Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul ciclurilor KondratieffTransformarea economicã a Uniunii Europene [625781]

29
Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul ciclurilor KondratieffTransformarea economicã a Uniunii Europene
în contextul ciclurilor Kondratieff
/g110
Marin Dinu
Profesor universitar doctor
Marius Marinaș
Asistent universitar doctorand: [anonimizat], above all,reforming labour market and social policies. In this paper we analyse the evolutions of the europeaneconomy in relation with Kondratieff cycles, aspects tied to the influences between the objectives of theEU agenda and those supposed by the real Kondratieff cycle, perceptible at the global economy level.Particulary, we are concerned about the chances of an european construction to consolidate specificvalues corresponding to the strategic options of Lisabona Agenda, as a possible compatibility with theessential lines of the current Kondratieff cycle. Analysing the european economy by submodels seemed tous relevant to define the previsible directions of the evolution.
Key words: Kondratieff cycles; equity-efficiency trade-off; Kondratieff desynchronization; social
submodels; Lisbon strategy.
/g110
Sistemul economic capitalist a cunoscut pânã în prezent
patru cicluri de tip Kondratieff. Trecerea cãtre urmãtoarea fazãde expansiune a fost caracterizatã de modificarea structuralã amodului tehnic de producție la nivel global. În perioada dedupã cel de-al doilea rãzboi mondial, economia UniuniiEuropene a fost caracterizatã de o creștere economicã susținutãpânã în 1973, specificã unui proces de catching-up (interpretatîn funcție de nivelul PIB-ului anterior rãzboiului), urmatã deîncetinirea ritmului de creștere, mai ales în condițiile scãderiirelative a productivitãții muncii. Tendința este specificã celei aciclului economic global pe termen lung, de tip Kondratieff. Înceea ce privește ciclul actual, existã douã viziuni diferite:
/g110una conform cãreia al patrulea ciclu Kondratieffînceput în anii 1940-1946 s-a încheiat la mijloculanilor ’90, odatã cu introducerea inovațiilor tehnolo-gice care au condus la apariția economiei bazate pecunoaștere (caracterizatã de factori care asigurã ocreștere economicã endogenã, precum tehnologiileinformației și comunicãrii, educația, inovarea);
/g110alta care considerã cã economia globalã nu a intrat înal cincilea ciclu Kondratieff, aceasta aflându-se încãîn faza de recesiune transformaționalã. Unul dintresusținãtorii acestei abordãri – Wallerstein – prezintã
drept argument tendința de reducere a ratei profituluisocietãților nefinanciare la nivel global, ceea ce nupoate fi deloc specific reluãrii expansiunii economicepe termen lung. (Patomäki, 2004)
Dacã, potrivit primei viziuni, factorul decisiv pentru
stoparea recesiunii globale constã în stimularea continuãa ofertei agregate, în cea de-a doua acesta este în legãturãcu evoluția cererii agregate. Wallerstein nu neglijeazã niciaspectul anterior, însã susține o altã ipotezã – aceea asubconsumului, în condiții de supraproducție. Potrivitacestuia, începutul noii faze expansioniste (estimat pentruanii 2010-2012) va fi marcat de o perioadã de deflațieglobalã; aceasta este caracteristicã în prezent economieiJaponiei și, într-o anumitã mãsurã, zonei euro (dacã dinanaliza indicelui armonizat al prețurilor se exclude variațiaprețurilor sezoniere se remarcã o astfel de tendințã). Chiarși SUA ar putea traversa o asemenea perioadã, dacã seneglijeazã efectele keynesismului militar practicat înprezent și evoluțiile societãților financiare. Marile puteriglobale vor încerca sã rezolve problema reducerii relativea cererii agregate, prin intensificarea proceselor de

Economie teoreticã și aplicatã
30delocalizare și de forțare a eliminãrii barierelor comerciale
ale statelor în dezvoltare. În consecințã, profiturile globalevor crește, ceea ce va permite încadrarea economiei globalepe traiectoria specificã celui de-al cincilea ciclu Kondratieff.Cele douã abordãri sunt concordante în legãturã cuînceputul și cu momentul crizei celui de-al patrulea cicluglobal Kondratieff, iar ceea ce le diferențiazã vizeazãsfârșitul acestuia (figura 1).sistemul economic în consonanțã cu caracteristicile celui
de-al patrulea ciclu gobal de tip Kondratieff. Parcurgereaetapei de recesiune (începând cu anul 1973) a generatcreșterea inflexibilitãții modului tehnic de producție,fenomen care se manifestã și în prezent în țãrile careconstituie nucleul UE (Sapir, 2003). În condițiile uneirecesiuni slab transformaționale, economia europeanã atrebuit sã gestioneze douã mari procese. Primul dintre ele aconstat în adâncirea gradului de integrare economicã (prinadoptarea politicilor comune), iar cel de-al doilea înaderarea unor țãri cu un nivel mai redus de dezvoltare(relativ la media Uniunii).
Deoarece era foarte posibilã concentrarea beneficiilor
în țãrile mai dezvoltate (ceea ce ar fi accentuat inegalitãțile),a devenit importantã a treia accepțiune a convergențeieconomice. S-a creat astfel politica de coeziune, care avizat atât adaptarea la standardele modelului (împreunãcu celelalte politici comunitare), cât și reducereadecalajelor de venituri. De asistențã financiarã au beneficiatatât țãrile de coeziune, cât și regiunile mai sãrace dineconomiile cu un standard de viațã mai ridicat. Fondurilestructurale ale UE pot genera un proces susținut dedezvoltare, numai dacã acea țarã (regiune) beneficiarã poatefi capabilã sã „spargã” caracterul rigid al modelului.Argumentul este acela cã armonizarea cu un modelinflexibil va impregna acea economie cu trãsãturileacestuia. Numai în condiții de continuitate transfor-maționalã poate fi stimulat procesul de catching-up(un exemplu în acest caz ar fi cel al Irlandei).
Adoptarea și implementarea politicilor comune nu a
condus la rezultate identice pentru toți membrii, foarteimportantã pentru reușita procesului de convergențã (subtoate aspectele sale) fiind calitatea politicilor internepromovate. Unele economii ale UE au traversat o perioadãde transformare profundã a sistemului economic, liderefiind țãrile nordice, iar altele (printre care Germania șiFranța) numai una redusã ca intensitate. Prin urmare,disparitãțile de dezvoltare se vor accentua dacã adaptareaanumitor economii (la caracteristicile noului cicluKondratieff) se va face cu dificultate.
Începând cu anul 2000, Uniunea Europeanã și-a
asumat parcurgerea fazei de recesiune transformaționalãprofundã a sistemului economic, în condițiile asigurãriicoeziunii economice și sociale. Miza este unaîndrãzneațã, adicã aceea de a compatibiliza întregul cuevoluția globalã, dar și pe noii membri atât cu întregul,cât și cu globalul. Prin urmare, provocarea pentru țãrileEuropei Centrale și de Est este aceea de armonizare custandardele economiei prefigurate la nivel internațional(cea bazatã pe cunoaștere); orice altã realizare mai redusãva compromite șansele unei recuperãri rapide a decalajelorde venituri. Figura urmãtoare prezintã caracteristicileprocesului de convergențã economicã în UE, atât dintr-oviziune internã, cât și una externã, specificã cicluluiglobal Kondratieff:
1946 1973 Anii ‘90 2010-2012
Viziunea adep ților economiei
bazate pe cunoa ștere
Viziunea lui Wallerstein
Figura 1. Al patrulea ciclu global Kondratieff
Oricare din cele douã abordãri am analiza pentru a
caracteriza economia europeanã, concluzia este aceeași, șianume cã aceasta traverseazã o perioadã de crizã a
modului tehnic de producție .
Astfel, din punct de vedere al analizei unei economii
bazate pe cunoaștere, se poate argumenta cã economia UEnu a intrat deocamdatã în faza ascendentã a celui de-alcincilea ciclu Kondratieff, deoarece caracteristicile acestuitip de economie îi lipsesc. Implementarea StrategieiLisabona va permite diminuarea decalajului actual detehnologie al UE fațã de celelalte puteri economice, precumși flexibilizarea ofertei agregate. Se va diminua șomajulstructural, veniturile vor crește, ceea ce va stimula șimajorarea cererii agregate. Transformarea economieieuropene vizeazã creșterea standardului de viațã alcetãțenilor UE, în condițiile reducerii disparitãților dedezvoltare economicã. Acest obiectiv specific poate firealizat prin armonizarea proceselor de convergențã(internã și externã) și de coeziune.
Substanțializarea convergenței în raport
cu ciclurile Kondratieff
Conceptul de convergențã economicã are trei mari
accepțiuni în viziune europeanã:
1. transformarea structuralã a sistemului economic în
concordanțã cu evoluția ciclului global ;
2. adaptarea la standardele specifice modelului (prin
intermediul politicilor comune);
3. diminuarea decalajelor, ceea ce constituie de fapt
esența coeziunii economice și sociale .
Ordinea de mai sus este una deloc întâmplãtoare. Astfel,
într-o primã fazã, economia europeanã și-a transformat

31
Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul ciclurilor Kondratieffmuncã), ceea ce a favorizat asigurarea echitãții sociale.
Cea de recesiune a arãtat cã în condițiile unui șomaj ridicat,ale unei cereri agregate reduse și ale unei oferte agregatepuțin flexibile, rata de creștere a productivitãții va fi încontinuare una mai redusã. În consecințã, eficiențaeconomicã va fi afectatã în sens negativ, rezultând un nivelmai scãzut al veniturilor, ceea ce poate afecta negativspecificul modelului european – caracterul social.
Sincronizare și desincronizare cu ciclurile
Kondratieff
Relația dintre protecția socialã și rata de creștere
economicã poate fi descrisã cu ajutorul unei curbe deindiferențã concave, care surprinde compromisul dintre celedouã procese; o mai mare importanțã acordatã echitãții socialepresupune o presiune fiscalã mai ridicatã asupra populațieiactive, ceea ce diminueazã stimulentele de a munci și înconsecințã rata de creștere economicã. Asigurarea echitãțiicompromite posibilitatea obținerii unei rate sustenabile decreștere economicã, deoarece prin majorarea impozitãrii:
/g110se reduce posibilitatea de a economisi și de a investia economiei respective;
/g110crește rata consumului, mai ales în rândulpersoanelor cu venituri reduse care beneficiazã deasistențã socialã.
Pânã în 1973, Europa a cunoscut o perioadã în care s-a
asigurat sustenabilitatea tringhiului magic , format din
creștere economicã, stabilitate macroeconomicã și statulbunãstãrii , diminuându-se astfel presiunea compromisului
dintre echitate și eficiențã economicã prin:
/g110creșterea PIB-ului pe locuitor cu 3,8% ca urmare acreșterii ratei investiției și a gradului de ocupare aforței de muncã;
/g110reducerea costurilor statului bunãstãrii, în condițiilecreșterii ratei de participare a forței de muncã și a unuișomaj redus (de aproximativ 2%). Ponderea cheltuie-lilor publice în PIB a fost de aproximativ 36% în 1970,din care transferurile au reprezentat 12% din PIB, iar
investițiile publice și subvențiile 14% din PIB;
/g110reducerea ratei de creștere a prețurilor cãtre un nivelde 4%.
Procesul de catching-up al Uniunii Europene din aceste
aproape trei decade (1946-1973) a fost stimulat în esențãde apariția unor noi industrii în țãrile UE, de diminuareaponderii populației ocupate în agriculturã și migrareaacestora cãtre sectorul industrial și cãtre comerț, precum șide stabilitatea înțelegerilor dintre sindicate și patronate înceea ce privește majorãrile salariale.
Dupã șocurile petroliere s-a manifestat o combinație,
cu efecte negative asupra stabilitãții modelului socialeuropean, între o ratã ridicatã a șomajului și reducerearitmului de creștere a productivitãții muncii. Majorareașomajului s-a produs în rândul lucrãtorilor mai puținadaptabili la schimbare – cei cu calificãri mai reduse –, încondițiile în care au crescut relațiile de afaceri ale firmelorFazele convergen ței economice în UE
(de-a lungul ciclului global Kondratieff)
1946-1973
– convergen ța
structurală a
sistemului economic cu standardele celui de-al patrulea
ciclu Kondratieff. 1973-2000
– recesiune slab transforma țională;
– convergen ța structural ă cu
trăsăturile modelului;
– adoptarea politicii de coezi-une și obiectivul reducerii
disparităților de dezvoltare. 2000 – ?
– recesiune profund transforma țională
asumată;
– convergen ță structu-
rală internă, dar și
externă;
– reducerea decalajelor
de dezvoltare.
Figura 2. Trãsãturile procesului de convergențã
economicã în UE
Analizând primele douã faze ale convergenței
economice, se observã distinct etapele specifice cicluluiKondratieff; astfel, pânã în anii ’70, s-a înregistrat o majorarea productivitãții muncii (evaluatã ca output pe lucrãtor), agradului de înzestrare cu capital a forței de muncã, precumși a folosirii noilor tehnologii (al cãror impact este surprinsde evoluția productivitãții totale a factorilor de producțiePTF), iar dupã 1973, o reducere a acestora (figura 3).
Sursa: Comisia Europeanã (2005).
Figura 3. Evoluția economicã a Uniunii Europene
Creșterea economicã în faza de expansiune a ciclului
Kondratieff s-a bazat în UE (15 membri) atât pe majorareastocului de capital, cât și pe introducerea noilor tehnologiispecifice acestui ciclu de afaceri global. Impactul acestoras-a diminuat în urma șocurilor petroliere, fiind afectatãnegativ și rata de creștere economicã
(1). Reducerea ritmului
de acumulare a capitalului și a gradului de ocupare a forțeide muncã au contribuit de asemenea la reducereaperformanțelor economice europene. Se observã cã economiaUniunii Europene a evoluat dupã o traiectorie specificãcreșterii economice exogene atât în faza de expansiune, câtși în faza de recesiune a ciclului economic de tip Kondratieff.Astfel, se poate afirma faptul cã procesul de creștere din
UE a fost numai unul pe termen mediu, economiadeplasându-se numai cãtre un alt nivel de echilibru alvenitului; ceea ce ar fi determinat deplasarea cãtre o altãcale de creștere ar fi fost investițiile în noile tehnologii.
În concluzie, faza de expansiune economicã s-a
caracterizat printr-un nivel mai ridicat de eficiențã(creșterea productivitãții, a gradului de ocupare a forței de0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
1950-60 1960-70 1970-80 1980-90 1990-2000 %
PIB-ul/lucr ător Stocul de capital/lucr ător PTF

Economie teoreticã și aplicatã
32europene cu economiile cu salarii mai reduse. În consecințã,
reducerea gradului de ocupare, care a pãrut a fi inițial unaciclicã, s-a dovedit a fi una structuralã, în lipsa creșteriirapide a productivitãții care sã sporeascã oferta agregatã.
Triunghiul magic s-a destrãmat în faza de recesiune a
ciclului Kondratieff (figura 4), ceea ce ar putea afecta esența
modelului european – asigurarea coeziunii sociale. Înaceste condiții, economiile au rãspuns prin politici destimulare a cererii agregate, prin majorarea transferurilorsociale, susținute într-o anumitã mãsurã prin creștereafiscalitãții. Implementarea programului Maastricht pentruintroducerea monedei euro a disciplinat macroeconomicțãrile UE, însã reducerile ratei șomajului și ale cheltuielilorpublice, precum și creșterea PIB-ului nu au fost decâttemporare. Stimulentele (productive, dar și de cãutare aleunui loc de muncã) s-au redus, ceea ce a accentuat presiuneacompromisului echitate-eficiențã./g110dezvoltarea unei economii bazate pe cunoașterepresupune creșterea nivelului de educație a popula ției
apte de muncã și a ponderii celor cu studii supe-rioare, majorarea cheltuielilor de cercetare-dez-voltare și încurajarea inițiativei antreprenoriale. Însãla nivelul Uniunii Europene aceste componente alecreșterii endogene se situeazã la niveluri reduse;astfel, ponderea populației ocupate cu studiisuperioare era de 23,8% în 2000, fațã de 37,3% înSUA, iar cheltuielile de cercetare-dezvoltare de 1,9%(comparativ cu 2,7% în SUA)
(2).
/g110costurile de adaptare a economiei la un nou sistemeconomic sunt ridicate pe termen scurt (șomaj,accentuarea inegalitãților), în timp ce beneficiilevor apãrea ulterior. În acest sens trebuie eliminatãrezistența la schimbare a guverenelor țãrilor UniuniiEuropene.
Așa cum aratã și raportul Sapir, „un sistem construit
în jurul asimilãrii tehnologiilor existente, a producțieide masã generatoare de economii de scarã și o structurãindustrialã dominatã de firme mari cu piețe stabile șischeme de angajare a personalului pe termen lung nu maieste eficient în lumea de azi, caracterizatã prin globalizareeconomicã și competiție externã puternicã. Acum estenevoie de mai multe oportunitãți pentru noii intrați pepiațã, o mai mare mobilitate a angajaților în cadrul firmeiși între firme, mai multã recalificare, o mai puternicãdependențã de piețele financiare și mai multe investițiiatât în cercetare-dezvoltare, cât și în educație. Toateacestea cer o urgentã și masivã schimbare în politicileeconomice ale Europei.” (Sapir, 2003)
La nivelul Uniunii Europene, în condițiile
reglementãrii piețelor și a procesului de cacthing-up dedupã cel de-al doilea rãzboi mondial a existat o formãmai aplatizatã a curbei compromisului dintre creștere șiprotecție socialã, justificatã prin majorarea consumului.În prezent, creșterea competiției globale pe piețelefactorilor și produselor, precum și tendința dedereglementare a acestora presupun o formã mai abruptãa curbei, aceasta explicându-se prin necesitatea majorãriicompetitivitãții externe (figura 5).
/g110o ratã mai redusã de creștere a productivitãții muncii;
creșterea șomajului structural;
/g110ineficiența politicilor de stimulare a cererii agregate –creșterea d eficitului bugetar și a ratei inflației;
/g110diminuarea presiunilor sociale prin creșterea transferurilor
a condus la diminuarea ofertei de muncã (reducereastimulentelor) și reducerea cererii de muncã (prin creștereafiscalitãții). ăomajul a crescut la 8-10%, rata de creștereeconomicã s-a redus, majorându-se însã deficitul bugetar
și datoria publicã.
Figura 4. Componentele triunghiului magic al UE
Dar care este esența crizei economiei europene, care
amenințã și sistemul actual de protecție socialã ? Rãspunsul
la aceastã întrebare vizeazã urmãtoarele caracteristici:
/g110sistemul economic al UE a contribuit în mod decisivla creșterea economicã europeanã de-alungul fazeisale de recuperare tehnologicã (pânã în 1973);
/g110în prezent, este din ce în ce mai puțin capabil sãrãspundã exigențelor unei economii maiglobalizate, în care procesul de creștere economicãeste mai ales rezultatul acumulãrii de cunoștințe șial inovațiilor tehnologice;
/g110numãrul redus de inovații și introducerea lentã aschimbãrilor tehnologice nu au potențat procesulde creștere economicã;
/g110lucrãtorul tipic al celui de-al patrulea cicluKondratieff (cel cu o mobilitate redusã, cu calificaremedie și care are un contract de muncã pe duratãnedeterminatã) nu corespunde exigențelor uneieconomii globalizate;
Statul bunăstării
Creștere economic ă Stabilitate macroeconomic ă Corelații
virtuoase pân ă
în 1973
Corelații vicioase dup ă 1973

Până în anii ‘90 În prezent
Creștere
Protecție socială UE Creștere
Protecție socială UE
Figura 5. Curbele compromisului: creștere economicã –
protecție socialã

33
Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul ciclurilor KondratieffMenținerea aceluiași nivel al protecției sociale afecteazã
negativ rata actualã de creștere economicã a economiei UE,ceea ce trãdeazã o competitivitate externã redusã. O soluțiepentru îmbunãtãțirea acesteia o constituie reducerea protecțieisociale prin intermediul reformelor sistemelor de asistențãsocialã, a cãror implementare este însã destul de greoaie.
Așa cum au declarat oficialii UE, transformarea
economicã a modelului vizeazã atât îmbunãtãțirea creșteriieconomice, cât și a coeziunii sociale cu ajutorul reformelor
inteligente , care ar determina deplasarea cãtre dreapta a
curbei compromisului (figura 6).
În fapt, Strategia de la Lisabona, prin obiectivele
prevãzute, este în mãsurã sã asigure soluții inteligente la
problemele cãrora trebuie sã le facã fațã modelul european.Finalitatea acesteia este prefiguratã de performanțelestatelor nordice, printre cele mai competitive din lume,deși sunt state asistențiale/providențiale superdezvoltate(dacã luãm în considerare bugetul public ca pondere înPIB, sumele alocate asistenței sociale ș.a.).
Schema compromisului dintre echitate și eficiențã,
analizatã anterior la nivelul economiei europene, va fidetaliatã pentru fiecare submodel de economie; aceastapentru cã performanțele economice și sociale în cadrul UEnu sunt omogene. Scopul acestei analize constã în ademonstra care sunt cele mai bune practici pe care ar trebuisã le urmeze statele membre pentru a nu pierde bãtãlia cutendința actualã a modelului.Ciclurile Kondratieff și evoluția submodelelor
europene de economie
Caracterizarea țãrilor UE-15 din punct de vedere al
rolului statului în economie a permis individualizarea apatru submodele în cadrul UE:
a) Submodelul nordic (Danemarca, Finlanda, Suedia,
Olanda), care se bazeazã pe asigurarea universalitãțiiasistenței sociale, în condițiile celui mai ridicat nivel alcheltuielilor cu protecția socialã.
b) Submodelul anglo-saxon (Irlanda, Marea-Britanie),
care a redus cheltuielile bugetare ale statului-providențãși fiscalitatea, ceea ce a întãrit stimulentele economice.
c) Submodelul continental (Austria, Belgia, Franța,
Germania, Luxemburg), care încearcã armonizareaintereselor celor ocupați (beneficiari ai unui sistem extinsde securitate socialã) și a celor neocupați (din ce în ce maimulți și foarte dependenți de primii).
d) Submodelul mediteranean (Grecia, Italia, Portugalia,
Spania), în care peste 50% din cheltuielile sociale se alocãpentru pensii, o parte din acestea fiind acordate anticipatpopulației active.
Boeri (2002) comparã performanțele celor patru
submodele în funcție de trei obiective ale politicilor sociale,primele douã vizând asigurarea echitãții sociale, iar ultimulcreșterea eficienței:
1. reducerea inegalitãților sociale și a sãrãciei;2. protecția împotriva riscurilor de pe piața muncii;3. creșterea ratei participãrii pe piața muncii.
Din punct de vedere al inegalitãții distribuției
veniturilor în anul 2004 (calculatã ca raport între sumeleîncasate de cei mai bogați 20% și cele ale celor mai sãraci20%), cel mai echitabil este submodelul nordic (3,64), iarcel mai inegalitar cel mediteranean (5,55). Valorileînregistrate de țãrile membre componente ale unuisubmodel nu sunt omogene; astfel, Olanda și Austria auînregistrat rezultate mai apropiate de submodelul conti-nental, respectiv nordic (figura 7). Reformele pot presupune
alegeri dificile …însă există un potențial pentru
alegeri inteligente
Creștere Creștere
Protecție socială Protecție socială UE UE Finalitatea Strategiei
Lisabona
Figura 6. Finalitatea reformelor Lisabona
3 3,5 4 4,5 5 5,5 6 6,5 7 7,5
Sursa: Eurostat (2005).
Figura 7. Inegalitatea distribuției veniturilor în UESuedia
Danemarca
FinlandaNordic AustriaBelgiaOlandaFranța
ContinentalGermaniaIrlanda Spania
Anglo-saxonMarea Britanie MediteraneanItaliaGrecia
Portugalia

Economie teoreticã și aplicatã
34În ceea ce privește primul dintre obiective, s-a
demonstrat cã existã un puternic efect de redistribuire prinintermediul taxelor și transferurilor în cazul țãrilor nordice(o reducere cu 42% a inegalitãților). Cel mai redus nivel s-aînregistrat în cazul țãrilor mediteraneene (o scãdere cu35%), în timp ce pentru celelalte douã submodeleinegalitãțile de venituri s-au micșorat cu 39%.
Clasificarea celor patru submodele este puțin diferitã
atunci când se analizeazã incidența sãrãciei dupãredistribuire (mãsuratã ca ponderea persoanelor care au unvenit disponibil sub 60 % din media veniturilor naționale).
Țãrile nordice sunt de asemenea cele mai performante (cuo ratã de numai 12% din populație), iar cele mediteraneenecele mai afectate de sãrãcie (în proporție de 20%). În schimb,țãrile continentale înregistreazã o ratã de aproximativ 16%diferitã de cea a țãrilor anglo-saxone (19-20%). Efecteletransferurilor sociale în anul 2004 pot fi evidențiatecomparând ratele sãrãciei înainte și dupã acordarea acestora(în figura de mai jos fiind prezentatã reducerea procentualãa acesteia pentru țãrile UE-15):
Modelul nordic are cel mai eficient sistem de protecție
socialã, înregistrând o reducere cu 59% a sãrãciei (de la 27%la 11,2%). Submodelul cu cea mai ridicatã ratã a sãrãciei(20% în 2004) – cel mediteranean – este și cel mai puținperformant (o micșorare a sãrãciei de numai 18%). În schimb,submodelul anglo-saxon a obținut efecte superioare celuicontinental, diferența fiind explicatã de rezultatul modest alsistemului de protecție socialã din Germania (economie cedeține o pondere de 50% în PIB-ul acestui submodel).Explicația constã în aceea cã sistemul social al submodeluluicontinental induce o deteriorare a stimulentelor de cãutare aunui loc de muncã, ceea ce determinã persistența unei rateridicate a șomajului în comparație cu țãrile anglo-saxone.
Cel de-al doilea obiectiv analizat vizeazã protecția
împotriva riscurilor de pe piața muncii care poate fi asiguratãde legislația aplicabilã populației ocupate (împotrivaconcedierilor) și prin intermediul beneficiilor acordateșomerilor. Cele patru submodele de protecție socialã sunt foartediferite din acest punct de vedere. Astfel, cel mediteraneaneste caracterizat de o legislație foarte strictã în privința ocupãriiși de un nivel redus al ajutoarelor pentru șomeri. Dimpotrivã,submodelului nordic îi sunt caracteristice atât un cuantumridicat al sumelor pentru asistența șomerilor, cât și o legislațiepuțin strictã pentru populația ocupatã. Acestea suntingredientele așa-numitului concept de „flexicuritate”, carecombinã o flexibilitate ridicatã a forței de muncã, dar și osecuritate socialã sporitã. Țãrile continentale se definesc
printr-o legislație strictã împotriva concedierilor, dar și prinajutoare financiare generoase pentru populația șomerã. Înschimb, țãrile anglo-saxone acordã o protecție redusã atâtpopulației ocupate, cât și șomerilor.
Eficiența mãsurilor active pe piața muncii este cu atât
mai mare cu cât rata șomajului pe termen lung (adicã oduratã mai mare de 12 luni) se situeazã la un nivel maiscãzut. Deloc surprinzãtor, țãrile continentale înregistreazãcea mai ridicatã ratã (4,35 %), iar cele anglo-saxone pe ceamai redusã (1,03 %), așa cum se observã în figura de mai jos.
0 0,5 1 1,5 2 2,5 3 3,5 4 4,5 5
Continental Mediteranean Nordic Anglo-saxon Sursa: Eurostat (2005).
Figura 8. Reducerea ratei sãrãciei ca efect al redistribuirii
0 10 20 30 40 50 60 70
Suedia
Danemarca
FinlandaNordic AustriaBelgiaOlandaFranța
ContinentalGermania
Irlanda Spania
Anglo-saxonMarea Britanie MediteraneanItaliaGrecia
Portugalia
Sursa: Eurostat (2005).
Figura 9. Rata șomajului pe termen lung în UE
Din punct de vedere al ultimului obiectiv – creșterea
participãrii pe piața muncii – se poate observa cã ponderea

35
Transformarea economicã a Uniunii Europene în contextul ciclurilor Kondratieffpopulației ocupate este superioarã în țãrile nordice și
anglo-saxone (72%, respectiv 69% în 2004) în comparație cucelelalte douã submodele (63%, cel continental, respectiv 62%cel mediteranean). De asemenea, pentru populația cu vârsta demuncã între 55 și 64 de ani, rata de ocupare este cea mai ridicatãîn țãrile din submodelele nordic și anglo-saxon (56%, 53%),fațã de 34% în cel continental și 40% în cel sudic. Aceasta îșiare explicația în ponderea populației adulte care urmeazã cursuride perfecționare pe parcursul vieții active
(3).
Toate țãrile nordice sunt peste media UE-15 în privința
ratei ocupãrii, în timp ce aproape toate țãrile continentale(cu excepția Austriei), cele mediteraneene (fãrã Portugalia) șianglo-saxone (mai puțin Irlanda) se situeazã sub medie.Analizând corelația dintre nivelurile ocupãrii și ale protecției
împotriva riscurilor de pe piața muncii, s-a estimat cã dimi-nuarea gradului de strictețe a legislației împotriva concedie-rilor constituie factorul principal al creșterii ratei populațieiocupate. În ceea ce privește asistența socialã a șomerilor,regresia efectuatã pentru țãrile UE-15 a arãtat cã reducereaacesteia are o influențã potențial pozitivã asupra ocupãrii.
Toate țãrile nordice și continentale înregistreazã
niveluri inferioare mediei europene în privința rateipopulației sãrace, iar unele din celelalte țãri peste mediaUE-15. Explicația nu constã doar în natura sistemelornaționale de redistribuire, ci și în nivelul de pregãtireprofesionalã a populației ocupate. Astfel, cu cât pondereapopulației ocupate cu studii medii și superioare este maimare cu atât riscul sãrãciei este mai scãzut. Estimând lanivelul anului 2004 regresia ratei sarãciei în funcție denivelul de educație s-a obținut cã majorarea cu 10% aponderii populației care are studii secundare și superioarereduce rata sãrãciei cu 1,8%. Aproximativ 58% din aceastãregresie este explicatã de gradul de calificare al forței demuncã. Rata șomajului pe termen lung are o influențãpozitivã, dar nesemnificativã statistic asupra ponderiipopulației sãrace.
Danemarca
Nordic Olanda
Suedia
Finlanda Austria
Continental
Belgia Franța Germania Marea-Britanie Anglo-saxon
Portugalia
Irlanda
Spania
Grecia Mediteranean
Italia UE-15
55 57 59 61 63 65 67 69 71 73 75 77
78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 Echitate socialã
Ponderea populației peste limita de sãrãcie (2004)
EficiențãRata ocupãrii
(% populația între 15 și 64 de ani) (2004)Aceastã analizã comparativã a celor trei obiective
principale ale politicii sociale permite gruparea celor patrusubmodele în funcție de douã criterii – echitate socialã șieficiențã. Rezultatele sunt evidențiate de figura 10, în careeficiența este efectul stimulentelor pentru cãutarea unui locde muncã (ponderea populației ocupate), iar echitatea semãsoarã prin reducerea riscului apariției sãrãciei (pondereapopulației peste limita de sãrãcie, dupã redistribuire).
Sursa: Eurostat (2005).
Figura 10. Echitate/eficiențã în cadrul submodelelor europene
Adãugând ca variabilã explicativã ponderea cheltuielilor
cu protecția socialã în PIB se obține urmãtoarea regresie:
Rata sãrãciei = – 0,12 × Nivelul de educație – 0,41 ×
Ponderea cheltuielilor cu protecția socialã + 35.
Aproximativ 75% din variația ratei sãrãciei între țãrile
UE-14 (exceptând Luxemburg) este explicatã de proporțiilepopulației educate și ale cheltuielilor cu protecția socialã.Astfel, creșterea cu 10% a ponderii acestora determinãreducerea ratei sãrãciei cu 4,1%, în timp ce îmbunãtãțireanivelului de educație antreneazã, de asemenea, o scãdere cu1,2% a sãrãciei.
Tipologia submodelelor de economie în funcție de
criteriile eficienței și echitãții este prezentatã în tabelul urmãtor:
Trãsãturile submodelelor europene
Tabelul 1
Eficien ță Echitate
Nordic ridicat ă ridicat ă
Continental redus ă ridicat ă
Mediteranean redus ă redus ă
Anglo-saxon ridicat ă redus ă
Submodelele nordic și mediteranean nu sunt afectate de
compromisul dintre echitate și eficiențã, însã sistemul eco-nomic și social al celui de-al doilea este caracterizat atât prinlipsã de eficiențã, cât și de echitate. Sistemele economice

Economie teoreticã și aplicatã
36eficiente pot deveni sustenabile din punct de vedere al
diminuãrii inegalitãților sociale (ceea ce dovedește submo-delul nordic). Însã, cele ineficiente trebuie reformate, prinîmbunãtãțirea stimulentelor economice
(4). Totuși, nu existã o
motivație pentru a considera a priori cã o anumitã reformã vadetermina și modificãri în termeni de echitate. Astfel, esteperfect posibil ca țãrile continentale sã tindã cãtre submodelulnordic, iar cele mediteraneene cãtre cel anglo-saxon.
Concluzii
Pentru ca modelul european sã reușeascã asigurarea
deopotrivã a coeziunii sociale, cât și a creșteriicompetitivitãții, este necesarã transformarea sistemuluieconomic al Uniunii Europene în concordanțã cu trãsãturilenoului ciclu Kondratieff. Reformele promovate ar trebuisã elimine inerția economiei europene, implicând anumitecosturi economice și sociale de adaptare. Chiar dacã acesteasunt ridicate pe termen scurt, totuși, reprezintã condiția
sustenabilitãții modelului social european. Experiențaeconomiilor din submodelul nordic în implementareaacestor reforme oferã urmãtoarele lecții:
/g110majorarea productivitãții contribuie la reducereainegalitatãții veniturilor;
/g110politicile active pe piața muncii determinãdiminuarea timpului de cãutare între slujbe și, im-plicit, a ratei șomajului pe termen lung;
/g110flexibilitatea pieței muncii și securitatea socialã nusunt obiective contradictorii;
/g110pregãtirea permanentã, dezvoltarea competențelorsalariaților sunt condiții ale adaptãrii ridicate laschimbare ale forței de muncã;
/g110creșterea ratei participãrii pe piața muncii constituieo modalitate de a diminua presiunea generatã deevoluțiile demografice.
Note
(1)Schön (2006) a estimat corelația dintre ratele de creștere economicã
și nivelurile inițiale ale venitului țãrilor din UE (15 membri),
corelație specificã procesului de convergențã economicã beta.Rata anualã de convergențã (cu an de bazã 1950) a fost deaproximativ 1,96% în perioada 1950-1975 și de numai 1,3%între anii 1950-2004, dovadã a influenței recesiunii Kondratieffîncepute în anii ’70. Rata investițiilor a influențat pozitiv procesulde creștere economicã din UE; estimându-se impactul acestora, s-au obținut rate de convergențã superioare pentru cele douã perioadeamintite anterior – de 2,42 și, respectiv, de 1,97.
(2)Țãrile nordice înregistrau ponderi superioare mediei UE-15 atât în ceeace privește ponderea populației ocupate cu studii superioare (32,3% înFinlanda, 31,6% în Suedia, 26,5% în Danemarca), cât și a ponderiicheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB (3,7% în Suedia, 3,2% înFinlanda și 2,1% în Danemarca). Grecia și Portugalia înregistreazã înschimb valori sub media UE la cele douã capitole; de exemplu, în cazulPortugaliei, 80% din populația ocupatã avea în anul 2000 studii primare,11% studii medii și numai 9 % studii superioare.(3)În cazul populației tinere între 15 și 24 de ani, rata șomajului estecea mai redusã în țãrile anglo-saxone (10%); cele nordiceînregistrau în 2005 o ratã de 13%, iar celelalte douã submodelerate medii de 17%, respectiv 22% (mediteranean).
(4)Submodelele care nu sunt eficiente nu vor fi unele sustenabiledin punct de vedere al finanțelor publice deoarece se manifestãatât o presiune crescutã a globalizãrii și a modificãrilor tehnologicerapide, cât și o îmbãtrânire acceleratã a populației active. Astfel,ponderea în PIB a datoriei publice este superioarã în submodeleleineficiente (73% medie în cel continental și 81% în celmediteranean) fațã de cele care înregistreazã o ratã mai ridicatãa ocupãrii (36% în submodelul anglo-saxon și 49% în cel nordic).Efectele globalizãrii sunt percepute diferit de indivizii țãrilorcare alcãtuiesc cele patru submodele. Astfel, cei din economiilecu eficiențã scãzutã susțin într-o mai mare mãsurã cã procesul deglobalizare va genera o reducere a ocupãrii la nivel național(52% continental, 45% mediteranean, 36% anglo-saxon și 37%
în cel nordic).
Bibliografie
Boeri, T. (2002). Let Social Policy Models Compete and Europe Will
Win, paper presented at a Conference hosted by the Kennedy
School of Government, Harvard University
Comisia Europeanã(2005). European values in the globalised world,
Brussels
Comisia Europeanã(2006). Globalisation: trends, issues and macro
implications for the EU , European Economy, nr. 254
Dinu, M.(2004). Globalizarea și aproximãrile ei , Editura Economicã,
București
Dinu, M., Socol, C., Marinaș, M.(2004). Economie Europeanã.
O prezentare sinopticã , Editura Economicã, București
Dinu, M., Socol, C., Marinaș, M.(2005). Modelul european de
integrare, Editura Economicã, București
Martens, H.(2005). Nordic model: a recipe for European success?
EPC working papersPatomäki, H.(2004). The long downward phase of the capitalist
world economy and the potential for future crises and wars ,
University of Helsinki, Fifth pan-european conference, Haga
Sapir, A. (coordonator) (2003). An agenda for a Growing Europe ,
European Comission, Brussels
Sapir, A.(2005). Globalisation and the reform of European Social
Models , ECOFIN Informal Meeting in Manchester
Schön, L., „Technological shifts and convergence in a European
perspective since 1950”, paper for Convergence and Non-con-
vergence since the Second World War , at the XIV International
Economic History Congress , Helsinki, 21-25 August 2006
Wallerstein, I.(2003). The Decline of American Power: The U.S. in a
Chaotic World, W.W. Norton and Company, New York