Transdisciplinaritatea Legatura Catre Comprehensiunea Dimensiunii Textului Dramatic Sorescian

2.5. TRANSDISCIPLINARITATEA-

LEGĂTURA CĂTRE COMPREHENSIUNEA DIMENSIUNII TEXTULUI DRAMATIC SORESCIAN

Denumirea de transdisciplinaritate, așa cum am analizat anterior în subcapitolul 2.1. este din ce mai pomenit în procesul instructiv-educativ. Acest concept denumit de programele Pestalozzi ,,educația spre schimbare a profesorilor’’ are în centru elevul și dezvoltarea fiecărei componente a personalității elevului- intelectuală, emoțională, creativă, practică și civică.

Demersurile pe care le inițiezi la nivelul colectivului de elevi ar trebui să se fructifice în activități pline de imaginație, raportate la particularitățile individuale ale elevilor, dar și să atingă latura practică a lor, care să introducă deprinderi folositoare în peisajul tumultuos al vieții cotidiene al societății contemporane.

Predarea textului literar, cu referire în lucrarea mea, la textul dramatic sorescian, este o provocare pentru mine ca profesor la un liceu tehnologic, unde tendința elevilor este de a minimaliza rolul școlii în viața de zi cu zi cu atât mai mult a literaturii. Tocmai de aceea provocarea vine în a găsi activitățile și strategiile didactice potrivite care să ducă la recepatarea acestui de text, fiind foarte importantă predarea și învățarea lui, deoarece se regăsește printre textele de bază aflate în programa pentru examenul de bacalaureat.

Disponibilitatea cadrului didactic, accentuată de experiența la catedră de 10 ani, coroborată cu deschiderea elevului de a fi parteneri în actul educațional se poate realiza printr-o comunicare care să depășească barierele rigide ale procesului instructiv-educativ, punând în relație cunoștințe literare specifice disciplinei cu situații de viață cunoscute și apreciate de elev, conducându-l pe acesta pe mai multe căi din exterior către interior, spre a dobândi abilități de comunicare și exprimare în contexte uzuale.

Teatrul modern se caracterizează prin înlăturarea formelor tradiționale, ruperea de aspectul comic, apropierea de tragic, apariția liricului în text, introducerea unor mituri și reanalizarea lor din perspectivă modernă, apariția personajului idee și absența conflictului, acțiunea neavând o derulare cronologică sau lipsind cu desăvârșire, dialogul transformându-se în monolog- un astfel de text este piesa de teatru ,,Iona’’- face ca această parabolă dramatică să fie cu greu percepută de elevi.

„Sorescu […] meditează la ceea ce scrie și scrie învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. A pune aceste noțiuni în raporturi insolite este tehnica lui. În configurația ei intră și un element de absurd calculat, acela care facilitează pătrunderea paradoxului în poem”.

(Eugen Simion, Scriitori români de azi)

Pentru a intra în realitatea textului sorescian, am introdus colectivelor de elevi o modalitate de captare a atenției și stimulare a curiozității, specifică transdisciplinarității si interdisciplinarității, și anume aceea de apune în relație texte sau scrieri cu motive asemănătoare textului sorescian. Am numit această etapă- etapa de antelectură- etapă în care am familiarizat elevii cu caracteristile și tema textului sorescian.

Consider că acesastă etapă este necesară pentru îmbunătățirea înțelegerii textului, pentru analiza semnificațiilor profunde ale mesajului acestuia, pentru compararea coerspondențelor ce apar între personaje. O importantă funcție a acestei etape este aceea de a provoca așteptarea și motivarea pentru lectură a elevilor prin folosirea de texte mai cunoscute de ei și care la un moment dat în experiența lor de elevi au fost utilizate. Astfel, voi exemplifica cu câteva dintre acestea:

Vechiul Testament- ,,Iona’’- apropiere de disciplina religie

,,Don Quijote’’, Cervantes (morile de vânt)- interdisplinaritate cu literatura universală

,, Moby Dick’’, Herman Melville- lectura suplimentară în clasele gimnaziale

Sisif, legendarul personaj grec- se face legătură cu legendele citite în ciclul primar

Aceste activități se desfășoară atât în timpul orelor de curs( care uneori sunt insuficiente pentru transmiterea cunoștințelor și formarea competențelor pe care elevii trebuie să le dobândească la orele de limba și literatura română), dar și în afara lor inoculând elevilor plăcerea pentru citit, făcându-i să coștientizeze astfel rolul lecturii în formarea unor abilități de viață. Se realizează o strânsă legătură între caracteristica rațională și latura emoțională a personalității elevului.

Elevul va fi condus și îndrumat de către cadrul didactic să sttructureze textul după propria percepție, să aleagă din text ceea ce rezonează cu construcția lui internă, ca fel de a trăi, de a simți, de a relaționa cu lumea din jur.

În cadrul acestei etape este obligatoriu dialogul permanent între cei doi parteneri ai comunicării- profesorul și elevul. A nu se confunda această etapă de antelectură cu lectura propriu-zisă a textului, deoarece acesta presupune găsirea unui text care să legătura către textul ce trebuie studiat, care să asigure, în cele din urmă, eliberarea din text și crearea unei situații care, în loc să taie legăturile și discuțiile despre ceea ce se predă, să intensifice și să inducă elevului starea de reflecție, de coștientizare a locului pe care îl ocupă în lume și ce poate realiza cu deprinderile dobândite.

Metodele și procedeele didactice folosite în etapa de antelectură diferă în funcție de tipul de text studiat. În ajutorul cadrelor didactice vin și unele manuale alternative aprobate de minister, care au în structura lor la studierea textelor de bază, următoarele modele:

Început de text, înainte de text

Discutarea textului

Dincolo de text

În loc de sfârșit- concluzii.

„Teatrul este un domeniu în care, mai mult ca oriunde, obișnuințele, clișeele, tiparele gata făcute, procedeele mecanice, sunt greu de urnit. Inerția lor e ucigătoare. Nu e rău, ca din când în când, să pătrundă în această lume închisă un om care să poată arunca o privire nouă asupra altor lucruri vechi’’.

( Mihail Sebastian, Jurnal )

Uneori interferențele transdisciplinare fac mai facilă înțelegerea predării unei piese de teatru elevilor liceeni dacă apelezi la cunoștințe din teatrologie, pedagogie, psihologie, filozofie, care creează aplicații ce pot transforma elevii în personaje, dându-le posibilitatea și șansa de a îmbrăca aceste roluri după propria lor gândire, trăire, emoție și viziune asupra mesajului transmis de text.

Se crează contexte în care elevii își pot manifesta talentul în cadrul activității didactice, stimulând factori ai personalității, care conduc către formarea unor competențe și capacități specifice:

anihilarea inhibițiior și emoțiilor;

folosirea imaginației și fanteziei în scopuri clare și justificate;

impunerea unei autodiscipline și a autocontrolului;

dezvoltarea creativității, exprimării libere pe o temă dată, spiritul critic și autocritic, spiritul de echipă, disponibilitatea la relaționare;

dezvoltarea memoriei și a memoriei afective;

adaptabilitatea socială;

soluționarea conflictelor.

Cu ajutorul acestor tip de strategii didactice încercăm să îl determinăm pe elev să integreze multitudinea de informații primite în cadrul numeroaselor discipline de învățământ într-o sferă a sa ca și creație științifică. Motivul principal este acela că așa cum nici creația umană nu există fără emoție, așa nici creația științifică nu se poate realiza fără această stare de trăire, capabilă de dezvolta idei noi.

Astfel, împletirea dintre elementele demersului științific riguros și cele ale sensibilității partenerului educabil- elevul- dau naștere la conexiuni necesare dezvoltării spirituale ale acestuia, la raportări ale lui la conjunctura socială și istorică în care se derulează ori s-au derulat diferite evenimente.

Cum noile generații de elevi sunt tot mai puțin dispuse la însușirea de informații și cunoștințe, menirea noastră de dascăli este să le transmitem acestora uilitatea și necesitatea dobândirii lor, prin dezvăluirea dovezilor geniului uman creator, fapte esențiale în evoluția noastră ca specie.