Transferul motric al aplicațiilor patinelor în linie [628260]

Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
Program de studii: Sport și peformanță motrică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător științific: Absolvent: [anonimizat], 2019

Universitatea Transilvania din Brașov
Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane
Program de studii: Sport și peformanță motrică

Transferul motric al aplicațiilor patinelor în linie
spre conținuturile fizice si tehnice ale schiului
alpin

Conducător științific: Absolvent: [anonimizat], 2019

CUPRINS
INTRODUCERE 1
CAPITOLUL 1 3
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII ………………………….. ………. 3
1.1 Introducere în pati naj viteză: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
1.2. Introducere în schi alpin ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 4
1.3. Transferul motric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 5
1.4. Motricitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
1.5. Tehnica patinajului viteză ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.6. Tehnica de slalom + slalom uriaș ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
1.7. Stadiul I al antrenamentului sportiv ………………………….. ………………………….. ……………………….. 10
1.8. Factorii fizic și tehnic ai antrenamentului sportiv ………………………….. ………………………….. ……… 14
CAPITOLUL II ………………………….. ……………….. 20
ORGANIZAREA CERCETĂRII 20
2.1. Data, locul și subiecții cercetării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 20
2.2. Aparate, instalații și materiale: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
2.3. Planul cercet ării: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 20
2.4. Metode și tehnici de cercetare: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 21
2.5. Modul de desfășurare a cercetării: ………………………….. ………………………….. …………………………. 26
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII ….27
CONCLUZII ȘI PROPUNERI 32
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ……………… 34
ANEXE 35

1
INTRODUCERE

Actualitatea temei
Această lucrare abordează o temă considerată nouă, deoarece nu am mai regăsit un stu diu
similar sau apropiat de ace sta, la nivel național. Practicarea patinajului este foarte utilă pentru
învățarea schiului alpin, deoarece ambele au mai multe elemente în comun din punct de vedere
tehnic. Principala acțiune motrică pre dominantă în cele două sportu ri este menținerea
echilibrului, un de osebit simț proprioceptiv și altern area CGM (centru general de masă ) al
corpului de pe un picior pe celălalt.
Motivul alegerii temei
Am ales această temă pentru a demonstra faptul că patinele în linie pot ajuta la învățarea
și antrenarea copiilor din stadiul I al antrenamentului sportiv , indiferent dacă aceștia practică
schiul alpin sau patin ajul viteză. Între aceste material sportive se pot observa diferențe mari, dar
important este că ambele modele aduc plusuri în tehnica disciplinei sportive și în condiția fizică a
sportivului.
Prin practicarea acestui sport, timp de 12 ani, am învățat destule exerciții pentru
dezvoltarea fizică și p entru imbunătățirea tehnicii patinajului viteză și a performanței sportive,
dar nu în ultimul rând, am ajuns să stăpânesc foarte bine patinele, obiectul care contează cel mai
mult în acest sport. Toată experiența acumulată în acest timp mi -a adus multe plu suri, o bună
stabilitate pe patine, fapt ce arată că pot demonstra exerciții din ceea ce privește transferul
motric.
Patine în linie pati naj viteză:

2
Patine în linie schi alpin:

Ipoteza cercetării
Se consideră că utilizarea mijloacelor de acționare specifice patinajului viteză va produce
ameliorări ale prestației tehnice a sportivilor schiori alpini, aflați în stadiul I al antrenamentului
sportiv.
Scopul și sarcinile cercetării
Scopul cercetării c onstă în identificarea și implementarea celor mai eficiente mijloace și
metode de acționare din patinaj viteză prin intermediul rolelor liniare în pregătirea sportivă a
schiorilor alpini, aflați în stadiul I, al antrenamentului sportiv.

3
CAPITOLUL 1
FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A LUCRĂRII

1.1 Introducere în patinaj viteză:
Sporturile de iarnă au o tradiție de peste un secol pe teritoriul României.
Patinajul viteză este un sport care face parte din categoria de iarnă. Este practicat de
ambele sexe și clasamentul se bazează pe cronometru, fapt ce arată că scopul principal al
patina torilor aste cel de a obține cel mai bun timp. Acest sport solicit ă o bună antrenare a
aparatului cardio -vascular și a celui respirator, în vederea adaptării metabolice locale și generale
particulare impuse de intensitatea , durata și varietatea probelor de concurs. Probele curselor
variază între 500 m și 10.000 m (1000 m, 150 0 m, 3000 m și 5000 m) plus proba de mass start,
unde pleacă toți concurenții în aceeași cursă. Din această cauză regimul metabolic poate avea
caracteristici anaerobe (500 m), aerobe (3000 m, 5000 m și 10000 m), iar mixte (1000 m și 1500
m). Cursele pot av ea loc pe pistă mare (long -track) sau pe pistă mică (short -track). Cea lungă
este de 400 m ca circumferință , iar patinoarul poate fi atât acoperit, cât și în aer liber. Deoarece
culoarul din exterior este mai lung decât cel din interior, sportivii trebuie săchimbe culoarul a
fiecare tură, culoarul se schimbă doar pe o singură linie dreaptă. Viteza patinator ilor poate să
depășească 50km/h. Sistemul competițional permite participarea la mai multe probe, cu
clasament individual și/sau pe echipe, la probele de team -sprint sau team -pursuit. Pentru
concursurile internaționale (campionate/cupe mondiale), patinatorii trebuie să atingă baremul de
timp impus pentru a putea participa la concursurile respective. Din practica acestui sport rezultă,
că vârsta la care un p atinator poate să obțină cele mai bune și valoroase rezultate pe plan mondial
este cea cuprinsă între 21 -25 ani. La vârsta junioaratului, sportivul trebuie antrenat timp de 6 -8
ani pentru ca el să poată obține rezultate bune.
„Perioada de pregătire a copi ilor este de cea mai mare însemnătate , deoarece însușirea
corectă a ciclului de mișcare atât la nivelul startului cât și a alergării în linie dreaptă și turnantă
va influența perfecționarea ulterioară a elementelor tehnice. ” [DRĂGAN , 2002 , p.707] .
Față de zilele din prezent, unde există locații pentru patinaj peste tot în lume, datorită
dezvoltării ulterioare a gheții produsă sintetic, în trecut, patinajul pe gheață se practica doar în
regiuni cu suprafețe naturale de gheață, depinzând continuu de condiții le de vreme. De -a lungul

4
anilor, în anul 1860 mai exact, a fost construit primul stadion acoperit cu gheață artificială în
Canada. După construirea patinoarului din Londra, care a avut loc în anul 1876, patinajul a ajuns
să se răspâdească în î ntreaga lume.
În secolul XIX, au fost organizate pentru prima dată întrecerile pe patine și primele
competiții au fost ținute de către cluburile norvegiene, în 1863.
În Amsterdam (Olanda) s -au desfășurat primele așa numite “ Campionate Mondiale” având
participanți din Marea Britaie, Rusia, Statele Unite și Olanda. Trei ani mai târziu a fost fondată
prima federație internațională a sporturilor de iarnă, în Scheveningen și anume Uninea
Internațională a Patinajului (ISU -International Skating Union). În zilele de astăzi, p atinajul viteză
este cel mai cunoscut și popular în Olanda, țara în care se află și cele mai multe patinoare.
[www.bonusbonusbonus.ro]

1.2. Introducere în schi alpin
„Între anii 1873 -1882 în mai toate orașele din Transilvania a “Asociațiilor de patinaj”,
ceea ce probează că practicarea sporturilor de iarnă era o realitate, schiul neputând rămâne în
afara acestor preocupări” [MATEI, 1982 , p. 63] . Societatea de schi brașoveană ia ființă în anul
1905, care aparținea locuitorilor de naționalitate ger mană. Peste 4 ani, în 1909, s -a înființat
“Clubul sportiv român” de la Sinaia. Primul campionat național de schi a avut loc în Bucegi, în
anul 1921, unde a fost inclusă și o probă de coborâre pe un traseu de 4 km pentru categoria fete.
Acțiunea de răspândi re a schiului în întreaga țară continua și în perioada anilor 1920 -1930. În
deceniul anilor ’30 -’40, a avut loc un eveniment hotărâtor în viața acestui sport și anume,
înființarea Federației române de schi (1931).
Schiul alpin este un sport de iarnă deos ebit de spectaculos, se desfășoară în condiții
climatic e vitrege (ninsoare, frig, ceață, ploaie) , pe pârtii montane la o altitudine de aproximativ
3000 m (altitudine medie). Sportul este practicat de ambele sexe, concursurile organizându -se în
sistem “Cupă Mondială” pe patru probe: coborâre, slalom uriaș, slalom super uriaș și slalom
special. Un schior poate să atingă o viteză care variază între 135 km/h în coborâre și 80 km/h în
slalomul special. Proba de coborâre are o singură manșă, iar probele de slalom câte două, la
sfarșit urmând adunarea finală a timpilor pentru a se calcula clasamentul. Durata oricăreia dintre
probe durează între 1 -2 minute.

5
1.3. Transferul motric
„Transferul este, de obicei, definit ca un câștig sau o pierdere în capacitatea de execuție a
unei sarcini motrice, ca rezultat al execuției sau experienței dobândite dint r-o altă sarcină de
învățare”.
„Transferul este catalogat proactiv deoarece transferul acționează “înainte” în timp.
Transferul retroactiv este transferul ce acționea ză “înapoi” în timp ” [SCHMIDT, 2005, p. 436].
Gradul de transfer motric (transferul motric este mic!)
1. În cazul în care sarcinile motrice nu sunt practic identice, cantitatea de transfer este
pozitivă, dar totuși mică;
2. Cantitatea de transfer mai depinde și de similitudinile dintre cele două sarcini motrice;
„Rapiditatea (viteza), echilibrul și coordonarea (îndemânarea) nu pot fi ameliorate prin
utilizarea unor conținuturi diferite, chiar dacă ele presupun implicarea acestor trăsături ale
acțunilor motrice ex ersate ” [SCHMIDT, 2005, pp. 452 -454].
Atunci când sarcinile seamănă, transferul între ele obișnuiește să fie mai mare, dar și în
aceste cazuri, transferul între ele este destul de mică. Dacă cele două sarcini au toate elementele
comune, atunci transferul e ste de 100%!
În procesul de antrenament, o metodă des utilizată și importantă pentru sarcinile motrice
este simularea. În ceea ce privește procesul de predare a detaliilor procedurale, a ordinii corecte a
secvențelor de activitate și a altora asemănătoare, dispozitivele de simulare sunt excelente.
Simulare și transfer în învățare: „ simularea constă dintr -o sarcină practică, ce se înrudește
cu o sarcină criteriu (obiectivul procesului de învățare) ” [SCHMIDT, 2005, p. 456].
Autorul Young arată că maximizarea transferului antrenamentului la performanță este
primordial, întrucât aspectul cheie pentru procesul de instruire sportivă este dat de realizarea
unor câștiguri mai mari în randamentul sportiv, în raport cu o anumită cantitate de efort.
[YOUNG, 2006, p.75]
Pentru orice examinare a învățării umane și a aspectelor de învățare legate de transfer,
este domeniul comportamentului calificat al motorului și achiziția acestuia. Este dificil să se facă
o distincție simplă între acele aspecte ale funcționării umane care sunt denumite motor și
nonmotor și totuși aceste diviziuni ale răspunsului uman sunt în general înțelese. Dificultatea este
că, pe de o parte, fiecare răspuns motor are o componentă perceptual -cognitivă și necesită cel
puțin o decizie minimă. Pe de al tă parte, chiar și cele mai cognitive sarcini implică o mișcare de

6
un fel pentru ca subiectul să transmită un răspuns experimentatorului. Concentrarea asupra
comportamentului motorului pune accentul pe modul în care un performer își controlează
membrele î n moduri calificate, unde modelarea exactă a forțelor muscular e este lucrul primordial
a succesului și unde deciziile și alegerea între modelele de mișcare a activității sunt minimizate.
Astfel, comportamentul motorului implică situații în care problema în cepătorului este de a
determina modul de a face acest lucru, d ecât de a determina ce să facă.
[www.sciencedirect.com ]

1.4. Motricitate
Adrian Dragnea: „ Conceptul de motricitate nu poate fi privit în afara conceptului de
mișcare, în general, mișcare biologică, în special .” [DRAGNEA, 1999, p. 33].
Conform Dragnea, mișcarea reprezintă o modificare a poziției corpului în spațiu, o ieșire
din acea stare de stabilitate, în raport cu unele repere fixe. Mai clar, mișcarea înglobează toate
transformările și schimbările care se regăsesc în organism. Ea mai poate fi privită ca rezultat, act
și proces. Pentru a ajuta la întreținerea relațiilor cu mediul social sau natural, motricitatea
reunește totalitatea actelor motrice (cele realizate prin contracția mușchilor scheletici) efectuate,
inclusiv prin executarea deprinderilor specifice a ramurilor sportive.
La baza motricității stau o serie de factori metabolici și neuro -endocrino -musculari care
ajută la deplasarea corpului uman în spațiu , ea mai fiind definită ca exprimând o „ însușire a
ființei umane înnăscută și dobândită de a reacționa cu ajuto rul aparatului locomotor la stimuli
externi și interni, sub forma unei mișcări” [DRAGNEA , 1999 , p. 33] .
După analizele realizate în vederea motricității, s -a constatat faptul că ea trebuie să fie
studiată din punct de vedere al complexității conținutului ș i a formei mișcărilor, pentru ca astăzi
să putem discuta despre substructurile sale. Actul, acțiunea și activitatea motrică se poate spune
că sunt per ansamblu mișcarea umană. Actul motric se mai poate vedea ca fiind un fapt simplu
de comportare, în mod vo luntar realizat în mușchii scheletici pentru a efectua acțiuni și activități
motrice . Activitatea motrică la rândul ei, alcătuiește un tot unitar format dintr -un sistem de acte
motrice, pentru a putea îndeplini o sarcină imediată. Cu toate acestea, activitatea motrică
cuprinde un ansamblu de acțiuni motrice care sunt încadrate într -un sis tem de reguli precise,
forme de organizare și idei, în vederea obținerii unui efect complex pentru adaptarea

7
organismului la eforturile psihice și fizice intense și a perfecționa dinamica organismului, în
concordanță cu obiective bine precizate.

1.5. Tehnica patinajului viteză
Patinajul viteză conține o activitate motrică ciclică . Tehnica nu esta una simplă, ținând
cont că aceasta diferă pe linie dreaptă ș i turnantă . Probele se încep de la linia de start , fiecare
probă se pleacă din câte un alt loc, finish -ul aflându -se mereu la finalul unei linii drepte . Startul
se execută în felul următor: Sportivul când primește semnalul de “Go to the start” (la start), se
pune la linia de plecare cu un picior în fa ța celuilalt, piciorul din față având vârful orie ntat spre
înainte, iar cel din spate va avea vârful orientat spre lateral. La semnalul “Ready” (fiți gata), se
coboară umerii aproape pe genunchi, o poziție de ghemuit, pregătit să plece în cursă în orice
secund ă. La semnalul sonor , patinatorul pleacă din start prin pași fandați, de pe piciorul stâng pe
cel drept pentru a se putea lansa. Acesta când ajunge în turnantă, trece piciorul drept peste cel
stâng, după care își aduce din nou piciorul stâng înaintea celui drept, piciorul preluând
întotdeauna greutatea corpului. La efectuarea primului pas în turnantă, se înclină cât de mult
posibil spre interior, intensificând totodată și împingerea din piciorul drept, pentru a se putea
opune forței centrifuge. Forța centri fugă este cu atât mai mare, cu cât raza este mai mica,
indifferent de viteză. Primul lucru care trebuie executa t de patinator în momentul intră rii în
turnantă este să împinga șoldul cât mai în interior, deoarece altfel îl aruncă forța centrifugă în
exterio r, fapt ce îl împiedică să efectueze turnanta.
În partea de turnantă, patinatorul are un consum mai mare de energie, deoarece implică
învingerea forței centrifuge. Partea de linie dreapta se execută printr -un balans al corpului dintr -o
parte în cealaltă, mișcarea fiind aceeași, se mută greutatea corpului de pe un picior pe celălalt . În
tot acest timp, privirea sportivului este îndreptată spre înainte, poziția este una izometrică, iar
membrele superioare ori se mișcă ciclic pe lângă corp, ori se țin la spat e sau se poate folosi un
singur braț (brațul drept) , depinde de probă.

8

În mare parte, principalele motive din cauza cărora patinatorii sunt descalificați în
concursuri, sunt următoarele:
1. Să se efectueze schimbul de culoar la fiecare tură
2. În cazul în care cei doi adversari ajung în același timp la locul de schimbare a culoarului,
cel de pe culoarul din exterior are prioritate
3. Startul se poate fura o singură dată, cel care a furat și a doua oară este descalificat,
indiferent dacă el a fost cel care a greșit prima oară sau nu
4. Să nu treacă patina (în interiorul culoarului) de pucurile puse pe turnantă
5. Fiecare dintre patinatori este nevoit să i se pună banderola de diferențiere a culoarului pe
braț înaintea probei, dacă sportivul pleacă de pe c uloarul interior are banderolă albă, iar
pentru cel de pe exterior este roșie
6. La concursurile internaționale, patinatorii sunt nevoiți ca înainte de începerea probei, să i
se pună transpondere la glezne (pentru a li se putea înregistra timpul)
Probele de ș tafetă ale patinajului viteză sunt unele îeșite din comun, față de alte sporturi.
Există două tipuri de ștafetă: team -pursuit (șafetă care include probă de fond) și team -sprint
(ștafeta include proba de sprint). Proba de team -pursuit conține 12 ture în car e cei 3 membrii
echipei patinează unul după altul, ture în care sportivii trebuie să -și calculeze proba în așa fel,
încât să termine turele cât mai repede, să țină de ture cât mai constant posibil pentru a fi un
minim consum de energ ie fără ca vreunul dint re ei să se ridice din patinat. Pe când proba de

9
team -sprint conține doar 3 ture, fiecare dintre patinatori au de dus o tură în viteză maximă după
care se ridică făcându -i loc coechipierului său să -și continue tura. Esențial în aceaste probe de
ștafetă est e ca echipa să rămână mereu grupată, deoarece dacă se pierd unul de celălalt este
dificil să finalizeze proba.

1.6. Tehnica de slalom + slalom uriaș
În tehnica probei de slalom au avut loc la început mai multe modificări, în mare parte la
modul de proiectare și la aranjarea jaloanelor din care sunt compuse porțile, iar în prezent, din
cauza tehnologiilor moderne de proiectare a schiurilor. În ziua de a stăzi s -au introdus “jaloanele
articulate” în urma cărora s -au format modificări profunde în conținutul probei de slalom. Jalonul
se atacă cu bocancul interior ocolirii, virajul este mai scurt, iar alunecarea se execută cât mai
aproape de linia pantei. În aceste probe de coborâre, schiorul trebuie să își mențină o poziție
aerodinamică (poziția ou) cât mai îndelungată, fiind în permanență în “căutare de viteză”. Poziția
corpului să fie mai joasă pentru a ajuta la reacțiile musculare obținute în urma realizăr ii prompte
a acț iunilor de cantare, se mai poate numi și “surf în poziție joasă”. Brațele și bețele de schi sunt
poziționate în lateral, asigurând echilibrarea bustului și bazinului. Se lucrează numai cu gleznele
și genunchii în virajele deschise, iar cu g leznele, genunchii și coapsele, în virajele mai închise.
Schiorul trece printr -un sprijin lateral dintr -o parte în cealalta a liniei de pantă, cu schimbarea
piciorului de sprijin. Corpul se găsește în permanent în contracție izometrică, are toate
segmentel e flectate, este intrerupt periodic de contracții izodinamice scurte și rapide impuse de
porți sau de teren, precum și de dezechilibrările inerente alunecării. Conform Ioan Drăg an, „s unt
necesare calități psihomotrice, cum ar fi: simț perfect al echilibrul ui, îndemânare foarte bună,
coordonare, forță, curaj, poziție în mișcări, viteză de reacție și de execuție, memorie vizuală
bună, rezistență la stres, atenție concentrată și distributivă.” [DRĂ GAN, 2002 , p. 745] .
În proba de slalom, diferența de nivel a unei pârtii este de 180 -220m la băieți și între 130 –
180m la fete, iar lățimea va fi de cel puțin 40m.
Proba de slalom uriaș este considerată cea mai tehnică probă din schiul alpin în
competiție, prin faptul că în aceasta se solicită ocolirile prin aplicar ea unor procedee tehnice
complexe, prin efectuarea totodată a unor eforturi intense, permanente, pentru a îndeplini
sarcinile de menținere a unei viteze superioare în cursă. Pârtia este între 250 -400m la băieți și
între 250 -350m la fete, lățimea se încadre ază în 30m. Startul în ambele probe se efectuează la un

10
interval de 60 de secunde. Proba se desfășoară în două manșe, cele două manșe se pot realiza pe
aceeași pârtie sau pe pârtii diferite, dar în aceeași zi. Marcarea traseului se va face în mod diferit.

1.7. Stadiul I al antrenamentului sportiv
„Antrenamentul sportiv reprezintă procesul instructiv -educativ desfășurat continuu,
sistematic și gradat prin care organismul uman se adaptează solicitărilor efortului fizic/psihic, în
scopul creșterii capacității de performanță. ” [DRAGNEA, 2002, p. 155] . Reprezintă o activitate
voluntară, nefiind obligatorie și predată în școală, o activitate bazată pe util izarea exercițiului
fizic, urmărește creșterea nivelului de pregătire într -un anumit sport sau ramură sportivă, precum
și nivelul de pregătire într -un anumit sport sau ramură sportivă.
Autorul Enoiu menționează urmă toarele principii ale antrenamentului s portiv:
a. Principiul aprofundării specializate a pregătirii
b. Principiul multilaterității pregătirii
c. Principiul individualității pregătirii
d. Principiul continuității și ciclicității efortului
e. Principiul continuității și ciclicității în pregătire
f. Principiul efo rturilor intense și maximale
[ENOIU, Bazele generale ale antrenamentului sportiv, pp. 17 -18]
Pe fondul acestor șase principii, devine evident faptul că procesul de pregătire este foarte
complex, dinamic, cu mare character practic și dirijat la nivel științific, ceea ce implică

11
cunoștințe din domeniul anatomiei, fiziologiei, biomecanicii, biochimie i, psihologiei, igienă,
etică, etc.
Principiile antrenamentului sportiv sunt altele decât principiile generale ale psihologiei ,
ele devin foarte importante in contextul caracterului dinamic al antrenamentului sportiv, în
funcție de obiectivele și priorităț ile propuse de valoarea sportivilor și de eșalonul valoric al
acestora. Pe lângă aceste principii de antrenament sportiv, procesul de pregătire este evidențiat
de cei 4A:
– Antrenament sportiv
– Atitudinea sportivului
– Aptitudinile sportivului față de pregătire
– Ambiția
[ENOIU, Note de curs, 2018]
În opinia lui Dragnea, chiar și copii care fac parte din primul stadiu al antrenamentului
sportiv trebuie obișnuiți cu participarea la concursurile care constituie o componentă de seamă a
instruirii acestora. Scopul fundamental al concursurilor nu constă î n obținerea unor rezultate
foarte bune, ci lucrurile prioritare fiind: obișnuirea copiilor cu disciplina competițională, cu
învățarea regulamentului de concurs și respectarea deciziilor arbitrilor, cu emoțiile care apar
înaintea concursului, cu demonstrare a în condiții variate a celor învățate de -a lungul pregătirii
până în momentul respectiv. Programarea competițiilor se face potivit progreselor obținute în
procesul instruirii.
Principala sarcină este crearea premiselor generale pentru dezvoltarea capacit ății motrice
pe termen lung, este etapa inițală a pregătirii sportive începând imediat după selecție, durează în
jur de 3 ani și se încheie înaintea perioadei de pubertate. Cel mai important obiectiv îl alcătuiește
capacitatea de efort și dezvoltarea coord onării delicate a mișcărilor care sunt legate de inițierea
tehnicii a ramurii de sport.
Antrenamentul sportiv reliefează două idei principale și anume:
– Pentru ca antrenamentul să se realizeze adaptării de lungă durată și pentru dezvoltarea
capacității de p erformanță, este necesar ca el să îndeplinească unele condiții de bază : să
fie un proces îndelungat, să se efectueze continuu, sistematic și gradat și nu în ultimul
rând, să fie programat pe mai mulți ani

12
– I. Drăgan înțelege stadiile antrenamentului ca etape ale selecției copiilor și tinerilor pentru
diferite ramuri de sport, ca activitate fundamentală pentru evoluția u lterioară a sportivului.
[DRĂGAN, 1989, p. 176].
Dacă dintr -o mare masă de copii și tineri testați se depistează talentul, trebuie introd us
într-o activitate foarte susținută care conține multă muncă fără menajamente de lungă durată,
până la atingerea limitelor maxime a factorilor biologici și psihologici. Talentul și capacitatea de
muncă sunt absolut necesare în vederea obținerii a marilor performanțe, aceste două aspecte se
pot afirma că fac parte din procesul de antrenament.
Din punct de vedere didactic, reies trei etape temporale ale selecției:
– Selecția preliminară (inițială), este faza depistării copiilor cu aptitudini deosebite pentru
practicarea unor ramuri sportive, aceștia pot fi depistați la vârste diferite, depinzând de
particularitățile fiecărei ramuri de sport, în concordanță cu vâstele la care se pot diferenția
anumite calități.
– Selecția secundară este situată în jurul perioad ei de pubertate, atunci când au loc
schimbările și stabilizările biologice și psihice. Vârstele fetelor și băieților la care se
realizează aceste etape sunt cele cuprinse între 11 -16 ani. În această perioadă, organismul
copiilor suferă schimbări substanțiale, de cele mai multe ori tocmai în direcția dezvoltării
aptitudinilor accentuate încă din prima fază a selecției. Acest lucru îi forțează pe tineri să
se reorienteze către altă ramură sportivă pentru a exploata achizițiile anilor precedenți de
antrenament.
– Selecția finală
[ENOIU, Note de curs, 2018]
După toate analizele efectuate, atât din studiile teoretice, cât și din cele practice, s -a
constatat că o pregătire de lungă durată a sportivilor se întinde pe mai multe stadii precizate de
caracter isticile vârstă și de disponibilitățile generale de adaptare a organismului. Aceste stadii pe
care urmează să le enumăr, sunt necesare pentru pregătiri care au obiective mari, care duc la
dezvoltarea rațională a capacității de performanță. Ele sunt: stadiu l I, cea care se ocupă de
selecția preliminară și de pregătirea copiilor; stadiul II, corespunde selecției secundare și
pregătirii juniorilor, iar stadiul III, este selecția finală și care pregătește sportivii consacrați. Pe
scurt, este vorba de garantarea continuității pregătirii și în cadrul acesteia să se țină evidența
disponibilităților de preformanță ale subiecților.

13
Procesul de selecție prezentat de către L. Nadory (1984)
[ENOIU, Note de curs, 2018]
Lecții cu conținut:
– fizic
– tehnic
– tactic
– psihic

Antrenament de bază;
Antrenament specific;
Antr. tehnico -tactic;
Antr. psihologic;
Antr. artistic;

ANTRENAMENT SPECIFIC

CICLUL OLIMPIC

Principala sarcină este crearea premiselor generale pentru dezvoltarea capacității motrice
pe termen lung, este etapa inițală a pregătirii sportive începând imediat după selecție, durează în
jur de 3 ani și se încheie înaintea perioadei de puber tate. Cel mai important obiectiv îl alcătuiește
capacitatea de efort și dezvoltarea coordonării delicate a mișcărilor care sunt legate de inițierea
tehnicii a ramurii de sport. Alegerea preliminară sau
depistarea ANTRENAMENT
DE BAZĂ
FAZA I DE SELECȚIE
Formarea sportivului de
performanță
Același conținut ca la
antrenamentul specific de bază
dar la nivel superior ANTRENAMENT SPECIFIC
DE BAZĂ
FAZA II DE SELECȚIE
Tranziție spre înalta
performanță
Înalta performanță

14
1.8. Factorii fizic și tehnic ai antrenamentului sportiv
Factorul tehnic se de finește ca fiind totalitatea acțiunilor executate ideal din punct de
vedere al eficienței, reprezintă mijloacele în formă și conținut specifice care presimt practicarea
unui sport.
Caracteristici:
– este specifică (perfecționându -se permanent pe baza diferitelor științe)
– este evolutivă (perfecționarea permanentă a conținuturilor)
– este perfectivă (corectarea greșelilor de execuție)
– este rațională, materializând cu precizie gândirea sportivului în execuția procedeelor tehnice în
funcție de obiectivele fixate
– este eficientă, prin: viteză, ușurință în execuție și varietatea greșelilor
Elem entele de conținut ale tehnicii descrise de profesorul Enoiu:
1. Elementul tehnic: este structura motrică fundamentală cu caracter abstract ce stă la baza
practicării unei ramuri sportive și care se materializează prin unul sau mai multe procedee
tehnice
2. Procedeul tehnic: este o structură motrică cu caracter și care poate avea mai multe forme
de manifestare
3. Stilul: reprezintă amprenta personală în execuția dată de particularitățile morfo –
funcțonale ale sportivului și care apare doar la nivel de performanță
4. Mecanismul de bază: reprezintă succesiunea logică de acte motrice necesare unei acțiuni
cu eficiență. El se caracterizează spațio -temporal și dinamic. Pozițiile inițiale,
intermediare și finale ale sportului de distanțe, direcția și amplitudinea mișcărilor
caracterizate spațial. [ENOIU, Note de curs, 2018]

Etapele învățării tehnicii:
1. Etapa inițierii în bazel e tehnice de execuție:
– este prima etapă a învățării tehnicii
– se desfășoară la vârste mici
– urmărește formarea unor imagini sau reprezintă corecția execuției
– un rol decisiv îl au explicația și demonstația
– este etapa primelor încercări de execuție practicii a sportivului

15
– sportivul își folosește memoria și experiența motrică anterioară
– aceasta este etapa de bază a învățării tehnicii

2. Etapa fixării deprinderii motrice și consolidarea macanismului de execuție:
– a doua etapă a învățării tehnicii sportive
– execuția prinde contur, dobândește cursivitate și fluență
– crește gradul de precizie
– execuțiile tehnice pot fi desfășurate izolat și se realizează cu indici crescuți ai calității
motrice
– în această etapă, execuția se întipărește pe scoarța cerebral ă => se formează automatismul
acțiunii

3. Etapa perfecționării execuției:
– reprezintă a treia etapă din cadrul învățării tehnice sportive
– este etapa coordonării, fie a execuției
– presupune un nivel crescut de conștiință
– sportivul realizează autocontrolul, autocorectar ea și este capabil să execute deprinderea în
condiții cât mai complexe
– în această etapă, execuția trebuie să aibă 3 caracteristici:
a) criza de timp (viteza maximă)
b) criza de spațiu (execuții tehnice în spații delimitate)
c) relații de adversitate
[ENOIU, Note d e curs, 2018]
Factorii limitativi ai tehnicii:
– foarte multe informații fără precizarea dominantelor
– informații și materiale sportive insuficiente
– oboseala fizică și psihică
– demonstrații și explicații greșite
– lipsa motivației și a participării active

16
Profesorul Enoiu defineste : “Tehnica este unul dintre factorii de bază ai antrenamentului
sportiv și reprezintă ansamblul de structuri motrice specifice anumite disciplinei sau probei
sportive, executate conform exigențelor regulamentare ce guvernează prob a respectivă și prin
care se atinge scopul și se rezolvă sarcinile disciplin ei sau probei respective.” [ENOIU , 2005 , p.
74]
Răzvan Enoiu: „ Factorul fizic reprezintă o sumă de înzestrări de natură biologică (morfo –
funcțională) și motrică (priceperi, deprinderi și calități motrice), ce determină capacitatea de
performanță a individului.”
„este unul dintre factorii de bază ai antrenamentului sportiv, constituind suportul pe care se
fixează ceilalți factori ai antrenamentului și care se concretizează în capacitatea organismului de
a executa acte motrice diverse cu ușurință și cu indici sporiți de viteză, fo rță, rezistență și
echilibru.” [ENOIU, 2015, p. 75]
Pregătirea fizică = reprezintă gradul de dezvoltare al capacității funcționale și motrice ale
sport ivului realizate prin procesul de antrenament;
Conținutul factorului fizic:
1. Indicii morfo -funcționali:
– vizează gradul de dezvoltări morfologice exterioare (înălțime, greutate, anvergura
brațelor, diametrii), cât și prin prisma gradului de funcționalitate pe care îl au aparatele,
organele sau sistemele sportivului
– au o importanță majoră în procesul de pregătire din stadiul I și II al selecției
(copii+junior). Acești indici depind într -o mare măsură de zestrea genetică a individului
(din punct de vedere morp hologic sunt mai puțin perfectibile în antrenament în timp ce
dezvoltarea funcțională poate fi influențată major în antrenament)

2. Priceperile și deprinderile motrice de bază sau utilitar -aplicative
– reprezintă bagajul motric dobândit în prima copilărie (mers, alergare, săritură) ca nevoie
elementară de bază; acestea sunt deprinderile motrice de bază
– de asemenea, se perfecționează și alte abilități cum ar fi cățărarea, escaladarea, aruncarea
și prinderea, acestea formând deprinderile motrice utilitar -aplicative

17
– priceperile și deprinderile motrice devin de o importanță deosebită în contextul factorului
fizic, întrucât toate acestea ajung să influențeze calitățile motrice de bază în procente
diferite

3. Calitățile motrice de bază sunt grupate în 2 categorii:
– calități motrice de bază: viteza, rezistența, forța, îndemânarea, suplețea
– calități motrice specifice: rezultate în urma combinării a două sau mai multe calități de
bază, fiind specifice practicării anumitor sporturi
Calitatea motrică – viteza
Viteza se definește ca fiind rapiditatea cu care se efectuează acțiunile motrice în structurile și
combinațiile cele mai diverse proprii ramurilor sportive. Capacitatea individului de a efectua
mișcarea cu o mare rapiditate într -un timp cât mai scurt.
Forme de manif estare:
– viteza de reacție, de execuție, de repetiție, de accelerație, de angrenare
– viteza în regimul altor calități motrice: de forță, de rezistență, de îndemânare
– viteza generală, specifică, specială
Factori de condiționare:
Viteza este condiționată în formele ei de manifestare de o serie de factori fiziologici, biochimici,
morfologici și genetici: factorul genetic, mobilitatea proceselor nervoase carticale, alternanța
rapidă între excitație și inhibiție, precizia și acuitatea organelor receptoare, calitatea fibrei
musculare și a proceselor energetice, factorul de tip morphologic
Calitatea motrică – îndemânarea
Capacitatea organismului uman de a prelucra acțiunile motrice manifestate spațio -temporal
cu indici preciși de viteză și forță în scopul efectuării unei acțiuni fizice, tehnice sau tehnico –
tactice. Capacitatea individului de a se adapta rapid în scopul învățării unei noi mișcări.
Forme de manifestare:
– îndemânarea generală, specifică, specială
– îndemânarea în regimul altor calități motrice: de viteză, de rezistență, de forță
Factori de condiționare:

18
Plasticitatea scoarței cerebrale, acuitatea, finețea și precizia organelor de simț, nivelul de
dezvoltare al celorlalte calități motrice, experiența motrică dobândită anterior

Calitatea motrică – rezistența
Menținerea capacității de lucru în timpul unor eforturi de lungă durată prin învingerea
fenomenelor de oboseală și printr -un tempo ridicat de refacere al organismului după efort.
Capacitatea individului de a efectua eforturi intense în timp îndelungat.
Forme de manifestare:
– rezistența generală, specifică
– rezistența anaerobă, aerobă, mixtă
– rezistența în regimul altor calități motrice: de forță, de îndemânare, detență
– rezistența la eforturi constante, variate
Factori de condiț ionare:
Posibilitățile morfo -funcționale care susțin efortul, calitatea metabolismului, capacitatea
de relaxare a aparatului locomotor, structura psihică și calitățile organismului, relația efort -pauză
în cadrul ramurilor sau probelor sportive care au acest specif ic, tipul fibrelor musculare implicate
în efort, capilarizarea musculară și reglarea periferică

Calitatea motrică – forța
Forța și viteza reprezintă cele mai perfectibile calități motrice. Forța este capacitatea
aparatului neuromuscular de a învinge o re zistență prin mișcare sau se mai poate spune că este
capacitatea organismului de a învinge o rezistență pe baza contracției musculare.
Forme de manifestare:
– forța generală, specifică
– forța prin efort static ( izometric), prin efort dinamic ( izotonic), mixtă
– forța absoltă, relativă
– forța în regim ul altor calități motrice: de viteză, de rezistență
Factori de condiționare:
Forța este condiționată de o serie de factori morfologici, fiziologici, biochimici și fizici.
Volumul masei musculare, numărul și calitatea fibrelor musculare angajate în contracție,

19
compoziția biochimică a mușchiului, capacitatea de concentrare a sistemului neuromuscular,
rezistența la durere, structura psihică, starea de funcționalitate a segmentelor.
[ENOIU, Note de curs, 2018]

Exerciții imitative din patinaj viteză cu ajutorul rolelor liniare utilizate pe
direcția transferului motric în schi alpin:
Exemple de e xerciții imitative utilizate in initierea copii lor din grupa 8 -12 ani în schiul
alpin:
– Coborâri cu trecere peste denivel ări, pe patine cu rotile, efectuate cu adversar sub forma
unei competiții
– Ocolirea paralelă din plug , pe patine cu rotile, efectuate cu adversar sub forma unei
competiții
– Viraje cu schimbarea greutății de pe un picior pe celălalt, cu sau fără sprijin în bețe , pe
patine cu rotile, efectuate individual
– Șerpuire din plug și prin schimbare de greutate de pe un picior pe celălalt , pe patine cu
rotile, efectuate individual
– Alăturarea patinei cu rotile interior ocolirii și împingerea spre vale din călcâie , se
efectuează individual, printre porți
Exemple de e xerciții imitative utilizate in initierea -consolidarea tehnicii , a copiilor din
grupa 10 -12 ani în patinajul viteză:
– Sărituri ușoare laterale peste jaloane de pe un picior pe celălalt , pe patine cu rotile,
efectuate individual , în poziție ridicată
– Schimbare de greutate de pe un picior pe altul în poziție joasă de patinaj, pe patine cu
rotile, puțin ritmate, efectuată cu doi coechipieri
– Imitația tehnicii de patinaj în semi -poziție, pe patine cu rotile, efectuată individual
– Turnantă cu extensorul, fără patine cu rotile, cu ajutorul coechipierului; se pune
extensorul pe șoldul celui care execută exercițiul, cu cealaltă parte a extensorului se leagă
coechipierul pentru a -l putea ține, după care poate să înc eapă efectua rea turnantei

20
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CERCETĂRII

2.1. Data, locul și subiecții cercetării :
Din data de 22.05.2018 până în 10.03.2019, am efectuat testări inițiale și finale, atât
pentru dezvoltarea fizică a sportivilor din stadiul I al antrenamentului, cât și pentru îmbunătățirea
tehnicii lor în schiul alpin prin exerciții și mijloace folosite și de patinatorii de viteză. Testările
au avut loc sub Tâmpa Brașov, având ca pa rticipanți trei băieți cu vârste cuprinse între 8 și 11
ani.

2.2. Aparate, instalații și materiale :
La aceste testări s -au folosit următoarele utilități, accesorii și materiale: p atine cu rotile în
linie, cronometre, jaloane, fanioane, conuri, porți, extensoare, corzi, scăriță, garduri, mingi,
mingi medicinale, mingi pentru menținerea echilibrului, cercuri, cască, ochelari, apărători,
costum de patinaj/schi, laptop, telefoane, boxă muzicală .

2.3. Planul cercetării :
16.03.2018. -> 20.05.2018. – Studiul bibliografici de specialitate
22.05.2018. – Testare inițială (Ti) pregătire fizică
20.11.2018. – Testare finală (Tf) pregătire fizică
22.12.2018. – Testare inițială (Ti) pregătire tehnică
10.03.2019. – Testare finală (Tf) pregătire tehnică

21
22.12.20 18. – Aplicare fișe observație (Testare inițială)
10.03.2019. – Aplic are fișe observație (Testare finală)
20.03.2019. -> 30.03.2019. – Prelucrarea datelor recoltate
01.04.2019. -> 25.05.2019. – Formularea concluziilor și redactarea lucrării

2.4. Metode și tehnici de cercetare :
a) Studiul bibliografici de specialitate
În vederea unei bune desfășură ri al prezentului d emers de cercetare, am studiat și reținut
idei în privința abordă rii pr ocesului de pregătire sportivă pe factorii fizic ș i tehnic, principii
ale antrenamentului sportiv, aspect e ale transferului motric în conț inuturi le tehnice. De
asemenea, mi -am însușit idei în privința implementă rii metodelor de cercetare.

b) Metoda experimentului
– Conform Dragnea, experimentul reprezintă cea mai realistă și cea mai importantă metodă
de cercetare prin care specialiștii pot provoca și manevra desfășurarea unor fenomene
proprii activităților motric e. [DRAGNEA , 1989 , p. 108] .
– Cu ajutorul experimentului, se pot modifica condițiile de desfășurare a unui fenomen și
provoacă reacții în scopul verificării anumitor stimuli;
– Deci, pentru a provoca anumite reacții sau moduri de manifestare, cercetătorul
influențează, determină și relaționează diferiți stimuli;

c) Metoda testului
– „Testarea este o probă standardizată în ceea ce privește administrarea, interpretarea și
cotarea ei și în care furnizează date asupra anumitor caracteristici psihofiziologice sau psihice ale
anumitor sar cini”. [NEVEANU, 1978, p. 58] .
– Condiții fundamentale de aplicare a testelor:
1. Validitatea – testul este valid doar atunci când măsoară ceea ce își propune;
2. Fidelitatea – este de încredere în momentul în care și la o altă măsurare asupra
acelorași subiecți, se obțin aceleași rezultate;
3. Obiectivitatea testului – presupune rezultatele care nu -l influențează pe examinator;

22
4. Etalonarea testelor – reprezintă operația de stabilire a scării valorice din care rezultă
un eșantion de populație sau subiecți;

TESTE CARE AU VIZAT PREGĂTIREA FIZICĂ

Proba 1: sprint 50m
Proba se efectuează atât de fete, cât și de băieți, distanța fiind aceeași pentru toate
vârstele. Start de sus, cu cronometraj la mișcare. Se acordă două încercări cu pauză de 15 minute
între ele și se înregistrează cel mai bun rezultat. Concurenții nu au voie să folosească pantofi cu
cuie, ci pantofi de tenis. Să nu se folosească terenuri în pantă sau denivela te. Rezultatul se
înregistrează în seconde și în zecimi de secundă, vârsta și sexul fiind precizate la probă în
tabelele de punctaj.
NORMATI VE: [impuse de Federația Română de Ski]
Punctaj/
Vârstă 30 pct
40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
Subiect 1
8 ani 10”6 10”0 9”5 8”9 8”3 7”8 7”2 6”7 130 p
Subiect 2
10 ani 9”7 9”2 8”7 8”3 7”8 7”3 6”8 6”4 150 p
Subiect 3
11 ani 9”4 9”0 8”5 8”1 7”6 7”1 6”7 6”3 150 p
(Tabel nr. 1, normative , testare inițială +finală alergare 50m)
Proba 2: săritura în lungime de pe loc
Proba este atât pentru categoria fete, cât și pentru cea a băieților. Este permisă doar o
singură pendulare a brațelor în ceea ce privește elanul. Se înregistrează cel mai bun rezultat din
urma a două încercări, după care se punctează conform tabelelor. Se măsoară distanța de la
vârfurile sportivului (aceasta fiind poziția de plecare), până la călcâie (poziția de aterizare).
Suprafața pe care se efectuează săriturile este nevoită să fie uscată, netedă și să nu alunece.

23
NORMATIVE: [impuse de Federația Română de Ski]
Punctaj/
Vârstă 30
pct 40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
Subiect 1
8 ani 119 130 142 153 164 175 186 197 130 p
Subiect 2
10 ani 136 148 162 174 186 199 212 224 120 p
Subiect 3
11 ani 144 156 168 180 192 204 216 228 110 p
(Tabel nr. 2, normative , testare inițială +finală săritur a în lungime de pe loc )

Proba 3: sărituri laterale cu aterizar e alternativă pe câte un picior
Se pornește cronometrul la prima mișcare a executantului și se oprește la aterizarea în
ultimul cerc. Probele se efectuează atât de fete, cât și de băieți.
10 cercuri – diametru 40cm, distanța între ele 50 cm;
NORMATIVE: [concepute personal pentru efectuarea testelor]
Punctaj 30
pct 40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
Proba 3 30” 28” 26” 24” 22” 20” 18” 16”
Proba 4 34” 32” 30” 28” 26” 24” 22” 20”
Subiect 1 100 p
Subiect 2 120 p
Subiect 3 110 p
(Tabel nr. 3, normative , testare inițială +finală sărituri laterale cu aterizare alternativă pe câte un
picior)

Proba 4: sărituri laterale cu aterizare alternativă pe ambele picioare
Identic test 4, se diferențiază prin săriturile pe ambele picioare, ci nu pe unul;

24

NORMATIVE PROBA 2: [concepute personal pentru efectuarea testelor]
Punctaj 30
pct 40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
Proba 3 30” 28” 26” 24” 22” 20” 18” 16”
Proba 4 34” 32” 30” 28” 26” 24” 22” 20”
Subiect 1 100 p
Subiect 2 130 p
Subiect 3 140 p
(Tabel nr. 4, normative , testare inițială +finală sărituri laterale cu aterizar e alternativă pe ambele
picio are)
Proba 5 : alergarea de rezistență 600m
Fetele și băieții până în vârsta de 12 ani aleargă 600m, iar de la 12 ani în sus, fetele
efectuează proba de 800m, iar băieții 1000m. Toate distanțele se aleargă contra -cronometru, pe
teren plan. Transformarea alergării în mers se 24onsider abandon. Se acordă o singură șansă.

NORMATIVE: [impuse de Federația Română de Ski]
Punctaj/
Vârstă 30
pct 40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
Subiect 1
8 ani 3’20” 3’05” 2’50” 2’55” 2’20” 2’05” 1’50” 1’40” 100 p
Subiect 2
10 ani 3’12” 2’51” 2’36” 2’22” 2’08” 1’54” 1’42” 1’32” 120 p
Subiect 3
11 ani 3’04” 2”49 2’34” 2’20” 2’06” 1’52” 1’40” 1’30” 120 p
(Tabel nr. 5, normative , testare inițială +finală alergare 600m)

25
TESTE CARE AU VIZAT PREGĂTIREA TEHNICĂ
Proba 1 : ocoliri a 16 conuri pe patinele liniare cu rotile. Conurile sunt situate la 3 metri
distanță unul față de celălalt,1metru lateral și pista asfaltată cu o înclinație ușoară de 10°. S-a
penalizat cu 5 secunde ratarea unui fanion și cu 2 secund e dărâmarea fanion ului.
NORMATIVE: [concepute personal pentru efectuarea testelor]
Punctaj 30
pct 40 pct 50 pct 60 pct 70 pct 80 pct 90 pct 100
pct TOTAL Pct/
REZULTAT
30” 29” 28” 27” 26” 25” 24” 20”
Subiect 1 110 p
Subiect 2 130 p
Subiect 3 140 p
(Tabel nr. 6, proba 1 tehnică , normative, testare inițială +finală )

d) Metoda observației
– Constă în urmărirea intenționată a actelor, acțiunilor și activităților motrice, cu scop bine
precizat ;
– Observarea “omului în mișcare” poate să fie făcută indirect sau direct (nemijlocit) prin
utilizarea unor dispozitive și aparate, unor tehnici, mai ales în momentul când urmărește
sistematizarea mișcării, descompunerea acesteia în faze;
– „Observația reprezintă contemplarea intenționată a unui obiect, document, fenomen
sau proces și are ca scop culegerea de date concrete a căror analiză științifică să perm ită
generalizarea”. [EPURAN, 2005, p p. 204 -205].
– În procesul ei sunt angajate procese senzoriale ale cunoașterii și procese logice, a cestea
având ponderi speci fice;
– În general, observația este vizuală, neexcluzând astfel situațiile în care participă și alți
analizatori ;
– Observația are două caracteristici, cea spontană și cea științifică . Cea spontană este
fragmentată, întâmplătoare, vagă și imprecisă, de regulă neînregistrată, subiectivă, adesea
confuză și inexactă.

26
e) Metoda grafică și tabelară
Nevoia grafică a fost creată pentru a se putea vizualiza printr -un desen, un model, datele
și relațiile dintre probleme, ajutând la înțelegerea precum și la rezolvarea acestora. Această
metodă este recunoscută și sub numele de “metoda desenului” sau “metoda figurativă”.
Pentru a se puteau înțelege mai clar rezultatele obținute pe urma statisticilor din testările
inițiale și finale, am realizat atât tabelar, cât și grafic datele probelor.
.
2.5. Modul de desfășurare a cercetării :
Cercetarea s -a desfășurat în perioada 16.03.2018. -25.05.2019.
În perioada 22.05.2018. -10.03.2019. s-a implementat programul de pregătire din patinaj viteză
pe direcția ameliorării prestației tehnice în schi alpin.

27
CAPITOLUL III – PREZENTAREA, PRELUCRAREA ȘI
INTERPRETAREA STATISTICĂ A REZULTATELOR CERCETĂRII

Rezultate în urma testărilor inițiale și finale:
Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Timp Puncte Timp Puncte
Subiect 1 9”9 40 p 7”1 90 p
Subiect 2 8”9 50 p 6”6 100 p
Subiect 3 8”4 50 p 6”3 100 p
(Tabel nr. 10, rezultate teste inițiale+finale proba 1 fizic)
Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților î n proba alergării de sprint 50m.

(Graficul nr. 1, reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților î n
proba alergă rii de sprint 50m)
Conform rezultatelor testelor inițiale ș i finale, se observa un progres mare la toți cei trei subiecți,
având un avans mai mare de 2 secunde și crescând cu o aproximație de 20 -30 puncte, de la testul
inițial, la cel final.

Proba 2 Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Lungime Puncte Lungime Puncte
Subiect 1 130 40 p 155 60 p
Subiect 2 138 30 p 172 60 p
Subiect 3 164 50 p 204 80 p
(Tabel nr. 11, rezultate teste inițiale+finale proba 2)
Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților în proba săriturii în lungime de pe loc. 024681012
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test initial
Test final

28

(Graficul nr. 2, reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților în
proba săriturii în lungime de pe loc)
Conform rezultatelor testelor inițiale și finale, se observa un progres semnificativ la toți cei trei
subiecți. La primul subiect, avansul este de la 1 metru 30, la 1 metru 55 cu o creștere de 20 de
puncte. Al doilea înregistrează un avans suficient, cu 34 cm mai bine, iar subiecul 3 a efectuat cel
mai bun rezultat, atingând o săritură de 2 metri.

Proba 3 Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Timp Puncte Timp Puncte
Subiect 1 24” 60 p 18” 90 p
Subiect 2 30” 30 p 20” 80 p
Subiect 3 26” 50 p 22” 70 p
(Tabel nr. 12, rezultate teste inițiale+finale proba 3)
Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților în proba săriturilor laterale cu aterizar e
alternativă pe câte un picior.
050100150200250
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test initial
Test final
0510152025303540
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test initial
Test final

29
(Graficul nr. 3 , reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților în
proba săriturii laterale cu aterizare alternativă pe câte un picior )
Conform rezultatelor testelor inițiale și finale, se observa un progres vizibil în urma testului final,
în comparație cu cel inițial. În ace astă probă, subiecții au reușit să avanseze între 6 -10 secunde,
precum și cu 20 -50 puncte mai sus.
Proba 4 Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Timp Puncte Timp Puncte
Subiect 1 35” 30 p 26” 70 p
Subiect 2 32” 40 p 21” 90 p
Subiect 3 31” 40 p 19” 100 p
(Tabel nr. 13, rezultate teste inițiale+finale proba 4)
Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților în proba săriturilor laterale cu aterizar e
alternativă pe ambele picioare.

(Graficul nr. 4 , reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților în
proba săriturii laterale cu aterizare alternativă pe ambele picioare )
Conform rezultatelor testelor inițiale și finale, progresul este de partea subiecților. Se poate
observa un avans semnificativ a unui timp, precum și a unui punctaj mai bun.
Proba 5 Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Timp Puncte Puncte Timp
Subiect 1 3’20” 30 p 2’18” 70 p
Subiect 2 2’51” 40 p 1’54” 80 p
Subiect 3 3’04” 30 p 1’40” 90 p
(Tabel nr. 14, rezultate teste inițiale+finale proba 5)
Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților în proba alergării de rezistență 600m. 0510152025303540
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test initial
Test final

30

(Graficul nr. 5 , reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților în
proba alergării de rezistență 600m)
Conform rezultatelor testelor inițiale și finale, se observa cel mai mare progres realizat de către
subiecți dintre toate probele. De la 30 -40 de puncte, au finalizat testele cu 70 -90 puncte, precum
aproximativ 2 minute în ceea ce prive ște timpul.
Proba 1 (testare
tehnică) Rezultate testare inițială Rezultate testare finală
Timp Puncte Timp Puncte
Subiect 1 30” 30 p 25” 80 p
Subiect 2 29” 40 p 21” 90 p
Subiect 3 27” 40 p 20” 100 p
(Tabel nr. 15, rezultate teste inițiale+finale proba 1 tehnic)

Rezultatele testelor inițiale și finale ale subiecților în proba testării tehnice.

(Graficul nr. 6, reprezentarea grafică a rezultatelor testelor inițiale și finale ale subiecților în
proba tehnică) 00.511.522.533.5
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test initial
Test final
05101520253035
Subiectul 1 Subiectul 2 Subiectul 3Test final
Test initial

31
Conform rezultatelor testelor inițiale și finale, se observa un progresul destul de mare al
subiecților, primul având un avans de 5 secunde și 50 de puncte mai bine,al doilea a avut un
rezultat de 29 de secunde la testul inițial, reușind să obțină un timp de 21 secunde la testul final,
totodată urcând de la 40 de puncte la 90. Subiectul 3, a atins cele 100 de puncte în testul final, cu
un timp de 20 de secunde, pornind de la 27 de secunde în testul inițial.

32
CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Concluzii:
În urma efectuării testelor finale, toți subiecții au reușit să obțină rezultate mai bune față
de testele inițiale.

SUBIECTUL 1:
La testele care au vizat pregătirea fizică, la subiectu l 1 s -a înregistrat o creștere cu un
avans mare, atât la pr obele fizice, cât și la cea tehnică. Se înregistrează creșterea semnificativă de
aproximativ 30 -40 de puncte la testele care au vizat pregătirea fizică, iar 50 de puncte avans la
proba tehnică.
La testele care au vizat pregătirea tehnică înregistrează o îm bunătațire a prestației tehnice
astfel: lucrul brațelor, poziția trunchiului, declanșarea virajului și alternarea CGM au fost
depunctate, pe când poziția capului, privirea, coordonarea segmentelor corpului și balansul
vertical i -au adus puncte în clasament .
La testul de role se înregistrează o îmbunătățire a prestației tehnice astfel: la testul inițial
a efectuat 30 de puncte față de testul final, unde a evoluat cu 50 de puncte, finalizând testul final
cu un rezultat de 80 de puncte.

SUBIECTUL 2:
La test ele care au vizat pregătirea fizică, subiectul 2 a reușit să realizeze un avans
remarcabil, înregistrându -se o creștere cu 40 -50 de puncte mai mare la testele finale, față de cele
inițiale , precum și un avans de 8 secunde și 50 de puncte în ceea ce priveșt e testul tehnic.
La testele care au vizat pregătirea tehnică, se notează o îmbunătățire a prestației tehnice,
ce reies din fișele de observație, astfel: subiectul a realizat puncte în urma lucrării brațelor,
privirii, coordonării segmentelor și la alterarea CGM , iar în ceea ce privește poziția trunchiului,
poziția capului,declanșarea virajului și balansul vertical, a fost penalizat.
La testele de role se menționează îmbunătațirea prestației tehnice de la un timp de 29 de
secunde și 40 de puncte efe ctuate în testul inițial , cu un avans de 8 secunde și 50 de puncte până
la testul final. Subiectul a finalizat testul final cu un timp de 21 de secunde, urcând la 90 de
puncte.

33
SUBIECTUL 3:
Din testele care au vizat pregătirea tehnică reiese un avans s emnificativ pentru subiectul
3, care a reușit creșterea cu circa 50 -60 de puncte mai bine în toate testele finale. La majoritatea
probelor a început cu 30 -40 de puncte, fi nalizând astfel testele finale cu 90 -100 de puncte.
Conform fișelor de observație ca re au vizat pregătirea tehnică, subiectul a fost penalizat
la următoarele: lucrul brațelor, declanșarea virajului, coordonarea segmentelor, balansul vertical,
însă a obținut puncte la: alternarea CGM, poziția trunchiului, poziția capului și la privire.
La testele de role a manifestat o îmbunătățire a prestației tehnice printr -un timp de 20 de
secunde și 100 de puncte la testul final. Subiectul a obținut în testul iniția l 40 de puncte, cu un
timp de 27 de secunde, demonstrând în final un avans de 7 secunde și 60 de puncte.

Propuneri:
Propun utilizarea sistemelor de acționare cu ajutorul rolelor liniare din patinajul viteză în pregătirea
sportivă a schiorilor alpini în stadiul I al antrenamentului sportiv, deoarece în urma testărilor inițiale și
finale, au rezultat schimbări majore, atâ t din punct de vedere fizic, cât și în cel tehnic. Sportivii au avut
parte de plusuri, avansând și stăpânind mult mai bine patinele în linie.

34
BIBLIOGRAFIE

1. BALINT, L., 2008, Curs -specializare schi
2. DRAGNEA, A.C., 2002, Teoria sportului. FEST Bucureșt i
3. DRAGNEA, A.C., 1999, Teoria activițăților motrice. Editura didactică și
pedagogică București
4. DRĂGAN, I., 2002, Medicină sportivă, Editura Medicală București
5. ENOIU, R., 2015, Bazele generale ale antrenamentului sportiv
6. ENOIU, R., 2018, Note de curs
7. EPUR AN, M., 2005 , Metodologia cercetării activităților corporale
8. MATEI, I., 1982, Marea aventură a schiului , Editura Albatros
9. NEVEANU, P.P. și colab. , 1978
10. SCHMIDT, R.A., 2005, Motor Control and Learning: a behavioral
emphasis. Champaign, In: Human Kinetics, F ourth Edition
11. YOUNG, W., 2006, Transfer of strength and power training to sports
performance. In: International Journal of Sports Physiology and
Performance
12. www.sciencedirect.com, 10.04.2019., 12:02
13. www.bonusbonusbonus.ro, 18.04.2019., 19:37

35
ANEXE

Fișe observație:
Tabel puncte penalizări : evitarea fanionului 5 secunde, dărâmarea fanionului 2 secunde de
penalizare
Total: 10 p
8 itemi punctați astfel:
6 itemi – 1 p
2 itemi – 2 p
Testare inițială, 22.05.2018 , desfășurată Sub Tâmpa
Subiect 1
Normative Pct. penalizare Pct. realizate
1. Lucrul brațelor 1 p 1 p
2. Poziția
trunchiului 1 p 1 p
3. Poziția capului 1 p 1 p
4. Privire 1 p 1 p
5. Declanșare viraj 1 p 1 p
6. Coordonarea
segmentelor
corpului 1 p 1 p
7. Alternare CGM
(centru general
de masă) 2 p 2 p
8. Balans vertical 2 p 2 p
TOTAL 5 p 5 p
(Tabel nr. 7, fișă de observație subiect 1)
Subiect 2
Normative Pct. penalizare Pct. realizate
1. Lucrul brațelor 1 p 1 p
2. Poziția
trunchiului 1 p 1 p
3. Poziția capului 1 p 1 p
4. Privire 1 p 1 p
5. Declanșare viraj 1 p 1 p
6. Coordonarea
segmentelor 1 p 1 p

36
corpului
7. Alternare CGM
(centru general
de masă) 2 p 2 p
8. Balans vertical 2 p 2 p
TOTAL 5 p 5 p
(Tabel nr. 8, fișă de observație subiect 2)

Subiect 3
Normative Pct. penalizare Pct. realizate
1. Lucrul brațelor 1 p 1 p
2. Poziția
trunchiului 1 p 1 p
3. Poziția capului 1 p 1 p
4. Privire 1 p 1 p
5. Declanșare viraj 1 p 1 p
6. Coordonarea
segmentelor
corpului 1 p 1 p
7. Alternare CGM
(centru general
de masă) 2 p 2 p
8. Balans vertical 2 p 2 p
TOTAL 5 p 5 p
(Tabel nr. 9, fișă de observație subiect 3)