alta parte, au facut ca locuitorii acestei zone sa se defineasca ca apartinand altor religii decat cea „majoritara”.

Figura 3.4. Tabel reprezentand structura populatiei dupa religie

Capitolul 4. Dinamica urbana si a politicilor de locuire

4.1 Asezarile urbane si politicile de locuire inainte de 1989

Secolul XIX aduce cu el definirea orasului Caracal ca un punct important si din punct de vedere urbanistic. La sfarsitul secolului XIX dupa constructia celor mai importante edificii ale orasului, municipalitatea incepe programul de aliniere si pavare a strazilor. In acesta perioada 1895 – 1896 a fost elaborat primul plan de de sistematizare al orasului.

Figura 4.1 Planul orasului Caracal din anii 1895-1896

A fost prezentat un plan de aliniere a strazilor catre Ministerul de Interne, care a contractat Societatea de Bazalt Artificial si de Ceramica de la Cotroceni, contra unei sume de 50.000 lei platibili in 7 ani.

Rand pe rand au fost aliniate strazile Anton Caracalla si Carol I, Buzescu, Mihai Eminescu si Regele Ferdinand, pentru aceste din urma fiind expropriati foarte multi proprietari situati in lumea bune a acelor timpuri.

La 1930 existau deja amenajate 48 de strazi care deserveau accesul la peste 1450 de locuinte, toate acestea fiind mentionate in noul plan de sitematizare al orasului intocmit in anul 1939.

Se continua operatiunile de pavare a strazilor din oras si astfel sunt mentionati ca 4053 metri patrati au fost pavati in anul 1951 si 13192 metri patrati in anul 1952. In anul 1958 sau construit, pietruit si asfaltat un numar de 20 de strazi.

Figura 4.2 Planul orasului Caracal in anul 1939

Ca intindere orasul Caracal cunoaste o importanta dezvoltare inspre patrea de vest, prin integrarea orasului Bold la sfarsitul secolului XIX. Mai tarziu dupa anii 1950 extinderea s-a produs si inspre nord catre cartierul Protoseni unde au fost construite primele locuinte tip „vila”. Cea mai mare extindere Caracalul a cunoscut-o in partea de sud-est unde s-a conturat cel mai mare cartier de locuinte tip bloc denumit Horea, Closca si Crisan.

La 30 decembrie 1961 a fost predat primul bloc cu 36 de apartamente de pe strada Anton Caracalla, de catre maiorul Oprescu Mircea (delegat al unei UM din Bucuresti), catre Intreprinderea de gospodarire Oraseneasca Caracal. In continuare in 1961s-au construit 72 de apartamente, iar in 1962 inca 68.

Dupa anul 1965 a fost introdus inca un plan de sistematizare a orasului care prevedea demolari in masa ale cladirtilor vechi si inlocuirea cu blocuri de locuinte noi. Cele cateva zeci de case care au scapat iuresului demolarii intins pe perioada 1970 – 1989, sunt astazi o mandrie a locuitorilor orasului. Conform acestui nou plan de sistematizare au aparut cartiere de blocuri: Cartierul Gara, Doctor Marinescu, Libertatii, Centru sau Horia Closca si Crisan. Insumate, blocurile din aceste cartiere ajungeau la 7098 apartamente cu 1-5 camere cu dependinte.

Caracteristica blocurilor era sub forma unei structuri de cadre de beton armat folosindu-se la zidărie panouri mari din prefabricate, sisteme de diafragme din beton armat și acoperișuri tip platformă de beton cu izolație bituminată pe carton. În totalitate blocurile erau de tip P+4, fiind construit în zona centru un singur bloc P+10, prevăzut cu ascensor.

Construirea rapidă a unui număr atât de mare de locuințe a fost datorată punerii în funcțiune a Întreprinderii de Vagoane, Întreprinderii de Anvelope, Fabricii de Tricotaje, Fabricii de Conserve din Legume și Fructe, Fabricii de Lapte, Fabricii de Mobilă , I.S.C.I.P, și a altor obiective industriale, care au absorbit un număr mare de oameni, în special tineri din localitățile învecinate, creând un proces de migrație de la sat la oraș. Dezvoltarea industriei la Caracal în ultimii 40 de ani precum și altor obiective social-economice au contribuit la dezvoltarea și modernizarea orașului.

4.2 Modificari ale asezarilor urbane si a politicilor de locuire dupa 1989

Proiectele edilitare au continuat sa existe si dupa 1989. Desi in numar mult mai mic exista cateva constructii care trebuiesc mentionate, acestea aducand un plus de imagine si functionalitate municipiului. In anul 1997 a fost reamenajata Piata Centrala, intre 1999 si 2006 au fost construite blocuri tip ANL, in 2003 se da in folosinta Sala Polivalenta, apoi salile de sport ale scolilor nr 2 si nr 7. In 2005 incep lucrarile pentru introducerea conductei de gaze, care masoara acum mai mult de 75 de kilometri

Figura 4.3 Planul orasului Caracal din anul 2007

In acest moment in municipiul Caracal structura si modul de utilizare al terenurilor se prezinta astfel:

– 9.964 ha suprafata totala (0,12 % din suprafata judetului Olt, locul 1 in randul oraselor din judet);

– 5.831 ha – extravilan, 1.133 – intravilan, 493 ha – cladiri, 105 ha – drumuri, 53 – spatii versi, 481 – pietonale si spatii libere;

– 5.070 cladiri construite in intravilan (blocuri, case, sedii spatii comerciale, spatii de productie);

– 11.985 – numar total de locuinte (7.098 apartemante si 4.887 case);

– 66.603 km – lungimea totala a strazilor.

Capitolul 5. Profilul economic al municipiului

Economia municipiului Caracal are un caracter complex, principalele ramuri cu ponderi fiind industria, comerțul și prestările de servicii.

5.1 Economia municipiului pana in 1989

In 1929, conform Ministerului Industriei si Comertului, activitatea industriala a municipiului Caracal se baza in proportie covarsitoare pe minifabrica de tamplarie a lui Giovanni Grataglino, atelierul de tamplarie al lui Nicu Petrovschi si moara „Speranta”.

La fel ca mai toate marile fabrici si uzine din tara, pana in toamna anului 1945, toata activitatea economica a acestora era obligatoriu sa deserveasca nevoilor razboiului.

După instaurarea regimului comunist în România, a început procesul naționalizării în toate domeniile de activitate. În domeniul industriei au fost trecute în proprietatea statului, mai întâi marile întreprinderi, urmând întreprinderile mici și mijlocii. În perioada comunistă s-a făcut trecerea spre o industrializare forțată de tip sovietic. Ca efect al Legii naționalizării, în Caracal

a luat ființă la 1 august 1950, Întreprinderea Raională de industrie locală,având ca punct de plecare întreprinderea lui Ion C. Uță. În cadrul acestei întreprinderi au funcționat din anul 1951 Fabrica de gheață, Fabrica de sifoane, Fabrica de pâine „Proletarul”, un atelier de tâmplărie și unul mecanic.

O întreprindere „de mare prestigiu” a fost I.A.S. Complex Porcine, înființată în anul 1965 cu o capacitate de 100.000 capete porci anual. Se foloseau cele mai avansate metode de creștere și furajare. După 1990 unitatea și-a schimbat denumirea în S.C. Suinprod Caracal, dar modul in care a fost condusa (ca mai toate intreprinderile de tip socialist ale caror directori sau pomenit cu raspunderi si obligatii care nu mai veneau de la „comitetul central”), proasta gestionare a activitatii a generat o producție în continuă scădere si pana la închiderea unității nu a mai fost decat un pas simplu.

In anul 1967 a fost înființată fabrica de conserve cu un număr de 1200 de salariați (în noiembrie 1965 a început construcția halelor, iar în 1967 fabrica fost dată parțial în folosință pentru ca la începutul anului 1974 să funcționeze la întrega sa capacitate). În perioada 1972 – 1974, fabrica a atins maximul capacității sale de producție. Mai mult de jumătate din producția anuală totală era destinată exportului în diferite țări de pe continent. După1990 fabrica își schimbă denumirea în S.C. Fructus Romanați, înregistrând o scădere a producției, datorată crizei economice. După anul 2000 întreprinderea se scindează, o parte fiind preluată de S.C. Leader Internațional și S.C. Monteverde. În unele spații care au aparținut societății S.C. Fructus Romanați, au fost amenajate secții de confecții ale unor societăți comerciale de profil, cu capital italian.

In primăvara anului 1967 a fost dată în funcțiune Fabrica de produse lactate, sub patronajul Industriei de Lactate Craiova. Odată cu noua împărțire teritorială din 1968, Fabrica de Produse Lactate Caracal a fost preluată de Industria Laptelui Olt. Fabrica a fost dotată cu linii tehnologice și aparatură de ultimă generație adusă din fostul R.D.G, aplicându-se cele mai noi tehnologii de prelucrare a laptelui. Fabrica a fost construită pentru a prelucra circa 75.000 litri lapte pe zi în produse proaspete, telemea și lapte pentru aprovizionarea orașului București și a orașelor din județul Olt. După evenimentele din decembrie 1989 fabrica a continuat să funcționeze în sistemul de stat până în anul 2000, când a fost privatizată și i s-a schimbat profilul în fabrică de conserve, sub titulatura de Romconserv S.R.L Caracal. Din anul 2005, Romconserv S.R.L Caracal a fost cumpărată de către grupul Hame din Cehia, societate cu capital integral ceh. Producția fabricii constă într-o gamă diversificată de conserve de carne, de legume dar și a mâncărurilor gătite. Numărul salariaților fabricii este in acest moment de aproximativ 270.

Dezvoltarea industrială a orașului s-a datorat în mare parte înființării Întreprinderii de vagoane în anul 1973. La înființare întreprinderea avea 2500 de salariați .Din anul 1973 când a început să producă, întreprinderea de vagoane a construit și vândut peste 70.000 vagoane noi, din care aproximativ 50.000 vagoane pentru export în Franța, Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria, fosta U.R.S.S., Iran, Gabon, etc., fiind pentru o perioadă unul dintre cei mai mari exportatori mondiali de vagoane de marfă, societatea având o capacitate maximă reală de 5000 vagoane construite pe an. În anul 1983 numărul de salariați ai acestei întreprinderi a crescut la 3023 .

După 1990 Întreprinderea de vagoane din Caracal a fost inclusă în programul de privatizare PSAL 1 și și-a schimbat denumirea în ROMVAG Caracal S.A. Astfel în anul 2002 a avut loc privatizarea societății, aceasta devenind cu capital majoritar privat. Principalii clienți din ultimii ani sunt S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ (vagoane tip Rils, Shimmns, Eacs, Lgns, Sgs, Gas, Fals și cisterne pentru transport produse ușoare), SERVTRANS (vagoane tip Fals, Falns, Eanos, Tals, Sgns, Uagps), CORRIDOR (vagoane tip Eaos), TOUAX (vagoane platformă tip Sgs), AX BENET (vagoane tip Rils), MAV DUNAVAGON (vagoane tip Habbillnss), KRONOSPAN (vagoane pentru transport rumeguș și plăci aglomerate tip Tirrs), TVT NOVA (componente Habbillnss), HOLCIM (vagoane pentru transport ciment tip UACS, ROMPETROL LOGISTIC (vagoane tip cisternă).

În prezent, dupa o reorganizare judiciară, întreprinderea a fost preluata in 2012 de catre un investitor german, impreuna cu Astra Vagoane SA si Meva SA (societati cu acelasi profil economic din Romania).

In anul 1972 a fost înființată Întreprinderea de tricotaje O parte din necesarul de fire era primit de la Filatura din Drăgănești. În anul 1972, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 81 din 27 ianuarie a luat ființă Fabrica de tricotaje Caracal. În anul 1990 prin Hotărârea Guvernului României nr. 1254/4.12.1990 fabrica a fost transformată în Societatea Comercială Romanița. Din anul 1995 societatea s-a privatizat integral. Obiectul de activitate al societății este producerea și comercializarea de îmbrăcăminte și lenjerie din tricoturi de bumbac și tip bumbac. Din anul 1999 nu s-a mai lucrat pentru piața internă, toată atenția și resursele s-au concentrat pentru piața externă unde s-a lucrat, și se lucrează, numai în sistemul lohn atât produse din tricoturi, cât și din țesături. Datorită cerințelor pieței, începând cu anul 1998 fabrica a fost modernizată și adusă la standardele internaționale de producție și depozitare. In zilele noastre toata productia pentru lantul H&M este integrata in aceasta fabrica.

În aceeași perioadă au luat ființă Întreprinderea de exploatare și industrializare a lemnului cu circa 670 de salariați ; Fabrica Mixtă de Industrie locală, cu circa 500 de salariați (mobilă, uși, ferestre, cahle teracotă, bunuri metalice de larg consum); Întreprinderea de Mașini Agricole; Întreprinderea de Rețele Electrice.

Din anul 1980 a intrat în funcțiune Întreprinderea de anvelope (pentruautoturisme, tractoare și combine agricole), una din cele mai importante întreprinderi de acest profil din țară. A fost proiectată să producă 14.000 de anvelope pe an, iar din 1985 a intrat în producție etapa a doua, cu un milion anvelope radiale pe an, pentru autoturisme de mic litraj.

Economia orașului Caracal se prezenta în 1983 ca o „îmbinare“ între industrie (în principal alimentară) și agricultură. În oraș funcționau șapte întreprinderi industriale de subordonare republicană, două de subordonare locală și două aparținând industriei cooperatiste.

Un alt aspect legat strict de economia municipiului este reprezentat de constructiile locale pe care regimul comunist le ridica in folosul consumatorilor locali. Un bun exemplu este cel al magazinului universal din Caracal, situat in centrul orasului, considerat un punct important al vremurilor disparute. Dupa disparitia regimului un astfel de loc putea fi administrat cu real succes de catre administratia locala. Dar, fie nepriceperea pesroanelor din conducerea locala, fie din rea vointa avand in vedere doar rofitul personal, spatiile acestui magazin au fost „vandute” catre investitori locali, care, la randul lor revindeau locatiile pentru un pret mai mare. Rezultatul acestor activitati a ajuns sa valoreze decat 30% din potentialul unei astfel de constructii (exact procentul de ocupare al fostului magazin „Central”).

Un alt exemplu foarte concludent, este reprezentat de punctele termice construite pentru incalzirea locuintelor populatiei, puncte care faceau parte dintr-un sistem de incalzire centralizat. Ulterior, după 1989, sistemul centralizat de încălzire a orașului a fost desființat, punctele termice abandonate și vândute afaceriștilor apropiați puterii de la acel moment, iar oamenii au fost nevoiți să se descurce cum au putut, cei mai mulți optând pentru centrale termice.

5.2 Economia municipiului dupa 1989

Dupa disparitia regimului comunist si instaurarea democratei, economia Romaniei in general a fost scapata de sub control. In regimul comunist marile intreprinderi au fost construite intr-o relatie de colaborare foarte stransa, fiecare dintre acestea avand nevoie de produse sau materie prima aflata in produsctia sau in exploatarea altor caveta din acelasi domeniu. Avand acest puzzle creat de regimul comunist, era de inteles ca daca o piesa din angrenaj avea sa nu mai functioneze, intreg sustemul va avea de suferit. Deciziile de productie, de stabilire a planului economic national sau regional veneau inttdeauna de la „comitetul central”.

Disparitia acestui lant, a adus directorii marilor intreprinderi de stat in postura a de se gestiona singuri. Poate din cauza lipsei unei experiente de acest gen, poate din lipsa unor persoane calificate in a mentine situatia economica a fabricilor pe linia de plutire sau mai mult a progresa, a generat pierderi economice in cele mai multe din cazuri.

Prin urmare solutiile gasite au fost fie de inchidere a intreprinderilor fie de liberalizare. Cuvantul „liberalizare” a fost inteles in foarte multe feluri de catre organismele locale de decizie si conducere, aceasta confizue fiind creata in mare parte de regulamentele si legile aparute dupa disparitia regimului de trista amintire.

In municipiul Caracal putine intreprinderi au supravietuit si acest lucru a contat enorm in potentialul economic al orasului. Am aratat in capitoul anterior cum anumite intreprinderi au fost inchise (IAS Porcine), altele reorganizate si vandute dar fara prea mare succes (Fabrica de conserve), altele cu destul succes dupa reorganizare (Fabrica de produse lactate, fabrica de tricotaje), altele privatizate ca mai apoi vandute unor „investitori stategici (Romvag)”.

Pe langa aceste societati au aparut micii intreprinzatori, cu capital privat, autohton sau multinational fiecare incercand in mod direct sa prospere pe plan financiar si in mod indirect sa contribuie la economia regiunii. Aceste investitii sunt in cea mare parte din fonduri private. Un studiu financiar efectuat la nivel national arata ca regiunea de dezvoltare Sud-Vest (regiune din care face parte si minucipiul Caracal), a avut cea mai mica rata de absortie a fondurilor de investitii straine, respectiv doar 3,40 % din totalul acestora.

Ca urmare atentia organismelor de conducere a fost atintita asupra micilor IMM-uri, intreprinzatori cu activitati in municipiul Caracal.

O detaliere amanuntita a fost efectuata de catre Directia Generala a Finantelorr Publice Olt in 2012, si este prezentata in tabelul de mai jos. Din totalul agentilor ecnomici, respectiv 2133, mai mult de jumatate au activitatile concentrate pe domeniul „Industrie”.

Figura 5.1. Tabel reprezentand structura statistica a companiilor in functiune pe teritoriul municipiului Caracal

_________________________

(sursa: Directia Generala a Finantelor Publice Olt

Administratia locala sustine ca dezvoltarea si parteneriatul cu IMM-urile reprezinta o latura prioritara a dezvoltarii economice a municipiului. În acest context pentru perioada 2013 – 2020, conform stategiei de dezvoltare a municipiului Caracal, se dorește promovarea următoarelor măsuri:

întâlniri periodice între reprezentanți ai administrației publice locale și ai mediului de afaceri;

încurajarea inițiativei individuale și îmbunătățirea pregătirii manageriale;

participarea în parteneriat public privat, conform Legii 178/2010, alături de administrația publică locală la proiecte de interes local;

consultarea de către administrația publică locală cu privire la nivelul taxelor și impozitelor locale ce vizează sectorul privat;

Strategia de dezvoltare a municipiului Caracal a inclus efectuarea unui studiu al comunitatii de afaceri, proiect la care au participat diversi angajatori din oras. Obiectul acestui studiu a fost de a furniza informatii utile si credibile cu privire la atitudinea celor care investesc si creaza locuri de munca. Acest studiu a inclus preluarea de informatii de la cele mai importante firme din municipiu, 35 la numar, firme constituite intre 1991 si 2007, avand diverse forme de organizare (SRL, SA, SNC).

Concluziile care au fost trase dupa acest studui al comunitatii de afaceri au fost:

1. Profilul companiilor din municipiul Caracal este structurat astfel: comerț – 45.71%, servicii – 22.86%, producție – 31.43%.

2. Interesul pentru internet este foarte crescut

3. Din cele 35 de companii intervievate, 30 își vând produsele și serviciile în oraș și în județ, 9 își vand produsele și către piața internă din alte regiuni din țară și numai 7 companii își îndreaptă volumul de vînzări către piața europeană și alte piețe din lume.

4. Cifra de afaceri a companiilor este cuprinsă între 110.000 lei și 92.400.000 lei în domeniul comerțului, între 35.000 lei și 3.000.000 lei în domeniul serviciilor și între 850.000 lei și 504.000.000 lei în domeniul productiv. Cele mai mari creșteri ale cifrei de afaceri în 2011 raportat la anul 2010 s-au înregistrat în sfera producției cu valori cuprinse între 2% și 20%.

5. Pentru anul 2012 în cele 35 de companii chestionate se vor înregistra un număr de 3778 de angajați, în creștere cu 13.1% față de anul 2011.

6. Raportat la anul 2011 salariul mediu net lunar a fost cuprins între 610 lei și 1000 lei pentru angajații cu studii medii respectiv între 720 lei și 1500 lei pentru angajații cu studii superioare în companiile din sfera comerțului, între 530 lei și 800 lei pentru angajații cu studii medii respectiv între 670 lei și 1200 lei pentru angajații cu studii superioare în companiile din sfera serviciilor, între 600 lei și 1000 lei pentru angajații cu studii medii respectiv între 900 lei și 2000 lei pentru angajații cu studii superioare în companiile din sfera producției.

7. Calitatea angajaților este apreciată de angajatori ca fiind excelentă în proporție de 8.57%, foarte bună în proporție de 37.14%, bună în proporție de 45.71% și satisfăcătoare în proporție de 8.57%. Aceste procente se regăsesc într-o pondere constantă pentru cele 3 ramuri de activitate ce au intrat în studiul mediului de afaceri respectiv, comerț, servicii, producție.

8. În ceea ce privește participarea alături de Primăria municipiului Caracal la proiecte comune în baza Legii 178/2010 privind parteneriatul public privat, 24 de companii și-au manifestat interesul pentru astfel de proiecte, în schimb 11 companii au răspuns negativ la acest demers.

9. Cele 35 de companii chestionate au următoarele așteptări de la Primăria municipiului Caracal cu privire la îmbunătățirea climatului de afaceri local: transparența actului administrativ, întâlniri cu caracter semestrial/trimestrial între reprezentanți ai primăriei și reprezentanți ai asociației oamenilor de afaceri, reducerea taxelor locale, consolidarea și continuarea relațiilor dintre asociația oamenilor de afaceri și Serviciul programe, strategii de dezvoltare, din cadrul Primăriei municipiului Caracal, facilități privind taxele și impozitele locale pentru companiile care vor să reinvestească capitalul și să creeze implicit locuri de muncă, acțiuni de sterilizare a câinilor fără stăpân și amenajarea de locuri speciale pentru aceștia, reabilitarea infrastructurii.

Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra unei firme sau a unui proiect. Ea funcționează ca o radiografie a subiectului și evaluează în același timp factorii de influență interni și externi ai unei organizații, precum și poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți competitori cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe, în relație cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață.

Acronimul SWOT provine din engleză: Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats, însemnând „Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări”.

În cadrul analizei SWOT se va ține seama de faptul că:

Punctele tari și punctele slabe sunt concepte „statice”, bazate pe parametrii descriptivi ai unei zone, într-o perioadă determinată de timp. Ele reprezintă ceea „ce există”.

Oportunitățile și amenințările au în vedere viitorul, și se referă la alegerile pe care le au de făcut persoanele implicate în procesul de planificare. Ele reprezintă ceea „ce va fi”.

Analiza SWOT asupra potentialului economic al municipiului Caracal ne prezinta urmatoarele caracteristici:

Puncte tari:

Contextul macroeconomic

Creșterea PIB-ului județean

Al doilea pol de dezvoltare economică a județului

Dezvoltarea mediului de afaceri

Procesul de restructurare economică în curs de realizare este dovedit de creșterea numărului de întreprinderi în sectoarele serviciilor

Existența unui patrimoniu cultural important pentru dezvoltarea turismului și creșterea activităților turistice: numărul structurilor de cazare, numărul de locuri în structuri de cazare

Puncte slabe:

Contextul macroeconomic

Context economic județean slab dezvoltat

Eforturi bugetare locale mai mari din cauza scăderi veniturilor din taxe locale în urma crizei sectoarelor economice tradiționale.

Cheltuieli mai mari pentru serviciile sanitare și sociale, precum și pentru infrastructura

Dezvoltarea mediului de afaceri

Densitatea relativ de redusă a întreprinderilor

Lipsa parcurilor industriale și infrastructura de afaceri, în general, slab dezvoltată

Importanța redusă a activităților de cercetare în cadrul întreprinderilor

Dezvoltare urbană și periurbană

Existența unor „pungi de sărăcie” în cadrul orașului, în zone mărginașe, cu înaltă concentrație de persoane asistate și / sau grupuri vulnerabile (victime ale violenței domestice, persoane cu dizabilității, copii străzi) și construcții de locuire sub pragul sărăciei.

Degradarea mediului urban și dezvoltarea urbană necontrolată

Investiții

Ponderea scazuta a investițiilor străine

Oportunitati

Dezvoltarea mediului de afaceri

Crearea infrastructurilor de sprijin pentru afaceri

Promovarea potențialului de dezvoltare al sectorului turistic

Implicarea firmelor în activități de cercetare, dezvoltare și inovare

Creșterea atractivității produselor industriale tradiționale pentru piața europeană, în urma deprecierii Leu / euro.

Formare profesională

Orientarea tinerilor către calificarea profesională în sectoarele economice unde există un avantaj competitiv.

Dezvoltarea capacității manageriale a personalului de conducere din cadrul IMM-urilor

Îmbunătățirea mecanismelor de recunoaștere, prin conversia în credite formative, a experienței profesionale dobândită prin căi informale și non formale.

Altele

Accesarea fondurilor structurale

Dezvoltarea urbană integrată

Menținerea și dezvoltarea sistemului de asigurări sociale

Actualizarea PUG-ului și stoparea dezvoltării neregulate a orașului

Amenintari

Dezvoltarea mediului de afaceri

Incapacitatea firmelor mici și mijlocii de a depăși criza economică și financiară

Formare profesională

Lipsa formatorilor pregătiți în domeniile relevante pentru recalificarea forței de muncă

Cererea de formare profesională neacoperită de oferta operatorilor existenți în teritoriu.

Nivelul de școlarizare a șomerilor insuficient pentru a permite participarea acestora la măsuri deformare profesională: pentru accesul la formarea profesională a adulților, potențialii beneficiari trebuie să demonstreze că posedă cel puțin opt clase din sistemul de învățământ pre-universitar obligatoriu.

Investiții

Reducerea capacității de cofinanțare a intervențiilor de infrastructură.

Altele

Întârzieri în procesul de formulare și implementare a proiectelor finanțate prin fondurile structurale.

Capitolul 6. Zonificare functionala

Municipiul Caracal are o suprafata de 7.094,78 ha, din care teritoriul intravilan 1.127,5 ha iar teritoriul extravilan 5.967,28 ha. Teritoriul extravilan reprezintă în proporție de peste 80% suprafață agricolă. In tabelul urmator se poate vedea detaliat destinatia existenta a terenurilor intregului municipiu, asa cum apare in Strategia de Dezvoltare a Municipiului Caracal 2013 – 2020.

Figura 6.1 Bilantul teritorial al suprafetelor – existent – din municipiului Caracal

In urma finalizarii Planului Urbanistic General pentru municipiul Caracal, intravilanul localitatii se va extinde in zona de sud, sud-vest avand ca strategie principala atragerea de investitori. In tabelul urmator se poate vedea detaliat destinatia viitoare a terenurilor intregului municipiu, plan propus prin Planul Urbanistic General, asa cum apare in Strategia de Dezvoltare a Municipiului Caracal 2013 – 2020.

Figura 6.2 Bilantul teritorial al suprafetelor – propus prin PUG – din municipiului Caracal

6.1 Zone de locuit

În municipiul Caracal există un număr de 12.244 de locuințe convenționale împărțite în 7276 de apartamente și 4968 case de locuit. Blocurile au un regim de locuit de înălțime mediu P+3, P+4 niveluri, doar un singur bloc având regim de înălțime de P+9, fiind construite până în anul 1990, o mare parte din acestea fiind în stare necorespunzătoare, necesitând lucrări de reabilitare termică.

După anul 1990 au fost construite un număr de 4 blocuri tip ANL cu 140 unități locative și 2 blocuri cu caracter social cu un număr de 51 de unități locative. În zona blocurilor de locuit se manifestă o acută lipsă a locurilor de parcare, proliferarea garajelor precum și a altor construcții amplasate necorespunzător.

Sectorul construcțiilor reprezintă la nivel mondial un consumator major de energie și un generator major de gaze de seră. Aceste clădiri au proprietăți termice slabe – cu cerințele medii pentru încălzire anuale cuprinse între 137-220 kWh/m2. Consumul de energie termică pentru

încălzire și apă caldă în gospodării reprezintă aproximativ 80% din consumul de energie al clădirilor.

Implementarea măsurilor de eficiență energetică în blocurile de locuințe din municipiul Caracal (Conform Programului Operațional Regional investițiile în eficiența energetică a blocurilor de locuințe) va duce la îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației, prin:

– îmbunătățirea condițiilor de igienă și confort termic interior;

– reducerea pierderilor de căldură și a consumurilor energetice;

-reducerea costurilor de întreținere pentru încalzire și apă caldă de consum;

– reducerea emisiilor poluante generate de producerea, transportul și consumul de energie.

conducând la utilizarea eficientă a resurselor de energie, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

Dupa cum se poate vedea din tabelele prezentate mai sus suprafata locuintelor individuale din mediul intravilan, va creste de la valoarea actuala de 321 ha pana la 834 ha, ceea ce vorbeste de la sine despre interesul autoritatilor legat de acest aspect. Se poate vorbi de aspectul strict legat de incercarea de dezvoltare a infrastructurii private in domeniul constructiilor, prin oferirea cadrului necesar extinderii, sau despre beneficiile pe care le au autoritatile ca urmare a eventualelor noi constructii care vor aparea. Oricum este privita aceasta modificare, se spune cu siguranta ca de castigat au si autoritatile locale si beneficiarii acestor terenuri.

6.2 Zone de activitati industriale

La nivel regional, din punct de vedere al activitatii industriale, mun. Caracal poate fi considerat zona problema, datorita diminuării nivelului de producție.

Municipiul Caracal are trei zone industriale situate în partea de est a localității. In prima zona inductriala isi desfasoara activitatea, printre alte societati si Unisem SA, Romcereal SA, Fructus Romanati SA, Statiunea de cercetari Agricole sau Oltina SA. Cea de-a 2-a zona este cea in care Romvag SA si Oltyre SA desfasoara activitati de productie si desfacere.

Oarecum lipita de prima zona, cea de-a 3-a, respectiv zona de depozitare / productie va fi extinsa de la 124 ha in momentul de fata, la 223 ha conform Planului de Urbanism General. Avand in vedere ca activitatea preponderenta a municipiului Caracal este una de tip comert, autoritatile spera ca prin extinderea zonei destinata spatiilor de depozitare / productie, sa atraga noi comercianti sau investitori.

6.3 Zona cailor de comunicatie

În regiunea Oltenia rețeaua de drumuri publice este de 10.480 km (13,26% din totalul rețelei naționale) din care 2.043 sunt drumuri nationale (13% din totalul drumurilor naționale), dintre care 1.665 km modernizați și 8.437 drumuri județene și comunale (13,23% din totalul drumurilor naționale).

Rețeaua de drumuri în municipiul Caracal are o lungime de 75,953 km amenajată după cum urmează: 42,652 km sunt asfaltați, 11,045 km sunt acoperiți cu beton iar 22,256 km sunt acoperiți cu pamânt sau balast.

Municipiul Caracal este situat la intersecția Drumului European: București – Craiova – Timișoara (E70) cu drumurile naționale: Corabia – Rm. Vâlcea – Sibiu (DN 54; DN 64) beneficiind în același timp și de un important nod de cale ferată care completează transportul rutier cu cel feroviar. Lungimea totală a străzilor la nivelul municipiului este de 75,953 Km iar lungimea totală a drumurilor naționale și europene este de 9,26 km, dintre care 5,5 km drumul european E70, DN 64 – 2,66 km si DN 54 – 1,55 Km. Având o poziție geografică care îl situează

la 45 km de portul fluvial Corabia, la 60 km de aeroportul Craiova și beneficiind de rețeaua feroviară se justifică dezvoltarea rețelei de drumuri naționale și județene. Datorită creșterii rolului sectorului privat în transporturi, cererea de transport public a scăzut continuu și astfel s-a sistat transportul urban de călători, existând posibilitatea repunerii în funcțiune. Pe raza municipiului Caracal există locuri de parcare pentru automobile amplasate în cartierele de locuințe, dar numărul șicapacitatea acestora este insuficientă, motivat de faptul creșterii substanțiale a proprietarilor de autovehicule în ultimii ani.

În ceea ce privește legătura cu Europa și cele zece coridoare care au drept scop crearea de legături între Europa de Vest și Europa de Est, și între statele din Europa de Est, Municipiul Caracal este traversat de Coridorul IV și se află la o distanță de aproximativ 180 km de Coridorul IX și de 45 km de Coridorul VII, contribuind astfel la crearea premiselor unor noi oportunități pentru populație, agenți economici și colectivitățile regionale și locale.

In Strategia de Dezvoltare a Municipiului Caracal 2013 – 2020, document publicat de Consiliul Local al municipiului Caracal se arata ca: „În perioada iunie 2011 – iunie 2013 se derulează în municipiul Caracal proiectul „Variantă ocolitoare pentru municipiul Caracal” finanțat în proporție de 69,25% din Fondul European de Dezvoltare Regională și 30,75% din bugetul de stat prin CNADNR. Valoarea proiectului este de 17.000.000 euro și vizează construirea a 10,35 km de drum, a unui pod și a 14 podețe, fiind complementar celui de reabilitare a DN 6 (E70) Alexandria-Craiova.”

Proiectul a luat nastere in 2011, a fost atribuit unei societati de constructie autohtone, dar ca urmare a neintelegerilor de natura economica a fost reziliat. In 2014, a fost reluat si atribuit societatii italiene S.E.C.O.L. care deruleaza in acest moment lucrarile de modernizare conform proiectului initial.

Aceste lucrări vor duce la creșterea vitezei de deplasare de la 25 km/h în acest moment, când DN 6 (E70) traversează municipiul Caracal, la 100 km/h. Investiția face parte din proiectul „Autostrada Sudului” (care va trece prin sudul țării și va lega Bucureștiul de Craiova și Calafat, unde este construit podul peste Dunăre, după care va continua spre Drobeta Turnu-Severin, Orșova și Lugoj și se va conecta cu Coridorul IV Pan-European, Nădlac – Constanta), fiind deocamdată singura de acest gen din județul Olt. Realizarea variantei ocolitoare va crește gradul de siguranță a traficului și transportului auto prin devierea în principal a traficului de tranzit și asigurarea de legături publice de transport durabile în zonă. Prin această investiție se va îmbunătăți accesibilitatea regiunii și mobilitatea populației, bunurilor și serviciilor, aceasta ducând la stimularea dezvoltării economice durabile. Construirea „drumului de centură” este un imperativ al dezvoltării economice a localității ce va conduce la dezvoltarea spațiului peri-urban. Drumul de centură va fluidiza traficul rutier din municipiu, traficul dintre zona de influență și municipiu precum și traficul de legătură cu rețeaua de drumuri europene, naționale și județene.

6.4 Zona spatiilor verzi

Județul Olt este unul din cele mai sărace din țară în privința suprafețelor ocupate de păduri. Ele reprezintă doar 8,2% din suprafața totală a județului, cifră inferioară celor din județele limitrofe, Dolj și Teleorman.

În prezent, în municipiul Caracal sunt înregistrate spații verzi însumând aprox 40 ha, revenind cca. 14 mp/loc (raportat la populația de la recensământul din 2011). În conformitate cu standardele din România, deficitul de spații verzi este prezent și în municipiul Caracal.

Din perspectiva zonării funcționale a intravilanului orașului în zona spațiilor verzi sunt cuprinse doar parcurile, scuarurile și terenurile destinate activității tip sport-loisir.

Cele mai importante suprafețe de zonă verde din municipiul Caracal sunt:

Parcul Constantin Poroineanu (24 ha). În parc se află un lac cu următoarele caracteristici: luciu de apă 7424 m2, o insulă în cadrul lacului cu o suprafata de 1715 m2, lacul fiind împrejmuit cu spațiu verde în suprafata de 4459 mp și necesitând lucrări de decolmatare, dalare, și refacere ambiental peisagistică. De asemenea, în arealul parcului se află un ștrand de circa 1750 m2, precum și un teatru de vară, ce necesită lucrări de reabilitare, modernizare, și o locație de circa 10600 m2 fost poligon auto, dezafectată, căreia îi poate fi schimbată destinația în locație de agreement și redată publicului larg.

– Zonele cu spații verzi din cartierele Libertății, Doctor Marinescu, H.C.C., Gara, Centru, zona Piața Victoriei.

Zona cuprinsă între trotuar și carosabil din 28 străzi, însumând peste 1,8 ha, la care se adaugă și spațiile verzi de protecție ale infrastructurii și apelor.

Zonele verzi cu suprafețe mai mici sunt: scuaruri, zonele de sport agrement, spații verzi aferente locuirii colective, spații verzi plantate pe parcele individuale (de tip rural).

Capitolul 7. Concluzii. Propuneri

Intrarea Romaniei in spatiul Uniunii Europene a creat, printre altele si cateva lucruri bune. Unele dintre acestea sunt reprezentate de accesarea de fonduri europene cu destinatie dezvoltare locala, investitii in diverse ramuri de economie si urbanism si diverse alte finalitati. In stilul specific romanesc aceste fonduri europene exista, dar pana de curand accesarea lor era un fel de fata morgana. Pana sa isi dea seama autoritatile ca nu este de joaca cu un astfel de proiect, si ca Uniunea Europeana nu accepta mentalitatea romaneasca cum ca “lasa ca merge si asa”, au trecut destul de multi ani iar banii au ajuns de unde au plecat fara ca sa poata fi utilizati.

De ceva vreme vazand ca seriozitatea trebuie sa inlocuiasca dorinta, solicitand si primind ajutor din partea mai vechilor “conationali europeni”, personajele din fruntea organismelor de conducere si din administratiile locale au inceput sa inceapa lucrul serios si sa solicite fonduri europene pentru proiecte redactate corect si argumentate consistent.

Astfel, in municipiul Caracal au aparut proiecte ample si diverse. Pentru ca atragerea de investitori romani si straini este inca la nivelul de dorinta, autoritatile au mizat pe atragerea de bani europeni care sa fie primiti pentru proiecte depuse la Agentia de Dezvoltare Regionala si care s-ar regasi in strazi, in canalizare si apa, in amenajarea fatadelor blocurilor, in amenajarea unui parc industrial, s.a.m.d. Si toate acestea pentru a aduce locuitorilor conditii europene de trai.

Ca exemplu concludent la mijlocul anului 2013 municipiul Caracal avea depuse la Agentia de Dezvoltare Regionala, 22 de proiecte pentru diverse operatiuni de amenajare si dezvoltare. Poate cel mai important este master planul de dezvoltare a retelei de canalizare si apa pentru Caracal, in valoare de 33 de milioane de euro pentru o perioada de 6 ani (2014 – 2020) cu prelungire pe inca 7 ani si adaugarea a inca 23 de milioane de euro. Acest master plan include modernizarea puturilor de apa, inseamna adaugarea unei trepte chimice pentru statia de epurare, inseamna modernizarea tuturor statiilor de repompare.

Alt proiect important ar fi cel care are ca destinatie refacerea strazilor. Este un proiect-cadru, in valoare de 16 milioane euro, cu finalizare in patru ani. Altul are ca subiect anveloparea blocurilor, operatiune ce se va intinde pe cinci etape, incepand cu centru unde primul lot de 34 de blocuri are documentatia terminta.

Alte proiecte cu insemnatate mai mica sau mai mare sunt:

– inchiderea gropii de gunoi de la iesirea dinspre Craiova, si construirea alteia la Balteni pentru colectarea deseului menajer selectiv;

– reabilitarea si dotarea centrului medico – social (Caminul de batrani), un proiect cu bani guvernamentali in valoare de 1,4 milioane lei;

– modernizarea Pietei Centrale;

– proiectarea Compartimentului de Primiri Urgente din cadrul Spitalului Municipal.

– constructia de locuinte tip ANL pe locul fostului targ de saptamana.

Utilizarea energiei solare reprezinta o solutie care intereseaza din ce in ce mai mult. In acest sens au aparut si primele proiecte de parcuri fotovoltaice in municipiul Caracal. Un astfel de exemplu este cel dezvoltat de investitorii cehi de la Solek Project în localitatea Redea, lângă Caracal. Acesta se va construi cu o finantare de la OTP Bank, va avea o putere nominala de
2,5 NWp, iar proiectul in sine va ocupa un teren de 4,5 hectare.

Desigur ca acest proiect va implica direct forta de munca din municipiu, incepand cu constructia in sine si continuand cu exploatarea si intretinerea acestuia. Dar, conform stilului impus de autoritatile din Romania, acesta are masi sanse sa sfarseasca in mainile unui investitor strategic, pentru a fi vandut / revandut doar pentru profit si mai putin pentru benefiicile pe termen lucg pe care le poate adduce. Aceasta credinta nu poate fi decat bine fundamentata deoarece exista un exemplu foarte apropiat si asemenator, un alt proiect fotovoltaic foarte aproape de zona Romvag, care a fost vandut in momentul darii in folosinta de catre cei care s-au ocupat de ducerea la bun sfarsit a constructiei, catre o cmpanie din Spania, infiintata “doar” in anul 2009. Toate acestea dupa ce in martie 2013 consilierii locali s-au “luptat” sa scoata din suprafata agricola 41 de hectare de pamant si sa le treca in intravilan cu scopul de a construi noi locuinte pe langa proiectul parcului fotovoltaic. Locuinte care bineinteles, pana in ziua de astazi inca nu au aparut.

Un alt proiect priveste efectuarea de lucrari care au ca tinta remedierea disfuctionalitatilor urbane mostenite din vremea comunismului. In acest sens se doreste desfiintarea retelelor aeriene de cablu (cu o prioritate majora pentru centrul localitatii), amplasarea de cabluri noi in canalizari subterane, modernizarea retelelor de TV si internet pentru imbunatatirea semnalului si extinderea transmisiei digitale in format HD.

Toate acestea reprezinta aspecte pe care municipalitatea le scoate in evidenta pentru a incerca sa atraga atentia asupra locurilor mai sus descrise. Intr-o perioada in care Romania a trecut de la un sistem centralizat la unul descentralizat bazat pe proiecte locale sau regionale, iar partea leului a fost si este atrasa de orasele mari, localitati precum Caracal trebuie sa lupte din greu sa supravietuiasca.

Este nevoie in primul rand de dorinta si idei. Este nevoie tot in primul rand de ambitie. Si este nevoie tot in primul rand de siretlicurile diplomatice care sa atraga atentia asupra locului prin evidentierea punctelor forte ale acestuia.

Dupa parerea mea autoritatile trebuie sa marjeze pe avantajele pe care le au. In sectorul economic au o industrie a confectiilor care functioneaza foarte bine. Acest aspect trebuie adus in fata si analizat mai in amanunt. In ultimii ani se creaza premiza ca acolo unde exista 2 farmacii, una langa alta este bine sa fie construita si a treia. De ce ? Pentru ca se va sti si se va implementta ideea ca in acel loc vei gasi ce trebuie daca ai nevoie de medicamente. Poate daca autoritatile vor sti sa ofere facilitati si altor producatori de confectii vor putea marja pe crearea unui pol de atractie pentru industia de confectii.

“Avem cel de-al treilea parc natural ca dimensiune din Europa – Parcul Poroineanu” – cred ca ar trebuie sa fie fraza de inceput pentru a descrie orasul in ochii iubitorilor de frumos. “Si mai trebuie sa stiti ca in parc exista cel mai mare loc de joaca dintr-un modul din Romania” poate ca ar trebui sa continue descrierea.

Si mai exista un ceas, in gara, despre care lumea spune ca este o “minune”, una din cele sapte ale minunatului oras. Si poate ca o strategie cu promovarea acestor minuni ar ajuta si industria turismului. Pentru ca reclama negativa – tot reclama este, si in final are acelasi scop, sa atraga atentia.

Si tot pentru cei care iubesc frumosul si care vor sa il integreze cu istoria, se poate marja pe ideea celor 131 de monumente istorice, in frnte cu fenomenalul Teatru National.

A aparut si a inceput sa fie functionala si baza americana de la Deveselu. Fiind cel mai apropiat oras de aceasta, Caracalul trebuie sa fie orasul care profita cel mai mult de pe urma venirii americanilor. Aici se pare ca au fost puse la punct cateva aspecte la intalnirea pe care oficialii militari americani le-au cerut-o autoritatilor din Caracal. Din pacate primul aspect care a aparut dupa aparitia americanilor, a fost scumpirea locuintelor. Ca asa-i in Romania.

Idei poate ca ar mai fi, dar depinde doar de oamenii cu vointa si mai putin interes personal sa aduca Caracalul in atentia investitorilor straini. Pana cand cineva va reusii sa evidentieze atuurile acestui oras istoric si sa il scoata in fata privitorului, se va zbate in mediocritate, din pacate. Dar speranta ca cineva va aduce un nume cu faima in oras, localitatea se adapteaza la mersul intregii tari, un mers agale inainte spre speranta. Speranta ca vom creste mari si frumosi.

8. Bibliografie

Plan Urbanistic General pentru Municipiul Caracal 2012.

Declinul Demografic al Romaniei, cauze si consecinte. Maria Lazar. ofsdis.files.wordpress.com. 2011

Anuarul Statistic al Judetului Olt. www.olt.insse.ro

Directia Judeteana de Statistica Olt 2012

Primaria Municipiului Caracal. www.primariacaracal.ro

Politica urbana integrata a Municipiului Caracal. www.dezvoltareurbanaintegrata.ro

9. Anexe

Figura 9.1. Delimitarea municipiului Caracal si a principalelor cartiere de locuinte.

Legenda:

Bibliografie

Plan Urbanistic General pentru Municipiul Caracal 2012.

Declinul Demografic al Romaniei, cauze si consecinte. Maria Lazar. ofsdis.files.wordpress.com. 2011

Anuarul Statistic al Judetului Olt. www.olt.insse.ro

Directia Judeteana de Statistica Olt 2012

Primaria Municipiului Caracal. www.primariacaracal.ro

Politica urbana integrata a Municipiului Caracal. www.dezvoltareurbanaintegrata.ro

9. Anexe

Figura 9.1. Delimitarea municipiului Caracal si a principalelor cartiere de locuinte.

Legenda: