Transformarea Lui Bernand Shaw

=== 9bad361dec657b8a24c80fa1d8fb3e988d519af4_49810_1 ===

UCRAINA: REFORME GALOPANTE ÎN VREME DE RĂZBOI

Orice progres înseamnă război cu societatea.

George Bernard Shaw

Președintele ucrainean Petro Poroșenko a făcut public un nou plan politic. Este vorba de Strategia-2020, care prevede depunerea de către Ucraina în anul 2020 a cererii de aderare la UE. Experții politici din Ucraina au fost uimiți de optimismul lui Petro Poroșenko, considerând Strategia-2020 o utopie politică, care nu prea ia în calcul situația actuală din societatea ucraineană.

Merită menționat faptul că diverse planuri, strategii și platforme privind dezvoltarea țării și integrarea europeană au mai fost adoptate la Kiev. În această sferă s-a evidențiat președintele prooccidental Viktor Iușcenko, dar și liderul prorus de la Kiev, destituit în februarie curent, Viktor Ianukovici.

Spre deosebire de planurile predecesorilor săi, strategia lui Poroșenko este cu mult mai ambițioasă. Șeful statului ucrainean intenționează să organizeze 60 de reforme în șase ani de zile. A promis să priveze de libertate judecătorii care iau mită și să realizeze o rotație de cadre a 70% din funcționarii de stat. În acest mod, nivelul de încredere în demnitari, dar mai ales în justiție, va fi de 60 la sută. Trebuie să menționăm că un astfel de nivel de încredere este înregistrat în statele democrației dezvoltate, care și-au construit sistemele politice în sute de ani. Același indice va fi atins în Ucraina, după părerea președintelui, în doar șase ani.

Capitolul economic al Strategiei-2020 este unul cu surprize. În primul rând Poroșenko își dorește o dublare a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor: de la 8.500 USD în 2014 până la 16.000 USD (ce-i drept și prima cifră nu prea coincide cu datele oficiale ale FMI). Până în anul 2020, Poroșenko planifică să atragă în economia ucraineană peste 40 de miliarde USD în formă de investiții externe.Cifrele incluse în Strategia-2020 amintesc de înviorările economice din perioada postbelică în Japonia, Coreea de Sud și alte state, însă succesul în țările amintite a fost înregistrat treptat, pe parcursul a 20-25 de ani.

Poroșenko își dorește același rezultat în doar 6 ani, având două probleme nesoluționate: cea a Crimeei, și mai ales, a conflictului din Donbas! b#%l!^+a?

Poroșenko și echipa sa s-au gândit să majoreze cheltuielile pentru apărare până la 5% din PIB (în momentul de față aceste cheltuieli sunt de 1%). Este o reacție adecvată la confruntarea cu Rusia și rebelii proruși, însă este și o reacție care nu coincide cu ideea de a lăsa bugetelor locale 65% din impozitele achitate în regiunile țării.

Din cele 35% rămase trebuie întoarse datoriile către Fondul Monetar Internațional, care cresc văzând cu ochii, dar, în același timp, trebuie ridicat și nivelul de finanțare a armatei! Strategia lui Poroșenko prevede o înviorare economică și o majorare considerabilă a finanțării armatei. Concomitent, Poroșenko intenționează să investească bani în cinematografia ucraineană, pentru ca în anul 2020, cel puțin 5 filme ucrainene să nimerească în topurile cinematografiei mondiale.

Generalizând cifrele de mai sus, putem spune că Poroșenko vrea să împartă cumva „cinci pâini și doi pești” la o mulțime de oameni. Intențiile președintelui ucrainean sunt corecte, acceptate de populație, însă în mare parte sunt idealiste. De aceea, în studiul de față vom concentra atenția la o analiză a presei din punct de vedere al reflectării eficienței reformelor galopante pe fundalul conflictului din estul Ucrainei.

Integrarea europeană și integrarea regională

Parlamentul ucrainean și Parlamentul European au ratificat Acordul de Asociere dintre UE și Ucraina, notează portalul de știri din Cernăuți „BucPress”. Textul acordului a fost votat de 355 de deputați ai poporului prezenți în sala de sesiuni a Radei Supreme. Președintele ucrainean Petro Poroșenko a semnat Acordul ratificat în aplauzele deputaților, încheind procedura inițiată de predecesorul său Viktor Ianukovici, care prin refuzul de a semna la Vilnius Acordul respectiv, a trezit până la urmă o întreagă revoltă socială. Fiind în legătură video directă cu Strasbourg-ul, parlamentarii ucraineni au aflat că și Parlamentul European a ratificat acordul respectiv. Pentru ratificarea acordului, care a fost transmis statelor membre, au votat 535 de eurodeputați, 127 au fost împotrivă și 35 s-au abținut. Astfel, la Kiev și la Strasbourg a avut loc o ratificare sincronizată. Urmează să vedem dacă procesul de implementare și ratificare a Acordului de către statele membre UE nu vor desincroniza relațiile dintre Kiev și Bruxelles pe fundalul presiunii exercitate de Kremlin. Potrivit unor surse, UE a anunțat deja o amânare a intrării în vigoare a Acordului de liber schimb până la sfârșitul lui 2015 pentru a mai dispune de timpul necesar pentru a dialoga cu Moscova. b#%l!^+a?

În acest context, premierul ucrainean, Arseni Iațeniuk, și omologul său român, Victor Ponta, au semnat la Kiev, un acord privind micul trafic de frontieră dintre cele două țări, prilej cu care șeful executivului de la București a înmânat părții ucrainene 37

un document prin care autoritățile române solicită deschiderea încă a unui consulat. Acest consulat va fi deschis în regiunea Transcarpatia, în localitatea Slatina. La rândul său și Ucraina b#%l!^+a?intenționează să deschidă un consulat în Sighetul Marmației, notează „BucPress”.

Peste 500 de mii de cetățeni ucraineni vor putea să viziteze România fără viză, a spus premierul Arseni Iațeniuk, referindu-se la acordul bilateral. Premierul român, Victor Ponta, a precizat că România susține ridicarea cât mai curând a vizelor pentru Ucraina, o țară pe care o consideră nu numai vecină, ci și prietenă. De azi suntem și prieteni, nu doar vecini, a spus Victor Ponta. Referitor la Acordul semnat, Victor Ponta a mai apreciat că aproape două milioane de cetățeni ai celor două state pot beneficia de ofertă.

Ministrul de Externe al României, Titus Corlățean, și omologul său ucrainean, Andrii Deșcițea, au semnat în primăvara lui 2014, la Bruxelles, Acordul de mic trafic de frontieră între România și Ucraina. Acordul reglementează condițiile de desfășurare a micului trafic de frontieră, respectiv a trecerii frecvente a frontierei de stat româno-ucrainene de către rezidenții din zona de frontieră a României sau a Ucrainei, care intenționează să rămână în zona de frontieră a celuilalt stat, în special din motive de ordin social, cultural, familial sau întemeiate economic, pentru o perioadă care să nu depășească trei luni de ședere neîntreruptă. Acordul se aplică locuitorilor unei zone de 30 kilometri situate de o parte și de alta a frontierei comune, zonă care poate fi însă extinsă la maximum 50 de kilometri de linia de frontieră în cazul unităților administrativ-teritoriale care se întind dincolo de limita celor 30 de kilometri.

Conform Ministerului de Externe al României, de prevederile Acordului beneficiază toate persoanele care locuiesc în mod legal, de cel puțin 3 ani, în zona de frontieră a României sau a Ucrainei. Acestor persoane li se adaugă și soțul/soția, copiii minori sau majori aflați în întreținere (inclusiv adoptați), chiar dacă aceștia locuiesc de mai puțin de 3 ani în zona de frontieră. Persoanele menționate mai sus pot trece frontiera româno-ucraineană fără viză, pe baza permisului de mic trafic de frontieră.

Permisul este eliberat de autoritățile României sau Ucrainei în maximum 60 de zile de la primirea cererii, însoțită de toate documentele necesare, scrie săptămânalul cernăuțean „Libertatea Cuvântului”. Aceste persoane trebuie să demonstreze că sunt în posesia unui pașaport valabil, că locuiesc, în mod legal, de cel puțin 3 ani în zona de frontieră, că au motive întemeiate pentru trecerea frecventă a frontierei româno-ucrainene și nu prezintă o amenințare pentru ordinea publică, siguranța națională sau

relațiile internaționale ale României, respectiv Ucrainei sau ale oricărui stat membru al Uniunii Europene și că nu fac obiectul unei expulzări sau a unei interdicții.

Permisul este valabil pentru o perioadă de la 2 până la 5 ani, fără a putea depăși durata de b#%l!^+a?valabilitate a pașaportului titularului. Persoanele care beneficiază de prevederile Acordului se supun controlului de frontieră asemeni oricărei alte persoane, însă autoritățile de frontieră nu vor aplica ștampile de intrare sau ieșire pe permisele de mic trafic. Alături de permisul de mic trafic, persoana care beneficiază de prevederile Acordului trebuie să fie în posesia unui pașaport valabil. Autoritățile de frontieră ale României sau Ucrainei au dreptul să refuze intrarea sau să reducă termenul de ședere pe teritoriul statului lor a persoanelor care beneficiază de dispozițiile Acordului.

Armonizarea relațiilor ucraineano-române a determinat și o diversificare a relațiilor dintre Ucraina și Republica Moldova. La 30 septembrie 2014 a avut loc întâlnirea ministrului de Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin, cu vice-premierul Republicii Moldova pentru reintegrare, Eugen Karpov, informează „Radio Ucraina Internațional”. Potrivit sursei, cei doi interlocutori au examinat teme privind dezvoltarea în continuare a conlucrării pentru soluționarea problemelor actuale ale colaborării bilaterale, precum și interacțiunea Ucrainei și Moldovei în sfera securității. Părțile și-au exprimat satisfacția în legătură cu procesul de demarcare a frontierei comune. O atenție deosebită a fost acordată activizării colaborării practice în contextul combaterii noilor pericole și amenințări armate. A fost examinată situația în regiune și a fost subliniată necesitatea continuării procesului de tratative privind reglementarea conflictului din Transnistria în formula „5+2”.

„Sfârșitul” separatiștilor

În pofida intențiilor reformiste ale Kievului, situația din estul țării rămâne una complicată. Deseori într-un război anume terminologia reprezintă cheia victoriei. Învinge cel ce numește lucrurile așa cum îi convine și-i convinge pe ceilalți că terminologia folosită de el este una veridică. Evenimentele din estul Ucrainei demult nu mai sunt o operațiune antiteroristă (noțiune propusă de Kiev), dar nici nu sunt un război civil (noțiune inventată de Moscova). Dacă în estul Ucrainei nu au loc nici operațiuni antiteroriste și nici război civil, atunci ce se întâmplă acolo? Revenim la subiectul terminologiei pentru a da răspuns la această întrebare.

În anul 1992 Francis Fukuyama editează cartea Sfârșitul istoriei și ultimul om. Politologul american scria că liberalismul va fi ultima formă politică, reprezentând un sfârșit al istoriei, ceea ce înseamnă că până la urmă în toate statele vor exista democrații liberale. În contextul evenimentelor din Donbas, concluzia noastră ar fi că în estul Europei pe neașteptate a venit un alt sfârșit, un sfârșit al separatiștilor, și nu unul al separatismului ca atare. Acum este momentul potrivit să punem punctele pe „i”. Evenimentele din luna august 2014 au arătat că în Ucraina are b#%l!^+a?loc o intervenție rusească directă, însă una camuflată și îmbrăcată în hainele unui război hibrid. Informațiile generalizate din zonă sunt: 4 blindate ruse au intrat în Lugansk, 20 de tancuri ruse au trecut frontiera, 200 de camioane ruse transportă utilaje din uzină etc., etc. Deci, multe informații despre ostașii ruși și foarte puține despre separatiști. Unde au dispărut separatiștii?

De ce în estul Ucrainei are loc un sfârșit al separatiștilor? Pentru că separatiști, atât din punct de vedere sociologic, cât și din punct de vedere geografic, în Donbas nu mai există. Dicționarele de specialitate atestă că „separatistul” este persoana care

dorește să se desprindă dintr-un grup social și să se izoleze. Greu de imaginat în ce mod cecenii sosiți în Donbas pot să se izoleze de Ucraina, la care nu au aparținut niciodată; sau în ce mod ofițerii ruși care luptă în estul țării sub drapelul republicilor separatiste pot fi numiți reprezentanți ai populației locale, fără să fi trăit vreodată printre oamenii din zonă!

E limpede că recunoașterea invaziei militare ruse și refuzul de a numi războiul din est b#%l!^+a?operațiune antiteroristă ar însemna necesitatea directă de a declara stare de război, stare, care necesită resurse financiare de care Kievul nu dispune. Acest corset al factorilor financiari nu permite Kievului să fie sincer și să spună lucrurilor pe nume, notează portalul de știri „Transilvania Regional Business”. Din acest motiv, terminologia Kievului este pe de o parte corectă, iar pe de altă parte absolut ineficientă, provocând organizarea „sub nasul” autorităților locale a unui val de proteste în masă împotriva mobilizării în armată. Protestatarii au ținut cont de aceeași paradigmă terminologică, întrebând de ce are loc mobilizarea dacă Ucraina nu este în stare de război și de ce în operațiunea antiteroristă, care de facto este organizată de profesioniști, sunt antrenați tineri neexperimentați?

Presa scrie că războiul nu poate fi numit război, iar operațiunea antiteroristă nu poate fi numită acțiune militară în înțelesul deplin al cuvântului. Astfel, Ucraina nu poate opri războiul din est. Dacă în martie-aprilie 2014 Kievul considera că scopul rebelilor este separarea de Ucraina, atunci acum a devenit clar că organizațiile militare ruse din Donbas își doresc crearea unui nou stat: de la Donețk până la Kiev. „Sfârșitul” separatiștilor înseamnă că toți luptă acum nu împotriva teroriștilor, ci împotriva ocupației de către o administrație externă.

Incertitudinea terminologică a Kievului dă deocamdată roade și în comunitatea internațională, erodând imaginea autorităților din interior. Capitalul social și politic al autorităților de la Kiev este unul minuscul, pe când „povestea” terminologică rusească, fiind din start ruptă de adevăr, rămâne, deocamdată, viabilă și eficientă.

Donbas: armistițiu pe hârtie

Noțiunile de „armistițiu” și „Protocol de la Minsk” au intrat în moda informațională occidentală. Deseori, fără să mai intre în detalii, presa recunoaște existența acestui armistițiu, care, de fapt, este o încercare a președintelui ucrainean, Petro Poroșenko, de a coincide întrucâtva cu imaginea sa electorală de pacificator. Armistițiul i-a prins bine Kievului, însă existența reală a regimului de încetare a focului trebuie încă demonstrată.

În cadrul semnării protocolului de la Minsk puțini jurnaliști au atras atenția asupra faptului că pacea din Donbas va fi monitorizată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care nu dispune nici de armată și nici de dreptul de a calma situația cu ajutorul „hard-power”. Ideea care pare productivă în Europa este una utopică pentru Ucraina. Monitorizarea OSCE înseamnă că în estul țării este instaurat un regim al anarhiei totale. Martorii oculari din zonă povestesc despre grupuri de oameni înarmați care trădează, omoară, fură bani și lucruri b#%l!^+a?prețioase din apartamente. Este o regiune fără nicio regulă și fără nicio lege. Din când în când mai apar forțe militare ruse și proruse care organizează mobilizări generale cu forța.

Deseori între diversele batalioane de mercenari și rebeli ruși apar conflicte armate pentru împărțirea sferelor de influență și a banilor. Din acest punct de vedere, armistițiul din estul țării este unul pe hârtie, OSCE neavând capacitatea de a 40

reglementa situația. Armistițiul este mai mult un mit electoral, necesar administrației prezidențiale pentru actualizarea imaginii de pacificator.

Cabinetul de Miniștri al Ucrainei pune deja în discuție crearea unui fond financiar pentru restabilirea Donbasului. Premierul ucrainean Arseni Iațeniuk a dat de înțeles populației că unele sume bănești vor fi luate de la vestul țării pentru reconstruirea estului. Acești bani vor intra în posesia unor companii private de construcții după o serie de licitații, care de asemenea vor avea loc, cel mai probabil, în baza unui scenariu scris la Kiev, scrie ziarul cernăuțean „Versii” b#%l!^+a? (Versiuni).

În acest context, Kievul a lansat o anchetă penală împotriva structurilor de forțe ruse, pe care le acuză de susținerea grupurilor teroriste din estul țării, după ce Moscova a inițiat un dosar penal pentru genocidul populației vorbitoare de limba rusă din Ucraina. Procuratura generală de la Kiev a declanșat o urmărire penală împotriva Comitetului de Anchetă a Rusiei, o structură ce i se supune direct președintelui Vladimir Putin. Kievul acuză instituția amintită de ingerință ilegală în afacerile interne ale structurilor de forțe și ale armatei ucrainene. Potrivit procurorilor, această implicare ar avea drept scop acordarea de asistență militară grupurilor teroriste din Donețk și Lugansk. De cealaltă parte, Comitetul de Anchetă de la Moscova a lansat o procedură penală pentru acte de genocid împotriva populației rusofone din estul Ucrainei, scrie „publika.md”.

Centrul de presă al Operațiunii Antiteroriste a subliniat recent că orașele Donețk și Lugansk se află la un pas nu numai de o catastrofa umanitară, ci și de una ecologică. Mai bine de două săptămâni orașul Lugansk, cu o populație de peste 500 de mii de oameni, nu a avut apă, curent electric, iar gunoiul și deșeurile nu erau transportate din oraș. Trupuri neînsuflețite ale militarilor și civililor erau găsite pe străzile orașului. Kievul a încercat să dea o mână de ajutor populației din zonă, creând un coridor umanitar și îndemnând civilii să părăsească orașele din apropierea frontierei cu Rusia. Insurgenții și mercenarii proruși nu au permis însă populației să utilizeze aceste coridoare umanitare, conștientizând faptul că civilii reprezintă un scut viu pentru ei.

Civilii din zonă s-au obișnuit să coboare de zeci de ori pe zi în beci, imediat după ce se aude vreun zgomot provocat de arme. Kievul a identificat și un model nou de lansatoare de rachete rusești „Uragan”, din care se trage asupra forțelor armate ale Ucrainei. Acest model de lansatoare este produs în Rusia și a apărut recent în zona de conflict, posibil cu ajutorul convoiului umanitar care a ajuns la frontiera ucraineano-rusă aproape descărcat. Despre convoiul umanitar, ca o camuflare militară, a vorbit și șeful Parlamentului de la Kiev, Oleksandr Turcinov, care împărtășește următoarea părere: convoiul umanitar rus și-a îndeplinit deja misiunea – cea de transportare camuflată a armelor rusești pe teritoriul Ucrainei.

Din păcate, locuitorii Donbasului au rămas și fără bani, deoarece insurgenții au luat sub control instituțiile financiare din zonă. Kievul, nedorind să permită mercenarilor să pună mâna pe banii populației, a blocat orice operațiuni valutare. Ca rezultat, populația nu primește salarii, bancomatele nu funcționează, iar situația generală se complică și prin dispariția acoperirii funcționării serviciilor mobile. Între timp, insurgenții au recurs la o mobilizare generală în b#%l!^+a?orașele controlate de ei. Martorii acestei înrolări cu forța în armata republicilor autoproclamate susțin că insurgenții intră în închisori și promit libertate tuturor acelora care doresc să devină mercenari. De aici rezultă o prevalare a elementelor criminale în mișcarea separatistă din estul Ucrainei.

Astfel, Donbasul se află în pragul unei catastrofe umanitare cu consecințe 41

ecologice grave. Constatăm și faptul că populația se va opune oricărei guvernări, indiferent de cine va fi învingătorul în acest război ruso-ucrainean nedeclarat. Civilii din Lugansk și Donețk susțin că au fost părăsiți de Kiev și lăsați față în față cu propriile lor probleme. O erodare absolută a încrederii în autorități, dar și o disperare socială au devenit actuale în Donbasul industrializat, a cărui populație vede cum i se ruinează situația stabilă în care a trăit până acum.

În Donbas, un centru important al rezistenței anti ruse a devenit orașul Mariupol. Acest oraș din sud-estul Ucrainei s-a transformat într-o cetate. În pofida faptului că Moscova vede deja Mariupolul sub controlul rebelilor ruși și proruși, locuitorii orașului se pronunță împotriva agresiunii ruse, organizează mitinguri, nu doresc acțiuni militare și război. b#%l!^+a?

Mariupolul este într-o frustrare permanentă. Intrările în oraș sunt blocate de diverse construcții inginerești. Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, sunt deja peste cinci mii de voluntari care doresc să apere orașul natal în luptele împotriva armatei ruse. Primarul orașului, Iuri Hotlubei, a declarat că Mariupolul a început să se asemene unei cetăți. El a mai adăugat că marea surpriză neplăcută poate fi un atac de pe mare, fiindcă Mariupolul este și un important port maritim, informează agenția „Unian”. Dacă Mariupolul nu va rezista și în cetatea simbolică va intra inamicul, Kievul va recurge la tactica mișcării de partizani. Au fost deja numiți conducătorii batalioanelor respective. Deci, escaladarea situației din estul Ucrainei a determinat o schimbare de viziuni în mediul politic. Autoritățile examinează și cele mai pesimiste scenarii ale evoluției evenimentelor. Dacă Mariupolul va fi luat de forțele armate ruse, prima mare problemă importantă a mișcării de partizani va fi absența de păduri în regiune. Deci, această mișcare va fi mai ușor de identificat și de distrus. În linii generale forțele armate ale Ucrainei sunt dispuse să apere Mariupolul, însă vor fi neputincioase în cazul unui atac maritim rusesc.

Despre necesitatea de a cuceri Mariupolul a declarat și șeful autoproclamat al Parlamentului „Novorosiei”, fostul colaborator activ al regimului Ianukovici, Oleg Țariov. El a spus că Mariupolul este încercuit. Țariov a menționat că Novorosia are nevoie de acest oraș, în special de depozitele cu produse alimentare, care vor salva populația Donbasului de foame. Țariov a promis că după „eliberarea” Mariupolului va fi „eliberată” și Odesa. „Dacă Ucraina va rămâne fără porturi maritime, ea va fi nevoită să accepte pacea”, a mai declarat Oleg Țariov.

Astfel, Mariupolul poate să devină un oraș al unei cotituri importante în războiul ruso-ucrainean nedeclarat. Luarea acestui oraș de către rebelii și ostașii ruși va zădărnici planurile Kievului de eliberare a Donbasului. Nu va mai fi vorba despre eliberare, ci despre apărare și supraviețuire. Aceste conflicte regionale, de fapt, constituie elemente puzzle ale unui coridor geografic, care va uni Rusia, Crimeea și Transnistria, însemnând prima victorie geopolitică a mașinăriei militar-politice de la Moscova. Deci, cetatea Mariupol în aceste zile are o importanță nu numai simbolică, ci și civilizatoare.

Evenimentele din Ucraina și reacția comunității internaționale

Autoritățile de la Kiev au tot încercat să solicite ajutor comunității internaționale în cadrul conflictului din estul țării. În acest context, președintele SUA, Barack Obama, a exclus posibilitatea unui conflict militar între NATO și Rusia pe fondalul crizei ucrainene. După cum transmite „Deutsche Welle”, șeful Casei Albe a declarat 42 b#%l!^+a? b#%l!^+a?

că țara sa nu caută confruntări. Totodată, Barack Obama a comunicat că Washingtonul procedează în așa fel, încât aliații din cadrul NATO, îndeosebi Țările Baltice, să se simtă în siguranță. Potrivit președintelui american, confruntarea militară este posibilă doar în cazul unei agresiuni din partea Rusiei asupra unei țări-membre a Alianței Nord-Atlantice. El a mai menționat că relațiile sale cu Președintele Rusiei, Vladimir Putin, au avut întotdeauna un caracter de afaceri. Barack Obama a relevat: cursul politic față de Ucraina și propaganda din mediile rusești i-au adus popularitate lui Putin în rândurile cetățenilor ruși, însă politica Kremlinului este „foarte nefavorabilă pentru economia și viitorul Rusiei”.

Fără să obțină mare susținere din partea SUA, șeful diplomației ucrainene, Pavlo Klimkin, s-a adresat Occidentului cu rugămintea de a acorda Ucrainei un sprijin și mai mare în cadrul conflictului cu Rusia, notează „Radio Ucraina Internațional”. Ministrul ucrainean de Externe a spus că Ucraina necesită un ajutor substanțial, asemenea celui prevăzut de Planul Marshall. Rolul b#%l!^+a?principal în noul plan de ajutor l-ar putea juca Germania. Dacă după cel de al Doilea Război Mondial în Planul Marshall rolul principal l-a jucat SUA, acum această misiune istorică ar putea fi preluată de

Germania, a menționat Pavlo Klimkin. „Cred că ar fi absolut logic să i se acorde Ucrainei un ajutor tehnic și militar pentru combaterea terorismului, așa cum are loc în cazul Iraq-ului”, a spus el. Totodată Klimkin a subliniat că un asemenea ajutor ar corespunde și intereselor Uniunii Europene. Reamintim că până a fi numit ministru de Externe al Ucrainei, Pavlo Klimkin îndeplinea funcția de Ambasador al Ucrainei în Germania.

Ucraina se va adresa țărilor-membre ale Memorandumului de la Budapesta cu cererea de a fi inițiate consultări în legătură cu agravarea situației din Donbas, a declarat adjunctul secretarului Consiliului pentru Securitate și Apărare Națională al Ucrainei, Myhailo Koval. O astfel de decizie a fost luată la ședința Consiliului pentru Securitate și Apărare Națională, convocată de Președintele Petro Poroșenko în legătură cu situația din estul țării. „Statul nostru contează pe ajutorul SUA, în special pe calea acordării statutului special de aliat principal în afara NATO”, a declarat Myhailo Koval. Reamintim că Memorandumul de la Budapesta este un tratat internațional semnat la 5 decembrie 1994 între Ucraina, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia. El se referă la dezarmarea nucleară a Ucrainei și prevede garanții de securitate pentru independența sa. Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat să garanteze integritatea teritorială a Ucrainei, fiindcă ultima a refuzat la armamentul nuclear. Anexarea Peninsulei Crimeea de către Rusia și evenimentele din estul Ucrainei au 43 b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

arătat că acest Memorandum s-a dovedit a fi unul formal, încălcat chiar de unul din statele-garante.

După semnarea Protocolului de la Minsk presa din Ucraina a scris despre proiectele Moscovei referitoare la Donbas următoarele: „Moscova planifica să ocupe Donbasul în doar trei zile”, a comunicat în cadrul unei conferințe de presă adjunctul purtătorului de cuvânt al Consiliului pentru Securitate și Apărare Națională al Ucrainei, Volodymyr Poliovyi. Domnul Poliovyi a menționat activizarea serviciilor secrete ruse pe teritoriul ucrainean. Avioanele rusești fără pilot continuă să încalce spațiul aerian al Ucrainei, ceea ce înseamnă că Moscova nu dorește să refuze la acțiunile sale agresive. Potrivit Kievului, hărțile militare obținute în urma luării în prizonierat a ostașilor ruși arată că Putin planifica să ocupe Donbasul în trei zile. Aceste planuri au fost zădărnicite de acțiunile ostașilor ucraineni și a batalioanelor de voluntari. Potrivit informațiilor serviciilor secrete ucrainene, la frontiera ucraineano-rusă sunt concentrate trupe b#%l!^+a?militare rusești suplimentare, iar ostașii ruși, care au părăsit teritoriul Ucrainei, au reușit să transmită teroriștilor tehnică militară și armament.

Ministrul de Externe al Poloniei, Radolsaw Sikorski, a comunicat pentru TVN24 Biznes i Swiat, că Rusia va întâmpina o rezistență enormă în Ucraina dacă va încerca să creeze un coridor spre Crimeea anexată. „Va însemna o continuare a războiului. Cu cât rușii vor ajunge mai departe în Ucraina, cu atât situația etnică și politică nu va fi în favoarea lor. Știm că ucrainenii vor lupta”, a spus Sikorski. Diplomatul polonez a mai adăugat că Rusia are probleme colosale cu aprovizionarea Crimeei cu toate resursele posibile, de aceea ideea creării unui coridor până la peninsulă este una ademenitoare pentru Putin. „Am înțeles că decizia de a include Crimeea în componența Ucrainei avea atunci o logică”, a spus Sikorski. Reamintim că experții Institutului Polonez de Afaceri Externe (PISM) consideră ca fiind cel mai posibil scenariul creării unui coridor geopolitic, amintit de Sikorski, probabilitatea scenariului fiind de 50 la sută.

Sancțiunile Kievului împotriva Rusiei

Discuțiile despre sancțiunile occidentalilor împotriva Rusiei durează mai bine de jumătate de an. Cea mai activă în acest context este presa, atât cea internă, cât și cea internațională. După destituirea președintelui Viktor Ianukovici, noua conducere de la Kiev se tot adresează către SUA și UE să introducă noi sancțiuni împotriva Federației Ruse, care a anexat Crimeea în martie curent. Acțiunile Rusiei de a destabiliza situația în estul Ucrainei nu au schimbat viziunile liderilor de la Kiev, care susțin că occidentalii trebuie neapărat să introducă sancțiunile promise. La un moment dat, Kievul a trebuit să aplice și el unele acțiuni economice împotriva Moscovei.

Guvernanții de la Kiev au fost criticați sever de către jurnaliștii locali pentru pasivitate, după care au urmat promisiuni că sancțiunile respective vor fi aplicate „în cel mai scurt timp”. Vicepremierul Oleksandr Syci a spus că vor fi introduse nu numai sancțiuni sectoriale, dar și personale. În consecință, Arseni Iațeniuk a propus Parlamentului un proiect de lege. La drept vorbind, declarațiile guvernanți lor de la Kiev se aseamănă mai mult cu o reacție determinată de mass-media și electorat și nu de vreo logică politică.

De ce Kievul nu s-a grăbit să introducă sancțiuni împotriva Rusiei? În primul rând pentru că Guvernul ucrainean conștientizează faptul că în urma introducerii unor astfel de sancțiuni pot urma consecințe negative pentru economia țării. Ucraina are legături importante cu Rusia în plan economic. Luând în considerare faptul că 44 b#%l!^+a?

Ucraina se află în pragul falimentului și supraviețuiește mai mult datorită sprijinului financiar din exterior, sancțiunile ucrainene față de Rusia se referă la sectoarele economice care nu sunt importante pentru Kiev. Deci, este vorba mai mult despre o mimare a sancțiunilor, despre așa numitele pseudo-sancțiuni, când se induce în eroare adversarul, creându-i-se impresia că stăpânești poziții mai bune decât el.

De remarcat că Rusia a interzis importurile de carne și produse lactate din Ucraina, deci sancțiunile Kievului par în acest context ca fiind o „replică economică”. În cadrul implementării Acordului de asociere cu UE, Kievul oricum va trebui să-și reorienteze economia spre Occident, ceea ce înseamnă că sancțiunile ucrainene se aseamănă mai mult cu o cacealma, menită să convingă SUA și UE că Ucraina a introdus sancțiunile multașteptate. Nu trebuie neglijat și factorul politic. Tergiversarea procesului de introducere a sancțiunilor împotriva Rusiei este în mare parte determinată și de legăturile informaționale (uneori infracționale și absolut ilegale) b#%l!^+a?dintre elitele politice din Ucraina și Rusia, scrie publicația „Libertatea Cuvântului”. Kievul nu se prea grăbește să realizeze și mult dorita de către populație eliminare din structurile politice a oligarhilor implicați în susținerea financiară a insurgenților din estul țării.

Mașinăria politică de la Kiev, dar mai ales opinia publică, par în acest context destul de inerte. Astfel, în pofida acțiunilor militare din estul Ucrainei și a sprijinului acordat de Rusia separatiștilor, unele companii din estul țării colaborează activ cu partea rusă, refuzând în mod categoric să încheie contracte cu parteneri din țară. O companie din Harkiv, de exemplu, refuză să vândă corturi din carcasă metalică armatei ucrainene pentru că se teme să nu-și piardă în felul acesta clienții din Rusia, informează portalul de știri „BucPress”. Deci, sancțiunile Ucrainei se aseamănă mai mult cu o cacealma, și nu cu o strategie. Ce-i drept, Rusia participă la același joc de poker: magazinele din Rusia sunt tot mai goale, rafturile aduc aminte de perioada comunistă, când nu se găseau produse alimentare, însă Putin continuă să blocheze importurile din UE, spunând poporului că totul este bine, scrie „publika.md”. În această situație ambițiile geopolitice depășesc orice logică economică.

Acest adevăr este conștientizat de liderul de la Minsk. Președintele Republicii Belarus a refuzat să susțină poziția Rusiei privind interzicerea de a importa produse alimentare din UE. În același timp, liderul de la Minsk i-a dat asigurări lui Putin că niciun produs nu va trece în tranzit spre Rusia prin Belarus. „Avem nevoie de merele poloneze, le cumpărăm, dar nu pentru Rusia, ci pentru piața internă. Avem nevoie de unele delicatese germane, de asemenea le achiziționăm pentru consumul intern. Ne trebuie să procesăm unele produse, le cumpărăm”, așa a fost citat Alexandr Lukașenko de serviciul de presă prezidențial. Al doilea partener al Rusiei în Uniunea Vamală, Kazahstanul, susține poziția Belarusului. Biroul de presă al președintelui Nursultan Nazarbaiev a declarat că interdicția privind importul de produse agroalimentare este o „măsură unilaterală a Rusiei, aceasta nu implică participarea altor țări”.

În căutarea unor noi parteneri comerciali

Războiul ruso-ucrainean a provocat mari dureri de cap producătorilor din Ucraina. După introducerea de către Rusia a unei serii de interdicții de import referitoare la mărfurile din Ucraina, mediul de afaceri ucrainean caută în mod activ noi piețe de desfacere. În pofida faptului că Acordul de asociere cu UE poate să devină o cheie a succesului economic, Kievul planifică să se ocupe serios de cercetarea și stabilirea unor soluții în cadrul piețelor africane. Economiștii ucraineni susțin că 45 b#%l!^+a?

anume piețele africane vor putea să se dezvolte activ în viitorul apropiat, de aceea Kievul nu trebuie să rateze această șansă importantă.

În momentul de față Ucraina exportă în statele africane cereale, diverse tehnologii și mijloace de transport. Însă businessul este nemulțumit de faptul că nu beneficiază de o susținere importantă din partea autorităților. Or, intrarea Ucrainei pe noi piețe de desfacere este una strategică. În acest context, directorul Departamentului pentru Relații cu Orientul Apropiat și Africa din cadrul Ministerului ucrainean de Externe, Andrii Zaieț, este de părere că trebuie creat un mecanism politic care ar permite obținerea de informații despre licitații și oferte comerciale. De fapt, nu există o bază transparentă de date referitoare la cerințele pieții, iar exportul de mărfuri în zona Africii nu a fost niciodată susținut de către Kiev. În timpul președintelui Viktor Ianukovici, destituit în februarie curent, Rusia ocupa locul principal în cadrul relațiilor comerciale ale Ucrainei, și – cel mai important – statul rus critica orice inițiative ale Kievului în b#%l!^+a?sfera diversificării schimburilor de mărfuri. Politica imperială rusă avea și evidente fațete economice.

Merită menționat faptul că statele africane au nevoie nu numai de mărfuri, dar și de servicii. Este vorba în primul rând de servicii educaționale. Din păcate, Ucraina nu a acordat nicio bursă de stat studenților din Africa, fapt care stagnează mobilitatea economică și socială a relațiilor comerciale. E limpede că neacordarea de burse și ruperea legăturilor social-umanitare reprezintă o barieră serioasă în calea exportatorilor ucraineni.

Africa este nu numai o zonă economică de mari proporții, dar și o zonă de importanță diplomatică. Mai mult de 50 de state africane sunt membre ale ONU. Acestea s-au pronunțat împotriva agresiunii ruse în Ucraina. Pe de altă parte, anume în statele africane Ucraina a dus o politică externă, evident incompetentă. Fără un suport diplomatic, eforturile producătorilor de a intra pe noi piețe sunt din start ineficiente. Datele oficiale nu necesită comentarii: în toată Africa sunt doar patru Ambasade ale Ucrainei, printre care o Ambasadă în Republica Sud-Africană.

Astfel, după ce Rusia a refuzat partenerilor de cândva, exportatorii din Ucraina trebuie să se orienteze spre alte piețe. Căutarea unor noi parteneri economici este determinată și de criza din sistemul energetic ucrainean. Publicația „Libertatea Cuvântului” scrie că situația din sistemul energetic ucrainean a devenit una deplorabilă. Statul ucrainean care exporta cărbune, curent electric și tranzita gaz rusesc, s-a trezit în fața unor probleme colosale. Premierul Arseni Iațeniuk a declarat că Ucraina va fi nevoită să achiziționeze un milion de tone de cărbune din Republica Sud-Africană. Șeful executivului a constatat faptul că rebelii ruși și proruși au distrus minele din Donbas și infrastructura de transport, care aprovizionau stațiile termoelectrice ucrainene cu cărbune. Astfel, stațiile termoelectrice funcționează în baza cărbunelui african, ceea ce părea aberant cu un an în urmă. De menționat, că resursele importate sunt mai scumpe decât cele autohtone.

Situația respectivă ar trebui să pună Kievul pe gânduri. Stațiile termoelectrice învechite ar trebui schimbate cu altele moderne, însă este foarte greu să realizezi reforme energetice în vreme de război. Deocamdată, ministrul ucrainean al Energiei, Iuri Prodan, negociază cu SUA în vederea achiziționării cărbunelui american.

Problema cărbunelui este doar o fațetă a stării de urgență în sistemul energetic ucrainean. O altă fațetă este problema gazului natural. Pe fundalul războiului ruso-ucrainean nedeclarat nu se știe dacă negocierile privind gazul natural vor fi reluate într-un context constructiv. Kievul a decis să permită companiilor europene și 46 b#%l!^+a?

americane să cumpere 49% din acțiunile sistemului ucrainean de tranzit al gazului. Arseni Iațeniuk a comunicat că sistemul ucrainean de tranzit al gazului și depozitele subterane vor rămâne în proprietatea statului. Participarea companiilor străine la administrarea sistemului ucrainean de tranzit va avea loc în baza unei licitații. Este vorba de companii înregistrate oficial în UE și SUA.

Potrivit „jurnalul.ro”, premierul ucrainean este de părere că noua lege va atrage în Ucraina noi investiții și va bloca realizarea proiectului „South Streem” îndreptat împotriva Ucrainei. Valoarea sistemului ucrainean de tranzit al gazului este de 25-35 miliarde dolari. Satisfăcut de aceste decizii, Iațeniuk a spus că Ucraina nu va fi dependentă de gazul rusesc în următorii cinci ani și va obține independența energetică în 10 ani. Achizițiile de gaze din Uniunea Europeană prin Polonia, Ungaria și Slovacia au crescut, a mai subliniat premierul. Însă bucuria domnului Iațeniuk nu a durat mult. Polonia deja a declarat că nu va mai livra gaze naturale Ucrainei în regim revers în volumul planificat, ca urmare a restricțiilor impuse de monopolistul „Gazprom”. b#%l!^+a?Au apărut probleme și în Slovacia – un alt partener al Ucrainei. Astfel, premierul a rămas decepționat.

Impresia generală rămâne una constantă. Salvarea sistemului energetic ucrainean în timp de iarnă ar putea fi redus la zero, „Gazprom”-ul dispunând de metode drastice pentru zădărnicirea planurilor Kievului. Nici proiectele de atragere de investiții în sistemul ucrainean de tranzit al gazului nu par destul de credibile. Pentru a se proteja de Rusia și de „Gazprom”, Ucraina vinde europenilor și americanilor jumătate din sistemul său de tranzit al gazului. Însă, trebuie luat în calcul faptul că monopolistul „Gazprom” ține sub control o serie de companii energetice europene, care, până la urmă, au dreptul și ele să participe la licitație. Paradoxul este următorul: fugind de „Gazprom”, Ucraina poate să-și vândă o parte însemnată a sistemului de tranzit unor companii europene, care, de fapt, tot ale „Gazprom”-ului sunt.

Scrutinul parlamentar anticipat

Alegerile parlamentare din Ucraina s-au aflat sub semnul schimbării componenței Parlamentului, în vederea purificării elitei politice naționale. Să ne amintim că în timpul prezidențialelor din mai 2014, Petro Poroșenko a promis că va organiza alegeri parlamentare și va reînnoi elita politică din țară.

Analiștii politici nu împărtășesc optimismul liderului statului ucrainean. Politologii consideră că noua Radă Supremă va funcționa maximum doi ani, din cauză că Parlamentul a fost ales în baza unui sistem electoral depășit. Unii politologi numesc deja Rada Supremă „un parlament provizoriu”. Analistul Kosteantyn Matvienko, expert al corporației de consultare „Gardika”, este de părere că noul Parlament va fi unul contradictoriu și, cel mai probabil, nu va deveni un generator de reforme. Opinia domului Matvienko este susținută de către directorul Agenției de modelare a situațiilor, Vitali Bala. El a comunicat că atmosfera politică din Ucraina este contradictorie, însă faptul că în Parlament acced noi formațiuni politice și noi politicieni este unul pozitiv pentru societatea ucraineană.

Surpriza maratonului electoral a fost victoria „Frontului popular”, condus de Arseni Iațeniuk, care a acumulat peste 22 la sută din voturi. Formațiunea politică a premierului este urmată de Blocul lui Petro Poroșenko (21,8%), Uniunea „Samopomici” [„Autoajutorarea”] (10,97%), Blocul de Opoziție (9,4%), Partidul Radical (7,4%) și partidul „Batkivșcina” (5,6%). Potrivit portalului de știri „Noi.md”, Blocul lui Petro Poroșenko, situat pe locul doi la alegerile pentru Rada Supremă a 47 b#%l!^+a?

Ucrainei, are cele mai multe mandate în Parlament, deoarece, după cum a declarat șeful Comisiei Electorale Centrale din Ucraina, Mihail Ohendovski, „mulți deputați aleși în circumscripții uninominale au câștigat pe seama locului doi ocupat de partidul președintelui Poroșenko”.

După alegeri, primul ministru al Ucrainei, Arseni Iațeniuk, a anunțat principiile formării noului Guvern și a unei majorități europene reformatoare în Parlamentul țării, informează Radio Ucraina Internațional. Potrivit sursei, Arseni Iațeniuk a comunicat că partidul politic „Frontul Popular”, care a ocupat primul loc în alegeri, este dator să inițieze procesul de creare a coaliției de guvernare. El a propus ca noua coaliție să fie numită „Ucraina Europeană”, pentru că Euromaidanul a luptat pentru o țară europeană. Premierul ucrainean a menționat că societatea așteaptă de la noul Parlament și Guvern îndeplinirea Acordului încheiat între Ucraina și Uniunea Europeană. Baza pentru crearea noii coaliții, potrivit afirmațiilor șefului executivului, va fi Planul de acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere dintre Ucraina și UE. b#%l!^+a?

Printre deputații aleși în circumscripțiile uninominale se numără și Grigore Timiș. El a candidat în circumscripția electorală uninominală nr. 203 din regiunea Cernăuți, în care intră raioanele Herța, Hliboca, Noua Suliță, câteva localități din raionul Storojineț și o parte a raionului Sadagura din orașul Cernăuți, teritorii locuite compact de români. Bilanțul final al acestui scrutin electoral a fost făcut public pe site-ul Comisiei Electorale Centrale a Ucrainei. Pe locul întâi se situează Grigore Timiș cu 28,74% din numărul total de voturi, urmat de Ivan Semeniuc cu 27,14 la sută. Pentru Grigore Timiș au votat 20.753 de alegători, iar pentru oponentul său Ivan Semeniuc – 19.597 de alegători. Candidatura lui Grigore Timiș a fost înaintată la alegeri de Blocul lui Petro Poroșenko. Astfel, Grigore Timiș este reprezentantul românilor din regiunea Cernăuți în Rada Supremă.

Într-un comunicat de presă emis de Ministerul de Externe al României se menționează că alegerile parlamentare anticipate din Ucriana reprezintă una dintre etapele importante prin care se consolidează cadrul democratic din țară în vederea implementării agendei de reforme necesare parcursului european. MAE român salută participarea considerabilă la vot a cetățenilor ucraineni. Ministerul Afacerilor Externe al României apreciază că în situația dificilă de securitate, în care s-a desfășurat scrutinul, (caracterizată de încălcări ale Protocolului și Memorandumului de la Minsk din septembrie 2014), precum și de atitudinea de obstrucție din partea așa-ziselor autorități din regiunile separatiste și din Crimeea, autoritățile ucrainene au reușit totuși să asigure securitatea și ordinea publică, pentru desfășurarea unui proces electoral transparent și corect.

Lupta pentru o nouă configurație geopolitică

Rusia, care are o mare influență în mediul de afaceri din UE, tinde să modifice configurația geopolitică globală. „Transilvania Regional Business” pune cititorilor întrebarea: de ce Rusia a reușit să coaguleze o mână de partide, care, dacă vin la putere, vor întoarce Europa la configurația geopolitică de la începutul secolului trecut? Răspunsul e – Vladimir Putin. El este considerat de mai mulți ani punctul de atracție al conservatorilor din toată lumea și un lider politic aflat în opoziția liberalismului occidental, care a fost parte din „soft-power”-ul Rusiei, acea putere „moale” care, până la evenimentele din Ucraina, a asigurat lobby-ul rus în marile cancelarii europene.48

Sursa sus amintită scrie că naționaliștii europeni susțin acțiunile președintelui rus Vladimir Putin în spațiul postsocialist. Anexarea Crimeei de către Rusia, acțiunile militare din estul Ucrainei și confruntarea informațională dintre Kremlin și Occident au activizat mișcările naționaliste în țările europene. Pentru naționaliștii europeni, marginalizați informațional și ideologic în Occident, Putin este un nou „Mesia”, care declară război liberalismului, anticreștinismului, birocrației de la Bruxelles și politicii sale de susținere a minorităților (în primul rând a celor sexuale). Euroscepticismul naționalist consideră Rusia ca fiind un colac de salvare pentru valorile sacre ale umanității: familia, credința, educația, ordinea. Această susținere și apropiere dintre naționaliștii europeni și politicienii ruși nu este una doar simbolică. Unele mijloace de informare în masă au semnalat faptul că la Viena a avut loc o întâlnire secretă dintre naționaliștii ruși și europeni, în timpul căreia au fost stabilite unele proiecte comune de revenire la Europa clasică și salvarea ei de „lobby-ul homosexualilor”5.

Această mișcare ruso-europeană este dirijată de politologul și publicistul rus Aleksandr Dughin, ale cărui cărți sunt citite de Putin, și care consideră că naționaliștii ruși și europeni trebuie să se unească pentru a salva identitatea națională și a distruge sistemul corupt și birocratic de la Bruxelles și Washington. Cu câțiva ani

în urmă ideile lui Dughin păreau lipsite de temei social, însă odată cu anexarea Crimeei și temerile statelor est-europene (Lituania, Polonia, Republica Moldova, România) de o posibilă invazie rusească au arătat europenilor că Rusia este o mare forță, pentru care primejdia sancțiunilor este doar o sperietoare falsă.

„A cincea coloană rusă” în UE, așa cum pot fi catalogate organizațiile europene de extremă dreaptă, este un instrument important de manipulare a opiniei publice europene de către Kremlin6. Astfel, reprezentantul Frontului Național Francez, Marine Le Pen, a declarat că UE nu trebuie să se lărgească în direcția estică, și că Ucraina trebuie să fie federativă, iar, în acest context, UE doar „a turnat gaz pe focul conflictului ucrainean”. UE a promis ajutor economic țării în care „jumătate din populație se uită spre Est”. Reproducerea ideilor ruse de către Le Pen nu este o surpriză. Este însă important că popularitatea partidului său este în creștere – 25 la sută din voturi în cadrul ultimelor alegeri pentru Parlamentul European. Astfel, Europa pare obosită de problemele străine și ar dori să se concentreze pe ideea salvării „Europei tradiționale”. Referitor la statele est-europene, este important faptul că peste câțiva ani componența elitelor politice din Franța, Germania, Anglia și Italia se poate schimba semnificativ în direcția non-liberală.

Imigrația, șomajul și distrugerea identităților în condițiile globalizării alimentează curentele naționaliste europene, pentru care – să nu uităm – Europa clasică este pe primul loc, iar în Europa clasică de cândva (sec. XIX ) Ucraina și Basarabia erau în componența Imperiului Rus. Este un scenariu care se bazează mai mult pe argumente istorice și ideologice. Dacă în Ucraina și în Republica Moldova integrarea europeană este considerată un model de dezvoltare și un ideal politic, atunci în UE

acest fenomen este un subiect al scepticismului și criticilor. Astfel, Europa se apropie de mari schimbări, însă acestea, în linii generale, nu vor fi benefice pentru statele est-europene: pentru Ucraina și vecinii săi, cum ar fi România și Republica Moldova.

„Transilvania Regional Business” scrie că soarta Ucrainei și a Rusiei se decide nu pe câmpul de luptă din Donețk și Lugansk, ci în cabinetele de la Moscova. Pentru prima oară după Primul Război Mondial a avut loc scindarea radicală a elitei politice ruse în slavofili și occidentaliști. Dacă primii pledează pentru sfâșierea Ucrainei și pentru un nou război rece cu Occidentul, ultimii se opun oricărui scenariu de forță și doresc „revenirea” în Europa. Clivajul este unul civilizațional, mental și psihologic, iar diferențele dintre tabere sunt dificil de depășit. Dezbaterea trece ca o linie roșie prin toată istoria Rusiei de la Petru I încoace, iar radicalizarea conflictului prevestește timpuri dificile pentru statul rus.

Site-uri utilizate

http://www.bucpress.eu – portal de știri din Cernăuți

http://trb.ro – portalul de știri „Transilvania Regional Business”

http://radioukr.com.ua – Postul de radio „Ucraina Internațional”

http://dt.ua – Publicația „Dzerkalo tyjnea” (Oglinda săptămânii)

http://focus.ua – Revista „Fokus”

http://www.unian.net – Agenția informațională „Unian”

http://www.interfax.com.ua – Agenția „Interfax”

http://gazeta.ua – Portalul „Gazeta.ua”

http://www.mediafax.ro – Agenția „Mediafax”

http://www.ukrinform.ua –Agenția informațională „Ukrinform”

http://www.dw.de – publicația „Deutsche Welle”

http://agerpres.ro – agenția de știri „Agerpres”

Publicații

„Korrespondent” (Ucraina)

„Versii” (Ucraina)

„Tyjdeni” (Ucraina)

„Libertatea Cuvântului” (Ucraina)

„Dzerkalo tyjnea” (Ucraina)

„Komersant-Ukraina” (Ucraina)

„Adevărul” (România)

„EUobserver” (Belgia)

„Die Welt” (Germania)

SUMMARY

The Ukrainian President Petro Poroshenko has publicly come out with a new political plan. It is called Strategy-2020, which includes the application of Ukraine to join the EU in 2020. The Ukrainian political experts have been surprised by the optimism of Petro Poroshenko, considering Strategy-2020 more of an utopy, which doesn’t take into consideration the present situation of the Ukrainian society. The head of the Ukrainian state has promised to develop 60 reforms during the next 6 years. He has promised to imprison corrupt judges and to carry out a staff attrition and rotation of 70 per cent of the governmental employees.

Notwithstanding Kyiv’s reformist intentions, the situation from the eastern part of the country remains complicated. If in March-April 2014, Kyiv has thought the scope of the separatists was the disintegration from Ukraine, now it has become clear, that the Russian military entities from Donbas wish to create a new state, from Donetsk till Kyiv. ‘’The end” of the separatists would mean Ukraine is fighting not against terrorists, but the occupant external administration.

Within the terms of signing the Minsk protocol, few journalists have been concentrating over the fact, that the peace in Donbas would be monitored by the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE), which doesn’t possess the right to military forces or calm the situation by means of hard-power. Kyiv called out a wanted notice on the Russian troops, accused of supporting the terrorist groups from the east of the country. That took place after Moscow established a dossier about the Russian-speaking community genocide taking place in Ukraine. The General Prosecutor’s Office from Kyiv triggered an arrest warrant against the Investigative Committee of Russia, an organization reporting directly to the President Vladimir Putin.

Without much support from the USA, the Chief of Ukrainian diplomacy, Pavlo Klymkin, addressed the West to provide Ukraine with bigger support in the conflict with Russia. The Ukrainian Minister of External Affairs has mentioned, that Ukraine needs a substantial support, expecially with the Marshall Plan. In this context, the main role could be played by Germany. If the Marshall Plan had the USA to play the biggest role after the WWII, now the historical mission could be overtaken by Germany, Pavlo Klymkin mentioned.

Russia has a big influence on the business media of the EU and is willing to modify the global geopolitical configuration. Vladimir Putin is considered a point of attraction to the worldwide conservatives, a political leader situated in the opposition of the western liberalism. That was part of Russia’s soft power policy, that „soft” power, which prior to the Ukrainian events, assured the Russian lobby in the large European offices. Whereas the first ones plead for disintegration of Ukraine and a new cold war with the West, the last ones contradict any force scenario and wish to ‘’return” to Europe. The cleavage is mentally and psychologically civilized, the differences between the oppositions, though, are hard to overcome. The dispute passes as a red line through all Russian history since the times of Peter I on; the radicalization of the conflict, though, foresees hard times for the Russian state.